Sunteți pe pagina 1din 6

Puiul

de Ion Alexandru Bratescu-Voinesti Intr-o primavara, o prepelita aproape moarta de oboseala ca venea de departe, tocmai din Africa s-a lasat din zbor intr-un lan verde de grau, la marginea unui lastar. Dupa ce s-a odihnit vreo cateva zile, a inceput sa adune betigase, foi uscate, paie si fire de fan si si-a facut un cuib pe un mosoroi de pamant, mai sus, ca sa nu i-l inece ploile pe urma, sapte zile de-a randul a ouat cate un ou, in tot sapte oua mici ca niste cofeturi si a inceput sa le cloceasca. Ai vazut cum sta gaina pe oua! Asa sta si ea, doar ca ea in loc sa stea in cotet, sta afara in grau si ploua, ploua de varsa si ea nu se misca, ca nu cumva sa patrunza o picatura de ploaie la oua. Dupa trei saptamani i-au iesit niste pui draguti, nu goi ca puii de vrabie, imbracati cu puf galben ca puii de gaina, dar mici, parca erau sapte gogosi de matase, si au inceput sa umble prin grau dupa mancare. "repelita prindea cate o furnica, ori cate o lacusta, le-o firimitea in bucatele mici, si ei, pic# pic# pic# cu cioculetele lor, o mancau numaidecat. $i erau frumosi, cuminti si ascultatori se plimbau primpre%urul mamei lor si cand ii striga& '"itpalac#( repede veneau langa ea. )data, prin iunie, cand au venit taranii sa secere graul, al mai mare dintre pui n-a alergat repede la chemarea ma-sii, si cum nu stia sa zboare, hat# l-a prins un flacau sub caciula. *e frica a patit cand s-a simtit strans in palma flacaului, numa, el a stiut ii batea inima ca ceasornicul meu din buzunar dar a avut noroc de un taran batran, care s-a rugat pentru el& +asa-l %os, ma ,arine, ca e pacat de el, moare. -u-l vezi ca de- abia e cat luleaua!# *and s-a vazut scapat, fuga speriat la prepelita sa-i spuie ce-a patit. .a l-a luat, l-a mangaiat si i-a spus& Vezi ce va sa zica sa nu ma asculti! *and te-i face mare, o sa faci cum ai vrea tu, dar acum, ca esti mic, sa nu iesi niciodata din vorba mea, ca poti sa patesti si mai rau. $i asa traiau acolo linistiti si fericiti. Din seceratul graului si din ridicarea snopilor se scuturasera pe miriste o groaza de boabe cu care se hraneau si, macar ca nu era vreo apa prin apropiere, nu sufereau de sete, ca beau dimineata picaturi de roua de pe firele de iarba. /iua, cand era caldura mare, stau la umbra in lastar dupa-amiaza, cand se potolea vipia, ieseau cu totii pe miriste iar in noptile racoroase se adunau gramada, ca sub un cort, sub aripile ocrotitoare ale prepelitei. Incet-incet puful de pe ei s-a schimbat in fulgi si in pene, si cu a%utorul mamei lor au inceput sa zboare. +ectiile de zbor se faceau dimineata spre rasaritul soarelui, cand se ingana ziua cu noaptea, si seara in amurg, caci ziua era prime%dios din pricina heretilor, care dadeau tarcoale pe deasupra miristii. ,ama lor ii aseza la rand si ii intreba& '0ata!( 'Da(, raspundeau ei. '1na, doua, trei#( $i cand zicea 'trei(, frrr# zburau cu totii de la marginea lastarului tocmai colo langa cantonul de pe sosea si tot asa indarat. $i mama lor le spunea ca-i invata sa zboare pentru o calatorie lunga, pe care trebuiau s-o faca in curand, cand o trece vara. '$i o sa zburam pe sus de tot, zile si nopti, si o sa vedem dedesubtul nostru orase mari si rauri, si marea.( Intr-o dupa-amiaza pe la sfarsitul lui august, pe cand puii se %ucau frumos in miriste
Ion Alexandru Bratescu-Voinesti 3 "uiul 2 -icusor

impre%urul prepelitei, aud o caruta venind si oprindu- se in drumeagul de pe marginea lastarului. Au ridicat toti in sus capetele cu ochisorii ca niste margele negre si ascultau. '-ero# inapoi#( s-a auzit un glas strigand. "uii n-au priceput dar mama lor, care intelesese ca e un vanator, a ramas incremenita. $caparea lor era lastarul, dar tocmai dintr-acolo venea vanatorul. Dupa o clipa de socoteala, le-a poruncit sa se pituleasca %os, lipiti cu paman- tul, si cu nici un pret sa nu se miste. .u o sa zbor voi sa ramaneti nemiscati care zboara, e pierdut. Ati inteles! "uii au clipit din ochi c-au inteles si au ramas asteptand in tacere. $e auzea fasaitul unui caine care alerga prin miriste si din cand in cand glasul omului& 1nde fugi! inapoi, -ero# 4asaitul se apropie uite cainele& a ramas impietrit cu o laba in sus, cu ochii tinta inspre ei. -u va miscati, le sopteste prepelita si se strecoara binisor mai departe. *ainele paseste incet dupa ea. $e apropie grabit si vanatorul. 1ite-l& piciorul lui e acum asa de aproape de ei, incat vad cum i se urca o furnica pe carambul cizmei. Vai# cum le bate inima. Dupa cateva clipe prepelita zboara ras cu pamantul, la doi pasi de la botul cainelui, care o urmareste vanatorul se departeaza strigand& 'Inapoi# inapoi#( -u poate trage, de frica sa nu-si impuste cainele dar prepelita se preface asa de bine ca e ranita, incat cainele vrea cu orice pret s-o prinda iar cand socoteste ea ca e in afara de bataia pustii, zboara repede spre lastar. In vremea asta puiul al mai mare, in loc sa stea nemiscat ca fratii lui, dupa cum le poruncise ma-sa, zboara vanatorul ii aude paraitul zborului, se intoarce si trage. .ra cam departe. ) singura alica l-a a%uns la aripa. --a picat, a putut zbura pana in lastar dar acolo, de miscarea aripii, osul la inceput numai plesnit s-a crapat de tot, si puiul a cazut cu o aripa moarta. Vanatorul, cunoscand desimea lastarului si vazand ca trasese intr-un pui, nu s-a luat dupa dansul, socotind ca nu face truda de a-l cauta prin lastar. Ailalti pui nu s-au miscat din locul unde-i lasase prepelita. Ascultau in tacere. Din cand in cand se auzeau pocnete de pusca si glasul vanatorului strigand 'Apporte#( ,ai tarziu caruta s-a indepartat inspre vanator pe drumeagul lastarului incetincet pocnetele si strigatele s-au pierdut, s-au stins, si in tacerea serii care se lasa nu se mai auzea decat cantecul greierilor iar cand s-a innoptat si rasarea luna dinspre *ornatel, au auzit deslusit glasul mamei lor chemandu-i din capul miristii& '"itpalac# pitpalac#( 5epede au zburat inspre ea si au gasit-o. .a i-a numarat& lipsea unul. 1nde e nenea! -u stim, a zburat. Atunci prepelita disperata a inceput sa-l strige tare, mai tare, ascultand din toate partile. Din lastar i-a raspuns un glas stins& '"iu# piu#(... *and l-a gasit, cand i-a vazut aripa rupta, a inteles ca era pierdut dar si-a ascuns durerea, ca sa nu-l deznada%duiasca pe el... D-atunci au inceput zile triste pentru bietul pui se uita cu ochii plansi cum fratii lui se invatau la zbor dimineata si seara iar noaptea, cand ailalti adormeau sub aripa mamei, el o intreba cu spaima& ,ama, nu e asa ca o sa ma fac bine! -u e asa c-o sa merg si eu sa-mi arati cetati mari si rauri, si marea! Da, mama, raspundea prepelita, silindu-se sa nu planga.
Ion Alexandru Bratescu-Voinesti 6 "uiul 2 -icusor

$i a trecut vara. Au venit taranii cu plugurile de au arat miristea prepelita s-a mutat cu puii intr-un lan de porumb de alaturi dar peste catava vreme au venit oamenii de au cules porumbul, au taiat cocenii si au intors locul atunci s-a mutat in niste parloage din marginea lastarului. In locul zilelor mari si frumoase au venit zile mici si posomorate, a inceput sa cada bruma si sa se rareasca frunza lastarului. "e inserate se vedeau randunici intarziate zburand in rasul pamantului, ori palcuri de alte pasari calatoare, iar in tacerea noptilor friguroase se auzeau strigatele cocorilor, mergand toate in aceeasi parte, catre miazazi. In inima bietei prepelite era o lupta sfasietoare. Ar fi vrut sa se rupa in doua& %umatate sa plece cu copiii sanatosi, care sufereau de frigul toamnei inaintate, iar %umatate sa ramaie cu puiul schilod, care se agata de ea cu disperare. $uflarea dusmanoasa a crivatului, pornita fara veste intr-o zi, a hotarat-o. Decat sa-i moara toti puii, mai bine numai unul si fara sa se uite inapoi, ca sa nu-i slabeasca hotararea, a zburat cu puii zdraveni, pe cand al ranit striga cu deznade%de& -u ma lasati# -u ma lasati# A incercat sa se tarasca dupa ei, dar n-a putut, si a ramas in loc, urmarindu-i cu ochii pana au pierit in zarea dinspre miazazi. "este trei zile, toata prea%ma era imbracata in haina alba si rece a iernii. Dupa o ninsoare cu viscol, urma un senin ca sticla, aducand cu dansul un ger aprig. +a marginea lastarului, un pui de prepelita, cu aripa rupta, sta zgribulit de frig. Dupa durerile grozave de pana adineaori, urmeaza acum o piroteala placuta. "rin mintea lui fulgera crampeie de vedenii... miriste...un caramb de cizma pe care se urca o furnica... aripa calda a mamei. $e clatina intr-o parte si intr-alta, si pica mort, cu degetele ghearei impreunate ca pentru inchinaciune.

NICUSOR
de Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti *opiilor mei +a marginea dinspre miazanoapte a orasului, pe malul iazului, e o gradina frumoasa in care sunt patru cladiri mari& a tribunalului, a prefecturii, a %udecatoriei si a casieriei restul gradinii e numai tufisuri dese de lemn cainesc, de batachina si de rugi, in care primavara canta privighetorile de e o frumusete. *hiar pe marginea malului e o movila pe care, cand te-i sui, ai inaintea ochilor o minune de tablou. Aci sub mal, iazul umbrit de salcii si de anini cu o moara vorbareata mai departe valea verde a Ialomitei, inchisa in fund de dealurile viilor, pe culmea carora sta de stra%a manastirea iar mai in fund, topita-n aburii albastrii, toata coama muntilor de la "iatra *raiului pana-n "enteleu in tot o priveliste frumoasa, de parca ti se primeneste sufletul uitandu-te la ea. "rin gradina asta e drumul lui conu ,isu, care sade alaturi, cand e sa iasa in oras. *um trecea intr-o zi din primavara trecuta, s-a oprit sa asculte o privighetoare, care canta de rasuna gradina si fiindca tufisul in care canta era chiar alaturi, s-a aplecat sa incerce& no putea-o zari! *and, ce sa vaza! 7os, in tufis, un baietas. *u degetul aratator de la mana dreapta peste buzele tuguiate, ii facea semn sa taca, iar cu cel de la mana stanga ii arata privighetoarea. Aplecandu-se mai mult, o vazu... $i a stat asa multa vreme, neputandu-se satura de a o privi si nestiind ce sa priveasca mai cu drag pasarea mica si neinsemnata care scotea sunete atat de puternice si de
Ion Alexandru Bratescu-Voinesti 8 "uiul 2 -icusor

maiestre din gusulita ei care se vedea saltand, ori fericirea fara seaman care zambea pe toata fata copilului! Il mai vazuse el de cateva ori p-aci prin gradina %ucandu-se cu alti copii de seama lui, dar niciodata nu-l privise cu luare-aminte. Acolo, un broscoi de baietas slabut, cu parul canepiu, incurcat ca un caier, si cu pantalonii in vine, carpiti in zece locuri. Acum pentru intaia oara vedea ce ochi negri, catifelati si dulci avea. +a o miscare nedibace, pasarea zbura si lui conu ,isu ii paru grozav de rau, crezand ca s-o mahni copilul dar acesta iesi din tufis si privindu-l drept, cu seriozitatea adorabil de hazlie a copiilor& -u fate nimic. Vine indarat. Asta e a mea. A fost si poimaine. *e spui, ma! A fost si poimaine! Da, a vazut-o si +enuta. *are +enuta! +enuta, sora mea... $i clatinand din cap& Da9 lui Vasilica nu i-o arat. *are Vasilica! Vasilica a lu9 nenea Dumitru de la zudecatorie. $i de ce nu i-o arati si lui! *a fin9ca da cu pietre. Bravo# sa nu i-o arati. :t# Dar pe tine cum te cheama! -icusor a lui Ionita, odaiasu9 de la casierie, si sunt de sase ani. *e vorbesti, domnule#! "ai bine, tu poate ca vrei si doi bani, sati cumperi covrigi. -icusori raspunde cu umarul drept, saltandu-l in sus. $i conu ,isu, razand cu multumire, scoate si-i intinde doi bani. *opilul, luandu-i, zice& '$aru9 mana( si pleaca grabit, tinandu-se cu o mana de bracinarii pantalonilor prea lungi dar dupa cativa pasi se intoarce sa-l intrebe serios daca la spiterie se vinde oua de furnica. *e sa faci, ma, cu oua de furnica! ,i-a spus maica-mea asa& ca le plate la privighetori si vreau sa pui pe zos la a mea... Are si conu ,isu trei ingerasi de copii de la care aude in fiecare zi fel de fel de nostimade copilaresti, dar asta i s-a parut atat de dragalasa, incat a luat pe baietandrul odaiasului in brate si l-a sarutat, pe amandoi obra%ii pe urma, rusinat de induiosarea lui, l-a lasat %os si l-a scuipat& "tiu# ,ars d-aici, potaie mica#... Din ziua aia dateaza prietenia lui conu ,isu cu -icusor e# dar negresit prietenia care poate sa mi%loceasca intre un boier mare si copilul unui odaias. Din vreme in vreme, cand il vede prin gradina, ii striga& 'pst# ma hotule, vino-ncoa#( si-i da cate un ban, cum da si +enutei, pe care acum o cunoaste si o intalneste mai in fiecare zi, venind din targ, incarcata cu o dubla de paine si cu un clondir, pe care de-abia le duce. *unoaste acum si pe parintii lui -icusor tatal, unu gros, negru, paros, cu o mutra aspra, in care numai rosatea varfului nasului pune o pata mai vesela mama, slaba, ofilita, prafurie si totusi placuta pentru blandetea ochilor... -egresit, -icusor nu e primit in curtea lui conu ,isu sa se %oace cu copiii lui si cu
Ion Alexandru Bratescu-Voinesti ; "uiul 2 -icusor

musafirii lor, dar se uita si el din gradina prefecturii pe crapaturile ulucelor si tot incercand crapaturile a dat peste cateva prin care poate vedea tot raiul din curtile boierului. Asa, printr-una se vad rondurile de flori frumoase si locul unde %oaca copiii croc<et printr-alta se vede terasa imbracata in flori albastre, unde mananca boierii vara prin a treia, caprioara cu tarcul ei iar prin a de la capul din fund al ulucelor, gradina de poame, curtea pasarilor si doi caini mari legati in lanturi pe sarma... = 4rumos *raciun o sa fie# A nins doua zile din crivat si acum in a%un s-a schimbat vantul sufla austrul, subtiind norii printre care incep sa se iveasca stelele si aducand cu el un ger de te taie. +a curtea caselor lui conu ,isu e zarva mare. "e portile deschise larg nu mai contenesc saniile incarcate cu musafiri. . pom de *raciun la care sunt poftiti copiii tuturor prietenilor. In mi%locul salonului incapator, care tine de la intrare pana la terasa din fund, e asezat bradul impodobit de-ti ia ochii. *ucoanele se invartesc de colo pana colo, randuind lucrurile la locul lor. *opiii, nerabdatori, asteapta in odaia din dreapta semnalul cand vor putea intra. $a astepte, ca nu e inca gata. ,ai sunt de asezat %ucariile pe mescioara din %urul bradului si de pus la fiecare teanc de %ucarii cate o carte de vizita cu numele copilului caruia i se cuvine si nici conu ,isu n-a sosit inca de la club cu barbatii, ca sa se bucure de bucuria copiilor. In vremea asta, alaturi, la casierie, e un sufletel stingher, care se zbate si se framanta... mama e dusa la cucoana casierului sa a%ute la gatit si la scuturat si a luat si pe +enuta cu ea tatal e dus la carciuma... iar el sta singur in gangul casieriei, muncit de ganduri... A vazut azi-dimineata pe un om din curtea boiereasca, ducand in spinare un brad mare, mare... pe urma baietii de la cofetarie cu tavi si alt baiat de la librarie incarcat cu fel de fel de cutii.. $i el stie ce insemneaza asta. Anul trecut, cand l-a durut in gat, l-a dus ma-sa la spiterie, si atunci, prin usa intredeschisa, a zarit o clipa in odaia de alaturi, cu ochii lui impaien%eniti de friguri, un brad frumos imbracat in... dar a inchis spiterul usa... si era ziua, lumanaricile nu erau aprinse si mamica i-a spus asa& ca seara e mai frumos, cand se aprind luma-naricile... :oti copiii astia, care trec in sanii, acolo se duc, sa vaza pomul de *raciun ...pomul de *raciun##... $i nici prin crapaturile ulucelor nu poate sa se uite, ca e zapada pana la gat... .# dar daca ar vrea conu ,isu... ':e, conu ,isu nu e om bun! Ba e bun.( -u-i da lui intotdeauna cate un ban! Adineauri a trecut in targ si nu s-a intors inca acasa... Daca i-ar iesi inainte si l-ar ruga sa-i arate si lui pomul de *raciun, numai nitel, nitel de tot. *at e de mica inimioara lui, s-a despartit acum in doua. 7umatate il imbranceste inainte& 'Incearca, conu ,isu e om bun poate te duce sa vezi pomul... pomul#(, iar cealalta il trage inapoi& '4ugi d-acolo, nu se poate... nu se poate(... $e aud sanii venind dinspre targ... 1ita-le, cotesc la colt si, in bataia lampii electrice de la raspantie, -icusor recunoaste pe conu ,isu si-l aude razand cu pofta. 5epede o ia la fuga sa-i iasa inainte. *ine stie! poate chiar fara sa-i spuie nimic, vazandu-l, o sa-l ia sa i-l arate, ca e om bun. A a%uns# Aci e alta cotitura. '>ei# la o parte#( striga bir%arul degeaba, iar conu ,isu, iesind pe %umatate din sanie si vazand copilul in drum& In drum, hai! Drace impelitat# $a te calce sania. ,ars acasa# $i saniile trec... . noapte... nu se pot vedea lacrimile care au napadit in ochisorii negri, catifelati, dulci ca o mangaiere...
Ion Alexandru Bratescu-Voinesti ? "uiul 2 -icusor

I-a zis asa& ',ars acasa#(, dar ce sa faca acasa! -u e nimeni acasa, nimeni... $i cosul de la soba tiuie... $i-i e urat... $i cum sta in drum, parca-i sopteste cineva la ureche& '$tii ce! poate ca se vede de la poarta prin ferestre.( ) ia la fuga inspre curtea boiereasca. $e da la o parte langa uluce ca sa treaca saniile care ies apoi, cand au trecut, face doi pasi in curte si se uita cu incordare... Ies valuri de lumina pe ferestre, dar pomul nu se vede... $i mai face doi pasi, strangandu-si la piept paltonul lung si larg, facut dintr-o scurteica veche a ma-si, in care parca e un pui de lautar... 4erestrele sunt prea sus... degeaba... A# stie el un loc de unde ar putea vedea, d-acolo de pe prispa unde mananca boierii vara# Acolo, a vazut el prin crapaturile ulucelor, sunt ferestrele %os. Da, dar cainii# 0andul asta il face sa se retraga repede din curte... *e bine ar vedea el d-acolo pomul de *raciun# $ta... si-si face in gand socoteli de om mare. -u se poate sa fie canii dezlegati acum cand vine lume... Asta nu se poate# ce, sa muste pe lume! 4ace cativa pasi in curte, tragand cu urechea si neputandu-si dezlipi ochii de la lumina ferestrelor... )coleste in varful picioarelor casa... mai sunt cativa pasi... A a%uns#... na# perdelele lasate... ba nu, una e ridicata# "aseste binisor, binisor ...Aaaa# ce frumos# ce frumos# "oate de-acum sa sufle austrul, vant taios de rece, ca in tot trupul copilului s-a revarsat caldura unei fericiri nemasurate. :ot sufletul i s-a urcat in ochii care privesc cu nesatiu... *um sclipeste beteala# 1ite si lumanaricile aprinse# $i ce de %ucarii# :rambite, tobe, papusi# 1ite si niste iepurasi albi, mici si draguti... Inauntru se deschide de perete usa odaii din dreapta prin care navaleste o droaie de copii, baietasi, fetite si nodulete mici, pe care parca-i da %os fundele. $unt cateva clipe de extaz general vrednice de admirat& copiii de o parte ramasi tagla cu ochii pironiti la pom, parintii de alta, cu ochii umezi de fericirea bucuriei lor. Acum madamele aseaza copiii in semicerc. :rebuie sa cante& ')# :annenbaum# o# :annenbaum#( $e face o tacere desavarsita. *ucoana /oe, gazda, deschide pianul si se aseaza sa-i acompanieze... dar in clipa in care-si ridica mana ca sa inceapa, dinspre terasa se aude latratul gros al unui caine si tipatul unui copil, tipat de groaza, lung, sfasietor, care spinteca tacerea si trece ca un %unghi in inimile tuturor... Barbatii dau navala intr-acolo deschid usa. ',ars +eu# mars +eu#( striga conu ,isu dand cu piciorul in caine... 7os, langa fereastra zace copilul fara cunostinta... = -u te mai framanta atata, coane ,isule. Inchide ochii si dormi in pace, ca Dummezeu e bun si iertator. .l stie c-ai priceput prea tarziu de ce-ti iesise copilul inainte si ca te-ai cait de a-l fi gonit cu asprime. :e-a vazut cum l-ai adus in casa, cum l-ai ingri%it, cum i-ai incarcat bratele de %ucarii si de bunatati si pentru el si pentru +enuta. .l stie ca esti hotarat maine in ziua de *raciun sa te duci la casierie, sa te incredintezi cu ochii dumitale ca copilul nu s-a imbolnavit de spaima. Dumnezeu e bun si iertator si a auzit ce-ai pus de gand cu cucoana /oe sa faceti la anul. Inchide ochii si dormi in pace.

Ion Alexandru Bratescu-Voinesti

"uiul 2 -icusor