Comparatie Blaise Pascale- Sigmund Freud- Conceptii asupra fericirii

Exista mai multe crezuri despre fericire. Uneori ea este conceputa ca o idee foarte inalta, un ideal indepartat, deasupra puterilor noastre de a o dobandi; adevarata fericire nu ar fi posibila in timpul acestei vieti. A fi fericit inseamna dupa unii, a iubi. Si intr-adevar, a iubi este prima dintre toate fericirile, a fi iubit vine abia dupa aceea. Este adevarat ca fericirile sunt atat de aproape de nenorociri si tot atat de adevarat este si faptul ca pentru a-si pleda cauza, fericirea trebuie sa inchida in spatele unei cortine intunecate suferintele care ne fac viata grea; dar daca nu am suferi, nu am putea fi fericiti, pentru ca necunoscand durerea, cum am putea afirma ca stim ce este bucuria? iferitele conceptii despre fericire se disting in primul rand, prin felul in care este inteleasa natura acesteia. Uneori, fericirea este conceputa ca o id!e foarte inalta, un ideal indepartat, deasupra puterilor noastre de a o dobandi; adevarata fericire nu ar fi posibila in timpul acestei vieti. Sigmund "reud proclama intangibilitatea fericirii# intreaga noastra viata, argumenteaza el, sta sub semnul principiului placerii. Satisfacerea nevoilor noastre nu ne procura decat placere de scurta durata; de aceea, fericirea $ ca stare permanenta ori ca idea, atins $ nu este posibila. %n viziunea lui &ascal omul este interpus unei extrapol'ri mizeria sau m're(ia de a fi )i de a conlucra cu o lume schimb'toare, de neschimbat, indiferent de cine tr'ie)te )i cuget' *n cadrul s'u. +mul caut' mereu un adev'r, adev'rul absolut a tot ceea ce *l *ncon,oar'; inteligen(a natural' este una din dovezile, am putea spune, c' omul este creat de umnezeu cu scopul de a accede spre adev'r, dar va alerga toat' via(a dup' o himer', lucr-nd cu concepte )i idei abstractizate de ne*ncetatele c'ut'ri. .rupul omului este doar o parte integrant' a omului, f'c-nd posibil' leg'tura cu lumea prezent' prin sim(urile primitive, care *l *mpiedic' pe om s' evolueze spre o existen(' superioar'. e aceea, umnezeu intervine )i a,ut' omul s' *)i g'seasc' echilibrul )i s' accead' spre o lume *n care totul este posibil )i misterios. Astfel, se *mbin' cele dou' idei ale lui &ascal, aceea c' omul tr'ie)te *n mizerie f'r' umnezeu )i fericit dac' acesta exist'. &rin ,ocul de cuvinte, &ascal, denumind omul un /rege deposedat0, *ncearc' s' scoat' *n eviden(' condi(ia limitat' a omului *n opozi(ie cu ceea ce a fost c-ndva. .ot ceea ce se *nt-mpl', nenorocirile care graviteaz' *n ,urul omului necontenit *l fac s' existe cu adev'rat, dar *ntr-un mod absurd, fiind mereu pus sub semnul fatalit'(ii )i mereu *n pericol de a pierde ceva din esen(a sa ini(ial'. Este un rege datorit' posibilit'(ii de a face orice, dar este deposedat *n sensul c', de)i ar putea face orice, undeva, exist' ceva care ac(ioneaz' ca o opreli)te *n calea dezvolt'rii sale depline )i ascensiunii spirituale. 1a(iunea este cea care *l deosebe)te pe om fa(' de celelalte fiin(e, fiind capabil s' vad' diferen(a dintre aparen(a lumii tangibile )i esen(a de neatins a unei lumi des'v-r)ite. 2apacit'(ile sale, ra(iunea *i sigur' omului leg'tura cu universul prezent cu ceea ce a fost )i ceea ce a devenit prin parcurgerea drumului cunoa)terii, iar moartea survine ca o eliberare, *nnobil-ndu-l pe om un sensul c' )tie c' va muri, dar totu)i universul are un avanta, asupra omului este acela c' omul nu cunoa)te p'r(ile integrante ale acestuia.

Comparatie Blaise Pascale- Sigmund Freud- Conceptii asupra fericirii

&lasat in hotarele unei antropologii de tip crestin, &ascal impartaseste convingerea ca, fara credinta, fericirea este o himera. 3n alti termeni# fara credinta in umnezeu 4dar nu umnezeul filosofilor, ci umnezeul lui Avraam5, vointa de fericire a omului ram-ne o speranta desarta ori, si mai rau, degenereaza intr-o pretentie vanitoasa propagata dogmatic de catre anumite secte sau scoli, care se contesta reciproc. "reud identifica trei mari surse ale suferintei# propriul nostru corp, marcat de vulnerabilitate, sortit decaderii si disolutiei; lumea externa, care nu ne are in nici un fel in vedere si e gata in orice moment sa ne striveasca, sa ne suprime; raporturile noastre cu ceilalti oameni, generatoare de frustrari, de anxietati, de traume dintre cele mai dureroase. &rins ca intr-un cleste, omul e preocupat indeosebi sa preint-mpine nenorocirile, sa scape de suferinta. 6u-i de mirare ca, sub presiunea acestor amenintari sau posibilitati de suferinta, /omul se straduieste de obicei sa-si reduca pretentiile la fericire 4subl. mea57. Altfel spus, /sarcina de evitare a suferintei o izgoneste pe ultimul plan pe aceea de obtinere a placerii7. 2almarea sau reducerea pretentiilor la fericire e, potrivit conceptiei lui "reud, parte a unui mecanism mai complex de echilibrare a energiilor noastre psihice. 8a limita, ne vom putea considera fericiti chiar si numai scap-nd de nenorocire si evit-nd suferinta. 2hiar daca fericirea $ ca stare permanenta, ori ca ideal atins $ nu este posibila, sustine "reud, nu inseamna ca trebuie sa renuntam la orice efort destinat sa ne apropie c-t de c-t de realizarea sa. in cele prezentate se impun c-teva observatii. At-t &ascal c-t si "reud abordeaza tema fericirii intr-un orizont abstract-speculativ, specific ontologiei. 43n / incolo de principiul placerii7, "reud recunoaste ca se simte atras de /speculatia pura7, care se ridica, inevitabil, /deasupra faptelor7, ceea ce echivaleaza cu translatia de la psihologie la filosofie, de la antropologie la ontologie5. &e de alta parte, si unul si altul a,ung la concluzia ca fericirea nu ne sta la indem-na, nu ne este accesibila in tiparul ei absolut. ar intre cei doi autori exista si deosebiri importante, care vin nu numai din faptul ca au trait in epoci si culturi diferite, au avut destine personale diferite, ci si din acela ca au fost anga,ati in proiecte disciplinare diferite. Astfel, unul vorbeste despre fericire ca har divin, celalalt, ca ideal non-divin. e asemenea, ei evalueaza 4califica5 pretentia la fericire in maniere diferite# unul ca expresie a /neantului7 din om, celalalt ca expresie a unei forte vitale prezenta permanent in om. &entru &ascal ratarea fericirii se explica nu at-t prin imperfectiunea naturii umane, c-t prin interventia sanctiunii divine; pentru "reud, ratarea fericirii e cauzata de forta coercitiva, inhibatoare a culturii 4orice cultura are menirea sa imbl-nzeasca, sa disciplineze sau chiar sa reprime instinctele5.