Optinerea uleiurilor volatile

In industria parfumului se utilizeaza o varietate de esente florale. Factorii esentiali care influenteaza esentele si calitatea acestora sunt temperatura, clima zonei geografice, soarele si varietatea florilor Esenta de ulei din plante, care le confera o anumita aroma se gaseste in flori, frunze, fructe, radacini, gume si rasini, care pot fi gasite peste tot in lume. Cele mai costisitoare si rafinate uleiuri parfumate, numite absolute, se gasesc numai in anumite flori. Cele mai importante esente aromatice sunt uleiurile de trandafir, iasomie si portocal. Este foarte important de notat ca orice parfum de calitate superioara contine o concentratie mai mica sau mai mare din aceste uleiuri.

Extractia esentelor aromatice se face prin trei procedee:

-presare la rece, pentru unele plante (de exemplu, portocala, a carei coaja contine uleiuri esentiale) -extractie cu solventi, mai ales pentru florile fragile -distilarea cu vapori de apa, un procedeu inventat in secolul al XIlea si utilizat frecvent in prezent. Uleiurile volatile pot fi extrase din diverse parti ale plantei: flori, seminte, frunze, tulpini, coji, radacini, rizomi, tuberculi, muguri florali etc. Iata cateva exemple privind uleiuri esentiale care se extrag din anumite parti de planta: -Coaja. Din coaja citricelor se obtine uleiul de lamaie (Citrus medica), uleiul de portocale (Citrus aurantium) si uleiul de mandarine (Citrus nobilus).

-Flori. Dintre florile care constituie materii prime pentru uleiurile eterice fac parte cele ale rozaceelor (trandafirul Rosa damascena), labiatelor (lavanda Lavandula officinalis), amarilidaceelor (narcisa Narcisa poeticus, tuberoza Polianthes tuberosa), leguminoaselor (mimoza Mimosa argentea), violaceelor (violeta Viola odorata), oleaceelor (iasomia Jasminum grandiflorum). -Fructe. Pentru obtinerea de uleiuri esentiale se folosesc fructe ale plantelor din familia umbeliferelor: coriandrul (Coriandrum sativum), anasonul (Pimpinela anisum), feniculul (Foeniculum vulgare), chimenul (Carum carvi). -Frunze. In cazul familiei labiatelor, se folosesc frunzele. Dintre acestea, putem mentiona menta (Mentha piperita) si diversele ei varietati, catusnica (Nepeta cataria), din care se poate extrage citralul, busuiocul de camfor (Ocimum canum), in ale carui frunze si inflorescente se gaseste cinamatul de metil si camfor dextrogir, busuiocul cu miros de cuisoare (Ocimum gratissimum), in frunzele caruia se gaseste eugenol. Se mai folosesc si frunzele geraniaceelor, de exemplu ale geraniumului (Pelargonium roseum).

-Radacini. Ulei eteric se extrage din radacinile urmatoarelor plante: aracee (obligeana Acorus calamus), iridacee (irisul cu toate varietatile sale), graminee (vetiverul Vetiveria zizamoides). Extractia uleiurilor esentiale este un procedeu costisitor, din cauza cantitatii mari de materie prima necesara: este nevoie de cca 35 kg de plante pentru a se obtine 1 l de ulei esential si de mult mai mult in cazul unor plante precum trandafirii. Astfel, Robert Tisserand, in lucrarea Arta aromaterapiei, afirma ca pentru producerea unui litru de ulei volatil de trandafir bulgaresc este nevoie de nu mai putin de 2000 kg de petale! Asa se explica preturile mari cerute pentru uleiurile esentiale veritabile. In industria parfumurilor se folosesc insa uleiuri sintetice.

Totusi, proprietatile uleiurilor esentiale nu trebuie confundate cu cele ale frunzelor sau florilor unei aceleiasi plante. De asemenea, nu trebuie confundate uleiurile esentiale nici cu esentele culinare si parfumurile. Uleiurile esentiale sunt foarte concentrate in elemente chimice active si pot prezenta anumite riscuri. Unii compusi sunt agresivi in raport cu pielea sau mucoasele, altii pot fi toxici in doze mari sau daca sunt utilizati pe o perioada lunga de timp. Cat priveste utilizarea interna, trebuie stiut ca unii compusi (cum ar fi cetonele) sunt toxici si nu trebuie niciodata sa fie absorbiti. In principiu, uleiurile esentiale nu trebuie sa fie ingerate in stare pura. Ca si in cazul medicamentelor, trebuie sa va conformati recomandarilor de utilizare

Un alt lucru de retinut este ca una si aceeasi planta poate include mai multe specii, fiecare avand componente diferite. De exemplu, lavanda (Lavandula) are mai multe specii, printre care: officinalis, latifolia, stoechas etc. Ca atare, numele latin intreg este cel care indica specia de planta. Locul unde este cultivata (clima, altitudinea, compozitia solului) poate de asemenea sa influenteze compozitia chimica a unei plante. Uleiurile esentiale se pastreaza ferite de lumina si caldura. Daca sunt pastrate in conditii optime, sunt utilizabile si cativa ani de zile. Uleiurile care tin cel mai mult, si devin mai bune pe masura ce trece timpul, sunt de obicei rasini dense, precum tamaia si smirna, esente lemnoase precum.

Obtinerea parfumurilor sintetice se face prin metoda sintezei organice i purificare. n cazul parfumurilor naturale, procesul este mult mai indelungat si complex, necesitand multe medote de extragere a compusilor aromatici din materia prim. De obicei, dupa extragere rezulta uleiuri esentiale, dei pot fi extrase si uleiuri solide, in funcie de ct cear conin. Toate tehnicile de extracie modific, mai mult sau mai puin, mirosul compuilor organici, de obicei datorit temperaturilor ridicate, a solventilor, ori prin prezena oxigenului in procesul de extracie. Macerarea este cea mai folosit tehnic pentru extragerea compuilor aromatici in industria parfumului. Materia prim este scufundat intr-un solvent care poate dizolva compuii aromatici dorii. Macerarea poate dura de la cateva ore, pana la cateva luni. Aceast tehnic este de obicei folosit pentru a extrage compui care sunt prea volatili pentru distilare, sau care pot fi uor afectai de temperatura ridicat. Cei mai folosii solveni sunt hexan-ul si eterul dimetil. Extragerea folosind dioxid de carbon lichid este o tehnic relativ nou de extragere a compusilor din materia prim. Datorit temperaturii sczute i a lipsei reactivitii solventului folosit, compuii extrai folosind aceast tehnic ii pstreaz foarte bine mirosul original. Extragerea folosind etanol se folosete in cazul in care materia prim are un coninut foarte sczut de ap sau este uscat. Dac etanolul ar fi folosit pentru a extrage compuii din plante proaspete, care de obicei contin mari cantiti de ap, produsul rezultat ar fi foarte diluat. .

Distilarea este de obicei folosit pentru extragerea compuilor din plante, cum ar fi floarea de portocal si trandafirul. Materia prim este supus unor temperaturi ridicate, iar mai apoi compuii sunt colectai prin condensarea vaporilor distilai. Distilarea cu aburi se face prin folosirea apei clocotite pentru a extrage compuii volatili. Vaporii rezultai condenseaz, iar mai apoi uleiurile esentiale sunt separate de ap. Apa rmas inc mai contine compui aromatici si este de obicei numit hidrosol, ori distilat herbal, iar in unele cazuri aceasta este comercializat. Distilarea uscat se face prin supunerea materiei prime la temperaturi ridicate, ns fr a folosi ap pe post de solvent. Compuii aromatici sunt eliberai din materia prim, care mai apoi se contopesc pentru a forma mirosuri distincte. De obicei, aceast metod este folosit in cazul unei materii prime lemnoase, unde un miros cu o senzaie usoar de fum este dorit in produsul final. Fracionarea este folosit pentru a exclude anumii compusi aromatici din mirosul produsului finit. Aceast metod este mai scump, ins este folosit pentru a elimina anumite mirosuri care ar fi nedorite si de asemnea compoziia produsului final este mai uor de modificat.

Pentru a extrage compui aromatici din fructele ce fac parte din familia citricelor, coaja acestora este stoars. Aceste fructe sunt singurele care contin o cantitate suficient de uleiuri esentiale pentru ca aceast metod s fie profitabil. n cazul in care compuii organici nu pot fi extrai folosind distilarea, datorit temperaturilor ridicate, iar macerarea nu poate fi folosit, atunci se incearc absorbirea produsului aromatic in cear ori uleiuri solide. Folosind alcool etilic, se poate extrage ulei aromatic. Aceast metod este foarte rar folosit, in special datorit costurilor de productie foarte ridicate, dar si datorit existenei a multor alte metode care pot fi mult mai eficiente.

LAURUL Denumire:Laurus nobilis Frunza de dafin Originile laurului: Lauraceae - familia dafinului. Planta e numit laur, dar frunzele sale sunt cunoscute ca Frunze de dafin. Originar n Asia. Cununa de lauri reprezinta la romani un simbol clasic al succesului (mai ales printre atleii la Olimpiad, rzboinicii victorioi i poeii binecunoscui, termenul laureate fiind derivate tocmai de aici). Arbust peren care se poate dezvolta ntru-un adevrat copac , laurul atinge uneori pn la 9 m nlime. E preferabil s fie plantat n jardiniere. Florile sunt mici i albe, iar fructele de culoare roie-albstrie. Frunzele au margini erpuitoare i o arom puternic, care este conferit de uleiurile eseniale bogate. Zone de cretere ale laurului: Soare deplin sau umbr parial Prefer un loc protejat i un sol bogat. Utilizare laur: Scop decorativ: cu frunzele sale mereu verzi i foarte aromate, laurul adaug un plus de frumusee balcoanelor, teraselor i grdinilor. Putei aranja o grdin n care s plantai laurul alturi de alte plante aromatice mediteraneene, cum ar fi: rozmarinul, mirtul, levnica i oregano. Efecte terapeutice: Uleiul de laur se folosete n tratarea luxaiilor i a vntilor. Fructele de laur sunt de ajutor n tratarea reumatismului Gastronomie: frunzele de dafin confer o arom extraordinar supelor, sosurilor i a felurilor pe baz de carne.

LEVNICA Specie levnic: Lavandula angustifolia Familie levnic: Lamiaceae familia mentei Origini levnic: Levnica provine din zona mediteranean. Romanii utilizau levnica pentru parfumarea i dezinfectarea bilor publice, ca i mpotriva durerilor de cap. Levnica e utilizat la fabricarea parfumurilor i a spunurilor. Caracteristici levnic: Crete pn la 40-65 cm nlime i are frunze parfumate. Florile, parfumate i ele, apar ncepnd cu luna iulie. Levnica e bogat n uleiuri eseniale, saponine, taninuri i alcaloizi. Zon de cretere levnic: Are nevoie de soare i trebuie protejat mpotriva vntului. Solul trebuie s fie uor umed i argilos. Utilizare levnic: Scop decorativ: Levnica arat bine alturi de trandafiri. O puteti cultiva alturi de alte plante, la marginea straturilor, parfumul ei ajungnd pn la cele mai nalte balcoane. Cosmetic: levnica uscat este folosit ca ingredient la bi, din ea extrgndu -se i ulei. Efecte terapeutice: levnica se utilizeaz ca ingredient la prepararea bilor, deoarece induce somnul, diminund starea de stres. Levnica ajut la problemele legate de tensiune i la durerile de stomac. Gastronomie: levnica este una din faimoasele ierburi de Provence, alturi de isop, oregano, rozmarin, salvie, cimbru i fenicul.

MENTA Familie ment: Menta Lamiaceac - familia labiatelor Origini ale mentei: Menta cu frunzele rotunde i are originile n estul i sudul Europei, rspndindu-se din Insulele Britaniei pn n Sudul Suediei. Menta e cunoscut ca i plant culinar i decorativ. Caracteristici ale mentei: Menta crete rapid n grdin, ajungnd la o nlime de 90 cm sau mai mult. Menta are multe frunze cu arome de fructe, motiv pentru care englezii o mai numesc i menta-mr. Florile sale sunt albe sau roz i apar vara, trziu. Zone de cretere a mentei: Menta are nevoie de o lumin slab i de un sol umed i bogat, la fel ca ii alte specii de ment. Poate crete la soare, dar nu-I place uscciunea. Scop decorativ: e foarte des ntlnit n grdini. E parfumat. nfrumuseeaz balcoanele, dac e plantat n ghivece suspendate. Utilizare ment: Efecte terapeutice: menta conine mentol, ca i izma, i este folosit mpotriva problemelor stomacale i intestinale. Gastonomie: aroma proaspt de ment se potrivete bine felurilor de mncare dulci, contribuind, de asemenea, la prepararea unui ceai delicious. Frunzele de ment trebuie gtite, din cauza perilor care le acoper.

MIRT Familie mirt: Myrtaceae Origini mirt: Mirtul e asociat cu regiunea mediteraneean, dar poate fi gsit i din Asia Central pn n nordul Africii. Grecii antici vedeau mirtul ca pe un smbol al frumuseii i al dragostei. Caracteristici mirt: Mirtul - Plant peren care poate atinge 0,5 m nlime, dar de obicei se planteaz n ghivece, unde nu crete att de nalt. Frunzele cu glande uleioase sunt tipice pentru mirt. Florile albe parfumate ale mirtului apar la sfritul primverii. Mirtul conine o mare cantitate de uleiuri eseniale, precum i rini, taninuri i alcaloizi. Zon de cretere mirt: Mirtului i plac zonele nsorite, dar poate crete i la umbr slab. Solul nu trebuie udat excesiv. Utilizare mirt: Scop decorativ: putei planta mirtul n ghivece, pentru a v putea bucura de el toat vara, sau, dac vrei, putei savura parfumul i putei avea senzaia de var mediteraneean tot timpul iernii ntruct mirtul i pstreaz aroma tot timpul anului. Efecte terapeutice: frunzele de mirt conin un ulei esenial cu efecte antiseptic, care ajut n acelai timp la problemele de respiraie. Gastronomie: mirtul este folosit ca rozmarinul sau ca cimbrul, la carne pe grtar. Frunzele pot fi pregtite ca cele de dafin. Fructele mirtului pot fi folosite ca ingredient la prepararea sosurilor.

BUSUIOC Familie busuioc: Lamiaceae Origine busuioc: Busuiocul a fost o plant aromatic foarte cunoscut n Asia, timp de secole. Astzi, crete n Europa, n multe varieti i specii. Caracteristici busuioc: Busuiocul poate crete pn la 50 cm nlime, n funcie de climat i mediu. Busuiocul are frunze opuse, alungite, ascuite la vrf, bogate n uleirui eseniale. Busuiocul se gsete sub numeroase specii i tipuri, care difer ca arom, culoare a frunzelor i form. Zone de cretere busuioc: Pentru a-i dezvolta aroma la maximum, busuiocul necesit un loc cald i nsorit, cu un sol umed. Scop decorativ busuioc: datorit varietii florilor i a diferitelor sale arome, busuiocul arat foarte bine pe balcoane i terase. Florile sale reprezint o atracie pentru fluturi i albine. Utilizare busuioc: Efecte terapeutice: uleiul esenial de busuioc calmeaz nervii i alung stresul. Cosmetic: busuiocul este foarte efficient n meninerea respiraiei proaspete. Adugai 1 mn de frunze proaspete de busuioc ntr-o can de ap fierbinte , lsai s stea 15 minute i cltii-v gura cu acest amestec. Gastronomie: busuiocul este folosit foarte des n buctria mediteraneean. Se adaug salatelor i pastelor, dar i felurilor pe baz de carne i pete.

MGHIRAN Familie mghiran: Lamiaceae (familia labiatelor) Origini mghiran: Datorit popoarelor arabe, mghiranul mai crete nc n zona mediteraneean, unde i are originile. Mghiranul e vestit la romani i greci pentru numeroasele sale proprieti i beneficii. Mghiranul era adugat ca afrodisiac n vinurile roii bogate. Caracteristici mghiran: n zona de unde provine, aceast plant este peren, dar n climatele reci, este anual. Mghiranul are tulpini roii i frunze cenuii, aromate. Vara, florile mghiranului sunt albe, roz sau de culoarea levnici. Mghiranul e bogat n uleiuri eseniale, taninuri i substane amare. Zone de cretere ale mghiranului: Mghiranul are nevoie de acelai condiii ca i oregano: soare, cldur, i un sol umed. Utilizare mghiran: Scop decorativ: mghiranul crete ca plant anual, pe balcoane, n ghivece. Rspndete un miros plcut n amestecul cu alte plante. Efecte terapeutice ale mghiranului: mghiranul conine substane care ajut digestia. Ceaiul de mghiran ntrete sistemul nervos. Egiptenii antici foloseau mghiranul la dezinfectarea rnilor. Gastronomie: aroma mghiranului se potrivete foarte bine la supe, cartofi i feluri pe baz de carne.

OREGANO Familie oregano: Lamiaceae (familia labiatelor) Origini oregano: n sudul Europei, de unde s-a rspndit ulterior n Scandinavia, precum i n America Central i de Nord Caracteristici oregano: Acest arbust poate atinge o nlime de 50 cm. Oregano are rdcini groase i crete cu uurin. Oregano conine nu numai taninuri i alaliozi, dar i un ulei esenial ce are n componena sa timol. Condiii de cretere oregano: Cnd frunzele de oregano sunt zdrobite ntre degete, rspndesc o arom puternic. Una sau dou plante de oregano sunt suficiente pentru uzul casnic. Putei germina seminele de oregano la interior, la nceputul primerii, plantnd mai trziu rsadurile la exterior. Scop decorativ: Oregano e o plant aromatic foarte frumoas, care atrage albinele, fluturii si multe alte insect. Arat minunat n grdinile cu pietre. Oregano crete bine pe balcon, plantat n ghivece. Florile uscate de oregano confer bucheelelor o not aparte. Utilizare oregano: Gastronomie: Plant aromatic folosit la pizza, supe, carne i paste. Oregano se folosete n amestec cu alte plante aromatice, pentru a obine faimoasele ierburi de Provence. Efecte terapeutice: substanele amare stimuleaz funcia vezicii biliare. Ceaiul preparat din 1 lingur de oregano la 1 ceac de ap fierbinte amelioreaz problemele stomacale i intestinale. Cosmetic: Uleiul esenial coninut de oregano se folosete n compoziia a numeroase produse cosmetice.

VALERIAN Familia valerianei: Valwerianaceae (familia valerianei) Origini valerian: Adevrata valerian, cunoscut la noi i sub denumirile de odolean sau gua porumbelului, crete n toat lumea. Valeriana prefer locurile umede, cum ar fi malul iazurilor, pajitile i marginile pdurilor. n Evul Mediu, valeriana era folosit ca remediu mpotriva gutei. Circula vorba c demonii erau inui la distan cu ajutorul valerianei. Valeriana a fost recunoscut timp de secole pentru efectele ei calmante, iar astzi este cultivat pe zone extinse, fiind folosit la numeroase preparate farmaceutice. . Din iulie i pn n august, valeriana produce umbrele de flori albe sau roz. Valeriana conine alcaloizi cu efecte de calmare. Scop decorativ: valeriana produce o multitudine de flori albe sau roz. Uscate, pot fi folosite la crearea buchetelor. Efecte terapeutice: Valeriana este utilizat cu success mpotriva insomniei, a nervozitii i a stresului. Efectele sale calmante sunt induse de substana chimic valepotriat. Valeriana mai conine acid izovalerian, esteruri i taninuri, precum i uleirui eseniale. n timpul perioadelor de nervozitate sau insomnia, o baie cu valerian nainte de culcare poate aduce relaxarea mult dorit. Se consider c valeriana stimuleaz i pofta de mncare. Cosmetic: uleiul de valerian e folosit pe scar industrial la fabricarea parfumurilor, precum i ca ingredient aromatic n industria alimentar.

Trandafirul este un gen de plante perene ornamentale din familia Rosaceae, originar din regiunile continentale i subtropicale ale emisferei nordice, cuprinznd peste 200 de specii de arbuti, deseori spinoi. Trandafirul, denumit regina florilor, este unul din cele mai valoroase elemente ale unui parfum. Trandafirii au fost consacrati datorita folosirii lor in compozitia parfumurilor de catre greci si romani. Acestia sunt culesi noaptea, cand aroma lor este maxima, inainte de rasaritul soarelui. Cele mai importante specii de trandafiri folosite sunt: rosa centiforia, care se regaseste in sudul Frantei si rosa damascene (trandafirul din Damasc), care se foloseste in tarile arabe. De cele mai multe ori, pentru parfumerii este cultivat trandafirul din Damasc. Aroma de trandafir constituie 75% din compozitia oricarui parfum.

Iasomia este ingredient cheie, de esenta pura, ce defineste parfumurile fine. Florile de iasomie se culeg inainte de a inflori definitiv si trebuiesc ntrebuintate imediat ce incep sa imprastie aroma. Iasomia se pastreaza in cutii speciale pentru a-si pastra prospetimea si aroma naturala. Pentru a obtine 30 ml de esenta pura de iasomie sunt necesare aproximativ 8 000 de flori. in industrie, parfumurile de dama contin aproximativ 83% aroma de iasomie. Violetele sunt folosite in parfumerie de secole. Exista doua tipuri de violete folosite in parfumerie: violele Victoria si violetele de Parma. Violetele produc o cantitate foarte mica de ulei, fiind rar intrebuintate in zilele noastre, insa, in locul acesteia, se foloseste un ingredient sintetic.

ROZMARIN Familierozmarin: Lamiaceae (familia labiatelor) Origini rozmarin: Rozmarinul provine din zona mediteranean, unde crete adesea spontan, la malul mrii. Romanii i grecii antici considerau c rozmarinul aduce noroc, protejndu-I pe oameni de spiritele malefice. Caracteristici rozmarin: Acest arbust poate crete pn la 1,80 m nlime, dar la latitudinile nordice, nlimea sa rmne ceva mai mic. Trstura caracteristic a rozmarinului o reprezint frunzele n form de ace, care sunt la baz gri. Primvara rozmarinul produce flori albastre deschis, albe sau roz. Frunzele aromatice ale rozmarinului conin foarte mult ulei esenial bogat n camfor. Rozmarinul mai conine saponin, cu efect expectorant, ca i taninuri i alcaliozi amari. Condiii de cretere ale rozmarinului: i plac locurile calde i nsorite. Solul ideal pentru rozmarin trebuie s conin humus i nisip i trebuie s fie bine afnat. n regiunile mai calde, rozmarinul poate fi plantat ntr-un loc protejat, dar pe timpul iernii, trebuie bine acoperit. Arbustul tolereaz mai bine condiiile de ariditate, dect umezeala extrem. Utilizare rozmarin: Scop decorativ: rozmarinul are o arom plcut, de aceea ar trebui s-l plasai ntr-un loc folosit pentru relaxare. Efecte terapeutice: rozmarinul este bun pentru digestive i pentru circulaia sngelui. Datorit efectului su, rozmarinul este utilizat ca ingredient de baz pentru tratarea reumatismului. Planta mai stimuleaz i ntrete sistemul nervos. Cosmetic: Uleiul de rozmarin este un ingredient de baz n prepararea parfumurlor i a cosmeticelor. Gastronomie: datorit aromei sale intense, rozmarinul este un condiment foarte bun pentru carnea de diverse feluri i pentru pete.

Mueel roman (Anthemis nobilis) S-au obinut rezultate extraordinare n tratarea problemelor provocate de sindromul premenstrual, faciliteaz relaxarea, combate insomnia i stresul, reduce tensiunile musculare. Are propriei antiseptice, antispasmodice, febrifuge, sedative

Cimbrisorul Denumirea plantei: Cimbrisor (Thymus serpillum) Familia: Lamiaceae Denumiri populare: balsama, buruiana de balsam, cimbrisor de cimp, cimbrisor salbatic, cimbru pasaresc, cimbru tarlit, cimbrul ciobanului, iarba-cucului, lamaita, pimou, sarpunel, schinduf, simbru, sumuduc, serpunel, tamiita, timian, timisor, timbrisoare.

Ecologie si raspandire: Un subarbore mic cu flori albe sau rosiipurpurii, cu tulpinile ascendente (inaltimea carora variaza de la 5 la 30 cm.). Este raspandita prin pasuni si finete uscate, pe coline si la marginea padurilor, pe soluri aride, pietroase si nisipoase, formand mici tufe. Perioada de vegetatie: Infloreste din luna mai pana in septembrie. Perioada de recoltare: In perioada de inflorire a plantei se recolteaza partea ei aeriana, care chiar si dupa uscare are miros placut si aromat. Boli in care se utilizeaza: Uz intern: rinite cronice, lepra, enterocolite, dispepsii, viermi intestinali, boli hepatice, bronsita, astm bronsic, laringite, traheite, tusea convulsiva, anemie, tonic digestiv, tonic nervos (paralizie, apoplexie, scleroza in placi, trofie musculata), reconfortant general, epilepsie, alcoolism, afectiuni renale, afectiuni cardiace, gripa, guturai, stimularea secretiei de lapte, voma, abcese. Uz extern: rani si ulceratii tegumentare, rinite cronice, reumatism, crampe abdominale, stomacale si menstruale, spasme ale organelor pelviene (genitale).

Liliacul Liliacul sau Syringa vulgaris face parte din familia oleaceelor i este o specie din genul Syringa care nflorete primvara. Este un arbust a crui nlime poate ajunge pn la apte metri, cu ramuri drepte i lujeri puin muchiai.

PROIECT REALIZAT DE DOBREA SILVIANA SI CRETU ANA MARIA SUB INDRUMAREA DOMNULUI PROFESOR ROBU TEODOR