Sunteți pe pagina 1din 1

Umbra i omul de Alecu Donici Un om nu prea cu minte S-i prind umbra vrea, Dar cnd pornea nainte, i ea mergnd

sporea. Iar ea fugea mai tare i ori cu ce o alunga, Tot umbra nu se da. Cnd ostenit de goan, el ndrt se-ntoarse, Atuncea ea din urm ct cole l luase. Aa-i acea nluc, ntng i fatal Ce pururea ne-nal, Sub nume de noroc, i dup care unii necontenit s-alung Dar nu pot s-l ajung; Iar alii, stnd pe loc, De el se folosesc. i fr nici un merit favoru-i dobndesc.

S-ar putea să vă placă și