Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
anii 7500 i.Hr. Exista dovezi arheologice in sudul Ecuadorului care arata ca acest fruct a fost cultivat in urma cu 6000 de ani. Cristofor Columb a fost unul dintre primii europeni care a "intalnit" ardeiul iute intr-una din calatoriile lui. Acesta l-a denumit astfel datorita gustului sau care se asemana cu cel al piperului negru cunoscut in Europa in acea perioada. Dupa descoperirea facut de navigator, semintele de ardei iute au inceput sa fie cultivate si pe restul mapamondului. Diego Alvarez Chanca, unul din fizicienii lui Columb a adus primele seminte de chili in Spania in anul 1493 si a scris despre efectele sale curative si medicinale in anul 1494. Din Mexic , care in aceea perioada era o colonie spaniola - putere care controla comertul catre Asia, semintele de ardei iute s-au raspandit rapid si in tari ca Filipine, India, China, Coreea si Japonia si au fost incorporate in bucataria locala. Totusi, mai exista si alte variante de raspandire a acestor seminte in lume. Scriitoarea Lizzie Collingham scrie in cartea sa culinara ca ardeiul iute a fost adus in Europa de catre portughezi, care ar fi ajuns in India, regiunea Goan, colonie portugheza. De acolo planta s-a raspandit prin Asia Centrala, Turcia ajungand in Ungaria unde a devenit si simbol national sub numele de "paprika". Mai exista speculatii cu privire la raspandirea acestei plante. Intr-un sit arheologic din Lund, s-au gasit dovezile existentei plantei datand din secolul XIII-lea. Mai mult, poetul roman Martialis descrie ardeiul iute ca
fiind o planta lunguiata, iute, care contine seminte si a denumit-o "Piper crudum", adica piper crud. Originea i aria de rspndire: Primele atestri istorice ale culturii de ardei dateaz din jurul anilor 7000 .Hr. n America Central. n Europa a fost introdus imediat dupa descoperirea Americii de ctre Columb i a ajuns mai nti n Spania. Pe plan mondial, la ora actual se cultiv n jur de 1,2 milioane ha. Particulariti morfologice Ardeiul este o plant erbacee, peren, dar in condiiile din Romnia se cultiv ca plant anual. Se prezint sub form de tuf globuloas ce atinge o nlime de 40-50 cm dac se cultiv in cmp, iar in spaii protejate poate s ajung pn la 2-2,5 m.
Rdcina este pivotant la nceputul vieii, dar pe parcurs se ramific puternic, mai ales n stratul superficial al solului (0-30 cm).
Tulpina
este puternic ramificat cu ramificaii de tip simpodial, erect, cilindric sau uor muchiat, goal n interior (glabr).
Frunzele sunt simple, lanceolate sau ovale, lucioase, lung peiolate, alterneaz pe tulpin.
Florile sunt hermafrodite, actinomorfe, solitare sau grupate cte dou sau mai multe, aezate n punctul de ramificare a tulpinilor. Caliciu este gamosepal campanulat, terminat cu 5 dini scuri. Corola gamopetal este rotat, profund 5-7 - laciniat, cu tubul scurt, de culoare alb pn la glbuie.
Fructul este o bac, puin suculent, n interior se afl o conglomerare de semine, poate s aib forme i culori foarte variate. Pot avea de la cteva grame pn la 200-300 g.
Smna este rotund-turtit, cu diametru de 3-5 mm, cu suprafaa uor deformat, culoarea galben-aurie sau galben-cenuie. Un fruct are n medie
aproximativ 100-300 semine, iar masa a 1000 de semine este de 4-9 g. Seminele pot fi pstrate timp de 4-5 ani fr a-i pierde capacitatea germinativ. Particulariti ecologice Ardeiul este o plant cu cerine mari fa de factorii de mediu.
Cerinte fata de temperatura este un factor de mediu limitativ pentru cultivarea ardeiului.
Cerinte fata de apa din sol trebuie s se gseasc la un nivel de 70-80% din capacitatea de cmp, iar n aer o umiditate relativ de 60-70%.
Cerinte fata de lumina. Ardeiul este o plant de zi scurt. Preteniile fa de lumin sunt foarte mari. Intensitatea luminoas se consider optim la valori de 30-40 mii luci, ncepe s fructifice la cel puin 8-10 mii de luci. Solurile cele mai recomandate pentru culturile de ardei sunt cele aluviale, cernoziomurile levigate, solurile brun-rocate de pdure luto-argiloase. Se vor evita solurile mai grele, cu permeabilitate redus. Ardeiul este considerat ca o specie mare consumatoare de elemente nutritive. Acest consum variaz n funcie de producia realizat la hectar, de tipul de cultur, de varietate i soi. Perioadele cu cele mai ridicate cerine de elemente nutritive sunt nceputul creterii vegetative, nceputul nfloririi, apariia primelor fructe, toat perioada care urmeaz pn la 2530 zile nainte de sfritul culturii.
Tehnologia de cultivare
Se difereniaz n funcie de grupa horticol (ardei gras, ardei gogoar etc.). Alegerea terenului se face n funcie de asolamentul legumicol practicat i, n mod deosebit, de planta premergtoare. Cele mai bune premergtoare sunt speciile leguminoase (mazrea, fasolea), apoi legumele cucurbitacee, cele din grupa cepei, legumele verdeuri, dar i leguminoasele perene (lucerna i trifoiul). Pregtirea terenului
Toamna se face o artur adnc i fertilizarea de baz cu 40-60 t/ha gunoi de grajd sau compost, dar pentru ardeiul gogoar i de boia, obligatoriu se va administra mrani n cantitate de 30-40 t/ha; 300-500 kg/ha superfosfat i 100-150 kg/ha sulfat de potasiu. Dup artura de baz la 28-30 cm adncime, terenul se las n brazd nelucrat peste iarn. Cu dou sptmni nainte de nfiinarea culturii, terenul se
iute se va realiza o distan de 10-15 cm, corespunztor unei densiti de 88-142 mii plante/ha. Lucrrile de ngrijire
Completarea golurilor, care se efectueaz la 5-7 zile dup plantare. Meninerea culturii curat de buruieni i fr crust se realizeaz prin praile manuale, n numr de 2-3, i praile mecanice, ori de cte ori este nevoie (4-7 ori), datorit numrului mai mare de udri, dar, mai ales, din cauza numrului mare de recoltri, cu prilejul crora se taseaz solul.
la cultura de tomate, trebuie avut n vedere, mai ales n cazul condiiilor favorabile pentru agenii patogeni sau duntori. Recoltarea, indiferent de gradul de maturare, se efectueaz manual, ealonat de 8-10 ori la ardeiul gras, de 3-4 ori la cel gogoar i de 1-2 ori la ardeiul de boia. Fructele sunt puin perisabile, dar, dup recoltare, se evit meninerea acestora la soare, pentru a evita vetejirea i reducerea aspectului comercial.
Producia: variaz ntre 25-40 t/ha la ardeiul gras, 20-30 t/ha - la ardeiul gogoar sau lung i de 6-10 t/ha - la ardeiul iute. Sistematica genului
Clasificarea horticol a sortimentului cultivat n lume difer n funcie de diferite criterii i de autori. n Romnia se cultiv urmtoarele grupe horticole de ardei: 1. ardeiul gras: fructe mari, dulci, n form de prism, trunchi de piramid, inim .a.; 2. ardeiul gogoar: fructe mari, dulci, rotunde, puternic turtite, cu suprafaa mai mult sau mai puin lobat;
3. ardeiul lung: fructe mari, dulci, cu pulpa mai subire dect formele anterioare, de form conic, alungit, uneori aplatizat (n form de teac), drepte sau curbate; 4. ardeiul iute: fructe mici, iui, cu pulpa subire, de form conicalungit sau sferic; 5. ardeiul de boia: fructe asemntoare ardeiului lung sau iute, cu gust dulce sau iute, cu o mare concentraie n pigmeni colorai.