Formarea constiintei istorice

Introducere:
Contiina istoric se nate din ncercarea de a construi identitatea unui popor, a unei naiuni, prin raportare la alte popoare, la alte naiuni. Cteva dimensiuni specifice acestei raportri sunt: situarea n timp i n spaiu, evenimentele istorice, limba, cultura i civilizaia, mentalitile. Incepnd cu secolul al XVI-lea, preocuprile privitoare la felul n care romnii se nscriu n cursul istoriei apar n documente scrise n limba slavon. Acest interes se dezvolt datorit contactelor pe care cei preocupai de formaia lor intelectual ncep s le aib cu alte culturi i alte civilizaii. Consemnarea evenimentelor pune in evidenta doua constante in viata lor zbuciumata doua fronturi de lupta : unul extern , reprezentat de confruntarea cu dusmanii , si unul intern, reprezentat de rivalitati si conflicte de putere.Varsta eroica a feudalitatii romanesti este dominata de figurile emblematice ale voievozilor gloriosi , intre care stralucesc Stefan cel Mare si Mihai Viteazul , despre ale caror fapte de arme povestesc cronicarii.Alte nume de seama ale istoriei , Constantin Brancoveanu si Dimitrie Cantemir , sunt fixate in memoria medievala mai ales pentru vitregia destinului lor.In scrierile timpului este consemnata astfel si cealalta fata a istoriei , legata de luptele lipsite de glorie , in care se infrunta oameni de acelasi neam si de aceeasi lege. Trecerea evenimentelor in memorie prin intermediul scrisului presupune diferite trepte de prelucrare a datelor , in functie de optiunile si de inzestrarea celui care o face.Istoria se invecineaza cu literatura si , nu intamplator , primele pagini literare romanesti sunt scrise de cronicari.Din dorinta unor domnitori au fost realizate primele cronici , intai subiective deoarece istoria era scrisa de invingatori.Pe de o parte Stefan cel Mare este initiatorul uneia din primele scrieri despre istoria Moldovei , ,,Cronica lui Stefan cel Mare , redactata in limba slavona , limba de cult religios si de cultura umanista in Rasarit , impreuna cu greaca veche , precum limba latina in Apus.Pe de alta parte Neagoe Basarab intretine si el relatii cu papa si cu Venetia , in cadrul carora se manifesta ca un

remarcabil diplomat , si desfasoara o bogata activitate culturala.El este presupusul autor al lucrarii ,,Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie , comparabila cu ,,Principele umanistului italian Niccolo Machiavelli. Primul romn care afirm, n lucrarea sa Hungaria (1536), scris n limba latin, originea roman i unitatea limbii i a poporului romn este savantul umanist Nicolaus Olahus. Pasul important este fcut n acest domeniu de cronicarii moldoveni, cei care la mijlocul secolului al XVII-lea i nceputul secolului al XVIII-lea, scriind n limba romn, pun bazele istoriografiei i care, de asemenea, sunt considerai a avea merite n crearea unui stil literar. Scrierile lor au ecou i n ara Romneasc, unde apar alte cronici care continu efortul de reconstituire a istoriei mai ndeprtate sau mai recente. Grigore Ureche prezinta faptele istorice intr-un mod nu chiar atat de personal ca cel al lui Miron Costin sau cel al lui Ion Neculce. Intentia lui este de a realiza un letopiset in care sa fie prezentata evenimentele asa cum s-au intamplat, incercand sa nu intervina asupra lor cu pareri personale, insa uneori aceste incercari esueaza.Spre sfarsitul vietii, Grigore Ureche a inceput sa scrie "Letopisetului Tarii Moldovei", la care a muncit intre anii 1642-1647. E unica lucrare cunoscuta, cuprinzind evenimentele din perioada 1359-1594, ramasa nefinisata. Cronicarul motiveaza scrierea acestui letopiset din simplul pretext "ca sa nu se inece anii cei trecuti" si sa lase urmasilor amanunte despre cele ce au fost sa se petreaca in anii de demult, dar si din grija ca acestia sa nu ramina "asemenea fiarelor si dobitoacelor celor mute si fara minte". E de accentuat importanta pe care o acorda cronicarul istoriei in trezirea si cresterea constiintei nationale a poporului, "Letopisetul Tarii Moldovei" constituind inceputul istoriografiei in limba romana. Dimitrie Cantemir se detaeaz ca un istoric savant, acoperind, prin scrierile sale, att spaiul universal, ct i cel autohton. Intenia autorului este de a elabora o descriere complet a trecutului poporului su. M.Koglniceanu ncepe s editeze, n 1843, Letopiseele rii Moldovei i ndrum programul revistei Dacia literar ctre formarea unei literaturi naionale, pentru care tema istoric este esenial. De-a lungul timpului, contiina identitar genereaz polarizri ( n perioada interbelic ) sau se supune ideologicului ( n perioada comunist apar teorii deformate despre originile i vechimea romnilor ).

(Urmezi dupa Emanuel) Cronicarii au avut o valoroasa contributie cu deosebire in domeniul istoric. Ei au subliniat pentru prima data la noi necesitatea scrierii istoriei(sa ramane feciorilor si nepotilor; sa le fie invatatura, despre cele rale sa se fereasca si sa se socoteasca, iar despre cele bune sa urmeze si sa invete si sa se indirepteze-preciza Grigore Ureche).Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce si cronicarii munteni definesc valoarea multipla a istoriei:documentara, instructiva, educativa, ca izvor de inspiratie. Cronicile realizeaza cea dintai imagine scrisa a istoriei noastre. Mai intai au aparut in limba oficiala, pe atunci slovona, iar mai tarziu incepand cu secolul al XVII-lea, in limba nationala, acestea fiind primele scrieri originale de mare intindere. In Muntenia s-au redactat Letopisetul cantacuzinesc si Letopisetul Balenilor cuprinzand intervalul 1290-1688, Istoriile domnilor Tarii Romanesti de Radu Popescu si Cronica anonima despre Brancoveanu.Cele mai realizate sunt, indiscutabil, cronicile moldovenesti, fiindca nu au fost scrise din ordinul vreunui domnitor, deci exprima punctul de vedere al autorilor. Acestia au o oarecare independenta morala fata de autoritatea domneasca, ceea ce permite o atitudine critica. In seria moldoveneasca intra Letopisetul Tarii Moldovei scris in ordine de Grigore Ureche de la 1359 la 1594, Miron Costin de la 1594 la 1661, Ion Neculce de la 1661 la 1743, si continuat de alti cronicari de mica valoare.

Scrierile istorice cele mai cunoscute sunt:

Analele scrieri istorice n care sunt nregistrate, an cu an, ntmplrile importante din viaa unui popor; Cronicile ( letopisee ) lucrri istorice mai frecvente n Evul Mediu, care cuprind nregistrri cronologice a evenimentelor sociale i politice; Cronografii scrieri de factur istoric, ncepnd cu facerea lumii, i care se bazeaz pe izvoare istorice, dar i pe legende populare. In spaiul medievalitii romneti, denumirea ei este de letopise i limba de expresie este la nceput slavona, limba oficial, de cancelarie, preluat din mediul bisericesc care o consacrase ca limba a culturii scrise. tefan cel Mare este promotorul acestei aciuni, continuate ulterior i de ali domnitori, pentru ca n

secolele urmtoare s devin oper de autor, att n Moldova, ct i n ara Romneasc. Istoriografia ncepe opera de consemnare a istoriei romneti la sfritul secolului al XV-lea la curtea domneasc a Moldovei, n timpul lui tefan cel Mare, iar n secolul al XVI-lea iniiativa se regsete i in ara Romneasc. Deocamdat, numele celor care se ndeletnicesc cu aceast activitate nu se pstreaz, ei avnd doar rol de scribi. Cu timpul, anonimatul este depit, iar iniiativa trece din spaiul oficial al curii domneti n cel neoficial, particular, fiind preluat de boierii crturari. Se produce astfel o individualizare att a perspectivei, ct i a stilului, ceea ce conduce la apropierea istoriografiei de literatur i scrierea primelor pagini literare. Istoriografia n limba romn s-a nscut o dat cu ridicarea noii boierimi ntre secolele al XVI-lea i al XVII-lea, ca o consecin a renunrii la uzul limbii slavone n actele de cancelarie i a tendinei marilor feudali de a subordona puterea domneasc. Un rol nsemnat n dezvoltarea istoriografiei, mai ales a celei moldoveneti, l-a jucat umanismul trziu al colilor din Polonia. Ideea apartenenei poporului romn i a limbii sale la ginta latin, aceea a originii comune i a legturilor de neam i limb ntre toi romnii trebuie puse pe seama influenei umanismului. Acelai curent literar i cultural a influenat stilul cronicarilor, oferindu-le modele de ntocmire i redactare savant a letopiseelor. Aadar, istoria unui neam este purttoarea unor valori educative i scrierea ei devine o responsabilitate integral asumat. Aceasta a reprezentat , alaturi de scrierile religioase , prin forma de manifestare a cuvantului scris, mai intai , in secolul 15 si al 16-lea in limba slavona limba de cult i de cancelarie domneasca apoi in limba romana . Primele scrieri de acest fel sunt cronici de culte , oficiale, scrise din porunca domnului arii pentru a nu se uita faptele trecutului . Cele mai vechi insemnari s-au facut in a doua jumatate a secolului 15 , in timpul domniei lui Stefan cel Mare ceea ce s-a numit cronica oficiala a voievodului , pastrate mai multe versiuni Letopiseul de la Bistrita si Letopisetul de la Putna , in limba slavona si cronica Moldo-Germana , cronica Moldo- Polona si Moldo Rusa in cele trei limbi mentionate in titlu. Ideile si tendintele umaniste din operele
cronicarilor romani se regasesc alaturi de evocarea epica a evenimentelor si eroilor istoriei, de farmecul limbii si calitatile stilului narativ arhaic, fapt pentru care creatiile acestea sunt privite si astazi cu bune aprecieri, fiind considerate piatra de temelie a literaturii istoriografice romanesti.

(Urmezi dupa Larisa) In a doua jumtate a secolului al XVIII-lea coala Ardelean ( care a fost o important micare cultural generat de unirea Mitropoliei romnilor ardeleni cu Biserica Romano-Catolic) continu eforturile de a produce dovezi care s conduc la formarea contiinei istorice a neamului. Preocuparea pentru istoria naional ocup un loc privilegiat n perioada paoptist, strbtuta de entuziasmul european al constituirii naiunilor moderne Letopiseele i lucrrile crturarilor au avut o circulaie restrns n epoc i recuperarea lor o face, ntr-o prim etap, coala Ardelean. Corifeii Scolii Ardelene (Samuil Micu, Petru Maior si Gheorghe Sincai) au cutat s legitimeze drepturile i idealurile naiunii romane din Transilvania prin intermediul unor argumente de ordin istoric si filologic. Chiar dac un ele din ideile latiniste ale reprezentanilor Scolii Ardelene au fost, nu de puine ori, din raiuni polemice, exagerate, supralicitndu-se unele date sau argumente, rolul decisiv al Scolii Ardelene n formularea sistematic, riguroas si argumentat a latinitii limbii romane reprezint, fr ndoial, un element pozitiv n istoria culturii romneti. Nicolae Iorga remarca, subliniind importana colii Ardelene, c ntr-un timp cnd nu era o literatura romneasc nsufleit de amintiri i de aspiraii, ntr-un timp cnd nu se iviser forme de stat care s ntrupeze n vederea tuturora aceleai mari amintiri i aceleai aspiraii potrivite cu ele, ntr -un timp cnd orice frunte romneasc era aplecat spre pmnt de stpniri strine, cnd sufletul romnesc nu vorbise nc n nepieritoare forme literare, era nevoie de exagerarea ca puritate a acelui singur element de legtur a tuturor romnilor, de reabilitare morala a lor, care era limba. In ea s-a vzut curcubeul vremurilor mai bune, n numele ei s-au dat luptele de redeteptare, n acel semn am nvins. Corifeii colii Ardelene percep, cu o fin intuiie, nsemntatea copleitoare a limbii n viaa unei naiuni. Limba era considerata de ei ca fiind expresia fiinei naionale, semnul distinctiv al existentei si identitii sale. Pe de alta parte, crturarii colii Ardelene au sesizat n mod corect i au definit cu obiectivitate intercondiionarea care exista intre dezvoltarea social-istorica a naiunii i dezvoltarea limbii.

Comuniunea dintre limba i istorie i are originea n gndirea colii Ardelene. Tot de aici deriv i ideea inter-relaiei dintre limb i naiune, i gndirea corifeilor colii Ardelene, dou elemente inseparabile, aflate intr -o relaie de interdeterminare deplin. Aceste imperative i exigene se confundau, de altfel, n procesul aciunii de emancipare naional-social, deoarece lupta pentru eliberarea naiunii semnifica, n fond, lupta pentru aprarea, ilustrarea i dezvoltarea limbii. Crturarii ardeleni sesizeaz, n primul rnd, raportul dintre limb i cultur, n cadrul cruia limba era socotita drept modalitate fundamentala pentru cultivarea naiunii. n viziunea corifeilor colii Ardelene, limba capt o semnificaie major i, n acelai timp, cu rezonane inedite. Ea constituia un factor al coeziunii naionale, contribuind la apropierea i unirea vorbitorilor. Gh. Constantin Ruja extinde aceast misiune la ntregul spaiu lingvistic, cu estomparea diferenierilor regionale, accentund c datoria profesorilor e s rspndeasc cunotina acestei limbi literare, care s formeze legtura atotputernic ntre toate elementele romneti. Ni se dezvluie astfel o nou relaie a cultivrii limbii, aceea cu unitatea naional. Cu ct o limb era mai cultivat,mai aleas i mai ngrijit, cu att i va putea ea ndeplini mai bine, n condiii optime i sigure,menirea unificatoare i integratoare. nvaii colii Ardelene se strduiesc s aduc argumente i mrturii ct mai plauzibile pentru a demonstra necesitatea meninerii unitii i a coeziunii limbii. Petru Maior, de pild, i fixeaz atenia cu struin asupra acestei probleme, urmrind-o n evoluia i continuitatea sa. El constat i accentueaz asupra ideii, de o semnificaie major, meninerea unitii limbii romne n diverse etape istorice, recurgnd la numeroase argumente pentru a-i ilustra teza, spre a-l convinge pe cititor i pentru a infirma supoziiile adversarilor. Unitatea i coerena intern a limbii, n structura ei originar,nu a putut fi deteriorat, cum afirm corifeii colii Ardelene, nici de contactul cu popoarele slave. Petru Maior observ, cu obiectivitate i pertinen, c influena limbilor strine, i mai ales a limbii slave, nu a alterat structura intim a limbii romne, care s -a meninut, n esena sa, aceeai: ns slovenii de estura limbei romneti cea din lontru, nice cum nu s au atins, ci aceasta au rmas ntreag, precum era cnd ntiu au venit romanii, strmoii romnilor n Dacia.

(Urmezi dupa Nevena) Cronicarii colii Ardelene susin originea comuna a tuturor romnilor (moldoveni, munteni i ardeleni) i originea pur romana a romnilor. Ultima idee care sublinia nobleea poporului roman, se baza pe ipoteza exterminrii dacilor de ctre romani. In timp, istoricii au contestat aceast ipotez. Umanismul ne-a redat sentimentul comunitii de civilizaie, limb i cultur cu rile Europei Apusene, contiina unitii teritoriale a provinciilor romneti, idealuri din care ne-am tras nvmintele duratei noastre ca neam, permanena spiritual i ca misiune istoric. Cuvntul istorie are doua semnificaii distincte, pe care publicul larg, dar i muli profesioniti tind foarte adesea a le confunda. Istoria definete, n acelai timp, ceea ce s-a petrecut cu adevrat i reconstituirea a ceea ce s-a petrecut, cu alte cuvinte, trecutul n desfurarea sa obiectiv i discursul despre trecut. Ceea ce numim ndeobte istorie este discursul nostru despre istorie, este imaginea, inevitabil incomplet, simplificat i deformat a trecutului, pe care prezentul o recompune fr ncetare. (Lucina Blaga Istorie si mit n contiina romneasc 1997).

Opinii despre tema :

Cunoscand istoria, eroi, traditia ne facem mai sociabili, mai altruisti, mai iubitori de om si viata. (N. Iorga) Istorie. Un bilan n cea mai mare parte fals, de evenimente n cea mai mare parte neimportante, care sunt cauzate de conductori n cea mai mare parte ticloi i soldai n cea mai mare parte proti. (Ambrose Bierce Dictionarul Diavolului) Istoria este tora menit s lumineze trecutul, s ne pzeasc mpotriva repetrii greelilor noastre de altdat. (Claude Gernade Bowers) Vlad epe are meritul de a fi pus pe tronul Moldovei pe cel mai mare voievod romn, pe tefan cel Mare. Cu armele! Are meritul c l-a i btut. i are mai ales meritul c a cobort morala absolut prin epele puse n cur la nivel absolut. Dormeai cu punga de aur la cap i i-era fric s n-o furi tu de la tine.

sta-i voievodul absolut, Vlad epe. Pi fr sta istoria romnilor e o pajite cu miei! (Petre Tutea) Nu stiu de ce gluma asta dea face istorie se practica atat de mult. Daca ai cultul istoriei, ai cultul aparitiei si disparitiei; e consolator acest joc? Istorismul, adica perspectiva istorica asupra vietii si lumii, a dus in cimitir. Ne inecam in istorie. Pentru ca istoria nu te invata numai sa faci ceva, ca popor; cu istoria tot ce insemnezi in interiorul unui popor devine discutabil prin faptul ca nu poti, la infinit, sa lucrezi la facerea ta, ci dispari si apare altcineva care, chiar daca nu te inlocuieste, te prelucreaza. si daca nu poti iesi din devenire, nu poti scapa de tristete; tristetea metafizica e fructul devenirii. Sunt prosti istoricizanti care se consoleaza prin devenire. Devenim mai civilizati, nu? Sau mai culti Adica murim ca si caprele, numai ca e mare lucru ca exista Kant, Descartes, exista Newton, ma rog, atatia mari creatori de cultura, si exista si fauritorul de religie, Hristos dar nu ne intereseaza!48. Istoria e intemeiata pe istoria dintre Eva si dracul. Asa incepe istoria, aceasta ratacire a omului, ca o damnatie. Iar la aparitia lui Hristos, atunci sau suprapus teandric omul divinizat si divinitatea om si istoria a fost anulata.Cioran are o afirmatie extraordinara: Istoric este tot ceea ce este supraistoric. Crestinismul a punctat supraistoric, desi a aparut in istorie.49. Sint doua mari discipline guvernate de principiul ireversibilitatii: termodinamica si istoria.(Petre Tutea) Locul acesta unde este acum Moldova i ara Munteneasc este drept Dacia, cum i tot Ardealul i Maramureul i cu ara Oltului. Aste nume mai vechi dect acesta, Dacia nu se afl, n toi ci sunt istorici. (M.Costin:16321691, De neamul Moldovenilor) i supt acel nume [Dacia] au trit aceste ri, pn la al doilea desclecat cu Drago Vod. i acum muli ne zic nou, rii noastre i rii Munteneti, streinii, Datzia, ns norodul, neamul locuitorilor nu i -au schimbat numele su, c tot romanus, apoi cu vremea i ndelungate veacuri romani, apoi romni pn astzi. (M.Costin:1632-1691, De neamul Moldovenilor) De aceia, mcar c ne-am deprins a zice c limba romn e fiica limbii latinesti, adeca acei corecte, TOTUI DAC VOM AVEA A GRI OBLU, LIMBA ROMNEASC E MUMA LIMBII CEI LATINETI. (Petru Maior, Istoria pentru nceputul romnilor n Dacia, p 316, 1812)