Sunteți pe pagina 1din 15

Legendele Dacilor Liberi Legenda Sihastrului Leandru

" Odata, demult, se spune ca Salile Sacre ale Muntelui Ascuns erau direct luminate de soare si de stele. Sfanta credinta in puterea si dreptatea bunului Zamolxis era in inimile tuturor, si nu era nevoie ca lacasul sa fie ascuns de privirile muritorilor de rand care traiau sub obladuirea Marelui Zeu si a Pietrei Sacre. Dacia acelor vremuri era sub carmuirea viteazului Burebista, om mandru si drept care, indrumat de Zamolxis si Deceneu, ducea poporul spre un viitor stralucit. !iar si in zilele noastre se mai stie cate ceva despre faptele eroice savarsite de dacii lui Burebista. Oamenii erau simpli si buni, darnici si bo"ati, iar pamantul manos al Daciei oferea mai multe daruri decat orice alt melea" de pretutindeni. A"ricultorii, pastorii si stuparii faceau sc!imb de produse, iar aurul si painea calda existau in fiecare casa. #n acele dulci timpuri toti se inc!inau marelui zeu Zamolxis, pentru ca el aducea linistea si belsu"ul supusilor sai, avand "ri$a ca tara sa fie libera si drept condusa. Dupa cum v%am povestit, insa, timpul aducea o data cu trecerea sa sc!imbari si necazuri,iar o parte din Daci au inceput sa%si indrepte "andurile si ru"aciunile spre alte zeitati. #n momentul in care ne aflam noi cu povestirea, o buna parte a oamenilor isi pastrasera credinta vie. &otusi Zamolxis era din ce in ce mai trist, pentru ca el nu avusese decat bunatate pentru supusi, si nu putea "andi ca Dacii sa%si piarda credinta. &ot mai des, Zeul era nevoit sa%si

poarte pasiispre &riun"!iul Sacru in care se "asea Piatra, pentru a incerca sa mentina cu a$utorul ei adevarata credinta vie. Se pare ca incercarile sale au fost zadarnice, asa ca, intr%un tarziu, dupa atatea secole de fericire si bunastarae, Zeul se !otara sa se retra"a definitiv in 'otarul Sacru, dupa care sa%l inc!ida pentru a putea ve"!ea in liniste de acolo, lasand destinele Daciei in mainile lui Deceneu si ale lui Burebista. Dis de dimineata...Zeul il c!ema la el pe (eandru. itindu%i privirile uimite, Zamolxis spuse)"Da, (eandru, sunt Zamolxis, nu te inseli. Si iti multumesc inca o data pentru odi!na si !rana ce mi%ai oferit.... andva, va veni vremea in care voi avea nevoie de a$utorul tau....De aici inainte, in fiecare iarna, cand vei cobora cu oile din munte, va trebui sa le lasi in "ri$a cuiva, iar tu sa mer"i la Deceneu.#i vei spune ca eu te%am trimis si ca trebuie sa te tina pe lan"a el iarna de iarna, pentru a invata toate cele trebuincioase, pentru a fi pre"atit in clipa in care te voi c!ema...&e intrebi cum te va recunoaste Deceneu...*ste foarte simplu, (eandru. and te vei duce la el, in iarna care va veni, ii vei da acest inel, iar Deceneu te va recunoaste fara de "reseala...Acum ne vom desparti, si sa nu uiti ca va veni vremea in care te voi c!ema lan"a mine", dupa care il lasa pe (eandru in"enunc!eat si pleca...... De atunci, ani de zile, in fiecare iarna, (eandru mer"ea la Deceneu, unde statea pana in primavara si invata tot ce ii spunea Preotul. +iciodata nu scapa vreo ocazie de a pune intrebari, dorind sa afle cat mai multe. Stia ca Marele Preot este unul dintre cei mai invatati oameni, si mai intelesese ca foarte putini muritori de rand aveau ocazia de a sta atat de aproape si atat de mult timp alaturi de Deceneu... Deceneu se convinsese iute ca nu vorbeste in vant atunci cand era cu eroul nostru, asa ca, in scurt timp, acesta afla, incetul cu incetul, despre credinta si despre stele, despre oameni si despre felul lor de a fi, despre bunatate si iubire, despre dusmani si rautate, despre pace si despre timp. An de an, invata tot mai multe lucruri si mai adanci, iar (eandru n%ar fi crezut niciodata pana atunci ca pe pamant pot exista atatea, daramite sa le mai si afle....#n serile lun"i de iarna stateau si vorbeau cate%n luna si%n stele, cautand sa descopere cat mai multe din ascunzisurile intotoc!eate ale spiritului omenesc, patrundeau in tainele sorilor si ale lumilor ascunse, rosteau adevaruri care astazi nu ne mai sunt cunoscute. ,remea se scur"ea peste Dacia si oamenii ei frumosi, dar anii treceau pe

lan"a (eandru, caci el ramanea la fel ca in vara in care Zamolxis se oprise la stana sa pentru a%i cere adapost. -ara a%i spune, ca rasplata pentru sufletul si bunatatea sa, Zeul il rasplatise daruindu%i nemurirea. De%acum, pe taramul sacru al Daciei, a$unsese Decebal conducator. Deceneu era de mult retras in muntii Orastiei si nimeni parea ca%l mai cunoaste pe Marele Preot, afara doar de cativa batrani, care si ei, rar de tot isi mai aduceau aminte de el in ru"aciuni sau in momente "rele. redinta Dacilor se ducea din ce in ce mai mult pe apa Sambetei, si doar o mana de oameni din cei care fusesera candva mandrii osteni .eto%Daci mai pastrau in inimi pe Zamolxis si mai credeau in puterea Pietrei Sacre. Zeul s%a !otarat sa inc!ida definitiv Muntele Sacru cu un perete de stanca, astfel incat nici un muritor de rand sa nu mai vada Piatra Muntelui stralucind sub cerul liber, pana in momentul in care nu se vor inturna cu totii la vec!ea credinta. O data cu acoperirea Muntelui Ascuns, soarta Daciei nu mai era aparata de Piatra Sacra.../omanii au atacat din nou si au reusit sa cucereasca Dacia......Zeul...a privit spre Piatra, apoi spre bolta, si in cele din urma se uita spre (eandru)" Atunci cand Dacii sau ai lor urmasi vor sti sa reanvie credinta in Piatra Sacra si se vor intoarce la cele sfinte...doar atunci durerea si nesi"uranta vor fi pe veci starpite. Acele clipe sunt departe insa, iar Piatra va sta pururi in acest lacas, pana cand va fi asa cum am spus. and bolta &riun"!iului Sacru se va desc!ide din nou, iar lumina soarelui se va contopi cu cea a Pietrei intru fericirea oamenilor, ei bine, abia atunci tu si Deceneu va veti "asi linistea pe care o tot cautati, alt c!ip nu este. Acele vremuri vor veni candva...poate intr%o mie, poate in doua mii de ani, dar vor veni cu si"uranta0" Zamolxis tacu o clipa si (eandru crezu ca vede cum durerea cuprinde sufletul Zeului, dar c!ipul ii ramasese impietrit.... Se spune ca, in timp,multi au incercat sa a$un"a la Zeu, dar putini sunt cei care au reusit...&otusi, spune le"enda, un tanar va reusi sa reanvie intr%una din zile dra"ostea lui Zamolxis pentru poporul .eto%Dac, iar acesta va redesc!ide Poarta Sacra si%l va aduce pe Deceneu la Zeu, punand astfel capat durerii neamului sau. Potecile sunt in vazul lumii, dar numai cei alesi le stiu rostul ascuns.Soimii pot fi priviti de oricine in straiele lor de piatra, dar cu"etul necurat ar putea atra"e pierirea oricui ar incerca sa intre in 'otarul Sacru. Poate c!iar acum, cineva in"enunc!eaza pe .avane pentru a le implora mila intru libertatea poporului..." (Cristi Ionita - MUNTELE ASCUNS)

Legenda Marelui Lup Alb (e"enda poveste ca, in vremuri uitate, un preot al lui Zamolxis cutreiera fara ra"az pamanturile Daciei pentru a%i a$uta pe cei care aveau nevoie, transmitand "eto%dacilor ca Marele Zeu ve"!ea asupra lor. -ara a fi in varsta, avea parul si barba albe ca neaua iar credinta, cura$ul si darzenia sa erau cunoscute nu numai de oameni si de Zalmoxis insusi ci si de fiare. Zeul, dandu%si seama de valoarea slu$itorului sau, il opreste la el, in munti pentru a il servi de aproape. Departe de oameni, preotul continua sa slu$easca cu aceeasi determinare ca si inainte. #n scurt timp, fiarele Daciei au a$uns sa asculte de el si sa il considere conducatorul lor. el mai mult il indra"eau lupii, caci acestia erau sin"urii fara conducator, numai foamea tinandu%i in !aita. Dupa un timp, Zalmoxis vorbeste cu preotul sau si decide ca a venit timpul ca acesta sa il slu$easca in alt c!ip, astfel, il transforma in animal. #nsa nu in orice animal, ci in cea mai temuta si mai respectata fiara a Daciei, intr%un (up Alb, mare si puternic, dandu%i menirea sa adune toti lupii din codri pentru apararea taramului. Astfel, de cate ori dacii erau in prime$die, lupii le veneau in a$utor, era de a$uns doar sa se auda urletul Marelui (up Alb si de oriunde ar fi fost, lupii sareau sa ii apere pe cei care le devenisera frati. (upul Alb insa, era si $udecator, pedepsind lasii si tradatorii. #ntr%o zi insa, Zeul il c!eama din nou pe slu$itorul sau la el, de aceasta data pentru a%i da posibilitatea sa alea"a, pentru ultima oara daca vrea sa ramana lup sau sa redevina om. u toata ma!nirea pe care o poarta in suflet, stiind ce vremuri vor urma, decide sa ramana alaturi de Zeul sau, sperand ca astfel sa slu$easca mai cu folos tinutul si poporul sau. u toata vi"ilenta "eto%dacilor, a lupilor si a Marelui (up Alb, romanii reusesc sa se infiltreze in randurile lor si, in apropiere de marea invazie, sadesc in sufletele unor lasi samananta neincrederii fata de Marele Zeu. Astfel, unii daci incep sa se teama ca Zeul nu le va fi alaturi in marea batalie iar tradatorii cuprinsi de frica incep sa omoare toti lupii ce le ieseau in cale in speranta ca unul din acestia va fi Marele (up Alb al carui cap il vor putea oferi romanilor in sc!imbul vietii lor. (upii, cati au mai scapat fu" in inima muntilor spre a nu mai reveni niciodata in a$utorul fratilor ce ii tradasera. (upul Alb si Zalmoxis se retra" in Muntele Sacru de unde vor privi cu durere in inimi cum "eto%dacii vor fi infranti de romani din cauza tradarii.

Legenda steagului cu cap de lup al dacilor

el mai viteaz si mai intelept re"e al dacilor, stramosii nostri, a fost Decebal. #nca de pe cand era baietas era cura$os, drept, cinstit, milos cu cei in suferinta. Si nu numai cu oamenii, ci si cu animalele se purta cu "ri$a si mila. #ntr%o zi, umbland cu prietenul sau Duran prin padurile din prea$ma Sarmize"etusei, a "asit un pui de lup cazut intr%o prapastie. *ra mic, abia facea oc!i si in cadere isi rupse un picior. &remura, sc!euna, parea "ata sa moara. Decebal l%a dus in cetate, i%a le"at piciorul rupt intre lopatele si l%a adapostit intr%o sura. and s%a vindecat, a crescut mai mare si mai voinic decat un caine ciobanesc. *ra domesticit, bland cu cei buni si apri" cu cei rai. Avea parul sur, aspru, "at "ros, picioare puternice si coltii ascutiti. and se infuria, scotea un sc!eunat subtire, ca un suier, de care toti cainii si c!iar oamenii se inspaimantau. Poate de aceea Decebal l%a numit Suier si l%a invatat sa adune vanatul sa"etat de el in padure. Odata, pe vreme de iarna cu nameti mari, Decebal s%a razletit de ceata vanatorilor. Si iaca, intr%o poiana, s%a napustit asupra lui o ceata de lupi flamanzi. #n primele clipe Suier si%a sticlit oc!ii, parca bucuros ca%si vede fratii. Decebal lan"a tulpina unui fa", si%a tras sabia cu varful curbat, sa se

apere de fiare. (%a c!emat pe Suier sa%i fie de a$utor. (upul imblanzit i%a venit la picioare. Dar !aita de lupi a incon$urat copacul. Primul lup care a atacat a fost prins in curbura sabiei de tanarul print si crestat in ceafa. eilalti lupi se pre"ateau sa sara... Deodata Suier s%a repezit intre lupi incepand o lupta apri"a cu ei, scurmand si spulberand zapada. Dar lupii erau numerosi si au prins sa%l sfasie cu coltii. Decebal urcat in fa" ii strapun"ea cu sa"etile si !aita s%a retras in padure urland a pa"uba. Scorilo, tatal lui Decebal, s%a minunat de cura$ul fiului sau. % &ata, Suier m%a salvat0... Atunci toti l%au vazut pe Suier zacand intre cei patru lupi sa"etati care inrosisera zapada. Suier n%a mai trait. A murit privindu%si stapanul pe care l%a aparat cu credinta. &anarul i%a cerut unui mester fierar sa%i faureasca din arama un cap de lup, cu "ura cascata, un cap ca al lui Suier. 1n co$ocar a cusut din pielicele de ied un fel de pun"a lun"a de trei coti, care prinsa de capul de lup de arama pus intr%o pra$ina de fier suiera in bataia vantului. Asa s%a facut stea"ul de lupta al dacilor.

Legenda lui Zamolxis Sursa) (e"endele Dacilor (iberi 2 -elix rainicu, risti #onita, *ditura DA # A, Bucuresti 3445 andva, demult, in vremurile cand oamenii cunosteau doar pacea si fericirea si nimic nu se putea ivi pentru a tulbura linistea din sufletele pamantenilor sau de pe plaiurile pe care traiau cu atata dra", undeva, in locurile binecuvantate de inteleptii vec!ilor traditii,exista o tara bo"ata, cu paduri si munti, cu vanat din belsu", cu recolte mari si cu bo"atii in adancurile pamantului. &urmele pasteau o iarba "rasa cum nicaieri in lume nu se afla, iar albinele dadeau cea mai dulce miere care existase vreodata. &oate aceste bo"atii erau stapanite de un popor pe masura, !arnic si viteaz, mandru si drept, intelept si fara de pri!ana. 1rsitoarele erau de partea acestor oameni fara asemanare, care erau nimeni altii decat .eto%Dacii. &ot ceea ce spuneau prevestitoarele se implinea si Dacii aveau "ri$a ca prin munca lor sa inzeceasca belsu"ul. *i bine, in mi$locul acestor minunatii, in sanul poporului .eto%Dac, s%a nascut un tanar care avea sa cunoasca un destin unic) el va duce pe umerii sai soarta neamului Dac si niciodata mintea si sufletul nu%i vor cunoaste trecerea timpului. Spiritul ii va fi vesnic tanar, iar inima pururi ii va bate pentru binele supusilor sai. Dar Zamolxis, caci acesta era numele tanarului nostru, pe cand era doar un flacau, nu stia inca de soarta ce%i fusese !arazita. *ra un voinic cum numai in vec!ile basme mai puteai intalni) puternic precum un urs, sprinten ca iepurele, a"er la minte ca vulpea si mandru ca un soim. #nvata aproape orice cu o repeziciune uimitoare si depasea in desteptaciune si pe cei mai batrani oameni, care stiau cate%n luna si%n stele. Dar, mai presus de toate, Zamolxis iubea melea"urile pe care se nascuse, ii placea sa umble pe potecile pierdute prin paduri si munti si sa afle tot ce%l incon$oara. #nvata din linistea sau zbuciumul padurilor mai mult decat de la batranii satului. .asea misterul vietii in traiul fiarelor din codru mai bine decat orice alt "rai omenesc care l%ar fi putut exprima. (asa pasii sa%l poarte prin locuri neatinse de picior de om si, mereu, cu nesat, sorbea din priviri tot ce intalnea in cale. Ani de zile, fara sa stie de oboseala, Zamolxis invata de peste tot si din fiecare lucru. Setea sa de cunoastere era netarmurita. #ntr%una din zile, pe cand colinda muntii sai atat de dra"i, a patruns intr%o vale necunoscuta, stiuta doar de li"!ioanele padurii, sau poate nici de ele, intr%atat era de linistita. -elul in care valea era ascunsa de muntii ce%o incon$urau, lumina soarelui care cadea parca altfel in acel spatiu, stancile neatinse de picior de om, freamatul copacilor si%al ierbii, pana si susurul

izvorului pe al carui fir pasea, toate erau altfel si il facura pe tanarul Zamolxis sa simta o usoara stran"ere de inima. +u de teama, caci nu avea cunostinta de ea, dar ceva plutea in aerul pe care il respira. -runzele copacilor parca altfel se miscau in adierea vantului, aratandu%# drumul, iar crestele muntilor parca anume se desc!isesera pentru a%# da voie c!iar lui sa patrunda in acel loc. +u putea fi o simpla parere, trebuie ca era un semn. % #a sa fiu eu cu oc!ii in patru, pentru ca nu e lucru curat la mi$loc ce se petrece aici, isi spuse in sinea lui Zamolxis pe cand scruta curios impre$urimile. eva imi spune ca sunt asteptat aici, dar de cine6 Si de ce6 Se tot "andea asa si inainta usor, lasandu%se purtat de pasi in taramul ce parca pentru el anume fusese faurit si care il astepta de cand lumea. +u stia de ce, dar avea simtamantul nedefinit ca mai fusese acolo, ca mai trecuse candva peste acele pietre. A mers fermecat, fara tinta, prin tinutul abia descoperit pana cand soarele a a$uns la asfintit si timpul nu #%a mai permis sa se intoarca spre melea"urile sale. % Se pare ca nu%mi ramane decat sa innoptez pe aici, pe undeva, isi spuse tanarul in "and. Zis si facut. Zamolxis porni sa "aseasca un adapost prin padurile care%l fermecasera atat. +u fu nevoie sa umble prea mult pentru ca, in scurt timp, el se trezi in fata unei intrari intr%o pestera. .rota parea a strabate muntele mult in interior, dar Zamolxis nu avea vreme de pierdut cu asta. &rebuia sa%si aran$eze culcusul pentru noapte. auta cateva ramuri mai tinere, aduna ceva frunze si musc!i de padure si in cateva clipe patul sau fu "ata. Aprinse apoi focul, spunandu%si ca $arul il va incalzi pana spre dimineata, atunci cand zorii ii vor da voie sa caute drumul spre casa. Socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din tar", insa7 +ici nu apucase focul sa se inteteasca bine ca se si auzi o miscare undeva indarat) la numai cativa pasi de Zamolxis, in c!iar "ura pesterii, statea un urs urias care%l privea mormaind. #virea sa in acel loc taia orice mi$loc de fu"a din "rota. *ra o fiara cum nu mai vazuse si, dupa felul nemultumit in care mormaia, se parea ca ea era stapana acelui salas. Zamolxis a inteles dintr%o clipire ca nu are cum sa infrunte animalul cu mainile "oale. /idicat pe labele din spate si mormaind infricosator, ursul ar fi ba"at pe oricine in sperieti) asa cum statea era de doua ori mai inalt decat el, iar "!earele le avea precum cutitele purtate de osteni la brau, intr%atat pareau de lun"i si acutite. %Acum sa te vad, prietene Zamolxis, pe unde mai scoti camasa, "andi eroul nostru in timp ce un fior ii strabatea tot trupul. +u avea nici macar o arma la el pentru a incerca sa lupte, nu era obisnuit sa poarte, asa ca tanarul a inteles ca sin"ura scapare era sa incerce sa patrunda cat mai adanc in "rota, in speranta ca fiara avea sa%l piarda in intuneric sau

ca va "asi ceva macar sa%l a$ute in infruntarea ce parea din clipa in clipa de neinlaturat. Zamolxis se avanta sprinten spre fundul pesterii. #n zadar, insa. 1rsul, mormaind furios si privindu%l cu oc!i de foc parca, il urmarea pas cu pas. +ici un siretlic incercat de tanarul incoltit nu%l facea pe urs sa se opreasca. -iara il "!icea fara ezitare dupa fiece bolovan dupa care incerca sa se piteasca, ba c!iar era "ata%"ata sa se catere se pe pra"ul inalt pe care, la un moment dat, Zamolxis sperase sa%si "aseasca salvarea. Zamolxis era prea tulburat pentru a intele"e ca, daca ar fi vrut, fiara l%ar fi putut ataca si ucide din primele momente. Acum, sin"urul lucru pe care il stia era ca fu"a era sin"ura scapare. Omul si fiara se pandeau in intuneric. Destinul avea sa%si spuna curand cuvantul. &ot retra"andu%se din calea fiarei, Zamolxis a a$uns intr%o sala mare. A cuprins%o cu privirea si a inteles imediat ca nu aici putea sa%si "aseasca scaparea. Sa lupte contra ursului cu bolovani ar fi fost in van in acele clipe, cand mai pastra inca speranta vie, iar sa incerce sa se catere pe vreunul din pereti ar fi insemnat sa se transforme sin"ur intr%o tinta si"ura. Se convinsese de$a de asta. ,a trebui sa continue fu"a. eva ii atrase atentia) la capatul opus al salii avu impresia ca intrezareste o dara de lumina asa ca, fara sa mai ezite, se napusti intr%acolo. Dadu de un coridor in"ust si intortoc!eat ce patrundea adanc in inima muntelui. Zamolxis apera ca ursul nu va reusi sa%l urmeze in acele cotloane, dar repede intelese ca se inselase amarnic. (a numai cativa pasi in urma sa se afla c!iar fiara ce%l adusese pana acolo. #ncordarea sporea necontenit, "oana devenise aproape disperata. *roul nostru aproape ce se resemnase. +u putea sti de unde venea acea lumina stranie, care devenea din ce in ce mai puternica pe masura ce se afunda mai mult in munte, dar Zamolxis isi continua drumul sperand ca va "asi un foc facut de mana omului sau poate c!iar iesirea in cealalta parte a muntelui. Daca nu7numai o minune il mai putea salva. De cateva ori simtise in ceafa respiratia fierbinte a urmaritorului. !iar mai avu taria de spirit sa se mire ca nu a fost doborat pana atunci. *ra stranie senzatia pe care o traia, ursul parca voia sa%l duca undeva si nu sa%l omoare, insa nu putea sta sa cu"ete prea mult la intentiile fiarei pentru ca cea mai mica "reseala ar fi putut insemna moartea. Zamolxis nu stia decat un lucru) trebuia sa mear"a inainte. A trecut de inca o sala, mai mica de data aceasta, cu ursul in urma sa, continuandu%si apoi drumul pe coridor. (umina crestea din ce in ce, se putea vedea acum ca ziua%n amiaza, insa nu aparea nimic care sa%l poata a$uta pe eroul nostru, sa%l salveze. Zamolxis aproape ca renuntase sa mai spere ca va scapa, cand a patruns intr% o a treia sala, de data aceasta in forma de triun"!i. #n mod ciudat, simti o

liniste interioara nefireasca atunci cand intra in acel loc. -u izbit de ceea ce vazu in mi$loc) pe o masa de "ranit se "asea o nestemata imensa, asa cum nu mai exista alta pe pamant si care imprastia lumina ce%l atrasese pana acolo. 1rsul era foarte aproape, deci Zamolxis nu mai avea timp sa cu"ete la bo"atia din fata sa. ,iata ii atarna de un fir de par. #ncerca sa intrezareasca o iesire de aici, dar pare%se ca nu mai exista o continuare a coridorului. Sin"ura intrare era cea pe care tocmai patrunsese cu putine clipe in urma. Zamolxis se intoarse iute. #n fata intrarii se afla ursul. Pasamite, a$unsese in inima muntelui si de aici nu mai putea fu"i) trebuia sa lupte pentru a%si apara viata. Sin"urul lucru pe care il putea folosi ca arma era nestemata. u ea trebuia sa loveasca ursul intr%o stradanie disperata de a%l dobori. +u mai statu pe "anduri. #ntinse mainile, lua piatra, iar in clipa in care o ridica deasupra capului pentru a o arunca, rosti cu voce tare) % Acum sa te vad, li"!ioana ce esti, care dintre noi e mai tare0 Zamolxis nu mai apuca sa%si duca intentia la bun sfarsit si sa azvarle nestemata asupra ursului, pentru ca se petrecu un fapt neasteptat) supus unei forte nevazute, tanarul se transforma parca in stana de piatra, de"etele de la maini # se desc!isera de la sine in forta de stea cu zece colturi si cuprinsera mai puternic piatra, iar din inima armei improvizate porni o raza luminoasa ce lovi ursul in piept, trantindu%l pe data la pamant. Scena era mistica si fantastica in acelasi timp) c!ipul impietrit al tanarului, sala fermecata in forma de triun"!i, piatra aceea nemaivazuta si raza binecuvantata, ursul prabusit pe dalele reci ale podelei, totul cufundat in cea mai profunda liniste. Dupa ce "roaznica fiara se pravali la pamant, fara sa aiba timp sa se dezmeticeasca si sa intelea"a ce s%a petrecut, Zamolxis puse repede la locul sau nestemata ce%l salvase din "!earele mortii. Pe c!ip nu i se putea citi decat o uimire fara mar"ini. #n adanc percepu o teama mistica si neinteleasa, iar in momentele ce urmara atentia # se ascuti pentru ca ceva si mai straniu se petrecu. u spaima in san, intrebandu%se unde a nimerit si daca va mai reusi sa scape cu viata din acea pestera ce%# oferea surpriza dupa surpriza, el putut vedea ceva care intrecea cu mult toate aventurile sale de pana in acel moment) din piatra pe care abia o asezase pe masa de "ranit, umbra unui om se ridica in vazdu!. Dupa ce du!ul se intrupa in aerul rece al salii luand c!ipul unui bland batran, acesta "rai) % *u sunt Du!ul Pietrei Sacre din Muntele Ascuns. Bine ai venit, Zamolxis. Aceasta piatra este a ta, la fel si nesteama care ti%a salvat viata. Prin tine, ea va fi a ta, iar prin tine a poporului tau, pentru ca menirea asta iti este, sa aperi si sa conduci poporul tau. ,remea aceea nu a sosit, inca.

Zamolxis desc!ise "ura si vru sa spuna ceva, dar Du!ul ridica mana pentru a%l opri, dupa care continua) % &ocmai ti%ai cunoscut soarta, Zamolxis0 Asa ti%e scris, tinere conducator, iar eu te%astept de mii de ani. Stiu ca rabdarea ti%e pusa la incercare, dar aceasta este una din virtutile pe care va trebui sa le dobandesti. Pana atunci, insa, va trebui sa inveti sa stapanesti Piatra, sa%# cunosti puterile, dar acel moment va veni. Din nou tanarul vru sa rosteasca ceva, dar Du!ul si de acesta data il opri sa rosteasca vreun cuvant. % +u pune nici o intrebare0 ,ei afla tot ceea ce vrei si trebuie sa stii, insa numai la timpul potrivit. Deocamdata, iata ce ai de facut. Desi nu se putea trezi din uimirea in care cazuse, spaima ii trecu odata cu primele cuvinte ale Du!ului. Zamolxis era numai oc!i si urec!i. (iniile vietii fusesera trasate pentru el de puteri ascunse iar acum afla ceea ce simtise de mult) ca menirea lui era alta decat cea a unui muritor de rand. % ,ei dormi aici, continua Du!ul, iar maine in zori vei porni sa colinzi lumea lar"a. +umai asa o sa poti cunoaste totul, si aceasta este sin"ura cale spre a intele"e cum se foloseste puterea Pietrei. Aici se "aseste motivul venirii tale pe lume, iar neamul Dacilor are nevoie de tine, sa nu uiti niciodata0 #n toata calatoria ta vei purta pe umeri blana ursului pe care l%ai doborat. +e vom revedea peste ceva vreme, dar, deocamdata, drum bun0 Si nu uita) priveste la tot si la toate pentru a invata, mai adau"a Du!ul, dupa care se facu nevazut de parca nici n%ar fi existat. &anarul nostru incetase sa se mai mire. #ntelesese. #si adusese fara voia lui aminte, iar sufletul ii zvacni, de simtamintele avute in aceeasi zi, cu putin timp in urma, pe cand mer"ea spre pestera. % Deci nu m%am inselat cand am avut senzatia ca locurile acestea pe mine ma asteapta, isi spuse in sinea sa. Apoi nu mai statu pe "anduri) urmand povetele primite de la Du!, se apuca sa $upoaie blana ursului. O intinse pe dalele reci si se culca fara a reusi sa adoarma prea curand insa. Zamolxis revazu cu oc!ii mintii intre"a zi si retrai ultimele aventuri ce%l adusesera fata in fata cu propriul destin. *ra prea tulburat ca sa intelea"a bine ce # se intamplase. ontinua multa vreme sa cu"ete la ziua pe care o traise, intorcand pe toate fetele pataniile sale. +u "asi nici cel mai mic raspuns insa, si pana la urma somnul il fura si%l duse intr%o lume a viselor in care nimic nu era clar. Se facea ca trecea prin culoare nenumarate, intortoc!eate, apoi, deodata, era ascuns intr%o ne"ura deasa din care nu se deslusea nimic. Brusc, fiecare contur se pierdea intr%o bezna deplina pentru a reaparea cateva clipe mai tarziu. O sin"ura data vazu ceva

cert) un urs imens, cu labele ridicate, "ata sa%l ucida. #n clipa urmatoare, cand fiara pornea atacul, se trezi. and a desc!is oc!ii, a doua zi dimineata, probabil, pentru ca nu putea sa%si dea seama cat dormise, nu se mai afla pe podeaua salii triun"!iulare ci sub cerul liber, c!iar in fata unei stanci ciudate. Se freca la oc!i, apoi incon$ura "ranitul si%l privi cu atentie. Avea strania forma a unui cap de om, iar in momentl in care Zamolxis se uita c!iar in oc!ii sai, stanca prinse viata si incepu sa vorbeasca) % *u sunt Sfinxul, paznicul cu c!ip de piatra al &riun"!iului Sacru si al Pietrei Sacre. Asadar, datorita lui stia Du!ul cine intra in 'otar, ce "anduri are si daca sortii erau de partea lui pentru a afla marele secret al Muntelui Ascuns. Sfinxul de "ranit continua sa # se adreseze lui Zamolxis) % Din acest loc, ce se "aseste c!iar la intrarea in 'otar, vei porni in marea ta calatorie, si tot aici te vei intoarce, atunci cand va trebui. (a acea vreme vei sti ca eu voi fi supusul tau, iar odata cu mine, intre"ul neam mandru si drept de pe melea"urile pe care ne%am nascut cu totii. Mer"i inainte, invata si vei afla sin"ur cand va veni sorocul sa te intorci. Mai trebuie sa%ti aintesc un sin"ur lucru, care de mare a$utor iti va fi) timpul este prietenul tau. #nca nu%l poti stapani, dar el te asteapta sa inveti asta. Mer"i cu bine, Zamolxis, mer"i cu bine0 1ltimele vorbe ale Sfinxului se auzira tot mai "reu, mai departe. Spiritul sau se retrasese in adancuri, lasand numai piatra cu c!ip de om in lumina soarelui. Zamolxis nu mai avu vreme nici macar sa desc!ida "ura, daramite sa rosteasca macar una din intrebarile care # se imbulzeau in minte. % Pesemne ca asta e tot ce trebuie sa aflu, "andi el, apoi spuse cu "las tare) /amai cu bine, Sfinxule, si tu, bunule Du!. +%am sa ies din povetele voastre si voi fi demn de soarta ce mi%a fost !arazita. /amaneti cu bine, prieteni dra"i0 #si aseza blana de urs pe umeri, privi pentru ultima oara Sfinxul, dupa care isi lasa oc!ii sa vada imensa cetate a muntilor. (or le vorbi) % Pe curand, muntii mei. ,oi sunteti inima si crezul meu, forta si iubirea mea. #n voi sta libertatea fratilor mei de pe acest taram si prin voi vor avea viata vesnica. Datorita voua fi%vor puternici ca neam si ca tara. 8din 9Bucovina, plai cu flori: cantata de .ri"ore (ese ; 9Muntilor cu creasta rara2+u lasati stra$a sa piara02 a de%o pieri stra$a voastra2 A pieri si tara noastra0:< /amaneti cu bine, dra"ii mei munti, iar in clipa in care termina de "lasuit, nimeni n%ar fi putut spune daca oc!ii ii lucea doar de dra"oste sau erau "ata sa dea drumul lacrimilor.

Se intoarse repede si porni in pas mai intai a"ale, apoi tot mai vioi spre poale, incepand astfel binecuvantata drumetie si invatatura ceruta de Du!. Ani intre"i colinda lumea lar"a afland cate%n luna si%n stele, privind mereu numai cu oc!ii intelepciunii, invatand totul. A$unse in locuri nebanuite, despre care nimeni nu stia ca exista, tari cu oameni ciudati si care se inc!inau unor zei necunoscuti. Am putea spune, ca in basmele batranilor, ca a mers cale de sapte mari si sapte tari, daca nu ne%ar fi teama ca am micsora drumul parcurs de eroul nostru. A$unse in mari cetati si mici catune. Poposea din loc in loc dormind sub cerul liber sau in vreo casa de om, atunci cand intalnea un suflet milostiv. and a$un"ea in prea$ma unui invatat statea lan"a el c!iar si ani, pana cand prindea toate cele stiute de acesta. Primi initierea in secretele stelelor, ale cerului si invata misterele vietii de aici si de pe celalalt taram. #ntelese taina nemuririi si a altor ascunzisuri ale firii. Mer"ea fara odi!na sau oprire si niciodata nu%si potolea setea de invatatura. ,edea toate frumusetile pamantului, dar nicaieri, nici in cel mai indepartat coltisor al lumii, nu putu afla melea"uri mai frumoase ca cele lasate acasa. Aleanul ce%l cuprindea adesea, si care, odata cu trecerea anilor, crestea neincetat, nu avea man"aiere, dar stia ca nu putea porni inapoi, cel putin nu inca. ,remea proorocita de Du!ul Pietrei trecuse de acum, iar Zamolxis se intoarse in tinuturile ce%i dadusera viata si pe care le iubea mai mult decat orice pe lume. Parul si barba ii erau lun"i, albe, trupul trada ca varsta nu%# mai era fra"eda, dar adevarul era altul) spiritul ii ramasese tanar si putermic, la fel ca atunci cand plecase din fata Sfinxului. Acum, insa, avea o mult mai mare intele"ere pentru dreptate si oameni. #nvatase totul, dar un lucru ii ramasese ascuns lui Zamolxis, in nesfarsita lui pribe"ie) cum poate indeparta dorul de muntii si codri ce%l asteptau acasa, de tara lui. Pana la urma, pricepuse ca nu exista leac pentru aceasta boala, afara de intoarcere. % Sufletul meu se "aseste acolo, acasa, isi spunea, iar eu ma voi inturna unde imi este locul. +umai in muntii mei pot fi fericit si impacat. Acum se afla in tinutul sau, si mer"and de colo%colo impartea intelepciune si dreptate celor din $ur, vorbindu%le Dacilor despre redinta si Suflet. Acestia luau aminte la cea mai mica indrumare auzita pentru ca undeva, in adancul sufletelor lor, simteau ca il au in fata pe trimisul cerului. /e"ele insusi il intalni pe Zamolxis, pentru ca toata lumea vorbea despre el si stiinta sa, si imediat pricepu despre ce era vorba. Astfel, eroul nostru deveni Mare Preot, iar misunea sa de a%i invata pe Daci ii fu mai usoara. ,iata era frumoasa si fara de necazuri pentru eroul nostru, dar era, totusi, ceva care il framanta si care nu%# dadea pace. #n toti anii pribe"iei, Zamolxis

nu incetase nici o clipa sa se "andeasca la cele traite in tinerete in .rota si in fata Sfinxului, si se intreba daca aici se va sfarsi destinul sau, daca menirea sa fusese atinsa si daca doar la atat avea sa se limiteze scopul sau in viata. (a fiecare rasarit si apus privea, facandu%si ru"aciunea, spre piscurile ce ascundeau &riun"!iul Sacru, si astepta sa auda "rasul Du!ului c!emandu%l spre Muntele Ascuns. /aspunsul veni pana la urma, si exact atunci cand se astepta mai putin, intr%o noapte senina si calda, cu stele mai stralucitoare ca niciodata. Du!ul Pietrei Sacre # se dezvalui in vis soptindu%# tainic) % Sorocul s%a implinit, stapane Zamolxis. A sosit vremea sa te intorci in 'otarul Sacru. ,ino, ma vei "asi in Sala Sacra. +u avea nevoie de mai mult0 #mediat ce primele raze ale soarelui rupsera perdeaua noptii, Zamolxis isi lua tovarasul sau nedespartit de pribe"ie, toia"ul, si porni din nou la drum, numai ca de asta data stia exact unde trebuie sa mear"a. Mer"ea neobosit zi si noapte. Puterea ii era netarmurita, vointa si mai si, iar anii de preumblat in lumea lar"a il a$utara sa nu faca primul popas decat in fata Sfinxului. and se opri, la numai cativa pasi de "ranitul cu c!ip de om, stia prea bine ce are de facut. Se lasa sa cada in "enunc!i, ridica bratele si desc!ise de"etele in forma de stea cu zece colturi. #n clipa in care privi oc!ii Sfinxului, o raza de lumina pornita din varfurile de"etelor sale atinse stanca, invaluind%o. Pe data, Sfinxul prinse viata si incepu sa vorbeasca) % Bine te%ai intors, stapane Zamolxis0 9Si Du!ul mi%a spus =stapane>, "andi Zamolxis, fara a rosti nimic insa. Pesemne ca se intampla ceea ce mi s%a spus atunci, dar mai bine sa%l las pe Sfinx sa ma lumineze:, isi mai spuse, dupa care se concentra la cuvintele Sfinxului, care continua sa i se adreseze fara de tulburare) % Simt marea putere pe care ai capatat%o, stapane. Acum, asemenea mie, ai devenit nemuritor si, odata cu acest lucru, a venit si transformarea ta in zeu Dacilor (iberi. De acum inainte, Dacii, vrednicii nostri supusi, in tine si Piatra Sacra vor crede, la picioarele tel vor aseza ofrande si pentru tine vor inalta altare. #n numele tau vor lupta si munci. &u esti acele care le ca aduce de%aci inainte fericirea eterna, libertatea si puterea. &oate aceste lucruri si multe altele de trebuinta le vei invata de la Du!, stapane Zamolxis. +oi doi si Piatra Sacra iti apartinem pe vecie intru "loria si salvarea fericirii Dacilor (iberi. oboara in inima Muntelui Sacru acum, stapane, mai spuse Sfinxul, dupa care o lumina ii porni din oc!i, incon$urandu%l pe Zamolxis, care se trezi pe data in sala Pietrei din Muntele Ascuns. Acum nu mai trebuia sa bata drumul cu piciorul, intrase in lumea nemuririi, de acum traia (e"enda. Puterea "andului il purta unde voia sa a$un"a.

1n timp, Zamolxis si%l petrecu invatand cum sa stapaneasca pe deplin fortele atat ale fiintei sale, cat si ale naturii, avandu%# alaturi pe Du! si pe Sfinx, care%l indrumau si%i destainuiau cele mai ascunse secrete ale Pietrei Sacre si tot ce trebuia sa afle. Apoi, secole de%a randul, el a$uta poporul .eto%Dac sa atin"a culmile bunstarii si deplinatatea fericirii. +icaieri in lume nu exista un tinut mai bo"at si nici oameni cu un trai mai dulce ca cel al supusilor lui Zamolxis7 Din pacate, acest lucru nu tinu la nesfarsit, ci numai atata vreme cat Dacii au crezut in el si in puterea netarmurita a Pietrei. Aceasta era sin"ura cale prin care Zeul ii putea conduce si carmui spre "lorie. Pierderea credintei sacre avea sa aduca .eto%Dacilor caderea in uitare. Pentru iertarea pacatului, batranii spun ca trebuie sa se nasca un om asemenea lui Zamolxis, pentru a putea patrunde in 'otar, a%l cunoaste pe Zeu si a obtine iertarea atat de sperata. &impul s%a scurs, o face in continuare, iar solul trimis de ursitoare nu a aparut inca. O va face, totusi, atunci cand toti ne vom astepta mai putin. #n zilele pe care le traim, numai Sfinxul mai aminteste de bunul Zamolxis? ramane tot la mar"inea &riun"!iului Sacru, pazindu%l si asteptand solul ce va aduce mantuirea eterna.