Sunteți pe pagina 1din 37

Parafilii

Introducere Parafiliile trebuie considerate ca apartinand sferei tulburarilor mentale sau sunt mai degraba sanctionabile din punct de vedere social, cultural, moral, etic si religios? Cu exceptia celor care presupun abuzul si violenta indreptate asupra unei persoane/animal care nu consimte la acest lucru, parafiliile ar trebui privite mai degraba prin prisma invalidarii persoanei pe plan comportamental, intim, social sau profesional. Limita dintre normal si anormal in ceea ce priveste comportamentul sexual este cuantificata de o varietate de norme ce tin de gradul de toleranta si permisivitate al spatiului socio-cultural, de presiunea spre conformism exercitata de grupurile sociale si de societate in general asupra individului, precum si de sanctiunile legiferate, aplicabile in cazul incalcarii anumitor norme, standarde ce se reglementeaza prin lege in fiecare societate. Odata cu scoaterea homosexualitatii din DSM, odata cu aparitia celei de-a III-a editii, Tallen si Silverstein au propus ca intreaga categorie de parafilii sa fie scoasa din DSM, ei considerand ca diagnosticarea deviantelor sexuale este bazata mai mult pe influenta valorilor socio-culturale dominante si pe eforturile societatii de a produce conformism. Silversteain (1984) a argumentat faptul ca principalul criteriu in diagnosticarea deviantei sexuale este codul moral, reliefand faptul ca astfel de comportamente sunt etichetate ca patologice in mare parte intrucat ele sunt ciudate si ofensatorii pentru unele persoane.

Acceptiuni ale termenului de parafilie Termenul de paragilie provine din lb. greaca (para dupa, alterat, philia - dragoste). Potrivit DSM IV se refera la fantezii excitante sexual intens, recurente si impulsiuni sexuale sau comportamente care implica obiecte, suferinta si umilirea subiectului sau a partenerului, copii sau persoane care nu consimt (pe o perioada de 6 luni). Termenul a fost introdus de Wilhelm Stekel in 1920 si proliferat in literatura de specialitate de Money (1960). Cf. autorului Sillamy (1996), pentru a se putea pune diagnosticul de parafilie, este necesar ca placerea sexuala sa fie subordonata intotdeauna actului anormal, iar subiectul sa fie constient de caracterul deviant al sexualitatii sale. In opinia autorilor parafilia este o atractie sexuala fata de obiecte, situatii, persoane (incluzand si copiii) sau animale care nu fac obiectul unei stimulari si gratificari sexuale normale, fiind atipice si neconventionale si care pot invalida individul pe plan intim, personal, social sau profesional.

Elemente de diagnostic si clasificare a parafiliilor Din punct de vedere istoric, parafiliile au suferit o serie de modificari in ceea ce priveste clasificarea si incadrarea lor. Pentru prima data, parafilia a fost considerata o subclasa specifica a tulburarilor sexuale in DSM III (1980), inlocuind in feul acesta termenul de perversiune folosit pana atunci. DSM I (1952) incadra parafiliile la cazurile de personalitate psihopatica cu o sexualitate patologica. DSM I includea deviantele sexuale ca un subtip al personalitatii sociopate care la randul ei era incadrata in marea categorie a tulburarilor de personalitate. Erau incadrate astfel la deviantele sexuale urmatoarele: homosexualitatea, transvestitismul, pedofilia, fetisismul si sadismul sexual (acesta incluzand violul, atacul sexual si mutilarea). In DSM I era posibil ca orice parafilie sa fie specificata folosindu-se un termen suplimentar (fara existenta unei categorii mai mari cum ar fi parafiliile fara alta specificatie, asa cum apar in DSMIV) astfel: tulburarea de personalitate de tip sociopat devianta sexuala: urofilia.

Parafilii

In DSM II (1968) termenul de devianta sexuala a fost folosit in continuare. Cu toate acestea ele nu au mai fost descrise ca un subtip al tulburarii de personalitate de tip sociopat. Desi deviantele sexuale faceau inca parte din categoria mare de tulburari de personalitate si alte tulburari mentale non-psihotice, ele erau listate ca o categorie separata de tulburarile de personalitate. Astfel, ele descriau indivizii ale caror interese sexuale erau direct indreptate catre obiecte, in defavoarea persoanei de sex opus, catre actele sexuale care nu se asociau cu coitul sau inspre coitul care era realizat sub circumstante bizare (cum ar fi cazul pedofiliei, necrofiliei, sadismului sexual sau fetisismului). Comportamentul sexual deviant era vazul ca primordial, individul nefiind capavil sa realizeze actul sexual normal in detrimentul comportamentelor vazute ca aberante. In DSM II, erau listate urmatoarele tipuri de deviante sexuale: perturbarea orientarii sexuale (homosexualitatea), fetisismul, pedofilia, transvestitismul, exhibitionismul, voyeurismul, sadismul, masochismul si alte deviante sexuale. Categoria alte deviante sexuale este premergatoare categoriei parafilii fara alta specificatie din DSM IV. Cand termenul de parafilii a fost introdus in DSM III el a fost inclus in categoria tulburarilor psihosexuale. In DSM III erau incluse urmatoarele tipuri de parafilii: fetisismul, transvestitismul, zoofilia, pedofilia, exhibitionismul, voyeurismul, masochismul sexual, sadismul sexual si parafilia atipica. Astfel, in DSM III, termenul de alte deviante sexuale a fost inlocuit cu parafilie atipica. Aceasta a fost definita ca o categorie reziduala pentru acele tipuri de parafilie care nu intruneau criteriile pentru celelalte parafilii listate. In DSM III-R (1987) parafiliile au fost incluse in categoria tulburarilor sexuale (aceasta fiind noua denumire a categoriei tulburarilor psihosexuale din DSM III) si au fost listate urmatoarele tipuri de parafilii: exhibitionismul, fetisismul, frotteurismul, pedofilia, masochismul sexual, sadismul sexual, fetisismul transvestic, voyeurismul si parafilia fara alte specificatii. Astfel, in DSM III-R, termenul de parafilie atipica care a fost folosit in DSM III, a fost inlocuit de termenul de parafilie fara alta specificatie. Pentru prima data a fost adaugat frotteurismul in aceasta varianta de DSM si au fost oferite exemple de parafilii fara alta specificatie: necrofilia, partialismul, coprofilia, urofilia si clismafilia. In DSM IV (1994) parafiliile erau in continuare sub egida tulburarilor sexuale dar incluse intr-o categorie larga, numita tulburari sexuale si de identitate sexuala. DSM IV contine aceleasi categorii de parafilii listate in DSM III-R si nu ofera criterii de diagnostic individuale, pentru nicio parafilie din categoria fara alte specificatii. Incercarile de a conceptualiza parafiliile in DSM IV si DSM IV-TR au avut in vedere stimulul preferat al activitatii (pe ce anume este focusata in special activitatea sexuala), intaietatea stimulului preferat pentru obtinerea placerii sexuale, disimularea comportamentului sexual. Pentru a se subinscrie diagnosticului de parafilie, focusarea atractiei sexuale a individului trebuie sa presupuna stimuli, altii decat un adult de sex opus, comportament sexual care nu este asociat in mod obisnuit cu coitul, sau actul sexual care este realizat in circumstante bizare (definitie realizata in DSM II, al carei standard s-a mentinut si in DSM III, DSM IV si DSM IV-TR, cu exceptia scoaterii homosexualitatii incepand cu DSM III). Comparativ cu DSM I si DSM II, in DSM III si DSM IV, pentru a se oferi diagnosticul de parafilie, se mai preciza faptul ca fanteziile sexuale, pulsiunile sau comportamentul cauzeaza o deteriorare semnificativa clinic, in domeniul social, profesional sau in alte domenii importante de functionare. In prezent, criteriile pentru diagnosticarea parafiliei sunt urmatoarele: excitatia sexuala intensa, recurenta; fanteziile sexuale, impulsiunile sexuale sau comportamentele ce includ: a. obiecte; b. producerea suferintei sau umilirii propriei persoane sau a altora; c. copii sau alte persoane care nu consimt. Pentru a se oferi diagnosticul de parafilie, este nevoie ca aceste comportamente expuse mai sus, sa se desfasoare pe o perioada de cel putin 6 luni (criteriul A) sau ca fanteziile, impulsurile si comportamentele sexuale sa ii cauzeze individului o semnificativa invalidare in plan social, profesional sau in alte domenii importante de functionare (criteriul B). Un aspect controversat in ceea ce priveste diagnosticul de parafilie are in vedere relatia dintre fanteziile sexuale si comportamentul concret, potrivit cercetarilor aceasta relatie poate exista sau nu. De pilda, multi oameni au

Parafilii

fantezii sexuale ce nu le pun niciodata in aplicare, ei deosebindu-se substantial de cei care adopta comportamentul concret. O serie de cercetari demonstreaza faptul ca exista o mare varietate de fantezii sexuale in randul populatiei generale. Exista o serie de parafilii care nu intrunesc niciunul din criteriile de diagnosticare propuse de DSM: gerontofilia, autagonistofilia, adolescentismul etc. Aceste parafilii nu presupun atractia sexuala fata de un obiect, fata de un copil sau o persoana care nu consimte, nu implica producerea suferintei, durerii atat a propriei persoane cat si partenurului sau umilirea. Totodata acestea nu invalideaza individul. J.S. Milner, C. A. Dopqe, J. L. Crouch, au propus o clasificare a parafiliilor fara alte specificatii, adaugand celor 3 criterii existente in DSM (celor trei parti ale criteriului A) un al patrulea focalizarea atractiei sexuale atipice asupra altor subiecti umani (propria persoana sau alte persoane).

Parafilii

Parafilii fara alte specificatii

Focalizarea erotica
Obiecte si animale Animale

Alte categorii de parafilii cu care se suprapun

Zoofilia (Zooerastia, Bestialitatea, Bestiosexualitatea) Formicofilia Creaturi si fiinte mici Zoofilia Clismafilia Clisma/irigator Olfactofilia (Osmolagnia, Mirosuri Osfresiolagnia, Ozolagnia) Misofilia Mizerie Urofilia (Urolagnia, Urofagia, Urina Fetisismul, Sadismul sexual, Undinismul, Renifleurismul) Masochismul sexual Coprofilia (Coprolagnia) Materiile fecale Fetisismul Vampirism Sange Sadismul sexual, Necrofilia Provocarea suferintei, durerii si umilintei partenerului sau a propriei persoane Biastofilia Groaza victimei Sadismul sexual, Erotofonofilia Telefonscatofilia Obscenitatile proliferate la telefon Exhibitionismul Narratofilia Utilizarea unui limbaj obscen in relatia Telefonscatofilia (Telefonscatologia, cu partenerul Telefonicofilia) Crematistofilia A fi fortat sa plateasca pentru serviciile sexuale Saliromania Murdarirea si distrugerea hainelor/ Sadismul sexual murdarirea corpului Vomerofilia Actul de a vomita Fetisismul Copii sau alte persoane care nu consimt Somnofilia Partenerul care doarme Necrofilia Necrofilia (Necrosadismul, Necrofagie) Cadavre Simforofilia A fi partas la catastrofe Focalizarea tipica asupra subiectilor umani (asupra propriei persoane si a altora) Hipoxifilia (Asfixiofilia, Asfixia sexuala, Scaderea nivelului de oxigenare a Masochismul sexual Asfixia autoerotica, Kotzwarrismul) creierului Uretralism Insertia obiectelor Masochismul sexual Morfofilia O anumita trasatura a corpului Partialismul partenerului Partialism O parte a corpului partenerului Morfofilia Stigmatofilia Partener tatuat, cu cicatrici, piercinguri, semne particulare etc. Abasiofilia Partener cu handicap fizic proeminent Morfofilia, Partialismul Autoabasiofilia Propriul handicap fizic Masochism sexual Acrotomofilia Amputari ale trupului partenerului Morfofilie, Partialism Apotemnofilia Amputari ale membrelor propriului Masochismul sexual corp Autonepiofilia (Infantilism) A fi tratat ca un copil mic Masochismul sexual Adolescentism (Juvenilism) A fi tratat ca un adolescent Masochismul sexual Gerontofilia Partener mult mai in varsta

Parafilii

Andromimetofilia Ginemimetofilia Autoginefilia (Automonosexualitate, Eonism) Ginandromorfofilia Scoptofilia (Scopofilia, Scoptolagnia) Mixoscopia Troilism Pictofilia Autagonistofilia Hibristofilia Cleptofilia (Cleptolagnia)

Partener adromimetic Partener ginemimetic Imaginarea propriei persoane ca femeie Travestiti, transexuali, she-males Contemplarea activitatii sexuale a altor persoane A privi un cuplu intretinand raport sexual Observarea partenerului facand sex cu o alta persoana Imagini, poze, filme pornografice A fi observat in timpul realizarii actului sexual Partener care a comis un act criminal A fura

Fetisismul transvestic

Voyeurism, Mixoscopia Voyeurism, Scoptofilia Voyeurismul Voyeurismul

Tabelul: Parafilii fara alta specificatie, focalizarea erotica si alte categorii de parafilii cu care se suprapun, Milner J.S., Dopqe C.A., Crouch J.L. in Laws, R.D., ODonohue, W.T., 2008.

Parafilii

I. Mitrofan, C. Ciuperca (1998) clasificare: - din perspectiva deformarii obiectului sexual, principalele forme de parafilie sunt: zoofilia, pedofilia, necrofilia, fetisismul; - din perspectiva deformarii actului sexual, principalele forme de paafilie sunt: coprofilia, urofilia, frotteurismul, exhibitionismul, voyeurismul, sado-masochismul, travestitismul, transexualismul. Freedman, Kaplan, Sadock (1980) clasificare punand accentul pe latura antisociala a acestui grup de tulburari ale comportamentului sexual, numindu-le deviante sexuale (care privesc natura si obiectul relatiilor sexuale): - Conduite sexuale deviante in raport cu nevoile umane normale: violul, omorul, pedofilia, necrofilia, sadomasochismul, exhibitionismul, voyeurismul, sodomia, incestul. - Conduite sexuale deturnate, in care sunt preferate alte nevoi decat cele naturale umane: bestialitatea, fetisismul, travestismul. - Deviante sexuale de tip sociopatic: prostitutia, pornografia. C. Enachescu (2003) 2 grupe principale de parafilie: - Perversiuni sexuale ale obiectului sexualitatii: homosexualitatea, sodomia, pedofilia, gerontofilia, necrofilia. - Perversiuni sexuale ale modului de realizare a placerii sexuale: transvestitism, voyeurism, fetisism, sadism, masochism, autoerotism. DSM IV parafilii: - Exhibitionismul; - Fetisismul; - Frotteurismul; - Pedofilia; - Masochismul sexual; - Sadismul sexual; - Fetisismul transvestic; - Voyeurismul; - Parafiliile fara alta specificatie: necrofilia, partialismul, zoofilia, coprofilia, clismafilia, urofilia si scatolofia telefonica (apeluri telefonice obscene).

Parafilii

EXHIBITIONISMUL Descriere generala Expunerea organelor genitale, a trupului gol, sau a anumitor parti ale acestuia in fata unui strain, in public, pentru obtinerea placerii sexuale. Uneori individul se masturbeaza in timp ce se exhiba sau in timp ce isi imagineaza ca se exhiba. Individul are fantezia excitanta sexual ca, exhibandu-se, genereaza excitatie si observatorului. Sunt cazuri cand acesta este constient de faptul ca doreste sa surprinda sau sa socheze. Daca persoana trece la realizarea acestor impulsiuni, nu exista, in general, nici o tentativa de activitate sexuala ulterioara cu persoana straina. Acest tip de comportament este unul care tinde sa se repete, si atunci riscul arestarii este foarte mare.

Cercetari si date statistice Un procent relativ mic dintre exhibitionisti raporteaza experiente de abuz sexual si fizic in copilarie 17% cazuri de abuz sexual in copilarie si 9-10% cazuri de abuz fizic, cf. Studiilor lui Sauders et Awad (1991). Studiile arata ca, desi E. este considerat a avea o prevalenta mult mai crescuta in randul barbatilor, s-a raportat o rata crescuta a acestui fenomen si in randul populatiei de sex feminin. Un studiu asupra comportamentului exhibitionist si voyeurism in randul populatiei suedeze, realizat de Langstrom, a descoperit o rata destul de ridicata a E. in randul femeilor 31.6%, esantion de 1171 femei 18-60 ani.

Teorii explicative 1. Modelul factorial Ward et Siegert (2002). Mediul familial, factorii biologici, culturali, pot creste vulnerabilitatea psihologica a individului ducand la aparitia unor probleme ca: patternuri sexuale deviante, scheme relationale deficitare, emotii inadecvate, deficite in plan intim, disonante cognitive. Toti acesti factori interactioneaza in moduri diferite => si modalitatea de a agresa difera de la individ la individ. 2. Teoria lui Freund (courtship disorder theory) - parafiliile care intra sub incidenta legala. Potrivit lui Freund, exhibitionistii sunt indivizi fixati pe stadiul interactiunii non-fizice a alegerii unui partener. Stadiile identificate de Freund in construirea unei relatii sunt: a. Identificarea cu privirea a unei posibile partenere; fixarea la nivelul acestei etape putand echivala cu voyeurismul. b. Interatiunile non-fizice (dialogul, discutia, flirtatul, curtatul); fixarea la nivelul acestei etape putand echivala cu exhibitionismul. c. Atingerea reciproca; fixarea la nivelul acestei etape poate echivala cu frotteurismul. d. Activitatea sexuala (sex vaginal); fixarea la nivelul acestei etape putand echivala cu violul.

Parafilii

Alte forme ale exhibitionismului Agorafilia expunerea in spatii largi, deschise sau realizarea actului sexual in public. Agrexofilia (Martimaclia) placerea sexuala si orgasmul depind de contextul in care persoanele care intretin actul sexual sunt ascultate/auzite de o terta persoana sau mai multe. Anasyrma expunerea organelor genitale prin ridicarea fustei (la femeie) sau a kiltului (la barbati) cand persoana in cauza nu poarta lenjerie intima. Autagonistofilia obtinerea placerii sexuale si a orgasmului sunt dependente si generate de expunerea trupului gol ori a organelor genitale pe scena sau in fata camerei. Implica, de asemenea, a se lasa observat in timpul realizarii actului sexual, a umbla gol astfel incat sa poata fi observat. Se refera la acele cazuri in care spectatorii sunt participanti de buna voie (contrar exhibitionismului). Autoscopofilia contemplarea propriului trup indeosebi a organelor genitale. Exhibitionismul zoofilic expunerea actului sexual cu un animal in fata altor persoane. Flashing comportamentul unei femei de a-si descoperi sanii prin ridicarea bluzei, sau scoaterea sutienului. Uneori poate implica o descoperire succinta a organelor genitale. Mooning placerea de a-si descoperi fesele prin lasarea pantalonilor in jos. Peodeictofilia provocarea socului sau a panicii unei necunoscute prin aratarea penisului.

Parafilii

VOYEURISMUL

Descriere generala Implica actul observarii unor persoane care sunt dezbracate, in procesul dezbracarii sau angajate in activitate sexuala. Actul privitului (peeping) este realizat in scopul obtinerii excitatiei si satisfactiei sexuale, si, in general nu este avut in vedere realizarea actului sexual cu persoanele observate. Acestia fanstasmeaza la a intretine raport sexual cu subiectul pe care il observa, insa, in realitate, acest lucru survine rar. Orgasmul este obtinut prin masturbare, in cursul activitatii voyeuristice, sau mai tarziu, prin rememorarea celor observate. Voyeurul (Peeping Tom) poate observa subiectul de la distanta, sau pe ascuns; poate utiliza binoclu, camere de filmat, de fotografiat ascunse, poate privi pe gaura cheii sau prin alte orificii create de el (diferite gauri in perete sau usa) in incaperea in care se afla persoana observata, sau poate face apel la alte strategii. Money harta atractiei sexuale (Love Map) = reprezentare sau pattern mental al unui iubit ideal si al unei activitati erotic-sexuale proiectata in fantezii sau in comportamentul concret. Elementele centrale ale hartii: 1. Harta este desenata intr-un context social; 2. Harta detine informatii publice dar si private; 3. Informatiile vizeaza focalizarea sexuala asupra: a. Obiectelor (persoane, parti ale trupului, animale, alte obiecte ca: pantofi, fotografii etc.); b. Activitatilor (reale sau fantezii in care persoana doreste sa se angajeze cu obiectul sexual); c. Impulsurilor (este vorba de ceea ce il motiveaza pe individ pentru a se angaja in activitate sexuala cu obiectul respectiv); d. Valentelor (atitudinea individului asupra obiectului si activitatii sexuale; valentele difera in intensitate si pot fi pozitive sau negative). Harta poate avea constelatii de obiecte, activitati si valente care sa fie dependente de circumstantele sociale; atitudinea fata de activitatea sexuala trece si prin filtrele sociale, filtre care in cazul voyeurului nu mai exista. Harta atractiei sexuale a unui voyeur contine: a. Obiectele: femei tinere dezbracate sau care sunt in proces de dezbracare. b. Activitatile: urmarirea acestor femei, observarea si masturbarea; exista si posibilitatea unei masturbari ulterioare, masturbare care nu survine neaparat la locul observarii. c. Impulsurile: dorinta de a urmari persoane care se dezbraca sau care sunt angajate in activitati sexuale. d. Valentele: cand valentele sunt pozitive pentru el, considera ca este responsabilitatea victimelor de a-si proteja intimitatea; valentele sunt negative atunci cand voyeur-ul experimenteaza culpabilitatea.

Teorii explicative 1. Teoriile psihanalitice. Freud descrie V. = exacerbare a instinctului scopofilic, considerat normal, si care se exprima in activitatea sexuala obisnuita. Dorinta de a privi = mecanism defensiv fata de anxietatea provocata de contactul genital. Trei factori esentiali in dezvoltarea V.:

Parafilii

a. Preocupare numita hypercathexis (investire exacerbata a libidoului/interesului intr-un obiect, persoana sau idee); exacerbarea simtului vazului. b. Experientele postnatale ce au presupus schimburi vizuale cu mama, dublate de frica pierderii mamei si sanului; frica de castrare, ce isi are originea in observarea organelor genitale ale adultului. V. apare ca o incercare de a retrai anumite evenimente din trecut individul incercand sa obtina controlul asupra evenimentelor terifiante si/sau sa retraiasca o experienta placuta. c. Traumele din anii 1-2 de viata care fragilizeaza relatia mama-copil. Aceste traume stau la baza problemelor de identitate sexuala si la scindarile dintre Ego si Superego. 2. Teoriile invatarii sociale. V. reprezinta un comportament care se dezvolta ca rezultat al unei invatari defectuoase. Laws si Marshall (1990) considera ca patternurile excitatiei sexuale ale unui individ sunt produsul unei conditionari, modelari si a unei reintariri diferentiatorii. In principiu, felul in care expresia comportamentului sexual este construita si transpusa intr-o harta a atractiei sexuale nu este cu mult diferit de felul in care orice comportament este dobandit. 3. Teoria lui Freund (courtship disorder theory) asupra parafiliilor ce intra sub incidenta legala. Cf. Lui Freund, voyeurul este fixat pe primul stadiu al alegerii unui partener (cel in care isi vede/observa un potential partener), stadiu pe care nu reuseste sa il depaseasca. 4. Teoriile biologice. Fac referire la rolul impulsiului din perspectiva fiziologica, mai degraba, decat din perspectiva motivationala.

Alte forme Alopelia placerea sexuala obtinuta exclusiv in a privi alte persoane care intretin relatii sexuale. Audiolagnia ascultarea altor persoane care fac sex. Dogging practicarea sexului in locuri publice, dar nu in vazul tuturor, a fi observatii de alte persoane si apoi la randul lor a-i observa pe altii facand acelasi lucru. Amomaxia se refera strict la realizarea actului sexual sau a altor jocuri erotice in masina. Ecouteurism a asculta, fara permisiune, alte persoane care intretin relatii sexuale. Mixoscopia bestialis privitul unei alte persoane care intretine relatii sexuale cu un animal. Mixoscopia contemplarea altor persoane care intretin raporturi sexuale, care consimt si sunt constiente de faptul ca sunt privite. (Reciproca autagonistofilia forma de pseudovoyeurism). Mixoscopic zoofilia observarea animalelor copuland. Scoptofilia (Scoptolagnia) contemplarea unor alte persoane angajate in acte/activitati sexuale, cu consimtamantul persoanelor observate.

Parafilii

TROILISMUL Descriere generala Provine din lb. franceza trois=trei si descrie o parafilie care se refera la a privi partenerul care este angajat in act sexual cu o alta persoana. Allen (1969) troilistul doreste ca sotia sa intretina act sexual cu un alt partener in timp ce el este prezent dar si cazul in care tatal aranjeaza sa-si observe fiica (care s-a maturizat) si partenerul acesteia in timp ce intretin raporturi sexuale. In cazul troilismului cei care intretin relatii sexuale sunt pe deplin constienti ca sunt observati.

Teorii explicative Incercarea de a retrai scena primordiala in care parintii, intretinand raporturi sexuale, l-au conceput pe individ (Allen, 19690. Identificarea de tip incestuos, in care observatorul poate avea astfel de relatii sexuale cu mama, sora sau fiica (Yalom, 19600. Identificarea sexuala cu barbatul care performeaza actul sexual (Coleman, 1964).

T. este mai des intalnit la barbati dar se intalneste si in cazul femeilor. In lb. engleza se mai foloseste termenul de threesies. In lb. spaniola se folosesc conceptele candalagnie sau candaulism.

Parafilii

PICTOFILIA Descriere generala Excitatia sexuala se produce la vizualizarea de fotografii, reviste sau imagini video cu incarcatura erotica si pornografica. Individul poate viziona singur aceste materiale, dar si in prezenta partenerului sexual. Se diferentiaza de voyeurism prin faptul ca nu presupune observarea unor indivizi care nu consimt; participantii din imaginile si filmele pornografice sunt constienti de natura erotica a activitatilor pe care le performeaza si cunosc faptul ca aceste materiale sunt folosit in scop erotic de catre alte persoane. Alte denumiri: grafolagnia, iconolagnia.

Futanari forma de arta care este centrata pe animatiile de tip pornografic cu personaje hermafrodite. Printre reprezentarile si secventele cele mai intalnite sunt: femei cu organe genitale specifice ambelor sexe, femei cu penis in locul clitorisului, sau cu un clitoris urias, personaje cu un penis de dimensiuni exagerate, scene de insertie a penisului in uretra altui personaj etc.

Ero Guro Nansensu miscare artistica si literara cu originea la inceputul anilor 20, 30 in Japonia, acceptiunea lui sa erotizat capatand valentele decadentei sexuale si a perversiunilor sexuale extreme. Ero Guro este si un subgen al pronografiei japoneze si al hentaiului (animatii cu caracter pornografic) incluzand elemente explicite de violenta, mutilare, desfigurare, precum si scene de acte parafilice cum ar fi urofilia si coprofilia. Reprezentarile artistice ale fenomenului Ero Guro Nansensu isi au radacinile in picturile erotice ale unor artisti ca Yoshitoshi, ce infatisau printre altele decapitari si diferite acte de violenta din istoria Japoniei. Utagawa Kuniyoshi prezenta teme similare, insa si scene de viol, bondage si crucificare erotica.

Parafilii

SADISMUL Descriere generala - Provine de la Marchizul de Sade care a descris persoane ce traiau satisfactia sexuala in timp ce ii chinuiau pe altii sau in timp ce isi agresau partenerul sexual. - In literatura de specialitate, termenul a fost introdus de Richard von Krafft-Ebing, in lucrarea sa Psychopathia Sexualis unde descrie trasaturile definitorii ale sadismului sexual, astfel: experienta senzatiilor placute, inclusiv a orgasmului prin producerea actelor de cruzime, pedepse corporale aplicate altor persoane sau animalelor. - Eulenberg (1911) a introdus notiunea de umilinta psihologica asupr altora in conceptualizarea termenului de sadism sexual. - Fromm (1977) a descris sadismul ca fiind pasiunea de a avea controlul absolut si nerestrictionat asupra altor fiinte, fie ca este vorba de un animal, de un copil, un barat sau o femeie; a forta pe cineva sa indure durere sau umilinta fara sa fie capabil sa se apere este una dintre manifestarile controlului absolut, dar nu este singura. Cel care are control complet asupra altei fiinte o transforma pe aceasta in proprietatea sa, in timp ce el devine zeul celuilalt. - Descrierile ulterioare au considerat asocierea dintre sentimentele de putere si control cu placerea sexuala si gratificatia ca fiind o trasatura esentiala a sadismului sexual. - Alti teoreticieni au considerat fanteziile sexuale violente ca fiind elementul esential in sadism. - ICD 10 defineste sadismul ca fiind preferinta pentru activitatea sexuala care presupune bondage, generarea durerii si umilintei unei alte persoane. - DSM IV (2000) precizeaza ca sadismul sexual implica acte in care individul obtine excitatie sexuala din suferinta psihologica sau fizica cauzata victimei. - Ipostaze ale sadismului: 1. Doar la nivel de fantasmare, individul poate invoca fanteziile sale in cursul activitatii sexuale cu partenerul, insa, nu trece la act. 2. La nivel de act: cu un partener care consimte sau cu un partener care nu consimte. - Atat la nivel de fantezie cat si la nivel de act, suferinta victimei este cea care genereaza excitatie sexuala la individul sadic. - Cf. DSM IV (2000), severitatea actelor sadice creste cu timpul, iar cand sadismul devine sever sau cand se asociaza cu tulburarea de personalitate antisociala, indivizii cu sadism sexual isi pot vatama grav sau chiar ucide victimele.

Cercetari si date statistice - Diez si colab. (1990) au realizat un studiu pe un lot de 30 sadici sexuali, din care majoritatea erau criminali. Rezultatele au relevat faptul ca, majoritatea dintre acestia erau de rasa alba, aveau loc de munca stabil (75%), erau casatoriti (50%) in momentul in care comisesera fapta; 43% avusesera experiente de tip homosexual (anterior si nu in timpul detentiei), 23% au raportat ca fusesera abuzati fizic in copilarie, iar 20% ca au fost abuzati sexual in copilarie. 90% dintre ei nu savarsisera nici o alta fapta penala, 50% avusesera experiente legate de consumul de droguri, 93% isi planificasera cu meticulozitate fapta pe care o comisesera impotriva unor victime perfect necunoscute. Cel mai frecvent agresorii isi rapisera victimele, le tinusera captive pentru mai mult de 24 de ore, le legasera si le pusesera o banda adeziva la ochi si un calus in gura. Majoritatea dintre acestia, dupa ce au violat victimele, le-au inserat anumite obiecte in diferite orificii ale corpului. Toate victimele fusesera torturate 53% si-au inregistrat crimele pe casete video/audio sau fotografiind iar 40% pastrasasera anumite suveniruri de la victimele lor. - Rezultate similare au gasit si Burgess, Hartman, Ressler, Douglas si Mac Cormack (1986), lotul studiat fiind de 36 de criminali sadici sexuali 92% rasa alba, cu o inteligenta superioada; 53% cu simptome psihiatrice; 69% abuz

Parafilii

de alcool; 33% abuz de droguri; 46% diferite tulburari de natura sexuala; 42% abuz fizic suferit; 74% abuz emotional; 43% abuz sexual. Studiul acestor autori au evidential si cateva aspecte care sunt predictive pentru fanteziile de tip sadic. Printre acestea se numara: reveriile frecvente din timpul zilei, izolarea de tip compulsiv, minciuna patologica, incendierea, distrugerea unor proprietati si bunuri, cruzimea fata de copii. Potrivit Beauregard si Prolix (2002), Marshall si Kennedy (2003), cercetarile din domeniul psihologiei judiciare si exemplele oferite de criminalisti nu sunt neaparat reprezentative pentru sadismul sexual in general. Insa, cercetarile realizate de Prolix, Blais si Beauregard (2005), au aratat faptul ca indivizii sadici care au comis un delict sexual, comparativ cu ceilalti indivizi care comisesera diferite delicte sexuale fara amprenta sadica, isi planificasera fapta, au folosit diferite arme, au rapit victima, au legat-o, i-au introdus diverse obiecte in vagin, au strangulat-o, dupa care i-au mutilat cadavrul. Acelasi studiu a relevat, de asemenea, ca inainte cu 48 de ore de a comite fapta, indivizii sadici avusesera un conflict puternic cu o femeie, erau extrem de nervosi si de excitati din punct de vedere sexual si au raportat o multitudine de fantezii cu caracter sexual deviant survenite cu putin timp inaintea comiterii faptei. Aceeasi autori, in 2006, au aratat faptul ca indivizii sadici aveau rezultate semnificativ inalte la subscalele schizoida, schizotipala, evitanta, histrionica, la Inventarul MCMI (Milton Clinical Multiaxal Invetory). Studii realizate cu privire la fanteziile comiterii violului pe un lot de barbati normali fara antecedente criminate arata faptul ca 30% dintre subiecti au admis ca au fantezii sexuale legate de comiterea unui viol, 16-20% dintre subiectii investigati se excitau la gandul unor activitati sado-masochiste, subiectii relatand si fantezii legate de provocarea durerii femeilor, respectiv legare si biciuire. Numeroase studii denota faptul ca, unii dintre subiectii cercetarilor realizate pe studenti au recunoscut ca ar viola o femeie in conditiile in care ar sti sigur ca nu ar fi prinsi. Aceste studii se refera la fantezii si nu se ofera informatii cu privire la cate din aceste fantezii se transforma in act. Un studiu realizat de Abel si colab. (1988) a aratat ca 18 dintre sadici erau de asemenea si masochisti, 47% mai comisesera un viol, 21% erau exhibitionisti, 25% se angajasera in actiuni voyeuristice si frotteurism si 33% molestasera copii. O corelatie intre sadism, transvestitism si fetisism a fost evidentiata in studiile realizate de Prentky, Cohen si Seghorn, Diez si colab. (1990).

Teorii explicative a. Teoriile psihodinamice. Freud (1961) a privit sadismul sexual ca un rezultat al fixarii la stadiul oral si are la baza asocierea intre sexualitate si agresivitate; de asemenea , conform perspecitvei freudiene, sadismul se origineaza in momentul in care copilul ajunge sa isi reprezinte actul sexual intre parinti ca o forma de subjugare sau de agresiune. Alte cercetari din sfera psihodinamicii au aratat faptul ca sadismul sexual se poate dezvolta odata cu invatarea utilizarii toaletei, moment in care placere sexuala este acceptata si repudiata (Sadger, 1926). Teoriile mai recente au numit crimele cu caracter sexual surogate de matricid. Potrivit acestora, ura impotriva mamei se naste in conditii de agresiune din partea acesteia la adresa copilului, comportamente de umilire, injosire, dominare, pedeapsa abuziva sau chiar abuz sexual; ura se exacerbeaza mai ales in conditiile absentei figurii paterne (fizic sau emotional). Astfel, copilul poate dezvolta sentimente de ostilitate, neincredere, manie, ura, inadecvare care se vor exprima in comiterea crimei cu caracter sexual. b. Teoriile comportamentaliste indica faptul ca sadismul sexual isi are originea in asocierea dintre excitatia sexuala si stimulii de natura agresiva; aceasta asociere este mentinuta ulterior prin fanteziile sexuale si prin masturbare. MacCulloch (1983) a propus un model prin care sadismul sexual se invata, este deprins din conditionarea clasica. Bazandu-se pe studiile facute pe criminali cu trasaturi sadice, ei au afirmat faptul ca o asemenea conditionare

Parafilii

rezulta din dezvoltarea unor legaturi intre sexualitate si agresiune (inclusiv la nivelul fanteziilor) si in contextul interactiunii dintre trasaturile de personalitate si esecurile pe plan sexual ce converg in sentimentul inadecvarii si in lipsa de asertivitate. Se pare ca in timp, continutul fanteziilor de tip sadic creste, si ca urmare, individul incepe sa le transpuna in act. Modelul realizat de Burgess si colab. (1986) include 5 faze ale dezvoltarii fanteziilor sexuale de tip sadic precum si structurile cognitive care sustin comportamentul sexual crminal de tip sadic: a. Prima faza existenta unui mediu social precar in care individul nu beneficiaza de protectie, afectiune, masuri de corectie aplicate pentru comportamente neadecvate. b. In faza a doua ori este martorul unui abuz, ori este el insusi abuzat => dezvoltarea unor fantezii agresive menite sa ii confere sentimentul controlului intr-un mediu in care, copil fiind, se simte neajutorat. Acest abuz este un element extrem de important in ceea ce priveste dezvoltarea sociala a copilului si are ca efect aparitia unei excitatii sexuale fiziologice ca raspuns la acel abuz, contribuind in felul acesta la alterarea perceptiilor si patternurilor copilului vis-a-vis de relatiile interpersonale. Se presupune ca aceste evenimente traumatizante (abuzuri, batai) duc spre dezvoltarea unor sentimente de nesiguranta vis-a-vis de persoanele in care ar trebui sa aiba incredere, sentimente exacerbate si de lipsa unui model parental adecvat. c. In cea de-a treia faza, individul dezvolta trasaturi negative care il invalideaza in ceea ce priveste formarea, mentinerea si dezvoltarea relatiilor interpersonale rezultatele fiind: Izolare sociala; Adancirea in fantezii ce contin elemente de sexualitate si agresivitate (ca o forma de substitut al contactelor sociale si a atasamentului emotional); Lipsa dezvoltarii valorilor prosociale. In aceasta faza, individul isi formeaza anumite structuri si scheme cognitive in care procesarea informatiei este exclusiv tintita asupra reducerii afectelor negative asociate cu sentimentul de neputinta si anxietate; totodata, el este centrat pe detinerea controlului asupra celorlalti si incepe sa dezvolte idei cu caracter antisocial. d. In faza a patra, actiunile violente, cum ar fi abuzul asupr persoanelor, animalelor, sau diferite comportamente antisociale sunt reintarite datorita efectelor pozitive (cum ar fi obtinerea placerii) si a absentei sanctiunilor. In felul acesta, individul nu isi dezvolta sentimentul controlului propriilor impulsiuni, empatia si nici abilitatea de a rezolva anumite conflicte. e. In faza a cincea, individul isi evalueaza actiunile si isi planifica comportamentele viitoare, exacerbandu-si nevoie de agresivitate, putere, control, dominare; treptat isi intareste mecanismele de evitare a sanctiunilor. Cercetarile recente sustin rolul principal jucat de existenta fanteziilor sexuale in cazul criminalilor sadici. Hazelwood si Warren (1995) au indicat faptul ca, fanteziile sexuale in randul criminalilor includ 5 aspecte: relational, parafilic, situational, autoperceptiv si demografic. Acestea contribuie la alegerea victimei, reducand cenzura si inhibitia comportamentului, stimuland sentimentul de omnipotenta, crescand excitatia fiziologica si permitand punerea in practica a actelor criminale cu caracter sexual. Cu cat scade in intensitate si gratificatie activitatea de tip masturbator, cu atat creste dorinta de a pune in aplicare aceste fantezii. c. Teoriile fiziologice - bazate pe cercetari realizate in randul criminalilor sadici au evidentiat existenta unor anomalii din punct de vedere neurologic, endocrin, hormonal si cromozomial. In general, aceste cercetari sunt realizate pe un numar mic de cazuri si de aceea rezultatele nu se pot extrapola.

Parafilii

Niciuna dintre aceste teorii nu este eminamente validata; astfel, putem conclude ca, doar interactiunea dintre factorul biologic, psihologic, social, in mentinerea si perpetuarea comportamentului sexual de tip sadic, contureaza un potret cat mai aproape de adevar pentru aceasta parafilie.

Tipuri de sadism sexual Krafft Ebing descrie 8 subtipuri: a. Lust murder / erotofonofilia; b. Necrofilia; c. Ranirea femeilor prin flagelare; d. Injosirea femeilor; e. Diferite tipuri de agresiune fizica asupra femeilor (cum ar fi taierea parului); f. Biciuirea barbatilor; g. Cruzimea indreptata impotriva animalelor; h. Fantasmarea la actele sadice fara infaptuirea acestora. Hirschfeld (1956): a. sadismul major: lust murder; necrofilia; stabbing; b. sadismul minor: agresiunea si umilirea unui partener care nu consimte; bondage; flagelarea usoara; submisivitatea. Alte forme de sadism sexual Amokoscisia dorinta de a taia, a mutila partenerul. Biastofilia / Sadistic rape asalt si viol (hetero/homosexuala). Diferenta dintre viol si violul sadic: violul=preferinta fata de victima care opune rezistenta si care nu consimte; viol sadic=obtinerea excitatiei sexuale prin provocarea suferintei fizice si umilintei unei anumite victime. Cf. Abel, in timp ce pe violatori ii excita activitatea sexuala neconsimtita, fortata, sadicii sexuali sunt atrasi de folosirea violentei in sine. Potrivit lui Money (1990), dezvoltarea biastofiliei depinde de mai multi factori: predispozitii ereditare (in special in legatura cu impulsivitatea si instabilitatea emotionala), anomaliile hormonale existente in timpul procesului de crestere si dezvoltare a organismului, relatiile perturbate in familia de origine, violenta domestica (abuzuri fizica, sexuale si emotionale) si legatura cu alte tulburari psihice precum tulburarea de personalitate antisociala sau tulburarea bipolara. Biastofilia poate fi letala. Un fenomen legat de biastofilie este raptofilia, care se refera la obtinerea excitatiei si a grtificarii sexuale prin a fi victima unui viol. Canibalismul sexual extrem de rar intalnit. Cele mai multe cazuri se refera la criminalii extrem de periculosi, care dupa ce isi ucid victimele, consuma carnea lor. Necrofilia atractia sexuala fata de cadavre; fantasmarea sau chiar realizarea actului sexual cu un cadavru. Tot aici intra si cei care ucid pentru a-si procura cadavre. Necrofilia platonica contemplarea cadavrelor, fara atingere. Krafft Ebing a descris necrofilia ca o manifestare a sadismului, in timp ce Ellis a evidentiat ca dorinta de a rani nu este o trasatura a necrofiliei, ci mai degraba un element de natura fetisistica implicat in asemenea cazuri.

Parafilii

Hirtchfeld a descris necrofilia ca fiind violarea persoanei care deja este moarta si abuzul sexual al unei persoane care mai intai a fost omorata, motivatia fiind a o poseda si a o distruge si dupa moarte. Rosman si Resnick au facut distinctia intre necrofilie autentica, care ar intruni criteriile DSM III 1987 si pseudonecrofilia: 1. Necrofilie autentica: fantezii si nevoi sexuale intense, recurente fata de cadavre / actiuni ca urmare a impulsurilor (pe o perioada de minim 6 luni); individul gaseste aceste fantezii si nevoi suparatoare si invalidante. 2. Pseudo-necrofilia: cazuri accidentale in care subiectul se angajeaza in relatii sexuale cu un cadavru, fara existenta in prealabil a unor fantezii. Aceeasi autori realizeaza diferenta intre: 1. Homicidul necrofilic criminalul ucide pentru a obtine un corp cu care sa se angajeze in raporturi sexuale; 2. Fantasma necrofilica individul are fantezii vis-a-vis de cadavre, fara sa se angajeze in nici un fel de activitate sexuala cu acestea. Necrozoofilia / necrobestialitate omorarea animalelor / cadavrele de animale. Piquerismul injunghie o victima de sex feminin in fese sau sani si apoi fuge. Vampirismul incizii sau muscaturi pentru a lasa sangele sa curga, sange care se bea de cele mai multe ori. Prins a propus patru tipuri de vampirism: complet necrosadism, ingestia sangelui si activitate necrofilica; vampirism fara ingestia sangelui = necrofilie; vampirism fara producerea mortii si autovampirism ingestia propriului sange. Vanden Berg si Kelly fac distinctie intre vampirism si necrofilie, intrucat vampirismul este indreptat catre fiintele vii. Tot ei, fac distinctia intre vampirism si sadism sexual, vampirismul nefiind intotdeauna acompaniat de durere si suferinta. Zoosadismul durerea si suferinta animalelor. Dippoldism aplicarea de pedepse corporale copiilor. Dacrifilia (Dacrilagnia) provocarea lacrimilor celorlalti.

Parafilii

MASOCHISMUL Descriere generala - Termenul provine de la romancierul austriac Leopold von Sacher-Masoch, care descrie in romanul Venus invesmantata in blanuri, suferintele si umilintele la care este supus un barbat aflat in mainile unei femei dominatoare. - Krafft Ebing este cel care a descris masochismul sexual, detasandu-l de stigmatizare si facandu-l subiectul cercetarilor stiintifice. El este primul care a oferit o descriere detaliata a acestui tip de comportament si a subliniat faptul ca spre deosebire de majoritatea parafiliilor, M. se intalneste mai des la femei, neprecizand insa, ca poate aparea si la homosexuali. - Schrenck-Notzing a introdus termenul de algolagnie = tanjire dupa durere - cu referire la sadism cat si la masochism. - Mai tarziu, Freud extinde conceptul, descriind aceasta parafilie: individul care experimenteaza placere prin generarea durerii altora in relatiile sexuale, este de asemenea, capabil de a experimenta durerea in relatiile sexuale in aceeasi masura ca si placerea = sado-masochism. Freud este cel care a elaborat notiunea de masochism moral = personalitate care in permanenta ia decizii nefavorabile repetate, cauzandu-si in felul acesta suferinta, fapt pentru care in multe lucrari termenul de masochism este adesea utilizat pentru a descrie un astfel de comportament, neavand conotatii sexuale. - ICD 10 foloseste termenul de sado-masochism, referindu-se la faptul ca individul obtine excitatie si satisfactie sexuala atat din activitatile de tip sadic cat si din cele de tip masochist. - In DSM IV cele doua concepte sunt tratate distinct, cu precizarea ca, pentru a fi diagnosticare, individul trebuie sa aiba fantezii excitante sexual intense si recurente, pe o perioada de cel putin 6 luni, precum si impunsiuni sexuale sau comportamente implicat acte reale; fanteziile si impulsiunile trebuie sa cauzeze detresa in plan social, profesional sau in alte domenii. - Masochismul ca devianta sexuala, se inscrie in aria parafiliilor. Termenul a fost preluat pentru a descrie si tulburarea defetista a personalitatii. - Masochismul sexual se refera la situatia concreta in care individul este umilit, batut, legat, torturat, abuzat fizic sau moral. - Ca forme de manifestare M. Sexual poate surveni doar la nivel de fantasmare, transpus in act in activitatea de cuplu cat si in activitatea sexuala solitara: 1. Doar la nivel de fantasmare fantezii ce se refera la faptul de a fi violat de alte persoane in timp ce este lovit sau legat de altele etc fantezii invocate in cursul activitatii sexuale insa fara a trece la act. 2. La nivel de act: a. In cuplu: masochistul manifesta servitute corporala, este legat la ochi, batut, biciuit, incatusat, umilit (i se rostesc injurii, se poate urina sau defeca pe el, poate fi fortat sa se tarasca precum un caine etc), i se aplica socuri electrice, este intepat, mutilat; individul poate dori sa fie imbracat in scutece, sa fie tratat ca un copil; frecvent se practica deprivarea de oxigen. b. In activitatea sexuala solitara: individul realizeaza el insusi impulsiunile sexuale masochiste (inteparea cu ace, autoflagelarea, ranirea, aplicarea de socuri electrice, asfixiofilie, diverse mutilari). - Unele persoane se pot angaja in acte masochiste fara a creste gradul de periculozitate, mai ales pentru integritatea corporala, a actelor lor, altii cresc insa, cu timpul severitatea actelor masochiste, acest lucru accentuandu-se in timpul perioadelor de stres, de cele mai multe ori rezultatul fiind vatamarile grave sau chiar decesul.

Parafilii

Cercetari si date statistice - Cf. Cercetarilor lui Kinsey, Pomeroy, Martin si Gebhard, 26% din subiectuu de ambele sexe au experimentat excitatie sexuala intensa cand au fost loviti; procent infirmat ulterior de cercetarile lui Hunt (1974) doar 3% dintre barbati si 5% dintre femei au raportat un asemenea raspuns. - Cercetari mai recente 1989 de catre Person, Terestman, Myers, Goldberg si Salvadori arata ca, in randul studentilor, un procent de 3-4% au raportat faptul ca fusesera legati sau umiliti in timpul interactiunilor sexuale si 1% ca au biciuit, palmuit sau batut un partener care a consimtit. - Fanteziile cu caracter masochist nu sunt neobisnuite in cadrul fanteziilor erotice ale barbatilor normali in timpul fanteziilor sexuale 46% au dezvaluit o fantezie sexuala in care erau rapiti si violati de o femeie; 12% aveau fantasma umilirii; 36% - scena in care ar fi legati si stimulati sexual de o femeie; 17% aveau fantasma in care manifestau un comportament extrem de agresiv; 5% se imaginau batuti (protivit cercetarilor realizate de Crepault si Couture, 1980). - Primii sexologi au evidentiat faptul ca masochismul apare in general la femei, lucru justificat si de fundamentul biologic, dar si de cel social, conform carora femeile au o tendinta de a fi in general submisive. - Studiul relizat de Arndt, Foehl, Good (1985) a evidentiat faptul ca 30 % dintre femei fantasmau cu privire la situatia in care erau inrobite de un barbat. Spengler (1977) a aratat faptul ca, aproape toate femeile care ofereau servicii sexuale barbatilor masochisti erau prostituate si ca nu aveau nici un fel de preferinta sexuala pentru aceasta activitate, el considerand sadismul autentic in randul acestor femei o fictiune creata de catre barbatii masochisti. Cu toate acestea, studiile realizate de Alison, Santilla, Sandnabba si Nordling (2001), Moser si Levitt (1987) au demonstrat faptul ca un procent de 13-30% dintre subiectii sadomasochisti erau femei si foarte putine dintre acestea erau prostituate; de asemenea, aceste femei erau adesea bisexuale, iar barabatii, in mare majoritate, heterosexuali.

Teorii explicative Freud a descris sadismul si masochismul ca fiind complementare si a sugerat faptul ca masochismul deriva din impulsurile sadice. In termeni freudieni, peroanele masochiste se tem de incest, castrare si comportamentul lor reprezinta o raportare implicita la o figura parentala temuta. Astfel, persoanele masochiste se elibereaza de sentimentul de culpabilitate prin faptul ca isi lasa partenerul sexual sa le controleze, abuzeze. O alta ipoteza releva faptul ca masochismul reprezinta o dorinta inconstienta de a itnretine raporturi sexuale cu o figura paterna. Aceste ipoteze au fost infirmate de cercetarile realizate de Baumeister, Stillwell si Heatherthon (2006), care evidentiau faptul ca persoanele masochiste nu faceau dovada unui sentiment de vina si ca sentimentul de vina nu implica neaparat dorinta de fi pedepsit. Alte cercetari arata faptul ca, persoanele masochiste au suferit o rana narcisica, iar comportamentul lor reprezinta un mecanism paradoxal de mentinere a stimei de sine, in pofida abuzului pe care trebuie sa il indure si prin faptul ca devin centrul atentiei in activitatile sexuale. Teoriile invatarii plaseaza originile tuturor parafiliilor in copilarie; persoana asociaza placerea cu durerea si astfel traumele experimentate devin sexualizate la varsta adulta; practic, acesta este un mecanism psihologic prin care persoana isi redobandeste sentimentul controlului si al puterii. Teoriile psiho-sociale descriu practicile masochiste ca o evadare din sine, individul abrogandu-si responsabilitatea actelor sale.

Parafilii

Forme de masochism Algolagnia obtinerea stimularii si placerii sexuale prin durere fizica (adesea aplicata zonelor erogene). Persoanele pot duce o viata normala, se pot bucura de un preludiu obisnuit, pot avea raporturi sexuale normale, insa, cand sunt expusi la un stimul sexual dureros isi pierd controlul. Termenul a fost introdus in 1892 de Albert von Schrenck-Notzing, pentru a descrie masochismul sexual si pentru a face distinctia de termenul care se utiliza anterior, algofilie, termen care descrie mai degraba o atractie bazata pe afectiune si iubire. Cf. lui Havelock Ellis, algolagnia include atat sadismul cat si masochismul. Cei mai multi cercetatori considera algolagnia un fenomen fiziologicin care stimulul dureros este interpretat la nivelul creierului ca fiind placut. La inceputul sec.XX A. Era privita ca o tulb. Psihologica, treptat aceasta perspectiva incepand sa se schimbe. Raportul Kinsey arata faptul ca, foarte multi dintre cei considerati normali, se bucurau de durerea resimtita in contextul sexual. Se pare ca primele ipoteze lansate asupra acestei parafilii, nu erau bazate pe cercetari empirice, ci mai degraba contituiau sursa unro rpejudecati si atitudini discriminative, considerandu-se ca aceste practici sexuale erau eminamente patologice si chiar ca aceasta parafilie ra legata de violenta, criminalitate si tendinte de tip sociopat. Cercetarile actuale nu au gasit nici o legatura directa intre acestea. A. nu este considerata o parafilie periculoasa, decat in cazul in care durerea este provocata uneo persoane care nu consimte, care nu este de acord cu aceste practici, sau, in cazul in care durerea este provocata animalelor. Termenul nu se gaseste in DSM. In alte surse este echivalent cu o forma patologica de sadism = algolagnie activa, sau cu o forma patologica de masochism = algolagnie pasiva. Autoasasinofilia fantasmarea la propria moarte, premeditarea propriei morti, asasinari. Autonecrofilia imaginarea propriei persoane in ipostaza de cadavru. Autoungulafilia zgarierea propriilor organe sexuale uneori ajungandu-se chiar la sangerare, rani profunde. Crematofilia gandul de a fi ars de viu, incinerat. Tafefilia de a fi ingropat de viu.

Parafilii

BDSM (Bondage & Discipline, Dominance & Submission, Sadism & Masochism) Descriere generala Se refera la grupa de practici sexuale denumite si sado-masochism, practici sexuale ce au la baza dominarea si supunerea partenerului, legarea si disciplinarea lui, insotite de extazul sexual la receptarea durerii, la incatusare, lovire, sau la aplicarea acestora partenerului. Practici sexuale in care se folosesc diferite obiecte funii, catuse, lanturi, fasii de material pentru a lega partenerul si a-l domina si poseda sexual. Partenerul consimte la aceste practici, simtind placere sexuala aflandu-se intr-o pozitie de neajutorare. Utilizarea acestei tehnici genereaza excitatie si gratificare sexuala ambilor parteneri. Multe persoane ajung sa-si dezvaluie fanteziile sexuale legate de bondage abia dupa ce castiga incredere in partener, realizarea acestor fantezii aducand un plus de apropiere intre cei doi. In practicile BDSM, relatiile dintre cei doi sunt atat de factura fizica, cat si psihologica. Unul dintre parteneri este dominatorul (Top, Dominant), celalalt este sumisivul (Bottom, Submissive), amandoi resimtind placere. Actul sexual poate surveni dar nu este esential. Practicile BDSM sunt prestabilite, planificate dinainte cu acordul ambilor parteneri, iar dincolo de punerea in scena a episodului BDSM (desfasurat ca o secventa a unei piese de teatru), durerea, umilirea si celalalte aspecte implicate in aceste practici pot fi resimtite ca ofensatorii, neplacute, repudiate. Principiile fundamentale ale acestor practici necesita consimtamantul ambilor parteneri, asumarea responsabilitatii, maturitate si precautie. Sub egida SSC Safe, Sane & Consensual, aceste practici se delimiteaza atat din punct de vedere legal cat si din punct de vedere etic de crimele si delictele cu caracter sexual precum si de violenta domestica. Alti practicanti prefera codul RACK Risk Aware Consensual Kink presupune asumarea responsabilitatii individuale a fiecarei parti implicate, fiecare partener isi asuma responsabilitatea pentru integritatea sa fizica. Codul RACK se bazeaza mai mult pe asumare riscului, decat pe increderea in siguranta practicilor. Intre practicantii BDSM se incheie un asa-numit contract prin care fiecare individ este constient de riscul la care se supune, stie ce are voie sa faca si ceea ce ii este interzis si isi asuma responsabilitatea propriei integritati. Limita dintre suportabil si insuportabil este conditionata de catre practicanti prin folosirea unui asa numit cod verbal, care poate fi un cuvand sau o onomatopee, ce trebuie respectata riguros; concret, folosirea acestui cod, inseamna stoparea practicilor care nu mai pot fi suportate/indurate de catre unul dintre parteneri. Practica BDSM presupune o cunoastere fina a unor aspecte importante legate de fiziologia si anatomia umana, precum si de psihicul uman. Practicantii BDSM cunosc bine aspectele legate de siguranta. Intre doi practicanti BDSM se creeaza o relatie de empatie reciproca, fiecare stiind cum si cand anume sa actioneze, totodata cunoscand limitele suportate de celalalt.

Fatele ale BDSM 1. Bondage & Discipline bondage=tehnici de restrangere si limitare a miscarilor corpului pentru generarea placerii sexuale; discipline=folosirea unor reguli si a pedepsei pentru a controla comportamentul celuilalt. Pedeapsa poate fi durerea fizica sau umilinta generata mai mult la nivel psihologic sau chiar imobilizarea partenerului. Kinbaku (Sokubaku) tehnica japoneza de bondage ce presupune folosirea unei franghii (asanawa) de 4-6mm diametru si 7-8m lungime. Kinbaku are in vedere imobilizarea spatelui si a feselor si mai ales presarea sanilor si organelor genitale.

Parafilii

2. Dominance & Submission pattern de comportamente, obiceiuri si ritualuri legate de impunerea si acceptarea dominantei intr-un context erotic. Se refera mai mult la un aspect psihologic al BDSM. Exemple de practici: jocuri cu caracter educativ, jocuri erotice de rol (mama-fiu/tata-fiica), rolul unui animal de companie. Cea mai utilizata tehnica este cea in care autoritatea si supunerea sunt delimitate prin rolurile de stapan si de sclav. Acest pattern comportamental se poate extinde pe durata intregii vieti, iar totala supunere a unui partener vs. autoritarismul exacerbat al celuilalt se compenseaza prin devotiune si solicitudine reciproca, ceea ce confera acestor cupluri un grad mai mare de stabilitate in relatia lor. Poate fi o forma de dependenta reciproca. Supunearea consimtita se poate exprima si prin purtarea diferitelor accesorii (zgarda), realizarea de tatuaje si piecinguri, adoptarea unei tunsori scurte sau raderea in cap. 3. Sadism & Masochism practici: ciupituri, muscaturi, zgariatul cu unghiile, palmuirea fetei, feselor, sanilor, folosirea de franghii, lanturi, catuse, curele, cuburi de gheata, bice, nuiele, costume de piele, zgarzi, cearca incinsa, ustensile de uz medical, folii de plastic, clesti de rufe, electrostimularea erotica, asfixiofilia sau mumificarea. Intre cei doi se creeaza o conexiune psihologica aparte, contand foarte mult experienta in folosirea acestor practici a dominatorului, adica a celui care aplica stimulii durerosi si starea emotionala a celui care recepteaza durerea. BDSM a devenit o subcultura. Exista comunitati intregi in L.A., N.Y., Atlanta, Seattle, Boston, Chicago, Houston, San Francisco, San Diego, Minneapolis, Dallas, Toronto, Vancouver, Londra, Paris, Berlin, Amsterdam, Munchen, Koln, Hamburg, Roma. Persoanele care sunt pe rand ori dominatoare ori submisive, in cadrul aceluiasi cuplu sau in alte relatii = switches. Termeni simbol in BDSM: spanking, beating, pinching, flagellation, cuffing, chaining, whipping. Un concept antagonic este vanilla sex practicile sexuale traditionaliste (fara BDSM, fetisuri si alte obiecte sexuale sau perversiuni). In prezent, BDSM nu intra in categoria bolilor mintale nu sunt incluse in DSM IV. La Congresul Mondial de Sexologie din 2007 s-a descoperit ca BDSM este o forma de interes sexual al unei minoritati, nu o forma de patologie datorata unui abuz din trecut sau a unor disfunctii de natura sexuala. In 1990 Kinsey 5-10% dintre americani s-au angajat in activitati sexuale ce implicau BDSM; 11% barbati si 17% femei au incercat bondage-ul. Potrivit unui studiu din 2005, realizat pe un lot de 317000 de oameni din 41 tari, aprox. 20% au folosit masti, legarea la ochi, sau alte tehnici bondage, iar 5% s-au declarat explicit practicanti BDSM (Durex Global Sex Survey 2005).

Alte practici care se leaga de BDSM Amaurofilia preferint pentru un partener care nu poate vedea, fiind legat la ochi / realizarea actului sexual intr-un ambient total intunecat. Amiquesis nevoia, insotita de excitatie, de a zgaria partenerul in timpul actului sexual. Autonepiofilia a se imbraca, a avea comportamentul unui copil mic sau a fi tratat de partener ca un copil mic. Se mai numeste infantofilie, autopedofilie sau anaclitism. Adolescentism / Juvenilism a se imbraca si/sau a se comporta ca un adolescent, a fi tratat de catre partener ca adolescent. Belonefilia atractie sexuala fata de ace, intepaturi.

Parafilii

Claustrofilia a se lasa inchis in spatii mici. Poate fi o forma de pedeapsa apartinand BDSM. Consuerofilia coaserea cu ac si ata a anumitor zone de piele. Merintofilia excitatie sexuala produsa prin legare. Salirofilia / Saliromania manjirea, murdarirea partenerului, ruperea hainelor acestuia, manjirea cu noroi sau murdarie, incurcarea parului, stricarea make-up-ului, a-l obliga pe partener sa poarte anumite haine, care in mod obisnuit l-ar face neatractiv. Nu implica vatamarea corporala a partenerului / ranirea si se rezuma la modificarea aspectului fizic. Odaxefilia (Odaxelagnia) placere sexuala atunci cand este muscat sau cand isi musca partenerul. Fornifilia asezarea partenerului intr-o pozitie imobila, asemanatoare mobilei. Tamakeri femeia loveste, strange si trage brusc testicolele unui barbat. Uretralism (uretral manipulation) introducerea de obiecte, corpuri straine in uretra pentru generarea placerii sexuale. Poate fi de tipul autoerotic, hetero sau homosexual, sau se poate face apel la serviciile medicale. Pericole: distrugerea tractului urinar, infectii ale uretrei si ale tractului urinar, alunecarea obiectelor in uretra. Interpretarile psihodinamice au sugerat faptul ca indivizii focusati erotic pe stimularea uretrei prezinta unele mecanisme de tip regresiv si fixatie pe anxietatea castratoare. Wise a aratat faptul ca uretralismul are trasaturi comune cu fetisismul si cu comportamentul de tip fetisistic. Un concept legat de uretralism este autocateterismul/cateterofilie placerea sexuala obtinuta prin introducerea unei sonde in pripria uretra.

Parafilii

HIPOXIFILIA (ASFIXIOFILIA) Descriere generala Impiedicarea oxigenului sa ajunga la creier, asfixiere pentru obtinerea placerii sexuale. Exista si asfixierea autoerotica. In lb.engleza se utilizeaza si: Kotzwarism, Erotic asphyxiation, Autoerotic asphyxia, Erotic self-strangulation, Breath control play. Parafilie de mare risc deces. Metode folosite: apasarea pieptului, folosirea streangurilor, mastilor, pungilor de plastic sau diferitelor produse chimice (un nitrat volatil). Cf. Gowitt si Hanzlic (1992) cea mai frecventa metoda de inducere a asfixierii este folosirea unei legaturi/franghii in jurul gatului. In DSM IV A. Este descrisa ca forma de masochism sexual.

Cercetari si date statistice Majoritatea cazurilor de autoasfixie erotica nu contin elemente de masochism sexual => parafilie distincta si separata de masochism. Hazelwood si colab. o rata de aprox. 12% de cazuri de masochism sexual in randul hipoxifilicilor. Blanchard si Hucker arata ca nu exista nici o alta activitate speciala in afara de masturbare si autoasfixiere in aceste cazuri. Doua comportamente sexuale frecvente asociate sunt imbracarea hainelor sexului opus si bondage. American Psychiatric Association (2000) exista 1-2 cazuri de asfixiofilie soldata cu moartea persoanei la 1 mil. de persoane anual.

Teorii explicative 1. Teoriile psihanalitice H. = comportament de tip masochist. Impulsurile sexuale si agresive orientate asupra obiectelor incestuoase devin masochiste, ca o pedeapsa pentru dorintele de tip incestuos si ca mecanism de aparare fata de teama de castrare. Aceste teorii sugereaza, de asemenea, ca indivizii si-au erotizat sentimentele de slabiciune si neajutorare care sunt depasite in mod simbolic prin actul supravietuirii asfixierii. Intr-o alta interpretare, A. este privita ca o pedeapsa pentru masturbare, si ar reduce din anxietatea provocata de Superego. 2. Teoriile invatarii sociale. Comportamentul extrem de drastic, punitiv, rigid al parintilor este considerat ca fiind baza asocierii dintre pedeapsa si sexualitate. Ca argument la aceasta ipoteza, Friedrich si Gerber au raportat ca intr-un grup de adolescenti hipoxifilici erau date evidente potrivit carota, fiecare dintre acestia avusesera, experimentasera, senzatia sufocarii corelata cu abuzul sexual sau fizic, parafilia avand conotatia unui act de retraire a acelor experiente. Alte cercetari, au raportat ca aceaste persoane aveau mame dominatoare si tati non-suportivi emotionali.

Parafilii

3. Model comportamentalist alternativ Laws, ODonohue: asfixia sexuala = comportament dobandit ce devine o parte a unui ritual parafilic masturbator datorita efectelor pozitive de tip intaritor pe care le produce; actul asfixierii creste intensitatea orgasmului. 4. Rolul mass-mediei invatarea asfixiei autoerotice din literatura pornografica, din filme, stiri publicate in media sau chiar prin autodescoperire.

Parafilii

ZOOFILIA Descriere generala Termenul introdus de Kraft Ebing, definind fanteiile sexuale, nevoile si comportamentele de tip sexual indreptate catre animale. Comportamentele zoofilice includ: felatia, cunnilingus-ul, coitul, masturbarea animalului si sexul anal cu acesta. Tipul de animal este adesea unul in proximitatea caruia s-a aflat timp indelungat in copilarie. In DSM IV zoofilia este la categoria parafilii fara alta specificatie. Prohibitiile religioase impotriva acestui comportament sexual se gasesc si in Vechiul Testament si in Talmud. O parafilie apropiata este exhibitionismul zoofilic expunerea actului sexual cu un animal in fata altor persoane. Zoosadism cand excitatia sexuala se produce prin cauzarea durerii si suferintei animalelor. Necrozoofilie / Necrobestialitate exitatie sexuala legata de omorarea animalelor sau de cadavrele acestora. Alte aspecte ce apartin mai mult spectrului voyeuristic: mixoscopia bestialis a privi la o alta persoana care intretine raporturi sexuale cu un animal si mixoscopic zoofilia observarea animalelor copuland. Alti termeni folositi: zooerastia, bestialitatea, bestiosexualitatea.

Cercetari si date statistice Cf. APA sunt foarte putine date statistice pentru a confirma sau infirma ipoteza cf. careia zoofilia este o parafilie rara. Au fost realizate estimari privitoare la frecventa contactelor sexuale cu animale: 8% barbati, 1.5% preadolescente, 3.6% postadolescente avand macar 1 contact sexual cu un animal. Frecventa mult mai mare in mediul rural. Crepault si Couture studiu cf. caruia 5.3% subiecti avusesera fantezii legate de activitatea sexuala cu un animal. Multe persoane care manifesta zoofilie se pare ca au mai multe comportamente sexuale aberante. APA arata ca persoanele care au zoofilie sufera si de alte tulburari psihice. Acest lucru a fost confirmat si de cercetarile realizate de Alvarez si Freinhar, Duffild, Hassiotis si Vizard - zoofilia prezinta o frecventa mult mai mare in randul pacientilor din psihiatrie decat in randul altor pacienti care nu sufera de boli psihice. Un studiu din 2000 de catre Miletski lot de 93 persoane arata ca subiectii isi explicau comportamentul prin: orientarea sexuala catre animale, fantezii sexuale cu animale, nevoia de a-si exprima dragostea si afectiunea fata de un animal. Subiectii aveau varsta medie 20 ani, jumatate avand studii superioare, aproape jumatate fiind singuri, neavand nici un fel de relatie, 3 dintre ei erau casatoriti. 83% dintre subiectii cercetarii avusesera contacte sexuale de tip heterosexual, 76.8% de tip homosexual si 40.5% cu ambele sexe. Cele mai vizate animale au fot cainii si caii, vacile, oile si pisicile. Majoritatea subiectilor au raportat faptul ca se simteau atrasi de mai multe specii de animale. Barbatii practicasera atat contactul genital cat si oral cu animelele. Doar 17% au raportat ca au fost victimele unui abuz sexual in copilarie. Alt studiu Beetz (2002) esantion 113 barbati si 3 femei, varsta medie 30 ani, 1/3 cu studii superioare. 79% era singuri, 62% isi doreau partener sexual uman, 25% nu avusesera nici un contact sexual normal, 70% intretinusera contacte sexuale cu caini, 50% cu cai. Cele mai frecvente comportamente sexuale: masturbarea animalului, contactul mutual oral-genital, contactul oral-oral, penetrarea vaginala si anala a animalului, penetrarea vaginala si anala a persoanei de catre animal. Alt studiu Williams si Weinberg (2003) 114 indivizi marea majoritate considerau ca sexul cu animale este extrem de placut si ca acestea au nevoie de afectiune.

Parafilii

Teorii explicative Krafft Ebing distinctie intre resimtirea excittiei fata de animalele domestice si punerea dorintei sexuale in act. Alta perspectiva arata faptul ca zoofilia este initiata doar de catre persoane care sufera de retard mintal sau de imbecilitate. In 1964, Shenken argumenta faptul ca zoofilia nu este practicata in singuratate de catre cei cu inteligenta cu mult sub medie si nici ca ar fi utilizata ca un substitut pentru relatiile normale. El considera faptul ca zoofilia este o forma de psihopatologie in sine si ca este intotdeauna relationata cu o tulburare clinica majora gen psihoza. Shenken a propus ca zoofilia sa nu fie definita ca preferinta exclusiva pentru animale, considerand ca relatiile sexuale normale pot fi, de asemenea, prezente in comportamentul individului. Cei cu tendinte zoofilice nu au capacitatea de a-si exprima in mod adecvat emotiile fata de ceilalti oameni => aceste emotii si sentimente sunt directionate catre un animal (ce reprezinta de cele mai multe ori un substitut parental). 1968 Rappaport animalele starnesc un fel de invidie copilului datorita faptului ca instinctele lor nu sunt supuse cenzurii; copiii fiind excitati si interesati de comportamentul sexual al animalelor. Cf. autorului, zoofilia=forma de abuz asupra unui animal, abuz care are semnificatia retrairii unei experiente traumatizante din copilarie; o conversie a urii si maniei, resimtite fata de parinti, asupra animalului. Traub-Werner (1986) zoofilia= forma de perversiune straveche ce a fost reprimata de civilizatie, zoofilia manifestandu-se atat in conditiile in care nu exista sanctiuni sociale cat si in conditii de repudiere si sanctiune sociala. Acest autor descrie zoofilia = inabilitate de a diferentia agresivitatea de impulsurile sexuale, corelata cu o scizura in integrarea imaginii corporale la nivel genital si cu agresivitatea indreptata impotriva simbolurilor parentale. Cerrone (1991) in manifestarea zoofiliei, factorul individual, familial si socio-cultural contribuie in mod echidistant. Actul sexual cu animalul permite declansarea unei furii reprimate si ca dominarea animalului ii confera individului un sentiment al controlului, care ii lipseste cu desavarsire in situatiile sociale. Alte explicatii s-au centrat pe rolul dorintelor de tip incestuos, pe legatura dintre tulburarea de personalitate borderline si dinamica proceselor de atasament si separare, pe teama privind relatiile heterosexuale si pe neincrederea in sine extrema. Nagaraja (1983) a reliefat faptul ca indivizii cu tendinte zoofile devin excitati prin observarea animalelor copuland; astfel in absenta unui partener sexual indivizii isi vor satisface aceste nevoi cu un animal.

Forme de zoofilie Avisodomia / ornitofilie pasari. Cinofilia / canofilia caini. Formicofilia animale mici, melci, broaste, furnici, alte insecte ce se tarasc pe corp, pe organele genitale, zona perianala sau pe sfarcuri. Ofidiofilia serpi si reptile. Ponifilia ponei.

Parafilii

PEDOFILIA Descriere generala Alti termeni: infantofilie, nepiofilie, nepiolagnie. Pedofilia = interesul general fata de copiii in varsta de pana la 13 ani (cf. DSM IV), manifestat in ganduri, fantezii, impulsiuni, excitatie sexuala si comportament sexual. Pentru ca un individ sa fie diagnosticat cu pedofilie, trebuie sa aiba cel putin 16 ani. Greenberg, Bratford si Curry (1995) descriu 2 tipuri de pedofili: pedofili interesati de copiii foarte mici si pedofilii interesati de copiii prepuberi. Pedofilii pot fi atrasi doar de fete, doar de baieti sau de ambele sexe. Pedofilii isi dezvolta in timpul adolescentei lor, interesul sexual fata de copii. Abel si colab. Au descoperit ca interesul sexual fata de copiii mai mici de 18 ani e raportat la 50% dintre agresorii sexuali ai baietilor si 40% dintre cei ai fetelor, 25% din cei care au comis incestul. Marshall, Barbaree si Eccles (1991) studiu pe 129 agresori sexuali 41% avusesera impulsiuni sexuale fata de baieti inca din timpul adolescentei si 35% fata de fetite. Unii indivizi cu pedofilie sunt atrasi exclusiv de copii, altii se simt atrasi si de adulti. Pedofilii care actioneaza potrivit impulsurilor lor, se pot limita doar la dezbracarea si privitul copilului sau se pot exhiba si masturba in prezenta lui, il pot atinge si mangaia; altii practica felatia si cunnilinctia cu copilul sau il penetreaza cu penisul, degetele sau alte obiecte straine. Pedofilul poate sa manifeste o solicitudine crescuta fata de un copil pentru a-i castiga afectiunea si increderea si pentru a-i cumpara practic tacerea (atasament emotional al copilului fata de agresor si apararea acestuia de catre copil Sindromul Stockholm). Cand sunt prinsi, se absolva de vina blamand copilul care a facut dovada unei atitudini provocatoare sau caruia ia aplicat o pedeapssa deoarece a avut un comportament nepotrivit. Pedofilii isi pot abuza proprii copii incest asociat cu pedofilie - , copiii vitregi, ai rudelor sau copii din afara familiei.

Tipologii ale pedofililor Tipologia heterosexuala-homosexuala si tipologia intrafamiliala-extrafamilial (Camilleri si Quinsey): 1. Tipologia heterosexuala-homosexuala. O importanta distinctie trebuie facuta in raport cu genul preferat. Majoritatea pedofililor 67% prefera fete, 33% - acelasi sex. Pedofilii homosexuali recidiveaza cu o frecventa de doua ori mai ridicata decat abuzatorii heterosexuali. 2. Tipologia intrafamiliala-extrafamiliala. Cei intrafamiliali se asociaza cu incestul. Victimele incestului experimenteaza o frecventa mult mai mare a agresiunii sexuale, si in cazul lor posibilitatea realizarii unui act sexual complet este mult mai mare. Totusi, agresorii de tip intrafam. nu sunt la fel de devianti ca ceilalti, au mai putine victime de sex masculin, provoaca mai putine rani si au o rata mult mai scazuta de recidivism.

Teorii explicative 1. Teoriile invatarii. Laws si Marshall invatarea prin conditionarea de tip masturbator joaca un rol important in dezvoltarea pedofiliei. Jocul copiilor poate include activitati exploratorii ale corpului celuilalt, experiente ce se pot asocia cu placerea sexuala. Ulterior asocierea dintre actul masturbator si amintirile acestor experiente din

Parafilii

copilarie pot duce la o anumita fixatie a excitatiei sexuale pe caracteristicile si trasaturile specifice corpului unui copil: forma androgina, forma micuta a corpului, absenta caracteristicilor sexuale secundare (par pubian, sanii) fixatie specifica pedofililor. Alte conditii predispozante atasamentul defectuos intre parinte si copil, experientele de abuz si de negijare precum si agresivitatea. 2. Ciclul abuzului sexual. Studiile arata corelatia dintre pedofilie si experienta abuzului sexual in copilarie. Abuzul emotional suferit in perioada copilariei corelat cu diferite tulburari de comportament este specific mai degraba exhibitionistilor sau biastofililor, pe cand abuzul sexual este element specific, distinctiv chiar al pedofiliei (+gradul de vulnerabilitate psihologica si diferentele interindividuale). Alti factori ce contribuie la perpetuarea comp. Pedofil: relatia dintre victima si agresor, tipul de act sexual implicat si durata abuzului sexual. 3. Tulburarile neuro-fiziologice. Krafft Ebing, a observat faptul ca autopsia creierului unui pedofil evidentia anumite animalii ale lobilor frontal si temporal. Alte studii au sugerat faptul ca leziunile pe creier se asociaza cu comportamentele sexuale pedofilice incluzand colectionarea materialului pornografic avand ca obiect copiii si contactele sexuale cu acestia. Potrivit unor cercetari, agresorii sexuali pedofili raportasera faptul ca suferisera diferite leziuni, lovituri la cap inainte de varsta de 13 ani. 4. Teoria integrativa factori semnificativi in dezvoltarea comportamentului pedofil: Relatiile defectuoase dintre copil si parinte in familia de origine; Modalitatea severa de disciplinare a comportamentului copilului sau lipsa completa a sanctiunilor; Abuzurile fizice; Asocierea dintre sex si agresivitate in perioada adolescentei; Lipsa autocontrolului; Dezvoltarea insuficienta a unor abilitati sociale care il predispun la rejectare din partea sexului opus => atitudini negative fata de femei. Emotiile negative se vor traduce in fanteziile sexuale cu caracter deviant. Interactiunea cu copilul = modalitatea prin care individul isi satisface o serie de nevoi, nu numai pe cele sexuale ci si nevoie de crestere a imaginii de sine, nevoia de apropiere interpersonala, de control si de exprimare a masculinitatii.

Alte parafilii legate de criteriul de varsta Anisonogamia / cronofilie partener sexual mult mai tanar/batran. Blastolagnia femei mult mai tinere. Corefalism sex anual cu tinere fete. Efebofilia / hebefilia atractie sexuala a unui adult fata de un adolescent/tanar la etapa postpuberala. Echivalentul feminin = lolitismul. Shotacon japoneza, atractia fata de pre-puberi si puberi baieti dar si persoana care sufera de aceasta parafilie. Shotacon impreuna cu lolicon fenomene controversate, frecvent intalnite in animatiile japoneze de tip pornografic. Gerontofilia batrani Graofilia / matrinolagnia/anililagnia femeie mult mai in varsta. Lolitismul atractie fata de copile adolescente. Echivalentul masculin efebofilia/nimfofilia. Partenofilia virgine, deflorare. Teleiofilia atractia unui minor fata de un adult.

Parafilii

HIBRISTOFILIA SI FENOMENUL SERIAL KILLER GROUPIES Excitatia sexuala provocata de persoane care au comis acte abominabile sau atractia fata de aceste persoane. Se leaga de fenomenul prison groupies / serial killer groupis SKG, Prison groupies femei care se indragostesc de criminali inchisi/ orice persoana indiferent de sex, care arata obsesii fata de criminali pana la atasamentul emotional extrem. Hibistrofilia = atractia sexuala fata de scelerati. Fenomenul groupies fascinatie grotesca fata de personalitatea respectivului / credinta ca persoana criminala este nevinovata, inocenta. Cauze ale acestei atractii: Complexul salvatorului; Nevoia de spectacol, de a fi in topul stirilor, in centrul atentiei; Stima de sine precara; Dorinta de a deveni din nimeni un cineva; Sansa de a-si dovedi curajul, de a se lupta impotriva intregii lumi; Recastigarea barbatului pierdut, in cazul femeilor care au crescut fara o figura paterna; Implinirea unor fantezii personale odioase prin celalalt; Complexul Frumoasa si Bestia (adora ideea de a fi aproape de pericol si au credinta ca nu vor fi ranite).

Parafilii

FROTTEURISMUL Descriere generala Se mai numeste si toucherism. Obtinerea placerii sexuale prin frecare organelor sexuale de o persoana necunoscuta. Implica atingerea si frecare organelor sexuale de o persoana care nu doreste acest lucru frecarea organelor sexuale de coapsele sau fesele victimei sau mangaierea organelor genitale sau a sanilor cu mainile. Comportament ce survine indeosebi in spatii aglomerate. De obicei persoana cu acest comp. Isi imagineaza o relatie afectuoasa cu persoana agresata, fiind totusi constient de pericolul de fi descoperit si sanctionat. Termeni apropiat: frottage joc eroti intre parteneri fara penetrare si frot act intim intre doi barbati, frictionarea penisurilor fara penetrare. Gregomulcia excitatia sexuala resimtita de un individ atunci cand este atins sau pipait de catre o persoana necunoscuta in multime.

Factori de risc 1. Abuzul sexual si fizic; 2. Fanteziile sexuale deviante. 3. Leziunile de pe cortex. Cercetari pe numar de 445 subiecti arata faptul ca 6.5% subiecti de sex masculin aveau un comportament aberant sexual de natura exhibitionista sau frotteurista. Aceeasi autori arata ulterior ca esecul de a se reintegra in societate, abuzul de substante, coreleaza cu prezenta unor comp.sexuale inadecvate.

Teorii explicative 1. Teoria incompetentei sociale Allen releva faptul ca indivizii ce manifesta comportamente frotteuriste prezinta anumite tulburari de natura psihologica ce le provoaca o asa-numita incompetenta sociala => limitarea accesului la posibilii parteneri si implicarea in relatii normale. Alti autori adauga ca trasaturi definitorii timiditatea si inhibitia. Fedoroff a aratat o corelatie intre Sindromul Asperger, retardul mintal si comportamentele frotteuriste. 2. Teoria impulsului sexual cf. Krafft Ebing frotteuristii ar putea fi indivizi cu hipersexualitate care prezinta mari dificultati in a-si controla impulsurile masturbatorii. Freund a argumentat faptul ca activitatea de tip frotteurist reflecta o preferinta pentru converstia excitatiei sexuale in orgasm in faza tactila, la nivelul atingerii, individul nefiind capabil sa depaseasca acest stadiu. 3. Modelul integrativ - contureaza o imagine asupra F. bazata pe urmatoarele aspecte: a. F. isi poate avea originile in exp. copilariei timpurii; b. Activitatile asociate F. tind sa coroboreze cu o varietate de comportamente inadecvate in copilarie; c. F. ca act apare in general la adultul tanar; d. La maturitate actele de F. se asociaza si cu alte activitati de tip parafilic, si, indeosebi cu E. si V.; e. F. poate aparea si ca urmare a unor traumatisme craniene.

Parafilii

UROFILIA Focusarea sexuala pe actul urinarii/urina in sine; atractia pentru urina, inghitirea urinei, urinatul pe partener sau reciproca. Se mai numeste: urolagnie, urofagie, renifleurism, undinism. Alti termeni: Golden showers, water sports. Denson descrie cateva subtipuri: Undinismul urina constituie un fetis; Urofagie ingurgitarea urinei. Denson a aratat faptul ca, actul urinarii poate avea o conotatie masochista in momentul in care individul doreste ca altii sa urineze pe el, sau sadica atunci cand urineaza pe partener uromasochism si urosadism. In cultura japoneza se utilizeaza si conceptele: Omorashi retinerea urinei in vezica. Climaxul se produce in momentul mictiunii. Omorashi yagai urinatul in locuri publice. Omutsu omorashi sau oshime omorashi fetisul scutecelor, urinatul in scutec.

COPROFILIA Atractie fata de fecale, ingerarea acestora sau manjirea propriului corp sau al partenerului cu fecale. Aceste persoane manifesta interes in a defeca pe partener sau a se juca cu materiile fecale. Unii autori au definit focusarea coprofiliei pe actul eliminarii fecalelor, altii pe actul consumarii excrementelor. Cf. lui Smith o interpretare psihologica ar fi: excrementul reprezinta simbolic penisul, iar prezenta materiilor fecale = mecanism de aparare impotriva anxietatii de castrare. Alte denumiri: scatofilie, coprolagnie. Alte concepte si parafilii legate de coprofilie: Coprochezia ungerea corpului cu excremente. Coprofagia consumul fecalelor. Coprolagnia gandul, vederea sau atingerea unor fecale. Chezolagnia masturbare in timpul defecatiei sau dupa. Fecofilia placere sexuala in timpul defecatiei / privind partenerul defecand. Flatulofilie atractie fata de mirosurile flatulente (gazele intestinale) personale sau ale partenerului. Se mai numeste eproctofilia. Misofilia murdarie, mizerie, voma, fecale. Presupune mirosirea, mestecare, utilizare unor haine murdare, transpirate sau aticole legate de igiena menstruatiei. Automisofilia murdaria propriului trup. Osfresiofilia mirosuri neplacute, repugnante.

Parafilii

CLISMAFILIA Introducerea unor lichide/substante in anus (realizarea unei clisme), activitate insotita uneori de jocuri erotice si de actul sexual. Este comun la ambele sexe. Kinsey femeile folosesc clismele ca procedeu de masturbare. Alti autori au aratat faptul ca multi indivizi folosesc apa calda pentru a-si curata rectul, in timp ce altii folosesc cafeaua, whiskey, vin, bere, iaurt si chiar cocaina. Unii autori au evidentiat ca drogurile introduse in rect au o actiune imediata si sunt absorbite foarte rapid similara injectiei intravenoase. Procedeu cu riscuri serioase apar traumatisme rectale, blocarea unor obiecte in anus si chiar deplasarea unor corpuri straine in tractul gastro-intestinal. Studiu pe indivizi cu clismafilie => 3 categorii: Tipul A considerau C. Ca anormala; isi autoadministrau, de obicei, clismele si considerau ca acest comportament isi are originea in copilaria lor. In acest grup existau indivizi care erau si masochisti, unii care aveau diferite fetisuri, si cativa care se descriau ca fiind coprofili. Tipul B comportamente similare celor de tip A, insa acestia isi acceptau clismafilia si exista un partener implicat in aceasta practica. Tipul C si-au integrat activitate clismafilica in viata intima si in relatiile lor; cunosc alte persoane cu interese similare si prezinta o varietate de parafilii ca fetisismul transvestic sau masochism. Agnew ritualul clismei include 3 etape: insertia, umplerea rectului si expluzarea.

EMETOFILIA Focusarea sexuala pe actul regurgitarii; placere sexuala obtinuta vomitand. Un individ are atractie fata de voma si nu de procesul in sine => fetisism. E. a fost raportata atat la barbati cat si la femei. Se mai numeste si vomerofilia sau roman showers.

Parafilii

FETISISMUL Descriere generala Utilizarea anumitor obiecte (lenjerie intima, ciorapi, pantofi, cizme etc) pentru a obtine placere erotica. DSM IV si ICD 10 definesc F. in temeni de uzul obiectelor pentru excitatie si gratificatie sexuala. Persoana cu F. se masturbeaza frecvent in timp ce poarta, mangaie sau miroase obiectul fetis ori poate cere partenerei/partenerului sa imbrace oviectul in atimpul activitatilor sexuale. Enachescu descrie F.= modalitate simbolica de obtinere a placerii sexuale, nu atat prin prezenta unui partener dorit, cat mai ales prin evocarea printr-un obiect simbol care ii apartine. Autorul vede F. ca o forma de regresiune obiectual-simbolica. Obiectul fetis este imperios cerut si intens preferat pentru generarea excitatiei sexuale, existand cazuri cand in absenta acestuia pot aparea disfunctii erectile la barbati cf. DSM IV. Fetisismul poate constitui si o anumita parte/ trasatura/caracteristica a corpului sau chiar lipsa unei parti a corpului.

Forme de fetisism 1. Fetisism care vizeaza atractia fata de obiecte: Agalmatofilia manechine, figurine, statuete etc. Fantezie sau chiar dorinta de a avea contact sexual cu ele sau de a vedea doua statuete copuland. Poate include si obtinerea placerii erotice prin fantezia transformarii partenerului sau a propriei persoane in obiectul parafilic si se poate asocia cu atractia fata de imobilitate, nemiscare, paralizie fizica. A fost mentionata pentru prima data de Krafft Ebing cazul gradinarului. Termenul de pigmalionism face referire la ideea de iubire, a se indragosti de o creatie proprie. Altocalcifilia tocuri inalte ale pantofilor; Androidism jucarii sau roboti cu infatisare umana. Robot fetishism eng. Dendrofilia copaci/plante de dimensiuni mari; frictionarea de acestea. Dorafilia mirosirea, pipaitul pieilor si blanurilor de animale. Elfilia anumite tesaturi, materiale. Fetisismul scutecelor purtarea de scutece. Hemotigolagnia tampoane igienice indeosebi cele care au fost utilizate. Hifefilia atingerea, frecarea de anumite obiecte vestimentare haine/lenjerie intima indeosebi. Pediofilia papusi. Retifism pantofi/incaltaminte (opus Aretifism). 2. Fetisism in care obiectul este o parte sau o trasatura a corpului; a. Morfofilia persoane cu anumite particularitati fizice proeminente. b. Partialism atractia focusata asupra unei parti a corpului. Abasiofilia individ schiop, beteg, cu dificultati locomotorii, proteze medicale/alte dispozitive medicale. Sentimentul de autoculpabilitate; mediul in care a copilarit persoana, mediul profesional, stima de sine scazuta, relatii denaturare din trecut. Autoabasiofilia gandul de a fi schiop sau de a se transforma intr-o persoana schioapa/cu o anumita dificultate locomotorie. Acomoclitism zone genitale epilate.

Parafilii

Acrofilia persoane inalte/inaltimi (opus acrofobia). Acuculofilia barbati circumscrisi. Alvinolagnia stomacul, abdomenul partenerului. Anastemafilia individ mult mai intal/scund, diferenta de inaltime. Anastimafilia persoane obeze. Aretifism picioare desculte, fara incaltaminte. Colpkinofilia sani mici, nedezvoltati, precum cei ai adolescentelor. Colpofilia organe genitale. Crucofilia contemplarea/dezmierdarea picioarelor. Ciesolagnia / meiusiofilia femei insarcinate. Dismorfofilia persoane diforme. Ginelofilia/pubefilie par pubian. Glutofilia fese. Gonifilia genunchi. Hierofilia persoane/obiecte sacre, crucifixe. Hirsutofilia parul de pe corp. Lactofilia / galactofilia femei care alapteaza, in timp ce alapteaza/a se lasa alaptat. Macrofilia oameni inalti/parti ale corpului supradimensionate (opus microfilia). Menstruofilia / menofilia femei la menstruatie. Microfilia persoane mici, scunde, partile ale corpului minuscule, obiecte sexuale de dimensiuni mici. Dorinta de a fi redus la dimensiuni miniaturale. Nanofilia persoane cu statura mult inferioara celei medii, pitice. Nasofilia nasul partenerului. Olfactofilia mirosuri emanate de trup, mai ales cele de la organele sexuale. Se mai numeste osmolagnia, ozolagnia, barosmia. Otofilia urechi. Pigofilia fese. Podafilia stimulul fetisist = picioarele. Stigmatofilia tatuaje, piercinguri, modificari corporale. Nevoia de a marca partenerul, reciproca. Sudorofilia sudoarea partenerului. Teratofilia / fermininofilia oameni cu trasaturi monstruoase. Tricofilia parul.

3. Fetisism in care obiectul este lipsa unei parti a corpului. Acrotomofilia amputari, interventii chirurgicale in urma carora partenerul ramane fara un membru. Este inrudita cu apotemnofilia dorinta de a fi amputat. Include si atractia fata de zonele genitale mutilate. Alti termeni amelotasis si amelotatista. Apotemnofilia dorinta de a fi amputat, de a-si amputa unul sau mai multe membre, care sunt sanatoase, sau de a arata ca un amputat. Poate fi o tulburare neurologica, datorita unei leziuni a lobului parietal drept sau un aspect al tulburarii integritatii corporale. Monopediofilia partener care are doar un picior.

Parafilii

FETISISMUL TRANSVESTIC Se mai numeste transvestitism/travestism. DSM IV survine la indivizii pentru care comportamentul de travestire are drept scop excitatia sexuala. Persoana are o colectie de vestimentatie a sexului opus pe care o imbraca la anumite intervale de timp, se masturbeaza atunci cand se imbraca in hainele sexului opus, fantasmeaza ca este atat subiect feminin cat si masculin; masochismul sau sadismul sexual poate fi prezent. Unele persoane pot purta doar un articol de imbracaminte, pot avea preferinta fata de un articol de imbracaminte pe care sa il foloseasca in masturbare si in actul sexual, ulterior. Tulburarea incepe, de regula, in copilarie si adolescenta, iar travestirea nu este facuta public pana in perioada adulta. Daca F.T. survine in tulburarea de identitate sexuala, el nu este diagnosticat.

AUTOGINEFILIA 1. 2. Tendinta parafilica a barbatilor de a simti placere la gandul de a fi femeie, placerea de a se imagina femeie. Blanchard descrie patru tipuri: Autoginefilie transvestica fantasmarea/purtarea hainelor sexului opus ce se traduce ine xcitatie sexuala. Autoginefilie comportamentala a fantasma/realiza un act feminin, a avea o purtare femininta, insotita de excitatie sexuala. 3. Autoginefilie fiziologica fantasmarea la fiziologia trupului femeii (menstruatie, sarcina, lactatie, alaptare) 4. Autoginefilie anatomica fantasmarea la a avea trupul unei femei sau o parte din acesta. De regula, fiecare dintre cele patru tipuri nu exista izolat, ci in combinatie cu alte forme. Exista cazuri mai rare autoginefilie partiala barbati care se excita la gandul de a avea anumite trasaturi anatomice ale femeii, cum sunt sanii, dar in acelasi timp pastrand sexul barbatesc si fara a fantasma la alte aspecte. Alti termeni: automonosexualism, eonism. Termeni ce descriu atractia fata de fetisismul transvestic ce pot capata valentele unei parafilii: 1. Ginandromorfofilia atractia sexuala fata de un barbat care se costumeaza ca o femeie, atratia fata de travestiti, transexuali, she-males, sau fata de cei care doar se imbraca precum femeile. Doua tipuri: cei care se simt atrasi de travestiti, nefacand parte din aceasta categorie si cei care simt atractie fata de travestiti si se descriu pe ei insisi ca fiind travestiti. 2. Andromimetofilia atractia sexuala fata de femeile care se costumeaza in barbati, care au o infatisare si un comportament masculin sau care au suferit o operatie de schimbare de sex. Andromimesis femeie lesbiana ce joaca rolul barbatului adoptand atat comportamentul cat si aspectul fizic al sexului opus. 3. Ginemimetofilia atractie sexuala fata de barbati care se costumeaza in femeim care au o infatisare efeminata si un comportament feminin sau care au suferit o operatie de schimbare de sex. Gynemimesis barbat homosexual ce joaca rolul femeii si care adopta atat comportamentul cat si aspectul fizic al unei femei.

Parafilii

PARAFILII LEGATE DE PROLIFERAREA CUVINTELOR OBSCENE 1. 2. 3. Telefonscatofilia: primul tip folosesc lbj. Obscen sau injuratori imediat ce li s-a raspuns la apel. Al doilea tip seducatorul onctuos. Al treilea tip inselatorul Chat-scatofilia proliferarea cuvintelor obscene prin intermediul internetului. Coprofemia rostirea unor obscenitati in public. Coprolalia tendinta patologica de a profera obscenitati. Cunilalia palcere sexuala care se obtine prin a vorbi despre organele genitale feminine. Erotolalia a-si genera placerea sexuala, se stimula sexual, insa doar la nivel verbal, vorbind despre sex. Fonofilia nevoia de a auzi, de a i se rosti cuvinte obscene in timpul actului sexual. Narratofilia imaginarea si relatare de istorisiri erotice sau cu un continut pronografic sau utilizarea unui vocabular obscen in prezenta partenerului sexual.