Arhitectura Educatiei de Excelenta, Nr. IX

2 EXCELENŢA - august 2009
cuprins CASETA REDACŢIEI
Au contribuit la realizarea
acestei ediţii:
Dr. Florian Colceag, expert
internaţional în educaţia
1 . Arhitectura educaţiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . .4
excelenţei, preşedinte
IRSCA Gied Educa(on şi
EDUGATE;
2 . Omul, în permanentă învăţare:
LEGEA EDUCAŢIEI PERMANENTE. . . . . . . . 5
Prof. Vasile Flueras;
3 . LEGEA ÎNVĂŢĂMÎNTULUI SUPERIOR – Prof. Stefan Vlaston,
PLANUL B. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .8 preşedinte EDUGATE;
Kristof Lajos, Director Edi-
torial Revista Excelenţa,
4 . Şcoala, între două viziuni: Miclea vs.
Andronescu. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 24 Vicepreşedinte IRSCA
5. Legea învăţământului superior. . . . . . . . 26 Gied Educa(on.
6 . Legea Învăţământului Preuniversitar. . .54 Layout şi design:

7 . Asigurarea calităţii educaţiei . . . . . . . . . . 97 Mihai Nae- Redactor şef
Revista Excelenta şi
8. Comutarea de paradigmă . . . . . . . . . . . . . 104 Alexandru Nae, redactor
şef adjunct Revista Exce-
9 . Paradigme educaţionale moderne . . . . 115
lenţa
ISSN 1844 - 7783
EXCELENŢA - august 2009 3

Arhitectura educaţiei
Î
n ultimii 20 de ani am fost a face faţă la surprizele vieţii
martorii unor modiZicări ale prin ampliZicarea abilităţilor
contextului istoric de o inten- cognitive, rămânând uman şi
sitate şi profunzime accelerată etic dar crescându-şi eZicienţa şi
tot mai mult, mai ales în ultima sensibilitatea la problemele al-
perioadă. Trăim vremuri tora şi crescându-şi gradul de
frământate în care se pune prob- participare în rezolvarea prob-
lema supravieţuirii speciei lemelor împreună cu alţi oa-
umane şi a planetei Pamânt, meni.
aceasta datorită crizelor multi- O analiză asupra eZicienţei
ple generate de încălzirea glob- sistemelor de educaţie făcută la
ală, la rândul ei generată de nivel mondial relevă faptul că
poluarea chimică produsă de ţările ce au însuşit un astfel de
tehnologiile vechi bazate pe demers educaţional au cea mai
combustibili fosili. Un întreg sis- înaltă performanţă în educaţie,
tem economic şi politic este pus dar şi în economie şi dezvoltare
în faţa naţiunii de bunul mers al
la momentul evaluării şi deciziei, sustenabilă, au de asemenea şi
evenimentelor, specialiştii din
iar aceasta se reZlectă în schim- cel mai înalt grad de dezvoltare
societatea civilă au lucrat timp
barea referenţialului de educaţie a drepturilor cetăţeneşti şi co-
de doi ani la analiza problemelor
care trebuie să adapteze noile participarea la deciziile politice,
din învăţământul românesc, au
generaţii la un viitor cu prob- dar mai au şi cel mai uman com-
studiat 20 de sisteme de edu-
leme potenţiale din ce în ce mai portament asupra mediului nat-
caţie din lume ce performează
evidente. Dacă idealul edu- ural sau social multi-cultural şi
pe toate direcţiile şi au elaborat
caţional anterior a fost dat de nu în ultimul rând au cel mai
un set de propuneri de lege în
omul de consum, care trebuia al- bun răspuns la problemele
forma în care se poate vedea Zilo-
fabetizat funcţional şi obişnuit legate direct de crizele complexe
zoZia din spatele reglemen-
să Zie manevrat de piată, de ale momentului.
tărilor. Aceste propuneri au fost
politic sau de jocul conZlictelor, În această perioadă în Ro-
înaintate comisiei prezidenţiale
acum se simte din ce în ce mai mania se susţine o bătălie
de educaţie şi au constituit baza
acut necesitatea omului cu politică asupra educaţiei în care
de pornire a pactului pentru ed-
potenţiale deplin dezvoltate care se decide de fapt soarta poporu-
ucaţie.
să poată acţiona în mod core- lui nostru în viitor. Mergând pe
Toate studiile efectuate pen-
spunzător în faţa crizelor exis- sistemul vechi am pierdut în ul-
tru acest rezultat pot Zi găsite pe
tente sau previzibile. timele două decenii o imensă
www.edu-gate.ro şi le punem
Acest model de ideal edu- majoritate a tinerilor capabili şi
public în discuţie în acelaşi timp
caţional nu poate Zi atins fără o a specialiştilor din diverse ra-
cu propunerile MECI şi ale
cunoaştere profundă a istoriei muri, iar acum avem atât un
preşedenţiei. Aceste studii dau
dezvoltării potenţialelor copilu- deZicit de specialişti, o lipsă de
cadrul de referinţă pentru o
lui, a mecanismelor de dez- forţă de muncă tânără, diZicul-
arhitectură educaţională care va
voltare a potenţialelor şi a tate în absorbţia tinerilor pe
răspunde pozitiv asupra viitoru-
psihologiei confruntării cu pro- piaţă cât şi un mare gol în capac-
lui copiilor noştri.
priile limite. Ne lovim în această ităţi umane manageriale şi
Să nu uităm că un copil ce
direcţie de tiparele şi şabloanele antreprenoriale care să poată
intră în această toamnă în gră-
de gândire şi comportament cre- creea cadrul unei noi economii.
diniţă va Zi sub inZluenţa şcolii
ate de-a lungul vremii şi folosite Suntem de asemenea în faţa unei
timp de 20 de ani, timp în care
atât în şcoală cât şi în familie, istorii recente a unei demotivări
realitatea se va schimba mai
precum şi de o imensă ignoranţă a elevilor de a merge la şcoală
rapid decât în ultimii 20 de ani.
cultivată în modelul de educaţie datorată unei curricule umplută
De aceea prevederea este mama
anterior în această direcţie. cu cunoştinţe ce nu-şi demon-
înţelepciunii şi noi trebuie să de-
Cu toate aceste obstacole strează utilitatea, adecvarea la
cidem în această perioadă în ed-
date de educaţia de tip indus- nevoile copiilor şi deschiderea
ucaţie pentru următorii 20 de
trial, multe ţări au trecut la un către actualitate, precum şi a
ani. Vocea dumneavoastră con-
Dr. Florian Colceag
sistem de educaţie care atrage şi unei creşteri rapide a fenomenu-
tează.
motivează elevul, îl încurajează lui violenţei în şcoală.
să-şi manifeste potenţialul şi să Pentru a veni în ajutorul de- Preşedinte IRSCA Gifted
şi-l dezvolte, îl formează pentru cidenţilor politici care răspund Education
Preşedinte Edugate
Omul, în permanentă învăţare:
LEGEA EDUCAŢIEI PERMANENTE
Noul proiect de lege a Educaţiei regle-
P
rintre primele articole care stau la baza funcţionării
mentează cadrul general al educaţiei acestui proiect care oferă maximizarea
permanente în România. Articolul doi
potenţialelor se referă stric la realizarea în con-
din prezentul proiect arată că: „Edu-

texte formale, informale şi non-formale. Învăţarea for-
caţia permanentă” reprezintă totalita-

mală se desfăşoară după obiective educaţionale şi
tea activităţilor de învăţare realizate

curriculum explicit formulate, este intenţională şi pre-
supune înmatricularea cursanţilor şi certiZicarea rezul-
de-a lungul vieţii, de la educaţia tim- tatelor învăţării. Învăţarea informală se referă la acele
purie, până la educaţia după pensio-
cunoştinţe, abilităţi şi competenţe dobândite în contextul
nare, în scopul dezvoltării

activităţilor cotidiene, neinstituţionalizate, legate de
cunoştinţelor, abilităţilor şi competen-

muncă, mediul social sau de timpul liber, dobândite fără
ţelor dintr-o multiplă perspectivă:

un obiectiv educaţional sau un curriculum explicit for-
mulate. Învăţarea non-formală se referă la acele cunoşt-
personală, civică, socială sau ocupa- inţe, abilităţi şi competenţe integrate în contextul unor
ţională.
activităţi planiZicate, instituţionalizate, dar fără obiective
educaţionale sau curriculum explicit formulate.
NEVOI. Educaţia permanentă este o responsabi- (4) Statul are obligaţia să asigure acredi-
litate a persoanelor, grupurilor, organizaţiilor şi tarea şi evaluarea periodică a furnizorilor de edu-
instituţiilor şi este stimulată de către stat. caţie şi formare, publici şi privaţi, care operează
pe teritoriul României.
Art.3 (1) Finalităţile principale ale educaţiei (5) Nerespectarea, intenţionată sau nu, a
permanente vizează dezvoltarea plenară a per- dreptului la educaţie şi a accesului egal la educa-
soanei şi dezvoltarea sustenabilă a societăţii. ţie, la servicii de informare, consiliere şi orientare
(2) Educaţia permanentă se centrează pe forma- în carieră şi la programele de sprijin educaţional
rea şi dezvoltarea competenţelor cheie, a compe- se consideră infracţiune şi se sancţionează con-
tenţelor specifice şi a competenţelor avansate, form legislaţiei în vigoare.
necesare într-o economie a cunoaşterii şi o socie-
tate democratică. RESPONSABILITATE. Pentru educaţie, statul
alocă un buget anual de minimum 7 % din
Art.4 (1) Statul garantează dreptul şi accesul PIB, din fonduri publice.
egal la educaţie pentru toate persoanele, fără ni-
ciun fel de discriminare pe criterii de sex, vârstă, Proiectul de lege răspunde nevoii de răspundere
etnie, zonă de rezidenţă, statut socio-economic, a responsabililor privind educaţia la nivel naţio-
convingeri religioase, politice sau alte criterii. nal, astfel încât Guvernul să răspundă public în
(2) Statul garantează şanse egale de acces faţa Parlamentului de alocarea şi gestiunea bu-
la sistemele de informare, consiliere şi orientare getului specificat la alin. (2). Astfel, la Art.6 ali-
în carieră, precum şi la programe de sprijin edu- niatul unu, Statul trebuie să îşi exercite
caţional pentru persoanele aflate în situaţii de atribuţiile în domeniul educaţiei permanente
risc. prin intermediul Parlamentului, Guvernului, Mi-
(3) Sistemele de informare, consiliere şi nisterului Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi Mi-
orientare în carieră, precum şi programele de nisterului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
sprijin educaţional sunt reglementate prin ordine Statul este cel care stabileşte parteneriate cu
comune ale Ministerului Educaţiei, Cercetării şi In- toate părţile interesate în promovarea educaţiei
ovării şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei permanente.
Sociale.

(3) Parlamentul are următoarele atribuţii: validare şi recunoaştere a rezultatelor învăţării;
- aprobă bugetul educaţiei ca parte a bugetu- - alte atribuţii, aşa cum apar ele speciZicate în
lui de stat; legislaţia sectorială, referitoare la educaţie şi for-
- aprobă legile din domeniul educaţiei şi formare.
mării profesionale; (6) Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei So-
- adoptă raportul anual privind starea în- ciale are ca atribuţii principale:
văţământului, prezentat de ministrul educaţiei; - elaborarea şi gestionarea, împreună cu Min-
- aprobă legea cu privire la înZiinţarea, trans- isterul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, a Cadru-
formarea sau desZiinţarea unei universităţi pub- lui Naţional al CaliZicărilor, ca parte a Cadrului
lice sau private. European al CaliZicărilor;
(4) Guvernul are următoarele atribuţii, în - reglementează modul de organizare şi
domeniul educaţiei: funcţionare a furnizorilor de formare profesion-
- aprobă liniile strategice ale politicii ală;
naţionale în domeniul educaţiei; - asigură acreditarea, evaluarea şi controlul
- asigură relevanţa educaţiei în raport cu periodic al furnizorilor de formare profesională;
piaţa muncii şi aprobă Cadrul Naţional al Cali- - alte atribuţii, aşa cum apar ele speciZicate în
Zicărilor ca parte a Cadrului European al Cali- legile sectoriale, referitoare la educaţie şi for-
Zicărilor; mare.
- propune Parlamentului, spre aprobare,
bugetul educaţiei ca parte a bugetului de stat; PARTENERIAT. Transfer de bune practici
- aprobă, prin hotărâri de guvern, modul de
La Art.7 în primul aliniat, Organizarea şi

organizare, funcţionare, evaluare şi control al
serviciilor educaţionale şi al furnizorilor de edu-
caţie; funcţionarea învăţământului preuniversitar este
- propune Parlamentului, spre aprobare, în- reglementată în Legea învăţământului preuni-
Ziinţarea, transformarea sau desZiinţarea univer- versitar. La cel de-al doilea aliniat, Organizarea
sităţilor publice sau private; şi funcţionarea învăţământului superior este re-
- reglementează regimul diplomelor şi cer- glementată în Legea învăţământului superior. Or-
tiZicatelor de studii recunoscute de către statul ganizarea şi funcţionarea formării profesionale
român; la nivel terţiar este reglementată în legislaţia
- alte atribuţii, stabilite prin legislaţia secto- referitoare la formarea profesională la nivel
rială referitoare la educaţie şi formare. terţiar şi la educaţia adulţilor.
Art.8
MANAGAMENT PERFECT. Calitate, control şi (1) Guvernul stabileşte mecanismele şi
evaluare metodologia cadru de recunoaştere şi transfer ale
Articolul cinci din legea Educaţiei Permanente rezultatelor învăţării.
oferă atribuţii principale Ministerului Educaţiei, (2) În baza prezentei legi, Guvernul României
Cercetării şi Inovării are ca atribuţii principale: va stabili mecanismele şi metodologia de identiFi-
- elaborarea strategiilor şi politicilor care, validare şi certiFicare a învăţării non-formale
naţionale în domeniul educaţiei, formării şi şi informale, în vederea adaptării educaţiei la di-
cercetării; namica pieţei muncii.
- elaborează reglementările referitoare la or- (3) Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării
ganizarea şi funcţionarea sistemului de educaţie va stabili metodologia de recunoaştere a învăţării
din România; non-formale şi informale a educatorilor, învăţăto-
- monitorizează, evaluează şi controlează, di- rilor şi institutorilor din învăţământul preuniver-
rect sau prin organismele abilitate, funcţionarea sitar şi condiţiile de certiFicare a acestora ca
sistemului educaţional şi a furnizorilor de edu- profesori în învăţământul primar - preprimar.
caţie;
- stabileşte mecanismele şi metodologiile de

SOLUŢII. Sustenabilitate şi eHicienţă Art.12
(1) Guvernul va deschide un cont bancar pen-
tru educaţia permanentă, în valoare de 500 EUR
pentru Fiecare nou-născut din România.
La art.9 (1) autorităţile locale, în partener- (2) Contul va putea Fi utilizat de către titular
iat cu furnizorii de educaţie şi formare, creează numai după Finalizarea învăţământului obligato-
centre comunitare de învăţare permanentă. Cen- riu, în scopuri strict educaţionale, pentru cate-
trele Comunitare de Învăţare Permanentă (CCIP) goriile de cheltuieli prevăzute prin hotărâre de
furnizează servicii de educaţie şi formare pentru guvern.
membrii comunităţii locale, pe baza analizei de (3) Părinţii sau tutorii legali pot depune în
nevoi prezentate în rapoarte anuale adresate au- contul de educaţie permanentă o sumă totală de
torităţilor locale. Aliniatul al treilea implică până la 500 EUR/an. Această sumă va Fi scutită de
nevoia obţinerii Zinanţării din fonduri publice şi impozit.
private. Toate veniturile obţinute de CCIP rămân (4) Folosirea acestui cont în alte scopuri decât
la dispoziţia acestora. cele educaţionale este considerată infracţiune şi
se pedepseşte conform legii.
(4) Metodologia de acreditare, evaluare peri-
odică, organizare şi funcţionare a CCIP va Fi apro- Art.13
bată prin hotărâre de guvern. (1) Fiecare instituţie publică este obligată să
utilizeze minimum 2% din bugetul propriu pentru
Art.10 (1) Guvernul României va înFiinţa formarea profesională a angajaţilor, în funcţie de
Muzeul Naţional a Ştiinţei, cu Filiale în Fiecare mu- nevoile instituţiei.
nicipiu reşedinţă de judeţ. (2) Societăţile comerciale sunt scutite de im-
(2) Muzeul Naţional al Ştiinţei are drept pozitarea proFitului investit în formarea profe-
scop principal oferirea de experienţe de învăţare sională a angajaţilor, în limita a maximum 5% din
non-formală şi informală, prin prezentarea prin- valoarea acestuia.
cipalelor realizări ale ştiinţei şi tehnologiei con-
temporane. Art.14
(3) Finanţarea Muzeului Naţional al Şti- (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării,
inţei se face prin bugetele ministerelor Culturii, împreună cu Ministerul Muncii, Familiei şi Pro-
Cultelor şi Patrimoniului Naţional şi al Educaţiei, tecţiei Sociale elaborează un set de indicatori sta-
Cercetării şi Inovării. tistici pentru monitorizarea, analiza şi prognoza
(4) Metodologia de înFiinţare, organizare activităţilor de educaţie permanentă.
şi funcţionare a Muzeului Naţional al Ştiinţei se (2) Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării,
stabileşte prin hotărăre de guvern, în termen de împreună cu Ministerul Muncii, Familiei şi Pro-
maximum 12 luni de la promulgarea prezentei tecţiei Sociale publică anual Catalogul furnizo-
legi. rilor de educaţie acreditaţi din România. Buna
desfăşurare privind efectul legii este menţionat de
Art.11 (1) În termen de maxim 12 luni de art.15 Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării
la promulgarea prezentei legi, un post public de împreună cu Ministerul Muncii, Familiei şi Pro-
televiziune şi un post public de radio vor Fi dedi- tecţiei Sociale înaintează Parlamentului un raport
cate exclusiv educaţiei. Ministerul Educaţiei şi comun privind starea educaţiei permanente în
Cercetării, Societatea Română de Radiodifuziune România şi măsurile pe care se angajează să le în-
(SRR) şi Societatea Română de Televiziune (SRTV) treprindă pentru optimizarea acesteia.
vor colabora pentru stabilirea grilei de programe
ale acestor posturi. A consemnat,
(2) Guvernul va Finanţa, prin programe Lajos KRISTOF
speciale, emisiunile educative din media privată.

Proiect versiunea 3.0
Actualizat la data de 13 ianuarie 2008
Pus în circulaţie publică la data de 14 ianuarie 2008
Această versiune nu este asumată de MECT
LEGEA ÎNVĂŢĂMÎNTULUI SUPERIOR – PLANUL B

I. DISPOZIŢII GENERALE
Art. 1. Domeniul de aplicare

Legea reglementează activitatea de învăţămînt superior din România şi statutul legal al instituţiilor de
învăţămînt superior.
Art. 2. Viziunea asupra învăţămîntului superior
Invăţămîntul ca parte a procesului de educaţie aspiră să asigure depline posibilităţi de dezvoltare a per-
soanei, în concordanţă cu strategiile de dezvoltare durabilă a societăţii.
Art. 3. Scopul învăţămîntului superior
Învăţămîntul superior asigură pregătirea la nivel superior, specializată pe domenii ale cunoaşterii, crea-
ţiei şi activităţii profesionale, acordînd la finalizarea studiilor calificări academice reglementate şi re-
cunoscute în mod unitar la nivel naţional.
Art. 4. Obiectivele activităţii de învăţămîntului superior

Activitatea de învăţămînt superior este un proces în care studentul şi instituţia investesc resurse limi-
tate, pe baza unui contract implicit şi a unui contract explicit ale căror condiţii sunt publice. Obiectivele
trebuie realizate optimal, după formularea realistă a cerinţelor preliminare de pregătire şi se referă la:
- obtinerea competenţelor care susţin calificarea acordată
- asigurarea unui conţinut al pregătirii adecvat calificării acordate
- avansarea nivelului de cunoaştere al studentului şi a autonomiei sale în prestarea activităţilor teore-
tice şi practice
- asigurarea relevanţei domeniilor de calificare academică faţă de spectrul calificărilor profesionale
- prescrierea şi dimensionarea corectă de detaliu a sarcinilor de învăţare care să asigure avansarea stu-
dentului de la profilul tipic al calificării medii la nivel de bacalaureat la profilul pretins calificării la ab-
solvire
- asigurarea resurselor materiale, financiare şi de cunoaştere necesare învăţării
Art. 5. Contractul implicit

Contractul implicit de învăţămînt superior este un contract în care părţile interesate legal definite sunt
societatea reprezentată prin autoritatea publică, instituţia de învăţămînt superior reprezentată de rec-
tor şi student.
Autoritatea publică se angajează să asigure reglementarea sistemului de învăţămînt superior, în condi-
ţii care menţin recunoaşterea internaţională, să exercite controlul public asupra acestuia şi să finanţeze
serviciul public de învăţămînt superior.
Instituţia de învăţămînt superior se angajează să planifice eficient activităţile de învăţămînt, să folo-
sească optim finanţarea publică şi privată şi să elibereze documente de calificare academică la absolvire.
Studentul se angajează să aloce resurse de timp, materiale şi intelectuale pentru studiu în acord cu ce-
rinţele planului de învăţămînt.

Părţile îşi recunosc reciproc existenţa unor obiective şi interese proprii şi se angajează să le realizeze fără
a intra în conflict cu obiectivele comune.
În cazul în care una dintre părţi se consideră lezată ea se poate îndrepta cu pretenţii numai împotriva
acelei părţi care în mod specific este responsabilă.
Art. 6. Instituţiile de învăţămînt superior

Instituţiile de învăţămînt superior sunt instituţii acreditate în scopul acordării de calificări academice.
Funcţionarea activităţilor de învăţămînt superior se poate face numai în instituţii ale căror activităţi au
fost autorizate sau certificate conform legii.
Art. 7. Autonomia universitară

Instituţiile de învăţămînt superior sunt instituţii autonome faţă de fondatori şi finanţatori. Ele sunt per-
soane juridice de drept public cu deplină capacitate de exerciţiu. Relaţia cu fondatorii este stabilită prin
legea de organizare, iar relaţia cu finanţatorii prin contract.
Art. 8. Libertatea academică

Membrilor comunităţii academice li se recunoaşte libertatea de preda, cerceta, crea şi învăţa, de a se
exprima şi de a-şi asuma responsabilităţi potrivit propriilor convingeri şi aspiraţii, sub rezerva de a nu
aduce atingere libertăţii celorlaţi membri ai comunităţii.
Art. 9. Calificările academice
Calificarea academică este un ansamblu indivizibil format din documentul de studii (diploma), titulatura
academică a calificării corespunzătoare ciclului absolvit, titlul profesional generic (dacă există) cores-
punzător domeniului de studii şi drepturile legal conferite la nivel naţional.
Calificările academice de bază sunt cele acordate:
la absolvirea ciclului I: licenţiat (bachelor, laureat în sistemul european)
la absolvirea ciclului II: master (master în sistemul european)
la absolvirea ciclului III: doctor (Ph. D., doctor în sistemul European)
Se pot acorda şi alte calificări, dar ele trebuie poziţionate faţă de aceste niveluri de referinţă.
Documentele de studii eliberate de instituţiile de învăţămînt superior pentru activităţi de formare şi
perfecţionare la nivel postgradual (după absolvire) nu creează calificări noi, dar sunt recunoscute ca
studii complementare împreună cu diploma care a servit ca probă a calificării iniţiale.
Art. 10. Accesul în învăţămîntul superior şi egalitatea de şanse

Accesul în învăţămîntul superior este permis oricărei persoane care satisface condiţiile de pregătire
academică iniţială şi criteriile de admitere stabilite de fiecare instituţie, fără discriminare. Selecţia după
criterii de performanţă academică nu este tratabilă ca discriminare.
Măsurile speciale, în sensul discriminării pozitive sunt permise şi încurajate pentru a reface echilibrul
de şanse şi a facilita accesul la studii al persoanelor cu dizabilităţi, cu copii în îngrijire, a căror limbă
maternă este diferită de limba de predare, care nu au resurse materiale pentru a se susţine la studii sau
care se află în orice circumstanţe care le afectează şansa de acces şi finalizare a studiilor.
II. ATRIBUŢIILE ŞI RESPONSABILITĂŢILE AUTORITĂŢII PUBLICE ÎN ORGANIZAREA ÎNVĂŢĂMÎN-

TULUI SUPERIOR
Art. 11. Parlamentul României

Parlamentul adoptă legi privind:
- cadrul naţional al învăţămîntului superior
înfiinţarea, desfiinţarea, transformarea, divizarea, comasarea şi schimbarea denumirii universităţilor

Bugetul de stat anual va prevedea distinct bugetul alocat învăţămîntului superior.
Organismele care fac evaluarea publică în vederea acreditării şi cele care exercită auditul public al uni-
versităţilor sunt subordonate Parlamentului.
Art. 12. Guvernul României

Guvernul decide:
liniile strategice de dezvoltare a învăţămîntului superior
repartizarea bugetului alocat anual învăţămîntului superior pe fonduri
gestiunea numerus clausus la nivel naţional
aprobă metodologiile de autorizare şi certificare a programelor de studii şi rezultatele aplicării acestor
proceduri
hotărăşte asupra regimului actelor de studii
aprobă metodologia de acreditare a instituţiilor de învăţămînt superior şi formulează propuneri de mo-
dificare de către Parlament a statutului lor legal în funcţie de rezultatele aplicării acestei proceduri
încheie acorduri internaţionale care angajează politica statului şi garanţii de stat
gestionează corelarea calificărilor academice cu nomenclatoarele de profesii reglementate cu un nivel
minim de studii, profesii reglementate profesional din domeniul educaţiei şi administraţiei publice şi
profesii şi profesii reglementate de asociaţiile profesionale legal recunoscute.
Guvernul delegă autoritatea privind recunoaşterea calificărilor obţinute în alte state, inclusiv prin apli-
carea procedurilor din tratatele ratificate şi acordurile internaţionale, către Ministerul care are în atri-
buţii domeniul educaţiei. Această delegare priveşte şi regimul calificărilor reglementate de CE în vederea
recunoaşterii automate.
Guvernul stabileşte un Minister responsabil pentru activitatea de învăţămînt şi cercetare, numit în con-
tinuare Minister.
Art. 13. Ministerul

Ministerul:
elaborează documente de strategie a dezvoltării învăţămîntului superior şi implementează politica de
dezvoltare a acestuia
gestionează fondurile alocate învăţămîntului superior şi încheie contractele de finanţare cu instituţiile
de învăţămînt superior
gestionează aparatul administrativ şi formarea personalului de specialitate al consiliilor, agenţiilor şi de-
partamentelor specializate în domeniul învăţămîntului superior cu rol în aplicarea procedurilor de au-
torizare, certificare şi acreditare
gestionează aparatul administrativ şi formarea personalului de specialitate al consiliilor specializate în
finanţarea activităţilor de învăţămînt superior şi cercetare
gestionează aparatul administrativ şi formarea personalului de specialitate al Conferinţei Naţionale a
Rectorilor, organism consultativ în domeniul dezvoltării strategice
menţine un sistem de date publice privind organizarea şi starea învăţămîntului superior
reglementează în detaliu regimul de eliberare a actelor de studii
organizează recunoaşterea calificărilor obţinute în alte state, inclusiv prin aplicarea procedurilor din
tratatele ratificate şi acordurile internaţionale
elaborează reglementări unitare la nivel de sistem pentru problemele care exced autonomia universi-
tară şi elaborează propuneri legislative, asigurîndu-şi consultarea structurilor specializate
gestionează activitatea de audit public şi de evaluare a calităţii şi performanţei sistemului de învăţă-
mînt superior
normează unitar sistemul de notare şi sistemul de alocare a creditelor de studii
are iniţiativă privind înfiinţarea, reorganizarea sau desfiinţarea universităţilor din domeniul public, în

colaborare cu Ministerele interesate.
Ministerul poate dispune măsuri specifice pentru a regla fluxurile de studenţi pe domenii de studii, pen-
tru a stimula accesul tinerilor la studii şi în sistemul de învăţămînt, pentru a atrage fonduri spre siste-
mul de învăţămînt, pentru a creşte calitatea prestaţiei didactice şi nivelul de competenţă al absolvenţilor.
III. ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA INSTITUŢIILOR DE ÎNVĂŢĂMÎNT SUPERIOR
Art. 14. Denumiri
Instituţiile de învăţămînt superior pot folosi denumiri tradiţionale ca universitate, institut, colegiu, aca-
demie, conservator, şcoală de înalte studii, ş.a.
Utilizarea denumirii de universitate în titlul persoanei juridice este un drept care se acordă prin lege spe-
cială exclusiv instituţiilor care acordă calificări academice la nivelul tuturor celor trei cicluri pentru cel
puţin un domeniu de studiu acreditat.
Utilizarea informală a unor denumiri tradiţionale ca “universitate populară”, “universitate de vară” nu
este considerată o înfrîngere a legii.
Art. 15. Atributul legal
Atributul “(instituţie) de învăţămînt superior” este un statut conferit prin lege şi nu poate fi folosit decît
de instituţiile care au fost autorizate sau acreditate.
Atributul este echivalent celui de “(instituţie) de tip universitar”.
Art. 16. Înfiinţarea

Instituţiile publice, inclusiv cele din domeniul apărării şi siguranţei naţionale care au ca obiect de acti-
vitate învăţămîntul superior se înfiinţează prin hotărîre de guvern.
Instituţiile private, comunitare sau confesionale care au ca obiect de activitate învăţămîntul superior se
înfiinţează prin act de fundaţiune/statut.
Ele nu pot organiza admitere decît după obţinerea autorizării programelor de studii.
Instituţiile care nu obţin autorizarea în termenul legal sau care au pierdut autorizarea pentru toate do-
meniile de studii nu mai au calitatea de instituţii de învăţămînt superior şi intră în reorganizare sau li-
chidare.
Art. 17. Autorizarea
Autorizarea este procedura legală prin care în urma unei evaluări obiective (evaluare colegială sau de
terţă parte) s-a stabilit că există suficiente motive de încredere că vor putea fi respectate cerinţele de ca-
litate impuse programelor de studii.
Autorizarea se acordă pe termen limitat şi nu conferă dreptul de a elibera acte de studii care conferă ca-
lificări academice.
Autorizarea se acordă pe domenii de studii şi pe cicluri de învăţămînt.
Domeniile de studii care pierd autorizarea intră în lichidare sau se desfiinţează.
Organizarea admiterii şi începerea efectivă a activităţilor de învăţămînt sunt permise numai după obţi-
nerea autorizării specifice.

Art. 18. Certificarea
Certificarea este procedura legală prin care, în urma unei evaluări obiective (evaluare colegială sau de
terţă parte) s-a stabilit că activitatea de învăţămînt în curs satisface exigenţele de calitate şi le poate
menţine fără abateri semnificative.
Certificarea dă dreptul la eliberarea actelor de calificare academică, dacă instituţia este acreditată.
Certificarea se acordă pe termen limitat, pe domenii de studii şi pe cicluri de învăţămînt.
În absenţa unei prevederi exprese, retragerea sau expirarea certificării retrogradează programul de stu-
dii la nivelul autorizării.
Art. 19. Acreditarea

Acreditarea priveşte statutul legal al instituţiei.
Acreditarea se acordă instituţiilor care au o proporţie semnificativă de programe certificate şi a căror
activitate de management a fost supusă auditului public, în condiţiile în care există garanţii că cerinţele
de calitate sunt satisfăcute în mod constant, inclusiv în activitatea de management.
Acreditarea se acordă pe termen limitat şi dă dreptul instituţiei de a emite acte de studii recunoscute na-
ţional (calificări academice). Instituţiile noi, după prima acreditare, trebuie să ceară reorganizarea prin
lege ca instituţii de învăţămînt superior.
Retragerea acreditării retrogradează toate programele de studii la nivel de autorizare, iar instituţia care,
în termenul de conformare acordat, eşuează în încercarea de a obţine o nouă acreditare intră în lichi-
dare.
Art. 20. Filiale şi francize

Procedurile de autorizare şi certificare se aplică şi programelor de studii organizate de universităţi stră-
ine sau filiale ale acestora pe teritoriul României, direct sau în franciză.
Art. 21. Carta

Actul care reglementează intern organizarea şi funcţionarea instituţiei de învăţămînt superior este Carta.
Carta este expresia asumării responsabile de către comunitatea academică a prevederilor legale şi a
privilegiilor de autonomie universitară şi libertate academică.
Alte documente obligatorii sunt Regulamentul activităţii profesionale a studenţilor, Regulamentul acti-
vităţii ştiinţifice, Codul etic, Regulamentul de elaborare, aprobare şi auditare internă a planurilor de în-
văţămînt.
Aceste documente trebuie să fie accesibile în mod public, permanent, în forma actualizată.
Art. 22. Organele de conducere şi administrare
Instituţiile de învăţămînt superior sunt conduse şi reprezentate legal de Rector.

Rectorul are drept de dispoziţie.
Structurile administrative, cu excepţia celor care privesc administrarea şcolarităţii sunt conduse de un
director general administrativ, în subordinea Rectorului.
Structurile de administrare a şcolarităţii sunt conduse de un secretar-şef, în subordinea Rectorului.
Senatul este organul reprezentativ al comunităţii academice şi are atribuţii în normarea activităţii in-
stituţiei, adoptă Carta, alege Rectorul, hotărăşte asupra acordării titlurilor didactice şi aprobă planurile
de învăţămînt ale instituţiei. In universităţile mari activitatea Senatului se organizează pe comisii (în-
văţămînt, cercetare, promovare personal) care avizează propunerile, plenul Senatului avînd dreptul de
a hotărî.
În instituţiile mici se poate prevedea şi alegerea rectorului prin vot direct.
Conducerea executivă este atributul Biroului Senatului şi al Consilului de Administratie, ambele prezi-
date de Rector.
Durata mandatului în funcţiile alese este de 4 ani, cu excepţia mandatului studenţilor reprezentanţi în

structurile de conducere al căror mandat este de maxim 2 ani.
Studenţii sunt reprezentaţi în structurile de conducere în proporţie de 25 % . Procedura de alegere a stu-
denţilor trebuie să asigure reprezentativitatea. Pentru asigurarea reprezentativităţii se recomandă ale-
geri generale sau pe structuri asociative.
Art. 23. Incompatibilităţi şi restricţii privind funcţiile de conducere
Universităţile sunt instituţii publice şi pentru a proteja interesul public se introduc restricţii şi se defi-
nesc incompatibilităţi la ocuparea funcţiilor de conducere executive, prin alegeri.
Persoana care a exercitat aceeaşi funcţie de conducere două mandate succesive pierde dreptul de a mai
candida la o funcţie de conducere poziţionată la acelaşi nivel şi în aceeaşi instituţie.
Mandatul în funcţia aleasă încetează la expirarea anului calendaristic în care persoana a împlinit vîrsta
legală de pensionare.
Este interzis cumulul de funcţii de conducere pe verticală.
Sunt incompatibile cu funcţiile de conducere persoanele care prin acces la aceste funcţii vor avea ca
parteneri în acelaşi organ de conducere sau în subordonare directă rude şi afini pîna gradul IV de ru-
denie.
Incompatibilităţile nu interzic candidatura, dacă ulterior incompatibilităţile sunt rezolvate.
Art. 24. Confirmarea Rectorului
Rectorul este confirmat în funcţie de Ministru. În caz de incompatibilitate sau indisponibilitate a Rec-
torului sau la expirarea mandatului şi în absenţa unei acţiuni adecvate a Senatului, Ministrul poate de-
lega atribuţiile acestuia unui membru al Senatului pînă la reconstituirea stării de legalitate.
Art. 24. Organizarea
Organizarea instituţiilor de învăţămînt superior se face pe facultăţi, institute, şcoli, departamente, cen-
tre care gestionează programe de studii, programe de cercetare şi programe de formare continuă.
Activitatea catedrelor didactice se organizează pe catedre.
Departamentele sunt structuri mixte de cercetare şi învăţămînt, structurile de învăţămînt putînd fi
numai cele de la ciclurile II şi/sau III.
Şcolaritatea studenţilor se gestionează la nivelul instituţiei de învăţămînt superior şi prin delegare la ni-
velul facultăţilor şi departamentelor.
Organizarea se poate face atît pe verticală, pe domenii de studii, cît şi pe orizontală, pe cicluri de studii.
Universităţile pot avea în portofoliu unităţi de cercetare, biblioteci, edituri, fundaţii ca persoane juri-
dice distincte. Ele se pot înfiinţa prin hotărîre de guvern sau pot fi preluate prin asociere cu deţinătorul
acestora.
Entităţile care nu au personalitate juridică, dar au o relativă autonomie de funcţionare se înfiinţează
prin hotărîre a Senatului şi/sau decizie a Rectorului.
Structurile de învăţămînt nu se pot autonomiza ca persoane juridice distincte în cadrul instituţiei de în-
văţămînt superior şi nu pot apărea astfel nici în caz de fuziune sau absorbţie.
Art. 25. Evaluare, audit intern şi audit extern
Instituţiile trebuie să aibă un sistem permanent de evaluare internă a procesului de învăţămînt şi a do-
cumentelor care îl reglementeză intern.
Instituţiile trebuie să aibă un sistem funcţional de evaluare internă a calităţii managementului.
Instituţiile trebuie să aibă un sistem funcţional de evaluare internă a calităţii activităţii de cercetare, in-
clusiv a celei de formare pentru cercetare în ciclurile II şi III şi a performanţei ştiinţifice.
Instituţiile pot opta ca aceste evaluare să fie executată şi de experţi neutri.
Auditul public este auditul extern al gestiunii patrimoniului şi fondurilor publice.

Art. 26. Misiunea extinsă a Universităţii
Instituţiile de învăţămînt superior îşi pot asuma în mod gradual obiectivele relative la organizarea în-
văţămîntului, respectiv asumarea calificărilor la nivelul tuturor celor trei cicluri de învăţămînt sau numai
a unora dintre ele.
Instituţiile cu statut de universitate sau care aspiră la acest statut trebuie să îşi asume misiunea extinsă
a universităţii, adică şi:
formarea postgraduală şi continuă
dezvoltarea cunoaşterii prin cercetare ştiinţifică şi tehnică
promovarea valorilor culturale, a creaţiei originale şi a progresului tehnologic
promovarea accesului liber, nediscriminatoriu la studii, reducerea inegalităţilor sociale şi culturale
contribuţia activă la dezvoltarea naţională şi regională
cooperarea internaţională, participarea activă la construcţia Spaţiului European Comun al Educaţiei Su-
perioare şi Cercetării
Art. 26. Criterii de evaluare a autonomiei universitare
Autonomia universitară este în sensul cel mai larg o independenţă supravegheată prin audit public, li-
mitată prin lege şi condiţionată de autoritatea fondatoare (publică sau privată).
Gradul de autonomie poate varia pe domenii specifice:
gestiunea bugetului şi a patrimoniului imobiliar
strategia de dezvoltare, de poziţionare, de cooperare
recrutarea personalului şi politica de salarizare şi stimulare
oferta de studii şi criteriile de selecţionare a studenţilor
organizarea pedagogică, abordarea didactică,
organizarea şi orientarea cercetării
evaluarea internă colegială, cu experţi sau audit extern
şi trebuie să corespundă competenţelor disponibile şi responsabilităţilor asumate.
Gradul de autonomie trebuie definit prin Cartă. Elementele care privesc gestiunea patrimoniului, a bu-
getului, salarizarea se includ şi în contractul dintre universitate şi Minister.
Art. 27. Comunitatea academică
Comunitatea academică este formată din personalul cu studii superioare implicat în activităţile de în-
văţămînt, cercetare, creaţie, valorificare tehnologică şi publicare a rezultatelor activităţii, informare şi
consiliere şi din studenţi.
Criteriul de identificare este aplicabilitatea condiţiilor şi privilegiilor libertăţii academice.
Art. 28. Patrimoniul şi gestiunea fondurilor

Text preluat din versiunea publică a Ministerului:
(1) Patrimoniul universitatilor reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor cu

valoare economica care au ca obiect bunuri mobile si imobile, corporale si
incorporale, pe care le detin cu titlu legal la data intrarii în vigoare a prezentei legi,
precum si cele dobândite sau redobândite ulterior.
(2) Drepturile pe care le au universitatile asupra bunurilor din patrimoniu propriu pot
fi drepturi reale dupa caz, drept de proprietate sau dezmembraminte ale acestuia (uz,
uzufruct, servitute, superficie etc.) potrivit dispozitiilor din Codul civil, drept de
folosinta dobândit prin închiriere, concesiune, comodat etc. ori drept de administrare,
în conditiile legii.
(3) În patrimoniul universitatilor pot exista si drepturi de creanta izvorâte din
contracte, conventii, hotarâri judecatoresti etc.

(4) Universitatile de stat pot avea în patrimoniu bunuri mobile si imobile din
domeniul public sau din domeniul privat al statului.
(5) Drepturile subiective ale universitatilor asupra bunurilor din domeniul public al
statului pot fi drepturi de administrare, de folosinta, de concesiune, ori de închiriere,
în conditiile legii.
(6) Prin hotarâre a Guvernului, bunurile din domeniul public al statului pot fi trecute
în domeniul privat al statului si transmise în proprietate universitatilor de stat, în
conditiile legii.
(7) Universitatile de stat au drept de proprietate asupra bunurilor din domeniul privat
al statului, existente în patrimoniul lor la data intrarii în vigoare a prezentei legi,
asupra celor dobândite sau redobândite de acestea ulterior, precum si asupra bunurilor
dobândite din veniturile si sursele proprii de finantare.
(8) Dreptul de proprietate al universitatilor de stat asupra bunurilor prevazute la
aliniatul precedent este un drept exclusiv, exercitându-se în conditiile prevazute de
Carta universitara, cu respectarea dispozitiilor dreptului comun.
(9) Dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile, precum si alte drepturi reale ale
universitatilor de stat sunt supuse procedurii publicitatii imobiliare prevazute de
legislatia speciala în materie.
(10) În cazul desfiintarii universitatii de stat, bunurile aflate în proprietate, ramase în
urma lichidarii, trec în proprietatea privata a statului.
(11) Patrimoniul universitatilor private se constituie din bunurile mobile si imobile,
corporale si necorporale, aduse de fondator, din veniturile obtinute din surse proprii,
taxe, finantari publice sau private, sponsorizari, donatii etc.
(12) Universitatile private sunt titulare ale dreptului de proprietate ori ale altor
drepturi reale pe care le exercita asupra patrimoniului în conditiile legii.
(13) În cazul desfiintarii universitatii private, bunurile aduse de fondatori la
constituire ori în timpul functionarii, ramase în urma lichidarii, se restituie acestora fie
în natura, fie în echivalent banesc, în conditiile prevazute prin Carta universitara.
(14) Bunurile dobândite de universitate, cu orice titlu, se transmit fondatorilor, daca
desfasoara activitati similare cu cele ale universitatii desfiintate sau altor institutii de
drept public sau privat, din acelasi domeniu de activitate.
(15) Deciziile privitoare la aspectele de natura patrimoniala se adopta de catre Senat
cu minimum 2/3 din numarul total al membrilor sai.
Bunurile dobîndite de universităţi sunt bunuri din domeniul privat al universităţii, dacă au fost achizi-
ţionate din fonduri publice obţinute în regim de competiţie sau din surse nebugetare..
Achiziţiile universităţilor din fondurile publice sunt supuse regimului achiziţiilor publice.
Achiziţiile din fonduri provenind din activităţi de autofinanţare similare activităţilor economice nu sunt
supuse regimului achiziţiilor publice, decît prin opţiune.
IV. ALTE STRUCTURI ALE SISTEMULUI NAŢIONAL DE ÎNVĂŢĂMÎNT SUPERIOR
Art. 29. Organizare şi funcţionare
Agenţiile, consiliile, registrele naţionale şi alte structuri similare, dacă sunt organizate ca persoane ju-
ridice distincte se înfiinţează:
prin lege dacă au ca obiect de activitate evaluarea în scopul acreditării instituţiilor
prin hotărîre de guvern dacă au obiect de activitate evaluarea în scopul autorizării şi certificării pro-
gramelor de studii, gestiunea programelor de cercetare şi a programelor de cooperare internaţională
prin ordin al ministrului dacă au rol consultativ
Statutele acestora şi metodologiile de lucru se elaborează de către Minister.
Art . 30. Conferinţa Naţională a Rectorilor
Conferinţa Naţională a Rectorilor este o structură de liberă asociere a universităţilor, cu rol consultativ
şi drept de iniţiativă normativă în relaţia cu Ministerul. Ministerul organizează o structură administra-
tivă de suport şi preia cheltuielile de funcţionare a acesteia.

VI. PROGRAMELE DE STUDII
Art. 31. Programele de studii

Programele de studiu sunt identificate prin domeniul de studii şi instituţia organizatoare.
Programele de studii trebuie să conducă la competenţe recunoscute de mediile profesionale şi să fie ar-
monizate prin referire la cele similare din Aria Europeană a Învăţămîntului Superior.
Art.32. Planul de învăţămînt

Planul de învăţămînt este documentul de planificare a programului de studiu.
El va menţiona cerinţele preliminare de pregătire (profilul de competenţe al candidatului), competen-
ţele academice la absolvire (profilul absolventului),
conţinutul pregătirii (discipline, credite, volumul activităţilor didactice, forme de evaluare), durata nor-
mată a pregătirii, calificarea acordată la absolvire.
Descrierea profilului absolventului trebuie să se justifice prin competenţele dezvoltate de ansamblul
disciplinelor.
Art. 33. Programele analitice

Programa analitică (fişa disciplinei) descrie conţinutul disciplinei, rezultatele aşteptate ale învăţării, vo-
lumul de ore alocat activităţilor planificate, inclusiv timpul alocat învăţării, formele de evaluare. Volu-
mul activităţilor trebuie să se încadreze în numărul de credite alocate prin planul de învăţămînt.
Disciplinele vor conţine o proporţie semnificativă de aspecte teoretice pentru a asigura învăţămîntului
caracterul universitar.
Organizarea activităţii didactice trebuie să permită în mod realist achiziţia competenţelor asumate de
disciplină.
Intre competenţele pe care le dezvoltă disciplina se vor menţiona distinct cele transferabile şi cele le-
gate specific de practica disciplinei.
Art. 34. Admiterea
Prin procedura de admitere se verifică actele de studii şi alte documente care atestă performanţa în do-
meniul de studiu. Selecţia prin examen de cunoştinţe este obligatorie pentru admiterea în ciclul coma-
sat şi în cazul cînd numărul candidaţilor depăşeşte numărul locurilor anunţate.
În celelalte cazuri examenul de cunoştinţe se poate organiza opţional cu rol de prognoză a performan-
ţelor candidaţilor şi poate avea orice formă considerată, de către instituţie, potrivită acestui scop.
Art. 35. Ritmul de studiu
Ritmul normat de studiu este de 60 de credite pe an la învăţămîntul cu frecvenţă completă. Studentul

are dreptul să opteze pentru un ritm de studiu redus în următoarele cazuri: lucrează pentru a se între-
ţine, desfăşoară activităţi sportive, artistice, de creaţie sau cercetare în scopul dezvoltării performanţei,
are copii în îngrijire, studenta este gravidă, medicul sau psihologul au făcut această recomandare. Pen-
tru a obţine dreptul la finanţare în ritmul de studiu studentul este obligat să înregistreze cererea sa la
începutul semestrului, cu excepţia cazurilor de forţă majoră cînd notificarea este permisă şi imediat
după apariţia stării care impune această măsură.
Decanul poate accepta şi alte motive de reducere a ritmului de studiu.
Art. 36. Cicluri comasate

Ciclurile I şi II de studii se pot organiza şi comasat, la absolvire acordîndu-se diploma corespunzătoare

(master).
Nu se exclude posibilitatea organizării pe acelaşi domeniu de studii a ciclului unic (comasat) şi a ciclu-
rilor I şi II. In acest caz planurile de învăţămînt se elaborează distinct, cu o distribuţie diferită între dis-
ciplinele teoretice şi aplicative.
Art. 37. Ciclul III în învăţămîntul medical
Rezidenţiatul şi internatul, specifice învăţămîntului medical, sunt activităţi de nivelul ciclului III cu fi-
nalitate profesională.
Nu este exclusă organizarea unor forme de pregătire similară şi în alte domenii.
Art. 38. Sistemul de evaluare

Formele de evaluare se vor proiecta pentru a evalua rezultatele învăţării şi nu mijloacele sau resursele
educaţionale.
Evaluarea cantitativă şi calitativă a rezultatelor învăţării se face cu note de la 1 la 10.
Nota de promovare este 5 şi corespunde unor rezultate substanţiale şi semnificative, echivalente califi-
cativului suficient. Nota 10 corespunde unor rezultate foarte bune, care nu trebuie identificate cu re-
zultatele de excepţie şi nici cu prestaţia perfectă.
Criteriul de corectă normare a exigenţei trebuie să fie corelat cu timpul alocat învăţării, cu metodele de
predare şi practică folosite, cu tehnicile de învăţare care sunt recomandate şi sprijinite. Unele activităţi
se pot evalua şi prin calificative.
Creditele de studiu acumulate nu sunt un instrument de evaluare individuală, exceptînd ritmul de stu-
diu.
Art. 39. Sistemul creditelor de studii
Volumul de muncă pretins unui student , normat ca durată şi estimat pentru obţinerea unei perfor-
mante medii este de 1500 de ore pe an, repartizate pe parcursul a 34-38 de săptămîni. Volumul de
muncă real poate varia între 1200 şi 1800 de ore, în funcţie de eficienţa învăţării şi performanţa dezi-
rabilă.
Un an de studiu are alocate prin convenţie 60 de credite, repartizate egal pe semestre şi apoi pe disci-
pline. Numărul de credite este un atribut al disciplinei, alocat în planul de învăţămînt, care dimensio-
nează bugetul de timp al acesteia. Acest atribut este neseparabil de disciplină. Acest atribut este divizibil
numai dacă disciplina este divizată sau divizibilă în unităţi evaluate distinct.
Ritmul de studiu se evaluează semestrial şi anual prin numărul de credite al disciplinelor promovate.
Performanţa la evaluare se calculează ca medie a notelor pe perioadă, ponderată cu creditele.
Credenţialele (disciplină, credite, note) sunt imperisabile şi pot fi invocate în orice procedură de recu-
noaştere a studiilor.
Art. 40. Accesul direct la evaluare
Studentul poate cere accesul direct la evaluarea performanţei atunci cînd poate justifica dezvoltarea
competenţei necesare prin studii anterioare care din diverse motive nu au fost recunoscute de institu-
ţie, cînd are rezultate recunoscute la concursuri naţionale şi internaţionale, cînd a a avut o experienţă
profesională specifică, cînd a studiat o disciplină similară sau cu un număr de credite mai mic în alt plan
de învăţămînt.
Studiile anterioare specializate de informatică, pedagogice şi tehnologice şi altele similare califică po-
sesorul la această procedură dacă în plan aceste discipline au doar ca scop formarea unor competenţe
generale, transferabile.
Instituţia poate stabili prin planul de învăţămînt examinări directe pentru a stabili realitatea compe-

tenţelor candidatului cînd ele sunt necesare şi la absolvire, la un nivel similar. Disciplinele sunt planifi-
cate numai cu timpul necesar pregătirii examinării şi se creditează cu 1 credit. În această situaţie se află
verificarea competenţei lingvistice la limbi străine, dacă nivelul pretins este doar cel necesar lecturii şi
comunicării generale nespecifice.
Art. 41. Recunoaşterea perioadelor de studii
Competenţa de recunoaştere a perioadelor de studii efectuate în alte instituţii aparţine instituţiei care
acordă calificarea. Utilizarea Sistemului European de Transfer al Creditelor de Studii ECTS nu poate fi
refuzată în relaţia cu partenerii europeni.
Art. 42. Recunoaşterea studiilor anterioare
Competenţa de recunoaştere a studiilor anterioare, în scopul continuării studiilor aparţine universită-

ţii care înmatriculează studentul. Dacă actul de studii este emis în alt stat, instituţia care înmatriculează
este în drept să pretindă o verificare a autenticităţii direct sau prin Minister şi să respecte convenţiile
internaţionale ratificate de România.
Art. 43. Programele de studii recunoscute automat
Instituţiile care organizează programe de studii a căror recunoaştere în scop profesional beneficiază de
facilitatea recunoaşterii automate în virtutea unor convenţii şi acorduri internaţionale, inclusiv Direc-
tiva 2005/36/CE, vor menţine standarde de conţinut şi calitate corespunzătoare acestora.
Art. 44. Schimbarea planurilor de învăţămînt
Planurile de învăţămînt se pot schimba de către instituţiile de învăţămînt, fără a pierde certificarea, în
limita a 30 de credite pe an, dar nu mai mult de 90 de credite din planul de învăţămînt care a fost cer-
tificat
Pentru programele de studii autorizate aceste limite sunt reduse la jumătate.
Art. 45. Studiile postgraduale
Pentru posesorii diplomelor de ciclul I, II şi III se organizează activităţi de formare, perfecţionare, pro-
fesionalizare denumite generic studii postgraduale (studii postuniversitare în legea anterioară). Acti-
vităţile se pot organiza în domeniile şi la nivelul ciclului pentru care instituţia este acreditată.
Certificatele eliberate şi documentele anexate trebuie să permită identificarea nivelului studiilor, con-
ţinutului activităţii, a notelor şi creditelor obţinute.
Studiile postgraduale nu oferă titluri noi, dar pot preciza finalitatea lor în sensul conferirii unor drep-
turi profesionale specifice în asociere cu diploma de bază.
Art. 46. Programele de studii asociate
Programele de studii organizate prin asociere între universităţi conduc la o calificare unică. În cazul în
care fiecare instituţie eliberează propria diplomă, asocierea trebuie menţionată pentru a evita dubla ti-
trare. Titularul diplomei duble beneficiază de cumulul drepturilor conferite de fiecare document (dacă
ele sunt eliberate în state diferite).
Asocierea se menţionează şi cînd diploma este unică (programe de studii comune sau partajate, docto-
rat în cotutelă).

Efectuarea unei perioade de studii în altă universitate, recunoscută de instituţia care eliberează diploma
se menţionează în suplimentul diplomei.
Art. 47. Programele de studii neuniversitare
Asociaţiile profesionale şi alte instituţii legal recunoscute pot organiza activităţi de formare şi pregătire
profesională la un nivel care continuă calificarea universitară. Documentele de calificare au relevanţă şi
circulaţie în aria de competenţă şi activitate a acestor instituţii.
Art. 48. Trasee diferenţiale de studiu
Dacă un student posedă o calificare într-un domeniu din aceeaşi arie de studiu şi la acelaşi nivel, el poate
solicita să parcurgă numai traseul diferenţial dintre cele două programe. In suplimentul de diplomă se
va menţiona preluarea traseului comun, cu precizarea disciplinelor şi a diplomei anterioare.
VII. CALIFICĂRILE ACADEMICE ŞI CALIFICĂRILE PROFESIONALE
Art. 49. Diploma

Documentul de studii la absolvirea unui ciclu este diploma. Diploma este un act public a cărui falsificare
se pedepseşte conform legilor în vigoare.
Diploma are ca anexă Suplimentul Diplomei, în formatul UNESCO/CE.
Art. 50. Titlul academic
Titlurile academice înscrise în actele de studii reflectă nivelul studiilor şi sunt unice la nivelul fiecărui
ciclu (licenţiat, master, doctor).
Art. 51. Domeniul de studiu şi domeniul profesional
Diploma menţionează domeniul de studiu.

Titlul academic poate fi completat prin menţiune cu un titlu profesional în domeniile în care el este
impus de tradiţie.
Titlul profesional poate fi folosit de deţinătorul titlului academic, corespunzător domeniului de studiu,
chiar dacă el nu a fost în mod explicit menţionat pe diplomă.
Calificarea academică nu este o calificare profesională explicită, ea creează doar un drept generic de
acces în profesie care poate fi condiţionat şi de alte exigenţe specifice domeniului profesional.
Calificarea academică nu acoperă totalitatea competenţelor care descriu o calificare profesională spe-
cifică. Diferenţa de competenţe se acoperă prin activităţi de formare, perfecţionare, învăţare formală şi
informală, training profesional, ş.a.
Art. 52. Profesii reglementate prin nivelul de studii

În profesiile pentru care este necesară calificarea academică, folosirea titlurilor profesionale în acte ofi-
ciale este permisă numai deţinătorilor acelor calificări, cu precizarea nivelului acelei calificări.

Art.53. Profesii reglementate de asociaţii profesionale
Libera practicare a unor profesii este reglementată de asociaţii profesionale, sub aspectul respectării
unor reguli de bună practică, dar şi prin cerinţe de pregătire suplimentară, graduală sau continuă, după
caz.
Aceste reglementări produc efecte dacă emană de la entităţi cu astfel de atribuţii legal recunoscute şi nu
reprezintă o încălcare a drepturilor legale conferite de diplomă.
Art. 54. Profesii reglementate din domeniul public
In domeniul public accesul la anumite profesii (profesor, cercetător, funcţionar public) este reglemen-
tat prin statute, condiţii de vechime şi experienţă profesională relevantă.
Art.55. Accesul în învăţămîntul superior

Accesul în ciclul I este permis după promovarea examenului de bacalaureat.
Accesul în ciclurile II şi III este condiţionat de absolvirea ciclului de nivel inferior.
Diferenţele de domeniu de studiu, specializare sunt de apreciat de instituţia organizatoare şi nu trebuie
să limiteze în principiu accesul la studii dacă există motive de încredere că studentul va satisface exi-
genţele studiului.
Art. 56. Drepturi dobîndite
Drepturile dobîndite, pe baza calificărilor academice, prin legile anterioare sunt imperisabile, cu con-
diţia ca posesorul să nu fi pierdut calificarea printr-o procedură legală. In caz de dubiu asupra echiva-
lenţelor de titlu se vor lua în considerare durata studiilor şi finalitatea lor.
În cazul profesiilor reglementate, modificarea condiţiilor de liberă practică nu este considerată o res-
trîngere de drepturi în măsura în care ele se referă exclusiv la cerinţe profesionale şi la activităţi profe-
sionale specifice.
Art. 57. Titluri profesionale rezervate
Titlurile profesionale acordate la absolvirea ciclurilor I şi II vor evita folosirea unor titluri specifice, dacă
este evident că menţiunea este gratuită, profesiile fiind reglementate profesional sau reprezintă funcţii
de conducere şi management. În această situaţie se află menţiuni ca profesor, avocat, manager, specia-
list, expert, consultant, terapeut, funcţionar public. Din acest motiv înscrierea în diplomă a domeniului
de studii este regula, iar menţiunea titlului profesional este excepţia (atunci cînd tradiţia impune şi nu
apar confuzii).
Art. 58. Recunoaşterea internaţională
Recunoaşterea internaţională a studiilor este asigurată conform Convenţiei de la Roma şi Convenţiei de

la Lisabona, ratificate de România.
Recunoaşterea calificărilor, sub aspect profesional, în Uniunea Europeană este asigurată prin asimila-
rea Directivei 92/51/EEC.
Art. 59. Calificări academice multiple
Menţionarea a două limbi străine, a două instrumente muzicale, a două ramuri sportive sau a altor pe-

rechi de domenii profesionale înrudite nu reprezintă o calificare academică multiplă. Domeniul de stu-
diu asociat calificării academice este cel comun.
Calificarea academică multiplă (domenii de studiu distincte) poate fi obţinută cu o diplomă distinctă, cu
facilitatea parcurgerii unui traseu diferenţial de studii.
Art. 60. Calificări academice complementare
Dacă domeniile de studii sunt în mod evident distincte, unul va fi menţionat ca principal, conform pon-
derii sale în plan, iar celălalt complementar. În lipsa menţiunii, ordinea în enumerare face distincţie.
Dacă distincţia nu este posibilă domeniul de studiu va fi lărgit ca arie de studiu (ştiinţe naturale, ştiinţe
exacte, ştiinţe sociale).
Calificarea complementară se poate obţine şi după absolvire, cu facilitatea parcurgerii unui traseu di-
ferenţial de studii.
Se vor evita menţiunile creatoare de confuzii (corect „licenţiat în chimie şi fizică”, nu „licenţiat în chimie
– fizică”).
VIII. FINANŢAREA
Art. 61. Taxe de studii

Universităţile sunt în drept să pretindă taxe de studii şi taxe pentru prestaţii suplimentare solicitate de
student. Taxa de studii acoperă toate prestaţiile planificate, inclusiv eliberarea actelor de studii. Taxele
de admitere nu sunt admisibile.
Art. 62. Rambursarea cheltuielilor de studii şi alte facilităţi
Autoritatea publică sprijină financiar activitatea de studii prin:

avansarea taxei de studii pentru toţi studenţii din sistemul public în limita duratei normate de studii
(credit direct)
garanţii de stat pentru creditele de studii contractate de studenţii din sistemul privat în limita duratei
normate de studii (credit indirect)
graţierea creditului direct, respectiv preluarea creditului indirect, dacă studiile sunt finalizate în maxim
un an de la expirarea duratei normate de studii; această procedură defineşte mai precis conceptul de
„gratuitate” a învăţămîntului public, folosit în legile anterioare, condiţionîndu-l de rezultat şi elimină
discriminările.
burse sociale acordate ca o compensaţie proporţională de susţinere (nerambursabile)
credite de studii cu un cuantum minim nerambursabil, dacă studentul finalizează studiile la termenul
duratei normate; această procedură înlocuieşte conceptul de „bursă”, condiţionînd-o de rezultat.
Facilitatea graţierii creditului direct funcţioneză o singura dată pe fiecare ciclu absolvit.
Art. 63. Finanţarea de bază
Sunt finanţate distinct de la bugetul public:

facilităţile menţionate la articolul precedent
alocaţia unitară pe student pentru învăţămînt, diferenţiată pe cicluri şi domenii de studiu
alocaţia unitară pe student pentru cercetare, diferenţiată pe cicluri (II şi III) şi domenii de studiu
activitatea de cercetare şi de creaţie de bază a personalului didactic
activitatea de cercetare şi de creaţie de performanţă, în regim concurenţial

Art. 64. Garanţii de la bugetul de stat
Instituţiile publice şi private sunt eligibile pentru garanţii de stat la împrumuturile lor.
Art. 65. Nivelul taxelor de studii
În instituţiile private calculul taxelor are la bază nivelul costului real, fără a-l putea depăşi.
În instituţiile publice, nivelul taxelor se stabileşte prin contractul de finanţare cu Ministerul, la un nivel
care nu poate depăşi 50 % din nivelul alocaţiei unitare pentru învăţămînt corespunzătoare ciclului şi do-
meniului de studii.
Taxele de studii la nivelul ciclului I nu pot depăţi nivelul a trei salarii minime pe economie.
Sunt scutiţi de plata taxelor de studii studenţii din ciclul III care desfăşoară activitatea de cercetare în
unitatea în care sunt salarizaţi. Regimul se aplică şi formelor de pregătire din sistemul medical (rezi-
denţiat, internat).
IX. PERSONALUL DIDACTIC ŞI DE CERCETARE
Art. 66. Titluri şi posturi
Titlurile didactice sunt titluri ale persoanei care se obţin prin proceduri stabilite unitar de către Minis-
ter şi nu se retrag în caz de încetare a activităţii.
Titlurile didactice sunt lector, conferenţiar şi profesor universitar.
Titlurile se acordă de Senatul universităţii.
Titlul de profesor este supus procedurii de confirmare de către Minister, pentru abilitarea de a conduce
a lucrările de doctorat.
Activitatea se normează prin statul de funcţiuni, revizuibil anual, pe posturi.
Norma este conţinutul postului. Ea include, după caz activităţi de predare, seminarii, cursuri, laboratoare
(norma didactică), cercetare, gestiune de proiecte, activităţi de formare şi coordonare a cercetării
(norma de cercetare), activităţi de administrare şi conducere, activităţi de formare, documentare, per-
fecţionare (norma administrativă).
Posturile cu normă didactică vor menţiona o cerinţă de titlu.
Sursele de finanţare se distribuie pe tipuri de norme (activităţi).
Condiţiile de acces pe post se stabilesc de Senat şi se bazează pe principiul actualizării continue a per-
formanţei. Posturile se ocupă în regim competitiv, de către persoanele care îndeplinesc criteriile de per-
formanţă actualizată, dintre acestea avînd prioritate cele care deţin titluri didactice şi ştiinţifice.
Pentru posturile cu cerinţe de profesor abilitat se admite şi procedura de chemare la post, prin invita-
ţie adresată de rector pe baza recomandării Decanului.
Activităţile didactice în sarcina catedrei care nu sunt distribuite pe posturile ocupate de personalul exis-
tent nu se organizează pe posturi decît în vederea ocupării prin concurs. Activităţile astfel rămase se con-
tractează cu personalul existent sau cu personal asociat, angajat cu contract pe durată determinată.
Art.67. Personalul de cercetare
Personalul de cercetare calificat poate fi încadrat pentru activităţi specifice, inclusiv pe funcţii didactice.
Titlurile sunt cele legal reglementate.
Art. 68. Formarea pentru activitatea didactică
Absolvenţii învăţămîntului superior sunt abilitaţi pentru activitatea didactică în învăţămîntul gimna-

zial şi liceal dacă au absolvit un master de specialitate (ştiinţele educaţiei şi asimilate: psihologie, so-
ciologie, asistenţă socială, filosofie, ştiinţele comunicării şi relaţii publice, jurnalism, teologie, ştiinţe po-
litice). Obţinerea acestei calificări se poate face şi după angajare, în maxim 5 ani.
Sunt scutite de această condiţie cadrele didactice care depăşeau sau au împlinit 35 de ani în anul pro-
mulgării legii.
Taxele de studii sunt suportate de la bugetul de stat pentru personalul didactic în activitate.
Cadrele didactice cu contract permanent din învăţămîntul superior sunt supuse aceloraşi condiţii.
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Art. 69. Calificări echivalente
Licenţa obţinută conform Legii nr. 84/1995 şi legilor anterioare este echivalentă, sub aspectul dreptu-
rilor profesionale, titlului de master în sensul Legii nr. 288/2004 şi prezentei legi:
fără condiţii pentru studiile a căror durată a fost de 5 ani sau mai mare (studii tehnice, medicină, far-
macie, arhitectură, ş.a.),
fără condiţii pentru studiile a căror durată a fost de 4 ani, dacă au fost completate cu studii de speciali-
zare (anterior Legii nr. 84/1995), studii postuniversitare aprofundate sau master (conform Legii nr.
84/1995),
după 5 ani de activitate profesională în domeniul de calificare, dacă studiile au avut durata de 4 ani
În primele doua cazuri utilizarea titlului de master în activităţile profesionale este permisă.
Durata de referinţă este cea pentru învăţămîntul cu frecvenţă completă (la zi).
Diploma de absolvire a învăţămîntului de scurtă durată (3 ani) obţinută conform Legii nr. 84/1995 şi
legii anterioare) este echivalentă diplomei de licenţă reglementate de Legea nr. 288/2004 şi de pre-
zenta lege.
Art. 70. Reglementări abrogate

Se completează în faza finală de redactare
…………………………………………………………………………………………
Pentru a deveni un cod al educaţiei superioare (opţiune) se pot introduce următoarele:
Anexa 1. Lista legilor ordinare conexe prezentei legi
Aneza 2. Lista altor acte normate relevante pentru subiectele reglementate prin prezenta lege

Şcoala, între două viziuni: Miclea vs. Andronescu
SUPRAVIEŢUIRE SOCIALĂ.
S
-au conturat deja atoriu tinerii au trei opţiuni:
câteva deosebiri es- Varianta Miclea propune liceul, (cu cele trei Ziliere, teo-
enţiale între cele două desfăşurarea învăţământului retică, tehnologică şi vocaţion-
abordări legislative care obligatoriu de 10 ani, în inter- ală), şcoala profesională
(gândită în perteneriat public-
vizează învăţământul: vari- valul 6-16 ani, în aceeaşi
privat, împreună cu mediul de
anta Miclea şi varianta An-
afaceri) şi piaţa muncii, cu
dronescu. Consider că achiziţii ulterioare prin edu-
discuţia publică este nece- caţia informală şi nonformală,
sară şi oportună, pentru a FRACTURI. Varianta
nu lăsa doar în seama Andronescu, aZlată acum în
politicienilor soarta edu-
caţiei româneşti, aşa cum s-
a întâmplat în ultimii 19
ani. Să le luăm aşadar la ş c o a l ă
rând. (şcoala gen-
erală), în
Structura învăţământului
aceeaşi lo-
preuniversitar.
calitate, în
sânul fami-
liei. Clasa
pregăti-
Varianta Miclea: toare poate
Zi reparti-
Învăţământul obligatoriu: zată, pentru
1 (clasa pregătitoare)+4 (pri- început, la
mar)+5 (gimnaziu), g ră d i n i ţ e ,
6-16 ani. Învăţământul dar, în anii
neobligatoriu: 3-4 (liceu) sau, următori, în
alternativ, 1-3 ani (invăţământ funcţie de resursele de spaţiu,
profesional), 16-19 ani. ar urma să treacă la şcoala funcţie şi propusă în com-
generală. În această viziune pletare cu învăţământ obliga-
Varianta Andronescu: elevii ar avea la dispoziţie 10 toriu de 12 clase, este mai bine
ani pentru obţinerea compe- cunoscută şi are, în opinia mea,
Învăţământ obligatoriu: 1 tenţelor cheie de câteva mari neajunsuri: în-
(clasa pregătitoare)+4 (pri- “supravieţuire socială”(comu- văţământul obligatoriu este
mar)+4 (gimnaziu)+4 (liceu). nicare, inclusiv în limbi străine, fracturat la 14-15 ani, când ele-
tehnologia informaţiei şi co- vii îşi părăsesc şcoala în care
Varianta Andronescu este municare, matematici şi com- au învăţat până în clasa a VIII-
în funcţiune în prezent, fără petenţe ştiinţiZice, de a pentru a-şi continua studiile
şcoala de arte şi meserii, care a convieţuire socială, etc. Nu-şi la liceu. Pentru elevii din
şi fost desZiinţată, dar în plus propune, în schimb, mediul rural situaţia este mai
cu obligativitatea studiilor “echiparea” elevilor din în- dramatică: îşi părăsesc locali-
liceale. Să analizăm avantajele văţământul obligatoriu cu tatea şi familia, pentru a merge
şi dezavantajele celor două competenţe profesionale la liceu, la oraş. Acum apar
variante. speciZice unor meserii. În con- probleme cu naveta, locuinţa,
tinuarea învăţământuliu oblig- hrana zilnică, toate pre-
supunând costuri inaccesibile

majorităţii familiilor din licee se vor duce tinerii din Miclea, se rezolvă foarte uşor
mediul rural. Aceasta este ex- mediul rural? De unde resurse prin apariţia consorţiilor şco-
plicaţia abandonului şcolar Zinanciare? lare, formate din liceu şi şcoli
masiv actual în acest moment Absenta şcolii profesion- generale, pentru a folosi în
din viaţa şcolară. Familiile nu- ale din proiectul Andronescu comun atât corpul profesoral
şi pot permite continuarea este de neînţeles. În liceu, Zil- cât şi spaţiile şcolare şi baza
studiilor copiilor lor la oraş din iera tehnologică, nu se obţin materială. Nu ştim daca vari-
cauza sărăciei. Odată cu desZi- competenţele profesionale anta Andronescu are la bază
inţarea şcolii de arte şi meserii necesare practicării unei studii de impact şi de fezabili-
dispare şi presupunerea că ele- meserii, din mai multe motive: tate, referitoare la resursele Zi-
vii ar căpăta competenţe pro- Numărul de ore alocat in- nanciare, umane şi materiale
fesionale între 14-16 ani. struirii practice este mult prea necesare pentru imple-
Oricum, în contextul tehnologi- mic. mentare. În principal, nu ştim
ilor din ce în ce mai soZisticate, Acumularea simultană a răspunsul la întrebarea: câte
este greu de presupus ca disciplinelor teoretice, de spe- licee ar Zi necesare, în special
tinerii la 14 ani au suZiciente cialitate şi a instruirii practice în mediul rural, pentru inte-
cunoştinţe teoretice şi resurse depăşeşte cu mult puterea de grarea tuturor elevilor în în-
Zizice pentru a se caliZica în asimilare a multor elevi. văţământul obligatoriu de 12
meserii precum electronist Nu toţi elevii au inclinaţii şi clase, cu resursele umane şi
auto, depanator aparatură aptitudini pentru înţelegerea materiale aferente. Dacă aceste
electrocasnică, meserii din unor cunoştinţe teoretice studii există, să Zie date public-
domeniile construcţii, soZisticate: derivate, integrale, ităţii.
mecanic, maşini şi utilaje, etc. Zizică cuantică, teorie literara,
DEMAGOGIE ŞI POP- etc. Elevii cu inteligenta domi- CONCLUZIE. Introducerea
ULISM. Propunerea ca tot nant practica nu doresc abruptă a învăţământului
liceul să devină obligatoriu neapărat să parcurgă curricula obligatoriu de 12 clase, fără
este demagogică si populistă. de liceu, suZicient de complexă pregătire şi studii de impact,
Nu este suZicient să lipeşti pentru a permite racordarea la ne duce cu gândul la un scop
eticheta obligatoriu, pentru ca studiile universitare. nemărturisit, dar uşor de
să se şi întâmple. Şi acum sunt Piata muncii si mediul de ghicit: majoritatea tinerilor,
suZiciente locuri la liceu astfel afaceri solicita in primul rand dacă s-ar putea chiar toţi, sa
încât cei care doresc acest muncitori caliZicati, in con- ajungă nestingheriţi la studii
lucru pot să urmeze cursurile structii, in servicii de tot felul, universitare, să cotizeze cu
liceale fără probleme. Prob- in industrie, pe cand Ziliera taxe de studii şi alte costuri,
lema este că noi nu putem tehnologica de la liceu ofera spre fericirea şi îndestularea
asigura participarea tuturor absolventilor caliZicarea de clanurilor universitare, de stat
copiilor nici la învăţământul tehnician. sau private, dar fără vreun
gimnazial obligatoriu, din LIPSURI. Nu obligaţia de a efect notabil în obţinerea cali-
cauza precarităţii resurselor participa la cursuri rezolva Zicărilor cerute de piaţa
materiale ale unor familii, în problema educaţiei, ci calitatea muncii.
special în mediul rural. În cel curriculei, a profesorilor, atrac-
mai bun caz, elevii participă la tivitatea mediului şcolar si, mai Prof. Ştefan VLASTON,
cele opt clase de şcoala gener- presus de orice, convingerea Preşedinte EDU CER
ală, după care se alătura elevilor si parintilor ca scoala
părinţilor în munca pentru le ofera competentele necesare
obţinerea celor necesare pentru accederea la joburi bine
traiului. Şi ce faci să realizezi platite in piata muncii. Lipsa
obligativitatea? Amendezi spaţiilor şcolare şi/sau a pro-
nişte familii care nu au resurse fesorilor, invocată de minister
nici pentru traiul zilnic? În ce pentru respingerea variantei

LEGEA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI SUPERIOR
- proiect promovat din spaţiul Societăţii Civile -
Versiunea 10 mai 2009

Cuprins
I. DISPOZIŢII GENERALE
II. ATRIBUŢIILE ŞI RESPONSABILITĂŢILE AUTORITĂŢII PUBLICE ÎN O RGA-

NIZAREA ÎNVĂŢĂMÎNTULUI SUPERIOR
III. STATUTUL UNIVERSITĂŢILOR
IV. STRUCTURA UNIVERSITĂŢILOR
V. ORGANIZAREA STUDIILOR UNIVERSITARE.
V PERSONALUL DIDACTIC ŞI DE CERCETARE
VII. CONDUCEREA UNIVERSITĂŢILOR
VIII. FINANŢAREA ŞI PATRIMONIUL UNIVERSITĂŢILOR
IX. DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII

DISPOZIŢII GENERALE
Art. 1. Domeniul de aplicare

(1) Legea reglementează activitatea de învăţămînt superior din România şi statutul legal
al instituţiilor de învăţămînt superior.
(2) Invăţămîntul superior ca parte a procesului de educaţie aspiră să asigure depline po-
sibilităţi de dezvoltare a persoanei, în concordanţă cu strategiile de dezvoltare durabilă
a societăţii.
(3) Învăţămîntul superior asigură pregătirea la nivel superior, specializată pe domenii
ale cunoaşterii, creaţiei şi activităţii profesionale, acordînd la finalizarea studiilor cali-
ficări academice reglementate şi recunoscute în mod unitar la nivel naţional.
Art. 2. Instituţii de învăţămînt superior

(1) Învăţământul superior se poate organiza numai în instituţii care au obţinut autorizare
provizorie de funcţionare sau au fost înfiinţate prin lege ca instituţii de învăţămînt supe-
rior/universităţi.
(2) Învăţământul superior este organizat în universităţi sau instituţii echivalente denu-
mite, academii, institute, şcoli, conservatoare şi altele asemenea.
(3) Fondatorii instituţiilor de învăţămînt superior pot fi persoane juridice de drept public
sau privat.
Art. 3. Sistemul naţional de învăţământ superior
(1) Sistemul naţional de învăţământ superior include toate instituţiile înfiinţate prin lege
ca instituţii de învăţămînt superior. Instituţiile autorizate să funcţioneze provizoriu, con-
form procedurilor legale în vigoare, sunt membre asociate ale sistemului, prin asociere
cu o instituţie din sistem care se angajează să elibereze sub responsabilitatea sa actele de
studii.
(2) Instituţiile de învăţământ superior de tip transnaţional autorizate să funcţioneze pe
teritoriul României, conform legislaţiei în vigoare, nu fac parte din sistemul naţional de
învăţământ superior.
(3) Sistemul naţional este activ în Spaţiul European a Învăţământului Superior şi pro-
movează cele mai bune practici în asigurarea calităţii, cooperarea interuniversitară, ar-
monizarea programelor de studii şi recunoaşterea calificărilor.
(4) În învăţămîntul superior părţile legal recunoscute sunt societatea reprezentată prin
autoritatea publică, instituţia de învăţămînt superior reprezentată de rector şi studenţii,
reprezentaţi prin asociaţiile proprii.

Art. 4. Autonomia universitară şi libertăţile academice
(1) Instituţiile de învăţămînt superior sunt instituţii autonome faţă de fondatori şi fina-
nţatori. Ele sunt persoane juridice de drept public cu deplină capacitate de exerciţiu. Re-
laţia cu fondatorii este stabilită prin legea de organizare, iar relaţia cu finanţatorii prin
contract.
(2) Membrilor comunităţii academice li se recunoaşte libertatea de preda, cerceta, crea
şi învăţa, de a se exprima şi de a-şi asuma responsabilităţi potrivit propriilor convingeri
şi aspiraţii, sub rezerva de a nu aduce atingere libertăţii celorlaţi membri ai comunităţii.
(3) Spaţiul universitar este protejat de ingerinţe ideologice şi politice.
(4) Accesul şi tratamentul persoanelor în învăţămîntul superior este nediscriminatoriu,
cu excepţia discriminării pozitive legal reglementate.
(5) În activitatea de cercetare se recunoaşte principiul: grantul urmează cercetătorul.
Titularul grantului răspunde public, conform contractului cu autoritatea contractantă,
de modul de gestionare a grantului.
(4) Programele de studii trebuie să fie autorizate şi acreditate, conform legii. Pentru au-
torizare şi acreditare instituţiile trebuie să asigure garanţii privind:
- formarea competenţelor care susţin calificarea acordată
- asigurarea unui conţinut al pregătirii adecvat calificării acordate
- avansarea nivelului de cunoaştere al studentului şi a autonomiei sale în prestarea acti-
vităţilor teoretice şi practice
- asigurarea relevanţei domeniilor de calificare academică faţă de spectrul calificărilor
profesionale
- prescrierea şi dimensionarea corectă de detaliu a sarcinilor de învăţare care să asigure
avansarea studentului de la profilul tipic al calificării medii la nivel de bacalaureat la pro-
filul pretins calificării la absolvire
- asigurarea resurselor materiale, financiare şi de cunoaştere necesare învăţării
Art. 6. Calificarea academică şi actele de studii

(1) Calificarea academică este un ansamblu indivizibil format din documentul de studii
(diploma), titulatura academică a calificării corespunzătoare ciclului absolvit, titlul pro-
fesional generic (dacă există) corespunzător domeniului de studii şi drepturile legal con-
ferite la nivel naţional.
(2) Calificările academice de bază sunt cele acordate:
- la absolvirea ciclului I: licenţiat (bachelor, laureat în sistemul european)
- la absolvirea ciclului II: master (master în sistemul european)
- la absolvirea ciclului III: doctor (Ph. D., doctor în sistemul European)
Se pot acorda şi alte calificări, dar ele vor fi poziţionate faţă de aceste niveluri de refe-
rinţă.
(3) Calificările dobândite de absolvenţii programelor de studii sunt atestate prin diplome,
certificate şi alte acte de studii eliberate de către universităţile acreditate.
(4) Conţinutul şi formatul actelor de studii sunt stabilite prin hotărâre a guvernului.
(5) Documentele de studii eliberate de instituţiile de învăţămînt superior pentru acti-
vităţi de formare şi perfecţionare la nivel postgradual (după absolvire) nu creează cali-
ficări noi, dar sunt recunoscute ca studii complementare împreună cu diploma care a
servit ca probă a calificării iniţiale.
(6) Actele de studii pot fi emise doar pentru programele acreditate şi sunt recunoscute
de către stat numai în cazul în care programele de studii au fost iniţiate, derulate şi fina-
lizate, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Art.7. Costurile educaţiei
(1) Autoritatea publică asigură de la bugetul de stat finanţarea instituţiilor publice, pe

bază de programe şi proiecte şi a programelor de studii acreditate în aceste instituţii,
prin granturi nerambursabile (în limita planului aprobat anual) şi rambursabile.
(2) Granturile se calculează pe baza alocaţiei unitare per student, diferenţiată pe dome-
nii şi cicluri de studiu
(3) Pentru costurile nesusţinute de granturi se plătesc taxe.
(4) Grantul public nerambursabil se acordă o singură dată pentru fiecare ciclu de studii
şi numai pentru perioada normată de studii.
(5) Pentru susţinerea costurilor personale în perioada de studii, statul acordă burse şi
credite.
(6) Universităţile sunt în drept să pretindă taxe de studii şi taxe pentru prestaţii supli-
mentare solicitate de student. Taxa de studii acoperă toate prestaţiile planificate, inclu-
siv eliberarea actelor de studii. Taxele de admitere nu sunt admisibile.
(7) Sunt finanţate distinct de la bugetul public:
facilităţile menţionate la articolul precedent
alocaţia unitară pe student pentru învăţămînt, diferenţiată pe cicluri şi domenii de stu-
diu
alocaţia unitară pe student pentru cercetare, diferenţiată pe cicluri (II şi III) şi domenii
de studiu
activitatea de cercetare şi de creaţie de bază a personalului didactic
activitatea de cercetare şi de creaţie de performanţă, în regim concurenţial
(8) Instituţiile publice şi private sunt eligibile pentru garanţii de stat la împrumuturile lor.
(9) În instituţiile private calculul taxelor are la bază nivelul costului real, fără a-l putea
depăşi. În instituţiile publice, nivelul taxelor se stabileşte prin contractul de finanţare cu
Ministerul, la un nivel care nu poate depăşi 50 % din nivelul alocaţiei unitare pentru în-
văţămînt corespunzătoare ciclului şi domeniului de studii. Taxele de studii la nivelul ci-
clului I nu pot depăţi nivelul a trei salarii minime pe economie.
(10) Sunt scutiţi de plata taxelor de studii studenţii din ciclul III care desfăşoară activi-
tatea de cercetare în instituţia de învăţămînt superior ca salariaţi.

Art. 8. Admiterea
(1) Accesul în învăţămîntul superior este permis oricărei persoane care satisface condi-
ţiile de pregătire academică iniţială şi criteriile de admitere stabilite de fiecare instituţie,
fără discriminare. Selecţia după criterii de performanţă academică nu este tratabilă ca
discriminare.
(2) Măsurile speciale, în sensul discriminării pozitive sunt permise şi încurajate pentru
a reface echilibrul de şanse şi a facilita accesul la studii al persoanelor cu dizabilităţi, cu
copii în îngrijire, a căror limbă maternă este diferită de limba de predare, care nu au re-
surse materiale pentru a se susţine la studii sau care se află în orice circumstanţe care le
afectează şansa de acces şi finalizare a studiilor.
II. ATRIBUŢIILE ŞI RESPONSABILITĂŢILE AUTORITĂŢII PUBLICE ÎN ORGANIZAREA

ÎNVĂŢĂMÎNTULUI SUPERIOR
Art. 9. Parlamentul României

(1) Parlamentul adoptă legi privind:
- sistemul naţional al învăţămîntului superior
înfiinţarea, desfiinţarea, transformarea, divizarea, comasarea şi schimbarea denumirii
universităţilor
(2) Bugetul de stat anual va prevedea distinct bugetul alocat învăţămîntului superior.
(3) Organismele care fac evaluarea publică în vederea acreditării şi cele care exercită au-
ditul public al universităţilor sunt subordonate Parlamentului şi coordonate metodic de
Ministerul care are în atribuţii domeniul educaţiei.
Art. 10. Guvernul României

(1) Guvernul:
decide liniile strategice de dezvoltare a învăţămîntului superior
decide repartizarea bugetului alocat anual învăţămîntului superior pe fonduri
gestionează numerus clausus la nivel naţional
aprobă metodologiile de autorizare şi certificare a programelor de studii şi rezultatele
aplicării acestor proceduri
hotărăşte asupra regimului actelor de studii
aprobă metodologia de acreditare a instituţiilor de învăţămînt superior şi formulează
propuneri de modificare de către Parlament a statutului lor legal în funcţie de rezultatele
aplicării acestei proceduri
încheie acorduri internaţionale care angajează politica statului şi garanţii de stat
gestionează corelarea calificărilor academice cu nomenclatoarele de profesii reglemen-
tate cu un nivel minim de studii, profesii reglementate profesional din domeniul educa-
ţiei şi administraţiei publice şi profesii reglementate de asociaţiile profesionale legal
recunoscut
hotărăşte, pe cicluri, durata normală a studiilor, lista specializărilor şi numărul de stu-
denţi finanţaţi anual de la bugetul de stat, pe baza propunerilor Ministerului
stabileşte organizarea programelor de studii în instituţiile de învăţământ superior care
pregătesc specialişti în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale

aprobă metodologia de organizare a programelor de studii doctorale
(2) Guvernul delegă autoritatea privind recunoaşterea calificărilor obţinute în alte state,
inclusiv prin aplicarea procedurilor din tratatele ratificate şi acordurile internaţionale,
către Ministerul care are în atribuţii domeniul educaţiei. Această delegare priveşte şi re-
gimul calificărilor reglementate de CE în vederea recunoaşterii automate.
(3) Guvernul stabileşte un Minister responsabil pentru activitatea de educaţie şi în-
văţămînt, numit în continuare Minister.
Art. 11. Ministerul

(1) Ministerul responsabil pentru activitatea de educaţie şi învăţămînt, numit în conti-
nuare Ministerul:
elaborează documente de strategie a dezvoltării învăţămîntului superior şi implemen-
tează politica de dezvoltare a acestuia
gestionează fondurile alocate învăţămîntului superior şi încheie contractele de finanţare
cu instituţiile de învăţămînt superior
gestionează aparatul administrativ şi formarea personalului de specialitate al consiliilor,
agenţiilor şi departamentelor specializate în domeniul învăţămîntului superior cu rol în
aplicarea procedurilor de autorizare, certificare şi acreditare
gestionează aparatul administrativ şi formarea personalului de specialitate al consiliilor
specializate în finanţarea activităţilor de învăţămînt superior şi cercetare
gestionează aparatul administrativ şi formarea personalului de specialitate al Conferi-
nţei Naţionale a Rectorilor, organism consultativ în domeniul dezvoltării strategice
menţine un sistem de date publice privind organizarea şi starea învăţămîntului superior
normează metodologic organizarea studiilor pe cicluri de studiu
reglementează în detaliu regimul de eliberare a actelor de studii
organizează recunoaşterea calificărilor obţinute în alte state, inclusiv prin aplicarea pro-
cedurilor din tratatele ratificate şi acordurile internaţionale
elaborează reglementări unitare la nivel de sistem pentru problemele care exced auto-
nomia universitară şi elaborează propuneri legislative, asigurîndu-şi consultarea struc-
turilor specializate
gestionează activitatea de audit public şi de evaluare a calităţii şi performanţei sistemu-
lui de învăţămînt superior
normează unitar sistemul de notare şi sistemul de alocare a creditelor de studii
are iniţiativă privind înfiinţarea, reorganizarea sau desfiinţarea universităţilor din do-
meniul public, în colaborare cu Ministerele interesate
dispune sancţionarea rectorului şi a instituţiei de învăţămînt superior în cazul încălcării
legislaţiei sau a Cartei proprii, în caz de inacţiune sau acţiune insuficientă a Senatului.
coordonează instituţiile care asigură metodologic sistemul de învăţămînt
(2) Ministerul propune sau dispune, după caz, măsuri specifice pentru a regla fluxurile de
studenţi pe domenii de studii, pentru a stimula accesul tinerilor la studii şi în sistemul de
învăţămînt, pentru a atrage fonduri spre sistemul de învăţămînt, pentru a creşte calita-
tea prestaţiei didactice şi nivelul de competenţă al absolvenţilor.
(3) Ministerul, în colaborare cu instituţiile de învăţământ superior şi partenerii sociali
corelează oferta educaţională a învăţământului universitar, pe cicluri, cu cerinţele pieţei
muncii şi cu dezvoltarea vieţii sociale.
(4) Ministerul exercită aceste atribuţii şi responsabilităţi urmărind armonizarea cu
cadrul european al calificărilor, satisfacerea cerinţelor naţionale specifice de calificare, în-
cadrarea în standardele de calitate şi în resursele materiale, umane şi financiare disponi-
bile.
(5) Ministrul va prezenta anual Parlamentului un raport privind starea sistemului naţio-
nal de învăţământ superior şi strategia de dezvoltare a acestuia.
III. STATUTUL UNIVERSITĂŢILOR
Art. 12. Înfiinţarea înstituţiilor de învăţămînt superior
(1) Instituţiile de învăţămînt superior noi se înfiinţează:

- cele de stat, prin hotărîre de guvern
- cele private, comunitare sau confesionale se înfiinţează prin act de fundaţiune/statut
Ele nu pot organiza admitere decît după obţinerea autorizării programelor de studii.
Instituţiile care nu obţin autorizarea în termenul legal sau care au pierdut autorizarea
pentru toate domeniile de studiu intră în reorganizare sau lichidare.
(2) După acreditarea a cel puţin trei programe de studii, instituţiile care au avut numai
autorizare provizorie de funcţionare se reorganizează prin lege.
(3) Instituţiile de învăţămînt superior pot folosi denumiri tradiţionale ca universitate, in-
stitut, colegiu, academie, conservator, şcoală de înalte studii, ş.a. Utilizarea denumirii de
universitate în titlul persoanei juridice este un drept care se acordă prin lege specială ex-
clusiv instituţiilor care acordă calificări academice la nivelul tuturor celor trei cicluri,
pentru cel puţin două domenii de studiu acreditate. Utilizarea informală a unor denu-
miri tradiţionale ca “universitate populară”, “universitate de vară” nu este considerată o
înfrîngere a legii.
(4) Atributul “(instituţie) de învăţămînt superior” este un statut protejat de lege şi nu
poate fi folosit decît de instituţiile care l-au obţinut legal. Atributul este echivalent celui
de “(instituţie) de tip universitar”.
(5) Autorizarea şi acreditarea sunt termeni care reflectă regimul programelor de studii
şi se folosesc numai în legătură cu programele de studii (program autorizat/acreditat).
Art. 13. Misiunea extinsă a Universităţii
(1) Instituţiile de învăţămînt superior îşi pot asuma în mod gradual obiectivele relative
la organizarea învăţămîntului, respectiv asumarea calificărilor la nivelul tuturor celor
trei cicluri de învăţămînt sau numai a unora dintre ele.
(2) Instituţiile cu statut de universitate sau care aspiră la acest statut trebuie să îşi asume
misiunea extinsă a universităţii, adică şi:
formarea postgraduală şi continuă
dezvoltarea cunoaşterii prin cercetare ştiinţifică şi tehnică
promovarea valorilor culturale, a creaţiei originale şi a progresului tehnologic
promovarea accesului liber, nediscriminatoriu la studii, reducerea inegalităţilor sociale şi
culturale

contribuţia activă la dezvoltarea naţională şi regională
cooperarea internaţională, participarea activă la construcţia Spaţiului European Comun
al Educaţiei Superioare şi Cercetării
Art. 14. Autorizarea
(1) Autorizarea este procedura legală care urmează unei evaluări obiective (evaluare co-
legială sau de terţă parte) prin care s-a stabilit că există suficiente motive de încredere că
vor putea fi respectate cerinţele de calitate impuse programelor de studii.
(2) Autorizarea se acordă instituţiei pe termen limitat şi nu conferă dreptul de a elibera
acte de studii care conferă calificări academice.
(3) Autorizarea se acordă pe domenii de studii şi pe cicluri de învăţămînt. Domeniile de
studii care pierd autorizarea intră în lichidare sau se desfiinţează.
(4) Organizarea admiterii şi începerea efectivă a activităţilor de învăţămînt sunt permise
numai după obţinerea autorizării specifice.
Art. 15. Acreditarea
(1) Acreditarea este procedura legală prin care, în urma unei evaluări obiective (evaluare
colegială sau de terţă parte) s-a stabilit că activitatea de învăţămînt în curs satisface exi-
genţele de calitate şi le poate menţine fără abateri semnificative.
(2) Acreditare dă dreptul instituţiei de a emite acte de studii recunoscute naţional (cali-
ficări academice).
(3)Acreditare se acordă pe termen limitat, pe domenii de studii şi pe cicluri de învăţămînt.
(4) În absenţa unei menţiuni exprese, retragerea sau expirarea acreditării retrogradează
programul de studii la nivelul autorizării.
Art. 16. Filiale şi francize

(1) Procedurile de autorizare şi acreditare se aplică opţional şi programelor de studii or-
ganizate de universităţi străine sau filiale ale acestora pe teritoriul României, direct sau
în franciză.
Art. 17. Evaluarea şi ierarhizarea
(1) Managementul instituţiilor de învăţămînt superior şi programele de studii sunt pe-

riodic evaluate prin agenţii specializate:
- în scopul acordării şi/sau menţinerii autorizării şi acreditării programelor de studii
(evaluarea de capabilitate)
- în scopul ierarhizării instituţiilor şi programelor (evaluarea de performanţă)
(2) În cazul neacordării sau retragerii autorizării sau acreditării, programele de studii
şi, după caz, instituţiile intră în lichidare după metodologia stabilită de normele care
reglementează aceste proceduri.

(3) Instituţiile trebuie să aibă un sistem permanent de evaluare internă a procesului de
învăţămînt şi o evidenţă a documentelor care îl reglementeză intern.
(4) Instituţiile trebuie să aibă un sistem funcţional de evaluare internă a calităţii mana-
gementului.
(5) Instituţiile trebuie să aibă un sistem funcţional de evaluare internă a calităţii activi-
tăţii de cercetare, inclusiv a celei de formare pentru cercetare în ciclurile II şi III şi a per-
formanţei ştiinţifice.
(6) Instituţiile pot opta ca aceste evaluare să fie executată şi de experţi neutri.
(7) Auditul public este un audit extern al gestiunii patrimoniului şi fondurilor publice.
Art. 18. Autonomia de organizare şi funcţionare
(1) Instituţiile de învăţămînt superior au autonomie de organizare şi funcţionare, în con-

diţiile legii.
(2) Autonomia universitară dă dreptul comunităţii academice să-şi autoreglementeze
misiunea, strategia instituţională, structura, activităţile, organizarea şi funcţionarea pro-
prie.
(3) Aspectele specifice ale autonomiei universitare se exprimă în Carta universităţii, apro-
bată de senatul universitar.
(4) Autonomia universitară se exercită în condiţiile angajării răspunderii publice privind
gestiunea fondurilor publice şi realizarea obiectivelor educaţionale asumate, asigurarea
calităţii, respectarea libertăţii academice şi a normelor etice, transparenţa deciziilor şi
raportarea publică .
(5) Autonomia universitară reflectă starea de independenţă supravegheată prin audit
public, limitată prin lege şi condiţionată de autoritatea fondatoare (publică sau privată).
Gradul de autonomie poate varia pe domenii specifice:
gestiunea bugetului şi a patrimoniului imobiliar
strategia de dezvoltare, de poziţionare, de cooperare
recrutarea personalului şi politica de salarizare şi stimulare
oferta de studii şi criteriile de selecţionare a studenţilor
organizarea pedagogică, abordarea didactică,
organizarea şi orientarea cercetării
evaluarea internă colegială, cu experţi sau audit extern
şi trebuie să corespundă competenţelor disponibile şi responsabilităţilor asumate.
(6) Gradul de autonomie trebuie definit prin Cartă. Elementele care privesc gestiunea
patrimoniului, a bugetului, salarizarea se includ şi în contractul dintre universitate şi Mi-
nister.
Art. 19. Patrimoniul
(1) Universităţile au patrimoniu propriu şi îl gestionează conform legii

(2) Universităţile publice se înfiinţează la iniţiativa şi cu resursele stabilite de Guvern;
(3) Universităţile private se înfiinţează la iniţiativa şi cu resursele unor persoane fizice,
grup de persoane fizice, asociaţii sau fundaţii, numiţi în continuare fondatori.

(4) Fondatorii au dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile sau imobile pe care le-
au adus la fondarea universităţii. Bunurile mobile sau imobile dobândite după înfiinţarea
şi prin activitatea universităţii, sunt bunuri publice şi aparţin universităţii.
Art. 20. Spaţiul universitar
(1) Spaţiul universitar este constituit din totalitatea edificiilor, terenurilor, campusurilor
universitare, dotărilor de orice fel şi cu orice destinaţie, folosite de instituţia de învăţă-
mânt superior, indiferent de titlul juridic sub care aceasta este îndreptăţită să le utilizeze.
(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) spaţiile şi dotările aferente care aparţin Minis-
terului Sănătăţii şi ministerelor cu reţea sanitară proprie, în care se desfăşoară învăţă-
mântul medical superior de stat, precum şi spaţiile care aparţin Ministerului Apărării, în
care se desfăşoară învăţământ militar.
(3) Spaţiul universitar este inviolabil. Accesul în spaţiul universitar este permis numai în
condiţiile stabilite prin lege şi prin Carta universitară.
Art. 21. Comunitatea academică
(1) Comunitatea academică este formată din personalul cu studii superioare implicat în
activităţile de învăţămînt, cercetare, creaţie, valorificare tehnologică şi publicare a rezul-
tatelor activităţii, informare şi consiliere şi din studenţi. Criteriul de identificare este apli-
cabilitatea condiţiilor şi privilegiilor libertăţii academice.
(2) Din comunitatea academică fac parte şi persoane cărora li s-a conferit calitatea de
membru al comunităţii universitare prin hotărâre a senatului universitar.
(3) Membrii comunităţii academice sunt beneficiarii libertăţii academice.
Art. 22. Carta şi alte documente interne

(1) Actul care reglementează intern organizarea şi funcţionarea instituţiei de învăţămînt
superior este Carta. Carta este expresia asumării responsabile de către comunitatea aca-
demică a prevederilor legale şi a privilegiilor de autonomie universitară şi libertate aca-
demică.
(2) Carta universitară reflectă opţiunile majore ale comunităţii universitare şi reglemen-
tează activitatea comunităţii academice în spaţiul universitar.
(3) Carta universitară trebuie să se refere, în mod expres la:
modalităţile de desemnare şi revocare a mandatelor structurilor şi organismelor de con-
ducere ale universităţii şi a oricărui membru al acestora, în conformitate cu legislaţia în
vigoare;
situaţiile de conflicte de interese şi incompatibilităţi
condiţiile şi modul de desfăşurare a concursurilor de selecţie a personalului didactic, de
cercetare, auxiliar şi tehnico-administrativ;
modul în care se realizează gestiunea şi protecţia resurselor universităţii;
condiţiile în care se constituie fondurile proprii şi stabilirea în mod independent a desti-
naţiei acestora şi a condiţiilor în care sunt utilizate;
condiţiile în care se pot încheia contracte cu instituţiile publice şi cu alţi actori economici
în vederea unor programe de cercetare fundamentală şi aplicativă sau a creşterii nivelu-
lui de calificare a specialiştilor cu studii universitare;
condiţiile în care universitatea se poate asocia cu alte universităţi sau alte organizaţii
pentru îndeplinirea misiunii sale;
modalităţile în care se pot construi, deţine şi folosi elementele aferente bazei materiale
a universităţii, necesare educaţiei şi cercetării ştiinţifice;
modalităţile în care se derulează acţiunile de cooperare internaţională a universităţii, în-
cheierea de contracte şi participarea la organizaţiile europene şi internaţionale;
modalităţile de colaborare dintre structurile de conducere ale universităţilor şi sindica-
tele personalului didactic, de cercetare, tehnic şi administrativ şi cu organizaţiile stu-
denţeşti legal constituite.
orice alte aspecte socotite relevante de către senatul universitar, care nu încalcă legisla-
ţia în vigoare.
(4) Alte documente obligatorii sunt Regulamentul activităţii profesionale a studenţilor,
Regulamentul activităţii ştiinţifice, Codul etic, Regulamentul de elaborare, aprobare şi
auditare internă a planurilor de învăţămînt. Aceste documente trebuie să fie accesibile
publicului, permanent, în forma actualizată.
Art. 23. Codul etic
(1) Codul etic al universităţii se supune metodologiei naţionale. Reglementările interne

nu pot fi mai permisive.
Art. 24. Crearea altor persoane juridice
(1) Universităţile pot înfiinţa şi administra, singure sau prin asociere, alte persoane ju-
ridice pentru a valorifica potenţialul propriu profesional, de cunoaştere şi cercetare.
(2) Parteneriatele academice se pot constitui ca persoane juridice noi doar în condiţiile
legii.
Art. 25. Raportul rectorului şi alte documente publice
(1) Rectorul universităţii are obligaţia să prezinte, la finalul fiecărui an, un raport privind
starea universităţii. Raportul este public şi va fi transmis oficial ministerului.
(2) Raportul anual al Rectorului este o componentă a răspunderii publice şi constituie o
condiţie fundamentală pentru accesul la finanţările din bugetul public.
(3) Instituţiile de învăţămînt superior sunt obligate să menţină şi să actualizeze perma-
nent informaţia publică pe internet şi informaţia internă pe intranet.
(4) Informaţiile detaliate privind programele de studii sunt publice.

IV. STRUCTURA UNIVERSITĂŢILOR
Art. 26. Structuri specifice şi competenţa de organizare
(1) Înfiinţarea, reorganizarea, comasarea sau desfiinţarea unităţilor de structură ale in-
stituţiei de învăţămînt superior sunt de competenţa Senatului.
(2) Structurile de organizare a personalului didactic sunt catedra şi facultatea.
(3) Structurile de organizare a cercetării sunt laboratoare, centre, institute.
(4) Studenţii sunt organizaţi în formaţiuni de studiu pe programe, cicluri, ani, serii, grupe,
ş.a.. Gestiunea şcolarităţii se organizează unitar la nivelul instituţiei.
(5) Structurile administrative şi tehnice urmează modelul instituţiilor publice, cu asigu-
rarea tuturor funcţiunilor relevante.
(6) La ciclurile II şi III se pot organiza structuri mixte de cercetare şi învăţămînt: depar-
tamente, şcoli şi institute.
(7) Structurile cu caracter profesional – edituri, unităţi de proiectare, centre de consul-
tanţă, clinici universitare, centre pentru formarea continuă a resurselor umane, unităţi de
microproducţie şi prestări servicii, staţiuni experimentale sau alte entităţi- se organi-
zează ca unităţi de valorificare a potenţialului profesional, corelate cu activitatea de în-
văţămînt, cercetare şi creaţie specifică. Unităţile pot funcţiona şi temporar, pe proiecte.
(8) Structurile de cercetare şi cele profesionale se pot organiza şi ca unităţi distincte de
venituri şi cheltuieli, având autonomie şi statute proprii, aprobate de senat.
(9) Organizarea unor structuri de sprijin pentru studenţi (consiliere psihologică, orien-
tare în carieră, asistenţă medicală şi socială de urgenţă) este obligatorie.
(10) Administrarea şi managementul activităţilor de cercetare se organizează distinct.
(11) Serviciile sociale de cazare (cămin) şi masă (cantină) se pot organiza autonom sau
se pot externaliza.
(12) Universităţile pot avea în portofoliu unităţi de cercetare, biblioteci, edituri, fundaţii
ca persoane juridice distincte. Ele se pot înfiinţa prin hotărîre de guvern sau pot fi pre-
luate prin asociere cu deţinătorul acestora.
(13) Structurile de învăţămînt nu se pot autonomiza ca persoane juridice distincte în ca-
drul instituţiei de învăţămînt superior şi nu pot apărea astfel nici în caz de fuziune sau ab-
sorbţie.
Art. 27. Facultatea şi catedra
(1) Catedra este o structură de organizarea a cadrelor didactice pe discipline sau grup
de discipline.
(2) Facultatea este structura de organizare a cadrelor didactice pe domeniu sau dome-
nii de studiu.
(3) Se recomandă ca aceste structuri să fie tipice pentru ciclul I de studiu.
Art. 28. Structuri mixte de învăţămînt şi cercetare

(1) Departamentul este o structură mixtă, cu personal de cercetare şi învăţămînt.
(2) Se recomandă această structură pentru ciclul II de studii.
(3) Şcolile doctorale sunt structuri specifice ciclului III.
(4) În instituţiile cu o semnificativă activitate de cercetare şi profesională se pot orga-
niza structuri mixte de formare profesională (ciclurile II şi III) şi cercetare, de tip insti-
tut.
V. ORGANIZAREA STUDIILOR UNIVERSITARE
Art. 25. Structura anului universitar

(1) Anul universitar începe la 15 septembrie şi se termină la 14 septembrie în anul ca-
lendaristic următor.
(2) Anul universitar este divizat în două semestre, fiecare cu durata normată de 19 săp-
tămîni (cu activităţi didactice 14, fără activităţi didactice 2, sesiune de examene 3). Între
semestre studenţii au vacanţă. Inainte de încheierea anului se organizează şi a treia se-
siune de examene.
(3) Timpul de muncă al studentului normat este de 40 de ore pe săptămînă şi 1520 de ore
pe an (echivalent a 60 credite de studiu pe an).
Art. 26. Sistemul creditelor de studii
(1) Volumul de muncă pretins unui student, estimat pentru obţinerea unei performante
medii este de 1520 de ore pe an, repartizate pe parcursul a 38 de săptămîni. Volumul de
muncă real (individual) poate varia între 1200 şi 1800 de ore, în funcţie de eficienţa în-
văţării şi performanţa dezirabilă.
(2) Un an de studiu în ritm normal are alocate prin convenţie 60 de credite, repartizate
egal pe semestre şi proporţional pe discipline. Programele de studii care au un ritm de
studiu mai redus (învăţămînt fără frecvenţă, la distanţă, de perfecţionare) au alocat un
număr anual de credite redus proporţional.
(3) Numărul de credite este un atribut al disciplinei, alocat în planul de învăţămînt, care
dimensionează bugetul de timp al acesteia. Acest atribut este neseparabil de disciplină.
Acest atribut este divizibil numai dacă disciplina este divizată sau divizibilă în unităţi
evaluate distinct.
(4) Ritmul de studiu se evaluează semestrial şi anual prin numărul de credite al discipli-
nelor promovate. Performanţa de studiu se calculează ca medie a notelor pe perioada de
studiu, ponderată cu creditele.
(5) Credenţialele (disciplină, credite, note) sunt imperisabile şi pot fi invocate în orice
procedură de recunoaştere a studiilor. Ele pot fi anulate doar ca sancţiune pentru fraudă.
(6) Sistemul naţional (de acumulare şi transfer) al creditelor de studii recunoaşte definiţi-
ile şi convenţiile Sistemului European de Acumulare şi Transfer al Creditelor de Studii,
prescurtat ECTS, şi este reglementat metodologic de către Minister pentru asigurarea
unor practici uniforme la nivel naţional.
(7) Utilizarea sistemului de credite de studiu este obligatorie pentru toate instituţiile de
învăţămînt superior şi pentru toate programele de studii.

Art. 27. Organizarea studiilor universitare pe cicluri
(1) Ciclurile de referinţă în sistemul naţional sunt:

- ciclul I, la absolvirea căruia se acordă titlul de licenţiat (engl. bachelor) şi dreptul de a
profesa în domeniul şi la nivelul pregătirii obţinute;
- ciclul II, la absolvirea căruia se acordă titlul de master şi dreptul de a profesa în dome-
niul şi la nivelul pregatirii obţinute;
- ciclul III, la absolvirea căruia se acordă titlul de doctor şi dreptul de a profesa în dome-
niul şi la nivelul pregătirii obţinute.
Aceste cicluri se organizează avînd finalitatea, dimensiunea programelor de studii (ex-
primată prin credite ECTS) şi conţinutul armonizate/comparabile cu ciclurile din spaţiul
european, respectiv bachelor, master şi doctor.
(2)Ciclurile sunt succesive şi ierarhizate, admiterea la fiecare nivel fiind condiţionată de
dobîndirea competenţelor specifice şi absolvirea ciclurilor inferioare.
(3) Accesul în ciclul I este permis după promovarea examenului de bacalaureat.
Accesul în ciclurile II şi III este condiţionat de absolvirea ciclului de nivel inferior.
La trecerea de la un ciclu la altul este permisă schimbarea domeniului/specializării, dacă
titularul deţine competenţele necesare sau acumulează prin programe individualizate
credite care corespund cerinţelor de calificare iniţială.
Diferenţele de domeniu de studiu, specializare sunt de apreciat de instituţia organiza-
toare şi nu trebuie să limiteze în principiu accesul la studii dacă există motive de încre-
dere că studentul va satisface exigenţele studiului.
(4) Ciclurile I şi II se pot organiza şi unitar (ciclu nesegmentat), conducînd direct la ti-
tlul de master.
(5) Orice alte programe de studii organizate în învăţămîntul superior vor fi dimension-
ate şi poziţionate ca nivel în raport cu ciclurile de referinţă.
(6) Programele din categoria formare continuă, perfecţionare, postuniversitar vor fi sub-
secvente unui ciclu de referinţă specificat.
(7) Programele de studii universitare se finalizează, după caz, cu lucrare de licenţă, di-
sertaţie de master sau teză de doctorat.
Art. 28. Cadrul naţional al calificărilor

(1) Cadrul naţional al calificărilor din învăţămîntul superior (în continuare, cadrul
naţional al calificărilor) cuprinde ansamblul de definiţii, descriptori, reguli şi proceduri
care privesc titlurile şi calificările, traseele de pregătire (condiţii de admitere şi absolvire,
durata normală, programele de studii), referinţa la cadrul european al calificărilor, final-
itatea studiilor, drepturile şi garanţiile legale.

(1) Programele de studiu sunt identificate prin domeniul de studii şi instituţia organiza-
toare.
(2) Derularea programelor în filiale noi trebuie notificată instanţei care a acordat auto-
rizarea sau acreditarea şi care va dispune asupra extinderii lor.
(3) Programele de studii trebuie să conducă la competenţe recunoscute de mediile pro-
fesionale şi să fie armonizate/comparabile cu cele similare din Aria Europeană a Învă-
ţămîntului Superior.
(4) Dimensionarea programelor de studii se face prin credite ECTS (sistemul european),
astfel:
ciclul I, licenţă, 180-240 de credite
ciclul II masterat, 60- 120 de credite şi minim 300 de credite după cumulare cu creditele
din ciclul I
doctorat, 180-270 credite
(5) Această dimensionare reprezintă o normare a timpului prescris prin planul de în-
văţămînt şi prin programele analitice (inclusiv timpul de studiu individual) pentru
ansamblul activităţor necesare unui student, posedînd cunoştinţele şi abilităţile de în-
văţare normale, pentru a realiza progresele specifice profilului programului de studii.
(6) În numărul de credite normat sunt incluse şi activităţile de elaborare a lucrării de li-
cenţă, dizertaţiei de master, respective tezei de doctorat.
(7) Finanţarea de la bugetul de stat se acordă numai pentru durata normată de studiu.
(8) Profilul programelor de studii reprezintă repartizarea creditelor pe categorii de dis-
cipline (varianta modulară a programelor de studii) şi pe niveluri de avansare a cunoşti-
inţelor şi trebuie să reflecte corespunzător distribuţia competenţelor în domeniul de
studiu şi specializarea pentru care se acordă calificarea. Profilul este principalul element
care asigură dubla finalitate a ciclurilor:
academică - studiile pot fi continuate pe nivelul următor - şi
profesională - studiile corespund cerinţelor practicării unor profesii.
(9) Programele de studii sunt descrise prin descriptori: nivel de studii, calificare (dome-
niu de studiu şi titlul acordat), competenţe necesare la admitere, conţinut (descrieri ana-
litice), rezultatele învăţării (engl.,. outcomes), durata normată şi număr de credite.
Art. 30. Planul de învăţămînt
(1) Planul de învăţămînt este documentul de planificare a programului de studiu.

(2) El va menţiona cerinţele preliminare de pregătire (profilul de competenţe al candi-
datului), competenţele academice la absolvire (profilul absolventului), conţinutul pre-
gătirii (discipline, credite, volumul activităţilor didactice, forme de evaluare), durata
normată a pregătirii, calificarea acordată la absolvire.
Descrierea profilului absolventului trebuie să se justifice prin competenţele dezvoltate de
ansamblul disciplinelor.
(3)Planurile de învăţămînt trebuie să fie descrise modular, astfel încît să permită ajusta-
rea pe parcurs a conţinutului la progresul tehnic şi resursele noi, materiale şi de perso-
nal, ale instituţiei.
(4) Senatul fiecărei instituţii de învăţământ superior aprobă, cu cel puţin trei luni înainte,
calendarul activităţilor educaţionale specifice semestrelor academice de studiu.
Art. 31. Programele analitice

(1) Programa analitică descrie conţinutul disciplinei, rezultatele aşteptate ale învăţării,
volumul de ore alocat activităţilor planificate, inclusiv timpul alocat învăţării, formele de
evaluare. Volumul activităţilor trebuie să se încadreze în numărul de credite alocate prin
planul de învăţămînt.
(2) Disciplinele vor conţine o proporţie semnificativă de aspecte teoretice pentru a asi-
gura învăţămîntului caracterul universitar.
(3) Organizarea activităţii didactice trebuie să ofere credibilitate privind achiziţia com-
petenţelor asumate de disciplină.
(4) Intre competenţele pe care le dezvoltă disciplina se vor menţiona distinct cele trans-
ferabile şi cele legate specific de practica disciplinei.
Art. 32. Admiterea
(1) Prin procedura de admitere se verifică actele de studii anterioare şi alte documente
care atestă performanţa în domeniul de studiu.
(2) Selecţia prin examen de cunoştinţe este obligatorie pentru admiterea în ciclul unifi-
cat I+II şi în cazul cînd numărul candidaţilor depăşeşte numărul locurilor anunţate.
(3) În celelalte cazuri examenul de cunoştinţe se poate organiza opţional cu rol de prog-
noză a performanţelor candidaţilor şi poate avea orice formă considerată, de către insti-
tuţie, potrivită acestui scop.
Art. 33. Ritmul de studiu
(1) Ritmul normat de studiu este de 60 de credite pe an la învăţămîntul cu frecvenţă com-

pletă.
(2) Studentul are dreptul să opteze pentru un ritm de studiu redus în următoarele ca-
zuri: lucrează pentru a se întreţine, desfăşoară activităţi sportive, artistice, de creaţie sau
cercetare în scopul dezvoltării performanţei, are copii în îngrijire, studenta este gravidă,
medicul sau psihologul au făcut această recomandare. Pentru a obţine dreptul la finan-
ţare în ritmul de studiu, studentul este obligat să înregistreze cererea sa la începutul se-
mestrului, cu excepţia cazurilor de forţă majoră cînd notificarea este permisă şi imediat
după apariţia stării care impune această măsură. Instituţia poate accepta şi alte motive
de reducere a ritmului de studiu.
Art. 34. Cicluri unificate
(1) Ciclurile I şi II de studii se pot organiza şi unificat, la absolvire acordîndu-se diploma

corespunzătoare (master).
(2) Nu se exclude posibilitatea organizării pe acelaşi domeniu de studii a ciclului unic
(comasat) şi a ciclurilor I şi II, separate. In acest caz planurile de învăţămînt se elabo-
rează distinct, cu o distribuţie diferită între disciplinele teoretice şi aplicative.
Art. 35. Ciclul III în învăţămîntul medical
(1) Rezidenţiatul şi internatul, specifice învăţămîntului medical, sunt activităţi de nive-

lul ciclului III cu finalitate profesională.
(2) Nu este exclusă organizarea unor forme de pregătire similară şi în alte domenii.

Art. 36. Sistemul de evaluare
(1) Formele de evaluare se vor proiecta pentru a evalua rezultatele învăţării, în limitele
instruirii acordate.
(2) Evaluarea cantitativă şi calitativă a rezultatelor învăţării se face cu note de la 1 la 10.
Nota de promovare este 5 şi corespunde unor rezultate substanţiale şi semnificative, echi-
valente calificativului suficient. Nota 10 corespunde unor rezultate foarte bune (rezulta-
tul aşteptat), care nu trebuie identificate cu rezultatele de excepţie şi nici cu prestaţia
perfectă. Unele activităţi se pot evalua şi prin calificative.
(3) Criteriul de corectă normare a exigenţei trebuie să fie corelat cu timpul alocat învă-
ţării, cu metodele de predare şi practică folosite, cu tehnicile de învăţare care sunt reco-
mandate şi sprijinite.
Art. 37. Accesul direct la evaluare
(1) Studentul poate solicita accesul direct la evaluarea performanţei, atunci cînd poate
justifica dezvoltarea competenţei necesare prin studii anterioare care din diverse motive
nu au fost recunoscute la admitere, cînd are rezultate recunoscute la concursuri naţionale
şi internaţionale, cînd a a avut o experienţă profesională specifică, cînd a studiat o disci-
plină similară sau cu un număr de credite mai mic în alt plan de învăţămînt.
(2) Studiile anterioare specializate de informatică, pedagogice şi tehnologice şi altele si-
milare califică posesorul la această procedură dacă în plan aceste discipline au doar ca
scop formarea unor competenţe generale, transferabile.
Instituţia poate stabili prin planul de învăţămînt examinări directe pentru a stabili reali-
tatea competenţelor candidatului cînd ele sunt necesare atît la admitere, cît şi la absol-
vire, la un nivel similar. Disciplinele sunt planificate numai cu timpul necesar pregătirii
examinării şi se creditează cu 1 credit. În această situaţie se află:
verificarea competenţei lingvistice la limbi străine, dacă nivelul pretins este doar cel ne-
cesar lecturii şi comunicării generale, nespecifice.
verificarea competenţei de utilizare a computerului şi programelor specifice, ş.a.
Art. 38. Recunoaşterea perioadelor de studii
(1) Competenţa de recunoaştere a perioadelor de studii efectuate în alte instituţii apar-

ţine instituţiei care acordă calificarea.
(2) Utilizarea Sistemului European de Transfer al Creditelor de Studii ECTS nu poate fi re-
fuzată în relaţia cu partenerii europeni.
(3) Recunoaşterea se bazează pe proceduri specifice de acceptare, asimilare sau echiva-
lare.
Art. 39. Recunoaşterea studiilor anterioare
(1). Competenţa de recunoaştere a studiilor anterioare, în scopul continuării studiilor

aparţine universităţii care înmatriculează studentul.
(2) Dacă actul de studii este emis în alt stat, instituţia care înmatriculează este în drept

să verifice autenticitatea, direct sau prin Minister şi este obligată să respecte convenţiile
internaţionale ratificate de România.
Art. 40. Programele de studii recunoscute automat
(1) Instituţiile care organizează programe de studii a căror recunoaştere în scop profe-
sional beneficiază de facilitatea recunoaşterii automate în virtutea unor convenţii şi acor-
duri internaţionale, inclusiv Directiva 2005/36/CE, vor menţine standarde de conţinut şi
calitate corespunzătoare acestora.
Art. 41. Schimbarea planurilor de învăţămînt
(1) Planurile de învăţămînt se pot schimba de către instituţiile de învăţămînt, fără a pierde
acreditarea, în limita a 30 de credite pe an, dar nu mai mult de 90 de credite din planul
de învăţămînt care a fost acreditat.
(2) Pentru programele de studii autorizate aceste limite sunt reduse la jumătate.
Art. 42. Studiile postgraduale
(1) Pentru posesorii diplomelor de ciclul I, II şi III se organizează activităţi de formare,

perfecţionare, profesionalizare denumite generic studii postgraduale (studii postuni-
versitare în legea anterioară). Activităţile se pot organiza în domeniile şi la nivelul ciclu-
lui pentru care instituţia este acreditată.
(2) Certificatele eliberate şi documentele anexate trebuie să permită identificarea nive-
lului studiilor, conţinutului activităţii, a notelor şi creditelor obţinute.
(3) Studiile postgraduale nu oferă titluri noi, dar pot preciza finalitatea lor în sensul con-
feririi unor drepturi profesionale specifice în asociere cu diploma de bază.
Art. 43. Programele de studii asociate
(1) Programele de studii organizate prin asociere între universităţi conduc la o calificare
unică. În cazul în care fiecare instituţie eliberează propria diplomă, asocierea trebuie
menţionată pentru a evita dubla titrare. Asocierea se menţionează şi cînd diploma este
unică (programe de studii comune sau partajate, doctorat în cotutelă).
(2) Titularul diplomei duble beneficiază de cumulul drepturilor conferite de fiecare do-
cument (dacă ele sunt eliberate în state diferite).
(3) Efectuarea unei perioade de studii în altă universitate, recunoscută de instituţia care
eliberează diploma se menţionează în suplimentul diplomei.
Art. 44. Programele de studii superioare neuniversitare
(1) Asociaţiile profesionale şi alte instituţii legal recunoscute pot organiza activităţi de
formare şi pregătire profesională la un nivel care continuă calificarea universitară.

(2) Documentele de calificare au relevanţă şi circulaţie în aria de competenţă şi activitate
a acestor instituţii.
Art. 45. Trasee diferenţiale de studiu
(1) Dacă un student posedă o calificare într-un domeniu din aceeaşi arie de studiu şi la
acelaşi nivel, el poate obţine o nouă calificare, parcurgînd numai traseul diferenţial din-
tre cele două programe.
(2) In suplimentul diplomei se va menţiona preluarea traseului comun, cu precizarea dis-
ciplinelor şi a diplomei anterioare.
Art. 46. Conţinutul actelor de studii

(1) Documentul de studii la absolvirea unui ciclu este diploma. Diploma este un act pu-
blic a cărui falsificare se pedepseşte conform legilor în vigoare.
(2) Diploma are ca anexă Suplimentul Diplomei, în formatul UNESCO/CE.
(3) Titlurile academice înscrise în actele de studii reflectă nivelul studiilor şi sunt unice
la nivelul fiecărui ciclu (licenţiat, master, doctor).
(4) Diploma menţionează domeniul de studiu.
(5) Titlul academic poate fi completat cu un titlu profesional, în domeniile în care el este
impus de tradiţie. Titlul profesional tradiţional poate fi folosit de deţinătorul titlului aca-
demic, corespunzător domeniului de studiu, chiar dacă el nu a fost în mod explicit men-
ţionat pe diplomă.
(6) Calificarea academică nu este o calificare profesională explicită, ea creează doar un
drept generic de acces în profesie care poate fi condiţionat şi de alte exigenţe specifice do-
meniului profesional.
(7) Calificarea academică nu acoperă totalitatea competenţelor care descriu o calificare
profesională specifică. Diferenţa de competenţe se acoperă prin activităţi de formare,
perfecţionare, învăţare formală şi informală, training profesional, ş.a.
(8) Titlurile profesionale acordate la absolvirea ciclurilor I şi II vor evita folosirea unor
titluri specifice, dacă este evident că menţiunea este gratuită, profesiile fiind reglemen-
tate profesional sau reprezintă funcţii de conducere şi management. În această situaţie
se află menţiuni ca profesor, avocat, manager, specialist, expert, consultant, terapeut,
funcţionar public, ş.a. Din acest motiv înscrierea în diplomă a domeniului profesional este
regula, iar menţiunea titlului profesional este excepţia (atunci cînd tradiţia impune şi nu
apar confuzii).
Art. 47. Profesii reglementate prin nivelul de studii

(1) În profesiile pentru care este necesară calificarea academică, folosirea titlurilor pro-
fesionale în acte oficiale este permisă numai deţinătorilor acelor calificări, cu precizarea
nivelului acelei calificări.
Art. 48. Profesii reglementate de asociaţii profesionale

(1) Libera practicare a unor profesii este reglementată de asociaţii profesionale, sub as-
pectul respectării unor reguli de bună practică, dar şi prin cerinţe de pregătire supli-

mentară, graduală sau continuă, după caz.. Aceste reglementări produc efecte dacă emană
de la entităţi cu astfel de atribuţii legal recunoscute şi nu reprezintă o încălcare a drep-
turilor legale conferite de diplomă.
Art. 49. Profesii reglementate din domeniul public
(1) In domeniul public accesul la anumite profesii (profesor, cercetător, funcţionar pu-
blic) este reglementat prin statute, condiţii de vechime şi experienţă profesională rele-
vantă.
Art. 50. Drepturi dobîndite
(1) Drepturile dobîndite, pe baza calificărilor academice, prin legile anterioare sunt im-
perisabile, cu condiţia ca posesorul să nu fi pierdut calificarea printr-o procedură legală.
In caz de dubiu asupra echivalenţelor de titlu se vor lua în considerare durata studiilor,
finalitatea lor şi drepturile conferite legal la data absolvirii..
(1) În cazul profesiilor reglementate, modificarea condiţiilor de liberă practică nu este
considerată o restrîngere de drepturi în măsura în care ele se referă exclusiv la cerinţe
profesionale şi la activităţi profesionale specifice.
Art. 51. Recunoaşterea internaţională
(1) Recunoaşterea internaţională a studiilor este asigurată conform Convenţiei de la

Roma şi Convenţiei de la Lisabona, ratificate de România.
(2) Recunoaşterea calificărilor, sub aspect profesional, în Uniunea Europeană este asi-
gurată prin asimilarea Directivei 92/51/EEC.
Art. 52. Calificări academice multiple
Menţionarea a două limbi străine, a două instrumente muzicale, a două ramuri sportive
sau a altor perechi de domenii profesionale înrudite nu reprezintă o calificare acade-
mică multiplă. Domeniul de studiu asociat calificării academice este cel comun.
Calificarea academică multiplă (domenii de studiu distincte) poate fi obţinută cu o di-
plomă distinctă, cu facilitatea parcurgerii unui traseu diferenţial de studii.
Art. 53. Calificări academice complementare
(1) Dacă domeniile de studii sunt în mod evident distincte, unul va fi menţionat ca prin-
cipal, conform ponderii sale în plan, iar celălalt complementar. În lipsa menţiunii, ordinea
în enumerare face distincţie.
(2) Dacă distincţia nu este posibilă domeniul de studiu va fi lărgit ca arie de studiu (şti-
inţe naturale, ştiinţe exacte, ştiinţe sociale).
(3) Calificarea complementară se poate obţine şi după absolvire, cu facilitatea parcurge-

rii unui traseu diferenţial de studii.
(4) Se vor evita menţiunile creatoare de confuzii (corect „licenţiat în chimie şi fizică”, nu
„licenţiat în chimie – fizică”).
Art. 54. Formarea pentru activitatea didactică
(1) Absolvenţii învăţămîntului superior sunt abilitaţi pentru activitatea didactică în în-
văţămîntul gimnazial şi liceal dacă au absolvit un master de specialitate (ştiinţele edu-
caţiei şi asimilate: psihologie, sociologie, asistenţă socială, filosofie, ştiinţele comunicării
şi relaţii publice, jurnalism, teologie, ştiinţe politice). Obţinerea acestei calificări se poate
face şi după angajare, în maxim 5 ani.
(2) Sunt scutite de această condiţie cadrele didactice care depăşeau sau au vechime mai
mare de 10 ani în învăţămînt în anul promulgării legii.
(3) Taxele de studii sunt suportate de la bugetul de stat pentru personalul didactic în ac-
tivitate.
(4) Cadrele didactice cu contract permanent din învăţămîntul superior sunt supuse ace-
loraşi condiţii.
Art. 54. Masteratul profesional
(1) Unităţile de învăţământ superior pot stabili parteneriate cu agenţii economici, aso-
ciaţiile profesionale sau instituţiile publice pentru realizarea de masterate cu finalitate
profesională directă, care să răspundă cerinţelor pieţii. Minimum 30% din activităţile
masteratelor profesionale trebuie susţinute de practicieni experţi în domeniul respectiv.
Art. 55. Forme de învăţămînt
(1) Programele de studii universitare sunt organizate cu frecvenţă, cu frecvenţă redusă,

la fără frecvenţă sau la distanţă, cu acelaşi număr de credite şi conduc la diplome uni-
versitare echivalente academic.
(2) Universităţile pot oferi programe de studii, pentru educaţie continuă, finalizate cu
certificate de studii, şi activităţi de cercetare de tip postdoctoral, pe baza reglementări-
lor senatului universitar.
(3) Universităţile pot promova programe de studiu on-line şi materiale de studiu în for-
mat electronic, în cadrul unor programe de pregătire la distanţă cu finalitate academică
sau profesională.
Art. 56. Registrul Matricol
(1) Se constituie Registrul Matricol Unic al Universităţilor din România (RMUR), ca o bază
de date electronică în care sunt înregistraţi toţi studenţii din România din universităţile
publice sau private acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu.
(2) Registrele matricole ale universităţilor devin parte a RMUR, asigurându-se un control
riguros al diplomelor.

VI. PERSONALUL DIDACTIC ŞI DE CERCETARE
Art. 57. Activitatea personalului didactic şi de cercetare
(1) Activitatea personalului didactic este reglementată prin legislaţia specifică: Statutul
Personalului Didactic.
(2) Personalului din universităţi, încadrat pe funcţii de cercetător ştiinţific, i se aplică
prevederile Statutului personalului de cercetare-dezvoltare.
( 3) Acordarea titlului didactic de profesor universitar se face exclusiv prin raportare la
criteriile de performanţă stabilite în mod unitar la nivel naţional, fără concurs. Autorita-
tea care gestioneză metodologia de acordare a titlului este Ministerul.
(4) Crearea posturilor didactice se face în funcţie de strategia de resurse umane a insti-
tuţiei de învăţămînt, iar ocuparea lor se face prin concurs public şi prin contract cu du-
rată determinată. Metodologia-cadru a concursului se stabileşte de Minister.
(5) Specialiştii angajaţi pentru a preda un curs specific vor fi remuneraţi exclusiv la plata
cu ora. Prin excepţie aceştia pot fi angajaţi fără concurs, pe durata de un an, cu obligaţia
anunţării publice a intenţiei de angajare.
(6) Se interzice ocuparea posturilor didactice şi de cercetare de către persoane dovedite
că au plagiat. Se anulează automat concursul pentru un post didactic ocupat, indiferent
când, de către o persoană dovedită că a plagiat. Procedura de investigare a plagiatului se
declanşează din dispoziţia rectorului, imediat ce au apărut probe publice sau confiden-
ţiale şi trebuie obligatoriu să se termine printr-un verdict de confirmare sau infirmare.
(7) Titlurile didactice se anulează după stabilirea verdictului de plagiat.
Art. 58. Evaluarea personalului didactic şi de cercetare
(1) Datele şi informaţiile privind situaţia profesională a personalului didactic şi de cer-

cetare se consemnează într-o fişă personală de serviciu. Accesul la fişa personală de ser-
viciu este permis numai persoanei în cauză, titularului serviciului de resurse umane şi
conducătorului instituţiei de învăţământ superior.
(2) Fişele de post individualizate se încadrează la nivel de catedră şi de departament în
ştatul de funcţii al catedrei, respectiv al departamentului. Statul de funcţii constituie do-
cumentul legal în baza căruia se face salarizarea lunară a fiecărui membru al personalu-
lui didactic şi de cercetare.
(3) Rezultatele şi performanţele activităţilor didactice şi de cercetare ale personalului
didactic şi de cercetare dintr-o universitate sunt evaluate periodic, la intervale de maxi-
mum trei ani. Această evaluare se face în conformitate cu o metodologie aprobată şi apli-
cată de senatul universităţii.
(2) Evaluarea de către studenţi a prestaţiei cadrelor didactice este obligatorie.
VII. CONDUCEREA UNIVERSITĂŢILOR
Art. 59. Organele de conducere şi administrare
(1) Instituţiile de învăţămînt superior sunt conduse şi reprezentate legal de Rector.

(2) Rectorul are drept de dispoziţie şi este ordonator de credite..
(3) Structurile administrative, cu excepţia celor care privesc administrarea şcolarităţii
sunt conduse de un director general administrativ, în subordinea Rectorului.
(4) Structurile de administrare a şcolarităţii sunt conduse de un secretar-şef, în subor-
dinea Rectorului.
(5) Senatul este organul reprezentativ al comunităţii academice şi are atribuţii în nor-
marea activităţii instituţiei, adoptă Carta, alege Rectorul, hotărăşte asupra acordării tit-
lurilor didactice şi aprobă planurile de învăţămînt ale instituţiei. In universităţile mari
activitatea Senatului se organizează pe comisii (învăţămînt, cercetare, promovare per-
sonal) care avizează propunerile, plenul Senatului avînd dreptul de a hotărî.
(6) Conducerea executivă este atributul Biroului Senatului şi al Consilului de Adminis-
tratie, ambele prezidate de Rector.
(7) Durata mandatului în funcţiile alese este de 4 ani, cu excepţia mandatului studenţi-
lor reprezentanţi în structurile de conducere al căror mandat este de maxim 2 ani.
(8) Studenţii sunt reprezentaţi în structurile de conducere în proporţie de 25 % . Proce-
dura de alegere a studenţilor trebuie să asigure reprezentativitatea. Pentru asigurarea
reprezentativităţii se recomandă alegeri generale sau pe structuri asociative.
(9) Metodologia-cadru a alegerilor este elaborată de Minister.
Art. 60. Incompatibilităţi şi restricţii privind funcţiile de conducere
(1) Universităţile sunt instituţii publice şi pentru a proteja interesul public se introduc
restricţii şi se definesc incompatibilităţi la ocuparea funcţiilor de conducere executive,
prin alegeri.
(2) Persoana care a exercitat aceeaşi funcţie de conducere două mandate succesive pierde
dreptul de a mai candida la o funcţie de conducere poziţionată la acelaşi nivel şi în aceeaşi
instituţie.
(3) Mandatul în funcţia aleasă încetează la expirarea anului universitar în care persoana
a împlinit vîrsta legală de pensionare.
(4) Este interzis cumulul de funcţii de conducere pe verticală.
(5) Sunt incompatibile cu funcţiile de conducere persoanele care prin acces la aceste
funcţii vor avea ca parteneri în acelaşi organ de conducere sau în subordonare directă
rude şi afini pîna gradul IV de rudenie.
(5) Incompatibilităţile nu interzic candidatura, dacă ulterior incompatibilităţile sunt re-
zolvate.
(6) Persoanele care ocupă o funcţie de demnitate publică nu pot exercita niciuna dintre
funcţiile de conducere din cadrul universităţii pe perioada îndeplinirii mandatului de
demnitar.
Art. 61. Alegerea şi confirmarea Rectorului

(1) Postul de rector se ocupă prin concurs public. Decizia privind alegerea aparţine Se-
natului, pe baza propunerilor comisiei de concurs.
(2) Rectorul este confirmat în funcţie de Ministru. În caz de incompatibilitate sau indis-
ponibilitate a Rectorului sau la expirarea mandatului şi în absenţa unei acţiuni adecvate
a Senatului, Ministrul poate delega atribuţiile acestuia unui membru al Senatului pînă la

reconstituirea stării de legalitate.
(3) Rectorul îşi desemnează prorectorii, sub rezerva confirmării de către Senat.
Art. 62. Alegerea structurilor de conducere pe nivelele subordonate
(1) Structurile de conducere la nivelele subordonate se stabilesc conform metodologiei-

cadru şi Cartei.
(2) Senatul poate invita direct personalităţi confirmate pentru a prelua sub mandat con-
ducerea unor unităţi din structura sa.
(3) În cazul poziţiilor ocupate prin concurs sau prin alegeri este obligatorie candidatura
cu prezentarea unui plan de management sau a unei declaraţii de strategie a dezvoltării,
după caz.
Art. 63. Senatul
(1) Senatul universităţii reprezintă comunitatea universitară şi este cel mai înalt for de
decizie şi deliberare cu caracter normativ la nivelul universităţii.
(2) Atribuţiile senatului sunt următoarele:
garantează libertatea academică şi autonomia universitară;
elaborează şi adoptă carta universităţii;
aprobă planul strategic de dezvoltare instituţională şi planurile operaţionale;
aprobă, la propunerea rectorului, structura, organizarea şi funcţionarea universităţii;
aprobă proiectul de buget şi execuţia bugetară;
elaborează şi aprobă: codul de asigurare a calităţii, codul de etică universitară;
adoptă codul drepturilor şi obligaţiilor studenţilor;
aprobă metodologiile şi regulamentele privind organizarea şi funcţionarea universităţii;
stabileşte comisia de concurs pentru selecţia candidaţilor la funcţia de rector şi încheie
contractul de management cu rectorul;
controlează activitatea rectorului şi a consiliului de administraţie prin comisii speciali-
zate;
aprobă, la propunerea rectorului, componenţa consiliului de administraţie;
demite rectorul, prorectorii, decanii sau directorul administrativ în baza unor proceduri
conforme cu carta şi cu legislaţia în vigoare;
aprobă programele de studii;
aprobă metodologia de concurs şi rezultatele concursurilor pentru angajarea persona-
lului didactic şi de cercetare şi evaluează periodic resursa umană;
aprobă, la propunerea rectorului, sancţionarea personalului cu performanţe profesio-
nale slabe, în baza unei metodologii proprii şi a legislaţiei în vigoare;
îndeplineşte alte atribuţii, conform cartei.
(3) Componenţa senatului este stabilită prin carta universităţii, astfel încât să se
asigure eficienţa decizională şi reprezentativitatea comunităţii academice.
(4) Durata mandatului unui membru al senatului este de 4 ani, reînnoibil succesiv
de maximum două ori. Mandatul senatului este de 4 ani.
(5) Senatul poate fi convocat de rector, de preşedintele senatului universitar sau la
cererea a cel puţin o treime dintre membrii senatului.
Art. 64. Statutul Rectorului
(1) Rectorul reprezintă legal universitatatea în relaţiile cu terţi şi realizează conducerea

executivă a universităţii. Rectorul este ordonatorul de credite al universităţii.
(2) Rectorul are următoarele atribuţii:
realizează managementul şi conducerea operativă a universităţii;
negociază şi semnează contractul instituţional cu Ministerul Educaţiei, Cercetării şi In-
ovării;
încheie contractul de management cu senatul universităţii;
propune spre aprobare senatului structura şi reglementările de funcţionare ale univer-
sităţii;
propune spre aprobare senatului proiectul de buget şi raportul privind execuţia buge-
tară;
prezintă senatului, la începutul fiecărui an universitar trei rapoarte referitoare la: starea
generală a universităţii, asigurarea calităţii şi respectarea eticii universitare. Senatul va-
lidează rapoartele sus menţionate, în baza referatelor realizate de comisiile sale de spe-
cialitate. Aceste documente sunt publice;
numeşte prorectorii, directorul departamentului administrativ şi decanii, dintre propu-
nerile înaintate de consiliile facultăţilor, şi conduce consiliul de administraţie;
răspunde de selecţia, angajarea, evaluarea periodică, formarea, motivarea şi încetarea
relaţiilor contractuale de muncă ale personalului din universitate;
îndeplineşte alte atribuţii stabilite de senat, în conformitate cu contractul de manage-
ment, carta universităţii şi legislaţia în vigoare.
(3) Rectorul este desemnat de senat şi confirmat de . Ministru.
(4) În condiţiile în care rectorul aduce prejudicii grave învăţământului superior, Minis-
trul se poate adresa senatului cu solicitarea de demitere a rectorului sau poate suspenda
temporar rectorul, dar nu mai mult de 3 luni. Până la soluţionarea cazului, preşedintele
Senatului preia toate prerogativele Rectorului în raport cu Ministrul.
(5) Durata unui mandat de rector este de 4 ani, cu posibilitatea de prelungire sau de rein-
noire, în conformitate cu contractul de management, carta universităţii şi legislaţia în vi-
goare.
(6) Prorectorii sunt desemnaţi şi pot fi revocaţi de către rector. Atribuţiile prorectorilor,
numărul şi durata mandatelor acestora e stabilit prin cartă.
Art. 65. Consiliul de Administraţie
(1) Consiliul de administraţie realizează managementul operaţional al tuturor activită-

ţilor din cadrul universităţii.
(2) Atribuţiile consiliului de administraţie sunt stabilite prin carta universităţii, în con-
formitate cu legislaţia în vigoare.
(3) Mandatul consiliului de administraţie este de 4 ani.

Art. 66. Participarea studenţilor la decizie
(1) Studenţii participă activ la luarea deciziilor, atât în organismele executive, cât şi în
cele deliberative şi decizionale. Ponderea studenţilor în consiliul facultăţii sau în Senat nu
poate fi mai mică de 25% din totalul membrilor acestor organisme.
(2) La nivelul facultăţii se înfiinţează funcţia de cancelar al studenţilor, iar la nivelul uni-
versităţii, funcţia de cancelar general al studenţilor. Aceste funcţii se ocupă pe bază de
alegeri în cadrul organizaţiilor studenţeşti, la nivel de facultate, respectiv universitate.
Durata unui astfel de mandat este de maximum doi ani. Funcţiile de cancelar, respectiv
cancelar general al studenţilor pot fi exercitate de studenţii din ciclul de masterat sau
doctorat şi vor fi remunerate corespunzător, având acelaşi statut ca şi poziţiile de pro-
decan, respectiv prorector.
(3) Cancelarul general şi cancelarii studenţilor prezintă, la începutul fiecărui an univer-
sitar, câte un raport referitor la asigurarea calităţii şi respectarea eticii universitare la
nivel de universitate, respectiv facultate. Aceste rapoarte exprimă punctul de vedere al
studenţilor privind calitatea şi etica universitară, sunt adoptate de senat, respectiv con-
siliul facultăţii şi devin publice.
(4) Universităţile sunt obligate să asigure prezenţa studenţilor în comisiile de asigurare
a calităţii, de etică, precum şi în orice comisie care vizează interesele studenţeşti.
VIII. FINANŢAREA ŞI PATRIMONIUL UNIVERSITĂŢILOR
Art. 67. Regimul de finanţare
(1) Regimul de finanţare a instituţiilor de învăţămînt superior, al alocaţiilor şi creditelor

acordate studenţilor se stabileşte prin hotărîre a guvernului, pe baza metodologiei pro-
puse de Minister.
Art. 68. Contractul instituţional
(1) Finanţarea universităţilor se face în baza unui contract instituţional încheiat între Mi-
nister şi universităţi. Contractele instituţionale se fac publice din momentul semnării lor.
Art. 69. Regimul patrimoniului
(1) Universităţile de stat sau private au patrimoniu propriu şi îl gestionează conform

legii. Patrimoniul universităţilor reprezintă totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu va-
loare economică care au ca obiect bunuri mobile şi imobile, corporale şi necorporale, pe
care le deţin cu titlu legal la data intrării în vigoare a prezentei legi, precum şi cele do-
bândite sau redobândite ulterior.
(2) Drepturile pe care le au universităţile asupra bunurilor din patrimoniul propriu pot
fi drepturi reale după caz, drept de proprietate sau dezmembrăminte ale acestuia (uz,
uzufruct, servitute, superficie etc.) potrivit dispoziţiilor din codul civil, drept de folosinţă
dobândit prin închiriere, concesiune, comodat etc. ori drept de administrare, în condi-
ţiile legii.
(3) În patrimoniul universităţilor pot exista şi drepturi de creanţă izvorâte din contracte,
convenţi sau hotărâri judecătoreşti.
(4) Universităţile de stat pot avea în patrimoniu bunuri mobile şi imobile din domeniul
public sau din domeniul privat al statului.
(5) Drepturile subiective ale universităţilor asupra bunurilor din domeniul public al sta-
tului pot fi drepturi de administrare, de folosinţă, de concesiune ori de închiriere, în con-
diţiile legii.
(6) Prin hotărâre a Guvernului, bunurile din domeniul public al statului pot fi trecute în
domeniul privat al statului şi transmise în proprietate universităţilor de stat, în condi-
ţiile legii.
(7) Universităţile de stat au drept de proprietate asupra bunurilor din domeniul privat al
statului, existente în patrimoniul lor la data intrării în vigoare a prezentei legi, asupra
celor dobândite sau redobândite de acestea ulterior, precum şi asupra bunurilor dobân-
dite din veniturile şi sursele proprii de finanţare.
(8) Dreptul de proprietate al universităţilor de stat asupra bunurilor prevăzute la alinia-
tul precedent este un drept exclusiv, exercitându-se în condiţiile prevăzute de Carta uni-
versitară, cu respectarea dispoziţiilor dreptului comun.
(9) Dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile, precum şi alte drepturi reale ale
universităţilor de stat sunt supuse procedurii publicităţii imobiliare prevăzute de legi-
slaţia specială în materie.
(10) În cazul desfiinţării unei universităţi de stat, bunurile aflate în proprietate, rămase
în urma lichidării, trec în proprietatea privată a statului.
(11) Patrimoniul universităţilor private se constituie din bunuri mobile şi imobile, cor-
porale şi necorporale, aduse de fondator, din veniturile obţinute din surse proprii, taxe,
finanţări publice sau private, sponsorizări, donaţii etc.
(11) Universităţile private sunt titulare ale dreptului de proprietate ori ale altor drepturi
reale pe care le exercită asupra patrimoniului, în condiţiile legii.
(13) În cazul desfiinţări universităţii private, bunurile aduse de fondatori la constituire
ori în timpul funcţionării, rămase în urma lichidării, se restitutie acestora fie în natură, fie
în echivalent bănesc, în condiţiile prevăzute prin carta universitară. Bunurile dobândite
după înfiinţare sunt considerate bunuri publice.
(14) Bunurile dobândite de universitate, cu orice titlu, se transmit fondatorilor, dacă des-
făşoară activităţi similare cu cele ale universităţii desfiinţate sau altor instituţii de drept
public sau privat, din acelaşi domeniu de activitate.
(15) Deciziile privitoare la aspectele de natură patrimonială se adoptă de către senat, cu
minimum 2/3 din numărul total al membrilor săi.
IX. DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Art. 70.
(1) Titlurile şi calificările obţinute la absolvirea învăţămîntului de scurtă durată (colegiu)

şi lungă durată (facultate), conform Legii învăţămîntului nr. 84/1995 şi conform legisla-

ţiei anterioare acestei legi sunt recunoscute ca avînd aceeaşi finalitate ca titlurile acordate
la absolvirea ciclului I, respectiv la absolvirea ciclului II, după prezenta lege şi toate drep-
turile legale, valorificate sau nu de titulari pînă în prezent, se menţin.
(2) Licenţa obţinută conform Legii nr. 84/1995 şi legilor anterioare este echivalentă, sub
aspectul drepturilor profesionale, titlului de master în sensul Legii nr. 288/2004 şi pre-
zentei legi, astfel:
fără condiţii pentru studiile a căror durată a fost de 5 ani sau mai mare (studii tehnice,
medicină, farmacie, arhitectură, ş.a.),
fără condiţii pentru studiile a căror durată a fost de 4 ani, dacă au fost completate cu stu-
dii de specializare (anterior Legii nr. 84/1995), studii postuniversitare aprofundate sau
master (conform Legii nr. 84/1995),
după 5 ani de activitate profesională în domeniul de calificare, dacă studiile au avut du-
rata de 4 ani
În primele două cazuri utilizarea titlului de master în activităţile profesionale este per-
misă.
(3) Titlul de licenţiat şi titlurile asimilate –inginer, medic doctor –
dobîndite conform legislaţiei anterioare, după intrarea în vigoare a prezentei legi şi prin
efectul acesteia, sunt echivalente titlului de master.
(4) Diploma de absolvire a învăţămîntului de scurtă durată (3 ani sau 2 ani pentru cole-
giile de institutori pentru absolvenţii liceelor pedagogice) obţinută conform Legii nr.
84/1995 şi legii anterioare) este echivalentă diplomei de licenţă reglementate de Legea
nr. 288/2004 şi de prezenta lege.
(5) Durata de referinţă este cea pentru învăţămîntul cu frecvenţă completă (la zi).
Art. 71
(1) Senatele universitare sunt obligate ca, în termen de 1 an de la intrarea în vigoare a pre-
zentei legi, să definitiveze noua cartă, regulamentele şi metodologiile de organizare şi
funcţionare a universităţilor în conformitate cu prezenta lege.
Art. 72
(1) Clasificarea Ocupaţiilor din Romania (COR) se va pune în acord cu noile structuri ale
studiilor universitare.
Art. 73
(1) Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la publicarea ei în Monitorul

Oficial al României. La data intrării în vigoare a legii, se abrogă prevederile din Legea În-
vîţămîntului nr. 84 din 24 iulie 1995, cu mofificările ulterioare, relative la învăţămîntul su-
perior, Legea organizării studiilor universitare nr. 288/2004, cu modificările ulterioare
precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei legi.
(2) În termen de 120 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al Româ-
niei, Ministerul va prezenta propunerile de punere în aplicare prin acte normative sub-
secvente legii, inclusiv modificarea celor existente.

LEGEA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR
- proiect -
Cuprins
I. DISPOZIŢII GENERALE …………………………..…………………………………….2
II. SISTEMUL NAŢIONAL DE ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERSITAR ..………………..…4
III. CURRICULUMUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR ………………………11
IV. EVALUAREA ŞI CERTIFICAREA ELEVILOR .………………………………………13
V. RESURSA UMANĂ ………………………………………………………………….……15
VI. ASIGURAREA CALITĂŢII ………………………………….…………………………...19
VII. BENEFICIARII EDUCAŢIEI. SPRIJINUL ACORDAT ELEVILOR ………………….19
VIII. CONDUCEREA SISTEMULUI ŞI A UNITĂŢILOR DE ÎNVĂŢĂMÂNT …………….22
IX. FINANŢAREA ŞI BAZA MATERIALĂ A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR

………………………………………………………………………………………………26
X. DISPOZIŢII TRANZITORII ……………………………………………………………..31

DISPOZIŢII GENERALE
[( I.1.) Educaţia şi sistemul de învăţământ public şi privat]
Art. 1 (1) Prezenta lege reglementează organizarea şi funcţionarea sistemului de învăţământ preuni-
versitar public şi privat (SIPreuniversitar) -ca subsistem fundamental (principal al furnizorilor)
de educaţie formală, precum şi interferenţele/interdependenţa acestuia cu orice altă formă de edu-
caţie, în contextul(cadrul) Sistemului Complet – Integrat şi Unitar (al furnizorilor) de Educaţie(Roma-
nesc) (SC-IUEdu)
(2.1) SC-IUEdu se constituie din totalitatea ansamblului componentelor sale, subsisteme social-educa-
ţionale/ forme/ structuri/ mecanisme/ entităţi (e.g. organizaţii, agenţi economici, persoane fizice, aso-
ciaţii familiale sau persoane juridice, nelimitativ) sau medii formale, IN- şi NONformale; ca şi din
totalitatea interconexiunilor procesuale ale componentelor susmenţionate, cu prerogative de educaţie
directe sau indirecte, exprimate explicit sau implicit, conştientizate sau neconştientizate ca furnizoare
de procese, servicii şi produse social-educaţionale; întotdeauna percepute de actorii implicaţi, ori de
reprezentanţii legitimi ai acestora, ca având un efect asupra vieţii şi dezvoltării lor; explicit recunoscut
de către aceştia.
(2.2) Sistemul de învăţămant preuniversitar, public şi privat (SIPreuniversitar) este, ca subsistem fun-
damental al educaţiei formale, parte organică instituţionalizată a sistemului complet - integrat şi
unitar de educaţie (SC-IUEdu).
(2.3) Sistemul Complet – Integrat şi Unitar (al furnizorilor) de Educaţie (Românesc) Complemen-
tar (SC-IUEduComp) se constituie din sistemul complet – integrat şi unitar de educaţie, exceptând
sistemul de învăţământ preuniversitar, public şi privat, în înţelesul stipulărilor din prezenta lege, refe-
ritoare expres la acesta. [e logic cu <exceptând>?]
(3) Sistemul complet – integrat şi unitar de educaţie este fundamentat, în conţinuturile sale, prin trei di-
mensiuni (esenţiale), după cum urmează:
(3.1) Educaţia se referă la OM cu capitalurile sale distincte - cultural, social şi social-economic-

profesional (conform Key Competences-Strategia Lisabona,2004) [fără paranteză?]
Educaţia ne priveşte pe toţi şi pe fiecare în parte. Ea se refera la cele trei ipostaze/capitaluri distincte
umane: individul unic (cu singularitatea, complexitatea şi specificul său); fiinţa socială (cu rolurile,
condiţionările, statutul şi poziţiile sale sale în raport cu semenii săi); şi producătorul de valori (cultu-
rale – materiale sau imateriale), respectiv furnizorul de produse, servicii şi/sau procese, ca un capital
uman/social-economic-profesional.)
(3.2) Educatia are un caracter OMNIPREZENT , asimilabila cu DEZVOLTAREA pe parcursul intre-

gii vieti, respectiv PERMANENTA.
Educaţia, ca şi viaţ, este omniprezentă, manifestându-se oriunde şi oricând, în orice mediu natural ori
spaţiu virtual sau de orice alt fel, în orice situaţie şi cu orice ocazie, referitor la orice sferă de activitate,
în interdependenţă procesuală. Viaţa individului presupune stadii, secvenţe de creştere, formare şi
dezvoltare. O experienţă de viaţă este şi o experienţă de învăţare, respectiv dezvoltare: devenire – creş-
tere – formare – schimbare – transformare – împlinire). Educaţia se manifestă de-a lungul întregii vieţi.
(3.3.) Educaţia reprezintă dezvoltarea orientată şi ideală.

Educaţia urmăreşte dezvoltarea deplină, liberă, integrală şi armonioasă a fiecarui individ, în orice
loc şi situaţie şi cu orice ocazie, de-a lungul întregii vieţi, în fiecare dintre ipostazele sus-aminitite.

NOTA BENE. În contextul prezentei legi ne vom referi la Sistemul Complet – Integrat şi Unitar (al fur-
nizorilor) de Educaţie (Romanesc) fie ca Sistemul Complet – Integrat Şi Unitar (SC-IUEdu), Comple-
mentar (SC-IUEduComp) sau la Sistemul de învăţământ preuniversitar, public şi privat (SIPreuniv), fie
prescurtat prin termenul forme de educaţie, fie doar SC-IUEdu, respectiv SC-IUEduComp sau la SIPreu-
niv, înţelegându-se din context stipulărilor sensul acordat, după caz.
De asemenea, ori de câte ori apare doar termenul invăţământul preuniversitar, se va subînţelege SI-
Preuniv şi formele de educaţie echivalatate partial (1-2 ani) sau total acestuia, i.e. un ciclu şcolar com-
plet de educaţie pâna la liceu şi instiţutiile de învăţământ terţiar)
I.2. Idealul educaţional. Principiile, scopurile şi finalităţile învăţământului preuniversitar

în contextul sistemului complet – integrat şi unitar de educaţie.
Art. 2
(1) Idealul educaţional al sistemului de învăţământ preuniversitar constă în dezvoltarea deplină, liberă,
integrală şi armonioasă a individualităţii fiinţei umane în plan personal, social şi social-economic-
profesional; ca şi în asumarea reală a unei scale de valori necesare pentru dezvoltarea personală, socială
şi social-economic-profesională de-a lungul întregii vieţi, în construcţia unei economii şi societăţi a bu-
năstării, cunoaşterii şi creşterii calităţii vieţii cetăţenilor şi rezidenţilor săi.
(2) Statul oferă, asigură şi garantează cetăţenilor şi rezidenţilor României drepturi egale de acces la
toate nivelurile şi formele de învăţământ preuniversitar, indiferent de condiţia socială şi materială, de
sex, rasă, etnie, naţionalitate, apartenenţă politică sau religioasă, de starea de sănătate sau de orice alt
tip de orientare strict individuală sau minoritară culturală legitimă, i.e. apartenenţa legală sau validată
la diverse grupări sau asociaţii minoritare (sexuale, de identitate culturală, specifice locului, liber cu-
getători, cu boli rare, nelimitativ); ori ca manifestare a dreptului de liberă exprimare, drept fundamen-
tal al omului.
Art. 3 (1)Educaţia instituţionalizată este obligatorie pâna la varsta de 16 ani. Învăţământul obligatoriu
şi formele echivalate parţial sau total ale SC-IUEdu este de 10 clase. Frecventarea obligatorie a învăţă-
mântului de 10 clase, forma de zi, încetează la vârsta de 18 ani.
(2) Statul asigură gratuitatea învăţământului preuniversitar.
(3.1.) Prin bugetul anual, statul asigură fondurile financiare necesare funcţionării SIPreuniv şi
formelor echivalate acestuia, care permit respectarea şi aplicarea consecvente a principiilor, scopurilor
şi finalităţilor educaţiei stipulate mai jos, dar nu mai puţin de minimum 6% din PIB pentru finanţarea
învăţământului.
(3.2.) Echivalarea formelor de educaţie specifice SC-IEduComp cu formele specifice SIPreuniv, re-
cunoscute la nivel naţional, se face de către Guvern, printr-o serie de reglementări specifice, la propu-
nerea MECI, cu consultarea obligatorie a Ministerului Muncii, al Administraţiei Publice, al Culturii, al
Sănătăţii, sau a oricăror altor ministere sau autorităţi cu competenţe în domeniu, după caz.
(3.3) Echivalarea ori recunoaşterea şi validarea formelor de educaţie specifice SC-IEduComp cu
formele specifice SIPreuniv, recunoscute la nivel regional sau local, se face de catre servicii specializate
ale structurilor asociative, de către autorităţi (Departamente Regionale pentru Educaţie – DRE) care
reprezintă legal interesele părţilor principale interesate (beneficiari, furnizori şi finanţatori, ca şi a ori-
cărei altor părţi direct interesate în funcţionarea şi dezvoltarea comunităţilor şcolare, printr-o serie de
reglementări la nivel regional sau local specifice, derivate/adaptate/complementate după reglementă-
rile la nivel naţional stipulate de Guvern (la propunerea MECI, cu consultarea obligatorie a Ministeru-
lui Muncii, al Administraţiei Publice, a Ministerului Culturii şi Sănătăţii, sau a oricaror altor ministere
şi/sau autorităţi cu competenţe în domeniu, după caz.
(4) Sistemul de învăţământ preuniversitar are caracter deschis, având la bază principiile funda-
mentale ale egalităţii de şanse şi echităţii, incluziunii şi educaţiei diferenţiate în egală măsură, astfel:

(4.1.) În învăţământul preuniversitar mobilitatea pe orizontală a elevilor de la o unitate şcolară
la alta, de la un profil la altul şi de la o filieră la alta este posibilă în condiţiile stabilite printr-o metodo-
logie-cadru elaborată de MECI, suplimentată prin reglementări şi dispoziţii specifice la nivel regional sau
local, de către autorităţi ori structuri reprezentative ale finanţatorilor, beneficiarilor, furnizorilor de ed-
ucaţie şi a oricărei părţi interesate în dezvoltarea comunităţilor şcolare ce fac obiectul mobilităţii pe
orizontală a elevilor.
(4.2.) În învăţământul preuniversitar mobilitatea pe verticală a elevilor de la un an şcolar de stu-
diu la alt an şcolar de studiu, respectiv de la un nivel sau domeniu de educaţie şi/sau ciclu scolar la alt
nivel sau domeniu de educaţie şi/sau ciclu şcolar, în aceeaşi unitate şcolară, acelaşi profil sau filieră
şi/sau în unităţi şcolare, profile şi filiere distincte de cea de la care pleacă educabilul, este posibilă în
condiţiile stabilite printr-o metodologie-cadru elaborată de MECI şi suplimentată prin reglementări şi
dispoziţii specifice la nivel regional sau local, de către o autoritate regională sau locală de reglementare,
sau de către structuri reprezentative ale finanţatorilor, beneficiarilor, furnizorilor de educaţie şi a ori-
cărei părţi direct interesate (Departamente Regionale pentru Educatie-DRE), în funcţionarea şi dez-
voltarea comunităţilor şcolare ce fac obiectul mobilităţii pe verticală a elevilor .
(4.3) În invăţământul preuniversitar (SIPreuniv), ca subsistem fundamental al educaţiei formale;

şi în ansamblul subsistemelor social-educaţionale, formelor, structurilor, mecanismelor, entităţilori şi
mediilor cu prerogative de educţie formală, IN şi NONformală in egala masură (SC-IuEduComp), recu-
noscute şi validate la nivel local sau regional de către o autoritate sau de către structuri reprezentative
ale finanţatorilor, beneficiarilor, furnizorilor de educaţie şi/sau ale oricărei părti direct interesate în
dezvoltarea comunităţilor respective şi a educaţiei depline, libere, integrale şi armonioase a elevilor, co-
piilor şi tinerilor, mobilitatea pe diagonala a educabililor, a altor copii şi tineri sau persoane dintr-o
formă de educaţie în alta, este posibilă în condiţiile stabilite printr-o metodologie-cadru elaborată de
către Guvern, cu consultarea ministerelor şi autorităţilor de nivel naţional implicate, Ministerul Muncii
şi cel al Administraţiei Publice în primul rând, al sănătăţii şi al culturii, sau a oricarui alt minister şi au-
toritate cu competenţă în domeniu, la nivel naţional, la propunerea MECI, şi adaptată prin reglementări
şi dispoziţii specifice la nivel regional sau local de către autorităţi sau structuri reprezentative ale fi-
nanţatorilor, beneficiarilor, furnizorilor de educaţie şi a oricărei părţi direct interesate (DRE) în dez-
voltarea comunităţilor respective, ce fac obiectul mobilităţii pe diagonală a elevilor, copiilor şi tinerilor.
Notă: În acest context un rol principal l-ar putea avea serviciile de evaluare externă a competen-
ţelor educabililor, copiilor şi tinerilor, precum şi mecanismele de recunoaştere şi certificare a învăţarii an-
terioare, pe baza cărora autorităţile în domeniu să echivaleze diverse forme de educaţie, formale IN şi
NONformale în egală măsură, cu anii şcolari de studiu, ori cu nivele de educaţie sau cicluri şcolare to-
tale şi/sau parţiale.
Mobilitatea pe diagonală ar da posibilitatea, pe de o parte ca şi copiii şi tinerii care nu au acces
imediat la educaţie, refuză şcoala sau sunt în conflict cu norma şcolară, sau au predispoziţii infracţionale
sau care satisfac pedepse penale, să li se echivaleze anumite studii ori nivele de educaţie.
Pe de altă parte, elevii în poziţie de eşec şcolar, în conflict cu norma şcolară, în stare de abandon
ori cu părinţi emigranţi, elevi ce întrerup studiile şi apoi doresc sa-şi reia şcolarizarea, copiii străini ai
căror părinţi sunt rezidenţi în România, tinerii care dintr-un motiv sau altul au un parcurs în zig-zag
faţă de şcoală, copii cu CES sever sau nedepistat, cu talente şi potenţial foarte înalt, copii care se mani-
festa ca devianţă severă faţă de norma social-culturală, rejectaţi social, supra şi/sau subdotatii care pot
progresa, sau regresa, în ritmuri diferite faţă de colegii de generaţie, vor avea posibilitatea de a li se re-
cunoaşte şcolile în regim homeschooling, language centers, şcolile de preparaţii şi meditaţii, centre le-
gale ce nu prezintă conflicte de interese, şcoala dupa şcoală, şcoala din afara şcolii.
(5)În România învăţământul preuniversitar este bun public şi se desfăşoară, în condiţiile pre-
zentei legi, în limba română, precum şi în limbile minorităţilor naţionale, în limbi de circulaţie interna-
ţională şi în orice alte limbi impuse de necesităţile de dezvoltare culturale, social-comunitare şi a pieţei
muncii, la un moment dat.

(6) Realizarea idealulului educaţional în învăţământul preuniversitar are la bază, ca re-
ferenţial, principiile, scopurile şi finalităţile educaţiei, în contextul SC-IUEdu.
Art.4 Principiile care guvernează învăţământul preuniversitar în România, în contextul interferenţelor

şi interdependenţei acestuia cu orice altă formă de educaţie, în contextul Sistemului Complet – Integrat
şi Unitar (al furnizorilor) de Educaţie(Românesc), SC-IUEdu.
sunt:
Principiul asigurării social-educaţionale, egalităţii de şanse şi echităţii, potrivit căruia ,
(1.1.) Statul, prin intermediul SC-IUEdu, constituie şi dezvoltă un sistem de asigurări so-
cial-educaţionale, similar asigurărilor sociale, de viaţa, de sănătate, nelimitativ), care asigură
fiecărei persoane (făt, copil, adolescent, tânăr, adult, vârstnic – cetăţean sau rezident român)
în orice moment al vieţii acestuia, indiferent de condiţia socială şi materială, de sex, rasă, etnie,
naţionalitate, apartenenţă politică sau religioasă, de stare de sănătate sau de orice alt tip de
orientare strict individuală sau minoritară culturală legitimă, existenţa unei forme institu-
ţionalizate de asistenţă social-educaţională, adecvată nevoilor, aspiraţiilor şi aşteptărilor
acestuia şi/sau reprezentaţtilor legitimi ai acesteia şi garanteza accesul persoanei la o astfel
de forma de asistenţă social-educaţională.
(1.2.) Orice persoană are oportunitatea de acces la orice forma de educaţie, a SIPreuniv şi a celor
echivalate acestuia (din cadrul SC-IUEduComp),
iar
(1.3.) Accesul la oportunităţile de învăţare şi educaţie este liber şi se realizează fără discriminare
faţă de condiţia socială şi materială, de sex, rasă, etnie, naţionalitate, apartenenţă politică sau religioasă,
de starea de sănătate sau de orice alt tip de orientare strict individuală sau minoritară culturală legitimă
Principiul incluziunii, coresponsabilizării şi diversităţii culturale, care presupune şi impune:

(2.1.) susţinerea şi dezvoltarea motivaţiei pentru participare, implicare şi co-responsabilizare a
actorilor actului educaţional, ca parteneri în producerea de efecte educaţionale, benefice pentru fie-
care dintre ei;
(2.2.) cultivarea toleranţei şi a acceptării de către fiecare a celorlalţi semeni aşa cum sunt, cu cre-
dinţele, valorile şi reprezentările proprii, susţinerea şi dezvoltarea diversităţii culturale, pluri- inter şi
multiculturalităţii comunitare, globale şi internaţionale;
(2.3.) valorizarea, recunoasterea si orientarea spre ceea ce sunt si reprezinta indivizii in intregul
lor - in manifestarea credintelor, valorilor si reprezentarilor, in atitudinile şi comportamentele lor - spre
ceea ce percep, gandesc şi simt, prin ceea ce pot face, ştiu şi înţeleg să dezvolte, într-un anume stadiu al
vieţii acestora.
Principiul relevanţei, educaţiei diferenţiate, mobilităţii şi flexibilizării curriculare, pentru nevoile

de dezvoltare individuală, sociala şi economică, potrivit caruia:
(3.1.) fiecare persoană, în orice stadiu al vieţii sale, are acces la forma de educaţie cea mai adecvată as-
piraţiilor, nevoilor, aşteptărilor şi potenţialului ei de dezvoltare personală, socială şi social-economic-
profesională.
(3.2.) Sistemul de educaţie complet, integrat şi unitar asigură şi garantează pluralismul educaţional, [ca
şi ?] structuri, forme, entităţi‚ mecanisme şi medii de educaţie ale SIPreuniv sau echivalate acestuia, la
nivel national şi/sau regional sau local, alternative complementare faţă de pedagogiile şi logicile edu-
caţionale tradiţionale, majoritare, comune sau cu devianţe minore de la acestea;
(3.3.) SC-IUEdu – prin intermediul SIPreuniv în primul rând – asigură mobilitatea pe orizontală, pe ver-
ticală şi în diagonală a educabililor conform Art.3 (4) şi (4.1. la 4.3) şi caracterul deschis al SIPreuniv.
(3.4.) Curriculumul National(CN) permite, la nivel de comunitate şcolară, o flexibilizare progresivă a
ponderii Curriculum-ului nucleu şi a celui decis la nivel local sau regional, un echilibru judicios între

competenţele prescrise de dezvoltat şi cele neprescrise al CN, precum şi organizări curriculare diverse:
pe domenii, arii, discipline, module, teme fundamentale, centri de interes tip microintreprinderi, pe re-
zolvarea de probleme, în acord cu programele specifice necesităţilor de dezvoltare a comunităţilor lo-
cale în primul rând.
Principiul efectivităţii, eficienţei şi eficacităţii, pentru

producere de efecte specifice educaţiei indivizilor, în contextul dezvoltării, civismului şi culturii comu-
nităţilor în care aceştia trăiesc
obţinerea de rezultate educaţionale maxime prin gestionarea resurselor existente;
producere şi obţinere de efecte şi rezultate educaţionale scontate, în raport cu scopurile, finalităţile şi
obiectivele proiectate.
NOTA BENE. Fără stipularea eficacităţii, daca un furnizor de educaţie sau un adminstrator al
unui(sub)sistem nu realizeaza exact ceea ce şi-a propus va răspunde public şi plăti în raport propor-
ţionaol cu gradul de neîndeplinire a obiectivelor, altfel principiul răspunderii publice rămâne doar de-
clarativ. De altfel şcoala, conform standardelor de calitate elaborate de ARACIP, are ca domeniu
eficacitatea educaţională. Ea trebuie urmarită în orice forma a SIPreuniv şi a formelor echivalate aces-
tuia, ca şi, în egală măsură, de către administratorul principalelor forme de educaţie formala, respectiv
MECI
Principiul asigurării calităţii, în baza căruia activităţile din unităţile de învăţământ preuniversi-
tar şi a formelor echivalate parţial sau total acestora, componente ale SC-IUEduComp, se raportează la
criterii, standarde, indicatori, reglementări aplicabile şi bune practici locale, regionale, naţionale şi in-
ternaţionale din domeniu.
Principiul subsidiarităţii, descentralizării şi autonomizării în baza căruia:
(6.1.) structurile, entităţile, programele şi mecanismele existente la nivel naţional, a căror reglemen-
tări şi decizii au efect, influenţând constituirea, funcţionarea, organizarea şi dezvoltarea comunităţilor
şcolare, sunt reprezentate şi întărite prin filiale şi oficii, prin delegare decizională, la nivel regional şi local
cu precădere;
) deciziile principale se iau de către actorii şi părţile interesate implicate direct în proces;
) autonomia locală şi regională este în corelaţie directă cu responabilitatea decizională, la fiecare din-
tre aceste nivele.
Principiul educaţiei holistice-integrate şi unitare, a dezvoltării depline, potrivit caruia:

sunt administrate procesele, contextele, experienţele şi situaţiile de învăţare şi educaţie şi valorizate re-
zultatele învăţării, astfel încât acestea asigură dezvoltarea fizica, psiho-afectivă şi spirituală echilibrată;
(7.2.) procesul de gestiune a predării, învăţarea – evaluarea, valorizarea – recunoaşterea şi certificarea
(după caz) – consilierea şi orientarea în dezvoltarea ulterioară, diseminarea şi promovarea rezultatelor
învăţării, se constituie într-un tot unitar, care presupune acţiunea în echipă, integrată, a actorilor care
furnizează şi asigură serviciile de educaţie, precum şi serviciile de asistare a dezvoltării comunităţilor
şcolare şi formelor echivalate acestora;
(7.3.) orice formă de evaluare presupune explicit valorizarea, recunoaşterea şi certificarea (după caz,
la sfârşit de ciclu şcolar) şi înregistrarea integrată şi unitară a rezultatelor învăţării, în termeni de: cre-
dinţe, valori şi reprezentări, atitudini şi comportamente, deprinderi şi abilităţi cognitive, precum şi
orientarea carierei educabililor, prin corelarea directă şi echilibrată a rezultatelor învăţării cu aspiraţiile
de dezvoltare personală ulterioară, pe de o parte; şi cu tendinţele sociale şi de dezvoltare a pieţei mun-
cii, pe de altă parte;
se asigură şi se garantează dreptul copiilor şi tinerilor de a-şi atinge nivelul integral şi maxim de dez-
voltare şi valorizare a potenţialului, calităţilor, talentelor, aptitudinilor şi vocaţiilor naturale, printr-o
curriculă flexibilizată, care include programe de educaţie specifice cultivării potenţialelor;
omul se dezvoltă liber, fie ca fiinţă solitara în raport cu constrângerile dictate de propria conştiinţă

şi/sau de raporturile sale cu divinitatea, fie ca fiinţă socializată în raport cu constrângeri (norme, dogme
şi cutume) culturale, religioase, ecologice, sociale, economice, tehnologice sau politice, ale comunităţi-
lor în care traieşte; fie ca producător de valori materiale sau imateriale pe piaţa muncii, fie integrat în
câte două sau în toate cele trei capitaluri ale sale;
instrucţia şi educatia sunt intercorelate organic, în intelesul formării şi dezvoltării de competenţe şi în-
registrării acestora, ca şi rezultate ale învăţării, pentru fiecare domeniu, cu referire expresă la cele opt
competenţe cheie (key competences – Lisabona), în mod integrat, în cel puţin trei componente ale aces-
tora: atitudini, deprinderi, cunoştinţe, i.e. abilităţi cognitive;
(7.7) educaţia acţionează unitar şi integrat, prin corelarea organică a subsistemelor/ structurilor/ for-
melor/ mecanismelor/ entităţilor SC-IUEdu, acordând o importanţă constanta continuum-ului Formal-
IN şi NONformal, în administrarea experienţelor de învăţare, fără discriminare între mediul formal şi cele
IN şi NONformale, în contribuţia lor la creşterea, formarea şi dezvoltarea fiinţei umane, în deplinătatea
sa, liberă, integrală şi armonioasă;
.
Principiul deschiderii, transparenţei şi răspunderii publice, în baza căruia unităţile şi instituţiile
de învăţământ şi formele echivalate acestora au obligaţia:
să facă publice principalele produse educaţionale şi să se asigure de transmiterea nedistorsionată a in-
formaţiei cu privire la acestea, la destinaţie, în locurile şi timpii adecvaţi;
(8.2.) să pună la dispoziţia oricărui solicitant legitim orice informaţie cerută cu privire la funcţionarea,
organizarea şi dezvoltarea instituţiilor, precum şi a efectelor educaţionale produse, cu excepţia celor
care, prin acord, convenţie şi contract între furnizor şi beneficiar, sunt confidenţiale, sau care din ra-
ţiuni de stat, conform legislaţiei specifice anumitor domenii, sunt informaţii clasificate;
să răspundă public de propriile performanţe, prin repectarea reglementărilor şi cutumelor reponsabi-
lilor de aceste performanţe
Principiul simplicităţii, recunoaşterii şi credibilităţii, conform căruia:
efectele, procesele, serviciile şi produsele educaţionale sunt prezentate public în forme vii, cât mai sim-
plu posibile, clare şi accesibile, potrivit gradului de percepţie şi înţelegere a celor cărora li se adresează;
(9.2.) orice persoană este capabilă să-şi aprecieze nivelul propriu de educaţie, civilitate şi cultură, prin
raportare la scopurile şi finalităţile educaţiei şi poate să aprecieze că efectele educaţiei asupra dezvol-
tării sale sunt benefice în măsura gradului şi nivelului implicării şi asumării responsabilităţilor acestei
persoane în producerea lor;
(9.3.) efectele educaţiei contribuie continuu la creşterea încrederii actorilor implicaţi în procesele, ser-
viciile şi produsele furnizorilor SIPreuniv şi formelor echivalate acestuia.
Principiul coerenţei, consistenţei şi sustenabilităţii sistemice, după care:

strategia naţională, politicile şi programele sectoriale educaţionale, cât şi reglementarea funcţionării şi
dezvoltării orcărei forme de educaţie sunt necontradictorii, asigurând coerenţa SC-IUEdu în interiorul
acestuia, între SIPreuniv şi SC-IUEduCOMP cu precadere, cât şi coerenţa acestuia cu orice alt subsistem
social, în intedependenţa lor procesuală, cu o viziune şi misiuni clar definite, asumate şi corelate cu bu-
nele practici internaţionale, naţionale sau regionale ori locale;
politicile, programele sectoriale – naţionale, regionale şi locale, precum şi orice altă activitate cu efecte
social-educaţionale sunt adecvate şi aplicabile realităţii concrete, de moment, pe termen scurt, mediu
şi lung, în egală măsură;
predicţia asupra dezvoltării şi îmbunătăţirii SIPreuniv, în contextul SC-IUEdu, se bazează pe studii şi
cercetări statistice, diagnoze şi prognoze, care fac posibile cunoaşterea în orice moment a stării siste-
mului, respectiv a nivelului de educaţie, civilitate şi cultură a comunităţilor şi societăţii româneşti în în-
tregul ei, precum şi a potenţialului de dezvoltare susţinută a sistemului de educaţie pe termen mediu şi
lung.
Principiul procesualităţii, permanentei schimbări, creativităţii şi inovaţiei, potrivit căruia:
procesul de creştere şi dezvoltare a fiinţei umane este în corelaţie directă cu schimbările continue, fizice,

psiho-afective şi de desăvârşire spirituală, în mod natural, în interdependenţa capitalurilor fiinţei umane,
personal, social şi social-economic-profesional;
creativitatea este o caracteristică fundamentală, intrinsecă fiinţei umane; educaţia vizează identificarea,
administrarea, valorizarea şi recunoasterea dimensiunilor creativităţii fiinţei umane, ca bază a perfor-
manţelor personale, sociale şi social-profesionale, a dezvoltării comunităţii şi a întregii societăţi;
educaţia, prin intermediul SC-IUEdu, cu focalizare pe SIPreuniv, trebuie să dispună de o infrastructură
instituţionalizată de servicii specializate şi de expertiză, de asistare a dezvoltării comunităţilor şcolare
şi a oricărei forme de educaţie echivalate SIPreuniv la nivel local, regional, naţional şi internaţional, de
promovare, susţinere, asumare şi asimilare organică a studiilor, cercetării şi inovaţiilor, ca bază a dez-
voltării societăţii bunăstării, cunoaşterii şi creşterii calităţii vieţii membrilor săi.
Principiul autonomiei, globalizării şi compatibilizării, pentru:
respectarea, promovarea şi susţinerea tendinţelor de atomizare, decongestionare şi debirocratizare şi

autonomie administrativ-managerială a comunităţilor şcolare şi formelor echivalate acesteia, locale şi
regionale, ca efect al legităţii compensării în raport cu compresia informaţionala, globalizarea şi inter-
naţionalizarea politică, economică, socială, tehnologică şi ecologică;
crearea, susţinerea şi dezvoltarea structurilor în reţea, la nivel local, regional şi naţional, ca bază a libe-
rei competiţii dintre furnizorii de educaţie; precum şi a furnizorilor de servicii specializate, în sprijinul
functionarii şi dezvoltării comunităţilor şcolare, în vederea creşterii calităţii efectelor educaţiei, a pro-
ceselor, serviciilor şi produselor educaţionale;
compatibilizarea şi îmbunătăţirea continuă a administrării educaţiei, potrivit căreia iniţierea de pro-
iecte, achiziţionarea şi aplicarea de politici şi programe sectoriale strategice, la nivel local, regional şi na-
ţional, se face în raport cu referenţiale prestabilite la nivel local, regional si naţional şi cu bunele practici
internaţionale.
Art. 5 (1) Învăţământul preuniversitar din România, în contextul interferenţelor şi interdependenţei

acestuia cu orice altă formă de educaţie, în cadrul Sistemul Complet- Integrat şi Unitar (al furnizorilor)
de Educatie(Romanesc), SC-IUEdu, are ca scopuri şi finalităţi principale:
(2.1.) Scopuri:
Educatia crează şi menţine bunăstarea, asigură şi creşte calitatea vieţii şi poate conduce la realizarea,
împlinirea şi deplina realizare personală.
Educaţia pregăteşte individul pentru viaţa în doi, consolidează familia şi întreţine cercul social restrâns.
Educaţia responsabilizează cetăţeanul, socializează individul şi contribuie la integrarea în comunităţi so-
cial profesionale.
Educaţia cultivă sensibilitatea individului faţă de semenii săi, faţă de mediul înconjurator, faţă de pla-
netă şi univers.
Educaţia asigură dezvoltarea funcţională a individului, în vederea gestionării adecvate a experienţelor
de viaţă personale; dezvoltă inteligenţa socială; formează , susţine şi dezvoltă motivaţia pentru învăţare,
pentru formarea de competenţe şi obţinerea de performanţă social-profesională.
Educaţia asigură condiţiile pentru conservarea culturii, tradiţiilor şi respectarea credinţelor şi valorilor
comunităţilor identitar româneşti, pentru toleranţă şi respect faţă de identitatea culturală diversă, pluri
şi multiculturală.
Educaţia militează pentru respectarea demnităţii umane, a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale
omului; pentru justiţie socială şi adevăr
(2.2) Finalităţi:
recunoaşterea, valorizarea şi susţinerea dezvoltării personale, cu respect faţă de aspiraţiile, cre-

dinţele şi valorile proprii, faţă de singularităţile, complexitatea şi unicitatea fiinţei umane indi-
viduale, prin raportare la social şi contextul comunitar în care trăieşte şi/sau urmează să tră-
iască;
formarea, susţinerea şi dezvoltarea motivaţiei pentru socializare, pentru participarea responsa-
bilă la viaţa în pereche, de familie sau de grup social restrâns;
formarea, susţinerea şi dezvoltarea motivaţiei pentru învăţare, pentru participarea responsabilă
şi activă la viaţa socială, economică şi politică a comunităţii în care traieşte şi/sau în care ur-
mează să trăiască, în vederea asigurării unei dezvoltări sustenabile a acesteia;
formarea şi dezvoltarea competenţelor cheie pentru gestionarea experienţelor cotidiene ale vie-
ţii în comunitatea în care trăieşte sau urmează să trăiască, a inteligenţei sociale pentru viaţa de
adolescent şi a competenţelor specifice necesare pentru formarea şi dezvoltarea personală şi a
orientării pentru îmbunătăţirea continuă a rezultatelor învăţării şi performanţei în vederea pre-
gătirii pentru viaţa de tânăr şi adult;
conservarea, reconsiderarea, formarea şi asumarea unui set de credinţe şi valori care să orien-
teze atitudinile şi comportamentul în dezvoltarea personală, socială şi social-economică deplina,
liberă, integrală şi armonioasă; şi în cariera absolventului, asigurându-i o integrare rapidă şi fi-
rească în viaţa socială şi o integrare adecvată pe piaţa forţei de muncă;
formarea, susţinerea şi dezvoltarea încrederii şi respectului de sine şi faţă de credinţele şi valo-
rile identitar româneşti; orientarea şi încurajarea exprimării explicite şi manifeste a identităţii
de român, în raport cu alte etnii, naţiuni, cu respect faţă de acestea, indiferent de context şi cir-
cumstanţe spaţial-temporale;
dezvoltarea şi orientarea în spiritul respectului faţă de drepturile şi libertăţile fundamentale ale
omului, pentru respect faţă de comunitatea statelor UE, ale ţării, comunităţii şi cetăţii în care
traieşte individul.
(2) În învăţământul preuniversitar se interzice prozelitismul religios, precum şi activităţile care
încalcă normele etice, primejduind sănătatea fizică, psihic-afectivă sau spirituală a elevilor.
(3) Învăţământul preuniversitar este independent de ideologii, religii şi doctrine politice şi este
organizat în conformitate cu valorile universale fundamentale.
(4) În unităţile şi spaţiile de învăţământ se interzice crearea şi funcţionarea partidelor sau a ori-
căror formaţiuni politice, precum şi desfăşurarea activităţilor de organizare şi propagandă politică.
Art. 6 (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, poate iniţia proiecte, achiziţionează şi aplică stra-
tegiile naţionale, politicile şi programele sectoriale cheie în domeniul educaţiei formale preuniversitare
şi în domenii interferente implicate în educaţia formală, IN şi NONformală, specifice sistemului com-
plet – integrat şi unitar de educaţie, cu implicarea întregului Guvern, cu consultarea principalilor par-
teneri sociali (Federaţia Naţională a Asociaţiilor Profesorilor, Federaţia Naţională a Asociaţiilor de
Părinţi, Sindicatele reprezentative din învăţământ, Consiliul Naţional al Elevilor).
(2) Guvernul, prin Ministerul Educaţiei, Cercetarii şi Inovării, finanţează anual conferinţa naţio-
nală a principalilor parteneri sociali, pentru analiza şi dezbaterea problemelor actuale şi de potenţiale
perspective ale învăţământului preuniversitar.
(3) Statul promovează principiile învăţământului democratic şi garantează prin pârghii structu-
rale specifice (legi, reglementări şi entităţi specifice) dreptul la educaţie diferenţiată, pe baza pluralis-
mului educaţional, alternativelor, formelor şi programelor de educaţie conexe şi complementare, în
acord cu vârsta, aspiraţiile, asteptările, cerinţele şi capacităţile individului, exprimate direct sau prin
intermediul reprezentanţilor legitimi, părinţi şi tutori.
(4) Statul încurajează dezvoltarea parteneriatului public – privat, prin măsuri specifice cuprinse
în Hotărâri ale Guvernului şi Ordine de Minstru.
(5) Statul promovează funcţionarea furnizorilor, serviciilor şi produselor educaţionale, precum
şi a entităţilor (agenţii, servicii, proiecte, nelimitativ) furnizoare de know-how, prestatoare de servicii
specializate de expertiză în educaţie sau de asistare a dezvoltării furnizorilor de educaţie, pe baza de
competiţie liberă, atât la nivel local şi regional cât şi la nivel naţional şi garantează prin pârghii structu-
rale specifice (legi, reglementări şi entităţi specifice) fiinţarea unităţilor şcolare private, privatizarea
unor şcoli de stat, precum şi cesiunea administrării private sau public-private a şcolilor de stat, în con-

diţii stabilite printr-o metodologie-cadru de către MECI şi adaptată prin reglementări şi dispoziţii spe-
cifice la nivel regional sau local de către autorităţ şi structuri reprezentative ale finanţatorilor, benefi-
ciarilor, furnizorilor şi a oricărei părti direct interesate (DRE) în dezvoltarea serviciilor de educaţie
performante în comunităţile respective.
Art. 7 (1) Toţi copiii beneficiază, fără discriminare, de alocaţia de stat pentru copii, pe durata şcolari-
zării în învăţământul preuniversitar şi pe durate parţiale, în forme de educaţie echivalate acestuia pen-
tru situaţia de parcurs în zigzag a educabililor, conform Art. 3, (4.3)
(2) Statul, prin organismul specializat al Ministerulului Educaţiei, Cercetării şi Inovării, stabi-
leşte anual costul standard per elev sau preşcolar care stau la baza finanţării de bază. De suma aferentă
beneficiază toţi elevii şi preşcolarii din învăţământul de stat, precum şi elevii şi preşcolarii din învăţă-
mântul obligatoriu privat şi confesional, care studiază în unităţi de învăţământ acreditate şi evaluate
periodic, precum şi în forme de educaţie echivalate acestuia, conform legislaţiei în vigoare, Art.3, (4.3).
(3) Finanţarea învăţământului preuniversitar se face după principiul resursa financiară urmeaza
elevul, în baza căruia alocaţia bugetară aferentă unui elev sau preşcolar se transferă la unitatea de în-
văţământ la care acesta învaţă.
(4) Fondurile alocate învăţământului sunt evidenţiate distinct în bugetul de stat, precum şi în
bugetele locale.
(5) Statul acordă burse sociale de studii copiilor şi tinerilor proveniţi din medii social-culturale
dezavantajate, familii defavorizate, precum şi celor instituţionalizaţi, în condiţiile legii.
(6) Autorităţile publice locale au obligaţia de a asigura, în condiţiile legii, resursele şi condiţiile
necesare pentru ca elevii să frecventeze programele şi cursurile învăţământului obligatoriu., precum şi
formele de educaţie şi programele echivalate unor nivele, cicluri şi ani de studiu ale învăţământului
preşcolar, pe durata funcţionării acestora, conform Art.3, (4.3)
(7) Învăţământul poate fi finanţat şi de către agenţi economici, precum şi de către alte persoane
fizice şi juridice, cu respectarea legislaţiei în vigoare.
Art. 8 (1) Guvernul are obligaţia să sprijine învăţământul în limba română în ţările în care trăiesc ro-
mâni, cu respectarea legislaţiei statului respectiv.
(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe,
poate organiza unităţi de învăţământ cu predare în limba română pe lângă oficiile diplomatice şi insti-
tuţiile culturale ale României în străinătate.
II. SISTEMUL NAŢIONAL DE ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERSITAR
Art. 9 (1) Sistemul naţional de învăţământ este constituit din ansamblul unităţilor şi instituţiilor de în-
văţământ de diferite tipuri, niveluri şi forme de organizare a activităţii specifice proceselor, serviciilor
şi produselor educaţionale.
(2) Sistemul naţional de învăţământ cuprinde unităţi şi instituţii de învăţământ, de stat şi pri-
vate, forme de educaţie echivalate acestuia, componente ale sistemului complet-integrat şi unitar de
educaţie, conform Art.1.bis, Art. 3 (4.3), precum şi cele confesionale acreditate.
(3) Unităţile de învăţământ de stat se pot privatiza parţial pe anumite nivele de educaţie sau ci-
cluri scolare sau total şi/sau concesiona parţial sau total administrarea acestora, în situaţii de faliment
şcolar sau la cererea expresă a actorilor implicaţi în dezvoltarea respectivei comunităţi şcolare, validată
la nivel regional sau local de autoritatea competenta în domeniu, DRE – Departamentul Regional pen-
tru Educaţie). Falimentul şcolar şi validarea la nivel regional sau local se definesc printr-o metodologie-
cadru de către MECI, în care rezultatele evaluărilor instituţionale externe independente pot avea un rol
decisiv.
(4) Învăţământul preuniversitar este organizat pe niveluri, tipuri, forme, domenii, filiere şi pro-
filuri, specializări şi calificări care asigură formarea şi dezvoltarea personală, socializarea, dobândirea
competenţelor cheie şi profesionalizarea progresivă.
(5) Cultele recunoscute de stat au dreptul de a înfiinţa şi administra propriile unităţi şi instituţii
de învăţământ private, cu respectarea legislaţiei în vigoare.

Art. 10 (1) Sistemul de învăţământ preuniversitar cuprinde următoarele niveluri:
educaţia timpurie (0 – 3 ani);
învăţământul preşcolar care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie, grupa mare (3–6/7 ani);
învăţământul primar care cuprinde clasa pregătitoare şi clasele I-IV;
învăţământul secundar care cuprinde:
- învăţământul secundar inferior sau gimnaziu care cuprinde clasele V–IX,
- învăţământul secundar superior sau liceu care cuprinde clasele de liceu X–XII şi învăţământul
profesional;
învăţământul terţiar non-universitar care cuprinde învăţământul postliceal şi formarea conti-
nuă postliceală.
(2) Finalitatea principală a învăţământului obligatoriu de zece clase este formarea competenţe-
lor cheie.
(3) Finalitatea principală a învăţământului liceal este dezvoltarea competenţelor cheie şi forma-
rea de competenţe specifice. În cazul liceelor din filiera vocaţională, se are în vedere şi formarea de com-
petenţe profesionale de nivel IV, conform Cadrului European al Calificărilor.
(4) Finalitatea principală a învăţământului profesional este dobândirea de competenţe profe-
sionale de nivel II şi III, conform Cadrului European al Calificărilor.
(5) Finalitatea principală a învăţământului postliceal este dobândirea de competenţe profesio-
nale de nivel V, conform Cadrului European al Calificărilor.
(6) Formele de organizare a învăţământului preuniversitar sunt: învăţământ de zi, seral, cu frec-
venţă redusă, la distanţă, comasat, pentru copiii cu nevoi educative speciale, la domiciliu, centre de ex-
celenţă pentru copiii cu abilităţi deosebite precum şi unităţi de învăţare after school pentru cultivarea
abilităţilor şi talentelor sau orice altă formă de educaţie instituţionalizată echivalată, şcoală după şcoală,
şcoală din afara şcolii, şcoala vieţii, şcoli în regim homeschooling, language centers, centrele de prepa-
raţii şi meditaţii, servicii de evaluare externă a competenţelor dobândite în medii formale IN şi NON-
formale, mecanisme de recunoaştere şi certificare a învăţării anterioare, nelimitativ, specifice sistemului
complet-integrat şi unitar de educaţie în condiţiile stipulate la Art.1 bis si Art.3 (4.3).
(7) În sistemul de învăţământ pot funcţiona unităţi pilot, experimentale şi de aplicaţie.
(8) Elevii cu ritmuri rapide de invatare pot promova 2 ani de studii într-un an şcolar la materiile
unde dovedesc accelerare a invatarii, prin examinarea cunostintelor si abilitatilor de catre comisii de
specialitate organiyate de catre Inspectoratele Şcolare. Elevii beneficiază de posibilitatea aprofundarii
studiilor, a imbogatirii directiilor de studiu sau a recuperarii informatiilor.
Art.11 (1) Educaţia timpurie se organizează în familii, creşe şi, după caz, în gardinerii - forme de asis-
tenţă social-educaţionala între creşe şi grădiniţe, grădiniţe şi centre de zi, în plasament social, şi/sau
orice altă formă de educaţie echivalată, specifică sistemului complet – integrat şi unitar de educaţie,
conform Art.3. (4.3))
(2) Înfiinţarea unităţilor de educaţie timpurie, conţinutul educativ al educaţiei timpurii, stan-
dardele de calitate şi metodologia de organizare ale acesteia se stabilesc prin Hotărâre de Guvern, în ter-
men de maximum 9 luni de la promulgarea prezentei legi.
(3) Asigurarea personalului didactic şi de asistenţă social-educaţională necesar desfăşurării edu-
caţiei timpurii se face de către autorităţile publice locale, cu respectarea standardelor de calitate şi a le-
gislaţiei în vigoare, a interdependenţelor dintre SIPreuniv şi formele echivalate acestuia ale
SC-IUEduComp,în contextul SC-IUEdu
(4) În termen de maximum 9 luni de la promulgarea prezentei legi, Guvernul reglementează ti-
purile şi modalităţile de finanţare a serviciilor de educaţie timpurie. Finanţarea din resurse publice se
acordă numai furnizorilor acreditaţi de servicii de educaţie timpurie, publici sau privaţi.
(5) Grădiniţele pot funcţiona ca unităţi independente sau în cadrul unor unităţi şcolare, cu apro-
barea filialelor şi oficiilor DRE.
(6) Autorităţile publice locale şi Departamentele Regionale pentru Educaţie(DRE) asigură con-
diţiile pentru generalizarea treptată a învăţământului preşcolar.

(7) În clasa pregătitoare sunt înscrişi copiii care împlinesc vârsta de 6 ani până la data începerii
anului şcolar.
(8) Învăţământul gimnazial, liceal şi postliceal poate fi organizat şi ca învăţământ cu frecvenţă
redusă şi la distanţă, în condiţiile legii, în unităţi de învăţământ acreditate, stabilite de Departamentele
Regionale pentru Educaţie(DRE).
(9) Absolvenţii învăţământului gimnazial dobândesc Diploma de absolvire, însoţită de un porto-
foliu personal pentru educaţie permanenta şi foaia matricolă.
(10) Învăţământul liceal funcţionează cu următoarele filiere şi profiluri:
filiera teoretică, cu profilurile uman şi real;
filiera vocaţională cu profilurile informatică, tehnologic, servicii, resurse naturale şi protecţia
mediului, militar, ordine şi securitate publică, teologic, sanitar, sportiv, artistic şi pedagogic.
(11) Învăţământul profesional se poate organiza în cadrul liceelor din filiera vocaţională, în baza
solicitărilor din partea angajatorilor privaţi sau ai Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă
(ANOFM).
(12) Curriculumul şi durata învăţământului profesional sunt stabilite de comun acord de către Mi-
nisterul Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi Agenţia Naţională pentru Ocupare a Forţei de Muncă, în func-
ţie de nivelul de calificare profesională cu care se finalizează.
(13) Stagiile de instruire practică sunt asigurate şi finanţate parţial de către Agenţia Naţională
pentru Ocuparea Forţei de Muncă sau de către angajatorii privaţi.
(14) Calificările profesionale care pot fi dobândite prin învăţământ profesional sunt cuprinse în
Registrul Naţional al Calificărilor.
(15) Pregătirea prin învăţământul profesional se realizează pe baza standardelor de pregătire
profesională aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, în urma consultării partenerilor
sociali. Standardele de pregătire profesională se realizează pe baza standardelor ocupaţionale sau a
profilelor de competenţă specifice domeniului care include ocupaţia respectivă, validate de comitetele
sectoriale.
(16) Absolvenţii învăţământului profesional dobândesc certificat de absolvire, portofoliu de edu-
caţie permanentă şi foaia matricolă.
(17) Absolvenţii învăţământului profesional, care promovează examenul de certificare a com-
petenţelor profesionale, dobândesc certificat de calificare profesională şi suplimentul descriptiv al cer-
tificatului, conform Europass.
(18)Modul de organizare şi desfăşurare a examenului de certificare a competenţelor profesionale
este reglementat de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării prin metodologie cadru specifică, apli-
cată/adaptată/complementată de DRE , care se dă publicităţii la începutul şcolarizării prin şcoala pro-
fesională.
(19) Absolvenţii învăţământului profesional pot continua studiile în ciclul superior al liceului în
condiţiile stabilite prin regulament al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării, în condiţiile meto-
dologiilor similare celor din Art.3 (4.2). Liceele din filiera vocaţională pot recunoaşte o parte din com-
petenţele dobândite în şcoala profesională, în condiţiile metodologiilor similare celor din Art.3 (4.1). şi
(4.2), după caz.
(20) Unităţile de învăţământ în care se organizează filiera vocaţională a liceului sunt stabilite de
DRE, prin filialele judeţene şi oficiile din localităţile cheie ale judeţelor arondate fiecăreia din cele opt
regiuni teritorial-administrative, cu consultarea autorităţilor locale având în vedere tendinţele de dez-
voltare socială şi economică precizate în documente strategice regionale, judeţene şi locale.
Art.12(1) Absolvenţii liceului primesc diploma de absolvire, foaia matricola şi portofoliul de educaţie
permanentă, care atestă finalizarea studiilor liceale şi care conferă dreptul de acces, în condiţiile legii,
în învăţământul terţiar postliceal şi dreptul de susţinere a bacalaureatului.
(2) Absolvenţii liceelor din filiera vocaţională primesc, la absolvire, şi certificat de calificare pro-
fesională.
(3) Învăţământul liceal se finalizează cu evaluarea prin bacalaureat, care este o evaluare naţio-
nală sau regională şi se desfăşoară pe baza unei metodologii-cadru elaborate şi aprobate de către Mi-
nisterul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, cu aplicarea/ adaptarea/complementarea de către DRE pentru
bacalaureatele regionale, în condiţiile legii.

(4) Fiecare absolvent susţine bacalaureatul într-o singură sesiune într-un an şcolar. Ministerul
Educaţiei, Cercetării şi Inovării poate organiza, anual, o sesiune specială.
(5) Probele specifice bacalaureatului sunt stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării
şi sunt anunţate elevilor la începutul primei clase de liceu.
(6) Candidaţii proveniţi din învăţământul de stat pot susţine bacalaureatul şi examenul de certi-
ficare a competenţelor profesionale, fără taxă, o singura dată. Prezentările ulterioare la aceste examene
sunt condiţionate de achitarea unor taxe stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării.
(7) Eliberarea certificatului de calificare profesională nu este condiţionată de promovarea exa-
menului de bacalaureat.
(8) Absolvenţii de liceu pot susţine bacalaureatul internaţional în condiţiile în care îşi asumă
plata taxelor aferente.
(9.1) Pot exista multiple forme de evaluare a competenţelor de liceu, denumite generic baca-
laureat, acreditate la nivel naţional, conform unor metodologii specifice elaborate de MECI, precum şi
multiple examene de bacalaureat la nivel regional, acreditate de servicii specializate care funcţioneaza
pe lânga DRE şi recunoscute la nivel regional şi/sau naţional, după caz.
(9.2) Recunoaşterea şi validarea – în termenii economiei de piaţă - rezultatelor unor astfel de
examene se face în primul rând la nivel de Angajator şi/sau de orice altă entitate din câmpul activităţi-
lor sociale şi/sau confesionale.
Art.13 (1) Învăţământul postliceal sau terţiar non-universitar are o durată de 1-3 ani stabilită pe baza compe-
tenţelor anterior dobândite de cursanţi, precum şi în funcţie de complexitatea calificării.
(2) Nomenclatorul calificărilor profesionale se stabileşte prin Registrul Naţional al Calificărilor, în concordanţă cu
Cadrul Naţional şi European al Calificărilor.
(3) Învăţământul terţiar non-universitar de stat este gratuit.
(4) Admiterea în învăţământul terţiar non-universitar se face în baza unei metodologii şi pe criterii stabilite de uni-
tatea de învăţământ, conform legislaţiei în vigoare.
(5) Pot fi şcolarizati în învăţământul terţiar non-universitar absolvenţi de liceu, cu sau fără diplomă de bacalaureat.
(6) Agenţii economici pot înfiinţa şi finanţa specializări postliceale în funcţie de cerinţele pieţei
muncii. Curriculumul acestor specializări va fi stabilit de comun acord între agenţii economici finanţa-
tori şi unităţile şcolare.
(7) Statul susţine şi stimulează inclusiv financiar programe de studiu pentru învăţământul ter-
ţiar nonuniversitar, în parteneriat public – privat.
Art.14Învăţământul de arte, învăţământul medical, învăţământul sportiv, învăţământul militar, de ordine

şi securitate public se reglementează prin hotărăre a Guvernului în baza legislaţiei în vigoare, la iniţia-
tiva Ministerului Educaţiei, Cercetarii şi Inovării.
Art.15(1) În sistemul de învăţământ preuniversitar pot fi iniţiate şi organizate alternative educaţionale

şi forme complementare de educaţie, recunoscute, validate sau autorizate, după caz, la nivel local/re-
gional de către Departamentele Regionale pentru Educaţie, prin servicii specializate în domeniu, cu
acordul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării, pe baza unui regulament-cadru aprobat prin ordin
al ministrului.
(2) Acreditarea, respectiv evaluarea periodică a alternativelor educaţionale şi formelor comple-
mentare de educaţie, se face potrivit legii şi respectând metodologiile proprii alternativelor educaţio-
nale şi formelor complementare de educaţie.
Art.16(1) Departamentele Regionale pentru Educaţie (DRE) şi Autorităţile administraţiei publice locale
au obligaţia de a asigura buna desfăşurare a învăţământului preuniversitar în arealul în care acestea îşi
exercită autoritatea.
(2) Educaţia timpurie, învăţământul primar şi gimnazial sunt în responsabilitatea Consiliului
Local, iar învăţământul liceal, învăţământul special şi învăţământul terţiar non-universitar sunt în res-
ponsabilitatea Consiliului Judeţean.
(3) Neîndeplinirea obligaţiilor autorităţilor locale în privinţa învăţământului preuniversitar se
sancţionează conform legilor în vigoare.

(4) Educaţia pentru cei care au depăşit vârsta de şcolarizare va fi asigurată prin programe de tip
a doua şansă desfăşurată de către instituţii acreditate în acest scop, în baza unui regulament-cadru al Mi-
nisterului Educaţiei, Cercetării şi Inovării aplicat/ adaptat/ complementat de către Departamentele Re-
gionale pentru Educaţie.
Art.17(1) În vederea asigurării calităţii educaţiei şi a optimizării gestionării resurselor, unităţile de în-
văţământ şi autorităţile administraţiei locale pot decide înfiinţarea consorţiilor şcolare.
(2) Consorţiile şcolare sunt parteneriate contractuale între unităţile de învăţământ, care asigură:
libera circulaţie a personalului între unităţile membre ale consorţiului;
utilizarea în comun a resurselor unităţilor de învăţământ din consorţiu;
lărgirea oportunităţilor de învăţare oferite elevilor şi recunoaşterea reciprocă a rezultatelor în-
văţării şi evaluării acestora.
Mobilitatea pe orizontală şi pe verticală a educabililor, între unităţile membre ale consorţiului.
(3) Cadrul general pentru înfiinţarea, desfiinţarea şi funcţionarea consorţiilor şcolare se va re-
glementa prin hotărâre a Guvernului, cu respectarea legislaţiei în vigoare.
(4) Toţi absolvenţii formelor de învăţământ gimnazial vor putea urma învăţământul liceal sau
profesional în condiţii de gratuitate. Liceele au autonomie în stabilirea criteriilor de departajare a ele-
vilor la admitere, acolo unde numărul de înscrişi depăşeşte numărul de locuri.
(5) Pentru a asigura calitatea educaţiei, autorităţile locale, cu precădere DRE, cu acordul Minis-
terului Educaţiei, Cercetării şi Inovării, pot decide, în anumite condiţii, desfiinţarea unei şcoli şi aron-
darea elevilor la alte unităţi şcolare mai performante, asigurând toată logistica necesară.
Art.18(1) Reţeaua şcolară este formată din totalitatea unităţilor de învăţământ şi a formelor de educa-
ţie echivalate parţial sau total cu acestea, autorizate provizoriu, respectiv acreditate.
(2) Reţeaua şcolară a unităţilor de învăţământ de stat şi privat se organizează de către autorită-
ţile publice locale, cu avizul conform al Departamentelor Regionale pentru Educaţie (DRE). Pentru în-
văţământul special, liceal, profesional şi postliceal, reţeaua şcolară se organizează de către consiliul
judeţean, respectiv a consililui general al municipiului Bucureşti, cu consultarea partenerilor sociali şi
a DRE şi cu avizul conform al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării.
(3) Persoanele juridice şi fizice, sau orice alta entitate cu statut social legal (familia/ asociaţiile
familiale, nelimitativ) pot înfiinţa, în condiţiile legislaţiei în vigoare, unităţi de educaţie timpurie şi de
învăţământ primar, gimnazial, liceal, profesional şi terţiar non universitar.
(4) Reţeaua şcolară a unităţilor de învăţământ se dă publicităţii la începutul fiecărui an, pentru
anul şcolar următor. Numărul de clase şi de locuri se aprobă prin hotărâre a Guvernului, cu cel puţin 6
luni înainte de începerea anului şcolar.
(5) În cadrul sistemului naţional de învăţământ preuniversitar de stat se pot înfiinţa şi pot func-
ţiona, conform legii, unităţi de învăţământ cu clase constituite pe bază de contracte de parteneriat între
unităţi de învăţământ de stat şi privat acreditate, precum şi între instituţii din ţară şi străinătate, pe baza
unor acorduri interguvernamentale.
(6) Unităţile de învăţământ preuniversitar, indiferent de tip, nivel, formă, filieră şi profil, sunt
supuse evaluării periodice şi acreditării, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Învăţământ special şi special integrat
Art.19 (1) Statul garantează dreptul egal la educaţie al tuturor persoanelor cu dizabilităţi sau cu cerinţe
educaţionale speciale. Învăţământul special şi special integrat sunt parte componentă a sistemului na-
ţional de învăţământ preuniversitar.
(2) Învăţământul special şi special integrat sunt o formă de instruire şcolară diferenţiată, adap-
tată şi de asistenţă educaţională, socială, medicală complexă, destinată persoanelor cu dizabilităţi sau
cu cerinţe educaţionale speciale.
(3) Învăţământul special şi special integrat este organizat, de regulă, ca învăţământ de zi şi este
gratuit. În funcţie de necesitatile locale, acesta se poate organiza şi sub alte forme, în conformitate cu le-
gislaţia în vigoare.

(4) Guvernul elaborează reglementări specifice pentru serviciile educaţionale şi de asistenţă,
oferite persoanelor cu dizabilităţi medii sau severe.
Art.20 (1) Învăţământul special şi special integrat se organizează, după caz, în unităţi de învăţământ spe-
cial pentru copii, elevi şi tineri cu dizabilităţi senzoriale (de văz şi de auz), motorii, psihomotorii, min-
tale şi de comunicare şi relaţionare (autismul) şi în unităţi de învăţământ de masă, pentru copiii cu
cerinţe educaţionale speciale.
(2) Învăţământul special integrat se poate organiza în clase speciale şi individual sau în grupe
integrate în clase de masă.
(3) Conţinuturile învăţământului special şi special integrat, demersurile didactice, precum şi pre-
gătirea şi formarea personalului care acţionează în sfera educaţiei copiilor cu dizabilităţi sau cu cerinţe
educaţionale speciale sunt stabilite prin metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetarii şi In-
ovării.
(4) Durata educaţiei copiilor cu dizabilităţi poate fi mai mare decât cea precizată prin prezenta
lege şi se stabileşte, în funcţie de gradul şi tipul dizabilităţii, prin ordin al ministrului Educaţiei, Cerce-
tarii şi Inovării.
(5) Finanţarea învatamântului pentru copiii cu cerinţe educative speciale se face din bugetele
consiliilor judeţene pe raza cărora funcţionează unitatea de învăţământ special, indiferent de domiciliul
copiilor, elevilor şi tinerilor cu cerinţe educaţionale speciale, respectiv din bugetul Consiliului General
al Municipiului Bucureşti.
Art.21(1) Evaluarea, asistenţa psiho-educaţională, orientarea şcolară şi orientarea profesională a co-

piilor, elevilor şi tinerilor cu dizabilităţi sau cu cerinţe educaţionale speciale se realizează de către Cen-
trele Judeţene de Resurse şi de Asistenţă Educaţională (CJRAE) prin serviciile de evaluare şi orientare
şcolară şi profesională, în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetarii şi Inovă-
rii.
(2) Stabilirea gradului de handicap al elevilor cu dizabilităţi se face de către comisiile pentru pro-
tecţia copilului, la propunerea centrului judeţean de resurse şi de asistenţă educaţională, cu consulta-
rea comisiei interne de evaluare.
(3) Profesionalizarea elevilor/tinerilor cu dizabilităţi se face în unităţi de învăţământ special şi
de masă, cu consultarea factorilor locali interesaţi.
Art.22(1) Copiii, elevii şi tinerii cu dizabilităţi sau cu cerinţe educaţionale speciale, integraţi în învăţă-
mântul de masă, beneficiază de sprijin educaţional prin cadre didactice de sprijin şi itinerante, de la caz
la caz. Organizarea serviciilor de sprijin educaţional se face de către Centrul Judeţean de Resurse şi de
Asistenţă Educaţională şi se reglementează prin metodologii specifice elaborate de Ministerul Educaţiei,
Cercetarii şi Inovării, aprobate prin hotărâre a Guvernului.
(2) Elevii cu dizabilităţi, şcolarizaţi în instituţii de învăţământ special, beneficiază de protecţie
specială constând în alocaţie zilnică de hrană şi rechizite şcolare în cuantum egal cu al copiilor institu-
ţionalizaţi şi de servicii gratuite în internatele şi cantinele şcolare.
(3) Elevii cu dublă excepţionalitate, abilităţi înalte şi dizabilităţi vor fi incluşi în programe edu-
cative în funcţie de abilităţile manifestate, acestora asigurânduli-se condiţiile de atingere a performan-
ţei prin includerea în aceste programe.
Art.23(1) Pentru copiii, elevii şi tinerii cu boli cronice sau cu boli care necesită perioade de spitalizare
mai mari de patru saptamâni, se pot organiza, după caz, grupe sau clase în cadrul unităţii sanitare în care
aceştia sunt internaţi.
(2) Pentru copiii, elevii şi tinerii care din motive medicale sau din cauza unei dizabilităţi sunt ne-
deplasabili, se organizează şcolarizare la domiciliu, pe perioada determinată.
(3) Şcolarizarea la domiciliu, respectiv înfiinţarea clase/grupe în spitale se face de către direcţia
judeţeană de educaţie, la propunerea centrului judeţean de resurse şi de asistenţă educaţională, în baza
unei metodologii cadru, elaborată de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării.
(4) Pentru şcolarizarea minorilor şi adulţilor din centrele de reeducare, penitenciare pentru mi-

nori şi tineri şi penitenciare pentru adulţi, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării organizează şi fi-
nanţează, după caz, grupe, clase sau unităţi de învăţământ.
(5) Unităţile de învăţământ special pot beneficia de sprijinul instituţiilor de protecţie socială, al
altor organisme private autorizate, al persoanelor fizice sau juridice din ţară şi din străinătate, pentru
stimulare, compensare şi recuperare a handicapului.
(6) La nivelul grădiniţelor se vor organiza Centre de Resurse pentru Părinţi, care să ofere consi-
liere şi asistenţă părinţilor care au copii cu cerinţe educaţionale speciale.
Art.24 Învăţământul special dispune de planuri de învăţământ, programe şcolare, programe de asis-
tenţă psihopedagogică, manuale şi metodologii didactice alternative, elaborate în funcţie de tipul şi gra-
dul handicapului şi aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetarii şi Inovării.
Art.25(1) În învăţământul preşcolar şi primar, în funcţie de evoluţia copilului, se pot face propuneri de
reorientare operativă dinspre şcoala specială spre şcoala de masă şi invers sau dinspre căminul-şcoală
spre şcoala specială şi invers.
(2) Propunerea de reorientare se face de către cadrul didactic care a lucrat cu copilul în cauză şi
de către psihologul şcolar. Hotărârea de reorientare se ia de către comisia de expertiză, cu acordul fa-
miliei sau al susţinătorului legal.
(3) Copiii cu cerinţe educative speciale, care nu au putut fi reorientaţi spre învăţământul de masă,
inclusiv în clase speciale, continuă procesul de educaţie în unităţi ale învăţământului special primar,
gimnazial, liceal, diferenţiat după tipul şi gradul handicapului.
(4) Se constituie CNID, Centrul Naţional de Învăţare Diferenţiata (legea 17-2007), care va prelua
dezvoltarea psihică-educaţională a copiilor şi tinerilor cu excepţionalităţi atât la nivelul supradotării
cât şi la nivelul dizabilităţilor, sau a dublelor excepţionalităţi. CNID va avea departamenteîn fiecare din
cele opt capitale regionale, filiale şi oficii în capitalele de judeţ şi localităţi cheie ale judetului. CNID va
elabora curricule diferenţiate şi va dezvolta baza de informaţie care să permită traseele diferenţiate de
educaţie, precum şi pregătirea specializată a cadrelor didactice, proiectarea de programe educaţionale
şi de politici educaţionale specifice.
Art.26 Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, împreună cu alte organisme guvernamentale
sau neguvernamentale cu preocupări în domeniu, asigură integrarea în viaţa activă, în forma cores-
punzătoare de muncă, a absolvenţilor învăţământului special, potrivit calificării obţinute şi în condiţiile
prevăzute de legislaţia în vigoare.
Art.27 (1) Instituţiile şi unităţile conexe ale învăţământului preuniversitar sunt: Casa Corpului Didac-
tic, Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Preuniversitar, Consiliul Naţional pen-
tru Finanţarea Învăţământului Preuniversitar, Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională.
(2) Organizarea, managementul şi finanţarea instituţiilor conexe intră în responsabilitatea Mi-
nisterului Educaţiei, Cercetării şi Inovării.
(3) În fiecare capitală din cele opt regiuni teritorial administrative ale ţării, cu filiale şi oficii în
fiecare capitală de judeţ şi localităţi cheie ale judeţului, şi în municipiul Bucureşti se constituie şi func-
ţionează Agenţia pentru Administarea Formării continue a personalului din educaţien (AAFC) consti-
tuită pe structura Caselor Corpului Didactic, subordonate autorităţilor centrale cu competenţe în
domeniu (CNFP, de exemplu) Casa Corpului Didactic (CCD), Structura şi atribuţiile Casei Corpului Di-
dactic se stabilesc de servicii specializate în domeniu şi se promulgă prin ordin al ministrului.
(4) Centrul Judeţean de Resurse şi de Asistenţă Educaţională este o instituţie conexă, specializată,
a învăţământului preuniversitar, cu personalitate juridică, subordonată Inspectoratului Şcolar.
(5) Finanţarea Centrului Judeţean de Resurse şi de Asistenţă Educaţională se asigură de la bu-
getul consiliului judeţean/bugetul consiliului general al municipiului Bucuresti.
(6) Centrul Judeţean de Resurse şi de Asistenţă Educaţională organizează, coordonează meto-
dologic, monitorizează şi evaluează, după caz, la nivel judeţean/al municipiului Bucureşti, următoarele
activităţi şi servicii educaţionale:

a) servicii de asistenţă psihopedagogică, furnizate prin centrele judeţene şi cabinetele de asistenţă psi-
hopedagogică;
b) servicii de terapii logopedice, furnizate prin centrele şi cabinetele logopedice interşcolare
c) servicii de evaluare, orientare şcolară şi profesională;
d) servicii de mediere şcolară, furnizate de mediatorii şcolari;
e) servicii de consultanţă pentru educaţie incluzivă, furnizate de centrele şcolare de educaţie incluzivă.
(7) Structura, organizarea şi funcţionarea Centrului Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţio-
nală se stabilesc prin regulament elaborat prin Ordin al ministrului.
(8) Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar se organizează şi
funcţionează în baza Legii asigurării calităţii educaţiei.
(9) Consiliul Naţional de Finanţare a Învăţământului Preuniversitar (CNFIP) se organizează în su-
bordinea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării. Atribuţiile, structura, organizarea şi funcţionarea
Consiliului Naţional de Finanţare a Învăţământului Preuniversitar se stabilesc prin ordin de ministru.
(10)Educaţia copiilor şi tinerilor cu abilităţi înalte
(10.1) Învăţământul pentru copii cu abilităţi deosebite se va organiza atât în centre specializate,
în centre vocaţionale, palatele copiilor cât şi în şcolile de masă cu ajutorul unor programe specializate
de îmbogăţire a direcţiilor de studiu, aprofundare a cunoştinţelor, grupare în funcţie de abilităţi, acce-
lerare a învăţării, compactare a curriculei, mentoring şi alte programe specializate.
(10.2.) Elevii din învăţământul de masă pot participa la aceste programe şi primi credite trans-
ferabile în fişa lor matricolă. Elevii cu dublă excepţionalitate dată de abilităţi deosebite şi dizabilitate fi-
zică sau senzorială pot participa fizic sau în programe online la activităţile centrelor specializate primind
credite ce vor fi transferate în foaia lor matricolă.
(10.3.) În cazul în care nivelul studiilor efectuate va fi de nivel universitar, aceste credite vor fi au-
tomat recunoscute de facultăţile la care se vor înscrie ulterior, iar cursurile deja efectuate nu vor mai tre-
bui repetate.
(10.4.) Elevii cu abilităţi înalte vor putea avea un traseu individualizat de educaţie conform ni-
velului propriu de abilităţi şi pasiuni în care obţin performanţe.
(10.5.) Profesorii si expertii care vor asista dezvoltarea acestor educabili/ administra experien-
tele de invatare ale acestora în centrele specializate, vor avea o pregătire de specialitate şi vor benefi-
cia de un program intensiv şi specializat de educaţie permanentă pentru mărirea performanţelor
profesionale.
Art.28(1) Învăţământul privat se organizează pe principiul non-profit în unităţi de învăţământ preuni-

versitar, la toate nivelurile şi formele, conform legislaţiei în vigoare.
(2) Unităţile de învăţământ preuniversitar privat se pot înfiinţa cu autorizarea Departamentelor
Regionale pentru Educaţie, prin filialele şi oficiile sale din teritoriu.
(3) Criteriile, standardele şi indicatorii minimali de asigurare a calităţii educaţiei aplicate în în-
văţământul preunivesitar privat sunt identice cu cele aplicate în învăţământul preuniversitar de stat.
Fiecare unitate de învăţământ preuniversitar - privat sau de stat - îşi va putea defini şi criterii, stan-
darde şi indicatori optimi, proprii, de asigurare a calităţii educaţiei pentru a-şi genera astfel specificitatea
şi propriile avantaje competiţionale..
(4) Autorizarea de funcţionare provizorie, de acreditare şi evaluarea periodică a unităţilor de în-
văţământ preuniversitar privat este realizată de către Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învă-
ţământul Preuniversitar, şi de orice altă agenţie sau organism acreditat pentru evaluare externă a
unităţilor de învăţământ preuniversitar, conform legislaţiei în vigoare.
Art.29(1) Statul asigură finanţarea de bază pentru toţi preşcolarii şi elevii din învăţământul obligato-
riu, înmatriculaţi în unităţile de învăţământ preuniversitar privat si în formele echivalate parţial sau
total acestuia, acreditate şi evaluate periodic. Finanţarea se face în baza şi în limitele costului standard
per elev sau preşcolar, după aceeaşi metodologie ca şi în cazul învăţământului de stat.
(2) În învăţământul preuniversitar privat taxele de şcolarizare se stabilesc de către fiecare insti-

tuţie sau unitate de învăţământ, în condiţiile legislaţiei în vigoare.
Art.30(1) Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să studieze şi să se instruiască în

limba maternă la toate nivelurile, tipurile şi formele de învăţământ preunivesitar, în condiţiile legii.
(2) În funcţie de necesităţile locale, se pot organiza, la cerere şi în condiţiile legii, grupe, clase sau
unităţi de învăţământ preunivesitar cu predare în limbile minorităţilor naţionale.
(3) Se recunoaşte dreptul persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale de a înfiinţa şi de a ad-
ministra propriile unităţi de învăţământ preuniversitar.
(4) La toate formele de învăţământ în limba română, în limbi de circulaţie internaţională sau în
limbile minorităţilor naţionale sau în orice altă limbă impusă de necesităţile de dezvoltare comunitară
într-un anumit moment, se poate înscrie şi pregăti orice cetăţean român, indiferent de limba sa ma-
ternă şi de limba în care a studiat anterior.
Art.31(1) Disciplina „Limba română” se predă, pe tot parcursul învăţământului preuniversitar, după
programe şcolare şi manuale elaborate în mod special pentru minoritatea respectivă.
(2) Elevilor aparţinând minorităţilor naţionale, care frecventează unităţi de învăţământ cu pre-
dare în limba română, li se asigură, la cerere şi în condiţiile legii, ca disciplină de studiu, limba şi litera-
tura maternă, precum şi istoria şi tradiţiile minorităţii naţionale respective.
(3) Elevii proveniţi din familii de origine străină venite în România vor beneficia de trasee edu-
cative care să respecte continuitatea educaţiei lor anterioare în paralel cu programele educative naţio-
nale şi cu cursuri intensive de limbă română. Aceste trasee vor fi obţinute prin recunoaşterea creditelor
obţinute prin diferite programe educaţionale acreditate, în şi în afara şcolilor.
III. CURRICULUMUL ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR
Art.32 (1)Învăţământul preuniversitar se derulează potrivit unui Curriculum Naţional adaptat la ne-
voile specifice dezvoltării personale, sociale din câmpul social de activităţi, la nevoile pieţei forţei de
muncă şi ale fiecărei comunităţi, în baza principiului subsidiarităţii.
(2) Baza de raportare/plecare, referenţialul pentru elaborarea şi viabilitatea curiculumului na-
ţional se constituie din principiile, scopurile şi finalităţile învăţământului preuniversitar, în contextul
Sistemului complet-integrat şi unitar de educaţie, prin respectarea întocmai a acestora.
Art.33(1) Baza conţinuturilor învăţării din învăţământul preuniversitar este asigurată prin Curriculu-
mul Naţional stabilit de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, la care se adaugă o altă componentă
aflată la decizia şcolii şi o altă componentă aflată la decizia şcolii cu acordul Departamentelor Regio-
nale pentru Educaţie, prin intermediul serviciilor specializate de asistare a dezvoltării comunităţilor
şcolare, eventual recomandate de DRE. Curriculumul naţional este ansamblul coerent al planurilor-
cadru de învăţământ, al programelor şi al manualelor şcolare din învăţământul preuniversitar, precum
şi al auxiliarelor curriculare, a obiectivelor formale, non-formale sau informale de educaţie precum şi
al modalităţilor de evaluare, stilurilor de predare, bazelor de date online.
(2) Planurile-cadru de învăţământ cuprind formule de organizare curriculară, pe arii, pe dome-
nii, alte forme, nelimitativ, disciplinele obligatorii, opţionale şi facultative, precum şi numărul minim şi
maxim de ore aferente fiecăreia dintre acestea.
(3) Programele şcolare stabilesc pentru fiecare disciplină sau altă formă de organizare curricu-
lară, pe teme fundamentale, pe centri de interes, pe micro-intreprinderi, nelimitativ, din planul de în-
văţământ obiectivele instructiv-educative şi formative ale disciplinei şi evidenţiază conţinuturile
fundamentale de ordin teoretic, experimental şi aplicativ, oferind orientări metodologice generale pen-
tru realizarea acestora. Ele definesc în mod explicit modul de evaluare a fiecarei competenţe dobândite.
(4) Planurile-cadru şi programele şcolare pentru învăţământul preuniversitar sunt elaborate de
către Consiliul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare şi Consiliul Naţional de Dezvoltare a Învăţă-
mântului Profesional şi Tehnic, sau orice altă entitate specializată în domeniu, se achiziţionează prin li-
citaţie publică de către MECI, după caz, dacă sunt mai mulţi furnizori de Curriculum national; şi se
aprobă prin Ordin al ministrului Educaţiei, Cercetării şi Inovării.

(5) În cazul alternativelor educaţionale şi al învăţământului privat, planurile-cadru şi progra-
mele şcolare sunt elaborate în proiect de reprezentanţi ai acestora, sau achizitionate de la servicii de ex-
pertiza in domeniu şi sunt avizate de Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare.
(6.1) Manualele şcolare se elaborează şi se evaluează pe baza programelor şcolare, parte a Cur-
riculumului naţional nucleu, aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării.
(6.2.) Manualele şcolare şi/sau ghidurile metodologice de asistare a învăţării/gestiunii expe-
rienţelor de învăţare ale educabililor (predare-învăţare-evaluare) şi auxiliarele curriculare specifice
programelor şcolare componente ale curriculumului la decizia şcolii şi a celor specifice flexibilităţii cur-
riculare/complementare se elaboreaza la nivelul comunităţilor şcolare, de către acestea sau prin achi-
ziţionare de servicii locale de expertiză în domeniu, şi sunt aprobate de DRE, după caz, dacă sunt CDS,
NU, dacă sunt din zona flexibilităţii curriculare, DA.
(7) Membrii corpului profesoral/didactic selectează şi recomandă elevilor, în baza libertăţii ini-
ţiativei profesionale, un anumit manual şcolar din lista celor aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetă-
rii şi Inovării, pentru a fi utilizat în procesul didactic, sau anumite baze de date conţinînd cunoştinţe
specializate. Cadrele didactice pot selecta şi auxiliarele curriculare care optimizează calitatea predării-
învăţării.
(8) Instrumentele de evaluare curentă a elevilor şi cele pentru examinarea acestora se centrează
pe dobândirea competenţelor la standardele şi criteriile de performanţă prevăzute în Curriculumul Na-
ţional.
(9.1) Fiecare unitate şcolară are dreptul de a-şi elabora/achiziţiona un sistem de evaluare conex
şi complementar la decizia şcolii, prin care sunt înregistrate integrat şi unitar rezultatele învăţării, în ter-
meni de: Punctaje/note, Calificative, Competenţe consemnate, Realizări, Servicii, Participări, Activităţi
diverse, Caracterizări, Profile de dezvoltare şi/sau orice altă rubricaţie decisă de şcoli, care să releve
dezvoltarea integrală a educabilului în comunitatea în care trăieşte, indiferent de mediul formal, in sau
nonformnal în care acesta se dezvoltă şi, evident, în cazul în care sistemul naţional de evaluare rămâne
cel clasic, numai cu note şi calificative şi competenţe consemnate strict pentru învăţământul profesio-
nal.
(9.2.) Rezultatele învăţării înregistrate prin sistemul conex şi complementar de evaluare, sunt
parte componentă a matricolei şcolare, a suplimentelor descriptive ataşate diplomelor şi certificatelor
şi/sau incluse în portofoliul de educaţie permanentă, după caz.
(9.3.) La sfârşit de an şcolar, unităţile de învăţământ au obligaţia de a realiza expresia cuantifi-
cată a rezultatelor învăţării – ca medie cu diferite ponderări a rezultatelor învăţării. Departamentele
Regionale pentru Educaţie au obligaţia de a reglementa, direct sau prin achiziţionarea de servicii de ex-
pertiză în domeniu, prin metodologii specifice, modalităţile de realizare/calcul a expresiei cuantificate
a rezultatelor învăţării şi să le recomande şcolilor.
(9.4.) Progresul şcolar anual reprezintă diferenţa dintre expresia cuantificată a rezultatelor în-
văţării de la sfârşit de an şcolar şi cea de la sfârşitul anului şcolar precedent. În situaţiile când, din di-
vese motive, cum ar fi elevi veniţi din alte sisteme de educaţie, sau elevi care nu au absolvit un an şcolar
precedent, educabilul nu are calculată expresia cuantificată a învăţării, şcoala are obligaţia de a solicita
echivalarea rezultatelor învăţării la sfârşitul anului şcolar precedent, DRE, care este obligat să o facă.
(9.5.) Evaluările de sfârşit de nivel de educaţie sau ciclu şcolar, indiferent de forma atestării, prin
diplomă, certificat, supliment descriptiv, portofoliu de educaţie permanentă, la cererea educabilului tre-
buie să aibă ataşat un document formal care să conţină recomandări privind orientarea ulterioară în ca-
rieră şi dezvoltare a educabilului. Acesta poate fi parte componentă a Portofoliului de educaţie
permanentă sau separat de acesta.
(9.6.) La solicitarea expresă a educabililor sau ca urmare a clauzelor contractuale de confiden-
ţialitate semnate între furnizorul de educaţie şi beneficiarii serviciilor de educaţie furnizate, rezulta-
tele învăţării pot fi strict confidenţiale, inclusiv cele de la sfârşit de ciclu şcolar, la evaluările tip
bacalaureat sau orice alt tip de evaluare.
(9.7.) Pentru cunoaşterea stării sistemului, a nivelului calităţii proceselor, serviciilor şi produse-
lor educaţiei la un moment dat, Autorităţile responsabile de evaluări, analize şi statistici, diagnoze ţi
prognoze, a căror rezultate sunt centralizate de DRE, pot efectua, cu acordul CA al şcolilor, studii şi cer-
cetări statistice.

Art.34(1) Curriculumul pentru educaţia timpurie şi pentru învăţământul preşcolar este centrat pe dez-
voltarea competenţelor cognitive, emoţionale şi sociale ale copiilor şi pe remedierea precoce a defi-
cienţelor de dezvoltare cuprinzând inclusiv activităţile educaţionale ce trebuie întreprinse în
creşe/unităţi pentru educaţie timpurie, precum şi modul de compatibilizare a educaţiei timpurii cu
clasa pregătitoare şi învăţământul primar.
(2) Centrul Judeţean de Resurse şi de Asistenţă Educaţională constituie echipe multidisciplinare
de intervenţie timpurie, menite să realizeze evaluarea tuturor copiilor, monitorizarea şi depistarea şi
asistenţa precoce corespunzătoare a copiilor cu dizabilităţi sau cu risc în dezvoltarea competenţelor
personale, precum şi identificarea copiilor cu potenţiale deosebite şi orientarea acestora către centre
specializate.
Art.35(1.1) Curriculumul naţional pentru învăţământul primar şi gimnazial se axează pe 8 domenii de

competenţe cheie care determină profilul de formare al elevului:
Competenţe de comunicare în limba maternă şi în două limbi de circulaţie internaţională;
Competenţe fundamentale de matematică, ştiinţe şi tehnologie;
Competenţe digitale (de utilizare a tehnologiei informaţiei pentru cunoaştere şi rezolvarea de
probleme);
Competenţe axiologice (ca set de valori necesare pentru participarea activă şi responsabilă la
viaţa socială);
Competenţe pentru managementul vieţii personale şi al evoluţiei în carieră;
Competenţe antreprenoriale;
Competenţe de expresie culturală;
Competenţe de a învăţa pe tot parcursul vieţii.
(1.2.) Competenţele cheie, indiferent de domeniu, formă de organizare curriculară şi/sau disci-
plina/modulul studiat, se referă la formarea şi dezvoltarea educabilului în mod unitar şi inte-
grat a atitudinilor, deprinderilor şi conoştinţelor şi se înregistrează în registrele de evaluare,
documente de înregistrare a rezultatelor învăţării, întocmai în termeni expliciţi de atitudini-de-
prinderi-cunoştiinţe, conform Key competences, Lisabona, 2004.
(2) Disciplina Tehnologia informaţiei şi comunicării (TIC) va constitui o disciplină opţională pen-
tru elevii din clasele I-IV şi disciplină obligatorie în clasele V-XII.
(3) Învăţământul liceal este centrat pe dezvoltarea competenţelor cheie şi formarea competen-
ţelor specifice în funcţie de filieră şi profil.
(4) Învăţământul postliceal este centrat pe formarea competenţelor pentru calificări profesionale
de nivel V, în conformitate cu Cadrul European al Calificărilor.
Art.36 (1.1) În ansamblul ariei curriculare, Curriculumul Naţional are o pondere cuprinsă în plaja de 90
-10%, astfel: 90-70% în educaţia timpurie şi preşcolară, 70-50% în gimnaziu, 50-30% în învăţământul
liceal şi 30-10% în învăţământul terţiar nonuniversitar. Aceste ponderi se regăsesc în schemele orare
specifice fiecărei organizări curriculare a şcolilor. Diferenţele prin complementare reprezintă ponde-
rile din schemele orare specifice componentei curriculare la decizia şcolii şi celei specifice flexibilităţii
curriculare, conexe şi complementare la decizia şcolii, cu acord regional (DRE)
(1.2.) Aplicarea progresivă a plajelor curriculare specifice acestei stipulări, se va face eşalonat, în
următorii 2-6 ani, după o metodologie-cadru elaborată de Consiliul naţional pentru curriculum şi eva-
luare, adaptată/complementată de departamentele Regionale pentru Educaţie şi promulgată prin ordin
al MECI
(2) În interiorul fiecărei discipline, Curriculumul Naţional va acoperi doar 75% din orele de pre-
dare, lăsând la dispoziţia cadrului didactic 25% din timpul alocat disciplinei respective. În funcţie de ca-
racteristicile elevilor şi de strategia şcolii din care face parte, profesorul va decide dacă procentul de
25% din timpul alocat disciplinei va fi folosit pentru învăţare remedială în cazul copiilor cu probleme,
pentru consolidarea cunoştinţelor sau pentru stimularea celor capabili de performanţe superioare, con-

form unor planuri individuale de învăţare elaborate pentru fiecare elev.
Art.37(1) Planurile-cadru ale învăţământului primar şi gimnazial pot include Educaţia religioasă ca
disciplină şcolară si sau forma cross-curriculara, parte a Curriculumului Naţional. Elevul, cu acordul pă-
rinţilor sau al reprezentantului legal, alege pentru studiu tipul de educaţie religioasă şi confesiunea.
(2) La solicitarea scrisă a părinţilor sau a reprezentantului legal, elevul poate să nu frecventeze
orele de religie. În acest caz, situaţia şcolară se încheie fără această disciplină. În mod similar se proce-
dează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au putut asigura condiţiile pentru frecventa-
rea orelor la această disciplină.
(3) În învăţământ e strict interzisă orice formă de prozelitism religios.
(4) Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării susţine şi propune finanţarea prin programe na-
ţionale speciale, învăţarea matematicii şi a ştiinţelor naturii precum şi iniţierea oricăror proiecte cu
grad ridicat de inovaţie , în orice domeniu de dezvoltare a educabililor.
Art.38(1) Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba română. El se poate desfăşura, în con-
diţiile prezentei legi, şi în limbile minorităţilor naţionale, precum şi în limbi de circulaţie internaţională,
sau orice altă limbă impusă de necesităţile de dezvoltare a comunităţilor, la toate nivelurile, tipurile şi
formele de învăţământ.
(2) Învăţarea în şcoală a limbii române, ca limbă oficială de stat, este obligatorie pentru toţi ce-
tăţenii români, indiferent de naţionalitate. Planurile de învăţământ trebuie să cuprindă numărul nece-
sar de ore. Totodată, şcolile vor asigura condiţiile care să permită însuşirea şi utilizarea limbii oficiale
de stat.
(3) Înfiinţarea formaţiunilor de studiu cu predare în limbi ale minorităţilor naţionale se face de
către consiliul local, la propunerea părinţilor, cu respectarea legislaţiei în vigoare.
Art.39(1) Atât în învăţământul de stat, cât şi în cel privat, documentele şcolare oficiale, nominalizate
prin ordin al ministrului educaţiei, se întocmesc în limba română. Celelalte înscrisuri şcolare pot fi re-
dactate în limbile minorităţilor.
(2) Unităţile şi instituţiile de învăţământ pot efectua şi emite, la cerere, traduceri oficiale ale do-
cumentelor şi ale altor înscrisuri şcolare proprii.
IV. EVALUAREA ŞI CERTIFICAREA ELEVILOR
Art.40(1) Scopul evaluării elevilor este acela de a orienta şi optimiza învăţarea şi de a constata pro-
gresul şcolar. În sistemul naţional de învăţământ şi educaţie notarea se face, de regulă, de la 10 la 1.
(2) Evaluările naţionale de finalizare a învăţământului obligatoriu şi a liceului se vor face prin sis-
teme ale căror punctaje sunt similare cu testele internaţionale consacrate.
(3) La nivelul fiecărei unităţi de învăţământ pot exista sisteme conexe şi complementare de eva-
luare, conform Art.33. (9.1-9.7.), cu înregistrarea integrată şi unitară a rezultatelor învăţării, idiferent de
mediul formal, in şi nonformale de dezvoltare a educabililor.
Art.41(1) Evaluarea elevilor se centrează pe competenţe, oferă feed-back real elevilor şi stă la baza
planurilor individuale de învăţare. În acest scop, se va crea o bancă de itemi de evaluare unică, cu func-
ţie orientativă, pentru a-i ajuta pe profesori în notarea la clasă. Nota- ca medie la sfârşit de an şcolar- va
reprezenta un indicator agregat, respectiv expresia cuantificată a rezultatelor învăţării, care acoperă
cunoştinţele, utilizarea algoritmilor, folosirea aplicativă a experienţei personale, mod de exprimare, mod
de evaluare sau modelare a unei situaţii si adecvarea strategiei de abordare a unui subiect.
(2) Un elev cu deficienţe de învăţare beneficiază, în mod obligatoriu, de educaţie remedială.
Art.42Structura şi caracteristicile evaluărilor şcolare vor fi organizate după cum urmează:

(1) La finalul clasei pregătitoare, cadrul didactic responsabil întocmeşte, în baza unei metodolo-
gii validată ştiinţific sau de către beneficiarii indirecţi principali, părinţii şi/sau reprezentanţii legitimi

ai copilului, un raport de evaluare a competenţelor cognitive, emoţionale şi sociale ale copilului.
(2) La finalul clasei a II-a, fiecare şcoală, în baza unei metodologii elaborate de către DRE, deri-
vată din metodologia-cadru elaborată de Ministerul Educaţiei, Cercetarii şi Inovării. MECI organizează
şi realizează evaluarea achiziţiilor fundamentale: scris-citit şi matematică. Rezultatele evaluărilor sunt
folosite pentru elaborarea planurilor individualizate de învăţare ale elevilor până la finalul clasei a IV-a
şi pentru redactarea unui raport de evaluare detaliat către părinţi. Rezultatele evaluării şi planurile in-
dividualizate de educaţie sunt trecute în Portofoliul de educaţie al elevului;
(3) La finalul clasei a IV-a, Ministerul Educaţiei, Cercetarii şi Inovării va realiza, prin eşantionare,
o evaluare la nivel naţional a competenţelor fundamentale dobândite în ciclul primar, după modelul
TIMSS şi PIRLS. Şcolile pot decide, în baza unor metodologii proprii, şi alte modalităţi de evaluare a pro-
priilor elevi de clasa a IV-a;
(4) La finalul clasei a VI-a, toate şcolile, în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educa-
ţiei, Cercetarii şi Inovării, vor organiza şi realiza evaluarea elevilor prin două probe trans-curriculare:
limbă şi comunicare (limba română şi o limbă străină), matematică şi ştiinţe.
(5) Rezultatele evaluărilor vor fi utilizate pentru realizarea unui raport de evaluare asupra fiecă-
rui elev, care va fi înmânat părinţilor, pentru orientarea şcolară către un anumit tip de liceu şi pentru sta-
bilirea planurilor individualizate de învăţare pentru anii următori de studiu din învăţământul
obligatoriu. Datele colectate din evaluări vor fi prelucrate statistic şi reprezentate grafic, facilitând com-
paraţiile şi identificarea progresului şcolar
(6) Unităţile de învăţământ au obligaţia ca în clasele VII-IX să remedieze deficienţele constatate,
să consilieze şi orienteze elevul către tipul de liceu sau de carieră care îi valorifica cel mai bine poten-
ţialul personal. Rezultatele evaluării, împreună cu planurile individuale de învăţare, se arhivează în Por-
tofoliul educaţional al elevului.
(7) La finalul clasei a IX-a se va realiza o evaluare naţională trans-curriculară obligatorie a tutu-
ror elevilor. Rezultatele evaluării se exprimă printr-un punctaj, similar testelor internaţionale curente.
Evaluarea va avea patru componente: evaluarea competenţelor de comunicare în limba maternă şi în
două limbi de circulaţie internaţională, evaluarea competenţelor la matematică şi ştiinţe; evaluarea com-
petenţelor de utilizare a calculatorului, printr-o probă practică. Evaluarea celorlalte competenţe-cheie
care va fi făcută de către diriginte, consilierul şcolar şi colectivul de profesori ai clasei respective şi fi-
nalizată în termeni de rezultate ale învăţării în dezvoltarea deplină a acestuia, sub forma unor califica-
tive, competenţe consemnate, realizări, servicii, participări, activităti diverse, profile de dezvoltare,
nelimitativ, stabilite pe baza rezultatelor obţinute în ciclul gimnazial. Rezultatele obţinute se înscriu în
Portofoliul educaţional al elevului.
(8) La finalul clasei a XII-a se va realiza a doua evaluare naţională a competenţelor specifice prin
bacalaureat. Evaluarea va fi diferenţiată, în funcţie de filiera şi profilul liceului. Se vor stabili 3 tipuri de
probe, în funcţie de principalele tipuri de competenţe specifice dezvoltate de fiecare filieră, respectiv
profil de liceu. Probele se bazează pe întregul Curriculum Naţional aferent competenţelor respective şi
vor avea un pronunţat caracter trans-disciplinar. Pe parcursul clasei a XII-a se susţin probele practice
pentru evaluarea şi certificarea competenţelor de utilizare a calculatorului.
(9) În baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetarii şi Inovării, dirigintele,
împreună cu consilierul şcolar şi profesorii care au predat pentru clasa în cauză pe parcursul liceului,
evaluează, prin calificative, competenţe consemnate, nivelul de realizare a celorlalte competenţe cheie
atins de fiecare elev.
(10) Rezultatele evaluărilor naţionale, cu excepţia celor confidenţiale, conform Art.33. (9.6.) vor
fi folosite de Ministerul Educaţiei, Cercetarii şi Inovării pentru evaluarea de sistem a învăţământului
obligatoriu şi a învăţământului liceal şi pentru evaluarea unităţilor de învăţământ şi a personalului di-
dactic.
(11) Liceele au autonomie în organizarea admiterii şi pot lua în considerare rezultatele la eva-
luarea naţională pentru realizarea admiterii.
(12) Metodologia examenului naţional de bacalaureat va fi elaborată de Ministerul Educaţiei,
Cercetarii şi Inovării şi va fi cunoscută de către elevi la intrarea în ciclul liceal. Examenele regionale de
bacalaureat se reglementează de către DRE.
(13) Elevii pot opta, cel mai târziu la începutul clasei a XII-a, pentru un alt tip de bacalaureat

decât cel specific filierei şi profilului în care au studiat.
Art.43(1) Absolvirea învăţământului obligatoriu va fi certificată de:

Diplomă de absolvire a învăţământului obligatoriu – cu o Anexă la diplomă, în care vor fi înscrise punc-
tajul şi calificativele la probele de evaluare a competenţelor cheie;
Certificat profesional în care vor fi înscrise competenţele dobândite în utilizarea calculatorului;
(2) Diploma de Studii şi Anexa la Diplomă, Certificatul profesional şi alte înscrisuri relevante pri-
vind aptitudinile şi performanţele elevului se includ în Portofoliul de educaţie al acestuia.
(3) Absolvirea unei clase în învăţământul liceal se poate face prin acumularea unui număr total
de...credite obţinute prin performanţa înaltă la un număr de materii obligatorii sau opţionale, fără a fi
necesară promovarea tuturor materiilor. Aceasta se poate aplica de asemenea elevilor proveniţi din alte
sisteme educative străine ce vor să continue şcoala în Romania. Creditele pot fi oferite de şcoală sau de
unităţi educative din consorţiul şcolar, sau pe baza unui contract cu un furnizor de educaţie specializată
agreat de unitatea de învăţământ şi certificat de autorităţile locale. În acest caz Diploma de studii va
specifica traseul de educaţie al absolventului.
Art.44(1) Absolvirea liceului va fi certificată prin:
Diplomă de absolvire a liceului şi Diplomă de Bacalaureat, însoţite de Anexă la diplomă, unde vor fi tre-
cute media generală de absolvire a liceului, punctajul la fiecare dintre probele de bacalaureat şi califi-
cativele pentru competenţele cheie;
Certificat de utilizare a calculatorului.
(2) Absolvenţii liceelor tehnologice şi vocaţionale vor primi, în plus, un Certificat profesional – nivel
IV de calificare profesională. Aceste înscrisuri, alături de alte înscrisuri relevante privitoare la aptitudi-
nile şi performanţele elevului de-a lungul liceului, vor fi cuprinse în Portofoliul de educaţie al acestora.
Mijloace ale procesului de învăţare
Art.45(1) În unităţile de învăţământ publice sau private se utilizează numai manuale şcolare şi ghiduri
medodologice de asistare a dezvoltării educabililor aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetarii şi In-
ovării şi de către Departamentele Regionale pentru Educaţie, după caz, conform Art.33.(6.2.)
(2) Criteriul principal de evaluare şi aprobare a mijloacelor de învăţământ va fi legat de măsura
în care contribuie la formarea competenţelor cheie sau specifice definite pentru fiecare ciclu de studii.
Art.46 În toate unităţile de învăţământ preuniversitar se asigură elevilor acces liber şi gratuit la reţeaua
de calculatoare conectate la internet şi la conţinuturile digitale de învăţare, în termen de maximum un
an de la promulgarea prezentei legi.
Art.47(1) Se înfiinţează Biblioteca Şcolară Virtuală şi Platforma Şcolară de e-learning, astfel încât toate
conţinuturile ce trebuie învăţate la şcoală, lecţiile celor mai buni profesori pentru fiecare disciplină, in-
strumentele de lucru, exemple orientative de probe de verificare a cunoştinţelor să existe şi în format
digital şi să fie accesibile permanent şi gratuit oricărui elev sau profesor.
(2) Unitatile de învăţământ utilizează platforma şcolară de învăţare pentru a acorda asistenţă
elevilor în timpul sau în afara programului şcolar, sau pentru cei care, din motive de sănătate nu pot, tem-
porar, frecventa şcoala.
(3) Înfiinţarea, gestiunea şi îmbogăţirea permanentă a Bibliotecii Şcolare Virtuale şi a Platformei
Şcolare de e-learning intră în responsabilitatea Ministerului Educaţiei, Cercetarii şi Inovării.
V. RESURSA UMANĂ
Personalul din învăţământul preuniversitar şi elevii
Art.48(1) Personalul din învăţământul preuniversitar este format din personal didactic, personal di-
dactic auxiliar şi personal administrativ sau nedidactic.

(2) În învăţământul preuniversitar poate funcţiona personal didactic asociat.
Art. 49 Personalul unităţilor de educaţie se împarte în:

Personalul de asistare a dezvoltării educabililor, ca şi experţi, fără normă didactică, înţeleasă în termeni
de activităţi directe, fizice sau la distanţă, cu grupa de educabili.
Membrii corpului profesoral, ca personal didactic propriu-zis, având în norma de educaţie un anumit
număr de ore de activităţi curriculare directe cu grupa de educabili şi/sau în traseee individualizate.
Personal didactic auxiliar.
Personal nedidactic.
(1) Personalul didactic cuprinde:

în educaţia timpurie şi învăţământul preşcolar: educator/educatoare; institutor/institutoare;
în învăţământul primar: învăţător/învăţătoare; institutor/institutoare, profesor învăţământ pri-
mar-preşcolar;
în învăţământul secundar: profesor, profesor-psihopedagog, maistru-instructor;
în învăţământul special şi în comisiile de expertiză complexă: educatoare/educator, învăţător,
învăţător itinerant, institutor, profesor, profesor itinerant, profesor de educaţie specială, profe-
sor-psihopedagog, profesor-psiholog şcolar, profesor-logoped, maistru-instructor, învăţător-edu-
cator, insitutor-educator, profesor-educator, psiholog, psihopedagog, logoped – aceştia neavând
obligaţia de normă didactică.
în centrele şi cabinetele de asistenţă psihopedagogică: psihopedagog, psiholog, sociolog, logoped;

în centrele logopedice interşcolare şi în cabinetele şcolare: profesor-logoped, cu calificarea în
psihopedagogie specială, psihologie sau pedagogie;
în casele corpului didactic: profesor-metodist, profesor-asociat;
în cluburile sportive şcolare: profesor, antrenor;
pentru realizarea de activităţi extraşcolare: educator/educatoare, învăţător, institutor, profesor,
maistru-instructor, antrenor.
Profesor-mentor pe programe online sau în clasă specializate pe performanţă, în cazul în care nu-
mărul de elevi cu care lucrează este mai mare de 5.
Profesor-tutor pe programe online sau în clasă de recuperare a învăţării în cazul în care numă-
rul de elevi depăşeşte 20.
(2) În termen de trei ani de la promulgarea prezentei legi Ministerul Educaţiei, Cercetarii şi Inovă-
rii, pe baza mecanismelor de recunoaştere şi certificare a învăţării anterioare – formale, nonformale
şi informale, va certifica educatori/educatoare, institutori/institutoare, învăţători/învăţătoare, pro-
fesori-profesoare din învăţământul preşcolar, primar, gimnazial şi liceal ca profesori în învăţămân-
tul preşcolar, primar, gimnazial şi liceal. În vederea realizării acestei certificări, Ministerul Educaţiei,
Cercetarii şi Inovării va elabora o metodologie aprobată prin hotărâre de guvern.
Art.50 (1) Personalul didactic auxiliar este format din:

a) bibliotecar, documentarist, redactor;
b) informatician/ webdesigner/ webmaster;
c) laborant/asistent, per domenii de competenţe/arii curriculare/grupe de discipline sau specific
oricărei alte forme de organizare curriculară;
d) tehnician;
e) pedagog şcolar;
f) instructor-animator, instructor de educaţie extraşcolară;
g) asistent social;
h) corepetitor;
i) mediator şcolar;
(2) Ministerul Educaţiei, Cercetarii şi Inovării, în colaborare cu Ministerul Muncii, Familiei şi Pro-
tecţiei Sociale, este autorizat ca, în funcţie de dinamica învăţământului, să stabilească şi să reglementeze
noi funcţii de expertiză în asistarea dezvoltării educabililor, personalului didactice, respectiv didactic -

auxiliare.
(3) Personalul administrativ funcţionează în baza Codului Muncii.
Art.51 (1) Norma de educaţie pentru învăţământul preuniversitar se reglementează prin Statutul per-
sonalului didactic.
(2) Norma de educatie pentru noile profesii emergente, conform art. 50, alin. (2), pentru profiluri
cu formaţiuni specifice de instruire, pentru unităţile de învăţământ din localităţi izolate sau pentru clase
cu un număr redus de elevi, se reglementează de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării.
Art.52 Drepturile şi îndatoririle personalului didactic sunt prevăzute în Statutul personalului didactic.
Art. 53 (1) În învăţământul preuniversitar de stat, privat şi confesional, posturile didactice se ocupă prin
concurs organizat la nivelul unităţii de învăţământ cu personalitate juridică conform unei metodologii
cadru elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetarii şi Inovării.
(2) Organizarea şi desfăşurarea concursului de ocupare a posturilor didactice şi non didactice
dintr-o unitate de învăţământ este realizată de către director. Consiliul de administraţie al unităţii de în-
văţământ aprobă comisiile de concurs şi validează rezultatele acestuia. Din comisia de concurs face parte,
în mod obligatoriu, un reprezentant al Departamentului regional pentru Educaţie.
(3) Constituirea posturilor didactice la nivelul unităţii de învăţământ se face în baza normative-
lor în vigoare privind formaţiunile de studiu.
Art.54 (1) În învăţământul preuniversitar formaţiunile de studiu cuprind grupe, clase sau ani de studiu,
după cum urmează:
a) în învăţământul preşcolar: grupa cu, în medie 15 preşcolari, nu mai puţin de 10 şi nu mai mult de
20;
b) învăţământul primar clasa pregătitoare şi clasele I – IV : clase în medie de 20 de elevi, dar nu mai
puţin de 10 şi nu mai mult de 25;
c) în învăţământul gimnazial : clasa în medie de 25 de elevi, dar nu mai puţin de 10 şi nu mai mult
de 30;
d) învăţământul liceal : clasa în medie de 25 de elevi, dar nu mai puţin de 15 şi nu mai mult de 30.
e) învăţământul postliceal : clasa în medie de 25 de elevi, dar nu mai puţin de 15 şi nu mai mult de
30.
(2) Situaţiile speciale privind formaţiunile de elevi sau de preşcolari din grupa mare aflate sub
efectivul minim se aprobă de către consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ.
Art.55(1) Deciziile privind vacantarea posturilor, organizarea concursurilor pe post, angajarea, moti-
varea, evaluarea, recompensarea, răspunderea disciplinară şi disponibilizarea se iau la nivelul unităţii de
învăţământ de către Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ, la propunerea directorului, con-
form legislaţiei în vigoare.
(2.1.) Standardele naţionale pentru atestarea calităţii de cadru didactic, criteriile, standardele şi
metodologia de acordare a gradelor didactice şi a titularizării sunt stabilite în Statutul personalului di-
dactic.
(2.2.) Administrea carierei didactice se face de către un Organism profesional similar Colegiului
medicilor, Baroului avocaţilor, Ordinului arhitecţilor, nelimitativ, reglementat prin Ordonanţă de Guvern,
în termeni de 3 luni de la promulgarea prezentei legi.
(3) Cadrele didactice sunt titulare pe postul ocupat prin concurs şi validat de Consiliul de admi-
nistraţie al unităţii sau instituţiei de învăţământ. Titularizarea în sistemul de învăţământ este o calitate
pe care o pot dobândi cadrele didactice cu performanţe deosebite, în baza unei metodologii stabilite de
Ministerul Educaţiei, Cercetarii şi Inovării. În situaţia unei restrângeri de activitate titularului în sistem
i se asigură un post într-o unitatea de învâţământ conform calificării profesionale a acestuia.
(4) Acccesul la o poziţie didactică, în orice şcoală, se face fără discriminare legală între titular şi
netitular, pe baza de concurs, organizat la nivel de şcoală, pe baza relevanţei şi viabilităţii ofertelor pre-
zentate de candidaţii potenţiali pentru o aceeaşi poziţie, în raport cu politica şi documentele programa-

tice ale comunităţii şcolare
Art.56 (1) La nivelul fiecărei unităţi şi instituţii de învăţământ preuniversitar se realizează anual eva-
luarea performanţelor personalului didactic şi didactic auxiliar. Metodologia de evaluare se stabileşte
de către DRE şi se promulgă prin Ordin al ministrului Educaţiei, Cercetării şi Inovării.
(2) Salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar se face în funcţie de performanţele pro-
fesionale, conform legislaţiei în vigoare.
(3) Departamentele Regionale pentru Educaţie, prin servicii specializate achiziţionate la nivel
local, regional, naţional şi internaţional, realizează auditarea periodică a resursei umane din învăţă-
mântul preuniversitar. Rezultatele auditului se aduc la cunoştinţa celor în cauză, consiliului de adminis-
traţie al unităţii de învăţământ, direcţiei judeţene de educaţie şi Ministerului Educaţiei, Cercetării şi
Inovării.
Art.57 Persoanele fizice şi juridice din învăţământul preuniversitar pot adresa contestaţii. Modul de
adresare şi soluţionare a contestaţiilor se stabileşte prin ordinul ministrului, Ministerului Educaţiei,
Cercetării şi Inovării.
Formarea continuă a personalului didactic
Art.58(1) Formarea continuă a personalului din învăţământul preuniversitar este o obligaţie a Ministe-
rului Educaţiei, Cercetării şi Inovării, a unităţilor şi instituţiilor de învăţământ preuniversitar şi a anga-
jaţilor acestora.
(2) Finanţarea formării continue se face, în principal, din finanţarea de bază, alocată prin buge-
tul de stat.
(3) Unităţile şi instituţiile de învăţământ preuniversitar pot utiliza resursele financiare de care dis-
pun pentru acoperirea necesităţilor de perfecţionare şi conversie profesională ale personalului propriu.
Art.59(1) Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării stabileşte obiectivele şi coordonează formarea con-
tinuă a personalului didactic la nivel de sistem de învăţământ preuniversitar, în conformitate cu strate-
giile şi politicile naţionale, în acord cu principiile, scopurile şi finalităţile stipulate în prezenta lege.
(2) Unităţile şi instituţiile de învăţământ preuniversitar, pe baza analizei de nevoi, stabilesc obiec-
tivele şi formarea continuă, inclusiv prin conversie profesională, pentru angajaţii proprii.
(3) Acreditarea şi evaluarea periodică a furnizorilor de formare continuă şi a programelor de for-
mare oferite de aceştia, metodologia cadru de organizare şi desfăşurare a formării continue sunt reali-
zate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, prin Consiliul Naţional de Formare a Personalului
Didactic.
(4.1.) Agenţia de administrare a formării continue (AAFC, confor, Art.27. (3) va administra in-
terfaţa dintre ofertanţii de formare şi dezvoltare profesională continuă a personalului didactic şi solici-
tanţii de formare continuă.
(4.2.) Furnizorii de formare continuă neacreditaţi au aceleaşi drepturi de a fi recunoscuţi ca ofer-
tanţi în şcoli, CA şcolilor decizând care program de asistare a dezvoltării profesional şi în carieră este cel
mai adecvat nevoilor de dezvoltare instituţională.
(4.3.) Şcolile au dreptul de a decide cheltuirea între 50% (minimum) şi 70% (maximum) din bu-
getul propriu în programe de asistare a auto şi interformării, ca şi dezvoltării continue, acreditate sau ne-
acreditate, de furnizori locali sau nelocali.
(5) Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării publică anual, împreună cu Organismul profesional
român de administrare a carierei personalului didactic, conform Art.55.(2.2.) Federaţia Asociaţiilor Na-
ţionale ale Cadrelor Didactice din România, Catalogul furnizorilor de formare continuă, cu programele
acreditate ale acestora şi va încuraja dezvoltarea pieţei de formare continuă, locală în primul rând, a pro-
gramelor acreditate şi neacreditate în egală masură.

Art.60(1) Formarea iniţială a personalului didactic este realizată prin universităţi sau prin orice alte
structuri/mecanisme şi entităţi, în cadrul unor programe acreditate potrivit legii. Formarea profesională
a cadrelor didactice este un proces de învăţare pe tot parcursul vieţii, pe multe direcţii de profesionali-
zare continuă şi beneficiază de credite transferabile din partea tuturor formatorilor acreditaţi publici sau
privaţi.
(2) În calitate sa de principal administrator de sistem şi gestionar al fondurilor financiare pe

programe la nivel naţional, pe baza analizei nevoilor de formare din sistem, Ministerul Educaţiei, Cer-
cetării şi Inovării stabileşte reperele curriculare şi calificările de formare iniţială a personalului didac-
tic.
(3) Programele de formare iniţială sunt acreditate şi evaluate periodic de către Ministerul Edu-
caţiei, Cercetării şi Inovării, prin intermediul Agenţiei Române pentru Asigurarea Calităţii în Învăţă-
mântul Superior sau a altor organisme abilitate, potrivit legii.
(4) Toate programele de formare iniţială a personalului didactic existente în prezent sunt rea-
creditate sau acreditate după caz de către ARACIS în termen de maximum 2 ani de la promulgarea pre-
zentei legi.
Art.61(1) Casele Corpului Didactic sunt centre de resurse şi asistenţă educaţională şi managerială pen-
tru cadrele didactice şi didactice-auxiliare şi se pot acredita ca furnizori de formare continuă, asigurând
cel puţin programele obligatorii de pregătire şi formare continuă ce corespund politicilor educaţionale
centrale.
(2) Pentru formarea continuă în domeniul managementului unităţilor şi instituţiilor şcolare, Mi-
nisterul Educaţiei, Cercetării şi Inovării înfiinţează, în parteneriat cu Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei,
şi finanţează Centrul Naţional de Formare şi Asistenţă Managerială.
(3) Bibliotecile şcolare se organizează şi funcţionează pe baza unui regulament elaborat de Mi-
nisterul Educaţiei, Cercetării şi Inovării.
VI. ASIGURAREA CALITĂŢII EDUCAŢIEI PREUNIVERSITARE
Art.62(1) Asigurarea calităţii educaţiei în învăţământul preuniversitar este o responsabilitate majoră

a Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării, a autorităţilor locale, precum şi a fiecărei unităţi şi insti-
tuţii de învăţământ. Toate unităţile şi instituţiile de învăţământ preuniversitar răspund public de rezul-
tatele activităţilor pe care le desfăşoară.
(2) Acreditarea, autorizarea provizorie şi evaluarea periodică a unităţilor şi instituţiilor de în-
văţământ preuniversitar se realizează de către Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, prin inter-
mediul Agenţiei Române pentru Asigurarea Calităţii în Învăţământul Preuniversitar şi a altor organisme
abilitate, conform legislaţiei în vigoare.
(3) Controlul calităţii resursei umane, a activităţilor de predare-învăţare, a activităţilor de ma-
nagement educaţional se face de către Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, prin intermediul De-
partamentelor regionale pentru Educaţie.
(4) Performanţele profesionale ale personalului didactic şi didactic auxiliar sunt evaluate anual,
la nivelul fiecărei unităţi şcolare, în baza unei metodologii cadru aprobate prin Ordin de ministru.
Art.63(1) Directorii unităţilor şi instituţiilor de învăţământ preuniversitar prezintă, anual, un raport

asupra calităţii educaţiei în unitatea sau în instituţia pe care o conduc. Raportul este prezentat în faţa
Comitetului de părinţi şi este adus la cunoştinţa autorităţilor locale şi a DRE, fiind plasat şi pe website-
ul unităţii şcolare.
(2) DRE prezintă un raport anual privind starea învăţământului pe teritoriul judeţului, respec-
tiv municipiului Bucureşti. Acest raport se face public şi este remis Ministerului Educaţiei, Cercetării şi

Inovării.
(3) Ministrul Educaţiei, Cercetării şi Inovării prezintă anual, în faţa Parlamentului, Raportul pri-
vind starea învăţământului preuniversitar în România. Raportul se face public.
VII. BENEFICIARII EDUCAŢIEI. SPRIJINUL ACORDAT ELEVILOR
Art.64(1) Beneficiarii învăţământului preuniversitar sunt educabilii/elevii (ca beneficiari primari), fa-
miliile acestora şi angajatorii (ca beneficiari secundari), comunitatea locală şi societatea în general (ca
beneficiari terţiari).
(2) Învăţământul preuniversitar este centrat pe beneficiari. Toate deciziile majore sunt luate
prin consultarea obligatorie a reprezentanţilor beneficiarilor: Consiliul Naţional al Elevilor, Federaţia Na-
ţională a Asociaţiilor de Părinţi, reprezentanţii mediului de afaceri, ai autorităţilor locale şi ai societăţii
civile.
(3) Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, împreună cu reprezentanţii beneficiarilor, elabo-
rează un cod al drepturilor şi îndatoririlor/ responsabilităţilor elevilor, aprobat prin Ordin de ministru.
În baza acestui cod, fiecare unitate de învăţământ îşi elaborează regulamentul şcolar propriu.
Art.65(1) Unităţile de învăţământ încheie împreună cu părinţii, în momentul înmatriculării elevi-

lor/preşcolarilor, un contract educaţional, în care sunt înscrise obligaţiile reciproce ale părţilor. Con-
tractul educaţional tip este elaborat de catre DRE, aprobat prin ordin de ministru şi este particularizat,
la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ, prin decizia consiliului de administraţie.
(2) Părintele sau tutorele legal instituit sau reprezentantul legitim este obligat să ia măsuri pen-
tru asigurarea frecvenţei şcolare a elevului, pe perioada învăţământului obligatoriu, în orice formă de
educaţie specifică acestuia sau echivalată. Nerespectarea acestei prevederi din culpa părintelui sau a
tutorelui legal instituit sau reprezentantului legitim reprezintă contravenţie şi se sancţionează cu
amendă între 500 şi 5000 RON.
(3) Amenzile sunt aplicate de primărie, la sesizarea directorului unităţii de învăţământ. Banii
astfel obţinuţi pot fi utilizaţi exclusiv în folosul învăţământului preuniversitar.
Art.66(1) Preşcolarii şi elevii din învăţământul preuniversitar au drepturi egale la educaţie, prin acti-
vităţi extraşcolare, conexe şi complementare organizate la nivelul comunităţilor şcolare şi se pot con-
stitui în parcursuri/trasee de dezvoltare specifice flexibilităţii curriculare/curriculei la decizia şcolii,
recunoscută de DRE
(2.1) Activităţile extraşcolare sunt realizate prin şcoli, cluburi, palate ale copiilor, tabere şcolare,
baze sportive, turistice şi de agrement sau alte unităţi acreditate în acest sens.
(2.2.) Activităţile extrascolare şi/sau activităţile conexe şi complementare asociate flexibilităţii
curriculare se realizează în entităţi şi medii de formare neacreditate (familie, grupuri stradale, locaşuri
de cult, nelimitativ, orice mediu IN şi NONformal), cu sau fără prezenţa educatorilor.
(3) Organizarea, acreditarea, controlul şi competenţele unităţilor care oferă educaţie extraşco-
lară se stabilesc prin reglementări ale DRE după un regulament-cadru aprobat de Ministerul Educa-
ţiei, Cercetării şi Inovării.
Art.67(1) Unităţile de învăţământ, prin decizia consiliului de administraţie, pot să-şi extindă activită-
ţile cu elevii după orele de curs, prin programe conexe şi complementare de tip extensie şcolară, „Şcoala
după şcoală” (extensie şcolară), „scoala din afara scolii”, „scoala vietii”, in regim „homeschooling”, in
regim de „ preparatii si meditatii”, etc. asigurând, timp de maximum 8 ore, condiţii de învăţare, recreere,
sport, odihnă, supraveghere şi protecţie pentru proprii elevi/ preşcolari.
(2) În parteneriat cu Asociaţiile părinţilor si a oricărei părţi interesate ăn domeniu, prin progra-
mele conexe şi/sau complementare, „Şcoala după şcoală” (extensie şcolară), se oferă activităţi de învă-
ţare remedială pentru cei cu deficienţe de învăţare, activităţi de meditaţii pentru consolidarea
cunoştinţelor dobândite sau de accelerare a învăţării pentru copiii cu abilităţi înalte precum şi de lăr-
gire a cunoaşterii prin abordarea unor noi domenii de studiu.

(3) Programele de tip „Şcoala după şcoală” vor fi finanţate din surse bugetare administrate de
către Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, printr-un program naţional, care va oferi şi metodolo-
giile prin care unităţile de învăţământ şi autorităţile locale asigură condiţiile necesare pentru servirea
mesei, activităţi recreative şi de învăţare, inclusiv normarea personalului implicat.
(4) Programele tip „Şcoală după şcoală” (extensie şcolară) sau părţi ale acestora se pot realiza şi
pe bază de taxe, conform deciziilor comune ale consiliului de administraţie şi ale Comitetului de Părinţi.
Art.68(1) Elevii de la cursurile de zi din învăţământul preuniversitar pot beneficia de burse de perfor-
manţă, de merit, burse de studiu şi burse de ajutor social finanţate de la bugetul de stat, bugetele locale
sau din alte surse.
(2) Cuantumul burselor acordate elevilor de la bugetul de stat se stabileşte prin Hotărâre de Gu-
vern.
(3) Cuantumul unei burse acordate elevilor de la bugetul local şi numărul acestora se stabileşte
anual prin Hotărâre a Consiliului Local.
(4) Criteriile generale de acordare a burselor se stabilesc de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi In-
ovării. Criteriile specifice de acordare a burselor de performanţă, de merit, de studiu şi de ajutor social
se stabilesc anual, în consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ, în limitele fondurilor re-
partizate şi în raport cu integralitatea efectuării de către elevi a activităţilor şcolare.
(5) Elevii şi cursanţii străini din învăţământul preuniversitar pot beneficia de burse, potrivit pre-
vederilor legale.
Art.69(1) Preşcolarii şi elevii beneficiază de asistenţă medicală şi psihologică gratuită în cabinete me-
dicale şi psihologice şcolare ori în policlinici şi unităţi spitaliceşti de stat.
(2) La începutul fiecărui ciclu de învăţământ preuniversitar, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi
Inovării şi Ministerul Sănătăţii Publice realizează examinarea stării de sănătate a elevilor, în baza unei
metodologii comune.
(3) Autorizarea sanitară necesară funcţionării unităţilor de învăţământ de stat se obţine fără taxe.
Art.70(1) Elevii beneficiază de tarif redus cu 50% pentru transportul local în comun, de suprafaţă şi
subteran, precum şi pentru transportul intern auto, feroviar şi naval, în tot timpul anului calendaristic.
(2) Ca măsură de protecţie specială, elevii instituţionalizaţi beneficiază de gratuitate pentru ca-
tegoriile de transport auto, feroviar sau naval.
(3) Elevilor care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu li se decontează cheltuielile de
transport din bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării, prin unităţile de învăţământ la care
sunt şcolarizaţi, pe bază de abonament, în limita a 50 km.
(4) Pentru distanţe mai mari de 50 km se asigură decontarea sumei reprezentând contravaloa-
rea a 8 călătorii dus-întors pe semestru.
(5) Elevii beneficiază de tarife reduse cu 75% pentru accesul la muzee, concerte, spectacole de
teatru, operă, film şi la alte manifestări culturale şi sportive organizate de instituţii publice.
(6) De prevederile acestui articol beneficiază, de asemenea, elevii din învăţământul privat acre-
ditat.
(7) Elevii etnici români din afara graniţelor ţării, bursieri ai statului român, beneficiază de gra-
tuitate la toate manifestările prevăzute la alin. (5).
Art.71(1) Elevii provenind din familii cu venituri pe membru de familie sub salariul minim pe econo-
mie vor beneficia de burse sociale.
(2) În situaţii justificate elevilor din învăţământul primar şi gimnazial, şcolarizaţi într-o altă lo-
calitate, li se asigură, după caz, servicii de transport, masă şi internat, cu sprijinul Ministerului Educa-
ţiei, Cercetarii şi Inovării, al autorităţilor administraţiei publice locale, al agenţilor economici, al
comunităţilor locale, al societăţilor de binefacere, al altor persoane juridice sau fizice
(3) Statul va subventiona toate costurile frecventării liceului pentru copiii provenind din mediul
rural defavorizat sau din grupuri socio-economice dezavantajate. Modalitatea de subventionare se sta-
bileşte prin hotarare a Guvernului.

Art.72 Instituţiile şi unităţile de învăţământ pot primi donaţii din ţară şi din străinătate, în conformitate
cu legea, dacă servesc politicii educaţionale a sistemului naţional de învăţământ şi dacă nu sunt con-
trare intereselor statului român şi legislaţiei în vigoare.
VIII. CONDUCEREA SISTEMULUI ŞI A

UNITĂŢILOR DE ÎNVĂŢĂMÂNT
Art.73 (1) Organismul de stat principal care poate iniţia/elabora şi propune şi implementează politica
naţională în domeniul învăţământului preuniversitar şi formelor echivalate acestuia este Ministerul
Educaţiei, Cercetării şi Inovării . Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării are drept de inţiativă şi de
execuţie în demersul politicii financiare şi a resurselor umane din sfera educaţiei.
(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării exercită, în domeniul învăţământului preuniversi-
tar, următoarele atribuţii:
Poate iniţia, elabora şi propune proiecte aplică, monitorizează şi evaluează politicile educaţionale na-
ţionale;
monitorizează activitatea de evaluare externă;
coordonează şi controlează sistemul naţional de învăţământ ;
avizează structura reţelei învăţământului preuniversitar şi înaintează Guvernului, spre aprobare, cifrele
de şcolarizare, pe baza propunerilor unităţilor de învăţământ, a autorităţilor locale, a agenţilor econo-
mici având în vedere recomandările studiilor de prognoză;
aprobă curriculumul naţional şi sistemul naţional de evaluare, precum şi orice reglementări ale Depar-
tamentelor Regionale pentru Educaţie şi asigură şi supraveghează respectarea acestora;
evaluează şi aprobă manuale şcolare; asigură finanţarea şi achiziţionarea, prin DRE, de manuale şcolare
pentru unităţile de învăţământ, conform legii;
aprobă înfiinţarea liceelor şi a şcolilor postliceale/unităţi de învăţământ terţiar non-universitar la pro-
punerea direcţiilor judeţene pentru educaţie;
aprobă, conform legii, regulamentele de organizare şi funcţionare a unităţilor subordonate şi a unităţi-
lor conexe;
elaborează studii de diagnoză şi prognoză în domeniul învăţământului;
asigură cadrul pentru omologarea mijloacelor de învăţământ;
asigură cadrul organizatoric pentru selecţionarea şi pregătirea adecvată a elevilor cu aptitudini deose-
bite;
asigură şcolarizarea specializată şi asistenţa psihopedagogică adecvată a copiilor şi a tinerilor cu diza-
bilităţi sau cerinţe educaţionale speciale;
analizează modul în care se asigură protecţia socială în învăţământ şi propune măsuri corespunzătoare
Guvernului şi autorităţilor publice locale abilitate;
coordonează perfecţionarea şi formarea continuă a personalului didactic pentru politicile de interes
naţional;
răspunde de evaluarea sistemului naţional de învăţământ pe baza standardelor naţionale;
elaborează, împreună cu alte ministere interesate, strategia colaborării cu alte state şi cu organismele
internaţionale specializate în domeniul învăţământului, formării profesionale şi a cercetării ştiinţifice;
stabileşte modalităţile de recunoaştere şi de echivalare a studiilor, diplomelor şi a certificatelor, elibe-
rate în străinătate, pe baza unor norme interne, încasează taxe, în lei şi în valută, pentru acoperirea cheltu-
ielilor ocazionate de vizarea şi recunoaşterea actelor de studii, conform legii;
stabileşte structura anului şcolar, precum şi perioadele de desfăşurare a concursurilor.
elaborează metodologii şi regulamente pentru asigurarea cadrului unitar al implementării politicilor
educaţionale naţionale;
construieşte şi asigură funcţionarea optimă a platformei şcolare de e-learning, precum şi a bibliotecii
şcolare virtuale;
elaborează norme specifice pentru construcţiile şcolare şi dotarea acestora;
stabileşte modalităţile de recunoaştere şi echivalare a diplomelor, a certificatelor şi a titlurilor ştiinţifice.

(3) În realizarea atribuţiilor sale, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării înfiinţează, organi-
zează şi finanţează consilii naţionale sau agenţii. Funcţionarea acestora este stabilită prin ordin de mi-
nistru.
(4) Departamentele Regionale pentru Educaţie, conform ANEXA la prezenta Lege, sunt instituţii
deconcentrate de specialitate, în subordinea consiliului judeţean având următoarele atribuţii:
realizează finanţarea complementară a unităţilor de învăţământ din subordine;
realizează achiziţia mijloacelor de învăţământ pentru unităţile şcolare din judeţ;
propune spre aprobare Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării înfiinţarea de licee, unităţi
de învăţământ special, palate, cluburi ale elevilor.
aprobă, la propunerea Consiliului Local înfiinţarea unităţilor pentru educaţie timpurie, învăţă-
mânt primar şi gimnazial;
aplică politicile educaţionale naţionale la nivel judeţean/municipiul Bucureşti;
oferă asistenţă unităţilor şi instituţiilor de învăţământ în gestionarea resurselor umane şi a pos-
turilor didactice la nivelul judeţului;
înaintează spre Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării reţeaua de şcolarizare din raza lor te-
ritorială propusă de administraţiile publice locale, în conformitate cu politica educaţională, a do-
cumentelor strategice privind dezvoltarea economică şi socială la nivel regional, judeţean şi local,
după consultarea unităţilor de învăţământ, a agenţilor economici şi a partenerilor sociali inte-
resaţi.
(5.1) DRE se constituie ca un organism tripartit, cu expertiză în reprezentarea echilibrată a fi-
nanţatorilor locali/judeţeni, a structurilor asociative ale beneficiarilor, dintre care părinţii în primul
rând şi reprezentanţi ai furnizorilor serviciilor de educaşie, având ca organisme consultative reprezen-
tanţii altor părţi direct interesate în dezvoltarea comunităţilor respective. Directorul DRE este numit
de către Consiliul de Administraţie al DRE, cu consultarea preşedintelui consiliului judeţean pe baza de
concurs, cu respectarea unei metodologii specifice.
(5.2.) DRE se constituie în fiecare dintre cele opt regiuni teritorial administrative ale ţării, cu fi-
liale în fiecare municipiu-capitală de judeţ şi cu oficii în localităţi-cheie din fiecare judeţ.
(5.3.) Fundamentarea, structura şi competenţele cadru ale DRE se vor reglementa

printr-o HG, la 3 luni de la promulgarea prezentei legi, conform ANEXA la prezenta Lege.
(6) Inspectoratele şcolare judeţene sunt organe descentralizate de specialitate, subordonate Mi-
nisterului Educaţiei, Cercetării şi Inovării având, în principal, următoarele atribuţii:
aplică politicile şi strategiile Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării la nivelul judeţean/municipiul
Bucureşti având în vedere programele naţionale de educaţie corespunzătoare dezvoltării economice
durabile naţionale
controlează aplicarea legislaţiei şi monitorizează calitatea activităţilor de predare-învăţare şi respecta-
rea standardelor naţionale/indicatorilor de performanţă prin inspecţia şcolară; monitorizarea calităţii
activităţilor de gestiune a învăţării/ de predare -învăţare, prin inspecţia şcolară la orele de curs/alt tip
de activitate curriculară care presupune contactul nemijlocit între educatori şi grupa de educabili, se face
numai la cererea expresă a şcolilor şi cu acordul explicit al educatorului în cauză.
controlează, monitorizează şi evaluează calitatea aplicarii standardelor de calitate in managementului
unităţilor şi instituţiilor de învăţământ;
asigură, împreună cu administraţia publică locală, şcolarizarea elevilor, şi monitorizează participarea la
cursuri a acestora pe durata învăţământului obligatoriu;
coordonează continuitatea traseelor individualizate de educatie si in functie de abilitatile elevior orien-
tarea acestora pentru admiterea în licee, a evaluarilor naţionale şi a concursurilor şcolare la nivelul uni-
tăţilor de învăţământ, din judeţ
monitorizează parteneriatul public-privat privind îmbunătăţirile necesare implementării programelor
naţionale iniţiate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării pe aria judeţului
mediază conflictele şi litigiile survenite între autoritatea locală şi unităţile de învăţământ;
coodonează şi controlează activităţile unităţilor conexe ale Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovă-
rii din aria judeţului/municipiului Bucureşti.
(7) Structura inspectoratelor şcolare judeţene şi respectiv al municipiului Bucureşti se stabileşte

prin ordin al ministrului Educaţiei, Cercetarii şi Inovării.
(8) În structura inspectoratelor şcolare din judeţele cu învăţământ şi în limbile minorităţilor na-
ţionale sunt cuprinşi şi inspectori şcolari pentru acest tip de învăţământ.
(9) ISJ-ul se autofinanţează, inclusiv din taxele percepute pentru serviciile de asistare a şcoli-
lor/unităţilor conexe, în măsura în care acestea vor fi cerute de beneficiari; raporturile dintre ISJ şi
şcoli/unităţi conexe este cel de la furnizor de servicii specializate la beneficiar.
Art.74(1) Directorul administrativ ISJ este numit de ministrul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, în baza
unui concurs public şi este reprezentantul ministrului Educaţiei, Cercetării şi Inovării în teritoriu.
(2) Inspectorii generali adjuncţi de experti pe probleme de educatie sunt numiţi de către in-
spectorul şcolar general şi validaţi de către ministrul Educaţiei, Cercetării şi Inovării.
(3) Inspectorii şcolari se numesc de către Directorul ISJ, prin concurs, pe baza criteriilor de com-
petenţă profesională şi managerială, pe o perioadă de 4 ani, conform legii.
(4) Funcţiile de conducere prevăzute la alin. (1) şi (2) pot fi ocupate doar de către persoane care
au urmat programe de formare şi dezvoltare a competenţelor manageriale în domeniul educaţional la
nivel de masterat sau studii postuniversitare.
(5) Directorii unităţilor conexe sunt numiţi de către Inspectorul şcolar general, în urma unui con-
curs public, pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării. Directo-
rul încheie contract de management pe o durata de 4 ani cu inspectorul şcolar general. Contractul de
management poate fi prelungit, cu acordul partilor, în urma evaluării performanţelor manageriale.
Conducerea unităţilor de învăţământ
Art.75(1) Unităţile de învăţământ preuniversitar sunt conduse de consiliile de administraţie şi de di-

rectori, ajutaţi, după caz, de directori adjuncţi şi consilieri educativi. În exercitarea atribuţiilor ce le
revin, consiliile de administraţie şi directorii conlucrează cu consiliul profesoral şi cu comitetul de pă-
rinţi.
(2) Consiliul de Administraţie (CA) este organul suprem de conducere a unităţii de învăţământ
şi este format din 40% membri cadre didactice alese de către personalul didactic al şcolii şi 60% re-
prezentanţi ai părinţilor, reprezentanţilor legitimi ai acestora, reprezentanţilor oricărei părţi interesate
în dezvoltarea comunităţii şcolare şi ai consiliului local, desemnaţi de către aceştia.
(3) Mărimea Consiliului de Administraţie variază între 7–15 membri, în funcţie de mărimea uni-
tăţii de învăţământ şi se întâlneşte lunar sau ori de cate ori este nevoie la solicitarea directorului, a pre-
şedintelui consiliului de administraţie sau a două treimi dintre membri. Metodologia cadru de
organizare şi funcţionare a consiliului de administraţie este stabilită prin Ordin de ministru.
(4) Consiliul de administraţie are urmatoarele atribuţii principale:
aprobă proiectul de buget şi execuţia bugetară la nivelul unităţii de învăţământ;
aprobă planul de dezvoltare instituţională elaborat de directorul unităţii de învăţământ;
aprobă CDS şi programele de flexibilitate curriculară conexe şi complementare la propunerea
consiliului profesoral;
stabileşte poziţia şcolii în relaţiile cu terţi;
organizează concursul de ocupare a funcţiei de director şi aprobă directorul adjunct la propu-
nerea directorului;
aprobă planul de încadrare cu personal didactic şi schema de personal nedidactic;
aprobă programe de dezvoltare profesională a cadrelor didactice la propunerea consiliului pro-
fesoral;
decide dacă directorul va avea obligaţie de normă didactică sau nu;
decide modalitatea/procedura de evaluare a performanţelor profesionale ale cadrelor didactice,
cadrelor didactice auxiliare şi ale personalului administrativ, pe baza medodologiei elaborate de
DRE, derivată din metodologia cadru a MECI şi/sau prin achiziţionarea unui serviciu specializat
în evaluarea performanţei profesionale;
sancţionează la propunerea Comitetului de Părinţi abaterile disciplinare etice sau profesionale
ale cadrelor didactice;

aprobă salarizarea personalului şcolii, inclusiv a directorului;
aprobă comisiile de concurs şi validează rezultatul concursurilor.
(5) Consiliul de administraţie va fi condus de către un preşedinte ales prin vot de jumatate plus
unu dintre membrii sai. Directorul este membru de drept al consiliului de administraţie, dar nu poate
ocupa funcţia de preşedinte. Atribuţiile preşedintelui sunt stabilite de consiliul de administraţie, în li-
mitele legislaţiei în vigoare.
Art.76(1.1) Funcţia de director se ocupă prin concurs public de către persoane care fac dovada absol-
virii unor programe postuniversitare, de masterat în domeniul managementului educaţional, sau care
satisfac standardul ocupaţional/profilul de competenţe în domeniul managementului educaţional, pe
bază de oferte mangeriale.
(1.2.) Preşedintele consiliului de administraţie încheie cu Directorul un contract managerial, cu
criterii şi indicatori de performanţă, cu clauze clar stipulate pentru menţinerea, motivarea şi/sau înce-
tarea raporturilor contractuale şi eliberarea din funcţie.
(2) Directorii adjuncti sunt numiţi de către director, din randul cadrelor didactice şi sunt vali-
dati de către consiliul de administratie al unităţii de învăţământ.
(3) Directorul unităţii de învăţământ are următoarele atribuţii:
a) reprezintă legal unitatea de învăţământ şi realizează conducerea executivă a acesteia;
b) este ordonatorul de credite al unităţii de învăţământ;
c) semnează contractul de performanţă cu Directorul DRE, primarul, respectiv cu preşedintele con-
siliului judeţean, sau al municipiului Bucureşti, după caz;
d) îşi asumă răspunderea publică pentru performanţele unităţii de învăţământ pe care o conduce;
e) propune spre aprobare consiliului de administraţie regulamentul de organizare şi funcţionare al
unităţii de învăţământ;
f) propune spre aprobare consiliului de administraţie proiectul de buget şi raportul de execuţie
bugetară;
g) prezintă, la începutul fiecărui an şcolar, un raport privind starea şi performanţele unităţii de în-
văţământ. Raportul este public;
h) propune CA-ului modalitatile privind selecţia, angajarea, evaluarea periodică, formarea, motiva-
rea, încetarea relaţiilor contractuale de muncă ale personalului din unitatea de învăţământ; ras-
punde si aplica deciziile CA, privind modalitatile de recrutare, selectie, motivare, disponibilizare
a pesonalului unitatii de invatamant
i) îndeplineşte alte atribuţii stabilite de consiliul de administratie, conform legislaţiei în vigoare.
(4) Directorul unităţii de învăţământ preuniversitar nu poate fi membru al unui partid politic.
(5) Directorii unităţii de învăţământ sunt supuşi periodic unei evaluări manageriale de către DRE.
Rezultatele acestei evaluari vor fi aduse la cunoştinţa Consiliului de Administraţie şi a Primarului.
(6) Salarizarea directorilor se face în funcţie de performanţele lor manageriale şi se stabileşte de
către consiliul de administraţie.
Art.77(1) Consiliul de administratie stabileşte componenţa comisiei de concurs pentru ocuparea pos-
tului de director al unităţii de învăţământ preuniversitar. Din comisie fac parte obligatoriu un repre-
zentant al DRE, precum şi un reprezentant al consiliului local, respectiv judeţean, sau a oricărei părţi
interesate în dezvoltarea şcolii, după caz, în funcţie de unităţile aflate în subordine.
(2) Metodologia, organizarea şi desfăşurarea concursului pentru ocuparea funcţiei de director se
stabileşte la nivel de unitate de învăţămant şi se aproba de către DRE.
(3) Consiliul de administraţie, în baza rezultatelor concursului numeşte directorul. Directorul,

acolo unde este cazul, propune consiliului de administratie spre aprobare directorii adjuncţi.
(4) Mandatul directorului este de 4 ani, el putând să fie prelungit în baza deciziei Consiliului de
Administratie, pe baza unui audit efectuat de către DRE .
(5) Directorul şi directorii adjuncţi constituie conducerea operativă a unităţii de învăţământ.
(6) Directorul unităţii de învăţământ poate fi demis:
a) prin decizia consiliului de administratie cu votul a 2/3 dintre membri;

b) prin decizia consiliului local, respectiv judeţean în cazul liceelor, dacă se constată neîndeplinirea
contractului de performanţă încheiat cu aceste consilii. În ambele situaţii realizarea unui audit
din partea Inspectoratului Şcolar Judeţean este obligatorie.
(7) In conditiile demiterii directorului, până la organizarea unui nou concurs, conducerea inte-
rimară este preluată de către preşedintele consiliului de administraţie care devine automat şi ordona-
tor de credite.
Art.78(1) Consiliul profesoral al unităţii de învăţământ este format din totalitatea cadrelor didactice din
unitatea şcolară cu personalitate juridică, este prezidat de director şi se întâlneşte lunar sau ori de cate
ori este nevoie la propunerea directorului sau la solicitarea a 2/3 dintre membrii personalului didactic.
(2) Atribuţiile Consiliului profesoral sunt următoarele:
gestionează şi asigură calitatea actului didactic;
stabileşte codul de etică profesională şi monitorizează aplicarea acestuia;
propune consiliului de administraţie măsuri de optimizare a procesului didactic;
propune consiliului de administraţie curriculumul la dispoziţia şcolii;
propune consiliului de administraţie premierea personalului cu rezultate deosebite la catedră;
aprobă sancţionarea abaterilor disciplinare ale elevilor;
propune consiliului de administraţie sancţionarea cadrelor didactice pentru slabe performanţe,
încălcări ale eticii profesionale;
propune consiliului de administraţie programele de formare şi dezvoltare profesională continuă
a cadrelor didactice;
îndeplineşte alte atribuţii stabilite de consiliul de administraţie.
(3) La şedinţele consiliului profesoral participă, fără drept de vot, şi reprezentanţi ai Comitetu-
lui de părinţi.
IX. FINANŢAREA ŞI BAZA MATERIALĂ A

ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR
Art.79(1) Finanţarea învăţământului preuniversitar de stat se asigură din fonduri publice, în limita a cel
puţin 6% din produsul intern brut, potrivit legii.
(2) Principiile finanţării învăţământului preuniversitar sunt următoarele:
a) transparenţa fundamentării şi alocării fondurilor;
b) echitatea distribuirii fondurilor destinate unui învăţământ de calitate;
c) adecvarea volumului de resurse în funcţie de obiectivele urmărite;
d) predictibilitatea, prin utilizarea unor mecanisme financiare coerente şi stabile.
(3) Finanţarea învăţământului preuniversitar privat acreditat se face din taxe, fonduri publice, în
cazul învăţământului preşcolar şi învăţământului obligatoriu şi din alte surse, potrivit legii.
Art.80(1) Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării are drept de iniţiativă în domeniul politicii finan-
ciare şi al resurselor umane din domeniul educaţiei şi colaborează cu alte ministere, autorităţi locale,
structuri asociative reprezentative ale autorităţilor locale, Organismul profesional al Educatorilor, Fe-
deraţia Asociaţiilor parinţilor, Federaţia Asociaţiilor profesionale ale cadrelor didactice, precum şi sin-
dicatele reprezentative.
(2) Finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar cuprinde finanţarea de bază, finanţarea
complementară, finanţarea compensatorie, suplimentară şi autofinanţarea.
Art.81(1) Finanţarea de bază se asigură din bugetul de stat şi este formată din costul standard per
elev/preşcolar la care se adaugă coeficienţii de corecţie, stabiliţi prin Hotărâre de Guvern.
(2.1.) Finanţarea de bază acoperă integral toate cheltuielile de personal, materiale şi servicii/
achiziţionarea de servicii de asistare a dezvoltării şcolii, manuale, dotări generale prevazute de stan-
dardele de autorizare/acreditare, întreţinere curentă, cheltuieli cu perfecţionarea profesională, etc. Ca-
tegoriile de cheltuieli bugetate vor fi solicitate finanţatorilor de fiecare unitate şcolară în conformitate

cu profilul unităţii şcolare, cu programele educative curente şi cu necesităţile materiale şi de promo-
vare a performanţei.
(2.2.) Indiferent de categoria de cheltuieli din bugetul unei unităţi de învăţământ, toţi banii, în fi-
nanţarea de bază sunt la beneficiar, conform principiului elementar al oricărei economii de piaţă: cine
beneficiază, de un serviciu/produs, plăteşte. MECI, prin DRE, poate decide direcţionarea fondurilor spe-
cifice unor categorii de cheltuieli în limita a maximum 30% din fondurile acesteia şi poate aloca fonduri
în plus pentru şcoli, pe diverse programe, în afara finanţării de bază.
(3) Finanţarea de bază e atribuită prin Direcţiile Judeţene ale Finanţelor Publice direct unităţi-
lor şcolare.
(4) Finanţarea de bază se asigură tuturor unităţilor de învăţământ preuniversitar-preşcolar şi în-
văţământ obligatoriu, atât celor de stat, cât şi celor private acreditate.
(5) Finanţarea de bază se alocă unităţii de învăţământ în care este înscris elevul/preşcolarul şi
se transferă la o altă unitate de învăţământ dacă elevul/preşcolarul se transferă sau reînmatriculează la
o altă unitate de învăţământ.
Art.82(1) Finanţarea complementară cuprinde următoarele categorii de cheltuieli:

investiţii, reparaţii capitale, consolidări;
subvenţii pentru internate şi cantine;
cheltuieli pentru evaluarea periodică a elevilor;
cheltuieli cu bursele elevilor;
cheltuieli pentru transportul elevilor;
cheltuieli pentru naveta cadrelor didactice, conform legii;
cheltuieli pentru examinarea medicală obligatorie periodică a salariaţilor din învăţământul preu-
niversitar, cu excepţia acelora care, potrivit legii, se efectuează gratuit;
cheltuieli pentru concursuri şcolare şi activităţi educative extraşcolare organizate în cadrul sis-
temului de învăţământ.
(2) Finanţarea complementară se asigură din bugetul de stat şi bugetele consiliilor locale, res-
pectiv consiliile judeţene, în cazul liceelor şi al altor unităţi aflate în subordine.
(3) Utilizarea fondurilor din finanţarea complementară este decisă, după caz, de către consiliul
local sau consiliul judeţean, pe baza proiectelor de dezvoltare instituţională ale unităţilor de învăţă-
mânt, în funcţie de cerinţele de dezvoltare locală şi regională.
(4) Finanţarea de bază şi finanţarea complementară se fac pe baza contractului de performanţă
încheiat între directorul unităţii de învăţământ preuniversitar şi Preşedintele CA al şcolii/primarul lo-
calităţii, după caz, în a cărei rază teritorială se află unitatea de învăţământ, respectiv cu preşedintele
Consiliului Judeţean, în cazul liceelor.
(5) Sumele reprezentând finanţarea de bază şi finanţarea complementară se înscriu în bugetul
de venituri şi cheltuieli.
Art.83(1) Finanţarea suplimentară se acordă ca sumă globală din bugetul Ministerului Educaţiei, Cer-
cetării şi Inovării pentru premierea unităţilor de învăţământ cu rezultate deosebite în domeniul inclu-
ziunii, educaţiei diferenţiate sau în domeniul performanţelor şcolare;
(2) Consiliile locale şi consiliile judeţene pot contribui la finanţarea suplimentară, acordând gran-
turi unităţilor de învăţământ, în baza unei metodologii proprii.
Art.84(1) Unităţile de învăţământ preuniversitar de stat pot obţine venituri proprii din activităţi spe-
cifice, conform legii, din donaţii, sponsorizări, taxe, alte surse legal constituite.
(2) Veniturile proprii nu diminuează finanţarea de bază, complementară sau suplimentară şi
sunt utilizate exclusiv conform deciziilor consiliului de administraţie.
Art.85(1) Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării finanţează anual, prin bugetul programelor naţio-
nale, următoarele competiţii:
Competiţii între şcoli care se bazează pe evaluarea instituţională a fiecărei unităţi de învăţământ după

trei axe majore: incluziune, educaţie diferenţiată şi performanţă. Progresul şcolar este indicator de per-
formanţă indiferent de natura şcolii. În urma evaluărilor după fiecare dintre cele trei axe, se va realiza
o clasificare a şcolilor pe 5 niveluri („Excelent”, „Foarte bun”, „Bun”, „Satisfăcător”, „Nesatisfăcător”). Sunt
premiate substanţial atât şcolile cu excelenţă în incluziune, cât şi cele cu excelenţă în educaţie diferen-
ţiată si performanţă, publice sau private. Şcolile care obţin calificativul „Satisfăcător” sau „Nesatisfăcă-
tor” se supun monitorizării în vederea corecţiei sau se desfiinţează, fără a afecta în nici un fel interesul
elevilor.
În baza unei metodologii specifice, şcolile vor desemna Profesorul anului, ca semn al excelenţei în asis-
tarea dezvoltării educabililor/ gestiunea experienţelor de învăţare ale acestora, respectiv predare. La
nivel judeţean, regional şi naţional va fi desemnat Profesorul anului pentru fiecare disciplină sau traseu
specific altei forme de organizare curriculară din planul de învăţământ. Excelenţa în predare va fi re-
compensată financiar, în baza unei metodologii stabilite prin ordin al ministrului Educaţiei, Cercetării
şi Inovării.
Performanţa elevilor la olimpiadele pe discipline, olimpiadele de creaţie tehnico-ştiinţifică şi artistică
şi Olimpiadele sportive se recompensează financiar prin ordin al ministrului Educaţiei, Cercetării şi In-
ovării.
(2) În lansarea competiţiilor, Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării se va consulta cu Fe-
deraţia Părinţilor, Organismul profesional al Educatorilor, Federaţia Asociaţiilor profesionale ale ca-
drelor didactice, Consiliul Naţional al Elevilor şi sindicatele reprezentative.
Art.86(1) Bugetul de venituri şi cheltuieli se întocmeşte anual, de fiecare unitate de învăţământ preu-
niversitar, conform normelor metodologice de finanţare a învăţământului preuniversitar, se aprobă şi se
execută potrivit prevederilor legale în vigoare.
(2) Excedentele anuale rezultate din execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli ale activităţilor
finanţate integral din venituri proprii se reportează în anul următor şi se folosesc cu aceeaşi destinaţie
sau, cu aprobarea consiliului de administraţie, se utilizează pentru finanţarea altor cheltuieli ale unită-
ţii de învăţământ.
Art.87(1) MECI poate decide ce procent de bani (maximum 30%) dintr-o categorie de cheltuieli a bu-
getului şcolii, se dirijează spre programele strategice, naţionale, banii trebuie plătiţi de beneficiar. De la
bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării, se asigură următoarele chel-
tuieli aferente unităţilor de învăţământ preuniversitar, inclusiv pentru învăţământul special:
fondul de operare curentă al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării ;
fondul de finanţare suplimentară a unităţilor de învăţământ;
fondul pentru finanţarea programelor naţionale ale Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării,
aprobate prin hotărâre a Guvernului;
fondul de rezervă, constituit prin hotărâre a Guvernului, pentru implementarea descentralizării;
componenta locală aferentă proiectelor aflate în derulare, cofinanţate de Guvernul României şi
de organismele financiare internaţionale, precum şi rambursările de credite externe aferente
proiectelor respective;
bursele pentru elevii din Republica Moldova, precum şi bursele pentru elevii străini şi etnicii ro-
mâni din afara graniţelor ţării;
organizarea evaluărilor, simulărilor şi examenelor naţionale;
perfecţionarea pregătirii profesionale a cadrelor didactice şi didactice auxiliare si manualele şcolare
pentru învăţământul preuniversitar ce intra in bugetul scolilor;
finanţarea, pe bază de hotărâri ale Guvernului, a unor programe anuale sau multianuale de investiţii, mo-
dernizare şi dezvoltare a bazei materiale a instituţiilor publice de învăţământ preuniversitar de stat, in-
clusiv consolidări şi reabilitări de şcoli şi dotări;
finanţarea unor programe naţionale de protecţie socială, stabilite prin reglementări specifice;
finanţarea privind organizarea, pentru elevi, de concursuri pe obiecte de învăţământ şi pe meserii, teh-
nico-aplicative, ştiinţifice, de creaţie, concursuri şi festivaluri cultural-artistice, campionate şi concursuri
sportive şcolare, cu participare naţională şi internaţională, precum şi olimpiade internaţioanle pe obiecte
de învăţământ.

(2) Finanţarea cheltuielilor privind inspectoratele şcolare, casele corpului didactic, palatele şi
cluburile copiilor şi elevilor, centrele şi cabinetele de asistenţă psihopedagogică, educaţională, centrele
logopedice, cabinetele şcolare, cluburile sportive şi şcolare, se asigură din bugetul de stat prin bugetul
Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării.
(3) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale unităţilor de învăţământ special se asigură
din bugetul consiliului judeţean, respectiv al sectoarelor municipiului Bucureşti, şi din bugetul de stat.
(4) Consiliul judeţean/Consiliul General al Municipiului Bucureşti asigură fonduri pentru orga-
nizarea şi desfăşurarea olimpiadelor şi concursurilor şcolare judeţene/ale municipiului Bucureşti.
(5) Consiliul judeţean, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti alocă, prin hotărâri
proprii, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziţia acestora, în vederea finanţării uni-
tăţilor de învăţământ preuniversitar de stat, prin finanţarea complementară.
(6) Cheltuieli aferente facilităţilor acordate elevilor privind transportul pe calea ferată şi cu me-
troul se finanţează prin bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi din alte surse, potrivit
legii.
Art.88Constituirea şi alocarea bugetului pentru învăţământul preuniversitar se face după următoarea

procedură:
(1) Proiectul de buget al unităţii de învăţământ preuniversitar este elaborat de director şi apro-
bat de consiliul de administraţie, conform unei metodologii stabilite prin Ordin de ministru, după care
este înaintat consiliilor locale, respectiv judeţene.
(2) Consiliile locale/judeţene realizează agregarea proiectelor de buget al unităţilor de învăţă-
mânt din aria lor de responsabilitate şi îl înaintează Direcţiei Judeţene a Finanţelor Publice, precum şi
Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării .
(3) Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării realizează agregarea bugetelor unităţilor de învă-
ţământ preuniversitar cu bugetul propriu, conform art. 84, alin. (1) şi (2) şi înaintează Guvernului pro-
iectul de buget pentru educaţie.
(4) După aprobarea de către Parlament, bugetul învăţământului preuniversitar se repartizează
astfel:
la nivelul Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării sunt repartizate fondurile specificate la
art.84, alin. (1) şi (2).;
la nivelul consiliilor judeţene şi locale se repartizează fondurile pentru finanţarea complemen-
tară şi alte fonduri alocate educaţiei de la nivelul judeţului;
finanţarea de bază se alocă direct unităţilor de învăţământ preuniversitar, prin direcţiile judeţene
de finanţe publice locale, din cote defalcate de TVA sau altele la dispoziţia administarţiei finan-
ciare.
(5) Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, prin consiliul naţional pentru finanţarea învăţă-
mântului preuniversitar şi DRE monitorizează implementarea noului mecanism de finanţare a învăţă-
mântului preuniversitar şi asigură asistenţă specializată unităţilor şi instituţiilor din învăţământul
preuniversitar.
Baza materială, conexă sau complementară a învăţământului preuniversitar
Art.89(1) Baza materială a învăţământului preuniversitar constă în întreg activul patrimonial al Mi-
nisterului Educaţiei, Cercetării şi Inovării al instituţiilor şi unităţilor de învăţământ preuniversitar şi cu-
prinde: terenuri şi clădiri destinate procesului de învăţământ preuniversitar, dotări şi echipamente,
biblioteci, staţiuni didactice şi de cercetare, ateliere şcolare, ferme didactice, terenuri agricole, cămine,
internate, cantine, palate şi cubluri ale elvilor, baze cultural-sportive şi de odihnă, precum şi orice alt
obiect de patrimoniu destinat procesului de învăţământ preuniversitar.
(2) Terenurile şi clădirile unităţilor de educaţie timpurie, de învăţământ preşcolar, şcolile pri-
mare şi gimnaziale înfiinţate de stat, fac parte din domeniul public local şi sunt administarte de către
consiliile locale. Celelalte componente ale bazei materiale sunt de drept proprietatea acestora şi sunt ad-
ministrate de către consiliile de administraţie, conform cu legislaţia în vigoare.
(3) Terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ special de stat,

cluburile sportive şcolare, palatele şi cluburile copiilor şi elevilor, centrele judeţene de resurse şi asis-
tenţă educaţională fac parte din domeniul public judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti şi sunt în
administrarea consiliului judeţean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti,
în a căror rază teritorială îşi desfăşoară activitatea, prin consiliile de administraţie ale unităţilor şi in-
stituţiilor de învăţământ respective. Celelalte componente ale bazei materiale a unităţilor de învăţă-
mânt special de stat, ale cluburilor sportive şcolare, palatelor şi cluburilor copiilor şi elevilor şi ale
centrelor judeţene de resurse şi asistenţă educaţională sunt de drept proprietatea acestora şi sunt ad-
ministrate de către consiliile de administraţie ale acestora.
(4) Terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea inspectoratele şcolare judeţene, ca-
sele corpului didactic, centrele naţionale de excelenţă, centrele recreative şi de divertisment, precum şi
alte unităţi din subordinea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării, ale căror cheltuieli curente şi de
capital se finanţează de la bugetul de stat, fac parte din domeniul public al statului şi sunt administrate
de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, prin DRE şi prin consiliile de administraţie ale acestor
unităţi. Celelalte componente ale bazei materiale sunt de drept proprietatea unităţilor şi instituţiilor
respective şi sunt administrate de acestea.
(5.1.) Terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ sau forme
echivalate acestora, ca şi spaţii şcolare conexe sau complementare în care au loc activităţi din curricula
conexa sau complementară, în afara celor stipulate explicit în prezenta lege, sunt în patrimoniul/sub ju-
risdicţia specifică domeniilor de activitate respective.
(5.2.) Celelalte componente ale bazei materiale sunt de drept proprietatea comună, în cote părţi,
conform convenţiilor/contractelor dintre şcoli şi entităţile în care au loc activităţi conexe sau comple-
mentare.
(6) Înstrăinarea, transferul sau schimbarea destinaţiei bazei materiale a instituţiilor şi unităţi-
lor de învăţământ preuniversitar se poate face de către autorităţile locale, numai cu avizul conform al
Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Inovării. În caz contrar, actele de înstrăinare, transfer sau schimbare
a destinaţiei bazei materiale sunt nule, iar fapta se consideră infracţiune şi se pedepseşte conform legii
penale.
Art.90(1) Înscrierea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile aparţinând Ministerului Edu-
caţiei, Cercetării şi Inovării sau instituţiilor şi unităţilor de învăţământ şi cercetare ştiinţifică din siste-
mul învăţământului de stat, precum şi asupra bunurilor aparţinând consiliilor locale, judeţene şi,
respectiv al Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în care îşi desfăşoară activitatea unităţile de
învăţământ preuniversitar de stat, se face, după caz, în registrul de inscripţiuni şi transcripţiuni, în căr-
ţile funciare sau în cărţile de publicitate funciară, cu scutire de plata taxelor prevăzute de lege.
Art.91(1) Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, Ministerul Educaţiei. Cercetării şi Inovării DRE, institu-
ţiile şi unităţile de învăţământ colaborează cu ministere, cu instituţii de învăţământ superior, cu consi-
liile judeţene/locale, prefecturi, primării, servicii publice descentralizate/ deconcentrate, organizaţii
ale partenerilor sociali precum şi alte organizaţii ale societăţii civile.
(2) Unităţile de învăţământ colaborează cu consiliile judeţene, locale şi serviciile publice des-
centralizate/ deconcentrate în vederea asigurării calităţii procesului de învăţământ
(3) Parteneriatul social se exercită la toate nivelurile decizionale pentru educaţie, pentru achizi-
ţia de servicii specializate de dezvoltare a comunităţilor şcolare şi creşterii performanţelor acestora şi
formare profesională, prin consultare şi în baza unei relaţii directe de colaborare.
(4) Formele de parteneriat social se concretizează prin protocol de colaborare, contract, con-
venţie sau alte forme.
(5) Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării DRE instituţiile şi unităţile de învăţământ asigură
transparenţa acţiunilor şi activităţilor desfăşurate şi pun la dispoziţia celor interesaţi informaţiile de
interes public.

X. DISPOZIŢII TRANZITORII
Art.92(1) Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial
al României. La data intrării în vigoare a legii, se abrogă LEGE nr. 84 din 24 iulie 1995, Legea învăţă-
mântului, republicat în M.Of, nr. 606/10 dec. 1999, Legea 2/2008, precum şi orice alte dispoziţii contrare
prezentei legi.
(2) În termen de 6 luni de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Ministe-
rul Educaţiei, Cercetării şi Inovării elaborează metodologiile cadru şi regulamentele care decurg din
aplicarea acestei legi şi stabileşte măsurile tranzitoriide aplicare a legii.
ANEXA
DEPARTAMENTELE REGIONALE PENTRU EDUCAŢIE (DRE)

( corespunzatoare celor opt regiuni teritorial administrative ale ţării)
(numerotarea articolelor este din legea descentralizării educaţiei preuniversitare)
Art. 5. (1) Departamentele Regionale şi al municipiului Bucureşti pentru învăţământul preuniversitar

sunt instituţii de administrare- reglementare şi autentificare de certificări , la nivel regional, în dome-
niul educaţiei formale preuniversitare. Acestea se constituie şi funcţionează ca un organism tripartit,
fiind în subordinea (tripartită) a celor trei autorităţi esenţial interesate în funcţionarea şi dezvoltarea
şcolilor, şi anume:
MEC( pentru componenta ce ţine de administrarea furnizării serviciilor de educaţie şi de finanţarea
de la bugetul central),
Consiliile Judeţene/Consiliile locale( pentru componenta ce ţine de finanţare locală)
Structurile reprezentanţilor beneficiarilor, elevi şi părinţi în primul rând şi a oricăror părţi intere-
sate în dezvoltarea comunităţilor şcolare.
Art.5 (2) DRE sunt structurate, pe cel puţin trei compartimente distincte, corespunzătoare celor trei
părţi principale interesate în educaţia formală preuniversitară:
Propunere de organizare a Art.5(2)
compartimentul specific administrării furnizorilor de educaţie şi finanţării de la bugetul cen-
tral
compartimentul reprezentativ al beneficiarilor proceselor/serviciilor şi produselor educaţiei,
din care obligatoriu, reprezentarea părinţilor şi elevilor.
compartimentul reprezentanţilor structurilor asociative ale administraţiei publice locale

având calitatea de finanţatori
Cele trei categorii de reprezentanţi trebuie să aibă expertiză certificată în domeniul educaţiei sau în
domeniul nevoilor de educaţie ale pieţei muncii.
Art 5 (3) DRE pot conţine în structura compartimentală, după caz, reprezentanţi ai agenţilor economici,
ai oricărei structuri – persoane fizice sau juridice- care sunt părţi interesate în funcţionarea/ organiza-
rea şi dezvoltarea furnizorilor de educaţie formală preuniversitară.
Art. 5 (4) Responsabilităţile cadru ale DRE sunt:
Competenţe – cadru ale DRE
(1) a. Identifică şi centralizează cererile şi nevoile de dezvoltare regională. În funcţie de aceasta, iniţiază
sau susţine proiecte de cercetare educaţională pe termen scurt şi lung.

b. Comunică rapoarte semestriale MEC/ ministerelor de resort partenere, departamentelor care
implică roluri de acest fel, conform C1, C2 si C3, fig.3 .
(2) a. Ofera servicii de asistare/ consiliere şi consultanţă a

Şcolilor/Comunităţilor Şcolare în implementarea Curriculum-ului naţional nucleu, prin inter-
mediul Oficiilor judeţene/ Locale şi a curriculum-ului local (zonal).
b. Elaborează, pe baza reglementărilor regionale, derivate din legislaţia la nivel naţional, me-
todologia cadru pentru CDS/ CDL şi
c. Propunere: Recomandă şi difuzează în sistemul naţional de educaţie bune practici din expe-
rienţele altor regiuni ale ţării sau din cele naţionale privind educaţia, flexibilitatea cross-curriculară/
Curricula Complementară a S/CS (C – COMP) pentru S/CS, conform E. Tabelul şi F. ANEXĂ. Recomandă
bune practici ale altor regiuni ale ţării şi/sau internaţionale, privind Flexibilitatea cross – curricu-
lară/Curricula Complementară a S/CS( C-COMP) pentru S/CS, conform E. Tabelul şi F. ANEXA.
(3) a. Aplică/ adaptează Metodologia cadru, elaborată la nivel naţional, conform specificului re-
giunii şi reglementărilor proprii, privind evaluările de sfârşit de nivel/ ciclu de educaţie, respectiv
examenelor la nivel naţional.
b. Elaborează metodologia-cadru privind recrutarea şi selecţia educabililor de către S/CS de

la un nivel/ciclu de educaţie anterior la cel următor, respectiv metodologiei-cadru de Consiliere şi
orientare în carieră, în parteneriat cu serviciile regionale/ locale ale Centrului Român pentru Egali-
tate de Şanse, Incluziune şi Educaţie diferenţiată
care urmează a fiinţa)
c. Facilitează/ Oferă consultanţă şi consiliere, la cerere S/CS – privind organizarea admiterii

(acolo unde este cazul)
(4) Creează, prin reglementări proprii, în acord cu legislaţia la nivel naţional, cadrul pentru con-
stituirea şi dezvoltarea pieţelor locale/regionale, în competiţie liberă, între ele şsi cu cele la nivel naţ-
tional, de furnizori de servicii specializate de asistare/ consiliere şi consultanţă a S/CS în dezvoltarea
autonomă a acestora.
(5) Elaborează la nivel regional reglementări şi metodologii-cadru privind achiziţionarea (acord,

convenţie, contract) de către S/CS (conform cu legislaţia la nivel naţional) de furnizori de servicii
specializate, în cel puţin urmatoarele domenii cheie:
5.1. Administrarea şi managementul resurselor umane:

- Aplică/ Adaptează, după caz, metodologia -cadru la nivel naţional, de constituire a formelor de
administrare, management şi conducere a S/CS (CA, Board Council, Conducere colectiva- tip troică,
nelimitativ.
- Elaborează metodologia-cadru şi monitorizează respectarea aplicării acesteia, privind: recru-
tarea, selecţia , motivarea, angajarea şi disponibilizarea managerilor şcolari de către CA (Board
Council...) al S/CS
- Elaborează metodologia-cadru şi monitorizează respectarea aplicarii acesteia privind: recru-
tarea, selecţia, motivarea, angajarea şi disponibilizarea personalului unei S/C de către manage-
rul şcolar şi/ sau CA, după caz, funcţie de reglementările fiecărui DRE, de orice fel: educatori,
didactic auxiliar, nedidactic, colaboratori, voluntari, nelimitativ.
5.2. Curriculum şi Sisteme de evaluare a rezultatelor învăţării/ realizărilor educabililor
- Achiziţionează/ Oferă, dupăcaz, servicii de consultanţă şi consiliere privind aplicarea meto-

dologiei-cadru pentru Curriculum-ul zonal sau local, pentru Curricula Complementară şi pentru
Curriculum-ul individual sau opţional.CDS/CDL, elaborată la (2) b.)
- Achiziţionează/ Oferă, după caz, servicii de consultanţă şi consiliere şi face Recomandări pen-
tru Curricula complementară şi sisteme complementare de evaluare a educabililor, atât pentru
evaluarea de proces, cât şi pentru evaluările de început, respectiv sfârşit de nivel sau ciclu de
educaţie, elaborate la (2)c.
Propunere:
Achiziţionează/oferă, după caz, servicii de consultanţă şi consiliere privind proiectarea şi apli-
carea curriculei complementare precum şi a sistemelor complementare de evaluare a educabi-
lilor.
- Achizitionează/Oferă servicii de echivalare a Sistemelor de evaluare/întregistrare a rezultate-
lor învăţării/realizărilor educabililor , naţional plus complementar, la sfârşit de nivel sau ciclu de
educaţie.
- Recomandă mecanisme şi proceduri de recunoaştere şi certificare a învăţării anterioare, lo-
cale-regionale-naţionale şi/ sau internaţionale.
5.3. Gestiunea bazei materiale, de echipamente şi auxiliare educaţionale pentru S/CS
- Monitorizează aplicarea legislaţiei naţionale şi adaptează – acolo unde este cazul – regle-
mentările privind Patrimoniul material, proiecte de clădiri pentru şcoli, renovări, demolări, con-
strucţii noi, nelimitativ. Organizează licitaţii publice pentru achiziţionarea de astfel de proiecte.
- Monitorizează achiziţionarea de către S/CS a echipamentelor, în acord cu legislaţia la nivel na-
ţional şi reglementările regional-locale
- Recomandă servicii de consultanţă şi consiliere S/CS privind achiziţionarea de auxiliare edu-
caţionale.
5.4. Managementul financiar şi de investiţii

- Aplică/ adaptează legislaţia naţională în domeniul finanţării/ de investiţii S/CS, conform re-
glementărilor proprii şi celor la nivel local.
(6) a. Elaborează strategia-cadru pentru Educaţie, Formare şi dezvoltare profesională a regiu-

nii, ca parte a Strategiei de dezvoltare regională, derivată, şi ea, din Planul Naţional de Dezvoltare/
Strategia post-aderare a Guvernului României pe termen lung
b. Diseminează la nivelul S/CS - prin sucursalele/oficiile judeţene/ locale- Politicile şi pro-
gramele sectoriale (parte a strategiei) ale DRE, incluzând, conform competenţelor-cadru prece-
dente, reglementările şi metodologiile-cadru.
c. Propune MEC/ altor ministere de resort Strategiile regionale pe termen mediu şi lung, ac-
tualizate cel puţin odată la doi ani, pentru: elaborarea –implementarea- evaluarea şi revizuirea
la nivel naţional a Strategiei naţionale pentru educaţie, în vederea creşterii performanţelor sis-
temului.
d. reprezintă interesele învăţământului preuniversitar judeţean la nivelul Consorţiului Regio-

nal, institutie cu rol consultativ în domeniul dezvoltării resurselor umane, organizată pe lânga
Consiliul de Dezvoltare Regională;
e. ajută la infiinţarea consorţiilor şcolare formate între unităţi de învăţământ pentru optimizare
utilizării resurselor umane, financiare şi materiale prin realizarea de baze de date locale privind
posibilităţile şi necesităţile unităţilor şcolare.
f. coordonează, monitorizează şi evaluează activitatea unităţilor de învăţământ special şi spe-
cial integrat împreună cu ministerele muncii şi protecţiei sociale şi culturii, în vederea asigură-
rii programelor de educaţie ce vor conduce la dezvoltarea abilităţilor şi integrarea profesională
a absolvenţilor;
g. facilitează finanţarea unităţilor şi instituţiilor de învăţământ independente, specializate şi
alternative: Casa Corpului Didactic, palatele şi cluburile elevilor, cluburile sportive şcolare.

h. organizează comitetele locale de dezvoltare a parteneriatului social în învăţământul profe-
sional şi tehnic în condiţiile în care acest obiectiv nu este îndeplinit de organizaţiile profesionale
şi unităţile şcolare;
i. repartizează, împreună cu direcţiile de specialitate ale consiliilor judeţene/consiliul general
al municipiului Bucureşti si Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Preuniversitar,
fondurile aprobate prin Legea bugetului pentru fiecare unitate/instituţie de învăţământ preuni-
versitar.
(2) Structura concreta a fiecărui DRE/ direcţiilor judeţene pentru învăţământul preuniversitar este sta-
bilită de Consiliul Judeţean.
(3) Structura direcţiilor judeţene pentru învăţământul preuniversitar din judeţele cu învăţământ în lim-
bile minorităţilor naţionale cuprinde şi experţi inspectori şcolari pentru acest învăţământ.
(5) Conducerea DRE/a municipiului Bucureşti pentru învăţământul preuniversitar este asigurată de
consiliul de administraţie.
Art. 5 (5). Raporturile dintre DRE şi şcoli este acela de administrare-reglementare şi autentificare de cer-
tificări elaborate la nivel comunităţilor şcolare în beneficiul şcolilor.
Art5. (6). DRE se constituie în capitalele celor opt regiuni teritorial administrative ale ţării, cu fi-
liale/oficii în fiecare municipiu-capitală de judeţ şi în localităţi cheie ale fiecărui judeţ, după caz.
Art 5 (7). Personalul DRE din capitala unei regiuni este format dintr-un Director, un corp de experţi-
consilieri în fiecare dintre domeniile-cadru de competenţe propuse, între 5 şi 12 experţi, conform com-
petenţele-cadru ale DRE, angajaţi cu contract pe perioadă determinată şi personal angajat cu contract
de muncă sau colaborare, în infrastructura de servicii auxiliare de expertiză-consiliere şi nonprofesio-
nale.
Personalul din capitalele de judeţ ale DRE este format din 5-7 experţi-consilieri, unul dintre aceştia
având poziţia formală de coordonator.
In localităţile-cheie ale DRE, după caz, funcţionează 1- 3 consilieri.
Personalul auxiliar şi nonprofesional nu poate fi mai mare de 30% din numărul angajaţilor corpului
profesional, experţi-consilieri şi consilieri, per total, luând în consideraţie toate capitalele din judeţele
unei regiuni plus localităţile cheie.
Art.5 (8). DRE este condus de către un CA format din maximum 3-5 membri. Directorul DRE şi membrii
corpurilor de experţi-consilieri nu pot fi membri ai vreunui partid politic.
Art. 5(9) Directorul DRE este numit printr-o decizie comună, sau angajat pe bază de contract anual ad-
ministrativ-managerial semnat de către acesta şi de un reprezentant al MEC, Preşedintele CJ din jude-
ţul cu capitală de regiune şi Preşedintele structurilor asociative de beneficiari la nivel regional. Dacă nu
există o astfel de structură, se va desemna Preşedintele uneia dintre asociaţiile cele mai importante la
nivel zonal/local de către CJ, cu consultarea CL-urilor în cauză. Contractul de angajare va conţine indi-
catorii de performanţă şi nivelul salariului. În cazul neîndeplinirii în proporţie de minimum 70% a in-
dicatorilor de performanţă Directorul este revocat din această poziţie de către reprezentanţi formali ai
aceleaşi structuri tripartite, de pe aceleaşi poziţii cu persoanele care au semnat contractul administra-
tiv-managerial cu Directorul DRE.
Art.5 (10). Membrii corpului de experţi – consilieri şi personal auxiliar şi nonprofesional, sunt angajaţi
de Directorul DRE pe bază de contract pe perioadă determinată şi revocaţi tot de către acesta, în con-
diţii de performanţă şi salarizare contractuale.
Art. 6. (1) Inspectoratele Şcolare Judeţeneb şi al municipiului Bucureşti, sunt instituţii deconcentrate

de specialitate, în subordinea Ministerului Educaţiei. Angajaţii corpului de inspectori ai ISJ-urilor care
sunt specialişti în educaţie şi administrarea educaţiei, nu pot fi membri ai vreunui partid politic şi au ur-
mătoarele domenii de competenţă:
Coordonează şi recomandă, sub aspect stiinţific-metodic, implementarea curriculumului naţional.
Monitorizează, prin studii statistice asupra rezultatelor aplicării programelor educative calitatea
învăţământului şi respectarea standardelor naţionale/standardelor de referinţă/indicatorilor
de performanţă.
Coordonează organizarea admiterii la liceu, a examenelor naţionale şi a concursurilor şcolare la ni-
velul unităţilor de învăţământ.
Asigură îndrumarea directorilor şi personalului didactic în sensul respectării cadrului normativ.
Propune Ministerului Educaţiei şi Consiliilor Judeţene oprirea finanţării de la bugetul de stat pen-
tru acele unităţi şcolare care nu îndeplinesc criteriile de performanţă minime, cerute de lege.
Asigură colaborarea şi schimburile de bune practici între partenerii de interese.
Organizează baze de date cu profesori pe nivele de competenţă şi direcţii de specializare, programe
educative şi furnizorii acestora, programele de formare profesională şi furnizorii acestora, pro-
gramele de audit şi evaluare şi furnizorii acestora, recomandările şi evaluările şcolilor asupra
programelor educative, de formare profesională sau de audit şi evaluare.
Organizează cadrul tehnic şi formal de acţiune a educaţiei on-line, a educaţiei la distanţă, a conti-
nuităţii educaţiei individualizate în cazul mutării unui elev în zona lor de ofertare de servicii
Organizează cadrul tehnic şi formal pentru reţelele de mentori şi programele de mentorat, ca şi pen-
tru reţelele de educaţie recuperatorie sau de educaţie de performanţă individualizată, atât on-
line cât şi directă.
(10) Asigură finanţarea per elev şi transferul banilor la mutarea elevilor în alte şcoli pe teritoriul
naţional.
(11) Asigură monitorizarea şi curricula individualizată pentru copii cu nevoi speciale de educaţie atât
la nivel recuperatoriu cât şi la nivelul performanţelor înalte.
(12) Asigură baza de date a tuturor furnizorilor de programe educative specifice diferitelor tipuri de
abilităţi sau nevoi de educaţie
(13) Coordonează, monitorizează şi controlează activitatea unităţilor de învăţământ preuniversitar
de stat, din judeţele şi municipiul Bucureşti ce nu au fost încă descentralizate pâna la momentul de-
scentralizării.
(14) Asigură, împreună cu administraţia publică locală, condiţiile pentru şcolarizarea elevilor şi mo-
nitorizează participarea la cursuri a acestora pe durata învăţământului obligatoriu organizând şi
continuitatea traseelor de educaţie individualizată precum şi continuitatea programelor de studii
pentru elevii intraţi în jurisdicţia locală;
(15) Propune înfiinţarea/desfiinţarea unităţilor din învăţământul preuniversitar de stat, decizia
aprţinând Consiliului Judetean în conformitate cu planul naţional de dezvoltare durabilă.
(16) Împreună cu SOCEDU şi DRE aplică legislaţia în organizarea şi desfăşurarea procesului de
învăţământ şi în aplicarea regulilor de deontologie profesională, sau în prevenirea abuzurilor şi eli-
minarea factorilor de risc funcţional din învăţământ.
(17) Monitorizează implementarea programelor naţionale iniţiate de Ministerul Educaţiei şi eva-
luează coerenţa şi utilitatea acestora în dezvoltarea durabilă regională, adecvarea curriculei-nucleu,
în concurenţă cu alte programe educative generate de alţi furnizori publici sau privaţi.
Propunere
(17) Monitorizează implementarea programelor naţionale iniţiate de Ministerul Educaţiei, evaluează
coerenţa şi utilitatea acestora în dezvoltarea durabilă regională, nivelul de adecvare a curriculum-ului
nucleu cu curriculum-ul altor programe educative generate de furnizori publici sau privaţi.
Art.6 (2) Inspectoratele şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti pot funcţiona pe lângă Departa-
mentele Regionale pentru Educaţie, caz în care sunt finanţate de la bugetele locale, CJ/CL, fie se pot au-
tofinanţa, din diverse surse, inclusiv din taxe percepute şcolilor pentru serviciile specializate de studii
statistice, inspecţii şcolare curente şi/sau servicii de asistare în dezvoltarea în carieră a managerilor
şcolari şi membrilor corpului de educatori, numai în masura în care şcolile vor comanda astfel de servicii
către ISJ-uri.

ASIGURAREA CALITĂŢII EDUCAŢIEI
Proiect de lege
CAPITOLUL 1: Dispozitii generale
Art.1
a) Prezentul proiect de lege fundamenteaza cadrul si principiile asigurarii calitatii educatiei in Roma-
nia, indiferent de nivelul, domeniul, furnizorul si beneficiarul educatiei.
b) Prevederile prezentului proiect de lege se aplica tuturor organizatiilor furnizoare de educatie care
opereaza pe teritoriul Romaniei (indiferent de marime, vechime, statut juridic, forma de proprietate,
etc.) precum si partenerilor acestora implicati in asigurarea calitatii educatiei.
Art.2
Principii generale ale educaţiei de calitate a tinerilor în România
a) Educaţia tinerilor în şcoală şi în familie reprezintă una dintre fundamentele societăţii democratice
din România
b) Educaţia tinerilor în şcoală şi în familie trebuie:
(i) să aibă ca scopuri principale dezvoltarea potenţialului fiecărui tânăr şi maximizarea realizări-
lor privind educaţia acestuia
(ii) să promoveze interesul si entuziasmul tinerilor pentru învăţarea continuă precum şi atitudi-
nea lor optimistă cu privire la propriul lor viitor
(iii) să încurajeze părinţii în sensul participării şi implicării lor active la educarea propriilor copii
şi să le recunoască dreptul de-a alege pentru copiii lor - prin informare prealabilă obiectivă, la zi şi
completă - mediul educaţional şi şcoala adecvate cerinţelor acestora
(iv) să promoveze respectul şi toleranţa tinerilor faţă de alte persoane, inclusiv colegii lor
(v) să identifice necesităţile sociale, religioase, fizice, intelectuale şi emoţionale specifice fiecărui
tânăr implicat în procesul educaţional
(vi) să-şi propună să îmbunătăţească în mod continuu rezultatele obţinute de fiecare tânăr, astfel
încât aceste rezultate să depindă cât mai puţin de inegalităţile de ordin economic, social, cultural, etc.
existente în mod inerent între ei
(vii) să încurajeze toţi tinerii pentru a-şi continua şi termina studiile
(viii) să asigure accesul nediscriminatoriu la educaţie al tuturor tinerilor
c) In cadrul educaţiei tinerilor în şcoli, trebuie să fie permanent încurajate inovarea, diversitatea,
oportunităţile şi excelenţa (atât în cadrul fiecărei şcoli cât şi în relaţiile dintre şcoli)
d) Pedepsirea corporală a tinerilor este interzisă pe întreg teritoriul României.
e) Toate scolile publice din Romania functioneaza pe baza principiilor echitatii, universalitatii si ne-
discrimianrii, sunt gratuite si accesibile oricarei persoane interesate si ofera educatie multilaterala si
echilibrata.
f) Finanţarea educaţiei din fonduri publice este direcţionată spre tineri, exclusiv prin şcolile publice şi
prin sistemul instituţional aferent acestora, in masura in care aceste scoli respecta principiile a)-e) de
mai sus si raspund adecvat cerintelor tinerilor.
g) Administraţia publică centrală şi locală încurajează şi recunoaşte parteneriatele între părinţi, co-
munitate şi furnizorii de educaţie (publici si privaţi)
h) Toate informaţiile privind funcţionarea şcolilor trebuie să fie accesibile comunităţilor locale impli-
cate, fiind pertinente, credibile şi permanent actualizate
i) Orice persoană implicată în asigurarea calităţii educaţiei trebuie să identifice, daca este cazul, nece-
sităţile suplimentare particulare ale fiecărui tanar cu dizabilităţi şi să ia măsurile adecvate necesare
pentru a le soluţiona (cu exceptia acelor situaţii în care costul soluţiilor nu poate fi acoperit din resur-
sele proprii ale furnizorului de educatie).
j) In cadrul fiecărei şcoli trebuie să fie implementate mecanisme eficace şi eficiente de asigurare a ca-
lităţii educaţiei

Art.3
In intelesul prezentului proiect de lege:
a) Educatie – reprezinta ansamblul mijloacelor si activitatilor prin care se realizeaza dezvoltarea psi-
hica, morala si intelectuala a oamenilor, in special a tinerilor (la nivel primar, secundar, tertiar/ superior,
etc., in mod initial sau continuu), prin crearea si dezvoltarea competentelor acestora, in cadrul unor or-
ganizatii furnizoare de educatie, prin procese si programe educationale adecvate.
b) Competenţa - reprezintă capacitatea unei persoane de a aplica, transfera şi combina anumite cu-
noştinţe, abilitati, deprinderi, atitudini si comportamente, în diverse situaţii şi medii de lucru, pentru a
realiza anumite activităţi specifice unei ocupatii (conform standardului ocupaţional aplicabil).
c) Proces educational (de exemplu: predarea, instruirea, invatarea, etc.) – reprezinta o succesiune lo-
gica de activitati specifice, de regula multidisciplinare, avand ca scop furnizarea unui anumit produs
educational ; procesul educational este descris prin caracteristicile sale.
d) Produs educational – reprezinta rezultatul unui proces educational, derulat conform unui program
educational, si vizeaza realizarea anumitor competente ale beneficiarilor interni ; produsul educatio-
nal este descris prin caracteristicile sale.
e) Organizatie furnizoare de educatie – este orice institutie de invatamant (scoala, facultate, univer-
sitate, etc.), organizatie neguvernamentala sau societate comerciala, constituita si autorizata legal, care
realizeaza si furnizeaza produse educationale, in cadrul unor procese educationale
f) Furnizor de educatie – persoana (cadru didactic, invatator sau profesor, indiferent de gradul didac-
tic, trainer, formator, etc.) care, in cadrul sau in afara unei organizatii furnizoare de educatie, realizeaza
produsul educational oferit beneficiarilor interni si externi
g) Parti interesate (sau „parteneri de interese”) - persoane sau grup de persoane avand anumite in-
terese legitime in performantele si succesul proceselor educationale ; acestea pot fi:
• Beneficiarii produselor educationale: elevii, studentii, absolventii si/sau alte persoane (ca be-
neficiari interni), angajatorii, angajatii, familiile beneficiarilor interni, organizatii ale acestora, etc., alte
organizatii furnizoare de educatie din tara si din strainatate (ca beneficiari externi).
• Persoane si structuri care au responsabilităţi funcţionale în organizarea şi desfăşurarea procese-
lor educationale (cadre didactice, manageri, directori, decani si prodecani, rectori si prorectori, etc. pre-
cum si asociatiile acestora, inclusiv sindicatele)
• Autoritatile – reprezinta organizatii si alte structuri care au responsabilităţi legale în defini-
rea cadrului reglementar si evaluarea proceselor educationale (Ministerul Educaţiei, Cercetării si Tine-
retului, ARACIS, ARACIP, CNFIS, CNCSIS, etc.).
• Furnizorii de produse si servicii - ai organizatiilor furnizoare de educatie (inclusiv alte orga-
nizatii furnizoare de educatie)
• Creditorii organizatiilor furnizoare de educatie
• Comunitatea locala – inclusiv administratia publica locala
• Societatea civila – inclusiv organizatiile neguvernamentale, profesionale, etc. (altele decat cele
care sunt furnizoare de educatie)
• Statul – reprezentat de Parlament si administratia publica centrala
Pentru fiecare categorie de parti interesate este necesar sa se defineasca in mod detaliat, in scris, de re-
gula prin negocieri si consens, interesele legitime, responsabilitatile si drepturile specifice.
h) Cerinţe ale partilor interesate – reprezinta ansamblul necesitatilor, dorintelor si asteptarilor cu-
rente si viitoare ale beneficiarilor si furnizorilor de educatie, la care se adauga cerintele contractuale, de
reglementare si legale aplicabile. Toate aceste cerinte trebuie sa fie comunicate exclusiv in scris, prin do-
cumente adecvate (mesaje, caiete de sarcini, comenzi, contracte, standarde, norme, proceduri, decizii,
ordine, reglementari, etc.).
i) Cerintele calitatii – reprezinta acele cerinte ale partilor interesate care au fost retinute in urma unei
analize efectuate de furnizorul de educatie, pentru a fi transpuse in caracteristici ale proceselor si pro-
duselor educationale de realizat. Stabilirea acestor cerinte ale calitatii reprezintă momentul iniţial şi
esenţial în procesul de management al calităţii. Cerintele calitatii se exprima in termeni functionali (prin
criterii, indicatori, unitati de masura, valori tinta, etc.) ce urmeaza a fi actualizati periodic.
j) Standard – reprezinta un document stabilit prin consens şi aprobat de un organism recunoscut, care
furnizeaza, pentru utilizări comune şi repetate, reguli, linii directoare şi caracteristici referitoare la ac-
tivităţi şi rezultatele acestora, în scopul obţinerii unui grad optim de ordine într-un context dat; stan-

dardul se bazeaza pe rezultatele conjugate ale ştiinţei, tehnicii şi experienţei şi are drept scop promo-
varea avantajelor optime ale comunităţii.
k) Standard ocupaţional (“standard de competenţă” sau „standard de calificare”) – este acel standard
care defineste competenţele necesare unui angajat pentru realizarea eficace si eficientă a activităţilor
specifice ocupaţiei sale (indiferent de nivelul la care a fost efectuată pregătirea sa profesională). Stan-
dardele ocupaţionale sunt utilizate ca referenţial comun în evaluarea competenţei beneficiarilor edu-
catiei atât de furnizorii de educatie (in cadrul proceselor si programelor lor educationale) cât şi de
angajatori.
l) Calitatea unui furnizor de educatie sau a procesului/ produsului educational – reprezinta ma-
sura in care performantele/ caracteristicile furnizorului sau ale procesului/ produsului educational rea-
lizat satisfac cerintele calitatii. Un furnizor de educatie este <de calitate> doar în măsura în care
procesele/ produsele sale educationale satisfac toate cerinţele aplicabile ale calitatii. Un furnizor de
educatie sau un proces/ produs educational este <conform> daca el corespunde tuturor cerintelor apli-
cabile ale calitatii si este <neconform> daca el corespunde doar partial sau deloc acestora.
m) Planificarea calitatii – reprezinta o parte a managementului calităţii avand ca scop stabilirea obiec-
tivelor calităţii şi specificarea procesele implicate şi a resurselor aferente necesare pentru a le realiza.
n) Inspectia - reprezinta o evaluare a conformităţii unui furnizor de educatie sau a unui proces/ pro-
dus educational, prin observare şi judecare însoţite, după caz, de măsurare, încercare sau comparare. Re-
zultatele inspectiei pot fi <admis> sau <respins>.
o) Controlul calitatii (sau „mentinerea sub control a calitatii”) – reprezinta o componenta a mana-
gementului calitatii avand ca scop îndeplinirea cerinţelor calitatii (prin identificarea cauzei ce a deter-
minat fiecare situatie <respins> constatata la inspectie si stabilirea solutiei optime de evitare a
reaparitiei acelei cauze - <actiune corectiva>).

p) Asigurarea calitatii – reprezinta o componenta a managementului calităţii avand ca scop generarea
şi dezvoltarea încrederii partilor interesate în satisfacerea cat mai completa a cerinţelor calitatii (prin
identificarea cauzei ce ar putea determina o potentiala situatie <respins> ce ar putea fi constatata la in-
spectie si stabilirea solutiei optime de evitare a aparitiei acelei cauze - <actiune preventiva>). Nivelul
maxim al increderii se poate obţine doar prin evaluarea externă şi independentă a organizatiilor furni-
zoare de educatie si a proceselor si produselor lor educationale
q) Imbunatatirea calitatii – reprezinta o componenta a managementului calităţii avand ca scop creş-
terea capacităţii unui furnizor de educatie de a satisface cerinţele calitatii
r) Managementul calitatii – reprezinta ansamblul activităţilor coordonate efectuate pentru a orienta
şi a mentine sub control o organizaţie furnizoare de educatie în ceea ce priveşte calitatea proceselor si
produselor sale educationale. Componentele sale sunt (in ordine cronologica): stabilirea politicii refe-
ritoare la calitate şi a obiectivelor calităţii, planificarea calităţii, controlul calităţii, asigurarea calităţii şi
îmbunătăţirea calităţii
s) Sistemul de management al calităţii (sau «ii ») - este un ansamblu de procese, proceduri, resurse,
responsabilitati si structuri corelate si interactive avand ca scop stabilirea de obiective si politici ale ca-
litatii precum si realizarea efectiva a acestora, obtinandu-se astfel orientarea şi menţinerea sub control
a unei organizaţii în ceea ce priveşte calitate sa. Un sistem de management al calităţii specific unei anu-
mite organizaţii furnizoare de educatie este conceput în esenţă atat pentru a satisface necesităţile sale
interne de management cat şi pentru a genera si dezvolta încrederea partilor interesate - cu prioritate
a beneficiarilor - în capacitatea sa de-a oferi exclusiv produse educationale de calitate.
t) Certificarea sistemului de management al calitatii - reprezinta atestarea în scris, de catre un or-
ganism de certificare recunoscut, ca urmare a unei evaluări independente şi multicriteriale (prin „audit
al calitatii”) a conformitatii modului de organizare şi funcţionare a sistemului de management al cali-
tatii, în raport cu un standard specificat ; certificarea este facultativă întrucât se efectuează doar atunci
cand este necesară demonstrarea implementării unor elemente identificate ale sistemului de manage-
ment al calităţii.
u) Acreditarea furnizorului de educatie - este o procedură obligatorie prin care o agentie de asigurare
a calitatii educatiei, recunoscuta ca atare la nivel european, atestă în scris faptul că, in urma evaluarii

obiective si multicriteriale (in conformitate cu un referential prestabilit si cunoscut) a organizarii si
functionarii unei anumite organizaţii furnizoare de educatie, aceasta este declarata competentă să ofere
pe piata anumite produse educationale. In contextul acestei legi, acreditarea este parte integranta a asi-
gurarii calitatii.
v) Cadrul national al calificarilor – reprezinta ansamblul calificarilor profesionale (certificate prin di-
plome, atestate si alte inscrisuri nationale), practicate in Romania, pe grade, nivele si domenii corelate
cu cele existente la nivel european
w) Auditul calitatii - reprezinta un proces sistematic, independent si documentat de identificare a do-
vezilor de audit si de evaluare obiectiva a acestora pentru a determina masura in care sunt indeplinite
criteriile de audit ; se pot efectua audituri interne (sau de prima parte) si audituri externe (de secunda
sau de terta parte), cele mai credibile fiind cele de terta parte.
Art.4
a) Asigurarea calitatii educatiei - ca parte componenta a managementului calitatii - trebuie sa repre-
zinte un obiectiv prioritar, pe termen lung, al oricarei organizatii furnizoare de educatie si al parteneri-
lor ei de interese.
b) Principiile universale ale managementului calitatii sunt urmatoarele:
-Orientarea spre client: întrucât orice organizaţie depinde de clienţii (beneficiarii) săi, ea ar
trebui să se străduiască să cunoască şi să înţeleagă necesităţile curente şi viitoare ale clientului, pen-
tru a le satisface şi a încerca chiar depăşirea aşteptărilor clientului.
-Leadership: liderii (inclusiv managerii) unei organizaţii sunt cei care stabilesc unitatea dintre
scopul şi orientarea organizaţiei. Ei ar trebui să dorească, sa poată şi să ştie să creeze şi să menţină un
mediu intern adecvat implicării depline a personalului în realizarea obiectivelor stabilite
-Implicarea personalului: personalul (angajaţii, salariaţii, etc.) organizaţiei, la toate nivelurile,
reprezintă esenţa acesteia iar implicarea sa totală permite ca abilităţile sale să fie utilizate în benefi-
ciul organizaţiei
-Abordarea bazată pe proces: rezultatul dorit este obţinut în mod mai eficient atunci când acti-
vităţile şi resursele aferente sunt conduse ca un proces
-Abordarea managementului ca sistem: identificarea, înţelegerea şi conducerea proceselor co-
relate în cadrul unui sistem contribuie la eficacitatea şi eficienţa unei organizaţii, în realizarea obiecti-
velor sale
-Îmbunătăţirea continuă: îmbunătăţirea continuă a performanţelor sale pe ansamblu ar trebui
să constituie un obiectiv permanent al oricărei organizaţii
-Abordarea pe bază de fapte în luarea deciziilor: deciziile eficace sunt cele bazate exclusiv pe
analiza datelor şi informaţiilor disponibile
-Relaţii reciproc avantajoase cu furnizorul: o organizaţie şi furnizorii săi sunt interdependenţi;
de aceea o relaţie reciproc avantajoasă este de natură să dezvolte abilităţile ambilor parteneri de a
crea valoare
c) Politicile administratiei publice centrale si locale in domeniul educatiei trebuie sa fie permanent co-
relate cu referentialele europene aplicabile (standarde, norme, proceduri, ghiduri de buna practica, etc.)
in vederea asigurarii liberei circulatii a persoanelor active in cadrul Pietei unice europene.
d) Finantarea din surse publice a educatiei in Romania va avea in vedere, tot mai mult, cu prioritate, ca-
litatea furnizorilor de educatie, a proceselor si a produselor educationale oferite de acestea pe piata li-
bera.
CAPITOLUL 2: Sistemul naţional de management al calităţii educaţiei in Romania

Art.5 Asigurarea calitatii educatiei se realizeaza in Romania prin implementarea de catre fiecare orga-
nizatie furnizoare de educatie a unui sistem propriu de management al calitatii (conform unui standard
adecvat, liber ales), prin mentinerea acestui sistem in functiune si prin evaluarea periodica a eficacita-
tii sistemului.
Art.6 Evaluarea eficacitatii sistemului de management implementat si cresterea acesteia se realizeaza
prin audituri interne si externe (de terta parte) periodice, urmate de stabilirea si aplicarea unor planuri
adecvate de actiuni corective si preventive.
Art.7 Certificarea sistemului de management al calitatii (conform standardului ales de furnizorul de
formare) este facultativa, dar poate reprezenta un avantaj in competitia pe piata

Art.8 Un sistem de management al calităţii conceput conform standardelor romane, europene si inter-
nationale din familia SR EN ISO 9000 (privind cerintele unui sistem de management al calitatii) implica
urmatoarele elemente fundamentale:
orientarea spre satisfacerea prioritara a tuturor cerinţelor, necesitatilor şi aşteptărilor beneficiarilor
interni si externi
atitudinea proactivă a managerilor organizatiei furnizoare de educatie în ceea ce priveste managementul
calitatii (mai ales prin exemplul personal, prin crearea/ mentinerea unui mediu institutional facilitand
obtinerea calitatii si prin stimularea atitudinilor si comportamentelor orientate spre calitate)
abordarea managementului calităţii în termeni strategici - prin misiune, viziune, valori, politici, strate-
gii, obiective, etc. (pe termen lung, mediu, scurt)
introducerea si menţinerea sub control a proceselor de baza din organizatie cu evaluarea periodica a
performantelor acestora si îmbunătăţirea lor continuă
implicarea motivata şi responsabilizarea sociala a personalului didactic
identificarea unor indicatori relevanţi ai calităţii şi măsurarea lor periodica, urmata de prelucrarea sta-
tistica a rezultatelor obtinute si comunicarea lor tuturor partilor interesate
realizarea documentatiei sistemului de management al calitatii în scopul furnizării de dovezi obiective
capabile să genereze şi sa dezvolte încrederea beneficiarilor şi a altor părţi interesate în capacitatea in-
stituţiei de a răspunde cerinţelor şi aşteptărilor acestora.
Art.9 In cadrul sistemului de management al calitatii trebuie definite in mod clar si specific obiective,
indicatori (cu valori tinta) si proceduri adecvate privind inregistrarea, procesarea si solutionarea re-
clamatiilor primite de la beneficiarii interni si externi de fiecare organizatie publica furnizoare de edu-
catie si/ sau de administratia publica locala care o finanteaza.
Art.10 Sistemul de management al calităţii implementat intr-o organizatie furnizoare de educatie nu
trebuie sa constituie un scop în sine intrucat acest sistem reprezinta un mijloc eficace prin care organi-
zatia este orientată si sustinuta in evolutia ei spre calitate. In timp, functionarea acestui sistem deter-
mina si imbunatatirea culturii calităţii în cadrul organizatiilor partilor interesate. Eventualele reticente
si rezistente la schimbare ale celor implicati trebuie sa fie identificate, analizate si solutionate in mod
adecvat.
Art.11 Ansamblul sistemelor de management al calitatii implementate de catre fiecare organizatie fur-
nizoare de educatie formeaza „Sistemul national de management al calitatii educatiei in Romania” avand
scopul, obiectivele, misiunea si structura mentionate in prezentul proiect de lege
Art.12 Statul poate sprijini dezvoltarea competitivitatii furnizorilor publici de educatie prin imple-
mentarea sistemelor de management al calitatii, cofinantand costurile aferente de consultanta si/ sau
training.
CAPITOLUL 3 : Stabilirea cerinţelor calitatii

Art.13 Fiecare furnizor de educaţie trebuie să-şi identifice proprii parteneri de interese şi pe repre-
zentanţii acestora pentru a-i consulta cu privire la cerinţele, necesităţile şi aşteptările lor faţă de un anu-
mit produs educaţional. Consultarea partenerilor de interese se realizează atat pentru fiecare produs
educational nou cat si pentru produsele educationale oferite curent (periodic, in cadrul procesului de
imbunatatire continua a acestora), iar comunicarea intre parteneri se efectuează exclusiv în scris (de
preferat prin documente electronice).
Art.14 După comunicarea de către toţi reprezentanţii partenerilor sai de interese a acestor cerinţe, ne-
cesităţi şi aşteptări, furnizorul de educaţie le analizează pentru a identifica eventualele cerinţe, necesi-
tăţi şi aşteptări contradictorii precum şi pentru a stabili cerintele calitatii din care vor rezulta, ulterior,
caracteristicile proceselor şi produselor educaţionale de realizat.
Art.15 In cadrul acestei analize, cerinţele, necesităţile şi aşteptările exprimate de beneficiarii interni şi
externi au prioritate absolută, dacă nu contravin cerinţelor obligatorii prestabilite de reprezentanţii au-
torităţilor şi ai statului.
Art.16 Masura in care se vor satisface eventualele cerinţe, necesităţi şi/ sau aşteptări contradictorii ex-
primate de anumite parti interesate se negociază între reprezentanţii tuturor partilor interesate - ple-
când de la interesele lor legitime, comunicate public - pana la obtinerea consens-ului
Art.17 Ansamblul cerintelor calitatii astfel stabilite formeaza, pentru fiecare furnizor de educatie, con-
tinutul a doua referentiale:
REFERENTIALUL MINIMAL – a carui satisfacere este obligatorie in vederea obtinerii autorizarii
sau acreditarii furnizorului de educatie (de catre ARACIS, ARACIP sau alte autoritati stabilite prin lege)

REFERENTIALUL OPTIMAL – a carui satisfacere este facultativa, masura si modul in care cerin-
tele calitatii vor fi satisfacute ramanand la latitudinea fiecarui furnizor de educatie, in functie de condi-
tiile pietei pe care acesta actioneaza si de propriile optiuni.
Art.18 Autorizarea si acreditarea organizatiei furnizoare de educatie se efectueaza pe baza REFEREN-
TIALULUI MINIMAL, conform unor proceduri (elaborate de ARACIS, ARACIP sau alte autoritati stabilite
prin lege), ambele fiind aprobate prin hotarare a Guvernului Romaniei.
Art.19 Orice persoana juridica, publica sau privata, interesata in furnizarea de educatie trebuie sa fie
evaluata conform REFRENTIALULUI MINIM pentru a fi, initial, autorizata provizoriu si, ulterior, acre-
ditata, in conditiile si conform procedurilor aprobate prin hotarare a Guvernului Romaniei.
Art.20 Acreditarea organizatiei furnizoare de educatie – deci satisfacerea integrala a cerintelor din
REFERENTIALUL MINIMAL– nu conditioneaza implementarea sistemului de management al calitatii
(desi cerintele acestui sistem fac parte din REFERENTIALUL OPTIMAL).
CAPITOLUL 4 : Asigurarea interna a calitatii educatiei

Art.21 Asigurarea interna a calitatii educatiei are ca scop generarea şi dezvoltarea încrederii beneficiari-
lor interni si personalului de conducere/ executie al organizatiei furnizoare de educatie (cadre didactice,
manageri, directori, decani si prodecani, rectori si prorectori, etc) în faptul ca aceasta organizatie este ca-
pabila sa satisfaca in cat mai mare masura cerinţele calitatii stabilite in cadrul propriului REFERENTIAL
OPTIMAL.
Art.22 Asigurarea interna a calitatii educatiei se realizeaza exclusiv prin proiectarea, implementarea si
mentinerea unui sistem de management al calitatii adecvat conditiilor organizatiei.
Art.23 Asigurarea interna a calitatii educatiei este integral responsabilitatea personalului de conducere si
executie al organizatiei furnizoare de educatie care stabileste propriile obiective, politici, strategii, etc.,
evalueaza periodic propriile procese si produse si stabileste propriile planuri de imbunatatire a acestora
(inclusiv prin actiuni corective si preentive adecvate).
Art.24 In fiecare organizatie furnizoare de educatie se infiiinteaza o Comisie pentru asigurarea interna a
calitatii (CAIC) formata din 3-9 membri ce reprezinta in mod adecvat toate partile interesate si este con-
dusa de o persoana desemnata de conducatorul organizatiei. Membrii CAIC nu trebuie sa aiba functii de
conducere in cadrul organizatiei respective si pot fi retribuiti suplimentar, in conditiile legii. Comisia isi sta-
bileste propriul Regulament de organizare si functionare avand in vedere responsabilitatile sale:
coordonarea lucrarilor de proiectare si implementare a sistemului de management al calitatii (eventual cu
ajutorul unor consultanti si traineri specializati, din cadrul altor organizatii, pe baza de contract)
elaborarea, verificarea si aprobarea documentatiei sistemului de management al calitatii (manualul cali-
tatii, proceduri operationale si de sistem, instructiuni, inregistrari, etc.)
planificarea, coordonarea si efectuarea auditurilor interne in scopul identificarii eventualelor neconfor-
mitati si al stabilirii planurilor de actiuni corective si preventive necesare
evaluarea eficacitatii actiunilor corective si preventive realizate precum si a eficacitatii sistemului de ma-
nagement al calitatii implementat
solutionarea propunerilor de imbunatatire a calitatii primite de la beneficiari si alte parti interesate
elaborarea unui Raport anual privind asigurarea interna a calitatii in organizatia respectiva. Datele si in-
formatiile continute in Raportul anual sunt publice si se difuzeaza tuturor partilor interesate.
Art.25 Asigurarea interna a calitatii educatiei implica evaluarea periodica a activitatii fiecarui cadru di-
dactic prin: autoevaluare, evaluarea efectuata de studenti, evaluarea efectuata de colegii de specialitate,
evaluarea efectuata de seful direct. Fiecare organizatie furnizoare de educatie stabileste propriile criterii,
metodologii si proceduri de efectuare, procesare (inclusiv statistica), interpretare si valorificare a acestor
evaluari.
Art.26 Desi asigurarea interna a calitatii educatiei este facultativa, ea poate constitui o conditie prealabila
a asigurarii externe a calitatii educatiei
CAPITOLUL 5 : Asigurarea externa a calitatii educatiei

Art.27 Asigurarea externa a calitatii educatiei are ca scop generarea şi dezvoltarea încrederii tuturor par-
tilor interesate (in special statul, comunitatea, autoritatile si beneficiarii externi) ale unei organizatii fur-
nizoare de educatie în faptul ca aceasta organizatie este capabila sa satisfaca in mare masura cerinţele
calitatii stabilite in cadrul propriului REFERENTIAL OPTIMAL. Se recunoaste astfel autonomia organiza-
tiei furnizoare de educatie de a-si stabili propriile obiective si de-a si le raliza asa cum considera de cuvi-

inta.
Art.28 Asigurarea externa a calitatii educatiei se realizeaza exclusiv prin auditarea externa a sistemului
de management al calitatii implementat in organizatia furnizoare de educatie si implementarea planuri-
lor aferente de actiuni corective si preventive.
Art.29 Auditarea externa se poate realiza de agentii specializate existente in Romania (de ex.: ARACIS -
Agentia Romana de Asigurare a Calitatii, ARACIP – Agentia Romana de Asigurare a Calitatii in Invataman-
tul Preuniversitar, AEACE – Agentia pentru Evaluarea si Asigurarea Calitatii Educatiei, etc.) sau in straina-
tate, fiind recunoscute pe plan european, precum si de catre organisme de certificare a sistemelor de
management al calitatii, din Romania sau din strainatate, in scopul acordarii certificatului de conformi-
tate.
Art.30 In cazul includerii standardului roman, european si international SR EN ISO 9001, privind cerintele
unui sistem de management al calitatii, in REFERENTIALUL OPTIMAL, la auditurile externe se verifica si
eficacitatea auditurilor interne efectuate de organizatia auditata precum si a actiunilor corective si pre-
ventive decise dupa efectuarea acestor audituri interne.
Art.31 Ca urmare a auditurilor externe efectuate de ARACIS si ARACIP devine posibila evaluarea compa-
rativa trans-institutionala a unui aceluiasi tip de program sau produs educational oferit in Romania de mai
multe organizatii furnizoare de educatie. In consecinta, devine posibila si ierarhizarea organizatiilor fur-
nizoare de educatie (pe domenii si tipuri de programe si produse educationale), in scopul alocarii finan-
tarilor publice, in functie de pozitia ocupata de fiecare furnizor in ierarhia astfel stabilita.
Art.32 Rezultatele evaluarilor comparative efectuate de ARACIS si ARACIP sunt publice fiind difuzate in
mod adecvat. Beneficiarii potentiali si existenti ai programelor si produselor educationale vor fi astfel mult
mai bine informati cu privire la calitatea ofertelor existente si vor putea alege in mod constient oferta op-
tima privind raportul calitate/ pret.
CAPITOLUL 6 : Dispozitii tranzitorii si finale

Art.33 Infiintarea, organizarea si functionarea ARACIS - Agentia Romana de Asigurare a Calitatii si ARA-
CIP – Agentia Romana de Asigurare a Calitatii in Invatamantul Preuniversitar sunt reglementate separat,
in conformitate cu principiile din acest proiect de lege, prin alt proiect de lege, respectiv prin hotarari ale
Guvernului Romaniei.
Art.34 Referentialele (criteriile, indicatorii, regulamentele si metodologiile) de autorizare, acreditare si
asigurare externa a calitatii aplicate de ARACIS si ARACIP se stabilesc de catre aceste agentii in colaborare
cu reprezentanti ai partilor interesate, in conformitate cu principiile din acest proiect de lege, si sunt apro-
bate prin hotarari ale Guvernului Romaniei.
Art.35 Avand in vedere necesitatea realizarii inter-comparabilitatii la nivel national a performantelor or-
ganizatiilor furnizoare de educatie, asigurarea externa a calitatii educatiei necesita si elaborarea unor stan-
darde nationale (realizate ca Standarde Romane - SR) specifice, in conformitate cu Ordonanţa Guvernului
OG nr. 39/1998 privind activitatea de standardizare naţională în România – aprobată prin Legea
nr.355/2002 („Legea standardizarii”). In termen de 90 de zile de la aprobarea prezentului proiect de lege,
Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, ARACIS si ARACIP vor stabili - in colaborare cu Asociatia de
Standardizare din Romania - lista standardelor necesare si modalitatea de elaborare a lor, in conformitate
cu Legea nr.355/ 2002.
Art.36 Avand in vedere multitudinea de termeni si definitii existente actualmente in domeniul manage-
mentului calitatii. ARACIS si ARACIP vor dezvolta si publica impreuna un amplu Glosar de termeni speci-
fici asigurarii calitatii educatiei, cu definitiile lor stabilite prin consens, cu participarea tuturor partilor
interesate.
Art.37 Avand in vedere necesitatea schimbarilor de paradigma si cultura in Romania, in domeniul Mana-
gemetului calitatii, Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului va incuraja crearea unor programe de
studii, la nivel de licenta, master si doctorat in domeniul Managementului total al calitatii ; aceste pro-
grame vor fi axate pe studierea diferitelor modele de excelenta manageriala si a diferitelor modalitati de
satisfacere a criteriilor acestora.
Art.38 Pentru stimularea creativitatii in domeniul asigurarii calitatii in invatamantul superior, ARACIS va
institui „Premiul Roman pentru Calitate in Invatamantul Superior” ce se va acorda acelor persoane sau gru-
puri de persoane din invatamantul superior romanesc sau din strainatate care s-au remarcat prin activi-
tate si rezultate meritorii indelungate in progresul managementului/ asigurarii calitatii educatiei sau prin
elaborarea/ realizarea unui anumit proiect, eveniment sau concept deosebit de valoros in domeniul ma-


Arhitectura Educatiei de Excelenta, Nr. IX

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Arhitectura Educatiei de Excelenta, Nr. IX

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

2 EXCELENŢA - august 2009

cuprins CASETA REDACŢIEI

6 . Legea Învăţământului Preuniversitar. . .54 Layout şi design:

EXCELENŢA - august 2009 3

din prezentul proiect arată că: „Edu-

caţia permanentă” reprezintă totalita-

tea activităţilor de învăţare realizate

nare, în scopul dezvoltării

cunoştinţelor, abilităţilor şi competen-

ţelor dintr-o multiplă perspectivă:

EXCELENŢA - august 2009 5

La Art.7 în primul aliniat, Organizarea şi

6 EXCELENŢA - august 2009

EXCELENŢA - august 2009 7

LEGEA ÎNVĂŢĂMÎNTULUI SUPERIOR – PLANUL B

Art. 1. Domeniul de aplicare

Art. 2. Viziunea asupra învăţămîntului superior

Art. 3. Scopul învăţămîntului superior

Art. 4. Obiectivele activităţii de învăţămîntului superior

Art. 5. Contractul implicit

8 EXCELENŢA - august 2009

Art. 6. Instituţiile de învăţămînt superior

Art. 7. Autonomia universitară

Art. 8. Libertatea academică

Art. 9. Calificările academice

Art. 10. Accesul în învăţămîntul superior şi egalitatea de şanse

II. ATRIBUŢIILE ŞI RESPONSABILITĂŢILE AUTORITĂŢII PUBLICE ÎN ORGANIZAREA ÎNVĂŢĂMÎN-

Art. 11. Parlamentul României

EXCELENŢA - august 2009 9

Art. 12. Guvernul României

Art. 13. Ministerul

10 EXCELENŢA - august 2009

III. ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA INSTITUŢIILOR DE ÎNVĂŢĂMÎNT SUPERIOR

Art. 14. Denumiri

Art. 15. Atributul legal

Art. 16. Înfiinţarea

Art. 17. Autorizarea

EXCELENŢA - august 2009 11

Art. 19. Acreditarea

Art. 20. Filiale şi francize

Art. 21. Carta

Art. 22. Organele de conducere şi administrare

Instituţiile de învăţămînt superior sunt conduse şi reprezentate legal de Rector.

12 EXCELENŢA - august 2009

Art. 23. Incompatibilităţi şi restricţii privind funcţiile de conducere

Art. 24. Confirmarea Rectorului

Art. 24. Organizarea

Art. 25. Evaluare, audit intern şi audit extern

EXCELENŢA - august 2009 13

Art. 26. Criterii de evaluare a autonomiei universitare

Art. 27. Comunitatea academică

Art. 28. Patrimoniul şi gestiunea fondurilor

(1) Patrimoniul universitatilor reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor cu

14 EXCELENŢA - august 2009

IV. ALTE STRUCTURI ALE SISTEMULUI NAŢIONAL DE ÎNVĂŢĂMÎNT SUPERIOR

Art. 29. Organizare şi funcţionare

Art . 30. Conferinţa Naţională a Rectorilor

EXCELENŢA - august 2009 15

Art. 31. Programele de studii

Art.32. Planul de învăţămînt

Art. 33. Programele analitice

Art. 34. Admiterea

Art. 35. Ritmul de studiu