Sunteți pe pagina 1din 13

Casatoria ca institutie a aparut cu mult inaintea crestinismului, jucand un rol crucial din punct de vedere social si economic din

timpuri imemoriale. Casatoria comuniune de viata si de iubire este un bun autentic al umanitatii. Casatoria este unul din evenimentele de seama din viata oamenilor. Casatoria este o uniune liber consimtita, cu scopul de a forma o familie. Familia este considerata ca fiind temelia societatii. Ea devine apoi element de stabilitate sociala, deoarece relatiile din cadrul ei dau tonul relatiilor din societate. Numele de familie vine din famulus ("sevitor"), care inseamna potrivit "Dictionarului etimologic al limbii latine", "ansamblul sclavilor si al servitorilor ce traiau sub acelasi acoperis". Familia ajunge sa cuprinda agnati, rudele pe cale paterna, cognati, rudele pe latura materna, devenind in cele din urma gens (comunitate formata din rudele de acelasi snge). Familia, ca nucleu social, nregistreaza o evolutie continua, existnd n forme diferite de-a lungul istoriei. Reglementarea situatiei familiei, prin cutume sau prin legi scrise, este una dintre cele mai vechi preocupari ale comunitatilor umane. La toate popoarele vechi se intalnesc reguli privind imprejurari dintre cele mai diverse. Celtii, de pilda, aveau o situ 20520k102u atie aparte a familiei: femeia celta avea dreptul de a-si alege singura sotul. La gali, fiecare dintre soti trebuia sa contribuie cu mijloace proprii la formarea averii. In Galia, divortul se obtinea daca barbatul comisese un adulter sau daca femeia savarsise acte de injurii de o gravitate extraordinara la adresa barbatului. La romani, in vremea imperiului, are loc procesul de slabire a puterii paterne: patria potestas, puterea deplina a tatalui asupra copiilor lui, devine desueta si la fel puterea asupra sotiei, care pana atunci era tratata ca una dintre fiicele sale (loco filiae). Tatal familiei nu mai putea abandona copiii, prin vanzare ca sclavi, iar pe vremea lui Hadrian un tata este pedepsit cu deportarea pentru ca si-ar fi ucis fiul in timpul unei vanatori. Contractul de casatorie avea loc dupa sacrificii de animale facute zeilor. La germani, casatoria se desfasura dupa reguli strict controlate. In cadrul civilizatiei bizantine, baietii se puteau casatori la varsta de 14 ani, iar fetele la varsta de 12 ani. Alegerea viitorului sot sau a sotiei era stabilita de parinti. In vremea feudalismului, in majoritatea statelor europene se tinde sa se egalizeze drepturile celor doi membrii ai familie.

CASATORIA SI FAMILIA IN EVUL MEDIU


De-a lungul Evului Mediu, femeia si-a indeplinit cu prisosinta rolul de procreare. Viata femeii din societatea medievala avea trei aspecte principale: familia, casatoria si religia. Femeile Evului Mediu au fost renumite ca sotii, mame si calugarite (femei ale bisericii), dar au mai fost cateva care s-au indepartat de traditiile acelor vremuri; acelea au fost scriitoarele, poetele, educatoarele, si chiar cele care au practicat vrajitoria. In intregul Ev Mediu situatia femeii era intr-o umbra deasa si grea a pacatului originar. Femeile erau vazute ca fiind inferioare barbatilor, si nu se bucrau de afectiunea lor. Biserica le invata ca trebuie sa fie ascultatoare si supuse tatilor si barbatilor lor. In realitate, foarte putine femei puteau sa stea linistite acasa pentru ca cele mai multe erau nevoite sa munceasca la camp alaturi de barbatii si tatii lor si in acelasi timp sa aiba grija si de familiile lor (sa le hraneasca si sa le imbrace). La oras, femeile aveau o varietate de ocupatii: faceau comert, coceau paine, torceau. Atat femeile casatorite cat si cele necasatorite erau nevoite sa munceasca pentru a trai si de multe ori ele lucrau in mai multe locuri deoarece erau platite mai putin decat barbatii. Proprietarii, fie ei barbati sau femei erau figuri importante in societatea medievala iar o femeie nemaritata proprietara avea drepturi egale cu cele ale unui barbat. Ea putea sa-si faca testament si avea drept de semnatura. Dar din momentul casatoriei, ea ii ceda pamantul si drepturile sotului ei. Doar la moartea lui avea dreptul la o treime din pamant pentru a se intretine. Casatoria in societatea medievala era o combinatie de obiceiuri si reguli create in lumea antica. Fundamentele casatoriei au derivat din legile romane si au devenit obiceiuri seculare mostenite si aplicate de catre Biserica Crestina de-a lungul Evului Mediu. Datorita credibilitatii pe care o avea Biserica, societatea nu incerca sa schimbe aceste obiceiuri. Daca cineva era impotriva Bisericii risca sa fie respins de catre societate.

Religia, mostenirea si legea sunt cativa factori influentati de biserica, ce determina aspectele casatoriei in societatea medievala. Vechii germani sunt responsabili pentru crearea casatoriilor aranjate. Biserica Romana a mostenit aceste obiceiuri si le-a implementat in structura care a definit casatoria. Dupa legea bisericii, casatoria avea doua etape : Prima etapa consta in oferirea unui pret pentru mireasa: viitorul sot ii oferea socrului sau un dar (cai, boi, vite, sabii sau sulite). Fata nu trebuia sa fie prezenta la acest schimb, acesta fiind un schimb intre doi barbati: tatal fetei si viitorul sot. Dreptul asupra femeii era transferat de la tata la viitorul sot fiind imposibil pentru femei sa-si obtina independenta. Conceptul de zestre este o adaptare la aceasta traditie. Cand se stabilea o casatorie, familia fetei ii dadea o bucata de pamant viitorului ginere. Casatoria era considerata un schimb pentru barbatii celor doua familii. Odata cu realizarea acestui schimb, mireasa obisnuia sa-i dea viitorului ei sot un dar (care de obicei era o armura sau o arma de autoaparare). Schimbul de daruri intarea obligatiile fetei de a-l servi pe barbatul ei, atat pe timp de pace, cat si de razboi. Cand barbatul era plecat la lupta ea era lasata sa aiba grija de casa si de intreaga gospodarie. In Evul Mediu, pacea era considerata un lux rar si cererea de soldati era foarte mare, iar femeile a caror erau plecati la lupta deveneau deseori victime ale barbatilor ramasi acasa. A doua etapa consta in ceremonia care avea loc de abia dupa cativa ani. "Pretul miresei" ii era oferit acesteia si devenea din acel moment proprietatea ei. Totusi, din punct de vedere legal sotul era cel care detinea controlul asupra proprietatii, atata timp cat era in viata. Doar daca femeia ramanea vaduva, proprietatea ii revenea ei. Daca pentru prima etapa a casatoriei, varsta medie era de 7 ani la fete, pentru ceremonierea casatoriei varsta necesara era de 12 ani la fete si 14 ani la baieti. De cele mai multe ori, casatoria nu era alegerea femeii, ci era mai degraba determinata de vointa parintilor. Inca de la o varsta frageda, fetele erau obisnuite cu gandul ca se vor casatori. Ele erau invatate cum sa devina neveste bune pentru viitorii lor soti: sa le faca pe plac si sa le creasca copiii. Era de neconceput pentru o femeie sa-si urmareasca propriile idealuri sau sa aiba dorinte, acestea fiind privilegiile barbatilor. Asa cum am mai spus, femeile erau crescute pentru a se marita, unica lor alternativa fiind intrarea intr-o manastire de maici. Femeile puteau fi date la o manastire de catre propria familie, dar puteau intra si de bunavoie, indiferent de varsta. Pentru multe femei manastirea era locul in care scapau de saracie, in care li se oferea oportunitatea de a avea o viata pioasa, de a obtine o educatie si anumite responsabilitati care le erau refuzate in lumea exterioara. Aceste femei puternice au impartit locuri de cult cu calugarii si au cautat moduri de a-l servi pe Dumnezeu si de a-si ajuta comunitatea. soti CASATORIA SI FAMILIA IN EPOCA MODERNA Epoca moderna, a societatii industriale, dezvolta noi relatii de familie si de integrare a acesteia in societate. Egalitatea dintre soti si a drepturilor sociale si politice ale familiei sunt realitati consfintite de constitutiile statelor, iar integrarea si afirmarea profesionala a femeii nu cunoaste restrictii din punct de vedere legal. Alvin Toffler, in "Al treilea val",consemneaza faptul ca in societatea postindustriala de astazi se trece de la familia largita, care locuieste toata in acelasi loc-rezidenta, la familia de tip nuclear, alcatuita din sot, sotie si de regula doi copii. Epoca moderna se naste odata cu Iluminismul sau chiar mai devreme, cu orgoliul umanist al Renasterii. Revolutia franceza va fi eruptia definitiva a noii epoci, echivalentul unui paricid, caci alungarea sau omorarea nobililor poate echivala cu renegarea parintilor, conform ordinii feudale familiale, in care regele este echivalentul tatalui pentru vasalii sai. In timpul Conventiei mai ales, prioritatea era protectia cetatenilor de eventuala tiranie a familiilor si a Bisericii. Statul a limitat, de atunci si pana astazi, controlul familiei sau al Bisericii asupra individului, tocmai spre a-si consolida propria influenta. Statul, care este garantul drepturilor individuale si primul interesat in afirmarea acestora, urmareste incurajarea tipului familiei conjugale si limitarea oricarei forme de autoritate paterna. Revolutia industriala a marcat sfarsitul familiei patriarhale, extinse. Ea consacra, in acelasi timp, si un debut, al aparitiei unui hibrid al grupului familial, pe care il vom denumi familia industriala, in fapt o forma denaturata a conceptului familiei clasice. Daca, in Evul mediu, casatoria era mediata prin prezenta si cu binecuvntarea liturgica a unui preot, art. 7 al Constitutiei din 1791 prevedea ca "legea nu mai considera casatoria decat ca un contract civil." Starea

matrimoniala devine "stare civila", nu intrucat mai este echivalentul unei pozitii sociale (ca in societatile traditionale) sau o definitie consacrata religios (biserica crestina), ci pentru ca este garantata de legalitatea civila. Autoritatea publica va lua, asadar, parte activa la formarea familiei incepand cu Revolutia franceza. Statul va impune conditiile pentru incheierea casatoriilor, adoptia, acordarea de drepturi copiilor naturali, exercitarea autoritatii paterne, divortul. In 1790 se instituie chiar un tribunal de familie, pentru salvarea victimelor tiraniei familiale; el va fi totusi suprimat in 1796, dar statul isi va pastra dreptul de a limita autoritatea paterna in materie de dezmosteniri, de exemplu. Aceste tribunale renasc in vremea noastra, decizand scoaterea copiilor de sub tutela parintilor in cazul in care acesta acuza tratamente nedrepte. Aberatiile la care se ajunge in cazurile copiilor care hotarasc sa divorteze de parinti sunt enorme.

CONCLUZIE
Familia ramane o institutie sacra, in care isi gasesc adapost si fericire parintii si copii, un refugiu din fata singuratatii si un spatiu al perpetuarii valorilor, al transmiterii lor din generatie in generatie. Chiar daca de-a lungul timpului relatiile in familie au suferit unele modificari, determinate de contextul istoric, social, economic si familia a receptat si ea schimbarile de mentalitate, anumite aspecte au ramas constante, parca in afara timpului. Pentru popoarele primitive, casatoria isi are sorgintea in familie (Westermarck), adevarata viata conjugala incepand dupa ce are loc nasterea unui copil, care marcheaza definitivarea actului nuptial. Unele obiceiuri ce tin de casatorie, de formele in care ea poate fi incheiata, se perpetueaza in istoria familiei si a societatii, ceea ce face ca pe trepte evoluate de dezvoltare (secolele XIX si XX) sa mai putem intalni casatoria prin rapirea sotiei. La multe popoare, casatoria este conditionata de avere, de dreptul parintilor asupra copiilor, de prejudecati si diferentieri sociale, ceea ce duce la o situatie de injosire a femeii la considerarea ei drept mijloc de sporire a bunurilor sotului. Casatoria si familia cunosc o evolutie n timp, asupra lor punandu-si amprenta transformarile din viata economica si sociala, moravurile, traditiile, obiceiurile. Putem spune ca ntre casatorie si familie, pe de o parte si viata sociala n ansamblul ei, pe de alta parte, are loc un permanent proces de influentare, de conditionare, de ajustare. La nivelul vietii de familie, in relatiile dintre parteneri, schimbarile nu au aceeasi esenta si profunzime ca cele din viata sociala si, mai ales, nu se instaureaza automat. Schimbarile petrecute in modelele familiale sunt si rezultatul actiunii convergente a unor factori culturali, psihologici, juridici, morali.

Istoria FAMILIEI
Istoria vie a umanitatii, sub dimensiunile sale biologica, psihologica, socioculturala, economica si politica apartine familiei, coexistentei barbatului si a femeii, a relatiilor dintre ei, a relatiilor cu copiii. Familia s-a dovedit a fi una din cele mai vechi si stabile forme de comunitate umana, cea care asigura perpetuarea speciei umane, evolutia si continuitatea vietii sociale, iar istoria evolutiei familiei nu este altceva dect istoria dezvoltarii si modificarii rolurilor conjugale. Familiile din societatile contemporane, au suferit n ultimele decenii transformari profunde. Schimbarile care au intervenit n interiorul ei sunt att de importante, nct si termenul de familie a deve 24424c27y nit tot mai ambiguu, el tinznd sa acopere astazi realitati diferite de cele caracteristice generatiilor precedente. Familia este cea mai fidela posesoare a traditiilor si a valorilor nationale. Ea este una din cele mai conservatoare (n sensul bun al cuvntului) segmente ale societatii. Contrar acestei idei, familia a devenit tot mai sensibila la toate transformarile petrecute n societate. De exemplu, una din functiile traditionale, cea de ngrijire a vrstnicilor este pe cale de disparitie, iar functia de socializare a copiilor, este mpartasita cu alte institutii sociale. Schimbarea statutului social al femeii prin implicarea ei n activitati profesionale extrafamiliale determina noi configuratii ale raporturilor dintre cei doi parteneri, n sensul unor redefiniri ale rolurilor acestora. Astfel, aparitia si proliferarea carierei profesionale si a traiectoriei sociale feminine au complicat destul de mult relatiile interpersonale, n general, cu partenerul de viata, n special. Asupra cuplului, cariera profesionala a femeii ridica probleme de o alta natura. n primul rnd, exista tendinta ca femeia sa se concentreze foarte mult asupra carierei si sa ignore la fel de mult viata de familie. Daca aceasta tendinta este valabila si pentru barbat, situatia devine critica pentru functionalitatea familiei ca institutie sociala. Gradul de implicare n viata de familie depinde de perceptia asupra modificarii rolurilor, n conditiile existentei carierei profesionale la unul sau ambii parteneri. Astfel, atunci

cnd unul dintre parteneri este concentrat mai mult asupra carierei, celalalt trebuie sa preia o parte din sarcinile domestice ale partenerului, dar preluarea poate fi formala sau angajanta. O alta situatie interesanta ar fi aceea ca n familiile cu dubla cariera, cnd sotul si sotia si-au nceput carierele profesionale n acelasi timp, succesul rapid al unuia poate deveni o problema majora pentru celalalt. Familia devine din ce n ce mai mult un loc de refugiu afectiv ca reactie la conditiile stresante ale mediului exterior. Deci, familia si-a pierdut mult din caracterul ei de institutie sociala. Cuplul este mai mult interesat de satisfacerea propriilor interese si mai putin de realizarea sarcinilor pe care societatea le atribuie institutiei familiale. Aceasta noua perspectiva a indus schimbari majore la nivelul functiilor familiale, deoarece perturbarile manifestate la nivelul uneia dintre ele au avut un impact direct si asupra celorlalte. Problematica organizarii vietii de familie si a consecintelor ei functionale, a evolutiei rolurilor masculine si femenine apare n lucrarile gnditorilor antici si a celor renascentisti, iar o data cu constituirea sociologiei ca stiinta, familia a reprezentat un obiect de studiu privelegiat. Daca la nceput, cercetarea familiei s-a facut n cadrul unor modele etnolingvistice si istorice, ulterior familia a devenit obiectul unor studii analitice, de ordin psihologic, sociologic, psihosocial, sexologic si psihopatologic, tinznd sa fie definita n termeni de comunicare si intercomunicare interpersonala. Dar abia ncepnd cu anii '60, si pna n prezent, cercetarile sociologice au cunoscut o dezvoltare fara precedent. Aceasta se datoreaza faptului ca n ultimele decenii, familia a suferit mutatii profunde n ceea ce priveste structura si functiile sale. Apartinnd unor orientari conceptuale diverse, sub aspectul analizei specificului si functiilor familiei, au fost ntreprinse numeroase cercetari privind rolul de sot si sotie. Toate aceste cercetari ncearca sa explice modul de functionare a familiei, care sunt etapele prin care trece un cuplu, care sunt rolurile sotului si ale sotiei, care sunt relatiile ce se stabilesc ntre membrii ei. Cercetatorii romni Iolanda Mitrofan, Maria Voinea si Petru Ilut au efectuat un sir de studii privind viata de familiei. Cercetarea familiei traditionale a reliefat ca valoarea focala a stilului de viata o constituie autoritatea. n general, autoritatea implica raporturi de inegalitate. Din acest punct de vedere, n familia traditionala raporturile de inegalitate s unt foarte mari si unidirectionale, si aceasta datorita faptului ca femeia este supusa. Rolurile sunt distribuite n functie de ierarhie, conformism, putere. Acestea definesc un stil de viata a familiei ce consacra superioritatea parintilor asupra copiilor, vrstnicilor asupra tinerilor, a barbatilor asupra femeilor, a fratilor mai mari asupra celor mai mici etc. Autoritatea barbatului este rar pusa sub semnul ntrebarii pentru ca asa se perpetueaza modelul, preluat prin imitatie, si orice atitudine de negare a acestuia duce la etichetare, marginalizare, stigmatizare. Valorile familiei moderne ntemeiaza un stil de viata distinct de cel al familiei traditionale: autoritatii i se substituie ca valoare focara cooperarea. si ea este sustinuta de valori ca: egalitatea, schimbarea, comunicarea. Familia moderna se caracterizeaza printr-o accentuata flexibilitate a structurii de autoritate si putere. Nu mai exista un model unic, dominant, n care barbatul decide, att n privinta hotarrilor care vizeaza viata conjugala, ct si a celor care privesc relatia parentala, asa cum se ntmpla n traditionalitate. Relatia moderna surprinde reciprocitatea puterii si autoritatii, pe diferite nivele si n diferite intensitati, n contextul mai general al unui egalitarism afirmat si, tot mai des, pus n practica. Plecnd de la aceste considerente si analiznd actualele tendinte, ca o alternativa la aceste stiluri de viata, putem aprecia ca, n viitor, valoarea focala ar fi individualitatea, sustinuta de competitie, nonconformism, singuratate. Autoritatea si puterea n familia moderna se afla ntr-un permanent proces de constructie si reconstructie, n functie de negocierile ce au loc ntre parteneri, de atitudinile si comportamentele acestora vis-a-vis de rolurile pe care le ndeplinesc n familie si de statusurile ocupate n afara ei. Pentru o mai buna ntelegere a schimbarilor efectuate n structura si functiile familiei trebuie amintita concluzia la care au ajuns I. Mihailescu si M. Voinea. Ei considera ca familia si-a pierdut mult din caracterul ei de institutie sociala, cuplul familial fiind interesat mai mult de satisfacerea propriilor interese si mai putin de realizarea functiilor pe care societatea le atribuie institutiei familiale. Aceasta perspectiva a favorizat schimbari majore la nivelul functiilor familiale, deoarece perturbarile manifestate la nivelul uneia dintre ele au avut un impact direct si asupra celorlalte. Astfel, n continuare vom prezenta schimbarile ce au antrenat fiecare functie n parte.

Functia economica

Prin trecerea de la familia extinsa la cea nucleara sau la alte forme atipice ale ei, s-au reformulat componentele functiei economice. Aceasta are loc att n ceea ce priveste producerea de bunuri, ct si n administrarea bugetului de venituri si cheltuieli. si familia nu mai este o unitate productiva autosuficienta, membrii ei fiind dependenti de venituri cstigate n afara gospodariei. Apoi, s-a redimensionat si componenta privind pregatirea profesionala a descendentilor. Transmiterea ocupatiilor de la parinti la copii se ntlneste din ce n ce mai rar. Aceasta se ntmpla datorita deplasarii locului de munca al individului din interiorul familiei n exterior, n ntreprinderi si servicii sociale. Nu n ultimul rnd, latura financiara a cunoscut si ea importante modificari. Astfel, familia contemporana este caracterizata print-un buget dezechilibrat, datorat surselor sporadice de venit si/sau cheltuielilor exagerate ntr-o anumita directie, de obicei, cheluieli pentru subzistenta.

Functia de socializare

Aceasta functie a fost afectata si ea de mutatiile lumii contemporane. Sistemul scolar creat a nlocuit, n mare masura, procesul instructiv-educativ al familiei. n acest caz, putem aminti faptul ca parintii nu mai pot asigura transmiterea de cunostinte copiilor lor. Ei nu le mai pot satisface nevoia de instructie la standardul exigentelor actuale. Din motive financiare,

n marea majoritate a familiilor lipseste computerul, att de necesar n conditiile de astazi. n alta ordine de idei, lucrnd n afara familiei, de multe ori chiar plecati peste hotare, parintii sunt mai putin timp mpreuna cu copiii. Iar copiii sunt dusi - de la cele mai fragede vrste n institutii specializate (crese, gradinite), sau sunt lasati n grija bunicilor, rudelor sau vecinilor care de multe ori nu pot oferi conditii necesare dezvoltarii normale a copilului. Astfel, parintii nu numai ca nu dispun de timpul necesar realizarii unei socializari firesti dar, de multe ori, nici nu realizeaza necesitatea actiunilor educative. Astazi exista o diversitate de moduri n care parintii si asuma responsabilitatea socializarii copiilor. Din aceasta perspectiva, au aparut forme atipice de autoritate (a copiilor fata de parinti, a tinerilor fata de vrstnici etc.). Referindu-ne la formele atipice de autoritate, sa mentionam ca, n literatura sociologica si psihopedagogica se impune cu tot mai multa putere un nou concept: educatia inversa. Aceasta sintagma se refera la faptul ca parintii admit ca au de nvatat de la si mai ales mpreuna cu copiii lor. Cu alte cuvinte, comunicarea ntre parinti si copii se realizeaza n ambele sensuri: cu ct copilul se dovedeste mai ascultator si ntelegator, cu att este - la rndul lui - ascultat si nteles mai mult (Stanciulescu, 1998). Copiii si iau si li se acorda mai multa libertate, mai multa autonomie, mai multa responsabilitate, separarea si individualitatea devenind probleme firesti. Parasirea caminului nseamna, ntr-un fel, o a doua nastere iar copiii se pregatesc si sunt pregatiti de la o vrsta din ce n ce mai mica pentru aceasta, n conditiile n care - oricum - convietuirea ar fi fost destul de dificila, date fiind divergentele de valori, atitudini, mentalitati, stiluri de viata.

Functia de solidaritate familiala

Diminuarea acestei functii se datoreaza, n special, mobilitatii sociale, mobilitate ce face ca locul de munca sa difere de cel rezidential. Aceasta nu face dect sa influenteze negativ solidaritatea familiala, care este macinata de separarea fizica si afectiva existenta ntre membrii familiei. Pe de alta parte, relatiile conjugale, datorita unui complex de factori ca emanciparea femeii, diviziunea moderna a rolurilor n cadrul familiei, satisfactia legata de viata sexuala, au nceput sa fie dominate de framntari si contradictii. Acelasi lucru se ntmpla si cu relatia parentala, din cauza adncirii diferentelor dintre modelele culturale apartinnd diferitelor generatii. femeie si barbat (n a-si dovedi lor nsisi, dar si celuilalt ca sunt mai buni), o competitie a sexelor n care cuplul nu are prea mult de cstigat. Desigur, n anumite domenii femeile vor ntrece barbatii, n altele vor ramne n urma lor, manipularea fiind una din modalitatile la care se va apela n aceasta nfruntare care pune mai presus mndria si nu ratiunea, ambitia si nu sentimentul. Exista anumite elemente de specificitate care diferentiaza cele doua sexe ( Ciuperca, 1997), ca sa nu mai vorbim ca, de la un cuplu la altul, exista deosebiri n ceea ce priveste rolurile asumate, n functie de particularitatile persoanelor si relatiei respective. Sa vedem, nsa, ce factori au determinat flexibilizarea raporturilor de putere n cuplul modern. n primul rnd, emanciparea femeii, bazata n special pe cresterea nivelului de cultura si informare, emancipare care nu neaparat a diminuat implicarea sexului feminin n activitatile traditionale, ci a ridicat pretentiile vis-a-vis de posibilitatile barbatului de a se implica n ceea ce trata, pna nu demult, cu pasivitate si indiferenta. n al doilea rnd, independenta economica a femeii este un factor care a generat constientizarea ideii potrivit careia raporturile de putere nu mai pot fi unidirectionale, n conditiile n care femeia nu mai este ntretinuta de barbat si poate singura sa-si asigure subzistensa si sa ia decizii n nume propriu, fara teama de a fi supusa reprosurilor sau abandonata. n al treilea rnd, implicarea tot mai accentuata a femeii n viata sociala a dus la ruperea acesteia de universul ngust al familiei si la largi rea orizontului ei privind rolul si locul femeii n relatia de cuplu. Astfel, cu ct este mai mare numarul de relatii interpersonale, altfel spus cu ct este mai deasa reteaua sociala a membrilor unui cuplu, cu att este mai mare probabilitatea ca repartitia autoritatii si puterii n respectivul cuplu sa fie egalitara. Dimpotriva, cu ct este mai mica aceasta retea sociala, cu att creste probabilitatea aparitiei unui model unidirectional de putere si autoritate (n special de la barbat catre femeie). Cum societatea contemporana implica, ca o nevoie sociala, o crestere a relatiilor interpersonale, e de presupus ca flexibilizarea autoritatii se va generaliza ntr-un viitor mai apropiat sau mai ndepartat. Nu n ultimul rnd, devalorizarea sentimentului n relatia de cuplu a provocat importante reasezari n structura de autoritate si putere. Femeia, independenta economic, si permite cu o mai mare larghete sa experimenteze relatii diverse, n contextul dorintei de a se realiza si a evolua pe plan profesional. n acelasi timp, barbatul, din teama de a nu fi dezamagit sau parasit, ori - pur si simplu - din nevoia de a cuceri, ncearca sa nu se implice emotional si sentimental prea mult, sa nu creeze o stare de dependenta fata de partenera. n general, cuplul sfrsitului de secol XX minimalizeaza valoarea sentimentului, fapt care are repercusiuni asupra distributiei autoritatii si puterii n relatia dintre cele doua sexe. Lipsa sentimentului implica, pe undeva, si lipsa dominatiei, pentru ca existenta relatiei functional-sexuale implica, ea nsasi, o renuntare la autoritate si putere, acceptndu-se deliberat echilibrul decizional.

n concluzie, societatea contemporana amplifica aparitia conflictelor n familie, prin faptul ca ne aflam ntr-o perioada de redefinire a rolurilor masculine si feminine, perioada accelerata de feminism.

Psihologia familiei este un domeniu al psihologiei mai nou aprut i care devine de-a lungul

timpului de o importan deosebit. Ca definiie psihologia familiei poate fi un domeniu ce se ocup cu studiul teoretic i aplicativ al mecanismelor psihologice ale constituirii, meninerii i disoluiei familiei, precum i al proceselor i fenomenelor ce au loc n cadrul unei familii. Pentru a nelege mai bine psihologia familiei, este nevoie s definim ce este psihosexologia. Aadar, psihosexologia este un domeniu constituit din elemente ce fac parte din psihologie ce se ntreptrund cu elemente din medicin. Este un domeniu ce studiaz particularitile comportamentale ale celor dou sexe n stabilirea, funcionarea i dezvoltarea relaiilor interpersonale erotico-sexuale, interactive i de intercunoatere. n tratatul su de psihosexologie, Constantin Enechescu consider c obiectul psihosexologiei este instinctul sexual i comportamentele legate de el. Att psihologia familiei ct i sexologia, folosesc concepte din mai multe ramuri ale psihologiei cum ar fi: psihologie general, psihologie social, psihologia vrstelor, psihanaliza, psihoterapia i consilierea psihologic, neuropsihologia,medicina, antropologia i dreptul. Pentru a nelege mai bine domeniul psihologiei familiei trebuie s nelegem mai nti ce este acela un cuplu, o cstorie i ofamilie. Printr-un cuplu nelegem din punct de vedere psihologic o structur bipolar de tip biopsihosocial, bazat peinterdeterminism mutual(partenerii se satisfac, se stimuleaz, se dezvolt i se realizeaz ca individualiti biologice, afective i sociale, unul prin intermediul celuilalt. Cstoria este un proces interpersonal al devenirii i maturizrii noastre ca personaliti, un proces de contientizare, redirecionare i fructificare a tendinelor, pulsiunilor i al finitilor incontiente de autocunoatere prin intercunoatere. Prin familie nelegem o form de comunitate uman alctuit din doi sau mai muli indivizi unii prin legturi de cstorie i/sau partenere realiznd, mai mult sau mai puin, latura biologic i sau cea psihosocial . Familia este un sistem dinamic, membrii ei participnd la transformrile permanente ale acesteia, prin
faptul c evolueaz mpreun aducnd fiecare aportul la mbogairea vieii de familie. O familie trece prin mai multe etape n evoluia ei, i n funcie de acestea apar diverse transformri specifice fiecarei etape.

Etapele vieii de familie

Fiind un sistem deschis, avnd numeroase influene din partea mediului i interacionnd cu acesta, familia se schimb de la un moment la altul n funcie de evenimentele ce apar n interiorul sau exteriorul acesteia. Acest sistem trebuie permanent s se restructureze i s se reorganizeze n funcie de: apariia sau dispariia unora dintre membrii ei (naterea copiilor, a nepoilor, cstoria copiilor, etc.), creterea i dezvoltarea membrilor (copilul mic, adolescentul, constientizarea rolului parental de catre parinte, inaintarea in varsta etc.) sau aparitia unor evenimente asteptate sau nesteptate (intrarea copilului la gradinita sau coala, pensionarea prinilor, divorul, o boal, obinerea sau pierderea unui loc de munc, etc.). O dat aprut o schimbare ntr-o generaie, ea determin schimbri i n celelalte generaii, astfel transformrile ce au loc ntr-un subsistem familial produc influene i n celelalte subsisteme. O concluzie important este aceea c, ntr-o familie schimbrile se produc n salturi, ce pot fi numite chiar zguduiri, plcute sau nu acestea producand ntotdeauna stres. De exemplu, in cazul in care copilul merge la grdini sau coal, toi ceilali membrii ai familiei i vor schimba programul, atitudinile si comportamentele unul fa de cellalt, sau un alt exemplu, in cazul plecarii copiilor de acas, apare nevoia de restabilirea vieii n doi a prinilor i exemplele pot continua. S-au fcut diferite etapizri ale ciclului de via familial de diveri oameni de tiin, psihologi, astfel Salvador Minuchin identific patru stadii de dezvoltare, ce apar n majoritatea familiilor: 1. Constituirea cuplului presupunnd formarea diadei maritale, acesta reprezentnd un sistem funcional prin negocierea granielor(interaciunea cu socrii), reconciliind stilurile de via diferite dar i presupunnd apariia unor reguli privind cooperarea si conflictul. 2. Familia cu copii mici presupune reorganizarea sistemului marital prin apariia copiilor pentru adaptarea la cerintele impuse de rolul de printe 3. Familia cu copii scolari si adolescenti familia interacionnd de acum i cu sistemul scolar, iar pe msur ce copiii cresc aceasta trebuie s se adapteze la problemele aprute, la fiecare din stadiile de evoluie a copiilor. Sociologii Evelyn Duval si Reuben Hill n 1940 stabilesc etapele dezvoltrii grupului familial, cu sarcini ce trebuie ndeplinite pentru fiecare dintre ele. Astfel avem:

etapa cuplului fara copii; etapa familiei cu copii de varsta scolara; etapa familiei cu copii deveniti adulti;

etapa familiei omului singur(vaduvia). n anii 1980, 1999 terapeuii de familie Betty Carter i Monica McGregor au adus mbuntiri etapizrii, prin recunoaterea diverselor culturi dar i a unor etape ce nu sunt neaprat specifice cum ar fi divorul i recstoria: 1. 2. 3. 4. 5. 6. initiativa tanarului adult; casatoria; familiile cu copii mici; familiile cu adolescenti; initiativele copiilor si parasirea caminului; familia la batranete.

Structura familiei[modificare]
n concepia psihiatrului argentinian Salvador Minuchin, structura familial este un set invizibil de cerine funcionale ce organizeaz modurile n care membrii familiei interacioneaz. Pentru meninerea integritii i meninerea funcionalitii unei familii este nevoie ca structura acesteia s fie flexibil, s reziste la schimbare pn la un anumit punct dar n acelai timp s se adapteze atunci cnd circumstanele o cer. Acest lucru se poate realiza prin intermediul subsistemelor familiale, acestea fiind fie indivizi singuri, fie diade(exemplu mam-copil, so-soie) cele mai importante subsisteme familiale sunt: subsistemul adulilor, subsistemul paternal i subsistemul fratriilor. Subsistemul aduliilor numit i marital sau al soilor, acesta include cei doi soi. Acest sistem are rolul principal de a modela intimitatea i angajamentul. Pentru aceasta este nevoie de abiliti cum sunt complementaritatea si acomodarea reciproc, cu alte cuvinte aceasta nsemnnd, ambii soi simt c pot fi independeni dar n acelai timp i c sunt mpreun. Acest subsistem poate stimula nvarea, creativitatea i creterea ducnd astfel la acomodarea reciproc, mai precis la susinerea aspectelor pozitive ale partenerului i la actualizarea aspectelor creative ale acestora, aspecte inactive pn atunci. Subsistemul marital are nevoie de protecie fa de cerinele i nevoile altor sisteme cum ar fi de exemplu situaia cuplurilor cu copii pentru a-i oferi unul altuia suport emoional. Pot aprea dificulti de relaionare ntre soi de exemplu, atunci cnd unul dintre acetia insist n urmrirea propriilor scopuri, lsnd n urm scopurile diadei ca ntreg. Subsistemul paternal se formeaz atunci cnd se nate primul copil i cuprinde prinii dar i m embrii familiei extinse(de exemplu bunica). Responsabilitatea acestui subsistem este mare i const n a crete copii a-i ghida, a stabili limite i a-i disciplina. Acum apar dificulti, pentru c adultul este n acelai timp partener pentru cellalt membru al diadei maritale, dar i printe pentru copil ns nu ntotdeauna aceste dou tipuri de funcii sunt eficient mbinate. Dificultiile aprute n subsistem, duc la destabilizarea cuplului marital prin atragerea unui copil n interiorul acestuia sau la izolarea copilului de ctre cuplul marital. Aciunile exterioare asupra copilului sau modificrile n evoluia acestuia duc la efecte i asupra subsistemului paternal chiar i asupra celui marital. Subsistemul fratriilor este format din copiii din familie oferindu-le acestora primul grup social n care cu toii sunt egali. Sistemul fratriilor nva copiii s negocieze, s coopereze, s cunoasc competiia i submisivtatea, suportul reciproc i ataamentul fa de prieteni. Copiii preiau astfel diferite roluri i poziii n familie, fiindu-le necesare n evoluia lor ulterioar n via.

Funciile familiei[modificare]
Familia are un rol important n societate, ndeplinind mai multe funcii. Principalele funcii ale f amiliei sunt: economic, de socializare, de solidaritate i sexual-reproductiv. Funcia economic joac un rol important prin asigurarea resurselor materiale, financiare, necesare existenei familiei. O dat ndeplinit corespunztor, funcia economic d libertatea familiei de a se concentra i a ndeplini i celelalte funcii. Aceast funcie este realizat de cei doi soi prin aducerea veniturilor n urma exercitrii unor profesii, prin procurarea i producerea hranei, a obiectelor de mbrcminte prin transmiterea profesiei i/sau susinerea copiilor n alegerea profesiei. Funcia de socializare este tradus ca fiind funcia de educare n scopul asimilrii de ctre copii, dar i de ceilali membri ai familiei, a atitudinilor, valorilor, principiilor, modelelor de comportament caracteristice unui anumit grup social. Rolul func iei de socializare este de a integra n societate persoana(copilul), prin educaia fcut la toate nivelele cum ar fi: material, fizic, psihologic, moral i spiritual. Aceast funcie are grade diferite de manifestare, de la o familie la alta n funcie de preocuparea ntr-o mare sau mai mic msur privind educarea membriilor si. Funcia de solidaritate const n asigurarea unitii i stabilitii familiei, implicnd manifestar ea sentimentelor de afeciune, de respect, de apartenen la grupul familial, a ncrederii membrilor unii n alii, a dezvoltrii intimitii, a ajutorrii i susinerii reciproce de-a lungul timpului. Aceast funcie are un grad din ce n ce mai slab de manifestare n zilele noastre, fapt dovedit prin creterea ratei divorurilor, a nmulirii relaiilor de concubinaj, acelibatarilor i a familiilor monoparentale. Funcia sexual-reproductiv contribuie la are

n vedere satisfacerea sexual reciproc a celor doi soi i a ducerea pe lume a copiilor. Cele dou componente ale acestei funcii sunt tratate diferit n funcie de familie punndu -se accentul fie pe mplinirea sexual n unele familii, n timp ce n alte familii se acord o importan deosebit aducerii pe lume a copiilor. Realizarea acestei funcii depinde i de factori cum ar fi gradul de cultur, avut de cei doi parteneri, gradul i tipul de educaie primit de influenele religioase, de dorina i caracteristicile fizice i psihologice ale celor doi soi. S-a constatat c n zilele noastre, n societile mai avansate economic, cuplurile i familiile tind s pun accent din ce n ce mai mult pe mplinirea afectiv -sexual n detrimentul celei reproductive.

Tipurile de familii[modificare]
diada nucleara familia cu un singur parinte

Criterii[modificare]
Cele mai importante criterii pentru identificarea i nelegerea tipurilor de familii sunt: criteriul numrului de parteneri, criteriul numrului de prini, criteriul numrului de copii, criteriul orientrii sexuale ale celor doi parteneri i criteriul apartenenei culturale a partenerilor.

Criteriul numrului de parteneri[modificare]


Criteriul numrului de parteneri care formeaz familia aduc n discuie familiile poligame i monogame. Familiile poligame sunt de dou tipuri: familii poliandrice i familii poliginice. Familiile poliandrice sunt acele familii unde femeia are dreptul s se cstoreasc cu mai muli brbai sau unde exist mai muli parteneri brbai. Familiile poliginice sunt cele unde exist mai multe partenere femei, brbaii avnd dreptul de a alege mai multe soii. Caracteristic acestor familii poligame este numrul de copii mare. Poligamia este ntlnit la unele popoare ce promoveaz dup caz sexul masculin sau feminin pentru a proteja societatea. Familiile monogame sunt acele familii n care un brbat sau o femeie au dreptul s se cstoreasc doar cu un singur partener. Monogamia poate fi serial, adic n cazul decesului partenerului sau al divorului, partenerul rmas se poate recstori. Sau poate fi monogamie strict atunci cnd partenerul nu mai are dreptul de a se recstori. Societatea are un rol important n ceea ce privete stabilirea dreptului de cstorie cu unul sau mai muli parteneri, astfel societatea romneasc promoveaz monogamia serial. Tot n cadrul monogamiei, distingem alte dou tipuri de familii:familii nucleare i familii extinse i familii de origine. Familiile nucleare sunt formate din cei doi soi i copii lor necstori. Acest tip de familie cel mai ntlnit i mai dorit n toate societile pentru c exist un grad mai mare de intimitate, de satisfacere a nevoilor sexual-afective, de siguran i stabilitate i unde relaiile democrate i stabilirea propriilor reguli de funcionare familial sunt realizate mai uor. Familiile extinse sunt formate din mai muli membrii ai familiei ce locuiesc n acelai spaiu i care reprezint dou sau trei generaii:frai, prini, bunici, copii i nepoi. Acest tip de familie este format n cele mai multe cazuri din dou familii nucleare de exemplu doi soi cu unul sau doi copii care locuiesc mpreun cu prinii unuia dintre soi sau doar cu un printe sau un alt exemplu poate fi o familie nuclear care locuiete cu o sor sau un frate cstorit sau nu, cu sau fr copii. Familia extins se ntlnete cel mai mult n societiile tradiionale caracterizate prin conservatorism, al regulilor i tradiiilor familiale. Acest tip de familie impune reguli de organizare i funcionare stricte, astfel familia cea mai n vrst va fi cea care stabilete aceste reguli, iar cel mai n vrst brbat va fi considerat capul familiei, lund deciziile i mportante n familie. Datorit celor relatate mai sus, a conservatorismului, tnrul cuplu ajunge de multe ori s intre n conflict cu cuplul paternal cu care convieuiete ducnd astfel la scderea intimitii i satisfacerii maritale. Uneori se poate ajunge chiar la disoluia cuplului nou constituit, datorit nenelegerilor aprute n relaia cu prinii uneori aceasta fiind prea rigid privind pstrarea vechiilor obiceiuri. n alte cazuri se poate ajunge la disoluia cuplului parental datorit perturbrii relaiilor existente i producerea de tensiuni, conflicte provenite din partea cuplului tnr. Alte ori relaiile dintre familiile nucleare se deterioreaz dup apariia copiilor(nepoiilor) deoarece bunicii preiau un rol conductor al familiei avnd tendina de a deveni prini att pentru nepoi ct i pentru prinii acestora, ducnd astfel la neclariti i confuzii de rol att pentru

prini ct i pentru copii, acetia nemaitiind pe cine i cnd s mai asculte. Familia extins prezint i avantaje semnificative. Astfel fiind mai muli membrii n familie exist o mai mare varietate de modele de comportament ce pot fi adoptate de copii. Deasemenea, o familie extins poate asigura sentimente mai trainice de apartenen i siguran, contribuind la o dezvoltare psihic bun a copiilor. Mai multe persoane ntr-o familie permit un mai bun ataament al copiilor, fapt deosebit de important n dezvoltarea lor emoional avnd un nivel crescut de ncredere n sine i abiliti de relaionare cu ceilali. Fami lia extins avnd un numr mai mare de membrii pot face mai uor fa la sarcinile gospodreti dar i la crizele familiale aprute. Avantajele se mresc cu ct fiecare membru al familiei i cunoate i i duce la bun sfrit rolul pe care l are i respect nevoile i relaiile celorlali, mai ales intimitatea. Familia de origine este un alt tip de familie fiind reprezentat de familia n care s -a nscut persoana adic prinii i fraii acesteia.

Criteriul numrului de prini[modificare]


Criteriul numrului de prini care formeaz familia prezint dou tipuri de familii, biparentale i monoparentale. Familiile biparentale sunt cele n care exist ambii prini acestea, fiind formate din prinii natural ai copilului/copiilor sau din familii mixte sau reconstituite n cazul n care prinii au mai fost cstorii i au divorat, sau i-au pierdut partenerul. Aceste familii mixte, pot conine proprii copii n noua cstorie, dar pot avea i copii comuni ai partenerilor. Pentru a fi o familie n adevratul sens al cuvntului, familile reconstituite trebuie s depeasc o serie de dificulti. Astfel neacceptarea printelui vitreg de ctre copil din simplul motiv c l percepe ca un nlocuitor al celui natural duce la apariia sentimentelor de respingere, furie, ur i gelozie. Aceste sentimente pot s diminueze n timp dar aceas ta depinde de contribuia i atitudinile sau greelile de comportament ale priniilor. Unele dintre greelile priniilor sunt devalorizarea printelui vitreg n faa copiilor, retragerea dreptului de a educa sau a admonesta copilul, tehnicile educative dure sau pur i simplu diferite pe care printele vitreg le folosete i altele. O alt situaie n care familia reconstituit poate ntmpina dificultieste atunci cnd copilul poate considera c printele su natural i acord mai puin atenie i iubire dup recstorire acesta neexplicnd copilului diferena dintre iubirea parental i cea conjugal. Uneori, problema dificil apare pentru printele vitreg deoarece nu poate accepta copilul partenerului de via. Acesta nu i poate manifesta afeciunea pentru copilul partenerului mai ales cnd acesta l respinge sau chiar se revolt i lupt mpotriva sa. n aceste situaii este nevoie de calm i de ajustarea comportamentului printelui n cauz astfel nct s poat s fac fa problemei. O dificultate n constituirea unei familii reconstituite o prezint i conflictele fraterne dintre copii celor doi parteneri i/sau copii provenii din csniciile lor anterioare. Astfel, copii din cstoriile anterioare pot prezenta sentimente de inferioritate, se pot simi mai puin iubii i dorii dect noul copil al cuplului. Familiile monoparentale sunt acele familii n care unul dintre prini nu exist, copii fiind crescui doar de un singur printe. Lipsa unui printe se datoreaz fie decesului acestuia, fie divorului. O familie monoparental se poate constitui i n cazul n care o persoan poate deveni printe unic prin conceperea unui copil prin fertilizare in vitro, prin adopia unui copil sau atunci cnd cellalt partener nu ia parte la creterea copilului. Cele mai multe familii monoparentale sunt cele ce provin din divorul prinilor sau decesul unui partener i, sunt formate cel mai adesea din mam i copil(sau copii). Nu n ultimul rnd exist din ce n ce mai multe persoane ce i asum postura de printe, mam singur prin naterea unui copil sau prin adopie. O familie monoparental prezint dezavantajul c printele n cauz ntmpin multe dificulti n ndeplinirea rolului su de a se realiza financiar i de a reui s asigure comfortul i educaia necesar copilului su. n cazul n care prinii singuri nu pot face fa dificultilor aprute, ei apeleaz la persoane din familia extins cum ar fi bunici, alte rude, bone, etc.. O diferen exist n ceea ce privete constituirea familiei monoparentale, mai precis atunci cnd familia este compus din mam i copil fa de tat i copil. Astfel mamele singure au tendina de a nu apela la alte persoane pentru ajutor, astfel acestea ajung la un moment dat la o suprasolicitare i la apariia tensiunilor interioare care mai trziu se pot transforma n simptome, att la ele ct i la copii lor. Tot la mamele singure se ntlnete preluarea rolului de tat fapt constatat a fi foarte rar, n cazul brbailor prini singuri. Datorit acestor schimbri n int eriorul familiei,

apar modificri ale regulilor, ale granielor dintre membrii familiei i subsisteme sau modificri ale ntregii structuri familiale. De exemplu, mamele singure tind s fie mai autoritare, mai rigide n aplicarea regulilor, pentru a suplini lipsa tatlui iar taii singuri devin n aceste situaii mai delicai, mai afectuoi, dar sunt mai restrictivi n unele reguli. ntr-o familie monoparental pot aprea modificri la nivelul subsistemului adulilor, astfel el fiind redus la un singur adult, fapt ce va duce n timp la dificulti n modelarea intimitii erotico-sexuale a copiilor. Ei au o confuzie n ceea ce privete modelul feminin i cel masculin, deoarece avnd un singur printe, acesta joac rolul i de mam i de tat.

Criteriul numrului de copii[modificare]


Criteriul numrului de copii ne d un numr de patru tipuri de familii:familia fr copii, cu un singur copil, cu doi copii i cu trei sau mai muli copii. Familia fr copii este un cuplu cstorit care nu are nc sau nu va avea niciodat copii. Acest tip de familie este n numr din ce n ce mai mare n zilele noastre deoarece apare fenomenul de ntrziere a momentului naterii unui copil n cuplu. Motivele ar fi:partenerii doresc s se bucure de intimitatea lor o perioad mai lung de timp, s testeze stabilitatea relaiei lor pentru a nu avea eecuri printr-un divor, doresc s se realizeze economic, financiar(obinerea unui serviciu, cumprarea unei locuine etc.). Alte motive ca familia s nu aib copii ar fi i folosirea din ce n ce mai mult a metodelor contraceptive, contientizarea greelilor educative fcute de prinii partenerilor ce formeaz cuplul actual, creterea ratei divorurilor, mutarea ateniei mai mult pe mplinirea profesional a celor doi parteneri, stresul ridicat datorit creterii timpului petrecut la serviciu ducnd astfel la scderea capacitii reproductive i a intimitii n cuplu, reorientarea femeilor ctre o via personal i profesional ducnd astfel la amnarea rolului matern. Familiile fr copii, n majoritatea cazurilor se caracterizeaz printr-o intimitate foarte mare, avnd o legtur emoional foarte strns ntre parteneri. Familia cu un singur copil este foarte des ntlnit fiind tipul de familie care mplinete nevoia de paternitate a partenerilor dar face ca s nu fie suprasolicitat economic i psihologic. n cazul n care familia este funcional, echilibrat, copilul se dezvolt normal el, simind nevoia unui frate sau a unei surori. n cazul n care copilul nu va avea un vr (verioar) pentru a ine loc de frate sau sor el i va dori prieteni, devenind n funcie de caracteristicile sale personale timid, izolat sau dimpotriv sociabil. n funcie de atenia acordat de ambii prini copilului, acesta are anse de a fi rsfat sau nu. Datorit priniilor ce investesc emoional mai mult dect trebuie n copilul lor acesta, poate s rmn n starea de copil pentru mai mult vreme, dei fizic devine adult. n cazul n care copilul triete mai mult ntre aduli, acesta interiorizeaz uor tririle lor ducnd astfel la conflicte interioare i la ntrzierea sau accelerarea maturizrii. Cnd beneficiaz de toate resursele familiei, copilul se va dezvolta armonios att fizic ct i psihologic, iar n cazul n care acestea sunt diminuate de exemplu dac intimitatea ntre parteneri are de suferit(relaiile de afeciune s-au rcit, exist conflicte sau boli etc.), copilul unic va fi uor atras n coaliii cu unul dintre prini mpotriva celuilalt. Exist n numr mare familii n care mama se coalizeaz cu copilul mpotriva tatlui, datorit rolului timpuriu ce l are mama n relaia cu copilul dar exist i familii n care tata coalizeaz cu copilul mpotriva mamei n acest caz mama avnd perturbri majore de comportament datorate de exemplu unor boli fizice sau psihice. n aceste cazuri copilul poate substitui rolul de partener sau de confident n funcie de sexul copilului i de nevoile nemplinite ale printelui. Astfel copii dezvolt un ataament exagerat fa de printe (sau prini), fapt ce va determina dificulti n asumarea rolului de parteneri n viitoarele lor relaii. Familia cu doi copii este un tip de familie apreciat i foarte ntlnit pentru c prezint marele avantaj c fraii nva s se accepte, s se iubeasc, s colaboreze i s negocieze. Astfel rolurile n cas sunt mprite pe sexe sau ordinea naterii. ntre cei doi frai apare fenomenul de competiie, aceasta fiind mai ales pentru dragostea priniilor i pentru resursele materiale. Atunci cnd fraii sunt apropiai ca vrst competiia este mult mai evident dar, ea nu este o competiie negativ ci stimuleaz abilitile de negociere i de a face fa societii unde copilul va ntlni diverse situaii. Exist o importan n ceea ce privete i sexul copiilor n manifestarea afeciunilor dar i a conflictelor, n cazul n care copii sunt de acelai sex afeciunea nclin mai degrab ctre prietenie contribuind la formarea unor tendine homosexuale iar dac acetia sunt de sexe diferite uneori afeciunea este amestecat cu sentimente

erotice, reprimate de tabu-ul incestului sau nu aceasta depinznd de atitudine a prinilor. i n acest tip de familie pot aprea coaliii, cele mai frecvente fiind ntre mam i copii sau mam cu un copil i tatl cu cellalt. Familia cu trei sau mai muli copii are o caracteristic important, aceasta fiind c fraii au mari anse s se formeze unul dup cellalt, i s se creasc unul pe cellalt. n cazul n care resursele materiale ale familiei sunt insuficiente, primul copil va avea sarcini asemntoare cu cele ale prinilor ngrijindu -se de gospodrie dnd ajutor la creterea celorlali copii i lucrnd atunci cnd devine adult acesta numindu -se i copil parental oricare dintre copii din fratriile numeroase poate deveni parental, dar ansele cele mai mari le are primul. Rolul de copil parental poate fi adaptativ n cazul familiilor ce au o bun funcionare sau neadaptativ, n cazul familiilor cu probleme, cnd printele renun la rolul su i copilul va fi nevoit s l preia. Copiii parentali se pot simi suprancrcai, pot simi c sunt depii de sarcini, fiind ncercai de sentimente copleitoare de vinovie i neputin, care pot duce la tulburri afective sau boli psihogene. Copii parentali cnd devin aduli i continu acest rol de ngrijire, inclusiv fa de proprii parteneri inclusiv n familile pe care le vor constitui. Un alt fenomen pe care l ntlnim n familile cu trei sau mai muli copii este acela al copilului mijlociu ce se simte ignorat emoional, neglijat dezvoltnd sentimente de fustrare, nencredere n sine, furie, acestea ducnd la apariia unor tulbur ri de comportament i alte simptome cum ar fi dificulti n relaionare, insuccese colare i profesionale, inclusiv boli. Copilul cel mic poate fi apsat de nevoile familiei, pe care mai mult le simte, dect le nelege, aceasta ducnd la refularea tririlor n timpul somnului, avnd comaruri, vorbind n somn.

Criteriul orientrii sexuale a celor doi parteneri[modificare]


Acest criteriu cuprinde dou tipuri de familii, familiile heterosexuale i familiile homosexuale. Familiile heterosexuale sunt acele familii n care ambii parteneri sunt heterosexuali, acestea fiind ntlnite cel mai des n lume. Familiile homosexuale sunt acele familii n care cei doi parteneri sunt homosexuali sau lesbiene. Aceste familii pot avea sau nu copii, acetia fiind provenii din cstori anterioare cu parteneri heterosexuali, prin adopie sau prin fertilizare in vitro. Acest tip de familie se ntlnete mai rar i a aprut mai recent n tipologia familial. n Europa exist cteva state care au acceptat cstoriile dintre parteneri homosexuali dar n cele mai multe cazuri cuplurile homosexuale sunt acceptate mai bine fr a fi legalizate ntr-o cstorie. Homosexuali i lesbienele n cele mai multe cazuri prefer s rmn n cupluri fr a mai ntemeia familii punnd accent mare pe libertatea personal i a exprimrii sexualitii.

Criteriul apartenenei culturale a partenerilor[modificare]


Sunt dou tipuri de famili n acest criteriu, astfel ntlnim familii n care partenerii aparin aceleiai culturi, fiind tipul cel mai frecvent ntlnit i familii mixte n care partenerii aparin unor culturi diferite. Acest tip de familie capt din ce n ce mai mult teren datorit dezvoltrii tehnicii de comunicare prin telefon, fax i Internet. ntr-o familie mixt apar numeroase provocri, n special acelea de a armoniza i diferenele de cultur, tradiii alturi de cele personale ce exist n orice familie. n Romnia ntlnim cele mai frecvente cazuri de familii mixte ca fiind realizate ntre romni i unguri, romni i nemi, ntre romni i rromi sa u alte tipuri de combinaie. Partenerii acestor familii au o deschidere mental i spiritual mai mare, fiind mai puin afectai de prejudeci, mai flexibili n gndire i comportament.

Rolurile familiale[modificare]
Prin rol familial nelegem setul coerent de comportamente pe care membrii familiei l ateapt de la fiecare membru al acesteia, n funcia de poziia pe care o ocup n sistem familial. Exist trei roluri familiale: rolul conjugal (de partener, de so/soie) viznd relaionarea cu soul, soia, rolul parental(de printe) viznd relaionarea i rolul fratern(de frate) viznd relaionarea cu fraii. Rol conjugal Cunoaterea de sine i a partenerului; Satisfacerea reciproc a nevoilor afectiv-sexuale a intereselor i aspiraiilor

referitoare la viaa de cuplu; Rol parental Rol fratern Susinerea reciproc n urmrirea sarcinilor i funciilor familiei; Modelarea intimitii i a vieii de cuplu pentru copii; Stimularea funcionrii cuplului prin folosirea tuturor resurselor personale. Creterea i educarea copiilor; Formarea identitii sexuale a copiilor; Stimularea evoluiei i dezvoltrii personalitii la copii. nvarea traiului alturi de egali (prin afeciune, rivalitate, solidaritate, competiie, conflict, negociere); Completarea identitii de sine i a celei sexuale; Susinerea afectiv i comportamental n diferite situaii.

Pot aprea carene n ceea ce privete ndeplinirea rolurilor familiale cum ar fi exacerbarea sau minimalizarea rolurilor familiale. Astfel n exacerbarea rolului, de exemplul soul sau soia se implic exclusiv n rolul conjugal, genernd sentimente de sufocare, de culp i control pentru partener i ignorarea copiilor. Cel mai des exacerbarea rolului se ntlnete la mame, ajungnd s fac din rolul matern un scop n sine punnd totul, chiar i pe ele pe planul doi ntotdeauna. O alt exacerbare este cea a rolului fratern aprnd n situaiile n care un frate i ndreapt toat atenia, grija i viaa spre fraii si, ignornd propriile nevoi i scopuri, un exemplu fiind copii parentali. Minimalizarea rolului familial, de exemplu minimalizarea rolului conjugal i ndreptarea spre relaii extra conjugale, activiti profesionale. Minimalizarea rolului parental are consecine negative asupra copiilor deoarece apare neglijarea acestora sau privarea acestora de grij, atenia i satisfacerea nevoilor pe care singuri nu le pot ndeplini avnd consecine negative n dezvoltarea personalitii lor. Neglijarea rolului patern apare la prinii imaturi, la cei cu boli fizice i psihice grave, la cei care i resping propia sexualitate(mame care i resping feminitatea i tai care nu manifest masculinitate), prini dependeni de alte persoane cum ar fi prini sau parteneri sau substane etc., prini dominatori i agresivi i prini instabili. Minimalizarea rolului fratern l ntlnim atunci cnd fraii se ignor unii pe alii sau atunci cnd apar multiple conflicte i tensiuni ntre ei.

http://ro.wikipedia.org/wiki/Psihologia_familiei http://www.scritube.com/sociologie/Istoria-FAMILIEI104242718.php
1. 2. 3. 4. 5. http://facultate.regielive.ro http://www.roportal.ro http://www.dilemaveche.ro http://www.info-portal.ro http://www.romanialibera.com