Tema4: Planificarea auditului S1.

Definirea planificarii auditolului, componentele de baza ale planificarii unui audit Putem stabili urmatoarele etape ale exercitarii auditolui 1. Planificarea 2. Exercitarea(colectarea dovezilor) 3. Finalizarea Fiecare etapa a auditolui presupune efectuarea unui spectru mai larg de lucrari.Particularitatile , volumul si timpul de efectuare a lor depinde de particularitatile clientului.recomandarile privind planificarea aditolui, rapoartelor fin se contin in SIA 300 Planificarea unui audit al situatilor financiare. Planificarea reprezinta elaborarea unei strateg ii geerale si a unei abordari de taliate a caracterului momentului de exercitare si a volumului procedurelor de audit presupuse. Toate procedurile de audit pot fi divizate in urmatoarele categorii: I. Proceduri de testare a controlului intern sunt aplicate de auditori cind doreste sa testeze eficienta funcionarii sist de control intern. II. Proceduri ce tin de esnta sunt cele mai scumpe din punct de vedere al timpului implicat in utilizarea lor, insa ofera cele mai sigure dovezi eferente elementelor verificate.Ele inlcud: a) Testarea detaliata a trnzactiilor si soldurilor conturilor(emiterea scrisorii de confirmare, participarea la inventariere, efectuarea recalcularii de catre auditori, ect). b) Procedure analitice sunt cele mai ieftine si ocupa cel mai putin timp, include calcularea diferitor coeficienti, compararea informatiilor pt mai multe periaode, aplicarea procesului logic pt obtinerea rezultatului. Planificarea lucrarilor contribuie : 1. Acordarea unei atentii cuvenite celor mai importante directii ale auditolui; 2. La repartizarea eficienta a lucrarilor personalului; 3. La evitarea neintelegirilor cu clientul; 4. La determinarea problemelor potentiale si execuatrea rapida alucrarilor. Volumul planificarii depinde: 1. De marimea entitatii; 2. Complexitatea auditolui; 3. Experienta anterioara de lucru a auditorului cu entitatea data; 4. Cunaosterea bisnesului clientului. Componentele de baza: 1. Preplanificarea; 2. Obinerea informatiilor despre bisnesul clientului; 3. Intelegearea sist contabil si de control intern; 4. Evaluarea riscului si caracterului semnificativ; 5. Elaborarea planului general de audit sii a programului de audit. Fiecare din primele 4 etape au drept scop sa-l ajute pe auditor sa realizeze ultima etapa, adica intocmirea unui plan de audit eficient si redactarea unui program de audit.De exemplu cunoasterea bisnesului clientului ajuta auditorul sa inteleaga evenimentele tranzactiile si practica existenta ce pot influenta seminificativ asupra rapoartelor financiare. S2.Preplanificarea Preplanificarea auditolui presupune urmatoarele actiuni care trebuie intreprinse in fazele initiale ale auditolui.ele includ: 1. Decizia de acceptare a unui nou client sau de desrvire a clientului cu care colaboreaza auditorul; 2. Identificarea motivelor pentru care un client are nevoie de audit; 3. Ajungerea la un acord cu clientul in ceea ce priveste termenii si conditiile angajamentului.

Modul de acceptare a clientilor noi si examinarea celor existenti este stipulat in SIA 220 Controlul calitatii pentru un audit al situoatiilor financiare. Companiile de audit poate sa-si evaluieza clientii curenti in scopul de a det daca exista motive de a intrerupe relatiile cu acestia.In acest scop sunt analizate urmatoarele evenimente: 1. Expirarea unei anumite perioade de timp; 2. Conflictele anterioare legate de lucrarile de audit, tipul de opinie exprimat, remunerarile neachitate; 3. Schimbarea considerabila a consiliului director, dr de proprietate, situatiilor financaire si a litigiilor, tipul bisnesului clientului, a sferei angajamenetelor; 4. Angajamente pe care soc de audit nu le poate continua sau care ar putea fi continuate dao in numite conditii. Standartul 220 prevede urmatoarele proceduri de apreciere a potentialilor clienti: 1. Obtinerea si examinarea rapoartelor financiare si a declaratiilor privind imp pe venit; 2. Solicitarea informatiei despre client de la persoane terte(banci, consultanti, juristi) 3. Comunicarea cu auditorul predecesor pentru a stabili onestitatea conducerii , divergentele in privina procedurilor de audit, daca auditorul predecesor a inteles motivele de schimbare a auditorului; 4. Evaluarea independente si capacitatii soc de audit de a deservi clientul; 5. Luarea in considerare a tipurilor de angajamente pe care compania de audit nu le poate accepta; 6. Stabilirea circumstantelor care pot impune soc de audit sa trateze ecest angajament ca unul ce necesita o atentie speciala;

S3.Cunasterea bisnesului clientului La exarcitarea auditolui rapartelor financiare auditorul tr sa obtina conostinte privind bisnesul entitatii.Cunostintele obtinute tr sa fie suficiente pt ca auditorul sa poata stabili si intele faptele, tranzactiile si practica existenta care pto influenta considerabil asupra rapoartelor financiare, verificarii acestuia si raportului auditorului.Modul de otinere a cunostintelor respective este reglementat de SIA 315Identificarea si evaluarea riscurilor de denaturare semnificativa prin intelegerea entitatii si mediului sau. Dupa acceptarea angajamentului auditorul tr sa colecteze inform suplimentara si mai detaliata care in continuare este precizata, completata si actualizata.Surse de informare despre ramurasi entitate pot servi: Experienta precedenta de lucru cu entitatea si in ramura rspectiva; Discutii cu personalul entitatii; Discutii cu personalul serviciului de audit intern si analiza rapoartelor auditului intern; Discutii cu alti auditori, cu consultanti, juristi care au prestat servicii entitatii; Discutii cu persoane competente din exteriorul entitatii(economisti din ramura data, clienti, furnizori, concurenti); Publicatii care se refera la ramura respectiva(date statistice generale, articole, reviste comerciale, rapoartele bancilor); Actele legislative si normative care reglementeaza activitatea entitatii; Inspectarea cladirilor, teritoriuliui si utilajulu entitatii; Documente prezentate de entitate(procese verbale ale adunarilor, materiale expediate actionarilor sau prezentate organelor de stat, materiale de publicitate, rapoarte financiare ale anilor precedenti, bugete, rapoarte interne ale conducerii, regulamente interne referitoare la sistemele contabil si de control intern, planul de conturi intern, planuri ale serv de mk si desfacere). De asemenea auditorul tr sa cunoasca factorii care influenteaza bisnezul clientului.Ei se impart in factori: 1. Generali economici; 2. De ramura; 3. La nivelul entitatii;-politici de contab,statutul intr ,cum se organiz lucrul la intr,competenta persona,fluctuatia cadrului si eficienta lucrului acestora

S4.Intelegerea sist contabil si de control intern La etapa planificarii auditorului este necesar de a fistudiate si intelese sistemele contabil si de control intern.Sistemele date sunt parti componente ale controlului intern. Elementele de baza ale controului intern. Control intern Sist de control intern Mediul de control Proceduri de control Sist con reprezinta totalitatea regulilor si inregistrarilor contabile ale entitatiiprin intermediul carora are loc prelucrarea tranzactiilor in scopul tinerii evidentei.El permite de a identifica si acumula, analiza si calcula, clasifica si inregistrarea, generaliza si reflecta tranzactiile econ in rapoartele financiare. Sist de control intern repr totalitatea politicilor si procedurilor adoptate de conducerea entitatii in vederea asigurarii unei desfasurari organizate si eficiente a activitatii economice. Mediul de control, parte a sist de control intern care consta in atitudinea membrilor consiliului director si conducerii, informarea si actiunile acestor referitoare la controlul intern si la importanta acestuia pentru entitate. Auditorul tr sa studieze mediul de control pt a aprecia atitudinea conducerii fata de controlul intern. Mediul de control include: 1. Functiile consiliului director; 2. Stilul conducerii; 3. Structura organizatorica si metodele de stabilire a imputernicirilor si responsabilitatilor; 4. Sist de control al conducerii, inclusiv auditul intern si procedurile ce tin de cadre Procedurile de control repr politca si procedurile ce completeaza mediul de control care sunt stabilite de conducere pt atingerea anumitor obiective.Ele includ: 1. Proceduri de prevenire a denaturarilor: Limitarea acesului fizic la active si inreg contabile; Aprobarea si controlul documentelor; Controlul sist computerizat; Rotatia personalului cu functie de raspundere; Utilizarea formulalelor de doc contabile elaborate in baze cerintelor legislatiei tinind cont de particularitatile entitatii 2. Proceduri de descoperire a denaturarilor: Pregatirea, efectuarea controlul si aprobarea rezultatelor verificarii reciproce Verificarea exactitatii aritmetice a inregistrarilor Compararea si analiza rezultatelor financiare cu datele bugetelor Compararea inform interne cu suresele externe de informatii Compararea rezultatelor inventarierii cu datele contabile Verificarea analitica a inreg contabile Auditorul tr sa obtina intelegerea procedurilode control suficienta pentru elaborarea planului de audit. Intelegerea de catre auditor a sist contabil si de control intern este obtinuta in baza experientei anterioare de lucru cu entitatea data si se completeaza: 1. Cu solicitari conducerii si altor angajati(schemele circuitului documentelor, instructiuni functionale) 2. Observarea activitatii si tranzactiilor entitatii, inclusiv observarea organizarii prelucrarii automatizate a datelor si a caracterului prelucrarii tranzactiilor. Auditorul poate utiliza chestionare pt intelegerea sist con si de control intern(la seminar) S5.Evaluarea riscului si carecterului semnificativ Sist Contabil

La exercitarea auditului tr de tinut cont de caracterul semnificativ si legatura acestuia cu riscul de audit.Conform SIA 320 Pragul de semnificatie in planificarea si desfasurara unui audit informatia se consifera semnificativa daca omiterea sau denaturarea acesteia poate influenta deciiile economice luate de utilizatori in baza situatiilor financiare.Caracterul semnificativ este examinat de auditor in cadrul tuturor etapelor de audit: 1. La etapa planificarii se calculeaza pt a determina caracterul, momentul de exercitare si volumul procedurilor de audit(se det la nivel de situatii financiare) 2. La etapa colectarii dovezilor de audit este denumit ca eroare admisibila(sa calculeaza pt fiecare cont sau grup de tranzactii) 3. La etapa finalizarii auditolui serveste pt stabilirea erorilor caretr in mod obligatoriu corectate de client. Caracterul semnificativ in audit are atit aspect calitativ cit si cantitativ.Criteriul calitativ impune auditorul sa determine daca devierile depistate sint sau nu semnificative.Exemplu; dezvaluirea incorecta a politii de contabilitate.Criteriul cantitativ se caracterizeaza printr-un prag de semnificatie care det denaturarea maxima admisibila a datelor din situatiile financiare si auditorul tr sa aprecieze daca devierile depasite depasesc acest prag de semnificatie.Pt determinarea pragului de semnificatie tr de tinut cont ca aceasta valoare este relativa si nu absoluta. Auditorul nu poate stabili un prag de semnificatie unic pt taote enttatile deoarece spre exemplu o denaturare de 100000 lei poate fi fatala pt o intreprindere mica insa nesemnificativa pt un client de proportii mari. Auditorul tr sa ii-a in considerare posibilitatea aparitiei denaturarilorin sume relativ mici care cumulate pot influenta semnificativ asupra situatiilor financiare.(de exemplu o eroare in procedura de inchidere a cntului la sf lunii poate srevi ca semnal al unei denaturari semnificative potentiale daca acesta eroare se repeta in fiecare luna). Pragul de semnificatie este orintat spre o cota procentuala atribuita unei baze de calcul.In calitate de baza pot servi:soldurile conturilor contabile, posturile bilanturilor. Indicatorii raportului de profit si pierdere.Pot fi utilizati indicatorii de baza aii anului curent si indicatorii medii ai anului curenti si ai anilor precedenti.Baza de calcul si cota procentuala sunt influentate de specificul activitatii clientului. Legatura dintre baza de calcul, cota procentuala si ramura de activitate. Tipul de intreprindere Baza de calcul a pragului de Cota semnificatie recomandata 1.Intreprinderi industriale si comerciale VV 2% 2.Intreprinderi de transport Valoarea MF 2% 3.Companii de investitii PN al per de investitii 5% 4.intreprinderi nou create Capit propriu 10% 5.In treprinderi ale micului biznes Totalul bilantului 2-6% 6.Intreprinderi cu o pondere considerabila Cheltuielile perioadei 2% a cheltuielile 7.Intrepr cu o cota considerabila a DTS DTS 5-10% 8.Intreppr cu o pondere considerabila a Activele curente 5-10% activelor curente Metoda de det a pragului de semnificatie toate calculele urmeaza a fi incluse in doc de lucru ale auditorului, iar pragul de semnificatie urmeaza a fi reflectat in planul general de audit.(vezi exemple la seminar)