Cerere in casatorie Scena 1

Ciubukov: Ce-mi vazura ochii?...Ivan Vasilievici! Scumpule! Nici nu stii cat sunt de bucuros! Draguta! Asa mai zic si eu!...Cum o mai duci? Lomov: Multumesc de intrebare. Dar dumneata cum o mai duci? Ciubukov: Binisor ingerasule! Ma inclin dumitale si asa mai departe. Poftim, ma rog, stai jos. Nu-i frumos sa-ti uiti vecinii! Da de ce te-ai imbracat asa de gala, draguta? Frac, manusi si tot dichisul. Nu cumva pleci undeva? Lomov: Nu stimabile Stepan Stepanici, am venit numai pana la dumneata. Ciubukov: Atunci de ce te-ai pus in frac draguta? Parc-ai face vizite de Anul Nou! Lomov: Sa vezi dumneata despre ce-i vorba...Am venit, stimate Stepan Stepanici, sa te supar cu o rugaminte. Am mai avut eu, si nu o data, cinstea sa ma adresez dumitale, sa ma ajuti. Si totdeauna, cum sa spun...Iarta-ma, dar sunt cam tulburat. Stai stimabile Stepan Stepanici, sa beaun putina apa. Ciubukov: Te pomenesti c-a venit sa-mi ceara bani! Nu-i dau! Da despre ce-i vorba draguta? Lomov: Vezi dumneata stimate Stepan Stepanici...iarta-ma te rog, Stepam Stimabilici...Adicatelea...Sunt strasnic de tulburat, dupa cum poti vedea si dumneata...Pe scurt, numai dumneata ma poti ajuta, cu toate ca nu m-am invrednicit cu nimic si n-as avea niciun drept sa ma astept la ajutorul dumitale... Ciubukov: Of! Da n-o mai intinde asa, scumpule! Spune odata! Ei, despre ce-i vorba? Lomov: Indata, numai decat. Uite ce-i: am venit sa-ti cer mana Nataliei Stepanovna, fiica dumitale. Ciubukov: Puisorule!...Ivan Vasilievici! Parca n-am auzit bine. I-a mai spune o data! Lomov: Am onoarea sa-ti cer... Ciubukov: Dragutule...Tare-s bucuros si asa mai departe...Uite, tocmai de aceea si eu..De cand imi doream eu asta! Era dorinta mea din totdeauna...De cand te stiu, mi-ai fost drag, ingerasule, parca ai fi fost copilul meu. Deie-va Dumnezeu, la amandoi intelegere, dragoste, si asa mai departe. Nici nu iti inchipui cat am dorit-o!..Dar ce-am ramas eu ca un tont? Am incremenit de bucurie, am incremenit, zau asa. Oh, am dorit asta din tot sufletul...Uite, ma duc sa o chem pe Natasa si asa mai departe... Lomov: Stimabile Stepan Stepanici, dumneata ce crezi? M-as putea eu bizui pe consimtamantul ei? Ciubukov: Pai, o mandrete de barbat ca dimneata si..sa nu vrea? Cred ca-i indragostita lulea si asa mai departe. Ma intorc indata!

Scena 3 Natalia: Aaa! Dumneata erai! Tata mi-a spus: du-te de vezi, c-a venit un negustor dupa niste marfa! Buna ziua Ivan Vasilievici! Lomov: Buna ziua stimabila Natalia Stepanovna! Natalia: Iarta-ma ca-s cu sortul si in rochie de casa...Tocmai curatam niste mazare pentru pus la uscat. De ce n-ai mai dat atata vreme pe la noi? Stai jos, te rog...N-ai vrea sa mananci ceva? Lomov: Nu, multumesc. Am mancat. Natalia: Poti fuma, uite, aici ai chibrituri..Minunata vreme! Dar ieri a plouat, asa ca argatii mei au stat toata ziulica degeaba. Cate cosite ai cosit dumneata? Inchipuieste-ti ca eu m-am pripit sa cosesc toata lunca. Si acum imi pare rau. Dar asta ce mai e? Nu vad eu bine sau te-ai pus la frac? Ei, comedie! Nu cumva te duci la bal? Stii ceva: parca te-ai facut mai frumusel! Nu zau, spune, ce-i cu eleganta asta a dumitale? Lomov: Vezi, stimata Natalia Stepanovna...Vorba e ca eu m-am hotarat sa te rog sa masculti...Fireste ca ai sa te miri si..poate, c-ai sa te si superi, insa eu...Strasnic ma mai ia cu frig! Natalia: Despre ce-i vorba? Ei, spune! Lomov: Ma voi sili sa fiu scurt. Dupa cum stii, stimabila Natalia Stepanovna, am cinstea sa cunosc familia dumneavoastra tare de demult si inca de cand eram copil. Raposata mea matusica si barbatul ei, de la care, cum bineviesti si dumneata sa stii, am mostenit panamntul, au avut intotdeauna cea mai mare stima pentru tatal dumitale si pentru raposata dumitale mama. Si afara de asta, pamantul meu, cum binevoiesti sa stii si dumneata, se invecineaza cu al dumneavoastra. Poate ca binevoiesti sa-ti aduci aminte ca Poiana boilor a mea se margineste cu mestecanisul dumneavoastra. Natalia: Iarta-ma ca te intrerup. Ai spus: Poiana boilor a mea. Dar poiana oare-i a dumitale? Lomov: A mea! Natalia: Ei poftim! Poiana boilor e a noastra nu a dumitale! Lomov: Ba nu, stmata Natalia Stepanovna, a mea e! Natalia: Asta-i pentru mine o noutate. De unde ai scos-o ca-i a dumitale? Lomov: Cum de unde? Natalia: Vina-ti in fire Ivan Vasilievici. De cand ma rog s-a facut a dumitale? Lomov: Cum de cand? De cand ma tiu minte tot a noastra a fost. Natalia: S-avem iertare dar nu-i asa! Lomov: Stimata Natalia Stepanovna, asta reiese si din acte. E drept c-a fost candva o neintelegere pentru poiana boilor dar acuma stie toata lumea ca-i a mea. Degeaba discutam pentru asta. Da-mi voie sa ti spun ca bunica matusichii mele a dat-o in folosinta, fara termen si fara plata , taranilor

bunicului tatalui dumitale, fiindca i-au ars niste caramida. Taranii bunicului tatalui dumitale s-au folosit pe degeaba de poiana asta timp de vreo 40 de ani si s-au desprins sa o socoteasca a lor, iar apoi cand a iesit legea... Natalia: Ba nu-i deloc asta cum spui dumneata! Si bunicul meu si strabunicul meu socoteau ca pamantul lor se intinde pana la Mlastina arsa! Asta inseamna ca si poiana boilor tot a noastra era. Lomov: Natalia Stepanovna, am sa-ti arat actele! Natalia: Nu zau, dumneata ori glumesti, ori vrei sa ma necajesti!...La una ca asta nu ma asteptam! Insa ceea ce ma supara pe mine e nedreptatea! Poti spune orice-ai vrea, insa eu nedreptaea n-o pot suferi! Lomov: Ma rog dumitale, asculta-ma! Taranii bunicului tatalui dumitale, cum am avut chiar acuma cinstea sa-ti spun, au ars caramizi pentru bunica matusichii mele. Bunica matusichii vrand sa le faca in schimb o inlesnire... Natalia: Bunica, bunicul, matusica, ... nu inteleg o iota din toata povestea asta! Eu stiu una si buna: poiana-i a noastra si gata! Lomov: Poiana-i a mea! Natalia: Ba-i a noastra! Ivan Vasilievici, toata afacerea asta e cel putin ciudata! Pana acum noi te-am socotit vecin bun, prieten, iar dumneata te porti cu noi cum te-ai purta cu niste tigani! Iarta-ma dar asta numai purtare de bun vecin nu-i! Daca vrei sa stii, dupa mine, asta-i curata obraznicie!... Lomov: Domnisora, niciodata nu am luat cu japca pamantul altuia si n-am sa dau voie nimanui sa ma invinuiasca de asa ceva!...Poiana boilor e a mea! Natalia: Nu-i adevarat lasa ca ti-o dovedesc eu! Chiar astazi trimit cosasii acolo! Lomov: Ii iau de ceafa si-i gonesc de acolo! Natalia: N-ai sa-ndraznesti! Lomov: Poiana boilor e a mea! Intelegi dumneata? I-a mea! De n-ar fi palpitatiile astea ingrozitoare, daca nu mi-ar zvacni atat de tare tamplele, altfel as vorbi eu cu dumneata domnisoara! Poiana boilor e a mea! Natalia: E a noastra! Lomov: Ba-i a mea! Natalia: A noastra!

Scena 4 Ciubukov: Ce-i? Ce strigati asa? Natalia: Tata, spune-i, te rog, acestui domn, a cui e Poiana boilor. A dumisale sau a noastra? Ciubukov: Puisorule, poiana-i a noastra! Lomov: Da ce unde va vor e a dumneavoastra? Dumneata esti doar om cu scaun la cap! Bunica matusichii mele a dat poiana in folosinta vremelnica taranilor bunicului dumitale, fara sa primeasca nicio plata pentru asta. Taranii au folosit pamantul vreme de vreo 40 de ani si s-au deprins cu pamantul, ca si cum ar fi fost al lor, iar apoi cand a iesit legea... Ciubukov: Imi dai voie scumpule..Uiti tocmai faptul ca, daca taranii n-au platit nimic bunicii dumitale si asa mai departe, e fiindca, pe vremea ceea, era o cearta pentru poiana asta si asa mai departe..acuma pana si cainii stiu ca-i a noastra. Lomov: Iar eu iti voi dovedi ca poiana-i a mea! Ciubukov: N-ai sa mi-o poti dovedi, iubitule! Lomov: Ba am sa ti-o dovedesc! Ciubukov: Dragutule, daca am ajuns aici si ai de gand sa pui in discutie Poiana boilor si asa mai departe atunci mai degraba o daruiesc dumitale. Iac-asa! Lomov: Da de unde iti iei tu dreptul sa daruiesti proprietatea altuia? Cibukov: Da-mi voie te rog sa stiu eu mai bine daca am sau nu am dreptul. Uite ce-i tinere: eu nu prea sunt obisnuit ca sa-mi vorbeasca cineva pe un ton ca asta si asa mai departe. Eu tinere, sunt de 2 ori mai batran ca dumneata, si te rog cand vorbesti cu mine sa nu te agiti si asa mai departe. Lomov: Nu zau! Dumneata ma socoti asa de prost ca sa-ti razi de mine? Vecinii buni nu se poarta asa Stepan Stepanici, dumneata numai vecin bun nu-mi esti. Esti un uzurpator! Ciubukov: Cum cum ai spus? Natalia: Poiana boilor e a noastra si n-o dau, n-o dau, n-o dau nici moarta! Lomov: Asta vom vedea, am sa va arat in fata judecatii ca-i a mea! Ciubukov: In fata judecatii? Las-ca te cunosc eu pe dumneata! Stai si pandesti numai prilejul sa te judeci si asa mai departe..esti un carciogar! Tot neamul vostru a umblat cu chichite si cu judecati! Tot! Lomov: Te rog sa faci bunatatea si sa nu te legi de neamul meu! Toti din neamul Lomovilor au fost oameni cinstiti si n-a fost unul printre ei care sa fi fost dat in judecata pentru delapidare, ca unchiul dumitale! Ciubukov: Toti din neamul dumneavoastra al Lomovilor au fost niste smintiti! Natalia: Toti, toti, da toti!

Ciubukov: Bunicul dumitale bea de stingea, iar matusica cea mai tanara, Nastasia Mihailovna, a fugit cu un arhitect si asa mai departe... Lomov: Da parca mama dumitale nu era stramba? Mi s-a pus un junghi la inima..imi raspunde in cap. Doamne Dumnzeule! Apa! Ciubukov: Tatal dumitale a fost un cartofor si un mancau. Natalia: Iar matusa, o barfitoare! Mai rar gasesti una ca dansa! Lomov: Nu-mi mai simt piciorul stang..Dumneata esti un intrigant...valeu inima, si nu-i un secret pentru nimeni ca, inainte de alegeri...vad stele verzi...unde mi-e palaria? Natalia: Ceea ce spui e josnic, necinstit, urat! Ciubukov: Iar dumneata, daca vrei sa stii, uite, esti o vipera, un fatarnic, un viclean. Asta esti! Lomov: Uite si palaria...valeu inima! Unde sa ma duc acum? Unde-i usa? Of! Imi pare ca mor...abia imi trag piciorul... Ciubukov: Sa nu te mai prind ca-mi calci pragul! Natalia: Si da-ne in judecata! Vedem noi pe-a cui ramane!

Scena 5 Ciubukov: Duca-se dracului! Natalia: Nemernicul! Ciubukov: Canalia! Natalia: Pocitania! Ciubukov: Si tocmai sperietoarea asta, orbetul asta sa mai aiba indrazneala sa vina cu o cerere...si asa mai departe..auzi? cu o cerere! Natalia: Care cerere? Ciubukov: Pai cum, nu stii? A venit sa te ceara pe tine. Natalia: Sa ma ceara? Pe mine? De ce nu mi-ai spus-o mai inainte? Ciubukov: De asta s-a dichisit cu fracul! Parca-i un carnat!, un zbarciog! Natalia: Sa ma ceara? Pe mine? Ah! Cheama-l inapoi! Cheama-l inapoi! Adu-l inapoi! Intoarce-l! Ciubukov: Pe cine sa intorc? Natalia: Mai repede mai repede! Mi-e rau! Intoarce-l!

Ciubukov: Ce-i asta? Ce-i cu tine? Nenorocitul de mine! Mi-ati scos sufletul! Am sa ma-mpusc! Am sa ma spanzur! Natalia: Mor! Cheama-l! Ciubukov: ptiu! Indata, numai urla! Natalia: Ce-am facu! Cheama-l inapoi, cheama-l! Ciubukov: Vine indata si asa mai departe, lua-l-ar dracu, uff, vorbeste tu cu dansul fiindca eu daca vrei sa stii nu am niciun chef.. Natalia: cheama-l! Ciubukov: Daca-ti spun ca vine! Of dumnezeule, mare pacoste sa fii tatal unei fete de maritat, imi vine sa-mi tai beregada! Sa stii c-o fac! Am injurat omul, l-am facut de rusine, l-am dat afara si toate din pricina ta!..numai a ta! Natalia: Ba nu, a ta! Ciubukov: Ei, poftim...tot eu sunt de vina, acum vorbeste tu cu dansul! Scena 6

Lomov: Strasnice palpitatii, parca ma tine ceva in coasta... N: Iarta-ne Ivan Vasilievici, dar ne-am cam aprins. Stii , mi-am adus aminte acum, ce-i drept ii drept, poiana boilor e a dumitale. Lomov: Tare-mi mai bate inima! Poiana-i a mea..mi se bat amandoi ochii.. N: Poiana-i a dumitale! A dumitale!..ia sezi te rog. Am fost nedrepti cu dumneata. Lomov: Eu am facut-o din principii.. N: Intocmai, principiile..dar hai sa vorbim mai bine de altceva. Nu stiu cu ce sa incep...Incepi sa te pregatesti de vanatoare? Lomov: Da stimata Natalia Stepanovna, la cocosii de munte. Ma gandesc sa ma duc dupa seceris. Of! Ai auzit mata! Inchipuieste-ti nenorocirea care a dat peste mine! Ugadai al meu, pe care il stii, schioapata. N: Ce pacat! Si din ce pricina ma rog? Lomov: Nu stiu..trebuie sa-si fi scrantit piciorul sau sa-l fi muscat ceilalti caini. Un caine cum nu se mai afla. Nu mai spun de bani! I-am platit pe el lui Mironov, 125 de ruble. N: Ivan Vasilievici, l-ai platit mai scump decat face. Lomov: Dupa mine-i foarte ieftin. E un caine strasnic!

N: Tata a dat pentru Otkatai al nostru, 85 de ruble si \otkatai e mult mai bun decat Ugadai. Lomov: Otkatai mai bun ca Ugadai?Nu mai spune! Otkatai mai bun ca Ugadai! N: Sigur ca-i mai bun, intai si intai, Otkatai al nostru e caine de rasa, ogar, cu parul lung, fiul lui Zapreagai si al Stamezkai, pe cand cu roscatul dumitale baltat nu te poti descurca de unde se trage...apoi e urat si batran foc, o potaie. Lomov: Batran batran, da nu-l dau nici pe 5 Otkatai de-ai dumneavoastra. N: Ivan Vasilievici, a intrat duhul contrazicerii in dumneata! Ba nascocesti ca poiana boilor e a dumitale, ba ca Ugadai e mai bun decat Otkatai. Mie nu-mi plac oamenii care una gandesc si alta vorbesc. Stii foarte bine ca Otkatai e de o 100 de ori mai buna decat...prostalaul dumitale de Ugadai. Atunci de ce ma mai contrazici? Lomov: Sa ma ierti, eu unul nu mai pot continua discutia asta. Am palpitatii. N: Am bagat eu de seama ca vanatorii cu cat se pricep mai putin la ceva cu atat vorbesc mai mult. Lomov: Domnisoara, te rog sa taci odata! ...imi bate inima sa mi se rupa. Taci! N: n-am sa tac pana n-ai sa zici ca Otkatai e de o suta de ori mai bun ca Ugadai al dumitale! Lomov: De o suta de ori mai rau! Din partea mea, potaia asta de Otkatai al domneavoastra poate sa si crape!...valeu, tamplele, ochii, umarul.. N: Tampitul dumitale de Ugadai... Lomov: Taci! Simt ca ma apuca un atac de inima! N: N-am sa tac! Scena 7

Ciubukov: Ei, ce s-a mai intamplat? N: Tata, spune-i tu sincer, cu cugetul curat: care din caini e mai bun-Otkatai al nostru sau Ugadai al lui? Lomov: Spune, pe constiinta dumitale: nu-i mai bun: Ugadai al meu? Ciubukov: Linisteste-te scumpule...Da-mi voie.. Lomov: Iarta-ma te rog, dar am palpitatii.. N: Palpitatii..Da ce fel de vanator esti dumneata? Auzi..palpitatii! Ciubukov: Zau asa, ce fel de vanator esti dumneata? Uite, cine are batai de inima, cum ai dumneata, sta acasa si nu se vantura in sa. Mai bine ai vana cum vaneaza toata lumea decat sa alergi calare, numai sa te amesteci in discutii despre cainii altora si asa mai departe. Mie, unuia, imi sare usor

tandara, asa ca-i mai bine sa punem capat acestei discutii. Daca vrei sa stii, nu esti nici macar vanator. Lomov: Da parca dumneata esti! Dumneata mergi la vanatoare numai ca sa te lingusesti pe langa conte si sa bagi tot felul de intrigi...valeu inima, esti un intrigant! Cibukov: Cum? eu intrigant? Sa taci! Lomov: Intrigantule! Ciubukov: Tancule! Mucosule! Lomov: Guzgan batran! Iezuit! Ciubukov: Sa taci! Ca de nu..vezi rabla asta de pusca? Te impusc ca pe-o potarniche! Terchea berchea! Lomov: Toata lumea stie ca..valeu inima..ca raposata dumitale nevasta te batea, piciorul...tamplele..vad stele verzi! Cad cad! Ciubukov: Da tu nu esti sub papucul menajerei? Lomov: Uite, uite, uite...mi se sparge inima!..parca mi se desprinde umarul! Unde mi-e umarul? Mor! Chemati un doctor!(lesina) Ciubukv: mai ai cas la gura, mucosule, terchea berchea,...mi-e rau...mi-e rau!(bea apa) N: Vanator esti, nici nu stii sa te tii in sa! Tata! Ce-i cu el? Tata, uite-te la el! Ivan vasilievici, a murit! Ciubukov: Mi-e rau, ma inabus, aer! N: A murit! Ivan Vasilievici, ce-am facut? A murti! Sa vina un doctor! Un doctor! Ciubukov: OF...Ce s-a intamplat? Ce-i cu tine? N: A murit! A murit! Ciubukov: Cine spui c-a murit? Chiar asa, a murit! Dumnezeule! Apa! Doctor! Bea..nu bea! Inseamna c-a murit si asa mai departe...sunt cel mai nenorocit om...de ce nu mi-am tras un glonte in cap? De ce nu mi-am taiat pana acum beregada? Ce mai astept? Dati-mi un pistol! Pare sa invie...bea apa..asa! Lomov: In fata ochilor vad stele..o pacla, unde ma aflu? Ciubukov: Insoara-te dar cat mai repede si du-te naibii! Ea consimte. Ea consimte...si asa mai departe...va binecuvantez si tot restul. Numai sa ma lasati in pace! Lomov: Ha? Ce? Pe cine? Cibukov: Consimte? Ei? Haide! Sarutati-va! Si lua-v-ar dracu! Lomov: natalia stepanovna, sunt fericit!! Nu mi mai simt piciorul!...

N: si eu sunt fericita, si eu! Cibukov: Uf, parca mi s-a luat o piatra de pe inima! Natalia: totusi, recunoaste macar acum ca Ugadai e mai prost decat Otkatai! Lomov: ba-i mai bun! N: ba-i mai prost! Cibukov: ei, incepe fericirea conjugala..aduceti sampania! Lomov: mi bun! N: mai prost! Mai prost! Mai prost! Ciubukov: Sampanie sampanie!!