Crestinismul si Iudaismul

Domnul Iisus Hristos veni in lume atunci cand se implinira profetiile profetilor Vechiului Testament. Invatatura sa trebuia sa plineasca, sa completeze legea si profetii, cum insusi a zis-o. Aceasta completare nu este insa un simplu adaos la religia lui Israel, o completare a ei in acelas sens, in aceeasi directie, cum asteptau iudeii, ci e ceva cu totul deosebit, e un spirit nou, care transforma tot, chiar si ceea ce se pare ca ramane neschimbat. In indeplinirea rolului sau de Mesia, Iisus nu se considera atat de mult urmas si desavarsitor al lui Moise si al legii sale, cat de trimis al Tatalui. Ivatatura sa, l n-o da de a sa, ci a Tatalui din ceruri, al carui trimis este, l face cunoscut lumii pe Tatal si trimite dupa inaltarea sa la cer pe Duhul !fant. De ascultarea si urmarea invataturilor !ale e conditionata mantuirea, care nu se poate obtine prin niciun alt mi"loc. #u aceasta religia iudaica era zadarnicita. #ei mai multi din iudeii contimporani cu Mantuitorul n-au inteles sublimitatea religiei propovaduite de l, n-au inteles ca l era adevaratul Mesia, au inteles insa destul de bine ca ceea ce aducea l in lume era ceva cu totul nou, fata de care tot ce fusese pana aci nu mai avea nicio ratiune de a fi si trebuia neaparat sa dispara. De aceea ei au facut Mantuitorului cea mai inversunata opozitie si nu s-au lasat pana ce n-au obtinut condamnarea lui la moarte, socotind ca astfel vor scapa religia stramoseasca de pieire. !fantul Ignatie spune hotarat ca religia crestina este ceva nou si pentru toata lumea si ca prin ea Iudaismul a fost abolit. $ o nebunie a invoca pe Iisus Hristos si a iudaiza, caci nu #restinismul a crezut in Iudaism, ci Iudaismul in #restinism, in care orice limba s-a unit cu Dumnezeu prin credinta.$ Acelasi lucru se vede deasemeni si din cuvintele pe care #elsus le pune in gura iudeului care discuta cu un crestin in opera sa% $#um dispretuiti voi, care va trageti din sanctuarele noastre, tocmai aceste sanctuare, cand pentru invatatura voastra nu puteti arata alta origina decat legea noastra &$ 'aspunsul la aceasta intrebare il da (rigen in urmatoarle cuvinte % ,, adevarat ca sanctuarele legii mozaice si scrierile profetice sunt baza religiei crestine si ca de aici pasesc mai departe cei initiati in materie si intelesul scripturilor, cautand taina descoperirii dumnezeiesti, care a fost ascunsa in vesnicie, dar care s-a descoperit acum prin rosturile profetilor si prin aratarea Domnului nostru Iisus Hristos. insa neadevarat, daca voi ziceti ca acei care pasesc mai departe, dispretuiesc legea mozaica. Dimpotriva, ei ii dau mai multa cinste, pentruca arata ce noian de intelepte si adanci cuvinte ascund in sine acele scripturi, lucru pe care iudeii nu-l luau in seama, fiindca ei la citirea lor se opresc numai la ceea ce e la suprafata sl fabulos. )entru ce s-o dispretuim, cand legea este principiul adevarului credintei, sau al vangheliei noastre, de vreme ce insusi Domnul Iisus zice celor ce nu credeau in l% Daca a-ti crede pe Moise, ati crede si in mine, caci el a scris despre mine* dar daca nu credeti in scrierile lui, cum o sa credeti cuvintele mele & !i Marcu, unul din evanghelisti, zice% Inceputul vangheliei lui

Iisus #hristos, cum sta scris in Isaia proorocul... )rin aceasta invata el, ca inceputul #restinismului atarna de $scrierile "udaice.++ Din cuvintele lui (rigen reiese ca intre #restinism si Iudaism nu este numai un raport e,tern, care se arata prin aceea ca Iisus se naste dupa trup din neamul iudaic si se supune in pruncie si copilarie tuturor prescriptiunilor legii mozaice, ci e si un raport intern de invatatura dogmatica si morala, pe care Mantuitorul si sfintii apostoli nu numai ca l-au recunoscut in nenumarate randuri, dar au cautat sa-l si intareasca. i au privit Vechiul Testament ca descoperire dumnezeiasca, care nu numai conduce catre Vechiul Testament, ci-l si cuprinde in genere. Acest raport a fost lamurit sfintilor apostoli la schimbarea la fata a Domnului prin aratarea lui Moisi si a lui Ilie, care vorbeau cu Mantuitorul. Antitezele din predica de pe munte a Mantuitorului%, $!-a zis celor de demult... iar eu zic,$ si spiritul cu totul nou care reiese din tot ce spune Iisus, arata ca spiritul leigii mozaice se poate uni cu spiritul #restinismului dar ca litera ei a incetat. Tot ce era in lege cu caraeter simbolic, provizoriu, pregatitor, isi implinise scopul si trebuia sa inceteze cu venirea lui Mesia, iar restul a fost interpretat intr-alt duh. )entru a implini legea in spiritul ei si a se inchina Dumnezeului spiritual in duh si in adevar, trebuia oamenilor o inima noua si un duh nou, pentru ca, nimeni nu pune petic nou la haina veche, nici vin nou in burduf vechi.$ Inimi noi si duh nou a dat Iisus oamenilor facandu-i din fii ai diavolului, fii ai lui Dumnezeu, din fii ai pacatului, fii ai luminii si ai gratiei, caci $prin Moise s-a dat legea, iar prin Iisus Hristos harul si adevarul.$ Acestea sunt dea"uns spre a ne arata cum se prezinta in - sfintele vanghelii raportul dintre #restinism - nova le, - si iudaism - vetus le, -si a rasturna afirmatiile ereticilor iudaizanti vechi si moderni, dupa care #restinismul nu e altceva decat un Iudaism spiritualizat. .. ( forma si mai precisa ia acest raport curand dupa pogorarea Duhului !fant si interneierea /isericii crestine, pentru a se preciza cu desavarsire in decursul celor dintai veacuri. Din ziua #incizecimii sfintii Apostoli incep sa propoveduiasca in public invatatura si mai ales viata si faptele Domnului, dar observa in acelasi timp si prescriptiile legii mozaice, pe care le credeau obligatorii aproape in intregime. #onvertirea la crestinism a eminentului ucenic al invatatului 0amaliei este marele eveniment plin de urmari fericite pentru desfasurarea raportului dintre religiuniea crestina si religia Vechiului Testament. Marele Apostol al neamurilor introduse in lege noul spirit al nouei religiuini si-i da astfel o noua viata prin interpretarea alegorica pe care o intinse la intreg Vechiul Testament. )rin aceasta i-a fost lui posibil sa gaseasca tot spiritul si toata bogatia invataturii lui Hristos preinchipuite, prezise si ascunse sub litera legii si totusi sa infatiseze #restinismul ca tinta sau sfarsitul legii, ca o noua invatatura, ca un nou adevar, ca imparatie a harului, iar nu a legii. 1egea e sfanta si dreapta si buna, dar crestinul nu sta sub legi, ci sub har. 1egea este pedagog catre Hristos, dar dupa ce a venit credinta nu mai suntem sub pedagog. 1egea este data spre inmultirea pacatelor, pentru ca ea avea sa destepte si intareasca constiinta pacatului si a nevoii de rascumparare, iar Mantuitorul Hristos aduce deslegarea de pacat si rascumpararea.

2acem deosebire intre litera si spirit, intre ceea ce este dumnezeiesc si ceea ce este omenesc, intre ceea ce este trecator si ceea ce va ramane este dea"uns spre a arata ce este co-mun si ce este diferit intre ambele religii. Intelegerea deplina a firii acestui raport a fost facuta cu putinta de Domnul Hristos, care a adus si dat lumii un nou spirit. Iisus da adeptilor sai o noua porunca, care nu mai fusese data in acest inteles si spirit, porunca dragostei fratesti, a iubirii de aproapele, prin care se intelege orice om, caci toti oamenii sunt fii ai lui Dumnezeu, care insusi este dragoste. #elalti apostoli mai ramasera catva timp si dupa ce sfantul )aul lumina cu lumina stiintei sale si a harului de sus raportul dintre legea veche si cea noua, tributari Vechiului Testament. )redica invataturii crestine si printre pagani, pentru care sfantul )etru avu nevoie de o noua si e,presa descoperire, facu ca legaturile dintre ambele religii sa se mai slabeasca, iar daramarea Ierusalimului si a templului oferi prile" sa se desavarseasca procesul de separatiune si sa se stabileasca adevaratul raport intre ele, care se poate e,prima astfel% 'eligia crestina nu este nici numai deplinire si deci continuarea religieii mozaice, nici o religie cu totul noua, care n-are nimic comun cu a Vechiului Testament, ci este si una si alta, pentru ca completeaza si desavarseste legea veche si s-a nascut sub acoperamantul ei, dar e mai mult decat aceasta, pentru ca se ridica mai presus de Iudaism prin aceea ca aduce in lume nu numai un spirit nou, ci si idei noi si putere de a le realiza. 3. Apologetii, in lupta lor impotriva 0nosticismului dualistic, au e,agerat adesea intimitatea raportului dintre aceste doua religii, au recunoscut totusi schimbarile ce a trebuit sa faca #restinismul ca religie universala. Dupa apologeti, parintii bisericesti au accentuat mai mult deosebirile sau opozitia dintre Vechiul si 4oul Testament in felul !fantului Apostol )avel. i accentueaza $caracterul spiritual al legii celei noua fata de cea veche$ si privesc in Domnul Hristos pe noul, datator de lege. !i invatatura legii vechi este e,presia vointei lui Dumnezeu, dar nu in adevaratul inteles, nu deplina, ci numai simbolic si nedeplin, din cauza slabiciunii Iudeilor, a mintii lor necoapte si a inimii lor nestatornice, in tot momentul inclinate spre idolatrie. Desavarsirea, e,presia deplina a vointei lui Dumnezeu, este in noua lege. 4outatea sta aici in legea libertatii, in descoperirea prin Dumnezeu-omul si in mantuirea castigata de l lumii. 5. Aceasta este, in general vorbind, raportul dintre #restinism si iudaism. !uperioritatea #restinismului si punctele de deosebire se pot arata usor. Astfel universalismul crestinismului -la proclamat si e,primat Domnul catre femeia samarineanca prin cuvintele% $#rede-ma femeie, va veni ceasul cand nu va veti inchina Tatalui nici pe acest munte nici in Ierusalim. !e gasesc si in Vechiul Testament inceputuri de universalism mai ales in psalmi si in profeti, dar acestea sunt numai nade"di de viitor, preziceri despre timpurile mesianice, iar nicidecum idei care au fost intelese si aplicate candva de poporul Israel. #hiar in timpurile mesianice, profetii au in vedere mai mult raportul lui Iahve cu intreg neamul lui Israel, decat cu fiecare individ in parte, prin urmare dominant e tot punctul de vedere national. Aceasta se vede limpede si din practica si teologia Iudaismului dupa imprastierea poporului in intreg imperiul roman. 4ici atunci, cand barierele inguste ale nationalismului fusesera sfaramate si cand Iudeii alergau dupa facerea de prozeliti, nici atunci nu se intalneste in Iudaism ideea ca religia lor e pentru toata lumea, ca Iahve e Dumnezeul tuturor limbilor, pentru ca prozelitismul e numai o

ane,a fara multa importanta in istoria Iudeilor din diaspora si prozelitii erau socotiti ca facand intru catva parte din trupul poporului iudeu, iar nu numai ca oameni de aceeasi credinta cu ei. In sfarsit, pornirea spre prozelitism a fost numai ceva efemer in istoria religiei iudaice si indata ce ea a trecut, religia iudaica s-a inchis in acelasi separatism si nationalism ingust si sec, ca si mai inainte. 6niversalismul crestin nu se refera numai la omenire in totalitatea ei sau la popoare ca grupuri mai mari de oameni, ci are in vedere pe fiecare om in parte. #astigarea pentru mantuirea vesnica a oricui, fie si a celei mai decazute fiinte omenesti, este pentru misionarul crestin deopotriva de pretioasa, vrednica de urmarit ca si convertirea unui imparat sau mare invatat, caci valoarea oricarui suflet omenesc este nesfarsita inaintea lui Dumnezeu si tot astfel trebue sa fie si in ochii nostri. )utinta si superioritatea universalismului crestin fata de pretinsul si pasagerul universalism al legii vechi le gaseste (rigen in faptul ca #restininismul este o religiune spirituala, care nu este legata de nimic material si trecator. #restinii nu sunt legati, ca Iudeii de Ierusalimul pamantesc, ci ei tind catre Ierusalimul ceresc, iar Iisus Hristos, ca Mantuitor al tuturor oamenilor, le-a aratat drumul spre el si a mers l insusi cel dintai pe el. Taina intruparii Domnului formeaza dogma centrala a #restinismsului, pe care se intemeiaza dogma rascumpararii si dogma despre gratie sau har. 4u fara temei parintii bisericesti au tratat in stransa legatura cu invatatura despre insemnatatea operii mantuitoare si dinspre persoana si cele doua firi in persoana Mantuitorului. #onvinsi ca numai ceea ce Mantuitorul si-a insusit din fiinta omeneasca, numai aceea se poate mantui,$ au invatat si aparat ei impotriva 0nosticilor si Maniheilor adevarata natura omeneasca a Domnului si deplina sa umanitate impotriva arienilor, apolinaristilor, monofizitilor si monotelitilor. Dar tot atat de convinsi, ca numai Dumnezeu putea mantui lumea din robia diavolului, a pacatului si a mortii, ca numai Dumnezeu putea satisface dreptatea dumnezeiasca "ignita prin neascultarea celei dintai perechi de oameni, au invatat si aparat ei si deplina dumnezieiire a Domnului, Aceasta dogma centrala lipseste cu totul in religia Vechiului Testament. In prezicerile proorocilor Mesia este descris atat ca barbat al durerilor, cat si ca imparat al cerului si fiu al lui Dumnezeu, care va veni pe norii cerului. Aceste preziceri sunt insa numai cateva din trasaturile reale ale Dumnezeu-omului, ale #uvantului fara trup. 4mic din ceea ce a predicat Mantuitorul n-a intampinat opozitie mai inversunata din partea Iudeilor ca afirmatiunea sa ca l este fiul lui Dumnezeu. i au vazut in aceasta blasfemie si 1-au osandit la moarte, pentru ca a indraznit sa se numeasca fiul al Tatalui si sa spuna, ca va veni pe norii cerului, insusi 2iul, care mai mult decat oricine a idealizat Vechiul Testament si a cautat sa-l acomodeze cu filosofia si cultura greco-romana in genere, a fost asa de departe de credinta intr-o intrupare, ca aceasta idee nu ocuipa niciun loc in sistemul sau. Teologia iudaica de mai tarziu, atat Talmudul, cat si #abala, asemeni n-au aceasta idee. (rigen spune, ca el n-a auzit niciun Iudeu sustinand ca $ Hristos ar fi fiul lui Dumnezeu, cu toate ca el a vorbit cu multi Iudei, care se numarau intre invatati. 0rigore de 4isa observa ca Iudeii si paganii resping intruparea Domnului.

7. !trans legat cu misterul intruparii sta un alt mister tot atat da hotarator pentru #restinism, misterul !fintei Treimi. )entru acesta se gasesc preziceri mai precise si preinchipuiri mai luminoase in Vechiul Testament. #ele ce se spun in cartile mai vechi, in psalmi si in Iov, despre #uvantul lui Dumnezeu nu sunt destul de limpezi. Abia in )roverbe, intelepciunea lui Dumnezeu cea mareata, sau mai inainte decat orice faptura facuta cu stralucire si emanatiune a slavei dumnezeiesti, este privita ca un ipostas. !i mai mare e deosebirea cu privire la a treia persoana a sfintei Treimi, la !fantul Duh. ste adevarat ca despre Duhul lui Dumne-zeu se aminteste de pe prima pagina a Vechiului Testament si dupa aceea intr-o multime de locuri din psalmi, profeti si proverbe. Din punctul de vedere al 4oului Testament in cele mai multe din aceste locuri se intelege prin $!fantul Duh$, o persoana a Dumnezeirii, dar in religia mozaica aceasta era cu neputinta de admis din cauza monoteismului sau ingust. In 4oul Testament cuvintele Domnului% $Mergand invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al 2iului si al !fantului Duh, etc.$ arata cat de mult se deosebeste monoteismul crestin de cel mozaic, fara ca totusi, sa se e,cluda intre ele. Desi in Vechiul Testament se gasesc, dupa cum am vazut, pasa"e referitoare la cate trele persoanele Dumnezeirii, totusi nicaieri nu se gaseste nici cea mai slaba aluziune ca ele fac o singura fiinta. Marele mister al Dumnezeirii, una dupa fiinta si intreita in persoane, a fost descoperit de insusi Dumnezeu prin persoana 2iului sau. 8. )recum invatatura dogmatica sau de credinta a #restinismului este incomparabil superioara mozaismului, tot astfel este superioara si invatatura practica sau morala. 2ata de morala celorlalte religiuni, morala iudaica era de o curatie fara seaman, dar morala crestina nu e numai desavarsirea acesteia, ci e si ceva nou. )rincipiile morale ale Vechiului Testament sunt valabile si in 4oul Testament. Decalogul este un perfect rezumat al legii naturale, din care se deosebeste si careia ii este superior prin faptul ca este descoperit si sanctionat de Dumnezeu. Intreaga morala a legii mozaice insa, chiar si in acele parti in care se pare ca se apropie mult de cea crestina, se intemeiaza mai mult pe fapte din afara decat pe cugetul launtric. )rofetii, si indosebi Isaia si Amos, au lucrat mult pentru spiritualizarea si purificarea moralei mozaice. i au aratat pretul curatiei sufletesti si lipsa de valoare a faptelor din afara, daca nu sunt izvorate si insotite de cuget curat. !pusele lor au rasunat insa in pustiu si poporul s-a crezut la adapostul legii neimplinindule, pentru ca le reducea la timpurile mesianice, la care se reduceau toate prozicerile proorocilor. In #restinism punctul de plecare in "udecarea si savarsirea tuturor actelor morale este tocmai curatia gandului, acel ideal pe care profetii l-au intrevazut numai, dar pe care ei n-au izbutit niciodata sa-l transforme in realitate. 9. $Iubirea de Dumnezeu si de aproapele$ era cunoscuta+ practicata si recomandata si in Vechiul Testament. )e cand in paganism egosimul cel mai cras era unica ma,ima in viata publica si in cea privata, in Iudaism gasim o multime de prescriptii morale, care-si au izvorul numai in dragostea catre aproapele. Astfel saracii, vaduvele si orfanii erau luati sub pro-tectia legilor. Anul "ubilar facea ca pamanturile sa se intoarca in posesiunea vechilor proprietari si astfel gramadirea de averi imobiliare in mana catorva si crearea de clase sociale, despartite intre ele prin adanci prapastii, era cu neputinta. Tot astfel si anul

sabatic venia in a"utorul celor saraci. !clavii aveau-nade"dea, ca vor deveni liberi in anul "ubiliar. #hiar si animalele se bucurau de protectiunea legilor, caci nu trebuiau puse la munca in zilele de !ambata, si nu era permis a le chinui . sau munci peste puterile lor. 4u tot acelasi mod de tratare ca fata de Iudei prescria legea mozaica pentru streini. (ricat ar parea de superioara morala israelita din cele spuse si facand abstractie de faptul ca in practica era cu totul alta decat pe hartie, totusi e mare deosebire intre ea si morala crestina, e distanta imensa intre iubirea aproapelui din legea veche, care se intindea numai la cei de acelasi neam si iubirea de aproapele din crestinism, care cuprinde pe toti oamenii, fara deosebire de neam si chiar pe vra"masi. adevarat ca se gasesc si in Vechiul Testament urme de iubirea aproapelui, dar sunt numai urme, iar nu adevarata iubire, caci totul se reduce numai la oarecare prescriptii negative, ca de pilda de a nu lasa sa piara animalele strainului, a nu face rau strainului, a-l a"uta la nevoie etc. ra de asemeni oprita aplicarea dreptului talionului fata de dusmani in chestiuni de drept privat, dar sunt o multime de psalmi in care se cheama mania dumnezeiasca asupra dusmanilor credintei in Iahve si ai poporului ales. Insasi motivele iubirii de Dumnezeu si de aproapele sunt in 4oul Testament superioare. In Vechiul Testament greutatea se pune pe rasplata sau pedeapsa, pe fericire sau nefericire, pe binecuvantare sau blestem in vieata pamanteasca. In 4oul Testament Mantuitorul indeamna pe cei ce vor sa-l urmeze, sa-si vanda averea si s-o imparta saracilor pentru a-si putea mantui sufletul. Mantuirea sufletului este cel mai inalt motiv de actiune, scopul de capetenie al vietii crestine si tema favorita a predicii Domnului si a urmasilor sai. (rice suflet, fie el si al dusmanului nostru sau al celei mai "osnice fiinte omenesti, ca de pilda al unui pacatos, al unui sclav sau cersetor, are acelasi pret inaintea lui Dumnezeu, pentru ca este facut dupa chipul sau si a-: mantui este cea dintai datorie crestineasca. #and omul s-a unit cu Hristos, singurul prin care se castiga mantuirea si s-a patruns de focul dragostei dumnezeiesti, el nu numai ca se va feri de a pricinui vreun necaz sau suparare vreunuia din cei mici, a carora este imparatia cerurilor, dar va fi in stare sa renunte la toate bunurile si placerile pamantului si sa se supuna intru totul vointii divine. Iubirea de Dumnezeu si de aproapele este - dupa cuvantul Domnului - implinirea intregii legi si sfinteste intreaga viata, atat con"ugala cat si celibatara. Hristos a ridicat casatoria la curatia ei initiala, invatand ca monogamia a fost instituita de Dumnezeu de la creatiune si interzicand divortul. 2idelitatea con"ugala si iubirea intre soti trebuie sa mearga pana la stapanirea poftelor, nu numai nepermise. Viata celibatara, fecioria adevarata este pusa de Domnul si de sfantul apostol )aul mai presus de viata con"ugala. In Vechiul Testament ea e necunoscuta. #opiii erau priviti ca binecuvantare cereasca, iar sterilitatea ca cea mai mare nenorocire si rusine. )utinele e,emple de feciorie, care se intalnesc in Vechiul Testament ca si in alte religii, ne arata ca se punea toata greutatea pe curatia sau castitatea corporala, dar la cea spirituala nu se gandea nimeni, pentru ca fecioarele erau datoare sa se casatoreasca.

Iubirea de Dumnezeu si de aproapele duce la umilinta, una din virtutile principale in viata crestina. Dupa cum pacatul original a luat nastere din $mandrie$, tot astfel vieata virtuoasa incepe prin umilinta. Mantuitorul insusi se da pe sine ca pilda de umilinta prin cuvintele % ,,Invatati-va de la mine, caci sunt bland si smerit cu inima si veti afla pace sufletelor voastre,$ si intreaga sa viata pamanteasca a fost o continua umilire. Vechiul Testament cunoaste numai umilirea inaintea lui Dumnezeu, nu si inaintea oamenilor si ea decurge din teama de Dumnezeu, iar nu din absoluta incredere in l, din resemnarea cu incredere in sfanta sa voie. Astfel prin misterul intruparii ca temelie a rascumpararii, prin acest mister fundamental al #restinismului, se e,plica pe deplin intreaga invatatura teoretica si practica, dogmele si morala, punctul special de vedere al #restinismului. 2ara aceasta noua descoperire a )roniei, germenii cuprinsi in Vechiul Testament n-ar fi a"uns la deplina lor dezvoltare, prin care s-a pus temelia si s-a dat punctul de plecare al noii legi. In scurt, raportul dintre #restinism si Iudaism nu se poate e,prima mai e,act si mai deplin ca in adagiul patristic% 4ovum Testamentum in vetere latet, Vetus in novo patet.$ Mitr. Irineu Mihalcescu

http%;;<<<.crestinortodo,.ro;religiile-lumii;religii;crestinismul-iudaismul-9:9=..html