Geografia si dezvoltarea stiintelor sociale in Evul Mediu

Universitatea Stefan cel Mare Suceava Geografia turismului anul I

Profesor coordonator Lector univ.drd. Dinu Oprea

Student Bejenariu Ilie Vasile

In antichitate, se contureaza doua directii geografice, incepand cu secolul I II i.Hr. : cea a geografiei matematice, bazata pe geometrie, fizica si astronomie(Eratostene, iar mai tarziu Ptolemeu), si directia regionala,chorografica, conturata pe observatii si explorari(Polibiu, Strabon). Mult timp geografia are predominant intelesul de harta, istoria ei confundandu-se cu istoria cartografiei (materiale cartografice apar in Egipt, Fenicia, si Grecia). Delimitarea de filosifie a naturii a avut loc din perpectiva geografiei matematice, sec II i.Hr. Pentru prima data numele de geografie este precizat in Comentarii geografice de Eratostene, in sensul de geografie matematica. Acesta este momentul delimitarii geografiei de filosifie a naturii. Obiectul de studiu a noii stiinte viza definirea si masurarea formei si a dimensiunilor pamantului. Progresul civilatiei Peloponezului presupunea totodata, reducerea padurilor si a terenurilor arabile, fapt care a determinat tot mai mult orientarea acestor populatii spre navigatie, dezvoltarea comertului maritim si infiintarea de colonii. Faptul a condus la cumularea unor informatii numeroase privind teorii noi, ceea ce a impulsionat aparitia unei orientari chorografice (khora = tinut ; graphein = descriere), regionale, in geografie. Cu toate ca prima descriere a tinuturilor cunoscuta de vechii greci (oicumena) apartine lui Hecateu din Milet ( 540 479 i.Hr.) in lucrarea Descrierea Pamantului abia in secolul I i.Hr. prin opera lui Strabon, geografia devine o descriere a oicumenei respectiv o insumare cantitativa de nume de locuri, popoare, evenimente, obiceiuri, observatii privind fenomenele si regularitatile naturale.

Dupa impartirea Imperiului Roman, in anul 395 , intre cei doi fii ai imparatului Theodosiu cel Mare, Imperiul Roman de Apus cunoaste o perioada de continua decadere. Aceasta se va incheia cu ocuparea Romei de catre mercenarii germani condusi de Odoacru in anul 476. Anul 476 este data marcata in cartile de istorie ca inceput al unei noi ordini social - politice - feudalismul si al unei noi perioade istorice Evul Mediu. In prima parte a Evului Mediu, relatiile de tip feudal si legarea de glie prin vasalitate si iobagie au ingustat mult orizontul geografic al europenilor, facand inutile cunostiintele despre lume. Cea mai mare parte a Evului Mediu european (din sec V pana in sec XIII) a reprezentat o perioada de relativa stagnare a cunoasterii stiintifice, teoretice, comparativ cu realizarile Antichitatii fiind totusi marcata de progres etnologic (acesta a culminat cu inventarea ceasului mecanic in sec al XIV). Invatatura trunchiata a Bibliei a devenit cunoastere fundamentala, in conditiile in care puterea Bisericii a crescut neincetat. Perioada tarzie a Evului Mediu, sec XV XVI reprezinta perioada marilor descoperiri geografice. Expeditiile au marcat nu numai largirea orizontului de cunoastere a Pamantului, ci si inceputul destramarii feudalismului, favorizand dezvoltarea si consolidarea relatiilor capitaliste, formarea imperiilor coloniale ( sec XVII). Marile descoperiri geografice au reprezentat inceputul unui proces amplu de lunga durata, care avea sa duca in final la Unificarea Lumii in sensul stabiliri unor contacte durabile intre civilizatiile formate in diferitele spatii geografice

In cadrul acestui proces locul central a fost ocupat de Europa Occidentala si in mod special de Spania si Portugalia. Faptul s-a datorat atat pozitiei lor geografice privilegiate cat si conditiilor istorice ale sec al XV lea. Marile desoperiri geografice nu au fost insa rezultatul activarii intregii societati occidentale, ci rodul unui grup restrans de oameni puternic motivati care proveneau din diferite categorii sociale: marinar, nobili, clerici, negustori sau mercenari. Totodata, inceperea campaniilor de explorare din sec al XV lea a fost determinata de mai multi factori, dintre care cei mai importanti se refera la valoarea mirodeniilor, concurenta interstatala pentru noi surse de venit, aparitia caravelelor si misionarismul crestin. 1. Importanta mirodeniilor era in trecut mult mai mare, deoarece cu ajutorul acestora era posibila conservarea mai indelungata a carnii, in lipsa unui sistem de inghetare. Inca din Antichitate mirodeniile ajungeau in Europa pe cale terestra, pe drumuri care legau Constantinopolul de India si China, mai apoi erau preluate de negustori europeni si distribuite in Occident. In sec al XV lea, comertul cu mirodenii era controlat, in faza intermediara, de otomani, care cucerisera Asia mica, o parte a Peninsulei Balcanice, si a insulelor din Marea Egee iar in faza sa finala si de negustorii italieni. Acest fapt a adus la cresterea exagerata a preturilor mirodeniilor in occidentul Europei, ceea ce a determinat in mod direct spijinul marilor negustori in efortul de a se descoperii un nou drum direct catre India.

2. Concurenta dintre diferitele state occidentale, pentru venituri suplimentare a dus la sprijinul direct al acestor initiative de catre monarhi. Dintre cei mai importanti au fost regii Spaniei si Portugaliei. Tarile occidentale care aveau o deschidere insemnata la Marea Mediterana sau Oceanul Atlantic erau: Franta , Anglia, Spania, Portugalia, Statele Italiene, si Tarile de jos, dar conditiile politice ale vremii nu le-au ingaduit tuturor acestor state posibilitatea de a se angaja in cadrul acestui proces costisitor, mai ales din punct de vedere financiar, si fara rezultate sigure. Atat Franta cat si Anglia erau prinse in lungul razboi de 100 de ani (1337 1453) razboi care a secatuit de o potriva cele doua state si care le-a retinut atentia timp de peste un secol. In acest conflict au fost atrase si Tarile de jos care s-au implicat atat economic cat si militar in lungul conflict sprijinand pe rand cand Anglia cand Franta. Statele Italiene, mai ales cele maritime aveau atat forta economica cat si experienta necesara unor campanii maritime de lunga durata dar acestea controlau comertul din Marea Mediterana si nu aveau nici un interes in descoperirea unui nou drum catre India. Din aceste motive, singurele state europene care aveau atat o pozitie geografica avantajoasa, cat si o situatie economica si politica care sa le permita sa se angajeze pe carlea explorarii unor vaste spatii necunoscute, erau Spania si Portugalia. 3. Un alt factor l-a reprezentat aparitia caravelelor. Acestea erau corabii de dimensiune mijlocie avand capacitate in jur de 100 de tone. Partea inferioara era ovala, asigurand o stabilitate mult mai mare, iar panzele relativ inalte confereau un randament bun la vant. Impreuna cu perfectionarea busolei si aparitia astrolabului, care au facut posibila orientarea in larg, caravelele au creat posibilitatea

navigarii pe distante lungi si traversarea oceanelor. 4. Un factor la fel de important la constituit misionarismul Crestin. Alaturi de monarhi si negustori interesati direct de gasirea unor noi surse de venit, campaniile de explorare si descoperire au fost sprijinite si de Biserica, ai carei reprezentanti au mers inca de la inceput in Lumea Noua cu misiunea de a convertii la Crestinism popoarele locului. Totodata, reprezentantilor Bisericii li s-au datorat si primele informatii cu privire la teritoriile nou descoperite, atat in ceea ce priveste cadrul natural, cat si oamenii si cultura acestora. Destramarea feudalismuli si consilidarea burgheziei pe bazele primelor inceputuri ale productiei de tip capitalist, au impus rolul banilor in economia de schimb. Trei evenimente au marcat inceputul epocii descoperirilor geografice: calatoriile ganovezului Cristofor Columb in Lumea Noua, efectuarea traseului marin spre India prin sudul Africii si primul inconjur oceanic al Globului. Ele au fost urmate de numeroase alte expeditii, toate generate, in ultima instanta de interese politice si economice. Largirea orizontului de cunoastere geografica se regaseste in primul rand in calitatea prezentarilor cartografice care devin tot mai exacte. Primele lucrari de Cosmographiae culegeri de texte istorice e astronomie si stiinte naturale bogat ilustrate cu harti si figuri au aparut in sec XVI. In 1543 polonezul Nicolaus Copernicus (1473 1543) a fundamentat stiintific teoria heliocentrica in lucrarea Despre miscarea circulara a corpurilor ceresti(idee adoptata unanim de stiinta abia in sec al XVII).

Lucrarea de sinteza chorografica a lui Sebastian Munster, numita Cosmographia Universalis(cu 44 de editii intre 1544 si 1650) este considerata insa prima opera de geografie descriptiva moderna. Lucrarea face obiectul unor aprecieri de geografie fizica generala si geografie regionala completate cu elemente de geografie istorica, politica si economica. Este pentru prima data cand se renunta la o insiruire de citate din autorii clasici, in locul lor fiind trecute descrieri rezultate facute la fata locului, pe care marele teolog umanist german le-a cules prin colaborare cu invatatii celorlalte tari europene. Cea mai importanta opeta a Evului Mediu ramane insa Geographia Generalis a olandezului Bern Hardus Varenius (1622 1650) editata in 1650 si considerata prima lucrare cu un real caracter stiintific. Geographia Generalis prezinta cele trei orientari geografice distincte geografia matematica, care se ocupa de forma si dimensiunile planetei, geografia generala, teoretica,care are ca obiect studiu climatelor, mareelor, si al altor elemente care rezulta din miscarile combinate ale Soarelui si Lunii, si geografia regionala, pe baza studiilor culturale comparative. Varenius a folosit observatia directa si a aplicat metoda masuratorilor pentru a sustine idei geografice noi precum continuitatea invelisului geografic sau existenta unui nivel comun pentru toate oceanele. Lucrarea sa a reprezentat un standard in cercetarea geografica timp de circa 100 de ani. Evul mediu reprezinta termenul conventional care desemneaza perioada istorica in care a aparut si s-a dezoltat si s-a descompus modul de productie feudal, Desii a existat in aproape toate tarile feudalismul (timpuriu , dezvoltat si tarziu) nu a aparut in acelasi timp in toate tarile

Si nici nu a avut aceeasi durata. In Europa Occidentala feudalismul a durat in timp de la caderea Imperiului sclavagist roman de apus (secolul al V- lea) pana la revolutiile burgheze din Anglia (secolul al XVII-lea) si din Franta (secolul al XVIII-lea) care au marcat victoria relatiilor capitaliste de productie in Rusia din secolul al IXlea pana la reforma agrara din 1848; in China din perioada dinastiei Han (206 p.e.n 220 e.n.) pana la inceputul secolului al XX lea etc. Dupa caderea Imperiului sclavagist roman de apus, grecii si romanii au cedat altora rolul lor in dezvoltarea stiintei , inclusiv a orizontului geografic si a gandirii geografice: bizantinilor din Imperiul roman de rasarit, arabilor din Orientul Apropiat, chinezilor, italienilor, iar mai tarziu in feudalismul dezvoltat, portughezilor, spaniolilor, francezilor, olandezilor, englezilor, rusilor etc. In perioada timpurie a feudalismului, in conjuncta istorica creata in Europa apuseana, multe din cuceririle stiintifice ale trecutului au fost abandonate si date uitarii, desi mai tarziu stiinta si cultura feudala aveau sa regaseasca o baza sigura in tezaurul stiintei si culturii antice. Multa vreme de acum inainte adevarul se va sprijini pe autoritatea bisericii si nu pe experienta. Toate cunostiintele vechi si noi care contraveneau dogmelor biblice proveneau de la diavol, erau stigmatizate, iar propagatorii lor considerati eretici si urmariti de inchizitie. Putinii oameni care in aceasta perioada au elaborat lucrari stiintifice se aflau in general in manastiri , unde cateva manuscrise scapasera ravagiilor primului asalt distrugator . In geografie lucrarile care apar se reduc in multe cazuri la compilatii denaturate ale conceptiilor

invatatorilor greci si romani asupra formei si marimii Pamantului, insotite de legende dintre cele mai fantastice. Monstrii si animale fabuloase, in lipsa altor elemente, decorau hartile. Se sustin teorii nestiintifice, ca pozitia geocentrica a Pamantului elaborata de Aristotel. In schimb, marea cucerire a geografiei antice privind forma rotunda a planetei noastre, dovedita de acelasi Aristotel, este inlocuita cu reprezentari imaginare cum ar fi forma dreptunghiulara, patrata sau de disc a Pamantului; si toate acestea pentru ca ideile respective erau in concordanta cu cosmogonia bilbica, care domina spiritele europene. Conditii mai prielnice dezvoltarii stiintelor naturii si mai ales geografiei, in perioada timpurie a evului mediu, au existat in schimb la unele popare din Asia. Din China unde se inventase hartia, portelanul, busola, praful de pusca, tiparul etc. navigatorii, strabatand intinsul marilor, ajungeau cu corabiile lor pana pe tarmurile rasaritene ale Africii si, dupa unele aprecieri chiar pe cele apusene ale Americii de Nord. Navigatorii indieni si malaezieni strabateau toate marile din sudul continentului. Arabii strabateau si ei zeci de mii de kilometri pe uscat si pe apa, cuprinzand in orizontul lor geografic un vast teritoriu de la Oceanul Atlantic la vest pana la Oceanul Pacific in est In contextul general al dezvoltarii in sanul oranduirii feudale a relatiilor de productie capitaliste si a noii faze in dezvoltarea culturii numita Renasterea, inceput in apusul Europei in secolul al XIV-lea, in geografie,incepand de la sfarsitul secolului al XV-lea,

Inregistreaza un spectaculos progres. Este vorba de perioada cunoscuta sub numele de Marile descoperiri geografice, cand, in linii generale, intreaga planeta intra in sfera cunoasterii , ceea ce impulsioneaza puternic dezvoltarea gandirii geografice, creind premisele trecerii mai tarziu (secolele XIX si XX) in etapa geografiei moderne cauzale si a formarii sistemului stiintelor geografice. Aceasta este ratiunea care ne-a determinat sa prezentam istoria geografiei si a descoperirilor geografice in feudalism in doua capitole, primul cel de fata, al doilea cel al Marilor descoperiri geografice cu urmarile lor pentru stiinta geografica. Asa dar, pana la Marile descoperiri geografice, evul mediu consemneaza in domeniul geografiei un ritm de dezvoltare mai redus, la inceput (la unele popoare europene) chiar un regres. In domeniul largirii orizontului geografic , al geografiei regionale si intr-o oarecare masura al cartografiei , se remarca in mod special contributiile unor calatori si geografi chinezi arabi si venetieni, adaugandu-se in ceea ce priveste largirea orizontului geografic cativa calatori bizantini si normanzii

Bibliografie: 1. Universitatea de stat Tiraspol Catedra de geografie generala Istoria geografiei 2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Geografie - Geografie 3. http://www.geodinamic.ro/upload/fck/Partea_I_GFG.pdf Geografia ca stiinta 4. http://www.unibuc.ro/prof/sandulache_m_i/Geogr._fiz._gen._cursul_1.php Geografie fizica generala curs 1