LUCEAFARUL

A fost odata ca-n povesti A fost ca niciodata, Din rude mari mparatesti, O prea frumoasa fata. Si era una la parinti Si m ndra-n toate cele, Cum e Fecioara ntre sfinti Si luna ntre stele. Din um!ra falnicelor !olti Ea pasul si-l ndreapta L n"a fereastra, unde-n colt Luceafarul asteapta. #rivea n $are cum pe mari Rasare si straluce, #e miscatoarele carari Cora!ii ne"re duce, %l vede a$i, l vede m ni, Astfel dorinta-i "ata& El iar, privind de saptam ni, %i cade dra"a fata. Cum ea pe coate-si ra$ima 'is nd ale ei t mple, De dorul lui si inima Si sufletu-i se mple.