CMihai Teza PDF

Universitatea din Bucuresti
Scoala Doctorala de Fizic a

Teza de doctorat
Dezvoltari ale metodelor Doppler de
determinare a timpilor de viat a nucleari
Constantin Mihai
Conduc ator Stiint ic
Dr. Nicolae Victor Zamr
Bucuresti 2012
ii
Mult umiri
Rezultatele prezentate n aceast a lucrare au necesitat un volum impor-
tant de munc a, atat pentru realizarea experimentelor cat si pentru analiza
datelor si interpretarea lor teoretic a, volum de munc a care a fost mp art it
ntre membrii grupului de structura nuclear a din cadrul Departamentului de
Fizica Nucleara din IFIN-HH si nu numai. As dori s a le mult umesc tuturor
pentru contribut ia adusa la obt inerea acestor rezultate.
In primul r and, as dori s a mult umesc conducatorului stiint ic, domnului

Profesorului Doctor (si membru corespondent al Academiei Romane) Nico-
lae Victor Zamr pentru sprijinul constant oferit pe tot parcursul perioadei
n care am colaborat cu d ansul. Experient a profesional a extinsa, nivelul
nalt al cercet arilor stiint ice abordate si deschiderea la discut ii a domnului
Prof. dr. Zamr au cantarit greu n forma si cont inutul acestei teze. De
asemenea, trebuie s a imi cer scuze (ca de obicei) pentru o oarecare ntarziere
(de care sunt ntrutotul responsabil) n nalizarea tezei.
Domnului Dr. Alexander Pasternak i mult umesc pentru contribut ia adusa
n analiza datelor DSAM si pentru colaborarea fructuoas a. Alexander este
unul dintre cei mai experimentat i si important i expert i n analiza DSAM,
ind autorul pachetului de programe folosit pentru analiza spectrelor si
extragerea timpilor de viat a prin analiza formei liniei .
Am avut sansa de a lucra cu domnul Dr. Dorel Bucurescu, un zician
cu o vast a experient a de la care am nvat at spectroscopia si multe alte
lucruri.

Ii mult umesc pentru tot ajutorul oferit n realizarea experimentelor
prezentate n aceast a teza, analiza datelor si redactarea articolelor.
In realizarea experimentelor de spectroscopie la acceleratorul TANDEM,

un sprijin constant si important a venit din partea domnilor Dr. Nicolae
Marginean si Dr. Dan Mihai Filipescu, carora le mult umesc pentru discut iile
edicatoare (un termen care ascunde analiza datelor, montarea si alinierea
camerei de react ie, a t intelor de plunger si alte asemenea activitat i creatoare
de stres).
La baza unui experiment de succes st a o buna organizare, n acest sens
t in s a mult umesc nc a odat a ntreg grupului de structura nuclear a pentru
implicare si ajutor.
Cuprins
Lista de Figuri vii
Lista de Tabele ix
1 Introducere 1
1.1 Structura nucleului atomic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1
1.2 Spectroscopia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2
1.2.1 Tranzit ii electromagnetice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2
1.2.2 Metode ale spectroscopiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.2.3 Instrumente ale spectroscopiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.3 Obiectivele lucr arii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
2 Metode de determinare a timpilor de viat a 13
2.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
2.2 Metode de timing electronic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
2.2.1 Metoda FEST n dezintegrarea . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
2.2.2 Metoda FEST n fascicul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
2.3 Metoda distant ei de recul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 26
2.3.1 Metode de analiz a a datelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
2.3.2 Exemple de experimente RDM . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
2.4 Metoda atenu arii deplasarii Doppler . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
2.4.1 Teoria puterii de stopare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
2.4.2 Metoda centroidului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43
2.4.3 Metoda analizei formei liniei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
2.4.4 Metoda GRID . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
2.5 Alte metode de determinare a timpilor de viat a nucleari . . . . . . . . . 54
iii
CUPRINS
3 Metoda distant ei de recul 57
3.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
3.2 Camera de react ie Plunger . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 58
3.3 Metoda curbei de dezintegrare diferent iale . . . . . . . . . . . . . . . . . 63
3.4 Masuratori de timpi de viat a n
85
Sr . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
3.4.1 Aranjamentul experimental . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67
3.4.2 Schema de nivele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
3.4.3 Analiza DDCM . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
3.5 Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
4 Metoda DSAM n react ii (,n) 75
4.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
4.2 Aranjamentul experimental . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
4.3 Aplicarea metodei DSAM pentru react ii (,n) . . . . . . . . . . . . . . . 77
4.4 Studiul popul arii directe n cazul
122
Te . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 84
4.4.1 Determinarea parametrilor popul arii directe din analiza DSAM . 84
4.4.2 Rezultate noi sau revazute . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
118
Te . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
4.5.1 Analiza distribut iilor unghiulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
4.5.2 Analiza DSAM pentru
118
Te . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
120
Te . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 99
120
Te . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
4.7 Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
5 Structura colectiva a nucleului
118
Te 107
5.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 107
5.2 Modelul geometric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
5.3 Modelul bozonilor n interact ie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
5.3.1 Simetrii/limite ale modelului IBA . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
5.3.2 Formalismul ECQF . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
5.4 Structuri colective n
118
Te . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118
5.4.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118
5.4.2 Interpretarea IBA-1 a structurii
118
Te . . . . . . . . . . . . . . . 119
5.5 Concluzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
iv
CUPRINS
Anexe 125
A Date spectroscopice determinate n react ia
119
Sn(, n)
122
Te 127
B Date spectroscopice determinate n react ia
115
Sn(, n)
118
Te 135
C Date spectroscopice determinate n react ia
117
Sn(, n)
120
Te 139
Bibliograe 145
v
CUPRINS
vi
Lista de Figuri
1.1 Reguli de select ie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.2 Distribut ii unghiulare a radiat iei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
1.3 Spectrul radiat iei n dezintegrarea
152
Eu. . . . . . . . . . . . . . . . . 9
2.1 Metode de determinare a timpilor de viat a nucleari. . . . . . . . . . . . 14
2.2 Metoda FEST n fascicul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
2.3 Schema electronic a pentru metoda FEST. . . . . . . . . . . . . . . . . . 19
2.4 Curba de r aspuns prompt. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20
2.5 Masuratori de timpi de viat a prin metoda FEST n
96
Y. . . . . . . . . . 20
2.6 Schema electronic a pentru metoda FEST n fascicul. . . . . . . . . . . . 22
2.7 Efectul time walk. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
2.8 Masuratori de timpi de viat a prin metoda FEST n fascicul n
199
Tl. . . 24
2.9 Masuratori de timpi de viat a prin metoda FEST n fascicul n
103107
Cd. 25
2.10 Principiul metodei distant ei de recul. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
2.11 Exemplu de camera de react ie de tip plunger. . . . . . . . . . . . . . 29
2.12 Capacitatea t inta-stopper funct ie de distant a. . . . . . . . . . . . . . . . 29
2.13 Timpi de viat a n
85
Sr prin metoda RDM. . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
74
Zn prin metoda RDM. . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
2.15 Principiul metodei DSAM. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
2.16 Puterea de stopare a Pm n Cd. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
2.17 Masuratori de timpi de viat a prin metoda centroidului n
122
Te. . . . . . 45
2.18 Masuratori de timpi de viat a prin metoda analizei formei liniei n
33
S. . 47
2.19 Tehnici de analiz a a formei liniei n coincident a. . . . . . . . . . . . . 50
2.20 Masuratori de timpi de viat a prin metoda GRID n
124
Te. . . . . . . . . 53
vii
LIST
A DE FIGURI
3.1 Prezentare schematic a a camerei de react ie tip plunger . . . . . . . . . . 59
3.2 Sistemul de control al camerei de react ie tip plunger . . . . . . . . . . . 60
3.3 Calibrarea capacit at ii t inta-stopper si stabilitatea sistemului . . . . . . . 62
3.4 Reprezentare schematic a a popul arii indirecte, relevanta n metoda RDM. 64
3.5 Schema de nivele a
85
Sr . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
3.6 Spectre la diverse distant e t inta-stopper . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
85
Sr, prin metoda DDCM. . . . . . . . . . . . . . . . 72
4.1 Distribut ia probabilitat ii de populare a st arilor init iale n react ia ( ,n). 80
4.2 Distribut ia de probabilitate a timpului de populare. . . . . . . . . . . . 82
4.3 Parametrizarea funct iei de r aspuns a detectorului de GeHP. . . . . . . . 83
4.4 Spectre de coincident a - obt inut n urma react iei
119
Sn(, n)
122
Te . . 85
4.5 Inuent a modelului de side feeding n evaluarea timpului de viat a. . . . 86
4.6 Analiza formei liniei pentru tranzit iile de 1844 keV si 1849 keV . . . . 88
4.7 Analiza formei liniei pentru tranzit ia de 1535 keV . . . . . . . . . . . 88
4.8 Analiza formei liniei pentru tranzit iile de 1354 keV si 1357 keV . . . . 89
4.9 Analiza formei liniei pentru tranzit iei de 918 keV . . . . . . . . . . . . 90
4.10 Analiza formei liniei pentru tranzit iei de 1049 keV . . . . . . . . . . . 92
4.11 Distribut ii unghiulare ale tranzit iilor din
118
Te. . . . . . . . . . . . . . 94
5.1 Modele geometrice de structura nuclear a. . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
5.2 Triunghiul de simetrii Casten n reprezentarea geometric a . . . . . . . . 112
5.3 Triunghiul de simetrii Casten n reprezentarea algebric a . . . . . . . . . 118
5.4 Comparat ie ntre calculele IBA-1 si rezultatele experimentale pentru
118
Te. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
viii
Lista de Tabele
4.1 Timpi de viat a pentru st ari excitate n
122
Te determinat i prin metoda
DSAM . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 86
118
DSAM . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
120
DSAM . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100
5.1 Comparat ie ntre calculele IBA-1 si rezultatele experimentale pentru
118
Te122
A.1 Informat ia experimentala obt inut a n studiul react iei
119
Sn(, n)
122
Te . 127
A.2 Timpi de viat a si probabilitat i de tranzit ie reduse n
122
Te . . . . . . . . 132
B.1 Proprietat i deduse experimental ale tranzit iilor n
118
Te . . . . . . . . 136
C.1 Informat ia experimentala obt inut a n studiul react iei
117
Sn(, n)
120
Te . 139
ix
LIST
A DE TABELE
x
Capitolul 1
Introducere
1.1 Structura nucleului atomic
Nucleul atomic este un sistem cuantic mezoscopic constituit din neutroni si protoni (par-
ticule cu masa de 938 MeV si spin 1/2) care interact ioneaz a prin intermediul fort ei
nucleare si a fort ei Coulomb. Proprietat ile generale ale fort ei nucleare, determinate
empiric sunt urmatoarele: atractiva, foarte intens a, de raz a scurta de act iune, inde-
pendenta de sarcina, dependenta de spin si necentral a (tensoriala). Studiul structurii
nucleului atomic reprezinta o problema complexa datorit a faptului ca fort a nuclear a
nu este n ntregime nt eleas a, si n acelasi timp datorit a caracterului mezoscopic al
sistemului. Numarul de nucleoni este prea mic pentru ca sistemul s a e descris prin
metode statistice, iar rezolvarea computat ional a a problemei unui sistem de N nucle-
oni care interact ioneaz a prin fort e de tip 2-corpuri devine imposibil de rezolvat pentru
N13. Modelele teoretice care descriu structura nuclear a se bazeaz a pe observat ii
fenomenologice (cum ar observarea numerelor magice ce a dus la dezvoltarea mod-
elelor uni-particula), iar predict iile lor sunt limitate doar la anumite regiuni ale h art ii
nucleare.
St arile legate ale nucleului atomic pot descrise printr-un num ar relativ mic de
m arimi zice [1]: sarcina electric a, raz a, masa, energia de legatur a, momentul cinetic,
paritatea, momentul magnetic dipolar si momentul electric cuadrupolar. Aceste m arimi
reprezinta proprietat ile statice ale st arilor nucleare. Marimi ca probabilitatea de dezin-
tegrare si sect iuni ecace de react ie reprezinta proprietat i dinamice ale st arilor nucleare.
Toate aceste observabile prezinta variat ii puternice n funct ie de num arul de protoni si
1
1. INTRODUCERE
neutroni, indic and schimb ari ale structurii intrinseci a nucleului. Scopul spectroscopiei
nucleare este determinarea experimentala a acestor observabile si interpretarea lor n
cadrul modelelor teoretice.
Spectroscopia este cea mai folosita metod a n studiul structurii nucleare si este
aplicat a pentru determinarea spectrului de excitat ie, a timpilor de viat a, a momentelor
cinetice si a momentelor electromagnetice statice ale starilor nucleare excitate.
1.2 Spectroscopia
In cele mai multe cazuri, react iile nucleare sau dezintegr arile radioactive las a nucleul
nal ntr-o stare excitata. Aceste st ari se dezexcita prin intermediul interact iei elec-
tromagnetice si pot investigate prin detect ia radiat iei emise (radiat ii sau electroni
de conversie)[2, 3]. Studiul st arilor nucleare excitate prin prisma interact iei electro-
magnetice ntre st arile nucleare prezinta avantaje distincte datorit a faptului ca fort a
electromagnetica este bine descrisa teoretic, dar si pentru ca, n comparat ie cu fort a
nuclear a, interact ia electromagnetica este slab a si nu perturba sistemul.
Prin spectroscopie se pot determina proprietat i de baz a ale st arilor nucleare exci-
tate (energie de excitat ie, spin si paritate) folosind legi de conservare si reguli de select ie.
Determinarea probabilitat ii de tranzit ie ntre diferite stari nucleare ofera informat ii di-
recte despre structura st arilor respective.
1.2.1 Tranzit ii electromagnetice
Pentru o tranzit ie ntre o stare init iala de spin si paritate J
i
si o stare nal a de spin
si paritate J
f
, conservarea momentului cinetic impune emisia unui foton cu multipo-
laritatea L unde,
|I
i
I
f
| L |I
i
+I
f
| (1.1)
Din cauz a ca momentul cinetic intrinsec al fotonului este 1, tranzit iile intre
0
+
0
+
sunt interzise.

In acest caz, are loc conversia de electroni sau daca energia
tranzit iei este mai mare de 2m
e
=1022 keV, este posibil a si generare intern a de perechi
electron-pozitron.
Conservarea parit at ii impune tipul electric ( = (1)
L
) sau magnetic ( = (1)
L+1
)
al tranzit iei . De obicei, valorile J
i
si J
f
permit emisia a mai multor multipoli.

In
2
1.2 Spectroscopia
Figura 1.1 este prezentata o schema de dezintegrare cu valorile permise ale multipolilor
evident iate pentru tranzit iile .
Figura 1.1: Reguli de select ie. Schem a de nivele evident iind regulile de select ie pentru
tranzit iile
Probabilitatea de emisie a unui foton la tranzit ia ntre nivelele J
i
si J
f
este dat a
de [2, 4]:
if
(L) =
8(L + 1)
L((2L + 1)!!)
2
_
E
c
_
2L+1
B(L; J
i
J
f
), (1.2)
unde L reprezinta multipolaritatea, caracterul electric sau magnetic, E
energia
fotonului si B( L) reprezinta probabilitatea redusa de tranzit ie. Operatorul cuantic de
tranzit ie electromagnetica este bine cunoscut, ca urmare determinarea experimentala
a probabilitat ii reduse de tranzit ie ofera informat ii despre funct iile de unda n starea
init iala si nal a.
Dupa cum se poate observa n Figura 1.1, regulile de select ie permit multipolarit at i
diferite pentru o tranzit ie (cu except ia cazului cand oricare dintre st arile init iala
sau nal a este 0
+
). Pentru a stabili care dintre acestea sunt mai probabile, au fost
introduse estim arile uni-particula (unitat i Weisskopf) [5]. Acestea reprezinta valorile
fi
(L) n cazul tranzit iei unui nucleon ntre orbitali uni-particula. Aceste estim ari
3
1. INTRODUCERE
dau probabilitati de emisie pentru aceeasi energie a fotonului n urmatoarele rapoarte
[3]:
(M1) : (E2) : (M3) : (E4) = 1 : 1.4 10
3
: 2.1 10
10
: 1.3 10
13
,
(E1) : (M2) : (E3) : (M4) = 1 : 2.3 10
7
: 2.1 10
10
: 2.1 10
17
.
Astfel, n cazul n care regulile de selectie permit multipolii E2, M3, E4 .., doar mul-
tipolul E2 va avea o contribut ie importanta la probabilitatea de tranzit ie.

In cazul n
multipolii M1, E2, M3... sunt posibili, atunci la probabilitatea de tranzit ie va contribui
multipolul M1 cu o mic a contribut ie de la multipolul E2. Exist a foarte put ine cazuri
cunoscute experimental n care 3 multipoli au contribut ii m asurabile. Probabilitatea
de tranzit ie n cazul tranzit iilor de mutipolaritate mixta poate calculat a lu andn con-
siderare raportul de mixing [2], denit n cazul M1/E2 (cel mai ntalnit experimental)
ca:
2
E2/M1
=
(E2 : J
i
J
f
)
(M1 : J
i
J
f
)
Probabilitatea totala de dezintegrare a nivelului (invers proport ional a cu timpul
mediu de viat a) este egala cu suma probabilitat ilor de dezintegrare a tuturor tranzit iilor
si eventual a electronilor de conversie.
i
= 1/
i
=
if
+
CE
if
(1.3)
In cazul n care o stare nuclear a i se poate dezexcita prin emisia a mai multor
tranzit ii , factorul de ramicat ie a b
if
a tranzit iei ntre nivelele i si f reprezinta
probabilitatea de emisie a tranzit iei respective raportat a la suma probabilitat ilor de
emisie a tuturor tranzit iilor ce depopuleaz a nivelul i. Factorul de ramicat ie se poate
determina experimental din intensitatea radiat iei respective relativa la suma inten-
sit at ilor tuturor tranzit iilor ce dezexcita nivelul i
b
if
=
ij
/
i
= I
if
_
j
I
ij
.
Astfel, pentru determinarea probabilitat ilor reduse de tranzit ie este necesara cunoasterea
factorilor de ramicat ie pentru toate tranzit iile care dezexcita nivelul, a raportelor
de mixing pentru tranzit iile mixte si a coecient ilor de conversie electronic a pentru
tranzit iile convertite.
4
1.2 Spectroscopia
1.2.2 Metode ale spectroscopiei
Masuratorile directe sau n coincident a a radiat iilor furnizeaz a informat ii de baz a
pentru structura nucleara cum ar : energia tranzit iilor, intensit at ile lor si energia
nivelelor excitate. Informat ii despre multipolaritatea tranzit iilor se obt in din experi-
mente care urmaresc anizotropia emisie radiat iei e n raport cu o axa de simetrie,
e n raport cu direct ia emisiei n coincident a a unei alte tranzit ii.
0 20 40 60 80 100
W
(
)
(
a
.
u
.
)
0 20 40 60 80 100
(grade)
W
(
)
(
a
.
u
.
)
(a) 614 keV 6
+
4
+
(b) 1339 keV 3
-
2
+
a
2
=0.31(1)
a
2
=-0.21(2)
a
4
=-0.11(1)
a
4
=0.04(3)
Figura 1.2: Distribut ii unghiulare a radiat iei . Distribut ia unghiular a unor tranzit ii
n
118
Te, populat n react ia
115
Sn(, n) a) tranzit ia E2 de 614 keV, b) tranzit ia E1 de
1339 keV (vezi capitolul IV)
In cazul distribut iilor unghiulare, pentru a observa o distribut ie anizotropica, este

necesara obt inerea unei alinieri a momentelor cinetice ale nucleelor, n raport cu o
direct ie n spat iu. Aceasta aliniere este obt inut a n cazul nucleelor populate n urma
unor react ii nucleare, direct ia fasciculului de particule ind direct ia n raport cu care
5
1. INTRODUCERE
se aliniaz a nucleele produse n react ie [2]. Gradul de orientarea a nucleelor reziduale
este afectat de emisia de particule si radiat ii . Acest lucru va genera o populare
a substarilor magnetice, descrisa de o funct ie Gauss, cu centroidul la m=0, largimea
distribut iei reprezentand gradul de aliniere . Distribut ia unghiulara a radiat iei este
descrisa n general de [2, 4]:
W() =
k
A
k
P
k
(),
unde W() este distribut ia unghiulara, este unghiul dintre direct ia fasciculului si
directia de emisie a tranzit iei , P
k
sunt polinoamele Legendre, A
K
sunt coecient i
care depind de gradul de aliniere , J
i
, J
f
, multipolaritatea tranzit iei si eventual .
Conservarea parit at ii impune ca A
k
= 0 pentru k impar, iar k
max
=2L. Ca urmare,
distribut ia unghiulara este simetrica fat a de = 90
In practic a doar k=0, 2, 4 dau contribut ii semnicative la distribut ia unghiulara,

iar formula utilizat a frecvent este:
W() = A
0
[1 +a
2
P
2
(cos) +a
4
P
4
(cos)],
unde A
0
reprezinta intensitatea tranzit iei . Masurand intensitatea tranzit iei n
funct ie de unghi se pot determina astfel a
2
si a
4
, valori care pot folosite pentru
determinarea multipolarit at ii tranzit iei respective.

In Figura 1.2 sunt reprezentate
distribut iile unghiulare pentru 2 cazuri distincte, put andu-se observa diferent ele ntre
distribut iile unghiulare pentru L=1 si L=2.
Un alt mod de a observa o anizotropie unghiulara este const a n selectarea unei
anumit a populat ii a substarilor magnetice, prin m asurarea distribut iei unghiulare n
coincidenta cu o alta tranzit ie.

In cazul acesta, doar anumite st ari magnetice vor
selectate, iar distribut ia unghiulara va prezenta o anizotropie n funct ie de unghiul
dintre direct iile de emisie a celor dou a tranzit ii. Aceasta metode se numeste metoda
corelat iilor unghiulare si este folosita n general pentru st ari populate n urma dezin-
tegr arilor radioactive, n acest caz nucleele ind nealiniate.

In cazul acestei metode, este
necesara cunoasterea apriori a multipolarit at ii tranzit iei n coincident a cu tranzit ia de
interes. O metod a derivata din metoda corelat iilor unghiulare este metoda corelat iilor
direct ionale din st ari aliniate (metoda DCO), folosita n general pentru st ari populate
prin react ii nucleare (deci aliniate).

In acest caz, se estimeaz a raportul (raportul DCO)
6
1.2 Spectroscopia
ntre intensitat ile tranzit iei de interes n coincident a cu o tranzit ie de multipolaritate
cunoscuta, la 2 unghiuri alese astfel nc at s a mareasca sensibilitatea metodei.
Metoda distribut iilor unghiulare si metoda corelat iilor unghiulare pot folosite
pentru determinarea multipolarit at ii tranzit iilor de interes si a raportului de amestec.
Prin metoda DCO se pot determina multipolarit at i, dar nu se pot m asura rapoarte de
amestec.
Pentru a determina caracterul electric sau magnetic al unei tranzit ii , se impune
m asurarea polariz arii liniare a radiat iei . Metoda distribut iei polariz arii liniare se
bazeaz a pe dependent a imprastierii Compton de polarizarea liniar a a radiat iei .

In
acest caz, se denesc planul de polarizare prin direct ia axei de simetrie dupa care se
aliniaz a spinii nucleelor (e direct ia fasciculului, e direct ia de emisie a unei tranzit ii n
coincident a cu tranzit ia de interes) si direct ia de emisie a tranzit iei de interes ( ind
unghiul dintre cele doua drepte) si unghiul ntre direct ia de imprastiere Compton a
radiat iei si planul de polarizare. Funct ia de distribut ie a polariz arii liniare se deneste
ca:
P =
W(, = 0
) W(, = 90
)
W(, = 0
) +W(, = 90
)
Metoda are cea mai buna sensibilitate pentru =90
. Prin aceast a metod a se pot

determina si rapoarte de amestec .
Principalele metodele de determinare a timpilor de viat a a st arilor nucleare excitate
sunt metodele bazate pe efectul Doppler asupra radiat iei emis a de un nucleun zbor si
metodele electronice prin care se m asoar a diferent a de timp dintre popularea nivelului
si emisia radiat iei .
Metoda distant ei de recul presupune popularea nucleelor de interes prin react ii
nuclearentr-o t intandeajuns de subt irenc at nucleele s a zboare din t inta si stoparea
lor ntr-o folie aat a la o distant a cunoscuta. Radiat iile emise n zbor sunt afectate de
efectul Doppler, iar folosind detectori de nalt a rezolut ie se poate decela ntre radiat iile
emise n zbor si radiat iile emise dupa stopare. Deplasarea Doppler este dat a de:
E
s
() = E
0
_
1
v
2
c
2
1
v
c
cos
E
0
_
1 +
v
c
cos
_
, (1.4)
unde E
s
si E
0
sunt energiile tranzit iei emis a n zbor si, respectiv n repaus, v este
viteza de recul a nucleului, iar este unghiul dintre direct ia de recul a nucleului si
7
1. INTRODUCERE
direct ia de emisie a radiat iei . Cunoascand viteza nucleelor de recul si distant a de
zbor se poate deduce timpul de viat a al nivelului. Metoda se poate aplica pentru timpi
de viat a de ordinul picosecundelor [2].
Metoda atenu arii deplasatii Doppler (DSAM) presupune formarea nucleelor de in-
teres ntr-o t inta ndeajuns de groas a ncat nucleele s a e stopate. Daca timpul de
stopare este comparabil cu timpul de viat a al nivelului, atunci radiat ia va afectata
de efectul Doppler, forma liniei depinzand de timpul de viat a si de puterea de sto-
pare a materialului. Astfel, se poate deduce timpul de viat a al nivelului. Prin aceast a
metod a se pot m asura timpi de viat a n domeniul 10
15
10
12
s [2].
Prin metodele electronice de determinarea a timpilor de viat a nucleari se pot de-
termina timpi de viat a nucleari de la cateva milisecunde p an a la zeci de picosecunde,
m asurand timpul dintre popularea nivelului prin react ii nucleare sau dezintegr ari ra-
dioactive si depopularea acestuia prin tranzit ii .
Metodele de determinare a timpilor de viat a vor discutate pe larg in capitolul II.
1.2.3 Instrumente ale spectroscopiei
In detect ia radiat iei trei caracteristici ale detectorilor sunt importante : rezolut ia
energetic a, rezolut ia temporal a si ecient a de detect ie [6].

In spectroscopia sunt
folosite pe scar a larg a pentru detect ia radiat iei dou a tipuri de detectori: detectorii
cu semiconductori si detectorii cu cristal scintilator.
In cazul detectorilor cu semiconductori, materialul sensibil este un cristal de volum

mare de germaniu hiperpur (GeHP) sau germaniu (siliciu) dopat cu litiu (Ge(Li) sau
Si(Li)). La interact ia radiat iei (prin efect Compton, generare de perechi sau efect foto-
electric) cu materialul semiconductor se creeaz a electroni secundari energetici (electroni
) care la r andul lor creeaz a perechi electron-gol n materialul semiconductor. Electronii
creat i n cristal sunt colectati cu ajutorul unui potent ial de polarizare a cristalului, ast-
fel formandu-se un semnal electric la interact ia radiat iei cu materialul detectorului.
Datorita largimii mici a benzii interzise a cristalelor semiconductoare (pentru GeHP
0.68 eV la 273 Kn comparat ie cu o energie tipic a de 500 keV a radiat iei ), num arul de
perechi electron-gol este foarte mare, acest lucru rezult and ntr-o rezolut ie energetic a
superioar a. Detectorii de GeHP, utilizat i n experimentele ce fac parte din aceast a lu-
crare, au o rezolut ie energetica foarte buna (E/E=0.2%), o rezolut ie temporal a de
T=5-20 ns, depinzand de m arimea cristalului si energia depusa n cristal, iar n ceea
8
1.2 Spectroscopia
ce priveste ecient a de detect ie, detectorii cu semiconductor sunt cu un factor de 10
mai put in ecient i fat a de detectorii cu scintilator.

In experimentele de determinare a
timpilor de viat a prin metode Doppler sunt folosit i detectori de GeHP, rezolut ia ener-
getica a acestora ind necesara pentru a decela ntre radiat iile deplasate si nedeplasate
Doppler.
500 1000 1500
Energie (keV)
0
210
3
410
3
610
3
810
3
Spectru GeHP
Spectru LaBr
3
152
Eu
1
2
1

k
e
V
2
4
4

k
e
V
3
4
4

k
e
V
1
4
0
8

k
e
V
Figura 1.3: Spectrul radiat iei n dezintegrarea
152
Eu. Comparat ie ntre spectrele
energetice al radiat iei emis a de o sursa de calibrare de
152
Eu, masurate cu detectori de
GeHP si, respectiv detectori scintilatori cu LaBr
3
In cazul detectorilor cu cristal scintilator, la interact ia radiat iei cu cristalul se produc

scintilat ii care sunt transformate n semnal electric de un fotomultiplicator. Numarul
de fotoni produsi pentru ecare keV al radiat iei este relativ mic (63 fotoni/keV
pentru LaBr
3
(Ce)), acest lucru conducand la o rezolut ie energetic a inferioar a fat a de
detectorii cu semiconductor.

Insa, folosirea fotomultiplicatorului pentru obt inerea sem-
nalului conduce la o rezolut ie temporal a considerabil mai buna fat a de detectorii cu
semiconductor. Detectorii cu cristal scintilator folosit i n spectroscopia sunt :
cristale de NaI (Tl) considerate standard, au o rezolut ie energetic a de 10%, o
rezolut ie temporal a si ecacitate de detect ie medie
9
1. INTRODUCERE
cristalele de BaF
2
au cea mai buna rezolut ie temporal a, dar o rezolut ie energetic a
sub medie
cristalele de BGO (germanat de bismut Bi
4
Ge
3
O
12
) au cea mai buna ecient a de
detect ie, rezolut ie energetic a si temporal a medie
cristalele de LaBr
3
au cea mai buna rezolut ie energetic a dintre cristalele scintila-
toare de 2%, o rezolut ie temporal a asemanatoare cu cea a BaF
2
de 100 ps
si o ecacitate de detect ie buna
Detectorii scintilatori de LaBr
3
sunt folosit i n general n m asuratori de timpi de
viat a prin metode electronice, acest tip de experiment va prezentat pe scurt n capi-
tolul II.
In Figura 1.3 este prezentata o comparat ie ntre spectrul energetic al radiat iei
emis a de o sursa de calibrare de
152
Eu, m asurat cu detectori de GeHP si detectori
scintilatori cu LaBr
3
.
Experimentele de spectroscopie prezentate n aceast a lucrare au avut loc la accel-
eratorul TANDEM al Institutului National pentru Fizica si Inginerie Nucleara Horia
Hulubei (IFIN-HH), folosind un sistem de detect ie instalat pe una din liniile afer-
ente. Acceleratorul TANDEM este un accelerator electrostatic Van de Graaf de tip FN
TANDEM, cu o tensiune maxima pe terminal de 9 MV. Acceleratorul poate furniza
fascicule accelerate de ioni de diferite tipuri (protoni, ,
6,7
Li,
12,13
C,
16,18
O , etc) cu o
energie de E = (q +1)U
T
, unde q este sarcina ionului si U
T
este tensiunea pe terminal.
Sistemul de detect ie este format din 8 detectori de GeHP de ecient a relativa
50% si 8 detectori scintilatori de LaBr
3
. Opt ional se pot integra n sistem detectori de
neutroni, detectori de particule nc arcate si detectori planari de GeHP pentru detect ia
radiat iilor de energie mic a. Detectorii de GeHP sunt dispusi astfel: 5 detectori
sunt dispusi pe suprafat a exterioara a unui con cu varful n pozit ia t intei, astfel tot i
cei 5 detectori sunt la 143
fat a de direct ia fasciculului, 3 detectori sunt montat i pe

o mas a de distribut ii unghiulare, put and pozitionat i la diverse unghiuri intre 0
si
90
. Semnalele electronice de la detectori sunt prelucrate cu lant uri spectroscopice

analogice, iar datele sunt achizit ionate n modul list a printr-un sistem de achizit ie
CAMACn standard FERA. Condit ia de achizit ie a datelor (condit ia de trigger) este
o condit ie de multiplicitate a detect iei radiat iei , presupun and detect ia n coincident a
a cel put in n (n-multiplicitatea) tranzit ii . Independent, spectre necondit ionate pot
10
1.3 Obiectivele lucrarii
m asurate folosind 4 convertoare analog-digital (ADC). Datele n modul list a sunt
prelucrate oine folosind codul de sortare gsort, construindu-se matrici de coincident a
bidimensionale si tridimensionale precum si spectre condit ionate.
1.3 Obiectivele lucrarii
Obiectivul principal al acestei lucr ari este dezvoltarea si implementarea metodelor de
determinare a timpilor de viat a nucleari bazate pe efectul Doppler la acceleratorul
TANDEM al IFIN-HH. Astfel de metode, prin sensibilitatea marimilor determinate la
structura nuclear a, deschid calea spre studiul n detaliu a evolut iei structurii nucleare
cu num arul de nucleoni.
Metoda distant ei de recul presupune folosirea unei camere de react ie special proiec-
tate (plunger) astfel nc at s a asigure o distant a de zbor de ordinul micronilor ntre
t inta si stopant. Precizia necesara impune folosirea de motoare piezoelectrice pentru
modicarea distant ei de zbor, a micrometrelor electronice inductive pentru m asurarea
distant ei, monitorizarea distant ei prin metoda capacit at ii. O astfel de camer a a fost
construita si instalat a n sistemul de detect ie instalat la acceleratorul TANDEM al
IFIN-HH. Camera de react ie, mpreuna cu sistemul de detect ie au fost folosite pentru
a m asura timpi de viat a n nucleul
85
Sr, populat n reat ia
76
Ge(
13
C, 4n).
O problema comun a a metodelor Doppler de determinare a timpilor de viat a nucleari
o constitue modul de populare al nucleului de interes n react ii nucleare. Astfel, nivelele
pot populate e direct din continuum (side-feeding) prin tranzit ii statistice (E1
sau E2), e indirect, prin tranzit ii de pe alte nivele (discreet feeding). Deseori,
aceste procese se desfasoar a n timpi comparabili cu timpul de viat a al nivelului de
interes, iar efectul lor trebuie luat n considerare.

In cazul metodei distant ei de recul,
prin m asurarea n coincident a a radiat iei de interes cu radiat ii deplasate Doppler
ce populeaz a nivelul de interes, se nlatura problema side-feeding-ului. Aceasta metod a
este cunoscuta ca metoda curbei de dezintegrare diferent iala. Camera de react ie, ex-
perimentul, metoda de prelucrare a datelor si rezultatele sunt prezentate n capitolul
III.
Metoda atenu arii deplasarii Doppler a fost folosita cu succes n react ii nucleare
directe cum ar (n, n), (p,n) unde problema side-feeding-ului nu exista, nivelele ind
populate direct din react ie. De asemenea, metoda DSAM a fost folosita extensiv n
11
1. INTRODUCERE
react iile de fuziune-evaporare induse de ioni grei.

In acest caz, doar cateva nivele sunt
populate puternic prin side-feeding, iar prin tehnici de condit ionare a coincident elor
-, se poate nl atura problema side-feeding-ului.
Aplicarea metodei DSAMn cazul react iilor induse de particule prezinta avantaje
importante n ceea ce priveste st arile nucleare care pot studiate. React iile (,n)
populeaz a puternic st ari de spin jos, st ari care sunt de interes n structura nuclear a si
care nu se populeaz a n react ii cu ioni grei.

Insa, aplicarea metodei DSAM n cazul
react iilor (,n) prezinta unele dezavantaje specice, care trebuie tratate corespunzator.
Astfel, viteza de recul a nucleelor reziduale este mic a (v/c 0.3%), rezult and un efect
Doppler redus, dicil de pus n evident a. Timpul de stopare al nucleelor de recul este
mic (de exemplu t
st
0.5ps pentru t inte de Sn), din acest motiv timpi de viat a mai
mari de 1 ps sunt dicil de determinat. Popularea prin tranzit ii statistice are un
rol important si trebuie tratat a pentru ecare nivel n parte. Un model statistic a
fost folosit pentru simularea Monte Carlo a tranzit iilor statistice, calculandu-se astfel
timpii de populare. Modelul a fost validat prin m asurarea de timpi de viat a n
122
Te
prin react ia
119
Sn(,n). Pentru determinarea parametrilor modelului, timpii de viat a
a 8 st ari excitate, m asurati n reactia (,n) au fost comparat i cu valorile determinate
independent prin metoda DSAM n react ia
122
Te(n, n) [7], n acest caz timpii de
viat a neind afectat i de side-feeding. Acelasi model a fost folosit pentru determinari de
timpi de viat an
118,120
Te prin react iile
115,117
Sn(,n). Modelul, detaliile experimentale
si rezultatele sunt prezentate pe larg n capitolul IV.
Sensibilitatea probabilitat ii de tranzit ie la structura st arilor nucleare este subliniata
n capitolul V, unde rezultatele experimentale obt inute n cazul
118
Te sunt analizate
prin prisma modelelor colective de structura. Astfel, rezultatele teoretice obt inute cu
modelul bozonilor n interact ie au aratat ca
118
Te are o structura de vibrator anarmonic
sferic, iar congurat ia deformat a bazat a pe excitat ii uniparticula din p atura Z=50,
prezisa teoretic si pe baza analogiei cu lant urile izotopice ale elementelor nvecinate are
o inuent a neglijabila n cazul
118
Te.
12
Capitolul 2
Metode experimentale de
determinare a timpilor de viat a
nucleari
2.1 Introducere
Determinarea timpilor de viat a ai st arilor nucleare excitate este unul dintre cele mai
active domenii ale structurii nucleare. Elementele de matrice extrase din timpii de
viat a sunt observabilele experimentale cele mai sensibile la funct iile de unda ale st arilor
nucleare, reprezentand cea mai semnicativ a comparat ie ntre modelele teoretice de
structura nuclear a si experiment.
Dezexcitarea a unei st ari nucleare excitate este guvernat a de legea dezintegr arii
radioactive N = N
0
e
t/
. Metodele experimentale prin care este m asurata direct
curba de dezintegrare sunt cunoscute ca metode directe. Astfel, n cazul metodelor de
timing electronic, curba de dezintegrare se m asoar a urmarind diferent a de timp ntre
detect ia particulei sau radiat iei care populeaz a nivelul de interes si detect ia radiat iei
(sau a electronilor de conversie) care dezexcita nivelul respectiv.

In cazul metodelor
Doppler, curba de dezintegrare se m asoar a prin comparat ia timpului de viat a cu timpul
de stopare sau timpul de zbor al nucleului de recul rezultat n urma unei react ii nucleare,
cronometrul ind efectul Doppler ce afecteaza radiat ia emis a n zbor .
Metodele indirecte sunt metodelen care se m asoar a m arimi zice corelate cu timpul
de viat a al nivelului (de exemplu largimea energetic a a nivelului). Cea mai utilizat a din-
13
2. METODE DE DETERMINARE A TIMPILOR DE VIAT

A
Figura 2.1: Metode de determinare a timpilor de viat a nucleari. Comparat ie ntre
domeniile de sensibilitate a diferitelor metode de determinare a timpilor de viat a nucleari
[8]
tre metodele indirecte este excitarea Coulomb (Coulex), n care se determina sect iunea
ecace de excitare Coulomb a unui nivel, marime zic a corelat a cu probabilitatea redusa
de tranzit ie.
In Figura 2.1 sunt prezentate domeniile de sensibilitate a diferitelor metode de

determinare a timpilor de viat a nucleari. Se observ a ca, prin aceste metode se pot
m asura timpi de viat antr-un domeniu ce acopera 9 ordine de m arime. Trebuie precizat
ns a, ca ecare dintre aceste metode prezinta anumite limit ari specice n aplicarea lor
pentru diferite nuclee. Metodele Doppler sunt cele mai folosite [8], majoritatea timpilor
de viat a cunoscut i ind m asurat i cu aceaste metode. Acest lucru se datoreaz a usurint ei
de implementare a metodelor Doppler, precum si faptului ca, de cele mai multe ori,
timpii de viat a ai st arilor nucleare de energie joasa au valori n limita de sensibilitate
a metodelor Doppler. Nivelele cu timpii de viat a cu valori mai mari de cateva zeci de
picosecunde (nivele izomere) sunt studiate mai ales prin metode de timing electronic.
Aceste metode vor discutate pe larg n acest capitol.
14
2.2 Metode de timing electronic
Determinarea timpului de viat a al unui nivel excitat prin metode de timing const a n
m asurarea timpului de la popularea nivelului de interes p an a la emisia tranzit iei ce
il depopuleaz a si extragerea timpului de viat a din curba de dezintegrare. Momentul
de timp n care a avut loc popularea nivelului este denit e prin pulsarea fascicului,
e prin momentul detect iei unei particule emise n react ia nuclear a sau dezintegrarea
radioactiva, e prin momentul detect iei unei tranzit ii ce populeaz a direct starea,
iar momentul de timp al detect iei radiat iei ce dezexcita este denit ca momentul
depopul arii nivelului.
Figura 2.2 prezinta schematic metoda Fast Electronic Scintillation Method (FEST),
o metod a de timing electronic n care se folosesc 2 detectori cu scintilatori cu rezolut ii
temporale de ordinul 100 ps (cum ar LaBr
3
(Ce) sau BaF
2
) si un detector de GeHP
pentru a selecta cascada de interes.
Figura 2.2: Metoda FEST n fascicul. Metoda Fast Electronic Scintillation Method
(FEST) n fascicul, o metod a de timing electronic, bazata pe coincident e -
Metodele de timing electronic se bazeaz a pe folosirea unui modul electronic de con-
versie timp-amplitudine (TAC) [6], care produce un semnal cu o amplitudine proport ional a
cu diferent a de timp dintre start si stop. Semnale de start si stop sunt semnale logice de
timp obt inute prin prelucrarea semnalelor detectorilor cu module de discriminare tem-
poral a cu fract ie constanta (Constant Fraction Discriminator CFD), care marcheaz a
momentul de timp n care a avut loc detect ia. Spectrele de timp obt inute prin aceast a
metoda sunt inuent ate de 3 factori [8] :
15

A
Variat ii n momentul de timp al detect iei: acestea pot aparea din cauza variat iei
distant ei dintre detector si t inta, de la detector la detector, sau din cauza unghi-
urilor solide mari acoperite de detectori.

In general, aceste efecte pot minimizate
experimental.
Variat ii n timpul de r aspuns al detectorilor: aceste efecte pot varia considerabil
pentru diferitele tipuri de detectori folosit i, contribut ia majora ind datorat a
dependent ei de energie a timpului de crestere (risetime) a semnalului de la
detector. Acesta dependent a conduce la variat ii cu energia a momentului de
timp marcat de modulele de discriminare temporala, efect cunoscut ca time
walk. Acesta este compensat ntr-o oarecare m asura de modulele de discriminare
temporal a cu fract ie constanta (CFD) si poate corectat la prelucrarea datelor.
Variat ii n electronic a: aceastea sunt datorate zgomotolui electronic (jitter)
si/sau variat iei cu temperatura a parametrilor modulelor electronice. Aceste
efecte sunt minore dac a se folosesc module de calitate.
Spectrul de timp prompt (corespunzator unui timp de viat a mult mai mic ca
rezolut ia temporala) ntre doi detectori reprezinta curba de r aspuns prompt. Timpul
de viat a al starii de interes este m asurat prin comparat ie cu curba de r aspuns prompt.
In funct ie de valoarea timpului de viat a si de rezolut ia temporal a a detectorilor, una

din urmatoarele metode poate folosita pentru determinarea timpului de viat a:
Metoda curbei (pantei) de dezintegrare, aplicabil a dac a timpul de viat a este mai
mare dec at rezolut ia temporal a a detectorilor, astfel nc at pe partea ntarziat a a
spectrului de timp apare curba exponent iala de dezintegrare. Timpul de viat a este
determinat direct din panta logaritmica a spectrului de timp. Metoda convolut iei
foloseste deconvolut ia spectrului experimental n curba de dezintegrare si curba
de r aspuns prompt pentru a mbunatati precizia metodei.
Metoda centroidului se bazeaz a pe m asurarea timpului de viat a din diferent a intre
centroidul (momentul de ordinul I) curbei de r aspuns prompta si centroidul curbei
de r aspuns ntarziat (corespunzatoare nivelului de interes). Folosind aceast a
metod a se pot masura timpi de viat a de p an a la 50% din rezolut ia temporal a.
16
Metodele de timing electronic pot folosite cu orice detectori, dar tipul de detectori
folosit i inuenteaza sensibilitatea metodei. Un exemplu este descris n Ref. [9], n care
sistemul de detect ie instalat la acceleratorul TANDEM compus din 5 detectori de GeHP
si un detector cu scintilator lichid pentru detect ia neutronilor a fost folosit pentru a
m asura timpi de viat a n domeniul nanosecundelor n
86
Y.
Cele mai importante rezultate ale metodelor de timing electronic sunt timpii de
viat a n domeniul zecilor de picosecunde, care pot m asurat i prin metoda Fast Elec-
tronic Scintillation Timing (FEST) [10, 11], folosind detectori cu cea mai buna rezolut ie
temporal a. Metoda FEST n dezintegrarea
a fost folosita cu succes pentru deter-

min ari de timpi de viat a n nuclee neutrono-excedentare produse prin siune nucleara
la separatoare de mas a. Unul dintre cele mai importante rezultate este m asurarea de
timpi de viat a n nucleul dublu magic
132
Sn [12].
2.2.1 Metoda FEST n dezintegrarea
Metoda FEST, introdusan Ref. [10, 11], reprezinta o metod a de m asurare a timpilor de
viat a nucleari n domeniul zecilor de picosecunde cu aplicabilitaten cazul nucleelor pop-
ulate n urma dezintegr arii . Aceasta metod a a fost folosita cu succes la separatoare de
mas a, folosite pentru obt inerea nucleelor-parinte un urma siunii nucleare, studiindu-se
astfel nuclee neutrono-excedentare populate n dezintegrarea
a produsilor de siune
[12]. De asemenea, metoda FEST a fost aplicat a la sisteme de transport a radioac-
tivitat ii, pentru studiul nucleelor neutrono-decitare populate n dezintegrarea
+
a
produsilor de react ie rezultat i n urma react iilor de fuziune-evaporare induse de ioni
grei [13].
Pentru obt inerea informat iei de timp, metoda se bazeaz a pe construirea spectrului
de timp dintre momentul popul arii nivelului de interes prin detect ia particulei ntr-un
scintilator plastic si momentul dezexcitarii prin detect ia radiat iei ntr-un scintilator
rapid. Specic metodei FEST este folosirea de detectori de GeHP n coincident a cu
scintilatorii rapizi pentru a selecta nivelul de interes. Efectele variat iilor timpului de
r aspuns al sistemului sunt reduse prin folosirea ca detector de start a unui scintilator
plastic subt ire, sensibil la radiat ia . Datorita faptului ca radiat iile cedeaza doar
o parte E din energia lor n scintilatorul plastic, acesta ofera un r aspuns temporal
uniform pentru radiat ii de energii mari. Pentru detectorul de stop se folosesc scinti-
latori anorganici rapizi, BaF
2
sau LaBr
3
(Ce), acestia oferind posibilitatea de a selecta
17

A
tranzit iile de interes. Pentru o rezolut ie temporal a optim a, n cazul ambelor tipuri
de scintilatori semnalul de la dinoda fotomultiplicatorului este folosit pentru obt inerea
spectrului de timp.
Detectorii folosit i n metoda FEST sunt optimizat i din toate punctele de vedere
n scopul obt inerii celei mai bune rezolut ii temporale. Astfel, detectorul de radiat ie
este un scintilator plastic de tip NE111A, aceasta reprezintand alegerea recomandata
n Ref. [11] ca ind cel mai rapid tip de scintilator plastic.

In detect ia particulelelor
trebuie t inut cont de spectrul energetic continuu al acestora si de pierderea liniar a de
energie a particulelor n substant a. Astfel, pentru a optimiza rezolut ia temporal a si
a minimiza variat iile energiei depuse de particulele n detector (si implicit efectul de
time walk) se folosesc scintilatori plastici subt iri.

In Ref. [11] sunt folosit i scintilatori
cu diametrul de 1.3 cm si grosimea de 3 mm.
Scintilatorii folosit i pentru detect ia radiat iei n Ref. [11] au fost cristalele de BaF
2
,
acestea oferind o rezolut ie temporal a foarte buna si o rezolut ie energetic a moderat a.
Pentru o colectare ecienta a luminii produse de radiat ia n cristal, scintilatorii au o
forma tronconica, dimensiunile folosite n Ref. [10, 11] ind: diametru de 2.5 cm la baz a
si 1.9 cm la varf si grosimea de 1.3 cm. Trebuie subliniat ca dimensiunile scintilatorilor,
prin variat ii ale timpului de colectare a luminii afecteaza puternic rezolut ia temporal a,
ind preferat i n aceste cazuri scintilatorii de dimensiuni mai mici, desi acestia sunt
mai put in ecient i.
Recent, a fost introdus un nou tip de cristal scintilator, LaBr
3
(Ce) caracterizat de
o rezolut ie temporal a comparabila cu cea a cristalelor de BaF
2
si o rezolut ie energetica
ce depaseste orice alt tip de scintilator. Aceste proprietat i au facut ca acest tip de
scintilator s a e adoptat n metoda FEST. Primele rezultate au fost raportate n Ref.
[14, 15].
Fotomultiplicatorii folosit i pentru obt inerea semnalului de la scintilatori sunt de
obicei de tip XP2020, cu 8 sau 10 dinode. Acesti fotomulplicatori sunt caracterizat i
de o excelenta optica care asigura colectarea ecienta a luminii, timpi scurt i de tranzit
pentru electroni indiferent de pozit ia punctului de interact ie a luminii cu fotocatodul.
Geometria de detect ie poate inuent a precizia metodei, astfel este recomandat ca
detectorul de particule s a e plasat cat mai aproape de sursa radioactiva, iar detectorii
de radiat ii s a e amplasat i la distant e mai mari, limit andu-se astfel unghiul solid al
acestora.
18
Figura 2.3: Schema electronica pentru metoda FEST. Schema electronic a folosita
n metoda FEST n dezintegrarea . Figura preluata din [10]
Metoda FEST este o metod a eletronic a de determinare a timpilor de viat a, astfel
calitatea rezultatelor depinde de schema electronic a folosita pentru prelucrarea sem-
nalelor si achizit ia de date.

In Figura 2.3 este prezentata schema electronic a folosita n
Ref. [10, 11]. Semnalele de la dinoda fotomultiplicatorilor sunt prelucrate de module
de discriminare temporala cu fract ie constanta (CFD), obt in andu-se astfel semnale log-
ice de timp. Detectorul de particule , ind cel mai put in afectat de efectul de time
walk este folosit ca START pentru modulele de conversie timp-amplitudine (TAC),
iar semnalele detectorilor de , ntarziate corespunzator sunt folosite ca STOP pen-
tru TAC (din acest motiv metoda se mai numeste metoda coincident elor ntarziate).
Schema poate extinsa pentru mai mult i detectori scintilatori pentru radiat ii si de-
tectori de GeHP, multiplic and corespunzator num arul de convertoare timp-amplitudine
si distribuind semnalul de start de la scintilatorul plastic la acestea.
In Figura 2.4 este prezentata curba de r aspuns prompt obt inut an Ref. [11] folosind
detectorii prezentat i mai sus. Curba a fost m asurata n dezintegrarea
a
24
Na, spec-
trul ind conditionat de detect ia unei radiat ii de 1.37 MeV si de detect ia unei radiat ii
cu energia mai mare de 400 keV.
In mod ideal, curba de r aspuns prompt este o funct ie

Gauss caracterizat a de largimea la semi-n altime, m arime denumit a rezolut ie tempo-
19

A
Figura 2.4: Curba de raspuns prompt. Spectru de timp - masurat n dezintegrarea
a
24
Na. Este caracterizat de o rezolut ie temporala de 96 ps si de o coad a exponent iala
cu un timp de viat a aparent de 12 ps. Figura preluata din [11]
Figura 2.5: Masuratori de timpi de viat a prin metoda FEST n
96
Y. Stanga
Schema de nivele part iala a
96
Y. Dreapta Spectru de timp - masurat n dezintegrarea
a
96
Sr, condit ionat de detect ia tranzit iei de 809 keV n detectorul de GeHP si detect ia
tranzit iei de 122 keV n scintilatorul de BaF
2
. Este prezentat a si deconvolunt ia spectrului
(curba continua) cu un timp de viat a de 293(8) ps. Figura preluata din [10]
20
rala.

In mod practic, curba de r aspuns prompt este afectata de factori experimentali
(efecte de time walk, jitter, etc) care au ca rezultat aparit ia unor cozi exponent iale
n spectrul de timp. Acestea sunt caracterizate printr-un timp de viat a aparent, care,
n cazul spectrului din Figura 2.4 este de 14 ps.
In Figura 2.5 este exemplicat a aplicarea metodei FEST n cazul dezintegr arii a
96
Sr
96
Y [10].

In st anga gurii este prezentata o schem a de nivele part iala a
96
Y, iar
n dreapta este prezentata distribut ia de timp -, condit ionat a de detect ia tranzit iei
de 809 keV ce populeaz a nivelul de 122 keV n detectorul de GeHP si a tranzit iei de
122 keV n detectorul de BaF
2
. Pentru determinarea timpului de viat a de 293(8) ps,
a fost folosita metoda deconvolut iei, curba de r aspuns prompt ind considerata de tip
Gauss (linie punctata n Figur a 2.5).
Metoda FEST n dezintegrarea are avantaje semnicative, prin aceast a metod a
devin accesibili experimental timpi de viat a de ordinul zecilor de picosecunde, stabilind
astfel limita inferioar a de aplicabilitate a metodelor de timing electronic. Faptul ca
nucleul de interes se populeaz a n dezintegrarea reprezinta un avantaj din perspectiva
momentului cinetic al st arilor populate.
2.2.2 Metoda FEST n fascicul
Timp de aproape 25 de ani, metoda FEST a fost aplicat a doar pentru nuclee populate
n dezintegrarea . Acest lucru se datora, pe de o parte, faptului ca detect ia particulei
cu scintilatori rapizi furnizeaz a un semnal de start rapid si neafectat de time walk
pentru modulele TAC, dar si faptului ca n dezintegrarea se obt in spectre curate
(fara contamin ari si cu un numar relativ mic de tranzit ii ) care pot analizate desi
rezolut ia energetic a a detectorilor rapizi de BaF
2
este relativ slab a. Concomitent cu
aparit ia cristalelor de LaBr
3
(Ce), puterea de rezolvare a metodei FEST a crescut da-
torit a rezolut iei energetice superioare a acestor cristale. Urmatorul pas a fost aplicarea
metodei FEST n fascicul, prin coincident e triple --, folosind un sistem de detect ie
care combin a detectori de GeHP si detectori scintilatori de LaBr
3
(Ce).
Metoda FEST n fascicul a fost aplicat a pentru prima data la acceleratorul TAN-
DEM al IFIN-HH [16], folosind sistemul de detect ie descris pe scurt n capitolul I.
Aceasta metod a este potrivita n special pentru react ii n care multiplicitatea radiat iei
este mare, cum ar react iile de fuziune-evaporare.

In acest caz, detect ia radiat iilor
a fost realizat a folosind 8 detectori de GeHP si 5-8 detectori de LaBr
3
(Ce). Ca si
21

A
Figura 2.6: Schema electronica pentru metoda FEST n fascicul. Schema elec-
tronica folosita n metoda FEST n fascicul. Figura preluata din [16]
n cazul metodei FEST n dezintegrarea , detectorii de GeHP au fost folosit i pentru
selectarea nivelului de interes.
Detectorii cu cristal scintilator de LaBr
3
(Ce) folosit i n Ref. [16] au fost de 3
tipuri din punctul de vedere al dimensiunilor: cristale cilindrice de 1 inch n alt ime si
1 inch diametru, cristale cilindrice de 1.5 x 1.5 inch si cristale cilindrice de 2 x 2 inch.
Rezolut ia temporal a pentru ecare din detectorii enumerat i sunt de 150 ps, 180 ps si
300 ps, respectiv. Recent au fost testate cristale tronconice de 1.5 inch n alt ime, 1.5
inch diametru la baz a si 1 inch diametru la varf, acestia avand o rezolut ie temporal a
de 120 ps.
Folosirea detectorilor de LaBr
3
(Ce) pentru extragerea informat iei de timp necesit a
o metod a speciala atat pentru procesarea semnalelor de timp cat si pentru analiza
datelor. Schema electronic a folosita pentru prelucrarea semnalelor de timp n Ref.
[16] este prezentata n Figura 2.6. Semnalul de stop al TAC-ului este un semnal de
multiplicitate a detectorilor de LaBr
3
(Ce), corespunzand detect iei n coincidenta a doua
sau mai multe radiat ii . Acest semnal este condit ionat de detect ia unei radiat ii n
detectorii de GeHP si este folosit ca stop comun pentru toate TAC-urile din schem a.
Semnalul de start al TAC-ului este semnalul de timp individual al ec arui detector.
Intarzierile necesare pentru corelarea semnalelor de la detectorii de GeHP si LaBr

3
(Ce)
22
Figura 2.7: Efectul time walk. Exemplu de corect ie a efectului de time walk a)
matrice energie-timp, obt inuta cu sursa de
60
Co, condit ionata de detect ia tranzit iei de 1332
keV, b) aceeasi matrice dupa aplicarea procedurii de corect ie a efectului de time walk .
Figura preluata din [16]
au fost realizate folosind doar cabluri de diferite lungimi, uneori ind necesara refacerea
semnalului de timp printr-un CFD datorit a atenuarii semnalului prin cablu. Prin acest
lucru se evita aparit ia efectului de jitter electronic.
Spre deosebire de metoda FESTn dezintegrarea , unde semnalul de start al TAC-
ului nu este afectat de efectul de time walk, n cazul metodei FESTn fascicul efectul
de time walk afecteaza atat semnalul de start cat si semnalul de stop al TAC-ului.
Din acest motiv este necesara corectarea acestui efect printr-o metoda numerica n
analiza oine. Aceasta metoda presupune determinarea funct ie de r aspuns prompt a
unui detector n funct ie de energie radiat iei , descrierea acestei funct ii folosind poli-
noame pentru diferite regiune si aplicarea acestor polinoame pentru corectarea funct iei
de r aspuns. Funct ia de r aspuns temporal al detectorului se determina folosind date
m asurate cu sursa de
60
Co, care emite 2 tranzit ii de 1173 keV si 1332 keVn coincident a.
Prin folosirea unui anumit detector ca referint a temporal a, condit ionat de detect ia n
acest detector a tranzit ii de 1332 keV, se obt in pentru ceilalt i detectori spectre tempo-
ralentre detectorul referint a si ecare detector pentru energii ntre cateva zeci de keV si
23

A
Figura 2.8: Masuratori de timpi de viat a prin metoda FEST n fascicul n
199
Tl. Timpul de viat a al nivelului 3/2
+
de 367 keV din
199
Tl, masurat prin metoda
metoda centroidului (sus) si funct ia de raspuns prompt (jos). Figura preluata din [16]
1173 keV. Aceste date sunt folosite pentru a construi matrici E
-T, obt in andu-se ast-

fel funct ia de r aspuns prompt. Un exemplu de corect ie de time walk este prezentata
n Figura 2.7.
Datorita faptului ca informat ia temporal a a detectorilor de LaBr
3
(Ce) este m asurata
folosind un semnal de stop comun pentru TAC-uri, datele sunt sortate n matrici E
1
-
E
2
-T, T ind diferent a de timp ntre detectorul care a detectat E

1
(axa 1 avand
rol de start)si detectorul care a detectat E
2
(axa 2 avand rol de stop). Acest lucru

permite inversarea rolului celor 2 tranzit ii, simplicandu-se astfel aplicarea metodei
ceintroidului. Astfel select and tranzit ia care populeaz a starea de interes ca start, iar
tranzit ia care depopuleaz a aceeasi stare ca stop se obt ine o distribut ie temporal a cu
centroidul mutat spre dreapta fat a de pozit ia centroidului curbei de r aspuns prompt.
Invers and rolul celor doua tranzit ii, centroidul distribut iei de timp se mut a spre st anga
fat a de centroidul curbei de r aspuns prompt, diferent a ntre centroidele celor doua
distribut ii ind dublul timpului de viat a al nivelului de interes.

In Figura 2.8 este
prezentata determinarea timpului de viat a al nivelului 3/2
+
de 367 keV din
199
Tl prin
metoda centroidului, precum si funt ia de raspuns prompt.
24
Metoda FESTn fascicul reprezinta o modalitate de testare a modelelor de structura
nuclear a, permit and studiul st arilor de spin nalt cu timpi de viat a de ordinul zecilor
de picosecunde, populate n react ii de fuziune-evaporare [16, 17].

In Ref. [16], metoda
FEST a fost aplicat a pentru determinarea timpului de viat a al nivelului 3/2
+
de 367
keV din
199
Tl. Valoarea relativ mic a a timpul de viat a (t
1/2
= 47(3) ps), denot a o
evolut ie lin a a probabilitat ii reduse de tranzit ie, n sensul cresterii colectivitat ii.
Figura 2.9: Masuratori de timpi de viat a prin metoda FEST n fascicul n
103107
Cd. Timpul de viat a al nivelului 7/2
+
n a)
107
Cd, b)
105
Cd, c)
103
Cd si d) timpul
de viat a al starii 11/2
n
105
Cd, prin metoda metoda centroidului (a, c, d) si metoda
deconvolut iei (b). Figura preluata din [17].
In Ref. [17] metoda FEST n fascicul este folosita pentru determinarea sistematica
timpului de viat a al st arii 7/2
+
n
103107
Cd pentru a studia rolul excitat iilor colective
si uniparticula n structura izotopilor de Cd.

In Figura 2.9 sunt prezentate spectrele de
timp m asurate prin metoda descrisa mai sus, folosind detectori de LaBr
3
(Ce), descrisi
n Ref. [16, 17]. Rezultatele au ar atat ca excitat iile uniparticula au un rol dominant n
structura st arii 7/2
+
pentru izotopii de Cd studiat i.
25

A
2.3 Metoda distant ei de recul
Metoda distant ei de recul presupune compararea timpului de viat a al st arii nucleare
cu timpul de zbor al nucleului ntre 2 folii separate de o anumit a distant a, de obicei de
ordinul micronilor. Principiul metodei este reprezentat n Figura 2.10. Fasciculul de
ioni ce bombardeaza t inta subt ire produce prin react ii nucleare nuclee reziduale. Daca
grosimea t intei este mai mic a de parcursul nucleelor reziduale prin t inta, atunci acestia
p arasesc t inta si zboara n vid. Radiat iile emise n zbor au o energia deplasata
Doppler E
s
, dat a de relat ia:
E
s
= E
0
(1 + cos ),
unde E
0
reprezinta energia tranzit iei emis a n repaus, = v/c este viteza de recul a
nucleului, iar este unghiul de emisie a radiat iei fat a de direct ia nucleului rezidual.
Intensitatea componentei deplasate este:
I
s
= N
0
(1 e
d/v
),
unde N
0
este numarul total de nuclee reziduale populate n starea de interes, iar d -
distant a de recul. Nucleele care se dezexcita dupa stopare ntr-o folie stopanta aat a la
distant a d emit tranzit ii neafectate de efectul Doppler, iar intensitatea componentei
nedeplasate este data de :
Timpul de viat a este determinat, de obicei, considerand dependent a de distant a a
raportului R, denit ca:
R =
I
u
I
u
+I
s
= e
d/v
(2.1)
Alternativ, timpul de viat a se poate determina din dependent a de distant a a I
s
sau I
u
normate la o m arime proport ional a cu N
0
(cum ar intensitatea fasciculului).
I
u
= N
0
e
d/v
Metoda distant ei de recul se poate aplica pentru timpi de viat a n domeniul 10
12
10
9
secunde. Aceste limite sunt impuse de distant ele de recul care pot experimental
realizate (2 m - 1cm) si de vitezele de recul caracteristice react iilor nucleare n jurul
barierei Coulomb ( 0.1). Metoda se bazeaz a pe detect ia radiat iei cu detectori de
GeHP, rezolut ia energetic a a acestora permit and separarea componentelor deplasata si
nedeplasata n spectrul . De asemenea, distant ele de recul caracteristice de ordinul
26
micronilor impun folosirea unor folii a caror planeitate s a e mai buna de 1 micron,
precum si dezvoltarea de metode de precizie pentru modicarea n mod controlat a
distant ei de recul. Astfel, se impune folosirea de dispozitive speciale n care t inta si
stopper-ul s a e montate paralele una fat a de cealalta la distant e cat mai mici posibile.
Un astfel de dispozitiv este cunoscut n literatura drept plunger.
Figura 2.10: Principiul metodei distant ei de recul. Metoda distant ei de recul,
bazata pe deplasarea Doppler a radiat iei emise de un nucleu aat n zbor. Nucleul este
format ntr-o stare excitat a printr-o react ie nucleara n t inta subt ire, zboar a din t int a da-
torit a impulsului de recul, si poate emite radiat ie e n zbor (caz n care radiat ia este
deplasat a Doppler) , e dupa ce a fost stopat n t int a ( caz n care radiat ia este nede-
plasata Doppler). Prin variat ia distant ei de recul, intensitatea, intensitatea componentelor
deplasate si nedeplasate Doppler variaz a n funct ie de timpul de viat a al nivelului
Din punctul de vedere al metodei de extragere a timpului de viat a exista doua vari-
ante ale metodei RDM.

In varianta clasic a raportul R (estimat de obicei din spectre
directe) este folosit pentru determinarea timpului de viat a. Varianta diferent iala pre-
supune determinarea timpului de viat a prin metoda curbei de dezintegrare diferent iale
(DDCM). Metoda DDCM si camera de react ie folositan experimentul inclus n aceast a
teza vor prezentate pe larg n capitolul III.
Camerele de reat ie de tip plunger, din punct de vedere istoric au evoluat de la
solut ii bazate pe suruburi micrometrice la folosirea de motoare piezoelectrice si sonde
micrometrice digitale pentru modicarea si m asurarea distant ei de recul.
Pe lang a necesitatea obt inerii unei precizii mai bune de 1 micron a misc arii t intei
27

A
fat a de stopper la distant e mici, n construct ia unei camere de react ie de tip plunger
trebuie t inut cont de urmatoarele proprietat i deziderabile ale acesteia [18]:
posibilitatea determinarii zero-ului scalei de distant a.
posibilitatea alinierii n prealabil n aer (la presiune atmosferic a) a t intei si a
stopper-ului fat a de direct ia fascicului, far a ca aceast a aliniere s a e afectata de
vidarea camerei de react ie la presiuni de ordinul 10
6
mbar.
minimizarea cantitat ii de material ntre t inta sau stopper si detectorii de GeHP
astfel nc at detect ia radiat iei la anumite unghiuri s a nu e afectata.
posibilitatea montarii detectorilor de particula, necesari n anumite cazuri pentru
a deni direct ia de recul mai bine.
asigurarea unei presiuni de lucru 10
6
mbar astfel nc at s a se previn a contam-
inarea t intelor subt iri folosite n astfel de m asuratori.
Una dintre primele camere de react ie de tip plunger construite este prezentata
n Ref. [18]. Principiul de construct ie al acestei camere a servit ca model pentru un
num ar considerabil de astfel de camere, folosite spre exemplu la acceleratorul TANDEM
al Universit at ii din Koln [19] sau la acceleratorul TANDEM al IFIN-HH [20]. Schema
de principiu a acestei camere precum si o fotograe a acesteia sunt prezentate n Figura
2.11.
In cazul camerei de react ie prezentatan Ref. [18], t inta este xata de o tija metalic a
si aliniat a fat a de cele 2 colimatoare (aperturi) de tantal asigurandu-se astfel ca axa
optic a a fascicului este perpendiculara pe centrul t intei. Suportul t intei este izolat
electric fat a de restul camerei. Stopper-ul confect ionat din tantal este montat pe un
goniometru pentru aliniere fat a de t inta, goniometru care la r andul lui este montat de
o glisier a cu bile actionat a de mecanismul micrometric. Ca si n cazul t intei, stopper-
ul este izolat electric pentru a permite m asurarea capacit at ii electrice ntre t inta si
stopper.
Un alt exemplu de camer a de react ie tip plunger este descris n Ref. [21].

In acest
caz distant a ntre t inta si stopper este modicat a electrostatic de catre un electrod
plasat n spatele stopper-ului. Acesta solut ie permite nu numai modicarea distant ei
28
Figura 2.11: Exemplu de camera de react ie de tip plunger. Camera de react ie
de tip plunger bazata pe folosirea unui mecanism micrometric [18]. Figura preluata din
[18]
Figura 2.12: Capacitatea t inta-stopper funct ie de distant a. Curba distant a de
separare funct ie de (capacitatea t int a-stopper)
1
. Figura preluata din [18]
29

A
ntre t inta si stopper, dar si ment inerea si stabilizarea acesteia printr-un circuit de feed-
back. Astfel, modic arile distant ei t inta stopper datorate dilat arii termice se reect a
n capacitatea m asurata care prin intermediul unui circuit de feed-back modic a core-
spunzator tensiunea aplicat a electrodului plasat n spatele stopper-ului. Precizia atins a
cu acest dispozitiv a fost n jur de 5 m.
In Ref. [22] este descris un dispozitiv plunger n care distant a t inta-stopper este
modicat a cu ajutorul unui mecanism micrometric si a unui cristal piezoelectric folosit
pentru distant e mai mici de 15 m. De asemenea, cristalul piezoelectric este folosit
pentru corectarea variat iilor distant ei t inta-stopper (pentru distant e mai mici de 50
m). Precizia dispozitivului este estimat a n jur de 0.1 m.
In Ref. [23] este prezentat unul din primele dispozitive care foloseste un motor
piezoelectric de tip inchworm pentru modicarea distant ei t inta-stopper. Acest tip
de motor piezoelectric prezentat foloseste 3 cristale piezoelectrice pentru deplasarea
unui ax central. Modelul de motor inchworm folosit n Ref. [23] prezenta efecte de
histerezis, care se manifestau prin oscilat ii cu amplitudini de p an a la un micron. Din
acest motiv, distant a t inta-stopper este monitorizata atat prin metoda capacit at ii cat
si folosind un interferometru cu laser. Precizia dispozitivului a fost estimat a n jur de
2m.
Masurarea capacit at ii electrice ntre t inta si stopper permite determinarea si moni-
torizarea distant ei n timpul experimentului, precum si determinarea distant ei de zero
prin extrapolare. Pentru aceasta, un puls electric treapt a de amplitudine V
i
de la un
generator de pulsuri de precizie este aplicat asupra t intei. Semnalul indus in stopper
este amplicat si citit folosind un convertor analog-digital. Amplitudinea semnalului
indus este invers proport ional cu distant a ntre t int a si stopper. Prin reprezentarea
acestui semnal funct ie de distant a indicat a de mecanismul micrometric si extrapolare
se poate determina distant a de zero. O astfel de dependent a este reprezentatan Figura
2.12. Dependent a liniar a a inversului capacit at ii electrice de distant a de separare are
loc doar n intervalul a 6-8 microni n apropiere de 0, la distant e mai mici mani-
festandu-se un fenomen de saturare datorat, n acest caz, faptului ca t inta prezenta un
strat neconductor electric. La distant e mai mari, efectele de suprafat a domina astfel
nc at dependent a devine p atratic a. De asemenea, semnalul indus poate folosit pen-
tru a monitoriza distant a ntre t inta si stopper, astfel nc at eventualele modic ari ale
distant ei datorate dilat arii termice la interact ia cu fascicolul s a poata corectate.
30
Metodele de producere de folii cu o planeitate < 1 m, astfel nc at s a poate
folosite ca t inta sau stopper, se bazeaz a pe tensionarea foliilor subt iri deasupra unor
aperturi [8]. Foliile cele mai utilizate sunt foliile de aur si tantal datorit a rezistent ei
lor la tensionare. Izotopii de interes sunt depusi n straturi subt iri pe aceste folii,
obt in andu-se astfel t inta. Grosimile uzuale ale foliilor sunt de ordinul mg/cm
2
, iar
grosimile uzuale ale straturilor de izotop sunt de ordinul sutelor de g/cm
2
. Calitatea
foliilor depinde de nisarea suprafet ei aperturii, n cele mai multe cazuri obt in andu-se
o planeitate mai buna de 1 micron.
2.3.1 Metode de analiza a datelor
Metoda RDM se bazeaz a pe viteze de recul mari si pe rezolut ia detectorilor de GeHP
pentru a decela ntre componentele deplasata Doppler si nedeplasata (stopat a) a unei
tranzit ii . Determinarea cu precizie a intensit at ilor acestor componente permite de-
terminarea timpilor de viat a.

In multe cazuri, datorit a energiei tranzit iei si a vitezei
de recul cele doua componente nu sunt complet separate, ind necesara analizia formei
liniei pentru a decela ntre cele doua componente.

In aceste cazuri, forma liniei nede-
plasate se determina la distant e d 0, unde componenta deplasata Doppler este
aproape absenta, iar forma liniei deplasate Doppler se determina la distant a innit
(n comparat ie cu timpul de viat a) unde componenta nedeplasata este absenta. Aceasta
analiz a la distant e extreme a spectrului cat si analiza spectrelor la unghiuri < 90
n
comparat ie spectre la unghiuri > 90
sunt utile pentru evident ierea eventualei prezent e

a contaminant ilor n zona de interes.
Caracteristic experimentelor RDM este faptul ca componenta deplasata Doppler
prezinta o largime a liniei mai mare dec at componenta stopat a (a carei largime este
dat a doar de rezolut ia energetic a a detectorului). L argimea liniei deplasata Doppler
este legata de orice factor care poate modica amplitudinea efectului Doppler, factorul
cu cea mai mare pondere ind distribut ia vitezei de recul, atat ca valoare absoluta cat
si ca direct ie. Alt factor important este unghiul solid al detectorilor de GeHP, dar acest
factor poate minimizat prin m arirea distant ei t inta detector.
Timpul de stopare al nucleului de recul n stopper este un alt factor de care trebuie
t inut cont. Pentru 0.01, timpul de stopare este de obicei n jur de 0.2-0.3 ps, n
acest caz neind necesare corect ii care s a t in a cont de acest lucru.

In cazurile n care
> 0.05 timpii de stopare pot mai mari de o picosecunda, n acest caz ind necesare
31

A
corect ii.

In aceste cazuri, analiza formei liniei nedeplasate este analizat a tin and cont
de puterea de stopare (analiz a specica metodei DSAM), corect andu-se raportul R
corespunzator cu un factor constant [8].
Viteza de recul a nucleului intr a direct n estimarea timpului de viat a, astfel este
importanta determinarea acesteia, dar si optimizarea condit iilor experimentale astfel
nc at viteza de recul s a e bine denita. Viteza de recul poate determinata din
diferent a ntre componenta deplasata si nedeplasata folosind relat ia:
cos =
E
s
E
0
E
0
.
Viteza de recul se calculeaz a de obicei la =0, unde diferent a este cea mai mare.
Valoarea calculat a folosind relat ia de mai sus este valoarea medie a vitezei de recul.
Distribut ia vitezei de recul, atat n valoare absoluta cat si n direct ie, se reect a n
largimea componentei deplasate Doppler. L argimea distribut iei vitezei de recul poate
redusa prin optimizarea cinematicii react iei nucleare (modicarea energia incidenta a
proiectilului, folosirea unui proiectil mai greu, etc), folosirea de t inte cat mai uniforme
si cat mai subt iri posibil, precum si prin detect ian coincident a cu radiat ia a nucleelor
rezultate din react ie. Simul arile Monte Carlo a formei componentei deplasate Doppler
pot determina distribut ia vitezei de recul, metoda put and extinsa pentru a determina
timpul de viat a tin and cont atat de distribut ia vitezei de recul cat si de timpul de
stopare n t inta. Aceasta metod a care foloseste tehnicile de analiz a a formei liniei
specice metodei atenu arii deplasarii Doppler (DSAM) este cunoscuta n literatura
drept RDDSAM (Recoil Distance Doppler Shift Attenuation Method)[24, 25].
Intr-o react ie nuclear a se poate popula direct starea de interes (side-feeding sau
continuum feeding) cat si st ari nucleare care pot popula indirect starea de interes
(discret feeding).

In cazul RDM, popularea direct a a st arii de interes este un proces
rapid n comparat ie cu timpul de viat a, astfel nc at trebuie luat n considerare doar n
cazuri speciale.

In schimb, datorit a faptului ca st arile nucleare ce populeaz a starea de
interes au timpi de viat a comparabili cu timpul de viat a al st arii de interes, popularea
indirecta afecteaza puternic estimarea timpului de viat a al nivelului de interes.

In
react iile nucleare directe (cum ar react iile induse de particule usoare, react iile de
transfer multi-nucleonic sau react iile de transfer n cinematic a invers a) precum si n
excitarea Coulombian a popularea indirecta este absent a.

Insa, n cele mai multe cazuri
32
este necesara introducerea de corect ii care s a tin a cont de acest proces.

In practica,
datorit a num arului mare de nivele care trebuiesc luate n considerare este preferat a
rezolvarea numerica a ecuat iilor diferent iale de tipul:
dn
i
(t)
dt
=
n
i
(t)
i
+
j
n
j
(t)b
ji
j
,
unde n
i
(t), n
j
(t) reprezinta num arul de nuclee populate n starea i, respectiv j la
momentul t,
i
,
j
reprezinta timpul de viat a a nivelului i, respectiv j, iar b
ji
reprezinta
factorul de ramicat ie al tranzit iei ntre nivelele i si j.

Intr-o astfel de analiza sunt
incluse simultan toate nivelele observate si se extrage timpul de viat a pentru toate
nivelele ale caror tranzit ii prezinta deplasare Doppler. Aceasta metod a se bazeaz a
pe cunoasterea a priori sau determinarea intensit at ilor tranzit iilor si a factorilor de
ramicat ie. De asemenea, din cauz a ca sunt analizate spectre directe (necondit ionate de
detect ia altor tranzit ii n coincident a) tranzit iile cu aceeasi energie nu pot analizate.
In cazurilen care distant a t inta-stopper este comparabila cu distant a t inta-detector

este necesara aplicarea unei corect ii care s a tin a cont de modicarea ecient ei detec-
torului. Astfel, n cazul unui detector de GeHP plasat la 0 grade ecient a detectorului
pentru compunenta deplasata este redusa cu un factor de
_
Dd
D+d
_
2
, unde D este distant a
t inta-detector.
Un alt efect care poate afecta experimentele RDM este efectul de dezaliniere (de-
orientation eect) care modic a distribut ia unghiulare a radiat iei emise n zbor.
Alinierea st arilor excitate populate n react ii nucleare este afectata de catre interact ia
cu campurile electrice hiperne create n atomii puternic ionizat i aat i n zbor.

In
t inta sau n stopper densitatea de electroni este mare, astfel nc at campurile electrice
generate de acestia se anuleaz a reciproc, ns a n zbor nucleul este nconjurat de un
camp electric efectiv datorat structurii atomice excitate si ionizate care poate produce
o pierdere considerabila a alinierii. Aceasta perturbat ie poate produce o variat ie de-
pendenta de timpul de zbor (deci de distant a) a intensit at ii unei radiat ii la un anumit
unghi, urmare a atenu arii distribut iei unghiulare a acesteia [8]. Caracteristicile efectu-
lui de dezaliniere stabilite experimental sunt urmatoarele: o dependent a exponent iala
a factorilor de atenuare de timp, un caracter M1 al interact iei hiperne, o sc adere a
factorilor de atenuare cu cresterea spinului nuclear, si un spin mediu al electronilor
de 3 [26]. Acest efect a fost studiat n Ref. [27] prin m asurarea de timpi de viat a
33

A
n domeniul 30 ps - 10 ns la diferite unghiuri de detect ie n nucleele
38
Ar,
40
K si
41
K.
Concluzia studiului a fost ca efectul de dezaliniere afecteaza valorile timpului de viat a
cu maxim un factor de 5%.

In Ref. [26] efectul de dezaliniarea este m asurat direct prin
m asurarea distribut iilor unghiulare ale radiat iilor n nucleele
122
Xe si
128
Ba, produse
n react ii de fuziune-evaporare la diferite distant e t inta-stopper cat si n repaus (t inta
groas a). Efectul de dezaliniere a fost pus n evident a doar pentru st arile 2
+
si 4
+
din
banda yrast atat n
122
Xe cat si
128
Ba, observ andu-se o dezaliniere practic complet a
pentru timpi de zbor de 60 ps (=0.012).

In Ref. [25] contribut ia efectului de deza-
liniere asupra timpilor de viat a m asurat i prin metoda RDM este estimat a la 2-3 %,
datorit a faptului ca efectul de dezaliniere afecteaza atat componenta deplasata cat si
componenta nedeplasata. Acest efect poate minimizat dac a detect ia radiat iei se
face la = 55
, unde polinomul Legendre P

2
(cos ) 0 si efectul Doppler este nc a
observabil.
2.3.2 Exemple de experimente RDM
Odat a cu introducerea detectorilor cu semiconductor, metoda distant ei de recul a
nceput s a e folosita pe scal a larg a. Practic, au fost studiate cu aceast a metode nuclee
de la A=20 p an a la A=200, printr-o gama larg a de react ii nucleare care cuprinde react ii
induse de particule usoare (protoni, ), react ii induse de ioni grei, react ii n cinematic a
invers a. Specicul unora dintre aceste react ii nucleare au facut necesara folosirea detec-
torilor de particule n coincident a cu detectorii de GeHP, e pentru selectarea canalului
de react ie, e n cazul react iilor directe pentru selectarea nivelului populat si pentru
reducerea largimii distribut iei vitezei de recul.
Totusi, majoritatea experimentelor RDM au folosit react ii de fuziune-evaporare in-
duse de ioni grei. Acest tip de react ii prezinta numeroase avantaje: sect iuni ecace
de react ie mari, induc o viteza de recul ndeajuns de mare chiar si pentru nuclee rel-
ativ grele, direct ia nucleelor de recul este centrat a n jurul valorii de 0
, iar largimea
distribut iei de viteze scade cu cresterea energiei proiectilului, populeaz a puternic st arile
de spin inalt, astfel nc at popularea direct a se face prin tranzit ii statistice E2 rapide.
Dezavantajul principal al acestor react ii il reprezinta popularea slab a a st arilor de spin
jos. Aceste react ii sunt caracterizate de un transfer de moment cinetic relativ mare
catre nucleul rezidual si de un transfer de energie de excitat ie relativ mic, astfel nc at
sunt populate puternic st arile cele mai joase energetic cu un anumit moment cinetic
34
(linia yrast). Astfel, st arile non-yrast de spin jos nu pot studiate prin metoda RDM
n aceste react ii.
Un exemplu de experiment RDM n react ii de fuziune-evaporare este raportat n
Ref. [20].

In aceast a lucrare, timpi de viat a a st arilor excitate din
83
Sr si
85
Sr au
fost determinat i prin metoda RDM. React iile folosite pentru popularea celor 2 nuclee
au fost
74,76
Ge(
12
C,3n)
83,85
Sr la 42 MeV si respectiv 45 MeV energie a fasciculului.
T intele au fost preparate prin evaporarea de straturi subt iri de 0.1 mg/cm
2
de oxid de
Ge pe o folie de 1 mg/cm
2
de Au si apoi ntinse pe un cadru circular pentru a asigura
planeitatea suprafet ei. Stopper-ul folosit a fost un disc de Ta de 0.8 mm grosime a carui
suprafat a fost lustruita si vericat a optic, deviat iile de la planeitate observate ind mai
mici de 1.5 m.
Figura 2.13: Timpi de viat a n
85
Sr prin metoda RDM. Stanga Spectre n care
se observa componentele stopat a si deplasat a Doppler pentru diferite tranzit ii n
85
Sr la
diferite distant e. Dreapta Curbe de dezintegrare pentru tranzit ii n
85
Sr. Figura preluata
din [20]
Dispozitivul plunger folosit este similar cu cel descris n Ref. [18, 19]. Distant a
de recul, ajustabil a folosind un surub micrometric, a fost n permanent a monitorizata
prin metoda capacit at ii. Calibrarea capacit at ii funct ie de distant a, prin extrapolarea
dreptei 1/C la 0 a ar atat ca n punctul de contact electric distant a ntre t inta si stopper
este de fapt 5-6 m, aceasta distant a reziduala de zero apar and datorit a deviat iilor de
35

A
la planeitate si paralelism a t intei si stopper-ului. Aceeasi distant a reziduala a fost
determinata din analiza curbelor de dezintegrare.
Radiat ia emis an urma react iei a fost detectat antr-un detector de Ge(Li) de 16%
ecient a si 1.8 keV rezolut ie energetic a la 1.33 MeV. Spectre directe au fost nregistrate
pentru 11 distant e de recul de p an a la 60 m n cazul
83
Sr si 18 distant e de recul de
p an a la 12000 mn cazul
85
Sr. Spectre la diverse distant e sunt prezentate n Figura
2.13.
Curbele de dezintegrare pentru diverse nivele excitate au fost obt inute prin deter-
minarea intensit at ii normate a componentei deplasate Doppler sau stopate a tranzit iilor
ce dezexcita nivelele respective, funct ie de distant a de zbor. Pentru normare, a fost
folosita e intensitatea totala a tranzit iei respective, e o alta tranzit ie cu o inten-
sitate proport ional a cu intensitatea totala a tranzit iei de interes (cum ar tranzit iile
populate prin excitarea Coulomb a Au, a caror intensitate este proport ional a cu intensi-
tatea fascicului). Pentru analiza curbelor de dezintegrarea a fost folosit un cod de calcul
care ia n considerarea popularea indirecta a nivelului de interes de pe nivele superioare
energetic. Analiza init iala a fost facuta individual pentru ecare nivel, iar analiza -
nal a a fost facuta concomitent pentru toate nivelele, folosind intensit at ile tranzit iilor
determinate din analiza distribut iilor unghiulare. Popularea prin side-feeding nu a fost
luat a n considerare, timpul de populare ind estimat n aceast a regiune de mas a la 0.1
ps. Efectul de dezaliniare a fost de asemenea neglijat.

In urma acestei analize au fost
determinat i 3 timpi de viat a n
83
Sr si 6 n
85
Sr, n majoritatea cazurilor pentru nivele
de spin nalt cu valori ntre 1 ps si 3.8 ns (n cazul
85
Sr).
Desi metoda RDM nu mai este folosita curent n react ii induse de fascicule stabile
(care sunt de obicei intense, ind posibil a aplicarea metodei curbei diferent iale), acest a
metoda este folosita react ii induse de fascicule radioactive care au intensitate slab a, n
aceste cazuri neind posibil a analizan coincident a specic a metodei curbei diferent iale.
Un exemplu este prezentat n Ref. [28], unde timpul de viat a al st arii 2
+
1
din
74
Zn a
fost determinat prin metoda RDM, folosind un plunger diferent ial.

In acest dispozitiv,
stopper-ul este nlocuit cu o folie subt ire degrader care micsoreaz a viteza nucleelor de
recul, far a a le stopa, permit and identicarea acestora ntr-un spectrometru de mas a.
Energia nucleelor de recul, determinata de asemenea de spectrometrul de mas a este
folosita pentru a efectua o coret ie Doppler a spectrelor , spectrele prezentand doua
componente, corespunzatoare vitezei de recul init iale (componenta deplasata Doppler
36
complet) si o componenta corespunzatoare vitezei de recul dupa degrader(componenta
deplasata Doppler part ial). Componenta deplasata Doppler part ial, va avea energia
corect a, datorit a corect ie Doppler efectuata pe baza vitezei de recul m asurata n spec-
trometru de mas a.

In Ref. [28], un fascicul primar de
76
Ge cu o energie de 60 MeV/u
a fost folosit pentru a produce fascicule secundare radioactive de
73,74
Zn prin react ii de
fragmentare pe o t inta de Be. Fasciculele secundare au fost separate n prima jumatate
a spectrometrului LISE instalat la Ganil. Fascicul secundar de
74
Zn cu o energie de
34 MeV/u a bombardat o t inta de CD
2
, popul and st ari excitate prin mprastieri in-
elastice. Radiat iile au fost detectate folosind 8 detectori de GeHP EXOGAM, ecare
detector ind format din 4 cristale de GeHP segmentate.

In plunger-ul diferent ial au
fost montate o folie de 270 m de CD
2
si un degrader de 300 m de Be.
74
Zn prin metoda RDM. Curba de dezintegrare a
tranzit iei 2
+
1
0
+
gs
n
74
Zn, obt inuta din intensitatea componentei deplasat a Doppler
part ial. Figura preluata din [28]
Evolut ia intensit at ii componentei deplasata Doppler part ial a tranzit iei 2
+
1
0
+
gs
n
74
Zn este prezentata n Figura 2.14. Din tul exponent ial al curbei de dezintegrare a
fost extras un timp de viat a de 27.6(43) ps, valoare n acord cu determinari precedente
prin excitare Coulomb.
Mult mai multe exemple de experimente RDM pot consultate in literatura, grupul
de structura nuclear a din Institul de Fizica Nucleara din Koln (spre exemplu [29]) ind
37

A
activn acest domeniu, si de asemenea grupul de structur a nuclear a din IFIN-HH avand
contribut ii importante (spre exemplu [30]).
2.4 Metoda atenuarii deplasarii Doppler
Metoda atenu arii deplasarii Doppler (DSAM) este folosita pentru determinarea timpilor
de viat a a st arilor nucleare excitate prin comparat ie cu timpul de stopare a nucleului
de recul ntr-un material solid sau gazos [8].

In Figura 2.15 este prezentat schematic
principul metodei DSAM.

In urma react iei nucleare induse de un fascicul de particule,
nucleul rezidual excitat cu o viteza de recul init iala v
0
este ncetinit n materialul
t intei emit and o tranzit ie dupa un timp legat de timpul de viat a al nivelului.

In
momentul emiterii tranzit iei , viteza de recul a nucleului a sc azut p an a la o valoare
medie v, care poate determinata experimental prin m asurarea deplasarii Doppler
medii a tranzit iei . Timpul de viat a al st arii de interes este determinat din viteza
medie de recul lu and n considerare puterea de stopare al materialului n care nucleul
este ncetinit. Datorita faptului ca timpul de stopare a nucleului de recul este de ordinul
sutelor de femtosecunde, prin metoda DSAM se pot determina timpi de viat a de la zeci
de femtosecunde p an a la 1 ps. Alegerea materialului n care nucleul de recul este stopat
determina limitele valorii timpului de viat a care poate m asurat.
Timpul de viat a al st arii de interes poate determinat prin doua metode distincte.
Metoda centroidului se foloseste n cazurile n care viteza de recul init iala este relativ
mica, astfel nc at efectul Doppler determina modicarea centroidului liniei [8]. Astfel
metoda const a n determinarea v din ecuat ia:
E
s
= E
0
_
1 +
v
c
cos
_
,
prin determinarea deplasarii centrodului liniei n funct ie de unghiul de detect ie fat a
de direct ia fascicului (care coincide cu direct ia medie a vitezei de recul). Raportul ntre
v si v
0
este denit ca factorul de atenuare Doppler F(). Timpul de viat a este obt inut
prin comparat ia valorii experimentale F cu curba F() calculata teoretic folosind teoria
puterii de stopare.
Analiza formei liniei , a doua metod a de determinare a timpilor de viat a nucleari,
se foloseste n cazurile n care viteza de recul init iala este ndeajuns de mare astfel
nc at efectul Doppler produce o forma caracteristica a formei liniei care depinde de
38
Figura 2.15: Principiul metodei DSAM. Reprezentare schematic a a principiului
metodei atenu arii deplas arii Doppler pentru determinarea timpilor de viat a nucleari. Nu-
cleul rezidual format n urma react iei nucleare induse de fasciculul de particule estencetinit
n materialul t intei si al backing-ului, n timpul procesului de stopare emit and o tranzit ie
de pe un nivel cu timpul de viat a . Timpul de viat a este determinat e din analiza
formei liniei la unghiul , e din deplasarea centroidului liniei n funct ie de
puterea de stopare a materialului si de timpul de viat a al st arii (astfel de forme ale
liniei sunt prezentate ca exemplu n Figura 2.15). Timpul de viat a este determinat
din comparat ia ntre forma experimentala a liniei si simul ari Monte Carlo a formei
liniei care t in cont de r aspunsul intrumental, puterea de stopare si timpul de viat a.
Un caz special de aplicare a metodei DSAMl reprezinta metoda GRID (Gamma-
Ray Induced Doppler Broadening) [31], aplicat a n react ii de captura radiativa de
neutroni termici. Aceasta metod a foloseste un spectrometru de difract ie cu o rezolut ie
energetic a de E/E 10
6
pentru a m asura largirea Doppler a tranzit iilor emise de
nuclee cu o energie de recul extrem de joasa, indusa de emisia de tranzit ii primare.
In cazul metodei DSAM, modul n care sunt populate st arile excitate ale nucleului
de interes trebuie luat n considerare, atat n cazul n care starea este populat a direct
(side-feeding) cat si n cazul indirect (discret-feeding), datorit a faptului ca metoda
DSAM este sensibila la timpii asociat i cu ambele moduri de populare. O metoda de
a evita problema popul arii este de a optimiza react ia nuclear a prin care este populat a
starea de interes. Astfel, n cazul react iilor induse de particule usoare (protoni sau
neutroni), energia proiectilului poate ajustata astfel nc at s a e aproape de pragul
de populare direct a a st arii respective. O alta solut ie este de a folosi react ii directe
39

A
si detectori de particule, astfel nc at s a permit a selectarea n detectorul de particule
a particulelor care au populat direct o anumit a stare.

In cazul react iilor induse de
ioni grei sau a react iilor prin nucleu compus, folosirea coincident elor - nl atur a ntr-o
anumit a m asura problema popul arii indirecte, iar problema popul arii directe este simu-
lata. Timpul de viat a aparent al st arii de interes, necorectat de efectele istoriei popul arii
nivelului este cunoscut n literatura ca timpul de viat a efectiv al st arii. Corect iile aduse
acestei m arimi pentru extragerea pot n anumite cazuri de 50%.
Pentru ambele metode, evaluarea puterii de stopare este principala limitaren deter-
minarea timpului de viat a.

In general, puterea de stopare este bine cunoscuta la energii
mai mari dec at energiile de recul tipice pentru metoda DSAM. Astfel, puterea de sto-
pare este e extrapolata la energii mai mici, e descrisa teoretic, ns a incertitudinile
sunt considerabile. Tipic, un procent de 15% din eroarea timpului de viat a determi-
nat prin metoda DSAM este datorat teorii puterii de stopare.

Incetinirea si stoparea
nucleului de recul n material sunt realizate prin doua procese zice. Init ial, pierderea
de energie se realizeaz a prin schimbul de electroni si excitarea atomilor din material
de catre atomul ionizat al nucleului de recul. Acest proces este cunoscut ca atenuare
electronic a si predomina pentru viteze de recul v/c > 2%. Atenuarea electronic a nu
modic a direct ia nucleului de recul. La viteze de recul v/c < 0.5%, ncetinirea nucleului
de recul este realizat a prin mprastierea pe potent ialul Coulomb ecranat al nucleelor
materialului (atenuare nuclear a). Acest proces implic a pierderi mari de energie per
ciocnire si modicarea direct iei nucleului de recul.
2.4.1 Teoria puterii de stopare
Factorul de atenuare Doppler al unei tranzit ii depinde de viteza nucleului de recul
n momentul emiterii tranzit iei. Precizia cu care timpul de viat a al nucleului este
determinat depinde direct de precizia cu care este cunoscuta puterea de stopare a
materialului stopant n raport cu nucleul de recul [32]. Puterea de stopare a unui ion
greu ntr-un material este denita ca pierderea de energie pe unitatea de distant a.
Procesul de stopare al unui ion greu ntr-un material este modelat teoretic de obicei
prin teoria Lindhard-Shar-Schitt (LSS) [33]. Pentru evaluarea parametrilor atenu arii
electronice, se iaun considerare trei regimuri de energie.

In cazul unui ion cu o viteza de
recul redusa (mai mic a dec at viteza electronilor liberi ai materialului), nu exista procese
de ionizare ale ionului n material.

In acest caz, energia ionului este cedat a electronilor
40
slab legati din material, rezult and o putere de stopare monoton cresc atoare funct ie
de energia ionului [32]. Daca viteza ionului este mai mare dec at viteza electronilor
liberi ai materialului, ionul este ionizat complet.

In acest caz, interact ia ionului cu
materialul este considerata ca interact ia unei sarcini punctuale care se deplaseaza ntr-
un gaz de electroni liberi innit. Puterea de stopare electronic a n acest regim este
calculat a cu ajutorul formulei Lindhard-Winther [34]. C and viteza ionului este ntre
aceste doua limite, ionul este ionizat part ial, complic and descrierea zic a. Ionul poate
excitat sau ionizat n material si n acelasi timp poate excita si ioniza atomii din
material. Lindhard si Shar au dezvoltat o formul a care descrie puterea de stopare n
acest regim de energie [35]. Aceasta descriere se bazeaz a pe ideea ca interact ia unei
surse punctuale ecranate cu mediul poate descrisa de o sarcina efectiv a dependenta
de viteza, implic and faptul ca ecranarea ionului este un factor dominant n dependent a
de viteza a puterii de stopare. Atenuarea nuclear a este descrisa considerand interact ia
ntre ionii de recul si atomii materialului, trat and atomii cu ajutorul modelului statistic
Thomas-Fermi.
Pierderea totala de energie a ionului n material poate descompus a n componen-
tele electronic a si nuclear a:
d
d
=
_
d
d
_
e
+
_
d
d
_
n
= S
e
+S
n
,
unde si sunt energia si distant a adimensionale si normate, denite n Ref. [33] ca:
=
6.94 10
12
a
f
A
1
Z
1
Z
2
(A
1
+A
2
)
E
=
4a
2
f
A
1
A
2
(A
1
+A
2
)
2
Nx,
unde Z
1
, A
1
, Z
2
, A
2
sunt num arul de protoni si masa ionului de recul si respectiv a
atomilor din mediul de stopare, a
f
= 0.8853 a
B
cm, cu a
B
= 0.529 10
8
raza Bohr,
N este num arul de atomi/cm
3
, iar x distant a de stopare. Energia si distant a sunt
exprimaten MeV si respectiv cm. De asemenea, viteza de recul este de obicei exprimat a
prin comparat ie cu viteza Bohr, exprimata ca v
B
= c/137.
In cadrul teoriei LSS, puterea de stopare este o funct ie cu o variat ie lin a si mono-
ton a la o viteza de recul dat a. Experimente de determinare a puterii de stopare a
ionilor de diferite tipuri n diverse materiale au aratat o dependent a puternica de Z
2
,
fenomenul ind cunoscut ca oscilat ii Z
2
[36]. Acest fenomen a fost explicat ca ind
41

A
datorat variat iilor nemonotone a densitat ii de electroni a diferitelor elemente, t in and
cont de structura n p aturi a atomilor. Aceste oscilat ii apar la energii joase, unde en-
ergia ionului este cedat a electronilor din p aturile superioare. Oscilat ii de acelasi fel
apar si pentru diferit i ioni de recul care nu sunt complet ionizat i, pentru un anumit
mediu stopant si o energie de recul dat a. Aceste oscilat ii Z
1
sunt de asemenea da-
torate structurii atomice si dispar pentru viteze mai mari de 3v
b
. Amplitudinea, faza
si dependent a de viteza a oscilat iilor Z
1
depind puternic de mediul stopant. Teoria
LSS nu poate descrie aceste oscilat ii, deci nu poate descrie corect puterea de stopare la
energii joase indiferent de Z
1
, Z
2
.
La viteze de recul mai mici de v < 2Z
1
v
B
, teoria LSS prezice ca puterea de stopare
electronic a depinde liniar de viteza de recul. Astfel, puterea de stopare este exprimat a
prin:
d
d
= S
e
+S
n
= f
e
1/2
+
f
n
1/2
0.67
n
+ 2.07
, (2.2)
unde este coecientul de stopare electronic a Lindhard, f
e
si f
n
sunt factori indendendent i
de care descriu deviat ii de la teoria LSS, iar
n
este un factor de corect ie calculat n
cadrul teoriei LSS care permite descrierea puterii de stopare nucleare pentru un inter-
val larg a . Factorii f
e
si f
n
nu apar n [33], acestia ind introdusi pentru a descrie
oscilat iile Z
1
sau Z
2
n diverse zone de mas a, si sunt de obicei determinat i experimental
sau obt inut i din parametrizari.
Figura 2.16: Puterea de stopare a Pm n Cd. Comparat ie ntre predict iile teoriei
LSS si parametrizarii ZBL cu datele experimentale pentru puterea de stopare electronic a
(st anga) si nucleara (dreapta). Figura preluata din [32]
42
Pentru componentele nuclear a si electronic a a puterii de stopare au fost introduse de
asemenea si parametrizari, cea mai importanta ind parametrizarea Ziegler-Biersack-
Littmark (ZBL) [37]. Acest model semi-empiric este implementat n pachetul de pro-
grame SRIM (Stopping and Range of Ions in Matter), folosit pe larg n aplicat ii. Acest
pachet de programe permite calcularea separata a componentelor electronice si nucleare
a puterii de stopare, lu and n considerare oscilat iile Z
1
/Z
2
. Parametrizarea ZBL ofera
o buna descriere a puterilor de stopare m asurate experimental pentru ioni relativ usori
la energii mari de recul, dar pentru ioni grei cu energii de ordinul MeV, predict iile ZBL
nu sunt n acord cu datele experimentale.
Exist a o preocupare experimentala pentru m asurarea puterii de stopare a ionilor
n materie, ns a n special la energii mari, unde exista interes din punct de vedere
al aplicat iilor si de asemenea metodele experimentale de m asurare a puterilor de sto-
pare sunt relativ simple. Principalele metode de determinare a puterii de stopare sunt
prezentate n Ref. [36]. La energii mai mici puterea de stopare poate m asurata
folosind metoda DSAM pentru nivele a caror timp de viat a este cunoscut [32, 38].
Aceasta metod a a fost aplicat a n cazul ionilor de Nd, Pm si Sm n cadmiu n [32],
obt in andu-se un bun acord a datelor experimentale cu teoria LSS, dupa cum se poate
observa n Figura 2.16.
2.4.2 Metoda centroidului
Metoda centroidului este o varianta a metodei DSAM, bazata pe determinarea factoru-
lui de atenuare Doppler F()= v/v
0
din variat ia centroidului liniei funct ie de unghiul
de emisie . Aceasta dependent a este exprimat a:
E
s
= E
0
_
1 +F()
v
0
c
cos
_
,
unde E
s
, E
0
sunt energia deplasata Doppler si, respectiv nedeplasata Doppler a tranzit iei
, v
0
este viteza init iala de recul a nucleului, iar este unghiul de detect ie. Experimen-
tal, se determina E
s
pentru = 0 , din panta dreptei E
s
(cos()) determinandu-se
F
exp
(). Teoria puterii de stopare este folosita pentru a se construi o curba teoretic a
de dependent a F(), folosita pentru a extrage din F
exp
().
Metoda centroidului este folosita n react ii induse de particule usoare (protoni sau
neutroni), n care viteza de recul init iala este mic a. Astfel, efectul Doppler induce o
modicare a centroidului liniei n spectrul , valori tipice ale deplasarii centroidului
43

A
ind ntre 0.2-0.4 keV. Folosirea fasciculelor de particule usoare pentru a popula st arile
de interes are avantajul ca prin optimizarea energiei fascicului se elimin a problema
popularii indirecte a st arii de interes. Astfel de react ii induse de particule usoare sunt de
obicei react ii directe, care populeaz a direct starile nucleului rezidual astfel nc at timpul
de populare a st arii nucleare este mult sub limita de detect ie a metodei DSAM. De
asemenea, react iile induse de particule usoare populeaz a st ari cu spinul ntr-o fereastr a
de spin determinata de energia fascicului. Astfel sunt populate preponderent st ari
de spin jos si mediu, st ari care prezinta un interes deosebit din punctul de vedere al
modelelor de structura nuclear a. Astfel de st ari pot studiate doar n react ii induse
de particule usoare (p, n, ,
6,7
Li) si dezintegrari , iar timpul lor de viat a poate
determinat doar prin metodele DSAM si FEST (dac a este n limitele metodei).
Un exemplu de determinari de timpi de viat a nucleari prin metoda centroidului
este prezentat n Ref. [7]. Aceasta lucrare este dedicat a studiului st arilor excitate ale
nucleului
122
Te, populate prin mprastiere inelastic a de neutroni (n,n ). Fasciculul de
neutroni a fost produs folosind react ia
3
H(p,n)
3
He, energia neutronilor ind determi-
nat a de energia fascicului de protoni. Energia neutronilor pentru m asuratorile de timpi
de viat a a fost variat a ntre 1.9-3.4 MeV n pasi de 100 keV. T inta folosita a constat n
5 g de
122
Te cu o imbogatit ire de 97.12 %, compactate ntr-un container cu o grosime
de 2.45 cm.
Un detector de GeHP de 50 % ecient a cu o rezolut ie energetic a de 2.1 keV la 1332
keV a fost folosit pentru detect ia radiat iei . Stabilitatea factorului de amplicare
a sistemului de detect ie a fost monitorizat folosind surse de
152
Eu si
60
Co plasate n
apropierea detectorului.

In Figura 2.17 sunt prezentate deplasarile centroidului liniei
pentru cateva tranzit ii din
122
Te, precum si curba teoretic a F(), calculat a cu ajutorul
teoriei Winterbon [39], ind exemplicat a procedura de determinare a timpului de
viat a pentru nivelul de 2719 keV. Folosind metoda centroidului, n acest caz au fost
determinat i timpi de viat a pentru mai mult de 70 de nivele excitate din
122
Te.
Un alt exemplu de aplicare a metodei centroidului pentru react ii induse de protoni
este descris n Ref. [40].

In acest caz, au fost studiate nivele excitate din
71
Ge, populate
n react ia
71
Ga(p,n)
71
Ge, la 2 energii diferite ale fascicului de 3.0 si 3.5 MeV. T inta a
fost o folie de Ga, imbogat ita p an a la 99.6% n
71
Ga, cu o grosime de 20-30 mg/cm
2
,
lipit a pe o folie groas a de tantal, r acita la 0
C. Radiat ia emis an urma react iei indusa

de protoni a fost detectat a n 2 detectori de GeHP de 20% ecient a si cu o rezolut ie
44
Figura 2.17: Masuratori de timpi de viat a prin metoda centroidului n
122
Te.
Variat ia centroidului liniilor funct ie de cos() pentru tranzit ii emise n urma react iei
122
Te
(n,n )
122
Te. Dreapta jos curba F(), folosita pentru determinarea . Figura preluata din
[7]
energetic a de 2.0 si 2.2 keV la 1332 keV. Spectre directe au fost nregistrate cu ambii
detectorii plasat i la unghiuri ntre 0
si 143
fat a de direct ia fascicului. Teoria puterii de

stopare folosita a fost teoria LSS cu factorii f
n
si f
e
determinat i experimental. Folosind
metoda centroidului, n acest caz au fost determinat i timpii de viat a a 12 nivele excitate
din
71
Ge.
2.4.3 Metoda analizei formei liniei
Metoda analizei formei liniei se bazeaz a pe observarea unei deplasari Doppler atenu-
ate a unei tranzit ii emise n timpul procesului de stopare al nucleului de recul. Daca
deplasarea Doppler este comparabila din punct de vedere al energiei cu rezolut ia ener-
getica a detectorului, atunci linia va avea o forma caracteristica a liniei, dependenta
printre altele de timpul de viat a al nivelului.
Intr-un experiment de DSAM, forma liniei , observata la un anumit unghi depinde

de urmatorii factori:
45

A
dependent a temporal a a vitezei de recul, implicit a energiei tranzit iei deplasata
Doppler E
sh
= E
0
(1 +v(t) cos()/c)
dependent a temporal a populat iei n
i
(t) a nivelului de interes i, dependent a deter-
minat a de modul de populare al nivelului si de timpul de viat a al nivelului
r aspunsul instrumental al detectorului de radiat ie la energia E
0
Procesul de stopare al nucleului de recul si evolut ia temporal a a populat iei n
i
(t) a
nivelului de interes au contribut ii corelate la forma liniei , deoarece sunt procese care
afecteaza simultan nucleul de recul. Forma experimental a liniei este descrisa prin :
S
=
_

R(E, E
sh
)dE
sh
_

0
P(t, v)
i
n
i
(t)dt,
unde R(E, E
sh
) este funct ia de r aspuns a detectorului, P(t, v) este matricea de stopare,
care reprezinta distribuct ia normata a vitezei de recul la diferite momente de timp,
iar
i
= 1/
i
este probabilitatea de dezintegrare a nivelului i.

In funct ie de condit iile
experimentale, n ecuat ia de mai sus pot inclusi factori suplimentari care s a t in a cont
de corect ii geometrice, ecient a energetic a, corelat ii unghiulare si efecte cinematice.
Timpul de viat a este extras prin simul ari Monte Carlo, variind timpul de viat a p an a la
minimizarea funct iei
2
.
Ca si n cazul metodei centroidului, cea mai mare sursa de incertitudini o reprezinta
puterea de stoparea a nucleului de recul n material, ns a ntr-o m asura oarecum mai
mic a dec at n cazul metodei centroidului, datorit a faptului ca n acest caz viteza de
recul este sensibil mai mare. Teoriile care trateaz a problema puterii de stopare tind
s a reproduc a datele experimentale disponibile cu cresterea energiei ionului, astfel la
viteze de recul mai mari, incertitudinea asociata puterii de stopare scade. O practic a
des folosita pentru a minimiza timpul de stopare este folosirea t intelor subt iri depuse
pe substraturi de metale cu Z mare (Au, Pb, etc). Astfel, nucleul de recul este creat
n t inta subt ire si este ncetinit si stopat n ambele straturi. Incertitudinea asociata
puterii de stopare este ns a semnicativ crescuta.
De asemenea, modul de populare al st arii de interes reprezinta o problema comun a
ambelor variante ale metodei DSAM, puternic dependent de tipul de react ie nuclear a
prin care starea de interes este populat a. Aceasta problema este tratat a de la caz la caz,
46
Figura 2.18: Masuratori de timpi de viat a prin metoda analizei formei liniei
n
33
S. Forma atenuata Doppler a liniei de 840 keV din
33
S populat prin react ia
2
H(
32
S,p
)
33
S pentru diverse substraturi ale t intei comparate cu analiza teoretica a formei liniei
pentru extragere timpului de viat a. Figura preluata din [41]
47

A
e prin simul ari numerice ale procesului de populare, e prin m asuratori n coincident a
cu particule sau tranzit ii .
Metoda analizei formei liniei a fost aplicat a n diferite tipuri de react ii nucleare,
sensibilitatea metodei depinzand puternic de tipul react iei, energia proiectilului, ma-
terialul de stopare, si tehnica experimentala folosita (detect ie condit ionat a sau nu
de detect ia de particule sau alte tranzit ii ). Una dintre cele mai precise aplicat ii ale
metodei analizei formei liniei este n cazul folosirii react iilor directe n cinematic a in-
vers a [41]. React iile folosite n Ref. [41] au fost react ii de transfer induse de fascicule
de particule grele (cum ar
2832
Si,
3034
S) pe t inte de
2,3
H. Avantajul acestui tip de
react ie este viteza de recul a nucleelor reziduale ( 5%), care este ntr-un domeniu de
energii de recul accesibile experimental si unde teoriile care descriu puterea de stopare
sunt n acord cu valorile experimentale. De asemenea, deplasarea Doppler este mult
mai mare dec at rezolut ia energetic a a detectorilor cu semiconductor (n Figura 2.18,
deplasarea Doppler maxima este de 42 keV). Tehnica experimentala folosita presupune
detectarea n coincident a a radiat iei ntr-un detector de Ge(Li) plasat la 0
cu par-
ticulele emise din react ie folosind un detector anular de Si plasat la 180
. Acest lucru
permite selectarea n spectru de particule popularea n nucleul rezidual al unei anumite
st ari excitate, excluzand astfel popularea indirecta a st arii respective. De asemenea,
condit ia de coincident a restrange distribut ia direct iei de recul a nucleelor reziduale la
un con cu o deschidere de cateva grade. Astfel, se selecteaz a practic un fascicul bine
denit ca direct ie si viteza de nuclee reziduale excitate ntr-o anumit a stare.
T intele folosite n Ref. [41] au constat n straturi cu o grosime de 200g/cm
2
de
TiD si TiT, depuse pe substraturi de Mg, Al si Cu, alese astfel nc at puterea de stopare
n aceastea s a e n rapoartele 1:2:3. Efectul puterilor de stopare diferite a acestor
materiale asupra formei liniei tranzit iilor este prezentat n Figura 2.18 pentru forma
liniei de 840 keV din
33
S, populat prin react ia
2
H(
32
S,p )
33
S la o energie a fasciculului
de 38 MeV.

In evaluarea timpului de viat a au fost luate n considerare puterile de
stopare a acestor materiale, precizia atins a n determinarea este de aproximativ 2%,
iar datorit a faptului ca a fost calculat pentru 3 materiale diferite, o variat ie cu 20 %
n parametrii teoriei puterii de stopare conduce la o variat ie a lui cu 1.6 %.
Metoda analizei formei liniei este folosita extensiv pentru react ii de fuziune-evaporare
induse de ioni grei. Energia si masa tipice pentru reat iile cu ioni grei induc sucienta
48
viteza de recul nucleelor reziduale (v/c=1-5%), iar faptul ca react ia se face prin mecan-
ismul de nucleu compus asigura o dispersie unghiulara mic a a vitezei de recul. Deza-
vantajele acestui tip de react ie sunt:
spectrele prezinta un fond intens si puternic dependent de energie (datorat
num arului mare de canale de react ie deschise). Acest fapt face necesara analiza
n coincident a a tranzit iilor pentru a reduce fondul.
popularea st arii de interes se face atat prin populare direct a (side-feeding) cat
si indirecta (discreet feeding), astfel nc at ambele procese trebuiesc luate n
considerare n analiza datelor. Timpul de populare prin side-feeding poate varia
de la cateva sute de femtosecunde p an a la 1-2 ps. [8].
Pentru ca metoda DSAM s a poata aplicat a n react ii de fuziune-evaporare, este
necesara modelare problemei popul arii nivelului. Analiza datelor de coincident e -
este folosita pentru evident ierea tranzit iilor necunoscute sau cu intensitate mic a,
pentru reducerea fondului, dar n acelasi timp, tehnici de condit ionare a spectrelor
pot simplica sau chiar elimina problema istoriei de populare a unui anumit nivel
[8, 42, 43].
In Figura 2.19 sunt prezentate schematic principalelor tehnici de condit ionare a

matricilor -. Descrierea acestor tehnici si exemple de utilizare pentru determinarea
timpilor de viat a prin metoda analizei formei liniei n react ii de fuziune-evaporare sunt
prezentate n Ref. [42, 43].
Una dintre cele mai directe tehnici de condit ionare, FGTA (Flight Gate on Tran-
sition Above), const a n analiza formei liniei de interes (n Fig. 2.19 tranzit ia
23
)
n coincident a cu partea atenuat a Doppler a unei tranzit ii care populeaz a nivelul de
interes (n Fig. 2.19 tranzit ia
12
, poarta de coincident a ind reprezentanta de drep-
tunghiul albastru). Prin aceast a poart a de coincident a se selecteaz a nucleele reziduale
cu diverse viteze de recul (diferite de 0) excitate pe nivelul 2, accentu andu-se astfel
partea atenuat a Doppler a tranzit iei de interes.

In acest caz, forma liniei depinde
doar de timpul de viat a a st arii de interes si de timpul de viat a efectiv al st arii care se
dezexcita prin tranzit ia
23
. Acesta din urma poate determinat din spectrul direct,
astfel nc at prin tehnica FGTA se pot determina timpi de viat a far a a face presupuneri
asupra popul arii indirecte. Pentru a putea aplica ecient tehnica FGTA, raportul ntre
49

A
Figura 2.19: Tehnici de analiza a formei liniei n coincident a. Tehnici
de condit ionare a spectrelor , obt inute in experimente de coincident a - si inuent a
condit ion arii asupra formei liniei (vezi text)
aria liniei si fondul spectrului n acea regiune trebuie s a e semnicativ statistic,
ceea ce restrange domeniul de aplicabilitate doar la tranzit ii relativ intense.
Tehnica WGTB (Wide Gate on Transition Below) este folosita n principal pen-
tru a curat a spectrele de linii contaminante nedorite si const a n analiza formei liniei
n coincident a cu o tranzit ie emis a de pe un nivel populat de tranzit ia de interes.
In acest caz, problema popul arii nivelului de interes trebuie tratat a, forma liniei ind
determinata de timpul de viat a efectiv al nivelului de interes. Aceasta tehnic a are
avantajul ca, comparativ cu celelalte tehnici (aplicate asupra aceleiasi tranzit ii de in-
teres) prezinta cel mai favorabil nivel de statistic a al liniei . Deseori, aceast a tehnic a
este folosita pentru a determina timpul de viat a efectiv al unei st ari care intervine n
aplicarea celorlalte tehnici.
Tehnica NGTB (Narrow Gate on Transition Below) [43] este o tehnic a indirecta,
al carei scop este determinarea timpului de viat a al nivelului care emite tranzit ia pe
care este aplicat a condit ia de coincident a. Astfel, n Fig. 2.19 este reprezentata o
poart a de coincident a aplicata tranzit iei
23
, care include doar partea stopat a a liniei
.

In comparat ie cu forma liniei obt inut a prin poarta WGTB, se observ a o supresie
50
a part ii atenuate Doppler a tranzit iei
12
, forma liniei ind determinata de timpul de
viat a efectiv al nivelului 3, dar si de timpul de viat a al nivelului 2. Astfel din
analiza formei liniei
12
se poate determina timpul de viat a al nivelului pe care aceast a
tranzit ie il populeaz a.
2.4.4 Metoda GRID
Ca si cele doua variante ale metodei DSAM, metoda GRID se bazeaz a pe observarea
efectului Doppler asupra tranzit iilor emise de un nucleu cu o anumit a viteza de recul,
ns a cu cateva diferent e semnicative fat a de metodele DSAM clasice.

In cazul metodei
GRID, nucleele de interes sunt populate prin react ii de captura radiativa de neutroni
termici (cu o energie de medie de 25 meV), deci cu o energie de recul neglijabila din
punctul de vedere al aplic arii metodei DSAM. Acest tip de react ie nuclear a populeaz a o
rezonanta din nucleul rezidual la o energie apropiata de energia de separare a neutronu-
lui (5-8 MeV), cu un moment cinetic de 1/2 spinul st arii fundamentale al nucleului
t inta (captura radiativa se face preponderent cu neutroni de unda s). Aceasta rezonant a
a nucleului rezidual se poate dezexcita (cu o probabilitate destul de mic a) direct pe st ari
excitate de energie joasa prin emisia unei tranzit ii primare cu o energie de ordinul
5-8 MeV, inducand o viteza de recul nucleului de ordinul v/c = 10
4
10
6
. Aceasta
viteza de recul induce un efect Doppler de ordinul 1 eV- 0.1 keV. Singura metod a de
detect ie a radiat iei cu o asemenea sensibilitate este folosirea spectrometelor bazate
pe difractia Bragg, cum ar spectrometrul GAMS4 [44]. Acest tip de spectrometre
pot atinge rezolut ii energetice de ordinul eV, dar cu o ecient a de detect ie cu ordine
de magnitudine mai mic a dec at detectorii de radiat ie convent ionali. Tranzit iile
primare sunt emise izotrop, astfel nc at direct ia vitezei de recul a nucleului este de
asemenea izotrop a, acest lucru nsemnand ca efectul Doppler se manifest a ca o largire
a liniei n comparat ie cu r aspunsul instrumental al spectrometrului. Fluxul intens
de neutroni termici (10
12
10
14
neutroni/cm
2
/s) obt inut de regul a la reactoarele nu-
cleare de cercetare, precum si sectiunea ecace mare a react iei de captura radiativa de
neutroni termici (1-10
5
b) face fezabila aplicarea metodei DSAM.
Spectrometrele cu cristal se bazeaz a pe difract ia Bragg a radiat iei pe o structura
cristalina (cum ar Ge sau Si). Astfel, radiat ia trece printr-o serie de colimatoare si
cristale dispuse astfel nc at doar radiat ia cu un anumit unghi de mprastiere Bragg
(care depinde de energia radiat iei ) s a treac a prin spectrometru. Relat ia ntre unghiul
51

A
Bragg si lungimea de unda a radiat iei difractate este dat a de relat ia Bragg-Laue
n = 2d sin
B
, unde = hc/E
este lungimea de unda a radiat iei , d este distant a

ntre planele cristaline, iar
B
este unghiul Bragg.
Intensitatea radiat iei care trece prin spectrometru este m asurata cu un detector
convent ional a carui rezolut ie energetic a nu este importanta. Pentru construct ia unui
spectru funct ie de energie, orientarea cristalelor este modicat a astfel nc at s a varieze
n unghiul Bragg select and astfel energii diferite, reprezentandu-se apoi intensitatea
radiat iei funct ie de unghiul Bragg.
Spectrometrul GAMS4 [44], instalat la reactorul nuclear de ux nalt de 58 MW al
Institutului Laue-Langevin (ILL) n Grenoble, Frant a, este n prezent singura facilitate
unde metoda GRID este aplicat a. Radiat iile ntr a printr-un colimator de 2mm
25 mm situat la 15 m de o pereche de cristale de Ge sau Si aate la 50 cm unul fat a
de celalalt si apoi printr-un alt colimator radiat iile analizate sunt detectate ntr-un
detector de GeHP. Orientarea cristalelor este monitorizata n permanent a folosind un
sistem cu interferometru optic, unghiul Bragg ind determinat cu o precizie de 10
10
rad. R aspunsul instrumental al spectrometrului GAMS4 poate determinat experi-
mental folosind modul nedispersiv de funct ionare, care presupune ca cele 2 cristale s a
e paralele.
L argirea Doppler a liniilor depinde de patru factori, care trebuie luat i n consid-
erare n analiza datelor:
distribut ia vitezelor de recul. Datorita emisiei izotrope a radiat iei primare,
direct ia vitezei de recul este de asemenea izotrop a.

Insa, valoarea medie a vitezei
de recul depinde de modul cum este populat a starea de interes. Daca popularea se
face prin mai multe st ari intermediare, atunci vitezele de recul datorate tranzit iilor
intermediare se aduna vectorial, rezult and o distribut ie larg a a vitezelor de recul.
Astfel este necesara descrierea Monte-Carlo a popul arii st arii de interes, pre-
supunand scenarii extreme de populare [31].
procesul de stopare al atomului n material. Energia de recul datorat a emisiei
unei radiat ii primare este prea mic a a genera ionizari atomice, astfel nucleul
de recul interact ioneaz a cu materialul ca atom neutru. Teoria folosita pentru a
modela procesul de incetinire este MFPA (Mean Free Path Approximation),
descrisa n Ref. [31].
52
r aspunsul instrumental al spectrometrului. Acesta poate determinat experimen-
tal, pentru energia de interes prin operarea spectrometrului n modul nedispersiv.
timpul de viat a al nivelului care se dezexcita prin emisia tranzit iei analizate
Un exemplu de experiment cu spectrometru GAMS4 pentru determinarea de timpi de
viat a prin metoda GRID este prezentat n Ref. [45].

In acest caz, au fost studiate st ari
excitate n
124
Te, populat n react ia
123
Te(n,), folosind un fascicul de neutroni termici,
cu un ux de 510
14
neutroni/cm
2
/s. Rezolut ia energetic a a spectrometrului GAMS4
a fost m asurata n acest caz ca ind 1.3 eV la 601 keV.
Figura 2.20: Masuratori de timpi de viat a prin metoda GRID n
124
Te. Forma
liniei tranzit iei de 1054 keV din
124
Te observata cu spectrometrul GAMS4. Suprafat a
hasurat a indica raspunsul instrumental, curba continua reprezint a tul formei liniei luand
n considerare timpul de viat a al nivelului. Figura preluata din [45]
Pentru a determina timpii de viat a al nivelelor de interes, stoparea nucleului de
recul a fost descrisa prin teoria MFPA, iar viteza de recul a fost estimat a prin con-
siderarea a dou a scenarii de populare al nivelelor de interes, si a popul arii indirecte
observabil a experimental. Pentru a estima limita inferioar a a timpului de viat a, este
luat n considerare scenariu de populare corespunzator vitezei de recul minime. Acest
scenariu corespunde situat iei n care popularea neobservabil a experimental s-ar datora
unui nivel ipotetic cu un timp de viat a mult mai mare ca timpul de stopare. Limita
superioar a a timpului de viat a corespunde scenariului de populare care rezult an viteza
de recul maxima.

In acest caz popularea se face e prin emisia unei tranzit ii pri-
mare, e printr-o cascad a de doua tranzit ii . Prin simul ari ale acestor scenarii si teste
53

A
2
, limitele si valoarea mediana a timpului de viat a sunt calculate. Folosind aceast a
metoda, n Ref. [45] au fost determinat i 8 timpi de viat a pentru nivele excitate n
124
Te.
2.5 Alte metode de determinare a timpilor de viat a nu-
cleari
Metodele descrise mai sus sunt cele mai utilizate metode directe pentru determinarea
timpilor de viat a nucleari, care acoper a un domeniu larg de valori a timpului de viat a.
O metod a notabil a de determinare a timpilor de viat a nucleari este metoda block-
ing, prin care s-au m asurat cele mai mici valori de timpi de viat a nucleari.

In metoda
blocking, timpul de viat a al nivelului de interes este comparat cu timpul de zbor al
nucleului ntre 2 plane ale unei ret ele cristaline (distant a ntre plane cristaline este de
ordinul 10
10
m), astfel put and determinat i timpi de viat a cu ordine de marime mai
mici dec at prin aplicarea metodei RDM (unde distant a de zbor este de ordinul 10
6
m)
[8] . Astfel, un fascicul de particule nc arcate bombardeaza o t inta monocristalina, prin
react ie formandu-se un nucleu compus ntr-un nod al ret elei. Nucleul compus emite
dupa un timp mediu de viat a o particula. Un detector de particule sensibil la pozit ie
este montat si aliniat fat a de direct ia fascicului si axele de simetrie a cristalului, astfel
nc at particula emis a de nucleul compus s a poata detectat a doar dac a este emis a
n timp ce nucleul compus zboar a ntre planele cristaline. Daca timpul de viat a al
st arii de interes este mult mai mic dec at timpul de recul al nucleului, atunci particula
este emis a dintr-o pozit ie apropiata de nodul ret elei, astfel este mprastiat a si nu este
detectat a. Daca timpul de viat a al nivelului este mai lung dec at timpul de recul al
nucleului, atunci particula este emis a dintr-o pozit ie situat a ntre planele cristaline n
cristal si este detectat a. Detectorul de particule poate detecta si particulele incidente
mprastiate, cu except ia celor mprastiate de nodurile ret elei n direct ia detectorului de
particule. Astfel, n spectrul de particule se formeaza o regiune caracteristica (regiunea
de blocking), n care pot detectate doar particulele emise de nucleul compus, care
ndeplinesc condit ia ca timpul de viat a al st arii care emite particula este mai mare dec at
timpul de recul al nucleului compus.

In funct ie de viteza de recul, prin metoda block-
ing se pot m asura timpi de viat a de la cateva attosecunde (10
18
s) p an a la cateva
femtosecunde (10
15
s). Dicult at ile metodei sunt product ia de t inte monocristaline cu
densitat i mici de defecte, alinierea detectorului si a cristalului si producerea de defecte
54
2.5 Alte metode de determinare a timpilor de viat a nucleari
n cristal de interact ia fascicolului. Aceasta metod a a fost aplicat a pentru st ari care se
dezexcita prin emisia de particule sau prin siune.
Metodele indirecte au n comun faptul ca determina experimental sect iuni ecace
de populare printr-un anumit proces si determinarea timpului de viat a al nivelului
respectiv din dependent a sect iunii ecace de largimea nivelului sau de elementul de
matrice de tranzit ie ntre stare fundamentala si nivelul respectiv. Procesele folosite
pentru popularea nivelului de interes sunt excitarea Coulomb, mprastierea inelastic a
de electroni, uorescent a de rezonant a nuclear a. Dintre acestea, excitarea Coulomb
este cea mai folosita metod a datorita domeniului larg de aplicabilitate.
Excitarea Coulomb este procesul de excitare a st arilor nucleare datorit a interact iei
electromagnetice ntre 2 nuclee ce se ciocnesc. Avantajul acestui proces este ca, spre
deosebire de react iile nucleare, interact ia electromagnetica este descrisa prin electro-
dinamica cuantica, teorie bine fundamentata si conrmata experimental, astfel nc at
permite studierea interact iei nucleare independent de model.
La energii incidente mai mici dec at bariera Coulomb, prin excitare Coulomb sunt
populate selectiv st arile care au elemente reduse de tranzit ie electromagnetica ntre
starea respectiva si starea fundamentala (cu alte cuvinte st arile care se dezexcitata
direct pe starea fundamentala). Ca si n cazul tranzit iilor , predomina excitarile prin
cuadrupol electric E2, dar si alte multipolarit at i sunt posibile.

In anumite condit ii
sunt posibile excitari Coulomb multiple, de pe o stare excitata pe alta, prin aceast a
metod a ind studiate benzile rotat ionale ale nucleelor deformate, unde probabilitat ile
de tranzit ie E2 ntre st arile din banda au valori mari.
Sectiunea ecace de excitare Coulomb a unui nivel excitat este determinata ex-
perimental din intensit at ii tranzitt iilor emise dupa excitarea Coulomb. Extragerea
probabilitat ii reduse de tranzit ie se face folosind un cod de calcul (cel mai utilizat este
codul GOSIA [46]).
Un alt avantaj al excitarii Coulomb este ca permite si determinarea momentului
electric cuadrupolar [47], dac a probabilitatea de tranzit ie este cunoscuta a priori.
Excitarea Coulomb, ca metod a de determinare a timpilor de viat a nucleari este
folosita extensiv la facilitat ile experimentale care produc fascicule radioactive. Tehnica
excitarii Coulomb n cinematic a invers a permite astfel determinari de timpi de viat a n
nuclee departate de stabilitate. Tehnicile experimentale folosite si rezultate selectate
sunt prezentate n [48].
55

A
56
Capitolul 3
Metoda distant ei de recul n
react ii de fuziune-evaporare
3.1 Introducere
Metoda distant ei de recul este folosita pe scal a larg a n react ii de fuziune-evaporare
induse de ioni grei pentru determinarea timpilor de viat a nucleari > 1 ps. Acest tip
de react ie are avantajul unei viteze de recul mare si bine denite, ceea ce permite
determinari precise de timpi de viat a prin metoda RDM. Dezavantajele acestui tip de
react ie sunt energia mare de populare a nucleului rezidual care conduce la contribut ii
mari ale popul arii indirecte, si num arul mare de canale de react ie deschise ceea ce
conduce la spectre complexe.
Problema popul arii indirecta de pe st ari discrete poate tratat a prin metoda
prezentata n capitolul 2, prin rezolvarea numerica a sistemului de ecuat ilor diferent iale
care descriu variat ia num arului de nuclee excitate pe starea i. Pentru a aplica aceast a
metod a este necesara cunoasterea intensit at ilor relative a tuturor tranzit iilor care pop-
uleaz a nivelulul de interes, precum si timpul de viat a al st arilor ce populeaz a nivelul
de interes. Complexitatea spectrelor nu permit ntotdeauna determinarea acestor
m arimi, iar pentru st arile pentru care nu se observ a efect Doppler se fac presupuneri
asupra timpului de viat a.
O alta metod a de a trata problema popul arii indirecte este metoda curbei de dezin-
tegrare diferent iale (Dierential Decay Curve Method, DDCM [49, 50]) n coincident e
-. Metoda curbei de dezintegrare diferent iale este o metod a general a de determinare
57
3. METODA DISTANTEI DE RECUL
a timpului de viat a care poate aplicat a atat n metoda distant ei de recul cat si n
metoda atenu arii deplasarii Doppler [50, 51].

In cazul particular al experimentelor
RDM n coincident a, folosirea metodei DDCM cu poart a pe o tranzit ie ce populeaz a
nivelul de interes permite determinarea timpului de viat a independent de timpul de
viat a al st arii ce populeaz a nivelul. Un alt avantaj al metodei este ca timpul de viat a
este calculat pentru ecare distant a t inta-stopper, reducand astfel num arul de distant e
necesare pentru o determinare neambigu a.

In acelasi timp trebuie precizat ca, nivelul
de statistic a necesar pentru ecare distant a este mult mai mare, datorit a analizei n
coincident a, astfel ind necesara e cresterea timpului de m asura, e cresterea ecient ei
sistemului de detect ie.
Spre deosebire de metoda atenu arii deplasarii Doppler, pentru aplicarea metodei
de distant ei de recul este necesara construct ia unei camere de react ie de tip plunger
si integrarea acesteia n sistemul de detect ie .

In acest capitol este prezentata imple-
mentarea si aplicarea ntr-un caz concret a metodei distant ei de recul n experimente
la acceleratorul TANDEM al IFIN-HH. Plunger-ul folosit n aceast a lucrare foloseste
un motor piezolelectric si un cristal piezoelectric pentru a modica si adjusta continuu
distant a t inta-stopper, cu o precizie de 0.1 m. Timpi de viat a ai nivelelor excitate n
85
Sr, populate n react ia
85
Sr(
13
C, 4n), au fost determinat i folosind metoda DDCM.
Camera de react ie tip plunger construita pentru experiment la acceleratorul TAN-
DEM al IFIN-HH a fost folosita n doua experimente, dedicate studiului nucleelor
44
Ti
(rezultatele ind raportate n Ref. [52]) si
85
Sr, studiu care face obiectul acestui capitol.
3.2 Camera de react ie Plunger
In Figura 3.1 este prezentata diagrama camerei de react ie de tip plunger, instrumen-
tul dedicat m asuratorilor de timpi de viat a prin metoda distant ei de recul la accelera-
torul TANDEM al IFIN-HH. Camera este realizat a dupa un proiect realizat la Institutul
de Fizica Nucleara al Universit at ii din K oln [53], folosit pe scal a larg a. Componentele
principale ale plunger-ului sunt: motorul piezoelectric inchworm, cristalul piezoelec-
tric, micrometru inductiv digital si suport ii t intei si al stopper-ului. Motorul piezo-
electric si cristalul piezoelectric sunt montate n corpul central al camerei de react ie,
descentrate fat a de centrul camerei pentru a permite trecerea fascicului de ioni grei,
care intr a din partea dreapta n Figura 3.1.
58
Figura 3.1: Prezentare schematica a camerei de react ie tip plunger Diagrama
schematic a a camerei de react ie tip plunger. Componententele principale sunt prezentate,
motorul piezolectric inchworm care asigura deplasarea t intei fat a de stopper, cristalul
piezoelectric folosit pentru a ajusta distant a, tija de antrenare si lag a rele de alunecare care
transmit miscarea motorului, micrometru folosit pentru calibrarea capacita t ii si suport ii
t intei si a stopper-ului
In partea ngusta a camerei de react ie sunt montate dou a tuburi concentrice, un

tub exterior de suport care xeaza dou a lagare de alunecare uscat a, prin care tubul
interior alunec a, transmit and astfel translat ia ansamblului motor inchworm si cristal
piezoelectric suportului t intei. Precizia de prelucrare a acestor lagare, distant a mare
dintre ele, precum si precizia prelucrarii tijei de antrenare asigura ca precizia translat iei
motorului piezoelectric este transmisa asupra translat iei suportului t intei. Translat ia
tijei de antrenare este m asurata de micrometrul digital, prin intermendiul unei piese
solidare cu tija de antrenare.
T inta si stopperul sunt montate pe suport i amplasat i n corpul sferic al plunger-
ului. Montarea t intei si al stopper-ului se face prin intermediul unor distant iere de
nitrura de bor, care au rolul de a izola electric t inta si stopper-ul de restul camerei,
permit and n acelasi timp disiparea caldurii induse de fascicolul de ioni. Suportul x
stopper-ului este montat pe tubul exterior de suport, iar suportul t intei este montat pe
tubul interior mobil.
Partea sferica a camerei de react iei, precum si suport ii t intei si a stopper-ului sunt
realizate din duraluminiu pentru a minimiza absort ia radiat iei n material, iar cele-
lalte piese au fost realizate dintr-un tip de ot el, care permite prelucrarea mecanic a la
preciziile necesare.
59
Figura 3.2: Sistemul de control al camerei de react ie tip plunger Sistemul de
control si achizit ie date a a camerei de react ie tip plunger, bazat pe LabView
R
. Motorul
inchworm si micrometru sunt citite si controlate prin interfat a serial a RS232, iar semnalul
indus pe t int a de aplicarea unui semnal treapt a pe stopper este citit prin intermediul unei
placi de achizit ie National Instruments
R
, iar prin intermediul unei iesiri analogice si a unei
logici de feed-back, un semnal analogic controleaz a cristalul piezoelectric
Alegerea grosimii t intei este importanta n experimentele RDM, deoarece viteza de
recul a nucleului rezidual este dat a de cinematica react iei nucleare si atenuarea n t inta.
In acelasi timp, rata de producere a nucleului de interes depinde puternic de grosimea

t intei. Grosimi de ordinul sutelor de g/cm
2
sunt de obicei un bun compromis ntre rata
de product ie a nucleului rezidual si distribut ia vitezei de recul. Grosimea stopper-ului
trebuie aleas a astfel nc at sa stopeze produsii de react ie, far a s a stopeze si fasciculul
de ioni grei, miniz and astfel excitarea Coulomb a materialului. Grosimi tipice pentru
stopper sunt de ordinul 2-10 mg/cm
2
, materialele folosite ind de regul a Au sau Ta.
Pentru a obt ine distant e de separare ntre t inta si stopper de ordinul micronului,
suprafet ele acestora trebuie sa e cat mai plane si far a imperfect iuni. Acest lucru este
realizat prin tensionarea foliilor subt iri pe suport i conici. Foliile subt iri sunt lipite pe
inele-suport si, prin intermediul unor suruburi cu pas n si a unor arcuri de compresie,
sunt montate pe suport i tronconici, cu o apertura superioar a care permite fascicolului
de ioni s a loveasc a t inta. Prin str angerea suruburilor, apertura suportului tensioneaza
folia cre and o suprafat a plan a n centrul foliei.
60
Un alt aspect important este paralelismul celor doua suprafet e. Acest lucru este
realizat si vericat vizual, plas and o sursa de lumina ntre cele 2 folii si apropiind foliile
p an a se ating. Daca foliile nu sunt paralele, atunci lumina va creea o gura asimetrica
vizibila cu ochiul liber. Corect iile se fac adjust and suruburile cu pas n de montare.
Interact ia fascicolului cu cele dou a folii produce caldura, care prin dilatare termic a
modic a distant a dintre folii. De asemenea, caldura produsa foarte localizat n folii
poate duce la deform ari ale t intei si/sau stopper-ului. Aceste efecte au o amplitudine
de 5 m, dependenta de intensitatea fascicolului si pot m asurate doar prin metoda
capacit at ii. Din acest motiv, este necesara monitorizarea capacit at ii t inta-stopper n
timpul experimentului, si dezvoltarea de metode de corectare a acestor efecte depen-
dente de intensitatea fascicolului (deci lent variabile).
Motorul piezoelectric folosit este de tip Inchworm, model IW811 produs de Burleigh
(EXFO).

In congurat ia cu encoder, ofera un domeniu de translat ie de 25 mm cu o
rezolut ie de 0.5 m. Motorul are ncorporat un sistem optic de m asura a distant ei,
care m asoar a deplasarea axului motorului, oferind astfel o determinare independenta
a deplasarii tijei de antrenare a plunger-ului. Acest model de motor piezoelectric nu
mai este comercializat, un model alternativ ind motorul NEXACT
R
N-381, produs de
Physik Instrumente (PI) Gmbh. Motorul are rolul de a realiza translat iile pe distant e
mari. Motorul este controlat prin intermediul unui controller, conectat la calculator
prin interfat a RS232.
Micrometrul folosit este micrometrul GT43 produs de Tesa Technologies. Mi-
crometrul m asoar a deplasari ale axului de maxim 1 mm, cu precizie de 0.1 m.
Micrometru este citit de calculator prin intermediul unui asaj digital prin interfat a
RS232. Micrometrul este folosit doar pentru calibrarea capacit at ii, neavand nici un rol
n timpul experimentului propriu-zis.
Cristalul piezoelectric este un actuator PSt150/5/V10 produs de Piezomechanik
Gmbh. Piezocristalul are un domeniu de translat ie de 20 m, corespunzator unei
tensiuni de polarizare de 0-150 V. Este comandat prin intermediul unui amplicator de
nalt a tensiune care amplica o tensiune de intrare ntre 0-6 V, furniz and o tensiune de
iesire ntre 0-150 V. Rolul piezocristalului este de a corecta micile deviat ii de la distant a
dorit a induse de dilatarea termic a a foliilor.
In Figura 3.2 este prezentat sistemul de control si achizit ie de date al plunger-

ului. Partea central a a sistemului este un calculator care prin intermediul pachetului
61
de software LabView
R
controleaz a si citeste parametrii motorului piezoelectric si ai
micrometrului. Un generator de semnal de precizie (modelul PB-5, produs de Berke-
ley Nucleonics Corporation) genereaz a un semnal treapt a de amplitudine constanta
si o frecvent a de 250 Hz, care este aplicat asupra stopper-ului. Acest semnal in-
duce un semnal pe t inta de amplitudine proport ional a cu capacitatea t inta-stopper
si invers proport ional a cu distant a. Semnalul indus este amplicat de un amplica-
tor convent ional si citit prin intermediul unei pl aci de achizit ie National Instruments
R
PCI-MIO-16E prevazut a cu 12 intr ari de semnal analog (ADC) si 2 iesiri pentru semnal
analog (DAC). Tensiunea citita de calculator este calibrat a cu ajutorul micrometrului,
si printr-o logica de feed-back, pe baza distant ei extrasa din tensiune si prin comparat ie
cu valoarea prestabilita, este generat un semnal ntre 0-6 V, care prin intermediul ampli-
catorului de nalt a tensiune, act ioneaz a piezocristalul, corect and eventuala deviat ie.
Astfel, pe timpul experimentului distant a ntre t inta si stopper este monitorizata si
corectat a dac a este necesar de 250 de ori pe secunda.

In acelasi timp, tensiunea sem-
nalului indus este scrisa ntr-un sier pentru ecare distant a, pentru a se estima media
distant ei pe parcursul unei experiment la o anumit a distant a.
Figura 3.3: Calibrarea capacitat ii t inta-stopper si stabilitatea sistemului
Dreapta Calibrarea inversului tensiunii semnalului indus pe stopper (vezi text), tensiune
proport ional a cu capacitatea t int a-stopper funct ie de distant a citit a de micrometru. Stanga
distant a t int a-stopper dedusa din tensiunea semnalului indus pe stopper pe parcursul ex-
perimentului pentru determinari de timpi de viat a n
85
Sr (distant a de 45 m)
In Figura 3.3 este prezentata calibrarea tensiunii semnalului indus pe t intan funct ie
de distant a citita de micrometru. Aceasta calibrare se face n vid, atat nainte, cat si
62
3.3 Metoda curbei de dezintegrare diferent iale
dupa experiment (diferent ele ntre cele doua calibr ari ind o m asura a deformarilor per-
manente ale foliilor induse de fascicol). Calibrarea capacitate-micrometru este folosita
n timpul experimentului pentru a ment ine distant a t inta-stopper la o valoare con-
stanta predenita. Pentru distant e mai mici de 20 m, inversul capacit at ii este liniar
n funct ie de distant a, deviat ia de la liniaritate la distant e foarte mici observata n Fig.
3.3 dator andu-se faptulului c a, n acest caz, t inta are un strat neconductor de GeO
2
.
Intersect ia cu axa distant ei a acestei drepte, d a valoarea de zero, n acest caz t inta
ating and stopper-ul la indicat ia micrometrului de 32 m (valoarea arbitrara care d a
oset-ul distant ei).

In partea dreapta a Fig. 3.3 este reprezentata valoarea citita a
distant ei t inta-stopper pentru distant a predenita de 45 m, n timpul experimentului
de determinare de timpi de viat a n
85
Sr. Centroidul distribut iei este la 44.2 m, toate
valorile citite ind in intervalul 44.2 0.5 m, iar largimea la semin alt ime ind de 0.2
m.
Metoda curbei de dezintegrare diferent iale a aparut ca o metod a de anlocui sistemul de
ecuat ii diferent iale cuplate care descriu curbele de dezintegrare n metoda distant ei de
recul cu o ecuat ie diferent iala individual a pentru ecare nivel. Metoda DDCM permite
determinarea timpului de viat a pentru ecare distant a t inta-stopper, ind necesare
minim trei distant e [49]. Ulterior, metoda DDCM a fost generalizat a pentru orice
metod a de determinare a timpilor de viat a nucleari bazat a pe determinarea curbei de
dezintegrare [50, 51].
Metoda DDCM simplica considerabil analiza datelor pentru experimentele RDM,
ns a problemele legate de popularea indirecta afecteaza rezultatele analizei. Solut ia
este aplicarea metodei DDCM pentru date n coincident a, nl atur and astfel problema
popul arii indirecte si simplicand analiza datelor.
In varianta generalizat a, metoda DDCM porneste de la ecuat ia diferent iala ce de-

scrie num arul de nuclee excitate pe nivelul de interes i. Notat iile folosite sunt prezentate
n schema de nivele reprezentata n Fig. 3.4. Astfel, nivelul de interes este populat de
nivele superioare energetic prin cateva tranzit ii si este depopulat de tranzit ia A pe
63
nivelul f. Evolut ia temporal a a populat iei n
i
(t) a nivelului i este dat a de:
dn
i
(t)
dt
=
i
n
i
(t) +
h
n
h
(t)b
hi
, (3.1)
unde
a
= 1/
a
este constanta de dezintegrare a nivelului, iar b
hi
reprezinta factorii
de ramicat ie a tranzit iilor de pe nivelele h pe nivelul i.
Figura 3.4: Reprezentare schematica a popularii indirecte, relevanta n metoda
RDM. Schem a de nivele, prezent and cazuri tipice de populare indirecta, importante n
analiza datelor prin metoda DDCM
Experimental, m arimile m asurate sunt m arimi integrale, astfel n analiza datelor
este folosita forma integral a a ecuat iei 3.1:
_

t
dn
i
(t
)
dt
dt
=
_

t
i
n
i
(t
)dt
+
_

t
h
n
h
(t
)b
hi
dt
, (3.2)
Integralele de forma
N
a
(t) =
_

t
a
n
a
(t
)dt
(3.3)
corespund unor observabile experimentale [50]. Integrala din partea st ang a a ecuat iei
3.2 este :
64
_

t
dn
i
(t
)
dt
dt
= n
i
() n
i
(t) = n
i
(t)
Astfel, ecuat ia 3.2 devine:
n
i
(t) = N
i
(t) +
h
N
h
(t)b
hi
, (3.4)
In acelasi timp, derivand in raport cu t ecuat ia 3.3 se obt ine:

dN
i
(t)
dt
=
i
(n
i
() n
i
(t)) =
n
i
(t)
i
(3.5)
Din ecuat iile 3.4 si 3.5 se obt ine relat ia de baz a pentru determinarea timpilor de viat a:
i
=
N
i
(t) +
h
N
h
(t)b
hi
d
dt
N
i
(t)
(3.6)
In cazul metodei distant ei de recul, m arimile N

a
se identic a cu intensit at i exper-
imentale, iar efectul Doppler le mparte n doua categorii: intensit at i ale componentei
deplasate (s shifted) si nedeplasate (u unshifted). Pentru a aplica metoda DDCM
n experimente de coincident e , se folosesc port i pe componenta deplasata Doppler
a unei tranzit ii ce populeaz a nivelul de interes. Se foloseste urmatoarea convent ie de
notat ie I
sB
uA
- intensitatea componentei nedeplasate a tranzit iei A n coincident a cu
componenta deplasata a tranzit iei B (vezi Fig. 3.4). Ecuat ie 3.6 poate scrisa pentru
diferite situat ii de populare si condit ionare, ins an practic a se folosesc curent doar doua
forme: condit ionare direct a care implic a poart a pe componenta deplasata a tranzit iei
ce populeaz a direct nivelul de interes (tranzit ia B n Fig. 3.4) si condit ionare indirecta
care implic a poart a pe componenta deplasata a tranzit iei ce populeaz a indirect nivelul
de interes, prin intermediul unui nivel intermediar (tranzit ia C n Fig. 3.4).
Astfel, n cazul condit ion arii indirecte , ecuat ia 3.6 devine [50]:
i
=
I
sC
uA
(d) I
sC
uB
(d)
v
d
dt
I
sC
sA
(d)
, (3.7)
unde d este distant a t inta-stopper, v este viteza de recul si
=
I
sC
uA
(d) +I
sC
sA
(d)
I
sC
uB
(d) +I
sC
sB
(d)
.
65
In cazul condit ionarii directe, ecuat ia 3.6 devine [50]:
i
=
I
sB
uA
(d)
v
d
dt
I
sB
sA
(d)
. (3.8)
Intensit at ile I
sB
uA
(d) sunt determinate experimental pentru ecare distant a t inta-
stopper, iar derivata intensit at ii I
sB
sA
(d) se estimeaz a reprezentand I
sB
sA
(d) si t and pe
regiuni curba cu polinoame de gradul 2 astfel nc at funct ia rezultanta este continu a si
derivabil a. Aceasta metod a este implementata n programul NAPATAU, dezvoltat la
Institutul de Fizica Nucleara din K oln. Marimile I
sB
uA
(d) si I
sB
sA
(d) depind de
i
si
eff
j
(acesta ind motivul pentru care I
sB
sA
(d) este tat cu polinoame de gradul 2), avantajul
metodei DDCM ind ca permite determinarea
i
, independent de
eff
j
. Ideal,
i
(d)
(curba ) este constanta pentru ecare distant a. Posibilitatea de a calcula pentru
ecare distant a permite identicarea eventualelor erorilor sistematice n analiz a sau n
desfasurarea experimentului.
Programul NAPATAU, spre deosebire de primele aplicat ii ale metodei DDCM, t ine
cont de corelat ia ce exista ntre intensit at ile care apar n ecuat ia 3.8. Aceasta ecuat ie
se poate rescrie astfel:
I
sB
uA
(d) = v
i
d
dt
I
sB
sA
(d). (3.9)
Folosind aceast a relat ie , coecient ii polinoamelor de gradul 2 ce descriu I
sB
sA
(d) sunt
alesi astfel nc at sa descrie simultan si I
sB
uA
(d), p ana la un factor constant, din care se
extrage timpul de viat a la ecare distant a.
Principalele avantaje ale metodei DDCM sunt:
Sunt analizate doar intensit at i m asurate experimental n diferite port i de coincident a,
valoarea timpului de viat a a nivelului de interes ind independenta de timpii de
viat a al nivelelor superioare si de intensitatea de populare indirecta.
Problema timpului de populare direct a a nivelului de interes este nl aturat a, da-
torit a faptului ca poarta de coincident a selecteaz a cazurile n care nivelul de
interes este populat prin tranzit ia poart a.

In analiza DDCM conteaza doar diferent a ntre distant ele de recul, neind nece-
sar a determinarea distant ei absolute. Astfel se elimin a eroarea rezultanta din
extrapolarea curbei C(d) la zero.
66
85
Sr
Efectul de dezorientare nuclear a nu afecteaza valorile timpului de viat a obt inute
prin metoda DDCM [54].
85
Sr
Caracteristicile tranzit ionale ale schemelor de nivele a izotopilor de Sr au constituit
subiectul a numeroase studii experimentale.

In particular, schema de nivele a
85
Sr a
fost studiata n react iile
82
Kr(, n)
85
Sr si
84
Kr(, 3n)
85
Sr n Ref. [55] precum si n
dezintegrarea
+
a
85
Y [56]. Timpi de viat a au fost determinat i prin metoda distant ei
de recul n react ia
76
Ge(
12
C, 3n)
85
Sr n Ref. [20], detaliile experimentale ale acestui
studiu ind prezentat pe larg n capitolul 2. Ulterior, datele experimentale obt inute n
Ref. [20] au fost conrmate independent, folosind aceeasi metod a si aceeasi react ie n
Ref. [57]. Ambele studii au fost folosit spectre directe pentru determinarea curbelor de
dezintegrare, folosind schema de nivele publicata n Ref. [55] pentru sistemul de ecuat ii
diferent iale cuplate.
Schema de nivele a
85
Sr a fost studiata ntr-un experiment de coincident e
, folosind react ia
76
Ge(
13
C, 4n)
85
Sr. Acest studiu a extins considerabil schema de
nivele la spin nalt si a relevat decient e semnicative n schema de nivele publicata
n Ref. [55].

In particular, acest studiu a relevat existent a unei tranzit ii n banda de
paritate pozitiva cu aceeasi energie ca si prima tranzit ie din aceast a banda. Existent a
acestei tranzit ii, precum si intensitatea semnicativ a a acesteia afecteaza m asuratorile
de tip RDM, n particular faptul ca populeaz a primele dou a st ari din banda de paritate
pozitiva nu a fost luat n considerare n Ref. [20, 57], viciind astfel rezultatul analizei.
Timpii de viat a a st arilor 13/2
+
si 17/2
+
au fost studiate prin metoda DDCM n
coincident e, folosind camera de react ie plunger la acceleratorul TANDEM al IFIN-
HH. Aceasta metod a reprezinta singura modalitate de determinare a timpului de viat a
n prezent a unor tranzit ii contaminante n coincident a cu tranzit ia de interes.
3.4.1 Aranjamentul experimental
Atat experimentul de RDM cat si experimentul de coincident e - au avut loc la
acceleratorul TANDEM al IFIN-HH, folosind un fascicul de
13
C de 56 MeV pentru a
produce
85
Sr prin react ia
76
Ge(
13
C, 4n). O t inta de
76
Ge cu o groasime de 12 mg/cm
2
depusa pe Au a fost folosita pentru experimentul , iar n experimentul RDM a fost
67
folosita o t inta
76
GeO
2
de 0.4 mg/cm
2
depusa pe o folie de Ta de 1 mg/cm
2
si pentru
a stopa nucleele de recul a fost folosita o folie de Au de 4 mg/cm
2
. Radiat ia a fost
detectat a folosind 8 detectori de GeHP, cu o ecient a relativa de 55%, plasat i la 12 cm
de t inta, cinci detectori plasat i la 143
fat a de direct ia fascicului, trei detectori plasat i

la 35
. Datele au fost nregistrate n modul list a, semnalul de trigger ind reprezentat

de detect ia n coincident a a cel put in dou a tranzit ii . Calibrarile n energie si ecient a
a detectorilor au fost facute folosind surse radioactive de
152
Eu si
60
Co, plasate n locul
t intei. Datele au fost sortate oine n diferite matrici de coincident a, folosite pentru
stabilirea schemei de nivele si determinarea intensit at ilor tranzit iilor .
In experimentul RDM, date au fost nregistrate pentru 6 distant e t inta-stopper

ntre 2 si 40 m. Datele corespunzatoare ec arei distant e au fost sortate n matrici asi-
metrice avand pe o axa spectrul energetic al detectorilor plasat i la 35
si cealalta axa
spectrul energetic al detectorilor plasat i la 143
. Aceste matrici au fost folosite pentru

determinarea intensit at ilor componentelor deplasate si nedeplasate Doppler, caracter-
istice metodei DDCM, prin port i pe o axa pe componenta deplasata Doppler a unei
tranzit ii ce populeaz a nivelul de interes. Factori de normare pentru ecare distant a au
fost calculat i din num arul total de coincident e din ecare matrice si din intensitatea
tranzit iei de anihilare de 511 keV, determinata n coincident a cu ea nsusi.
3.4.2 Schema de nivele
Schema de nivele a
85
Sr, prezentata n Fig. 3.5, a fost stabilit a n urma analizei datelor
n experimentul de coincident e -. Tranzit iile au fost atribuite
85
Sr pe baza relat iilor
de coincident a, pornind de la tranzit iile atribuite si conrmate n experimente ante-
rioare. Schema de nivele a fost modicat a prin plasarea tranzit iei de 1112 keV (practic
cu aceeasi energie ca si tranzit ia 13/2
+
9/2
+
) care depopuleaz a nivelul de 3513 keV
pe nivelul 17/2
+
de 2400 keV. Dup a cum se poate observa din Fig. 3.5, nivelul de 3513
keV este conrmat de plasarea altor tranzit ii care leaga acest nivel de nivele cunoscute
anterior. O parte din tranzit iile raportate n Ref. [55] au fost plasate diferit ca urmare
a plas arii nivelului de 3513 keV. Astfel, schema de nivele a fost revizuita si extinsa con-
siderabil la spini nalt i, atat n banda de paritate pozitiva, cat si n banda de paritate
negativa.
Plasarea tranzit iei de 1112 keV n schema de nivele are o important a deosebita n
determinarea timpilor de viat a a st arilor pe care le populeaz a. Astfel, scenariul de pop-
68
3
.
4
M
a
s
u
r
a
t
o
r
i
d
e
t
i
m
p
i
d
e
v
i
a
t
a
n
8
5
S
r
1112
1289
680
1887
1764
212
242
335
432
1112
985
127
544
1730
454
526
1214
687
660
671
929
585
459
1690
1090
1070
386
667
498
1210
690
312
673
232
547
1415
439
859
1304
1222
1222
740
991
444
1658
1426
232
1851
990
811
560
200
265
495
167
368
661 629
396
1030
589
1398
432
965
1147
1333
1339
907
240
860
1739 1778
1567 980
1126
670
411
706
687
334
595
881
305
1621
599
835
1494
441
336
881
1061
1187
546
9/2 0
13/2 1112
17/2 2400
17/2 3081
21/2 4968
21/2 4845
23/2 5180
25/2 5422
19/2 3513
19/2 3385
17/2 2842
21/2 3966
23/2 4493
25/2 5092
27/2 5752
27/2 6007
29/2 6466
21/2 4090
25/2 5036
27/2 5703
29/2 6201
31/2 6891
17/2 3074
15/2 2526
11/2 1222
13/2 1851
15/2 2102
11/2 1658
7/2 232
15/2 2662
17/2 2862
17/2 2368
19/2 3029
21/2 3397
9/2 1263
25/2 4795
23/2 4362
29/2 5942
27/2 5702
21/2 3228
23/2 5006
19/2 3038
21/2 3449
23/2 4103
31/2 6629
33/2 6963
35/2 7558
17/2 2733
29/2 6586
25/2
25/2
F
i
g
u
r
a
3
.
5
:
S
c
h
e
m
a
d
e
n
i
v
e
l
e
a
8
5
S
r
,
d
e
t
e
r
m
i
n
a
t
a
n
r
e
a
c
t
i
a
7
6
G
e
(
1
3
C
,
4
n
)
8
5
S
r
l
a
5
6
M
e
V
6
9
ulare folosit n Ref. [20, 57] este gresit, conducand la supraestimarea timpului de viat a
al st arilor 13/2
+
de 1112 keV si 17/2
+
de 2400 keV. Prin metoda DDCMn coincident a,
aceast a problema s-ar rezolva printr-o poart a pe o tranzit ie ce populeaz a aceste nivele,
dar care sa nu e n coincident a cu tranzit ia contaminanta. Din datele obt inute n
experimentul de coincident e - au fost deduse intensit at ile celor trei tranzit ii n cas-
cad a (1112 keV, 1289 keV si 1112 keV), necesare pentru analiza DDCM cu poart a pe
tranzit ia de 1289 keV.
Valorile spinului st arilor prezentate n Fig. 3.5 au fost atribuite provizoriu pe baza
modului de dezintegrare a st arii respective si pe baza energiei tranzit iei. O analiz a a
rapoartelor DCO este necesara pentru a xa valorile spinului acestor st ari.
3.4.3 Analiza DDCM
Metoda DDCM se bazeaz a pe analiza variat iei intensit at i lor componentelor nedeplasate
si deplasate Doppler a tranzit iei de interes, n coincident a cu componenta deplasata
Doppler a unei tranzit ii ce populeaz a nivelul respectiv.

In cazul
85
Sr, cascada de
tranzit ii 1112 keV, 1289 keV si 1112 keV face dicil a analiza nivelului 13/2
+
de 1112
keV prin coincident a cu tranzit ia de 1289 keV. Desi n schema de nivele sunt plasate
mai multe tranzit ii care populeaz a direct nivelul 13/2
+
, intesitatea slab a acestora nu
este potrivita pentru analiza DDCM.
Pentru determinarea timpului de viat a al nivelului 13/2
+
s-a folosit coincident a
cu tranzit ia de 1289 keV, iar contribut ia radiat iei contaminante a fost corectat a pe
baza intensit at ilor determinate n experimentul de coincident e -.

In Figura 3.6 sunt
prezentate spectrele folosite pentru determinarea timpului de viat a. Distant ele date
n gura au un oset de 32 m (datorat micrometrului,vezi Fig. 3.3), dar acest lu-
cru nu afecteaza analiza. Poarta de coincident a a corespuns componentei deplasata
a tranzit iei de 1289 keV, detectat a la unghiuri napoi, determinandu-se intensit at ile
componentelor nedeplasata si deplasata Doppler a tranzit iei de 1112 keV la unghiuri
nainte. Componenta deplasata a acestei linii are doua contribut ii, una datorat a
tranzit iei de pe nivelul 13/2
+
, dependenta de timpul de viat a al acestuia, si o compo-
nenta constanta datorat a tranzit iei contaminante de 1112 keV ce populeaz a nivelul de
2400 keV. Tranzit ia contaminanta afecteaza doar componenta deplasata a liniei de 1112
keV, deoarece, prin condit ia de coincident a aplicat a asupra componentei deplasata a
tranzit iei de 1289 keV, s-au selectat practic doar nuclee aate n zbor.

In Figura 3.6 se
70
85
Sr
1250 1300
0
210
4
410
4
610
4
1100 1150
0
200
400
600
1100 1150
0
500
1000
1289 keV
unghiuri inapoi 5m
poarta pe componenta deplasata 5 m
poarta pe componenta deplasata 40 m
1111 keV
1111 keV
Figura 3.6: Spectre la diverse distant e t inta-stopper , folosite n analiza DDCM
pentru determinarea timpului de viat a al nivelului 13/2
+
de 1112 keV
observ a acest lucru, componenta deplasata avand o intensitate mare la distant e mari,
dar si la distant e mici. Acesta contribut ie poate corectat a prin considerarea inten-
sit at ii tranzit iei contaminante de 1112 keV si a intensit at ii tranzit iei de 1289 keV, aces-
tea ind determinate n experimentul de coincident e -. Intensit at ile componentelor
deplasata Doppler (s) si nedeplasata (u), corectate de contribut ia tranzit iei con-
taminante sunt prezentate n Figura 3.7 pentru ecare distant a t inta-stopper, mpreuna
cu curba tau rezultat a din analiza DDCM. Incertitudinile relativ mari ale intensit at ilor
se datoreaz a n mare m asura corect iei efectuate. Valorile timpului de viat a determinate
pentru ecare distant a sunt n acord n limita erorilor experimentale, valoarea medie
= 2.9 0.3 ps ind adoptat a pentru timpul de viat a. Timpul de viat a dat n Ref.
[20, 57] pentru aceast a stare a fost de = 3.7 0.3 ps.
Pentru determinarea timpului de viat a al nivelului 17/2
+
de 2400 keV s-a folosit
coincident a cu tranzit ia de 629 keV. Aceasta tranzit ie prezenta un efect Doppler redus
la distant a de 2m, care nu a permis analiza intensit at ilor tranzit iei de 1289 keV
la aceast a distant a. Intensit at ile componentelor deplasate Doppler si nedeplasate ale
acestei tranzit ii sunt prezentate n Figura 3.7, incertitudinile relativ mari ind, de
71
85
Sr, prin metoda DDCM. Curba tau si intensitat ile
componentelor deplasate Doppler si nedeplasate ale tranzit iilor de 1112 keV si 1289 keV,
ce dezexcita nivelele 13/2
+
de 1112 keV si, respectiv 17/2
+
de 2400 keV
72
3.5 Concluzii
aceast a dat a, statistice. Valorile timpului de viat a determinate pentru ecare distant a
sunt n acord n limita valorilor experimentale, valoarea medie = 1.5 0.3 ps ind
adoptat a pentru timpul de viat a. Timpul de viat a dat n Ref. [20, 57] pentru aceast a
stare a fost de = 3.1 0.3 ps.
3.5 Concluzii
In acest capitol au fost prezentate toate detaliile caracteristice aplic arii metodei distant ei
de recul n experimente de spectroscopie , n cazul de fat a la acceleratorul TANDEM
al IFIN-HH. Experimentele de acest tip sunt complexe, folosind, pe langa detectorii
specici spectroscopiei , un echipament de precizie si t inte subt iri, si necesit and o
analiz a atenta a datelor prin metode specice. Metoda distant ei de recul este aplicat a
de cele mai multe ori pentru determinarea timpilor de viat a ale primelor st arilor exci-
tate din banda yrast, care deseori sunt prea lungi pentru metoda DSAM si prea scurt i
pentru metoda FEST.
Metoda RDM a fost folosita n cazul
85
Sr pentru a determina timpii de viat a
a primelor st ari excitate din banda de paritate pozitiva. Cazul studiat a fost un
caz complex, datorit a prezent ei unor tranzit ii contaminante, care au viciat rezultatul
m asuratorilor anterioare prin metoda RDM. S-a demonstrat ca prin studiul experimen-
tal al schemei de nivele si prin analiza DDCM a datelor experimentale se pot m asura
timpi de viat a, chiar si n aceste condit ii nefavorabile.
73
74
Capitolul 4
Metoda DSAM n react ii (,n)
4.1 Introducere
Momentul cinetic si energia de excitat ie a st arilor nucleare excitate populate n react ii
nucleare depind de tipul si energia al proiectilului folosit. Astfel, n anumite react ii
nucleare sunt studiate doar o mult ime nit a de st ari ale nucleului rezidual situate n
fereastra de energie si moment cinetic al canalului de react ie respectiv. React iile de
fuziune evaporare de tipul (HI, xnypz) populeaz a intens st ari de spin nalt de a
lungul liniei yrast, precum si alte benzi paralale cu banda yrast, cu intensitate redusa.
La cealalta extrema, react iile induse de particule usoare de tipul (p, n) sau (n, n
)
populeaz a st ari de spin jos. React ia (, n) reprezinta un caz special, popul and cu
intensitate rezonabila st ari de spin jos si mediu situate ntr-o fereastr a de spin relativ
mare. Acest tip de react ie nuclear a este considerat un mijloc important de a real-
iza spectroscopia complet a a unui nucleu [58]. Aplicarea metodei DSAM n react ii
(, n) reprezinta singura modalitate de a studia timpii de viat a ale st arilor non-yrast
n nuclee de mas a medie. Din aceast a perspectiva react ia (, n) prezinta cateva avan-
taje distincte, n primul r and din punctul de vedere al modului cum st arile excitate
sunt populate. Inuent a popul arii indirecte este mult mai mic a n acest caz dec at n
cazul react iilor de fuziune-evaporare. De asemenea, popularea direct a se realizeaz a
n principal prin tranzit ii E1 statistice rapide, spre deosebire de cazul react iilor de
fuziune-evaporare unde popularea direct a prin cascade E2 (cu timp de populare mai
mare) are o pondere semnicativ a. De asemenea, la energiile de bombardare necesare
pentru react ia (, n), un num ar mic de alte canale de react ie sunt deschise (doar (, p)
75
4. METODA DSAM

IN REACTII (,n)
si(, 2n) au contribut ii m asurabile), obt in andu-se spectre directe curate si cu un nivel
de statistic a nalt, astfel nc at metoda analizei formei liniei s a poata aplicat a pentru
determinarea timpilor de viat a.
React ia (, n) prezinta ns a si dezavantaje importante care trebuie tratate core-
spunzator. Viteza init iala de recul a nucleului rezidual este relativ mic a (tipic, v/c
0.3% ), rezult and o deplasare Doppler redusa, mai mic a dec at rezolut ia energetic a a
unui detector de GeHP tipic.

In acest caz este necesara determinarea r aspunsului intru-
mental al detectorilor cu o precizie buna, astfel nc at analiza formei liniei s a furnizeze
rezultate semnicative statistic. De asemenea, datorit a deplasarii Doppler reduse si
a intensit at ilor reduse de populare indirecta, tehnicile de condit ionare ale spectrului
folosite uzual n react ii de fuziune-evaporare (cum ar tehnicile FGTA si NGTB,
prezentate n capitolul 2) nu pot aplicate n cazul react iei (, n). Astfel, este nece-
sar a estimarea teoretic a a timpului de populare direct a si testarea modelului. O alta
dicultate o reprezinta faptul ca la viteze de recul de 0.3%, atenuarea nuclear a are o
contribut ie mai mare dec at atenuarea electronic an puterea de stopare, rezult and timpi
de stopare cu valori mici, tipic t
s
< 0.5 ps. Din aceast a cauz a, determinarea timpilor
de viat a mai mare de 1 ps devine dicil a. Pe de alta parte, chiar si timpi de populare
scurt i (de ordinul 0.1 ps) inuent eaza drastic efectul Doppler m asurat, tratarea corect a
a popul arii directe ind si mai importanta din acest motiv.
Unul dintre obiectivele acestei lucr ari a fost determinarea de timpi de viat a a st arilor
non-yrast de spin jos ai unor izotopi par-par ai Te. Metoda aleas a a fost metoda DSAM
n react ii (, n), potent ialul metodei ind examinat n detaliu prin studiul experimen-
tal al react iei
119
Sn( ,n)
122
Te, timpii de viat a obt inut i ind comparat i cu valorile
obt inute prin react ia
122
Te(n, n
)
122
Te [7], valori neafectate de problema popul arii di-
recte, react ia ind o reat ie nuclear a direct a. Acest studiu a aratat ca, prin tratarea
corect a a popul arii directe si luarea n considerare a popul arii indirecte se pot deter-
mina cu precizie timpi de viat a pentru st ari excitate cu moment cinetic pan a la 8 [59].
Odat a dovedit ca metoda DSAM poate aplicat a cu succes n react ii (, n), metoda a
fost aplicat a si n cazul react iilor
115,117
Sn( ,n)
118,120
Te [60].
76
4.2 Aranjamentul experimental
4.2 Aranjamentul experimental
Toate cele 3 experimente au avut loc la acceleratorul Van den Graaf TANDEM al IFIN-
HH. React ia (, n) a fost indusa de un fascicul de
4
He cu energia de 15 MeV pe t inte
groase de Sn (4.3 mg/cm
2 119
Sn 95% imbogat ire , 3.7 mg/cm
2 115
Sn 51.2 % imbogat ire
si 4.5 mg/cm
2 117
Sn 90% imbogat ire), grosimi mult mai mari dec at grosimea minima
n care se stopeaza nucleele de recul (0.15 mg/cm
2
). Intensitatea tipic a fascicului pe
t inta a fost n jur de 5pnA. Radiat ia a fost detectat a folosind 7 detectori de GeHP,
cu o ecient a relativa de 55%, plasat i la 12 cm de t inta. Detectorii au avut rezolut ii
energetice ntre 1.9 si 2.1 keV la 1.33 MeV. Cinci detectori au fost plasat i la 143
fat a de direct ia fascicului, un detector a fost t inut x la 90
, iar ultimul detector a

fost mobil, ind plasat pe r and la 10
, 37
, 55
, 66
, 78
, 90
(ultimile 3 valori doar

n cazul
118,120
Te). Spectre directe si n coincident a au fost nregistrate n timpul
experimentului. Calibrarile n energie si ecient a a detectorilor au fost facute folosind
surse radioactive de
133
Ba,
152
Eu si
60
Co, plasaten locul t intei. Spectrele directe au fost
folosite pentru analiza formei liniei si pentru determinarea intensit at ilor tranzit iilor
intense, iar datele n coincident a au fost sortate n diferite matrici de coincident a,
folosite pentru stabilirea schemei de nivele, determinarea intensit at ilor tranzit iilor si
n anumite cazuri pentru analiza formei liniei unor tranzit ii slabe sau contaminate.
In cazul
118,120
Te, spectrele directe ale detectorului mobil au fost folosite pentru
m asurarea distribut iilor unghiulare si extragerea rapoartelor de amestec (E2/M1).
In analiza datelor celor 3 experimente, tranzit iile au fost atribuite pe baza schemei
de nivele cunoscute si a relat iilor de coincident a observate.
4.3 Aplicarea metodei DSAM pentru react ii (,n)
Analiza formei liniiilor m asurate experimental a fost realizat a folosind cele mai recente
versiuni ale codurilor de calcul Monte-Carlo COMPA, GAMMA si SHAPE, descrise n
detaliu n Ref. [25, 42, 61], folosite pe scal a larga pentru react ii de fuziune-evaporare.
Aceste programe includ simularea Monte Carlo a producerii si stop arii nucleelor de
recul, precum si emisiei si detect iei radiat iei . Principalele proprietat i ale codurilor de
calcul amintite sunt:
77
4. METODA DSAM

IN REACTII (,n)
Distribut ia vitezelor de recul a nucleelor reziduale datorat a cinematicii react iei
este calculat a folosind un model statistic (care descrie react iile ce au loc prin
mecanismul de nucleu compus) urmarind pas cu pas emisia de particule usoare
de catre nucleul compus.
Stoparea si mprastierea multipl a a nucleelor de recul n t inta este calculat a n
ecare strat folosind o metod a Monte Carlo speciala, descrisa n Ref. [42].
Permite denirea dispunerii geometrice, a unghiului solid si a dimensiunilor de-
tectorilor de GeHP.
Popularea direct a (side-feeding) de pe ecare stare init iala populat a n react ie
pan a la starea de interes este simulat a Monte Carlo [42], considerand emisia de
tranzit ii statistice E1, M2, E2. Numarul de nivele intermediare luate n consid-
erare nu este limitat.
Aplicarea tehnicilor de condit ionare specice DSAM (FGTA, NGTB) poate de
asemenea inclusa n simularea Monte Carlo [42].
P an a la 7 tranzit ii cu energie apropiata a caror linii largite Doppler se suprapun
pot analizate simultan folosind timpul de viat a ca parametru de analiz a.
Procedurile de calcul si analiz a sunt imp art ite ntre 3 coduri de calcul independente.
Pentru react ii prin nucleu compus induse de particule nc arcate, distribut ia vitezelor
de recul init iale ( atat ca valoare cat si ca direct ie) sunt calculate de codul Monte
Carlo COMPA. Simularea Monte Carlo urmareste ncetinirea proiectilului n t inta si
formarea nucleului compus, lu andn considerare dependent a sect iunii ecace de energia
proiectilului. Astfel, viteza si pozit ia nucleului compus este cunoscuta pentru ecare
eveniment simulat. Urmatorul pas este simularea emisiei de particule usoare, t in and
seama de bariera de siune si competit ia cu tranzit iile statistice. Astfel, pentru ecare
eveniment simulat este calculat a viteza de recul (v
0
si
0
), pozit ia, energia de excitat ie
si momentul cinetic pentru nucleul rezidual, nainte de a lua n considerare procesul de
stopare si emisia .
Programul GAMMA simuleaz a pentru ecare eveniment calculat de COMPA pro-
cesul de stopare si de imprastierile nucleului rezidual n t inta, emisia de tranzit ii
statistice din stare init iala, si detect ia radiat iei n detectori. Cum scopul simul arii
78
este reproducerea formei liniei, detect ia radiat iei este simulat a simultan pentru tot i
detectorii denit i, lu and n considerare dimensiunile si dispunerea lor (distant a fat a de
t inta si unghiul
j
fat a de direct ia fasciculului), pentru 20 de valori diferite a timpu-
lui de viat a a st arii excitate de interes, alese echidistant pe o scal a logaritmic a ntre
2 valori predenite. Rezultatul simul arii este o valoare a deplasarii Doppler relative
y = E
/E
, memorata ntr-un spectru de 40 de canale ntre y = v

0
/c si y = v
0
/c,
pentru ecare timp de viat a simulat.

In simularea formelor de linie, codul GAMMA ia
n considerare de asemenea popularea indirecta de pe nivele discrete, precum si port i
de coincident a de largimi predenite aplicate oric arei tranzit ii discrete. Rezultatele
programului GAMMA sunt memorate pentru ecare detector n 20 de spectre I(y,
i
).
Programul SHAPE este destinat comparat iei formei liniei experimentale cu simul arile
Monte Carlo. Spectrele I(y,
i
) pentru ecare detector sunt transformate ntr-un set
de 20 de forme de linie teoretice, I(E
,
i
), pentru ecare unghi
j
de detect ie, t in and
cont de r aspunsul instrumental al ec arui detector. Timpul de viat a al nivelului inves-
tigat este determinat printr-o procedura
2
aplicat a liniei experimentale si teoretice,
folosind ca parametri timpul de viat a, energia tranzit iei si aria relativa.

In analiz a pot
incluse simultan pana la 7 linii care se suprapun, ecare prezentand efect Doppler
sau doar r aspunsul instrumental.

In prealabil, pentru ecare liniei analizat a ce prezinta
efect Doppler, este necesara calcularea cu codul GAMMA a deplasarilor Doppler rela-
tive.
In Figura 4.1(a) este prezentata distribut ia probabilitat ii de populare a st arilor

init iale (entry states) n
122
Te, populate n reat ia
119
Sn( ,n) la 15 MeV, calculat a
cu codul COMPA. Distribut iile de probabilitate pentru
118,120
Te sunt similare [60].

In
gura sunt reprezentate st arile yrast si cateva st ari cunoscute de energie mai nalt a.
Dup a cum se poate observa, probabilitatea de populare a starilor init iale are un maxim
la valori mici ale momentului cinetic (I = 1 2) si scade puternic cu cresterea mo-
mentului cinetic. Aceasta distribut ie de probabilitate difera drastic de distribut iile
corespunzatoare react iilor de fuziune-evaporare, cum ar cea prezentata n Ref. [24]
pentru st arile init iale ale
118
Te, populate n react ie
109
Ag(
13
C ,p3n) la 54 MeV, care
prezinta un maxim la I = 10 22. De asemenea, n Figura 4.1 se observ a ca prob-
abilitatea maxima este situat a la o energie de peste 9 MeV. Fiecare stare init iala este
punctul de pornire a unei cascade de tranzit ii statistice ce populeaz a st arile discrete.
Timpul de populare va diferit, n funct ie de energia si spinul st arii init iale (entry
79
4. METODA DSAM

IN REACTII (,n)
Figura 4.1: Distribut ia probabilitat ii de populare a starilor init iale n react ia (
,n). a) Distribut ia probabilit at ii de populare a starilor init iale de un anumit moment ci-
netic, funct ie de energia de excitat ie n react ia
119
Sn( ,n) b) Comparat ie ntre intensitatea
tranzit iilor din banda yrast masurata experimental si cea calculat a teoretic
80
state) si a st arii discrete nale. Necesitatea trat arii acestui proces zic a devenit ev-
identa nc a de la primele aplicat ii ale metodei DSAM n react ii prin mecanismul de
nucleu compus. Modelul statistic a fost folosit n Ref. [62] pentru calcularea timpului
de populare, iar metode empirice au fost propuse pentru tranzit ii E1 [63] si tranzit ii
E2 [64]. Cea mai simpla solut ie este descrierea timpului de populare printr-un singur
parametru, si anume timpul de viat a efectiv
sf
a unui nivel virtual care populeaz a
nivelul de interes,
sf
depinzand liniar de energia nivelului de interes [65]. Aceasta
solut ie a fost aplicat a n metoda DSAM n react ii induse de particule [66, 67]. De
asemenea, prin luarea n considerare a cascadelor E2, aceeasi solut ie a fost aplicat a si
n cazul react iilor induse de ioni grei [24, 42]. Astfel de solut ii empirice sunt utile doar
n cazurile n care
sf
este mult mai mic dec at timpul de viat a al nivelului si timpul de
stopare al nucleului de recul, astfel nc at s a afecteze doar partea deplasata Doppler a
liniei . Aceste condit ii nu sunt ns a indeplinite n cazul react iilor (, n) pe nuclee de
mas a medie (A100).
Solut ia aleas a n cazul (, n) a fost includerea simul arii procesului de side-feeding
n analiza formei liniei [68]. Astfel, competit ia ntre tranzit ii statistice E1, M1 si
E2 denesc timpul de populare t
sf
, timpul n care starea de interes este populat de
starea init iala. Pe lang a t
sf
, sunt calculate distribut ia de multiplicitate a tranzit iilor
statistice si intensitatea tranzit iilor n banda yrast.

In Figura 4.1(b) este prezen-
tata o comparat ie ntre intensit at ile determinate experimental tranzit iilor din banda
yrast n
122
Te normate la intensitatea tranzit iei 2
+
1
0
+
gs
si aceleasi m arimi calculate
cu codul COMPA. Acordul ntre calcul si experiment prezentat n Figura 4.1(b) este
practic independent de parametrii modelului de side feeding. Acest lucru se datoreaz a
rolului dominant al tranzit iilor statistice E1 n modelul de side-feeding, aceste tranzit ii
popul and predominant st ari discrete cu acelasi moment cinetic ca starea init iala. Astfel,
distribut ia calculat a reect a distribut ia st arilor init iale, n Fig. 4.1(b) ind conrmate
modelele folositen codul COMPA pentru formarea nucleului compus si evaporarea neu-
tronilor.

In aceast a situat ie, pentru xarea parametrilor modelului de side-feeding este
necesara obt inerea unor date experimentale legate de evolut ia temporal a a tranzit iilor
statistice.

In cazul de fat a, pentru determinarea parametrilor modelului de side feed-
ing au fost comparat i timpii de viat a efectivi pentru 8 st ari excitate n
122
Te, popu-
late n react ia
119
Sn(, n), cu timpii de viat a ale acelorasi st ari determinat i n react ia
81
4. METODA DSAM

IN REACTII (,n)
122
Te(n, n
) n Ref. [7]. Aceasta comparat ie a permis xarea parametrilor modelului

de side feeding.
0.0 0.4 0.8 1.2 1.6
10
-4
10
-3
10
-2
(a)
2
+
1
,
564.1 keV
2
+
2
,
1256.8 keV
d
!
d
t

(
p
s
-
1
)
t (ps)
2
+
6
,
2408.0 keV
0.0 0.4 0.8 1.2 1.6
10
-4
10
-3
(b)
2
+
1
,
564.1 keV
6
+
1
,
1750.9 keV
d
!
d
t

(
p
s
-
1
)
t (ps)
10
+
1
,
3290.9 keV
Figura 4.2: Distribut ia de probabilitate a timpului de populare. Exemple de
distribut ii de probabilitate a timpului de populare t
sf
simulate Monte Carlo pentru diferite
stari din
122
Te
In Figura 4.2 sunt prezentate distribut iile de probabilitate a timpului de popu-

lare indirecta pentru 3 st ari 2
+
si pentru 3 st ari din banda yrast, calculate dupa
xarea parametrilor modelului de side feeding. Aceste distribut ii difera de la stare
la stare, evident iind necesitatea trat arii corespunzatoare a popul arii indirecte pentru
ecare stare n parte.
Un ingredient important al metodei DSAM l reprezinta parametrii puterii de sto-
pare. Pentru cazul ionilor de Te stopat i n Sn, parametrii puterii de stopare folosit i
au fost parametrii m asurat i experimental [25] prin metoda DSAM [32] pentru cazul
82
ionilor de I stopat i in Ag. Puterea de stopare a fost descrisa folosind expresia 2.2, cu
f
e
= 1.27 0.07 si f
n
= 0.77 0.07. Datorita faptului ca perechea nucleu de recul-
material au fost diferite n acest caz, incertitudinea timpilor de viat a determinat i a
inclus o contribut ie de 15% datorat a puterii de stopare.
Figura 4.3: Parametrizarea funct iei de raspuns a detectorului de GeHP. a)
Ilustrare a modelului folosit pentru descrierea raspunsului instrumental. b) Fit polinomial
al parametrilor funct iei de raspuns ca funct ie de energia radiat iei (pentru detectorul
mobil)
In analiza formei liniei atenuat a Doppler este important ca funct ia de r aspuns

a detectorilor de GeHP s a e m asurata si descrisa cu precizie n funct ie de energia
tranzit iei . Funct ia de r aspuns a ec arui detector a fost m asurata folosind surse
radioactive si parametrizata folosind modelul prezentat n Figura 4.3 a). Funct ia de
r aspuns a fost descrisa ca o funct ie Gauss de largime t
1
, mbinat a cu cozi exponent iale
pe ecare parte cu parametrii t
2
si t
3
. Dup a procedura de determinare a parametrilor
t
1
, t
2
si t
3
pentru diferite energii , dependent a acestora de energie a fost descrisa
cu o funct ie polinomial a, reprezentata n Figura 4.3 b). De obicei, partea dreapta a
r aspunsului instrumental este bine aproximata de funct ia Gauss, funt ia exponent iala
avand o important a scazut a. Din acest motiv, analiza
2
rezult a n valori mari ale
parametrului t
3
cu deviat ii semnicative de la o energie la alta. De asemenea tre-
83
4. METODA DSAM

IN REACTII (,n)
buie subliniat ca deseori, funct ia de r aspuns determinata cu surse radioactive difera
de funct ia de r aspuns determinata n fascicul, ind necesara o corect ie a parametrilor
folosind tranzit ii din spectrele n fascicul.

In acest caz, au fost folosite tranzit iile sur-
sei de
60
Co, plasat a n apropierea camerei de react ie n timpul experimentelor, precum
si tranzit ii neafectate de efectul Doppler rezultate din react iile nucleare. Aceasta
corect ie se aplic a de obicei parametrului t
2
si este reprezentata printr-o linie punctata
n 4.3 b).
4.4 Studiul popularii directe n cazul
122
Te
In studiul experimental al react iei

119
Sn(, n)
122
Te au fost observate st ari excitate
cu spini p an a la 10 si energii de excitat ie de p an a la 3.3 MeV.

In Tabelul A.1
sunt prezentate rezultatele experimentale, ind incluse energiile tranzit iilor atribuite
122
Te si intensit at ile relative a acestora, importante pentru analiza DSAM. Din datele
n coincident a au fost plasate n schema de nivele 25 de nivele excitate observate pentru
prima dat a n acest experiment. Aceste nivele cu energii de excitat ie ntre 2.6 MeV
si 3.7 MeV populeaz a n general st ari 4
+
si 6
+
.

In Figura 4.4 sunt prezentate doua
spectre de coincident a -, obt inute prin aplicarea de port i pe tranzit iile 8
+
1
6
+
1
si
8
+
1
6
+
1
n matricile de coincident a -. Multe dintre nivelele noi prezentate n A.1
sunt evident iate n Figura 4.4. Intensit at ile relative ale tranzit iilor au fost extrase
din spectrele directe corespunzatoare unghiului de 55
si, pentru tranzit ii cu intensitate

mic a, din datele de coincident a.
4.4.1 Determinarea parametrilor popularii directe din analiza DSAM
Modelul de side-feeding trateaz a emisia tranzit iilor statistice E1, M1 si E2 de pe st arile
init iale ale nucleului rezidual. Dup a cum a fost discutat mai sus, n cazul react iei (, n),
probabilitatea absoluta de tranzit ie f
E1
are contribut ia dominantan popularea st arilor
discrete.

In codurile COMPA si GAMMA descrierea acestei probabilit at i se bazeaz a
pe aproximat ia descrisa n Ref. [69, 70]. Pentru nuclee sferice cu A > 50,
f
E1
= 8.7 10
8
0
E
2

2
0
/[(E
2
E
2
0
)
2
+E
2
2
0
],
unde E
0
= 50/A
0.24
,
0
= 0.3E
0
,
0
=
DB
0
= 10.6A/
0
= 0.707 A
1.24
. Pentru
122
Te,
DB
0
= 273 MeV
1
, valoare n concordant a cu sistematica experimentala pentru
84
122
Te
Figura 4.4: Spectre de coincident a - obt inut n urma react iei
119
Sn(, n)
122
Te
, la 15 MeV energie a fasciculului. Tranzit iile ce depopuleaza nivele observate in acest
studiu sunt marcate cu energia tranzit iei si energia nivelului
f
E1
[69],
0
=
sys
= 0.166 A
1.54
, care n cazul
122
Te corespunde unei valori de
sys
= 271 MeV
1
. Este cunoscut faptul ca valorile estimate ale f
E1
prezinta uctuat ii
considerabile cu A, iar comparat iile cu datele experimentale, n cazurile unde a fost
posibil, au ar atat deviat ii de p an a la un factor de 2. Pentru a caracteriza aceste
uctuat ii, s-a introdus un factor de corect ie f
,
0
= f
DB
0
, iar f
a fost evaluat pe
baza comparat iei timpilor de viat a obt inut i n react ia indusa de cu timpii de viat a
obt inut i independent prin alte metode.

In cazul
122
Te, timpi de viat a pentru st arile de
spin jos au fost determinat i in react ia (n, n
) n Ref. [7], aceste valori neind afectate

de side feeding.
In Tabelul 4.1 sunt prezentate nivelele din

122
Te pentru care timpii de viat a au fost
determinat i prin metoda DSAM n acest studiu. Pentru anumite nivele, sunt date si
valorile determinate n Ref. [7], nivelele marcate cu asterisc ind nivelele pentru care
parametrul
0
a fost ajustat pentru a obt ine valoarea determinata n react ia (n, n
).
Nivelele marcate cu asterisc nu prezinta populare indirecta.
In Figura 4.5 este ilustrata inuent a factorului f
asupra analizei formei liniei , n

comparat ie cu timpul de viat a determinat prin react ia (n, n
) pentru nivelul de 2408

85
4. METODA DSAM

IN REACTII (,n)
keV. Intersect ia curbei (f
) cu valoarea = 13780 fs determinata n Ref. [7] xeaza

valoarea f
= 0.97 0.1. Pentru celelalte nivele marcate cu asterisc n Tabelul 4.1,

s-au obt inut valori ale lui f
ntre 0.95 si 1.08 cu erori mai mari. Media rezultatelor si

valoarea nal a a fost f
= 1.00.1, ce corespunde unei valori

0
= 273 MeV
1
. Timpii
de viat a prezentat i n tabelele 4.1 , A.2 au fost obt inut i cu aceast a valoare factorului
de corect ie.
Figura 4.5: Inuent a modelului de side feeding n evaluarea timpului de viat a.
Efectul variat iei parametrului f
asupra timpului de viat a rezultat din analiza DSAM.

Acest grac se refera la tranzit ia de 1844 keV (nivelul de 2408 keV)
Tabelul 4.1: Timpi de viat a pentru stari excitate n
122
DSAM n acest studiu. Pentru nivelele marcate cu asterisc, analiza DSAM a fost folosita
pentru determinarea parametrului
0
prin comparat ie cu valorile date n Ref. [7]. Valorile
din acest tabel nu cont in erori datorate puterii de stopare, valorile nale ind date n
Tabelul A.2.
E
x
(keV) E
(keV) (fs) (fs)

Ref. [7]
1752.6
1752.6 1070
+190
140
b
1230
+450
260
1909.5 1345.6 1400
+130
110
1230
+510
280
2099.2
1535.4 380 15
b
377
+30
27
2283.5 1102.7 210 15
f,p
214
+420
102
2310.7
1747.1 575 45
f
544
+76
64
2407.1 1226.2 340 30
b,f,c
303
+41
32
2408.0
1844.4 140 8
b,f
137 8
2448.5
1267.3 325
+95
65
c
341
+51
43
86
122
Te
E
x
(keV) E
(keV) (fs) (fs)

Ref. [7]
2535.7 1354.4 500 60
b
> 680
2538.6 1357.3 1150
+850
350
f
> 1100
2600.8 1419.2 1150
+430
220
b,f
1080
+1790
440
2603.7 1422.4 425
+65
40
b,f
2669.8 918.4 230

+70
50
b,f,c
2679.4 2116.0 650

+150
110
b,f
599
+257
142
2758.8 1007.3 > 1000
b,f
2800.8 1049.3 660

+110
80
b,f
2810.0 1628.6 320

+27
22
b,f
2816.7 1635.9 1220

+390
230
b,f
903
+1150
340
2878.3 1127.4 580
+120
80
c
2913.5 1161.8 630

+140
90
f
2930.7
1750.5 66
+17
14
b,f
60
+8
7
3030.5
1849.1 225
+35
30
233
+57
41
3166.4 1415.5 125
+35
30
b,f
3324.3 1573.4 630

+260
180
b,f
folosit pentru determinarea

0
;
b
evaluat din spectrul direct la (143
);
f
evaluat din suma spectrelor directe la (10
+ 37
+ 55
);
c
evaluat din spectrele de coincident a;
p
evaluat din spectrul direct la 90
In Figura 4.6 este prezentata analiza DSAM pentru tranzit iile de 1844.4 keV ce
dezexcita nivelul 2
+
7
de 2408.0 keV si 1849.1 keV ce dezexcita nivelul de 3030.5 keV.
Datorita timpilor de viat a scurt i si a energiei mari a tranzit iilor , efectul Doppler
afecteaza vizibil forma liniilor atat la unghiuri nainte cat si la unghiuri napoi. Timpii
de viat a ai acestor st ari a fost determinat n Ref. [7], astfel nc at constitue un test
pentru modelul de side feeding, mai ales ca aceste nivele nu sunt populate de alte
nivele discrete. Desi formele liniilor acestor tranzit ii sunt afectate una de cealalta,
analiza DSAM a spectrelor la unghiuri atat nainte cat si la unghiuri napoi rezult a n
valori ale timpilor de viat a efective de 310 fs si 650 fs pentru nivelele de 2408.0 keV si,
respectiv 3030.5 keV. Prin includerea timpului de populare n analiz a, se obt in timpi
de viat a de 140 8 fs si 225
+35
30
fs, n bun acord cu valorile de 137 8 fs si 233
+57
41
fs
obt inute n react ia (n, n
) [7].
In Figura 4.7 este prezentata analiza formei liniei pentru tranzit ia de 1535.4 keV, ce
dezexcita nivelul 2
+
4
de 2099 keV. La unghiurile de 143
si 90
, linia este contaminat a

de o tranzit ie, dar la unghiuri nainte, linia prezinta efect Doppler, iar prin analiza
87
4. METODA DSAM

IN REACTII (,n)
Figura 4.6: Analiza formei liniei pentru tranzit iile de 1844 keV si 1849 keV
, care dezexcita nivelele 2408 keV si, respectiv 3030 keV a,c) Analiza DSAM a formei
liniei la unghiuri nainte si, respectiv napoi. b,d) Analiza
2
a t-ului formei liniei si
determinarea timpului de viat a
Figura 4.7: Analiza formei liniei pentru tranzit ia de 1535 keV , care dezexcita
nivelul 2
+
4
de 2099 keV. a, b, c) Analiza DSAM la unghiuri nainte si, respectiv napoi. d)
Analiza
2
a t-ului formei liniei si determinarea timpului de viat a
88
122
Te
DSAM a acesteia se obt ine o valoare = 380 15 fs pentru acest nivel, n acord cu
valoarea 377
+30
27
ps, determinata n Ref. [7]. Si n acest caz, tratarea popul arii directe
este importanta, timpul de viat a efectiv, obt inut far a includerea modelului de side
feeding ind de 810 fs.
4.4.2 Rezultate noi sau revazute
O parte din timpii de viat a determinat i n acest studiu, prezentat i n Tabelul 4.1 au
fost folosit i pentru validarea modelului ce trateaz a popularea direct a n react ia indusa
de particulele . Celelalte valori prezentate n Tabelul 4.1 se mpart in trei categorii:
i) valori noi determinate ii) valori revazute (determinate cu erori considerabil mai mici
dec at n Ref. [7]) si iii) valori determinate cu erori comparabile cu valorile din Ref. [7]).
Figura 4.8: Analiza formei liniei pentru tranzit iile de 1354 keV si 1357 keV
care dezexcita nivelul (5)
+
de 2536 keVsi respectiv nivelul 4
()
de 2539 keV. a,c) Analiza
DSAM la unghiuri nainte si, respectiv napoi. b,d) Analiza
2
a t-ului formei liniei si
determinarea timpului de viat a
In analiza DSAM a fost inclusa atat popularea direct a, cat si popularea indirecta de
pe st ari discrete.

In unele cazuri, timpul de viat a a st arilor ce populeaz a starea analizat a
a fost cunoscut, n schimb, dac a timpul de viat a nu era cunoscut, a fost considerat a
n jur de 1 ps, astfel nc at popularea indirecta a contribuit doar la partea stopat a
89
4. METODA DSAM

IN REACTII (,n)
Figura 4.9: Analiza formei liniei pentru tranzit iei de 918 keV , care dezexcita
nivelul 8
+
de 2670 keV. a, b, c, d) Analiza DSAM la unghiuri nainte si, respectivnapoi, si,
de asemenea din datele n coincident a. e) Analiza
2
a t-ului formei liniei si determinarea
timpului de viat a
90
122
Te
a liniei . Aceasta presupunere este ntemeiat a pe faptul ca n cele mai multe cazuri,
popularea indirecta se face prin tranzit ii de energie joasa.
St arile pentru care au fost determinat i timpi de viat a noi sau revizuit i sunt n
general, st ari de spin mediu si nalt, populate slab n react ia (n, n
), fapt ce subliniaza
avantajele react iei (, n), n comparat ie cu react ia indusa de neutroni n ceea ce priveste
spinul st arilor populate. Din aceast punct de vedere, cele doua react ii, impreuna cu
react iile de fuziune-evaporare sunt complementare.
In Figura 4.8 este prezentata analiza DSAM a formei liniei tranzit iilor de 1354 keV,
care dezexcita nivelul (5)
+
de 2536 keV si de 1357 keV, care dezexcita nivelul 4
()
de
2539 keV la unghiuri nainte si, respectiv napoi. Aceste linii se suprapun part ial,
ns a analiza
2
ofera rezultate satisfacatoare. Eroarea timpului de viat a al nivelului
4
()
de 2539 keV se datoreaz a n mare m asura efectului Doppler redus si a nivelului de
statistic a relativ sc azut.
In Figura 4.9 este prezentata analiza DSAM a formei liniei tranzit iei de 918 keV, care
dezexcita nivelul 8
+
de 2670 keV.

In spectrele directe, aceast a tranzit ie se suprapune
peste alte doua tranzit ii, tranzit ia de 920 keV prezentand de asemenea efect Doppler.
In spectrul n coincident a, tranzit iile contaminate dispar, ns a analiza

2
este mai put in
sensibila, datorit a nivelului sc azut al statisticii. Un timp de viat a efectiv de 0.31
+0.04
0.03
ps
a fost extras din analiza spectrelor directe si n coincident a, si dupa includerea popul arii
indirecte, timpul de viat a a fost revizuit la 230
+60
40
fs.
In Figura 4.10 este prezentata analiza DSAM a formei liniei tranzit iei de 1049 keV,
care dezexcita nivelul 7
de 2801 keV. Acest caz este un exemplu de tranzit ie far a linii

contaminante si cu un nivel de statistic a corespunzator. Desi efectul Doppler nu este
pronunt at, prin analiza
2
s-a obt inut o valoare = 660
+110
80
fs.
In tabelul A.2 sunt prezentate informat iile experimentale obt inute n acest experi-
ment, inclusiv probabilitat ile reduse de tranzit ie extrase din valorile timpilor de viat a
determinat i. Prin acest studiu s-a demonstrat ca, prin descrierea tuturor proceselor ce
conduc la popularea unei st ari discrete din nucleul rezidual (cinematica react iei, for-
marea nucleului compus, emisia de particule si popularea st arilor init iale a nucleului
rezidual, dezexcitarea acestora si procesul de stopare al nucleului compus), populat n
urma unei react ii (, n), metoda DSAM poate aplicat a pentru a determina timpul
de viat a al st arii respective. Rezultatele acestui studiu au fost publicate n Ref. [59].
91
4. METODA DSAM

IN REACTII (,n)
nivelul 7
de 2801 keV. a, b) Analiza DSAM la unghiuri nainte si, respectiv napoi. c)

Analiza
2
a t-ului formei liniei si determinarea timpului de viat a
92
118
Te
118
Te
Din punctul de vedere al structurii nucleare, izotopii de Te manifest a o comportare
colectiva specic a de vibrator cuadrupolar, care se ment ine pe parcursul lant ului izo-
topic. Pe lang a acest a comportare colectiva, este prezisa si aparit ia de st ari intruder,
cu originea n excitari ale unei perechi de protoni din p atura nchis a Z=50. Aceste
structuri intruder au fost observate n lant urile izotopice nvecinate (Cd, Sn, Sb si I),
dar n cazul izotopilor de Te, au fost puse n evident a doar pentru st ari de spin nalt,
unde benzile rotat ionale sunt bine denite [71, 72]. La spini josi si medii, congurat iile
normala si intruder sunt mixate (conguration mixing), rezult and structuri iregu-
late si dicil de interpretat. Pentru antelege structura st arilor de spin jos, este necesara
determinarea probabilitat ilor reduse de tranzit ie ntre aceste st ari.
In cazul
118
Te, lipsa informat iei privind timpii de viat a a st arilor non-yrast a
mpiedicat investigarea n detaliu a rolului congurat iei intruder. Anterior aces-
tui studiu, st arile excitate ale
118
Te au fost studiate n react ii induse de [71], de ioni
grei [24, 72] si n dezintegrarea
+
a
118
I [56]. Timpi de viat a pentru st ari de spin nalt
au fost m asurat i n react ia
109
Ag(
13
C , p3n)
118
Te n Ref. [24] prin metodele RDM si
DSAM.
In acest studiu, st ari excitate n

118
Te au fost populate prin react ia
115
Sn(,n)
118
Te
la 15 MeV energie a fascicului. Timpii de viat a au fost determinat i din analiza DSAM
a formei liniei , dupa procedura descrisa n cazul
122
Te. T inta folosita a fost o
folie de staniu de 3.7 mg/cm
2
care cont inea urmatorii izotopi: 51.2%
115
Sn, 24.4%
116
Sn, 5.4%
117
Sn, 7.4%
118
Sn, 1.9%
119
Sn si 6.7%
120
Sn. Datorita concentrat iei mari a
contaminat ilor n t inta, nu a fost posibil a o analiz a n detaliu a datelor de coincident a
-.

In schimb, distribut ia unghiulara a radiat iei emis a n urma react iei, m asurata la
6 unghiuri ntre 10
si 90
, au fost folosite pentru determinarea intensit at ilor tranzit iilor

si a rapoartelor de amestec
E2/M1
.
Studiul distribut iei probabilitat ii de populare a st arilor init iale, funct ie de energie
si moment cinetic a aratat ca, similar cazului prezentat n Fig. 4.2, tranzit iile statistice
E1 joaca un rol dominant n popularea st ariilor discrete din
118
Te [60].

In ceea ce
priveste parametrii modelului de side feeding, s-a ales f
= 1, ca si n cazul
122
Te, ceea
ce a corespuns
0
= 262 MeV
1
.
4.5.1 Analiza distribut iilor unghiulare
Pentru determinarea distribut iei unghiulare, detectorul mobil a fost plasat la 6 unghi-
uri (10
, 37
, 53
, 66
, 78
si 90
), iar detectorul x plasat la 90
a fost folosit pen-

93
4. METODA DSAM

IN REACTII (,n)
tru normare. Distribut iile unghiulare experimentale au fost tate cu funct ia standard
W() = A
0
(1 +a
2
P
2
(cos ) +a
4
P
4
(cos )). Distribut iile unghiulare au fost de aseme-
nea analizate considerand ca parametrii de t raportul de amestec
E2/M1
si gradul de
aliniere , care este largimea funct iei Gauss ce descrie distribut ia substarilor magnetice
populate.
In gura 4.11 sunt reprezentate exemple de distribut ii unghiulare ale tranzit iilor
emise si tul obt inut n funct ie
E2/M1
si gradul de aliniere . Gradul de aliniere a fost
estimat pentru ecare nivel n parte din analiza tranzit iilor pure ce dezexcita nivelul
de interes. Rezultatele acestei analize sunt prezentate n Tabelul B.1.
0.8
1
1.2
0.95
1
0.9
1
1.1
0.9
1
1.1
0.9
1
1.1
0.95
1
1.05
0.9
1
1.1
0.9
1
1.1
0.95
1
1.05
1
1.1
0.9
1
0.9
1.2
1.5
30 60 90
(grade)
0.8
1
1.2
0 30 60 90
(grade)
0.9
1
1.1
30 60 90
(grade)
1
1.2
W
(
)

(
u
n
i
t
a
t
i

r
e
l
a
t
i
v
e
)
614 keV 6
+
1
4
+
1
545 keV 2
+
2
2
+
1
331 keV 2
+
3
2
+
2
524 keV 2
+
3
0
+
2
497 keV 4
+
2
4
+
1
685 keV 3
+
1
4
+
1
1286 keV 3
+
1
2
+
1
770 keV 4
+
3
4
+
1
870 keV (2
+
, 3
+
) 2
+
2
1161 keV 5
+
1
4
+
1
329 keV 6
+
2
6
+
1
1415 keV (2
+
, 3
+
) 2
+
1
1151 keV 2
+
2
0
+
1
876 keV 2
+
3
2
+
1
741 keV 3
+
1
2
+
2
Figura 4.11: Distribut ii unghiulare ale tranzit iilor din
118
Te. Exemple de
distribut ii unghiulare ale tranzit iilor emise n urma react iei
115
Sn(,n)
118
Te. Punctele
experimentale au fost tate cu W() = A
0
(1 +a
2
P
2
(cos ) +a
4
P
4
(cos ))
94
118
Te
118
Te
Timpii de viat a a st arilor excitate din
118
Te, determinat i prin analiza DSAM a liniilor
, sunt prezentate n Tabelul 4.2.

In total, au fost determinate 12 valori ai timpilor
de viat a nucleari, sau limitele lor inferioare. Incertitudinile acestor valori cont in atat
incertidudinile datorate puterii de stopare, cat si incertitudini datorate modelului de
side-feeding.
Tabelul 4.2: Timpi de viat a n
118
Te determinat i n acest studiu prin metoda DSAM.
Pentru ecare nivel este specicata tranzit ia analizat a pentru extragerea timpului de
viat a.
E
niv
(keV ) J
(keV) (ps)
1150.8 2
+
2
1150.8
a
1.2
+0.4
0.2
1482.1 2
+
3
1482.1
a
0.9
+0.4
0.2
1702.7 4
+
2
551.8
a
> 1
1891.9 3
+
1
1286.3
a
> 2.5
1944.5 3
1
1338.8
b
0.95 0.20
1976.1 4
+
3
770.0, 1370.4
b
1.0
+0.3
0.2
2020.6 (2
+
,3
+
) 869.4, 1414.9
a
0.35
+0.30
0.15
2150.2 6
+
2
943.7
a
1.0
+0.4
0.3
2367.8 5
+
1
1161.2
a
1.3
+0.6
0.3
2571.2 (5
1
) 1364.7
b
0.45
+0.16
0.12
2573.9 8
+
1
753.0
b
0.95
+0.35
0.20
2999.7 7
1
1179.0
b
0.70
+0.20
0.15
a) evaluat din spectrul direct la 10
, 37
, si 53
.
b) evaluat din spectrul direct la 10
, 37
, 53
, si 90
Tranzit iile de pe nivelele 8

+
2
de 2999.4 keV si 7
1
de 2999.7 keV pe nivelul 6
+
1
formeaza un dublet cu energia de 1179 keV. Distribut ia unghiulara a acestui dublet
prezinta un puternic caracter dipolar, ceea ce favorizeaz a presupunerea ca tranzit ia
7
1
6
+
1
predomina, astfel nc at timpul de viat a rezultat din urma analizei liniei de
1179 keV a fost atribuit nivelului 7
1
.
In gura 4.12 este prezentata analiza formei liniei pentru tranzit ie de 753 keV ce
dezexcita nivelul 8
+
de 2573.9 keV. Efectul Doppler al acestei linii este redus, ns a este
sucient pentru a permite estimarea timpului de viat a la o valoare de = 0.95
+0.35
0.20
ps.
Timpul de viat a al acestei st ari a fost determinat n Ref. [24], cele dou a valori ind n
acord, ceea ce confera ncredere n parametrii modelului de side feeding folosit i.
95
4. METODA DSAM

IN REACTII (,n)
nivelul 8
+
de 2573.9 keV. Analiza DSAM la unghiuri nainte si analiza
2
a t-ului formei
liniei si determinarea timpului de viat a, n comparat ie cu valoarea determinat a n Ref. [24]
96
118
Te
nivelul 3
de 1945 keV. Analiza DSAM si analiza

2
timpului de viat a
97
4. METODA DSAM

IN REACTII (,n)
nivelul 6
+
2
2
timpului de viat a
98
120
Te
dezexcita nivelul 3
de 1945 keV. Aceasta tranzit ie este apropriata energetic de tranzit ia

de 1332 keV a sursei de
60
Co, plasat a lang a camera de react ie n timpul experimentului.
Ca atare, pentru aceast a tranzit ie, r aspunsul instrumental a fost bine precizat, n gura
ind prezentata o comparat ie intre formele liniilor celor dou a tranzit ii.

In acest caz,
toate spectrele au fost folosite pentru analiza DSAM, timpul de viat a ind determinat
cu precizie.
dezexcita nivelul 6
+
2
de 2150 keV.

In acest caz, tranzit ia de interes prezinta o contam-
inare n spectrele directe, ind necesara analiza si a spectrului la 143
, obt inut din

datele de coincident a.
Analiza - a pus n evident a ca linia de 1364 keV este dublet, avand 70%
contribut ie corespunzatoare tranzit iei 5
4
+
1
din
118
Te si 30% contribut ie core-
spunzatoare tranzit iei 4
+
3
2
+
1
din
120
Te. Timpul de viat a al st arii 5
din
118
Te
a fost determinat din analiza formei liniei de 1364 keV, lu andu-se n considerare tim-
pul de viat a al st arii 4
+
3
din
120
Te, determinat separat n experimentul prezentat n
sect iunea urmatoare.
In tabelul B.1 sunt prezentate informat iile experimentale obt inute n acest experi-
ment, inclusiv probabilitat ile reduse de tranzit ie extrase din valorile timpilor de viat a
determinat i. Aceste date arat a ca nucleul
118
Te prezinta o comportare colectiva de vi-
brator sferic anarmonic, congurat ia intruder prezisa nemanifest andu-se n acest caz.
Rezultatele obt inute n acest studiu, precum si interpretarea lor n cadrul modelelor
colective algebrice au fost publicate n Ref. [60].
120
Te
Nucleul
120
Te prezinta o structura colectiva specic a de vibrator sferic anarmonic,
similara cu structura
118
Te. Aceasta interpretare este facuta doar pe baza energiei
nivelelor si a tranzit iilor , neexistand aproape deloc informat ii despre timpii de viat a ai
st arilor excitate. Anterior acestui studiu, acest nucleu a fost studiat prin react ii induse
de particule si ioni grei n Ref. [71], prin react ia
118
Sn(,2n)
120
Te si dezintegrarea
+
a
120
I n Ref. [73], iar singura determinare de timpi de viat a este determinarea
timpului de viat a al st arii 2
+
1
prin excitare Coulomb [74].
In acest studiu, st ari excitate n

120
Te au fost populate prin react ia
117
Sn(,n)
120
Te
la 15 MeV energie a fascicului. Timpii de viat a au fost determinat i din analiza DSAM
a formei liniei , dupa procedura descrisa n cazul
122
Te.
99
4. METODA DSAM

IN REACTII (,n)
Si n cazul
120
Te, studiul distribut iei probabilitat ii de populare a st arilor init iale,
funct ie de energie si moment cinetic a aratat ca, similar cazului prezentat n Fig. 4.2,
tranzit iile statistice E1 joa u a un rol dominant n popularea st ariilor discrete.

In ceea
ce priveste parametrii modelului de side feeding, s-a ales f
= 1, ca si n cazul
122
Te,
ceea ce a corespuns
0
= 268 MeV
1
.
120
Te
Datorita condit iilor experimentale mult mai bune dec at n cazul
118
Te (mbogat irea
izotopic a superioar a a t intei), au fost determinat i 32 de timpi de viat a, prezentat i n
Tabelul 4.3. Analiza - a datelor a pus n evident a 24 de nivele noi, rezultatele anal-
izei ind prezentate n Tabelul C.1. Intensit at ile relative ale tranzit iilor , prezentate
n Tabelul C.1 au fost folosite n analiza DSAM pentru a t ine cont de popularea indi-
rect a. Incertitudinile valorilor timpilor de viat a prezentate n Tabelul 4.3 includ 15%
incertitudine datorate modelului de side feeding.
Tabelul 4.3: Timpi de viat a n
120
Te determinat i n acest studiu prin metoda DSAM.
Pentru ecare nivel este specicata tranzit ia analizat a pentru extragerea timpului de
viat a.
E
niv
(keV ) J
(keV) (ps)
1201.4 2
+
2
1201.5
a
0.85
+0.37
0.16
1535.4 2
+
3
1535.2
b
0.9 0.2
1613.6 0
+
2
1052.7
a
> 1.5
1815.3 4
+
2
653.7
b
1.8
+1.3
0.7
1863.5 3
+
1
1302.9
b
> 3.5
1924.7 4
+
3
1364.0
b
0.89 0.15
1936.9 0
+
3
735.5
b
> 3
1983.6 1
+
1
1423.4
b
0.55 0.11
2083.9 3
1
1523.4
b
0.29
+0.07
0.06
2105.1 3
+
2
1544.6
b
0.30 0.05
2201.7 6
+
2
1040.0
b
0.47 0.09
2234.7 (1 3) 1674.1
a
0.24
+0.12
0.06
2338.2 1777.6
b
0.37
+0.14
0.11
2358.2 (2-4) 1196.2
a
> 2
2423.2 5 1261.2
b
0.73
+0.19
0.16
2437.0 3
2
1876.5
b
0.45
+0.13
0.11
2445.2 (5) 1283.5
c
0.43 0.08
100
120
Te
E
niv
(keV ) J
(keV) (ps)
2461.7 5
1
1299.9
b
1.9
+0.6
0.5
2520.2 6
+
3
743.8
b
0.8
+0.4
0.2
2612.9 3
+
3
1451.5
b
0.73
+0.19
0.14
2652.6 8
+
1
876.7
b
0.46
+0.08
0.06
2723.8 3
+
4
1562.4
b
0.44
+0.14
0.12
2778.5 5
+
1616.7
c
0.56
+0.27
0.15
2791.5 5
2
1929.8
b
0.54
+0.14
0.11
2806.7 6
+
3
1030.9
a
0.75
+0.22
0.17
2835.4 8
+
2
1059.1
b
> 3
2843.0 (4) 1681.2
a
0.28
+0.12
0.08
2857.5 1696.5
b
> 1.3
2870.3 3
+
4
1668.8
b
0.25
+0.35
0.11
2899.2 7
1
1122.9
b
1.4
+0.6
0.5
2940.3 7
+
1
739.0
b
, 1164.0
b
0.30 0.06
2941.8 1780.1
b
0.27 0.06
3039.7 8
+
3
838.0
b
0.43
+0.17
0.13
a) evaluat din spectrul direct la 10
si 37
.
b) evaluat din spectrul direct la 10
, 37
si 53
.
c) evaluat din spectrul direct la 10
, 37
, 53
si 90
In Figura 4.15 este prezentata analiza DSAM a formei liniei tranzit iei de 1534 keV
ce dezexcita nivelul 2
+
3
de 1534 keV. Forma liniei este afectata de prezent a unor linii
contaminante, ns a linia contaminanta din regiunea afectata Doppler este situat a relativ
departe, astfel nc at efectul Doppler s a poata analizat. O valoare a timpul de viat a
de = 0.890.15 ps a fost determinat prin analiza formei liniei si considerarea popul a
rii indirecte.
In Figura 4.16 este prezentata analiza DSAM a formei liniei tranzit iei de 1040 keV ce
dezexcita nivelul 6
+
2
de 2201 keV. Acest caz este unul dintre put inele cazuri n care forma
liniei nu este afectata de prezent a liniilor contaminante. Efectul Doppler este relativ
mic ca amplitudine, practic ind pus n evident a doar prin comparat ia cu r aspunsul
instrumental. Totusi nivelul nalt de statistic a a permis o analiz a
2
concludenta, care
a rezultat ntr-o valoare a timpului de viat a de = 0.47 0.09 ps.
In Figura 4.17 este prezentata analiza DSAM a formei liniei tranzit iei de 1876 keV
ce dezexcita nivelul 3
2
de 2437 keV.

In acest caz, datorit a energiei mari a tranzit iei
, efectul Doppler este bine denit, n ciuda nivelului slab al statisticii. Pentru acest
101
4. METODA DSAM

IN REACTII (,n)
nivelul 2
+
3
2
timpului de viat a
102
120
Te
nivelul 6
+
2
2
timpului de viat a
103
4. METODA DSAM

IN REACTII (,n)
nivelul 3
2
2
timpului de viat a
104
4.7 Concluzii
nivel, analiza DSAM a rezultat ntr-o valoare a timpului de viat a de = 0.45
+0.13
0.12
ps.
4.7 Concluzii
React ia (, n) este considerata complementar a react iilor de fuziune-evaporare si react iilor
induse de particule usoare (protoni sau neutroni) n studiul schemei de nivele a unui
anumit nucleu. Prin aceast a react ie se pot observa st ari de spin jos si mediu, inaccesi-
bile prin alte react ii, deseori importante din punctul de vedere al modelelor de struc-
tur a nuclear a. Acest lucru este observabil prin comparat ia st arilor studiate n
118
Te
prin react ia (, n) n acest studiu n comparat ie cu st arile studiate printr-o react ie de
fuziune-evaporare n Ref. [24] sau n cazul
122
Te prin comparat ia st arilor studiate n
(, n) fat a de st arile populate n (n, n
).
Aplicarea metodei DSAMn react iilor (, n) permite determinarea timpilor de viat a
ale st arilor non-yrast, facand posibil a o testarea predict iilor modelelor teoretice pentru
aceste st ari. Popularea direct a prin tranzit ii statistice E1 are o contribut ie majora la
timpul de viat a efectiv al st arilor studiate, astfel nc at tratarea corect a a procesului
de side feeding este necesara pentru o evaluare concludenta a timpului de viat a. De
asemenea, este necesara compararea rezultatelor modelului de side feeding cu date ex-
perimentale directe sau indirecte, pentru zona de mas a de interes, datorit a uctuat iilor
mari ai parametrilor probabilitat ii absolute de tranzit ie E1. Daca aceste condit ii sunt
indeplinite, atunci aplicarea metodei DSAM n react ii (, n) are un potent ial deosebit
n studiul colectivitat ii n nuclee de mas a medie.
105
4. METODA DSAM

IN REACTII (,n)
106
Capitolul 5
Structura colectiva a nucleului
118
Te
5.1 Introducere
In general, modelul n p aturi este considerat de baz a n structura nuclear a [75], ind
primul model care descrie detaliat proprietat ile st arilor excitate ale nucleului atomic.
Acest model descrie nucleul ca un sistem de particule independente aatntr-un potent ial
central self-consistent combinat cu un potent ial spin-orbita. Modelul n p aturi explica
existent a numerelor magice si descrie cu succes structura nucleelor usoare si a nucle-
elor aate n vecin atatea numerelor magice. Limitarile modelului apar cu cresterea
num arului de particule si a num arului de orbitali, ind imposibil a diagonalizarea ma-
tricilor rezultante. Caracteristic acestor sisteme cu un num ar mare de nucleoni de
valent a este manifestarea fenomenelor colective. Prin fenomene colective sau colectivi-
tate nuclear a se ntelege uzual fenomenele care corespund unui comportament coerent
si colectiv al nucleonilor n nucleul atomic. Exemple de fenomene colective al nucle-
onilor sunt reprezentate de comportamentul energiei de separare per nucleon funct ie
de num arul de nucleoni, deform ari cuadrupolare ale nucleului, energii de excitat ie ale
st arilor nucleare sensibil mai joase si probabilitat i de tranzit ie mai mari dec at n cazul
nucleelor simplu sau dublu magice.
Din punct de vedere istoric, modelul pic aturii de lichid a fost primul model colectiv
care a ncercat s a explice diferitele proprietat i observate experimental ale nucleului
atomic [76]. Acesta este un model fenomenologic bazat pe caracterul de saturat ie
al fort elor nucleare, pe compresibilitatea sc azut a a materiei nucleare si pe faptul ca
nucleul prezinta o suprafat a bine denita. Pe baza modelului pic aturii de lichid a fost
107
5. STRUCTURA COLECTIV
A A NUCLEULUI
118
Te
dezvoltata formula semi-empirica de mas a Bethe-Weizacker [77, 78], care reproduce
comportarea global a a energiei de separare per nucleon ca funct ie de A, dar prezinta
si deviat ii puternice datorate numerelor magice. Conceptul de suprafat a nuclear a,
introdus n cadrul modelului pic aturii de lichid a stat la baza dezvoltarii modelelor
colective geometrice [76].
Aparent, modelul geometric si modelul uni-particula se bazeaz a pe presupuneri con-
tradictorii, considerand e nucleonii ca particule independente (modelul n p aturi) e
ca nucleonii au comportament coerent si colectiv. De fapt, cele dou a modelul nu sunt
n contradict ie, abordarea uni-particula explicand aparit ia fenomenelor colective prin
considerarea mixajului ntre congurat ii si a unei interact ii reziduale [79]. Aceasta
legatur a ntre modelel este realizat a prin dou a metode, aproximat ia fazei aleatorii
(RPA) sau prin aproximat ia Tamm-Danco (TDA) [75, 79]. Modelul bozonilor n
interact ie reprezinta o abordare alternativa a fenomenelor colective, bazat a o trunchiere
semnicativ a a spat iului denit n cadrul modelului n p aturi.
5.2 Modelul geometric
Structura colectiva a st arilor nucleare de energie joasa este dominata de efecte de
suprafat a, care presupun vibrat ii si/sau rotat ii ale suprafet ei nucleare n raport cu o
forma de echilibru. Suprafat a nuclear a este descrisa de obicei n funct ie de funct iile
sferice astfel [76]:
R(, ) = R
0
_
1 +
1
0
+
2
Y
2
(, ) +
3
Y
3
(, ) +...
_
Termenul l = 1 corespunde unei deplasari a centrului de mas a al nucleului si este nezic,
iar pentru a descrie fenomenele colective termenii cuadrupolar si mai rar octupolar
sunt folosit i uzual. Faptul ca raza nuclear a este un num ar real impune condit ia
=
(1)
. Nucleele deformate axial n starea fundamentala pot descrise alegand

axa z a sistemului de coordonate s a coincid a cu axa de simetrie a nucleului.

In acest
caz, coecient ii
= 0 cu except ia = 0.

In cazul n care doar termenul cuadrupolar
este folosit pentru a descrie forma nucleului, atunci cei cinci parametri
2
se reduc
la termenii
20
si
22
=
22
. Uzual sunt folosite coordonatele polare introduse de
Bohr si Mottelson [80] denite ca:
20
= cos
22
=
1
2
sin
108
Coordonata descrie gradul de deformare cuadrupolar a sau elongat ia n direct ia
axei de simetrie, iar descrie gradul de simetrie axiala, = 0 descriind forme axial
simetrice.
Modelul geometric se bazeaza pe descrierea suprafet ei nucleare pe baza coordo-
natelor si si a unghiurilor Euler
i
, Hamiltonianului care descrie sistemul ind
Hamiltonianul Bohr [81] :
H
B
= T
vib
+T
rot
+V (, ) (5.1)
T
vib
=

2
2B
m
_
1
+
1
2
sin 3
sin3

_
T
rot
=

2
2B
m
1
4
2
3
k=1
Q
2
k
sin
2
(
2
3
k)
,
unde B
m
- parametrul de mas a al modelului pic aturii de lichid, iar Q
k
- operatorul
momentului unghiular n funct ie de
i
. Diverse limite ale modelului geometric sunt date
de forma particulara a potent ialului V (, ), care corespund la diferite forme nucleare.
In general, colectivitatea nuclear a este descrisa n contextul a trei solut ii particulare a

Hamiltonianului Bohr (corespunzatoare unor forme particulare a suprafet ei nucleare)
si anume vibratorul sferic [82], rotorul axial simetric [80] si -instabil [83]. Predict iile
acestor modele n ceea ce priveste spectrul de excitat ie si probabilitat ile de tranzit ie
(normate la B(E2;2
+
0
+
)=100 a.u.) sunt prezentate n Figura 5.1.
Vibratorul sferic Structura de tip oscilator armonic sferic se obt ine folosind un
potent ial care depinde patratic de n Hamiltonianul Bohr de tipul :
V () =
1
2
C
2
Valorile proprii ale hamiltonianului sunt egal distant ate n energie E
N
= (N +
5/2), N ind num arul fononilor cuadrupolari (l = 2). Schema de nivele caracteris-
tica vibratorului sferic este prezentata n Figura 5.1 a), ind evident iat i multiplet ii
echidistant i n energie p an a la N=3. Regula de select ie pentru dezexcitarea este
N = 1, corespunzand creerii sau anihil arii unui singur fonon. Probabilitat ile de
tranzit ie reduse (sumate n cazul st arilor care se dezexcita prin mai multe tranzit ii )
sunt proport ionale cu num arul de fononi n starea init iala.
-instabil O structura de tip -instabil este reprezentata de considerarea unui
potent ial independent de n Hamiltonianul Bohr.

In acest caz, ecuat ia Scrodinger se
poate separa ntr-o ecuat ie radial a dependenta de , si partea unghiulara dependenta
de si
i
, corespunzand part ii unghiulare a ecuat iei Laplace 5-dimensionale, cu solut ii
comune pentru toate potent ialele independente de . Un exemplu de astfel de potent ial
109
A A NUCLEULUI
118
Te
Figura 5.1: Modele geometrice de structura nucleara. Predict iile privind ener-
gia starilor excitate si probabilitatea de tranzit ie n banda yrast a modelelor bazate pe
Hamiltonianul Bohr n cazul a) vibratorului sferic b) rotorului deformat axial c) -instabil
a fost propus de Wilets si Jean [83], reprezentand un potent ial de oscilator armonic de
forma:
V () =
1
2
C(
0
)
2
Solut iile analitice depind de 2 numere cuantice n
si . Spectrul energetic rezul-

tant este prezentat n Figura 5.1, ind constituit din multiplet i separat i energetic
proport ional cu ( + 3) pentru n
x. Regula de select ie a tranzit iilor este dat a de

= 1, iar probabilitat ile de tranzit ie sunt prezentate de asemenea n Figura 5.1.
Rotor deformat axial Acest model se aplic a nucleelor deformate n starea funda-
mentala, a caror forma este descrisa prin =
0
si = 0
. Rotat ii n jurul unei axe

perpendiculare pe axa de simetrie si vibrat ii n direct ia axei de simetri (vibrat ii )
sau ntr-o direct ie perpendiculara pe axa de simetrie (vibrat ii ) produc st ari excitate
colective. Rotat iile produc un spectru de excitat ie caracteristic, energia st arilor exci-
tate ind proport ional a cu J(J+1) [75]. Benzile rotat ionale pot construite pe st ari
intrinseci sau st ari vibrat ionale (banda construita pe 2
+
si banda construita pe
0
+
), un exemplu ind prezentat n Figura 5.1.
Structura nucleelor colective este descrisa uzual prin comparat ie cu cele 3 lim-
ite ale Hamiltonianului Bohr, desi cele mai multe nuclee prezinta structuri colective
tranzit ionale ntre aceste limite. Formele nucleare descrise de cele 3 limite ale Hamilto-
110
nianului Bohr sunt considerate deseori faze ale materiei nucleare, iar n Ref. [84, 85] se
demonstreaza ca exista tranzit ii de faza n evolut ia formei nucleare ntre aceste limite.
Au fost dezvoltate solut ii analitice ale Hamiltonianul Bohr, ce descriu astfel de tranzit ii
de faza, respectiv E(5) [84] care descrie nuclee aate n punctul critic al tranzit iei de
faza sferic--instabil si X(5) [85] care descrie nuclee aate n punctul critic al tranzit iei
de faza sferic-deformat axial. Experimental, au fost puse n evident a nuclee n care se
manifest a empiric aceste tranzit ii de faza [86, 87, 88, 89]. Un compendiu al solut iilor
analitice a Hamiltonianului Bohr este prezentat n Ref. [90]. Nucleele cu o structura
tranzit ional a ntre limitele geometrice pot descrise prin diagonalizarea numerica a
unui Hamiltonian Bohr generalizat [91].
Evolut ia colectivitat ii nuclearen diverse regiuni de mas a este urmarit a prin anumite
observabile alese astfel nc at s a aib a valori distincte pentru cele 3 limite ale Hamiltoni-
anului Bohr. O observabil a de baz a o constituie R
4/2
= E
4
+
1
/E
2
+
1
, observabil a legata de
gradul de deformare axiala. O observabil a experimental a, legata de gradul de libertate
, este factorul de staggering, denit ca [87]:
S
4
=
(E
4
+
E
3
+
) (E
3
+
E
2
+
)
E
2
+
1
,
unde indicele se refera la nivele din banda cuasi-. Cele 2 observabile formeaza un
sistem de coordonate, care urmareste experimental evolut ia gradelor de libertate si
.
In Figura 5.2 este prezentat triunghiul de simetrii propus de Casten [92], n reprezentarea
sa geometric a, incluz and si solut iile analitice corespunzatoare tranzit iilor de faza E(5)
si X(5). Fiecare varf reprezinta o limit a geometric a a Hamiltonianului Bohr, iar laturile
reprezinta regiuni unde forma nuclear a evolueaz a de la o limit a la alta. Observabilele
R
4/2
si S
4
sunt prezentate pentru ecare limit a si punct critic.

In Ref. [87] aceste ob-
servabile au fost folosite pentru a evident ia nuclee aate n punctul critic al tranzit iilor
de faza/forma nucleare.
O alta observabila experimentala des utilizat a este raportul B
4/2
denit ca:
B
4/2
=
B(E2; 4
+
1
2
+
1
)
B(E2; 2
+
1
0
+
1
)
.
Acest raport ia valori ntre 1 si 2 (vezi Fig. 5.1), o valoare mai mic a dec at unitatea
indic and un nucleu a carui structura este dominata de orbitalii uni-particula.
111
A A NUCLEULUI
118
Te
sph. vibr
sym. rotor
-soft
E(5)
X(5)
(3.33, 0.33)
(R
4/2
, S
4
)
(2.50, -2)
(2.00, -1)
(2.20, -1.39)
(2.91, 0.16)
Figura 5.2: Triunghiul de simetrii Casten n reprezentarea geometrica ,
prezent and observabilele R
4/2
si S
4
pentru ecare limita geometric a precum si pentru
simetriile E(5) si X(5). Figura preluata din [87]
5.3 Modelul bozonilor n interact ie
Modelul (aproximat ia) bozonilor n interact ie (The Interacting Boson Model abre-
viat IBM sau IBA) a fost dezvoltat de Iachello si Arima n 1974 [93, 94] pentru a
descrie proprietat ile nucleelor colective, devenind, alaturi de modelul n p aturi si mod-
elul geometric, unul din cele 3 modele de baz a folosite n structura nuclear a. La baza
modelului IBA stau 2 presupuneri [95, 96]: i) nucleonii aat i nafara p aturilor nchise
(nucleonii de valent a) sunt responsabili pentru proprietat ile colective ale nucleelor si
ii) nucleonii de valent a se mperecheaz a la spin l = 0 (bosoni s) sau l = 2 (bosoni d),
interact ia ntre bozonii s si d descriind structurile colective. Teoria grupurilor algebrice
unitare este intrumentul matematic prin care modelul IBA descrie sistemul de bozoni
n interact ie. Astfel, bozonii s si d au mpreuna 6 substari magnetice, denind un
spat iu 6-dimensional, descris de grupul algebric unitar U(6). Acest grup algebric poate
descompus n 3 subgrupuri algebrice care la r andul lor includ subgrupul algebric O(3)
ce descrie rotat iile tridimensionale:
1. U(6) U(5) O(5) O(3)
2. U(6) SU(3) O(3)
3. U(6) O(6) O(5) O(3)
112
Fiecarui subgrup algebric al U(6) i corespunde o limit a geometric a, astfel U(5)
corespunde vibratorului sferic armonic [97], SU(3) rotorului deformat axial [98] si O(6)
corespunde modelului -instabil [99, 100]. Grupului U(6) i se asociaza num arul cuantic
N
B
corespunzator num arului total de bozoni, iar subgrupului O(3) i se asociaza num arul
cuantic L corespunzator momentului cinetic.
Hamiltonianul IBA este o combinat ie de operatori de creere si anihilare, impunandu-
se condit ia conserv arii num arului total de bozoni N
B
si lu and n considerare doar
termenii bi-particula. Cea mai folosita forma a hamiltonianului IBA este [95]:
H = n
d
+
1
2
L
C
L
(d
)
L
(
d)
L
+
v
2
10
[(d
)
(2)

ds + (d
)
(2)
(
d)
(2)
]
+
v
0
2
5
[(d
)
(0)
(ss)
(0)
+ (s
)
(0)
(
d)
(0)
], (5.2)
unde este energia bozonilor d, n
d
= d

d este operatorul care d a num arul de bozoni
d,

d
m
= (1)
m
d
m
astfel nc at

d s a e un tensor sferic de ordin 2, parametrii C
L
(L = 0, 2, 4) sunt legat i de cuplajul bozonilor d la spinul L, iar v
0,2
sunt parametrii
legat i de interact ia ntre bozonii s si d.
O formulare echivalenta a Hamiltonianului IBA este forma multipolar a, des folosita
n calcule, dat a de [95]:
H =
n
d
+a
0
P
P +a
1
L
2
+a
2
Q
2
+a
3
T
2
3
+a
4
T
2
4
, (5.3)
unde:
P =
1
2
(
d
2
s
2
),
T
l
= (d

d)
(l)
, l = 0, 1, 2, 3, 4
Q = (d
s +s
d)
7
2
(d

d)
(2)
,
n
d
=
5T
0
,

L =
10T
1
.
In aceast a forma, operatorii au semnicat ii zice specice, termenul
n
d
d and o contribut ie
energetic a proport ional a cu num arul de bozoni d si genereaz a simetria U(5), termenul de
mperechere P
P genereaz a simetria O(6), termenul de cuadrupol Q

2
genereaz a sime-
tria SU(3), operatorul de moment cinetic

L
2
d a o contribut ie proport ional a cu L(L+1)
si este specic subgrupului O(3), termenul octupolar T
2
3
este specic subgrupului O(5),
iar T
2
4
este termenul de hexadecapol. Operatorii de tranzit ie electromagnetica sunt dat i
113
A A NUCLEULUI
118
Te
de [95]:
T(E0) = n
d
+N
B
T(M1) = g
b
L +B
1
(

QL)
(1)
T(E2) = e
B

Q
Fiecare simetrie dinamica reproduce limita geometric a corespunzatoare n limita
N
B
. Detalii despre ecare simetrie dinamica pot consultate n Ref. [95, 101,
102].
Varianta descrisa pe scurt mai sus a modelului IBA (cunoscuta n literatura ca
IBA-1) nu face distinct ie ntre protonii si neutronii de valent a, bozonii ind tratat i
identic, indiferent dac a rezult a din mperecherea protonilor de valent a sau a neutron-
ilor de valent a. O extensie a modelului IBA este realizat a prin considerarea gradelor
de libertate a protonilor si neutronilor, modelul ind cunoscut ca IBA-2 [103, 104].
Modelul IBA-2 este important datorit a faptului ca permite investigarea legaturii cu
modelul n p aturi. Modelele IBA-1 si IBA-2 permit descrierea proprietat ilor nucleelor
par-par, astfel o alta extensie a modelului IBA pentru descrierea nucleelor par-impare
este realizat a prin cuplarea unui fermion aat pe un orbital la nucleul par-par, modelul
ind propus n Ref. [105] si cunoscut ca modelul IBFM (Interacting Boson-Fermion
Model).
5.3.1 Simetrii/limite ale modelului IBA
Tratarea algebric a a teoriei grupurilor se bazeaz a pe proprietat ile de comutare a diversilor
operatori. Generatorii unui grup sunt reprezentat i de acel set de operatori care satisfac
condit ia ca comutatorul oric arei perechi de operatori poate exprimat ca o combinat ie
liniar a a membrilor setului. Un exemplu este pentru grupul O(3) operatorii proiect iei
momentului cinetic L
x
, L
y
, L
z
. Operatorii Casimir sunt operatorii care comut a cu tot i
generatorii unui grup, operatorul Casimir al grupului O(3) ind L
2
. Operatorii Casimir
pot combinat ii liniare sau p atratice ale generatorii grupului si ca urmare sunt denumit i
liniari sau p atratici (L
2
= L
2
x
+L
2
y
+L
2
z
este un operator Casimir p atratic). Hamiltoni-
anul sistemului poate scris ca o combinat ie liniar a a operatorilor Casimir a grupului
si a subgrupurilor care apar n descompunerea grupulului U(6). Acesti operatori sunt
114
[95]:
C
1
U(6)
=

N, C
2
U(6)
=

N(

N + 5)
C
1
U(5)
= n
d
, C
2
U(5)
= n
d
( n
d
+ 4)
C
2
SU(3)
=
4
3
Q Q+
1
2
L
2
C
2
O(6)
= 2

N(

N + 4) 8P
P
C
2
O(5)
=
2
5
L
2
+ 4T
2
3
C
2
O(3)
= 2L
2
,
unde

N este operatorul num arului total de bozoni, iar ceilalt i operatorii ind operatorii
multipolari denit i n sect iunea precedenta.
Limita U(5) Hamitonianul acestei simetrii poate scris, t in and seama de descom-
punerea U(6) U(5) O(5) O(3) si de operatorii Casimir a ec arui grup, astfel:
H = C
1
U(5)
+C
2
U(5)
+C
2
O(5)
+C
2
O(3)
.
Valorile proprii ale acestui Hamiltonian sunt
E(n
d
, , J) = n
d
+n
d
(n
d
+ 4) + 2( + 3) + 2J(J + 1).
In dezvoltarea multipolar a, Hamiltonianul este scris ca :

H = n
d
+a
1
L
2
+a
3
T
2
3
+a
4
T
2
4
.
Limita geometric a corespunzatoare vibratorului sferic armonic este obt inut a n IBA
pentru a
1
, a
3
, a
4
nuli si N
B
. Probabilitat ile de tranzit ie E2 sunt afectate de
num arul total de bozoni (efect cunoscut ca efectul num arului de bozoni nit). Pentru
st ari din banda yrast, probabilitat ile de tranzit ie, normate la starea 2
+
1
este dat de:
R
J
=
B(E2 : J, n
d
+ 1 J 2, n
d
)
B(E2 : 2
+
1
0
+
1
)
= (n
d
+ 1)
N
B
n
d
N
B
,
raport care pentru N
B
este egal cu raportul geometric R
J
= n
d
+ 1, n
d
num arul
de fononi n acest caz.
Limita SU(3)

In reprezentarea multipolar a, hamiltonianul SU(3) este dat de:
H = a
1
L
2
+a
2
Q Q,
115
A A NUCLEULUI
118
Te
relat ie ce corespunde unei forme, funct ie de operatorii Casimir :
H =
3
4
a
2
C
2
SU(3)
+
_
a
1
2

3a
2
16
_
C
2
O(3)
.
Valorile proprii ale hamiltonianului sunt de forma:
E(, , J) =
a
2
2
(
2
+
2
+ + 3 + 3) +
a
1
3a
2
8
J(J + 1)
Numerele cuantice (, ) genereaz a grupuri de benzi rotat ionale J(J +1), banda funda-
mentala corespunzand la (, )=(2N
B
, 0), iar benzile si corespund (, )=(2N
B
4, 2). Probabilitat ile de tranzit ie n banda fundamentala sunt date de:

B(E2; (2N
B
, 0)J + 2 J) = e
2
b
3
4
(2N
B
J)(2N
B
+J + 3)
(J + 2)(J + 1)
(2J + 3)(2J + 5)
.
Pentru N
B
, raportul R
J
este egal cu rezultatul geometric :
R
J
=
B(E2; (2N
B
, 0)J + 2 J)
B(E2 : 2
+
1
0
+
1
)
=
15
2
(J + 2)(J + 1)
(2J + 3)(2J + 5)
.
Limita 0(6) Hamiltonianul care descrie simetria O(6) este dat de:
H = C
2
O(6)
+C
2
U(5)
+C
2
O(5)
+C
2
O(3)
.
Valorile proprii ale hamiltonianului sunt :
E(, , J) = 2( + 4) + 2( + 3) + 2J(J + 1)
= A(N
B

)(N
B
+
+ 4) +B( + 3) +CJ(J + 1),

unde =0,1..N (
=N, N-1 ..0) si =
-1, ..0.
Hamiltonianul n forma multipolar a este dat de:
H = a
0
P
P +a
1
L
2
+a
3
T
2
3
+a
4
T
2
4
.
Probabilitat ile de tranzit ie n banda yrast (
= N
B
, J=2) sunt date de:
B(E2 : + 1 ) = e
2
b
(N
B
)(N
B
+ + 4)
+ 1
2 + 5
.
Pentru N
B
, raportul R
J
este egal cu rezultatul geometric :
R
J
=
B(E2 : + 1 )
B(E2 : 2
+
1
0
+
1
)
=
5( + 1)
2 + 5
.
116
5.3.2 Formalismul ECQF
Un caz special al Hamiltonianului IBA este formalismul Q-consistent (CQF), introdus
n Ref. [106] pentru a descrie nucleele tranzit ionale ntre SU(3) si O(6). Formalismul
CQF a fost extins pentru a include si simetria U(5) n Ref. [107], Hamiltonianul ECQF
(Extended consistent Q formalism), ind dat de :
H = n
d
Q

Q
Q = (d
s +s
d) +(d

d)
(2)
T(E2) = e
B

Q
Hamiltonianul ECQF este capabil s a genereze toate cele 3 simetrii dinamice, prin
variat ia celor 3 parametri , si , valorile caracteristice ecarei simetrii ind urmatoarele:
U(5) : = 0,
SU(3) : = 0, =
7
2
,
O(6) : = 0, = 0.
Avantajul formalismului ECQF este num arul mic de parametri, formalismul ECQF
descriind si zone tranzit ionale ntre cele 3 forme/simetrii prin variat ia celor 3 parametri.
Triunghiul de simetrii propus de Casten [92] n varianta algebric a este generat de spat iul
solut iilor Hamiltonianului ECQF. Trebuie precizat ca solut iile Hamiltonianului ECQF
n cazul O(6) sunt o solut ie particulara a Hamiltonianului O(6) bazat pe termenul de
mperechere [95].
O forma des folosita a Hamiltonianului ECQF, care t ine cont de competit ia ntre
termenii vibrat ional si rotat ional, este:
H = c[(1 )n
d

4N
B
Q Q]
=
4N
B
/ + 4N
B
,
unde c este un parametru de scal a, iar termenul 4N
B
este introdus pentru a da o pondere
egala termenilor vibrat ional si rotat ional.

In Figura 5.3 este prezentat triunghiul de
simetrii propus de Casten, n varianta algebric a, cu cei 2 parametri precizat i pentru
ecare simetrie dinamica.
Formalismul ECQF descrie de asemenea tranzit iile de faza/forma corespunzatoare
evolut iei de la forma sferica descrisa de limita U(5) la forme deformate cuadrupolar
descrise de limitele O(5) sau SU(3) [108, 109]. Pentru = 0 tranzit ia de faza este de
117
A A NUCLEULUI
118
Te
U(5)
SU(3)
O(6)
E(5)
X(5)
= 1, =
7/2
= 0
= 1, = 0
Figura 5.3: Triunghiul de simetrii Castenn reprezentarea algebrica , prezent and
coordonatele si pentru ecare limit a geometric a
ordin 2, iar valorile parametrilor ECQF n punctul critic E(5) sunt = N
B
/(2N
B
2)
si = 0 [110]. Pentru = 0, tranzit ia de faza este de ordin 1, cu coexistent a de forma.
Punctul critic al tranzit iei de faza X(5) este dat de [110]:
=
16N
b
34N
b
27
.
118
Te
5.4.1 Introducere
In lant ul izotopic al Telurului (Z=52) se manifest a structuri colective de tip vibrator

sferic, specice nucleelor aate n apropierea numerelor magice (Z=50 n acest caz).
In astfel de nuclee aate n apropierea p aturilor nchise este prezisa aparit ia st arilor
intruder, datorate unor congurat ii uniparticula alternative, care pot genera alt tip
de structuri colective. Congurat iile intruder apar prin excitarea a 2 protoni din or-
bitalul g
9/2
n orbitali situat i deasupra p aturii nchise Z=50, sunt mai deformate dec at
congurat ia normala a st arii fundamentale si au energia cea mai joasa n mijlocul
p aturii N=50-82 ([71, 111, 112]). Astfel de structuri intruder au fost observate n
lant urile izotopice ale Cd, Sn, Sb si I [71, 111, 112, 113], iar n izotopii Te este prezisa
aparit ia structurilor intruder prin analogie cu lant urile izotopice nvecinate. Struc-
turi rotat ionale deformate au fost observate n izotopii Telurului la spin nalt [72, 73],
118
118
Te
unde structurile de tip banda rotat ional a sunt bine denite, ns a la spin jos, asemenea
structuri sunt neregulate si dicil de interpretat.
Cu N=66, nucleul
118
Te se a a n mijlocul p aturii N=50-82, iar energia nivelului 0
+
2
n acest nucleu este cea mai joasa dintre tot i izotopii Te. Aceasta imagine suport a ideea
unei benzi rotat ionale intruder, construita pe nivelul 0
+
2
, ns a experimental acest a
banda nu este observata printre st arile non-yrast 2
+
, 4
+
, 6
+
cunoscute. O explicat ie a
acestui fapt poate ideea ca o interat ie reziduala mixeaza congurat iile normala
si intruder, st arile rezultante avand diferite contribut ii de la ecare congurat ie,
perturband astfel structura colectiva specic a ecarei congurat ii. Structura izotopi-
lor
112128
Te a fost studiata sistematic n Ref. [113] prin calcule IBM-2 cu mixarea
congurat iilor, considerand 2 congurat ii bozonice cu numere totale de bozoni care
difera prin doi.
Pentru a distinge ntre st arile cu un puternic caracter intruder si st arile dominate
de congurat ia normala, este necesara cunoasterea probabilitat ilor de tranzit ie reduse
ntre st arile non-yrast de energie joasa.

In cazul
118
Te, aceste proprietat i au putut
m asurate (vezi cap. IV) prin metoda DSAM n react ie
115
Sn(, n), ind posibil a astfel
investigarea contribut iei congurat iei intruder n structura nivelelor de energie joasa.
Studiul IBM-2 din Ref. [113] a sugerat contribut ii intruder considerabile n struc-
tura st arilor 0
+
2
si 2
+
2
n
118
Te. Informat ii importante despre structura st arilor 0
+
sunt
reprezentate de probabilitat ile de tranzit ie E0. Probabilitat i relative de tranzit ie E0
pentru st arile 0
+
2
si 0
+
3
au fost m asurate n
118122
Te n dezintegrarea
+
a
118122
I n
Ref. [114]. Valorile probabilitat ilor de tranzit ie E0 pentru st arile 0
+
2
sunt apropiate de
limita vibrat ional a, iar valorile pentru st arile 0
+
3
sunt mai mari. Acest fenomen a fost
explicat prin mixarea celor dou a st ari, argumentul care suporta aceast a presupunere
ind tranzit ia E0 intens a ntre cele dou a st ari 0
+
.
5.4.2 Interpretarea IBA-1 a structurii
118
Te
Pentru a interpreta datele obt inuten experimentul descris n capitolul IV, s-au efectuat
calcule teoretice folosind modelul IBA-1. Prin comparat ia ntre datele experimentale si
calculele IBA-1, teoretic se pot distinge st arile predominat intruder care nu apart in
spat iului modelului IBA-1 (deci nu pot descrise corect de model) de st arile normale
descrise de model. Hamiltonianul folosit pentru calcule, exprimat n forma multipolar a,
este:
H
IBA
= n
d
Q Q+a
3
T
3
+a
4
T
4
, (5.4)
119
A A NUCLEULUI
118
Te
unde
Q = (s

d +d
s) +(d

d)
(2)
T
3
= [(d

d)
(3)
(d

d)
(3)
]
(0)
T
4
= [(d

d)
(4)
(d

d)
(4)
]
(0)
Hamiltonianul a fost diagonalizat folosind codul PHINT [115], pentru N
B
= 9.
Aceasta forma particulara a Hamiltonianului IBA a fost folosita n Ref. [101, 116] pen-
tru a descrie structura nucleelor neutrono-decitare din zona Z = 52-62. Termenul oc-
tupolar s-a dovedit necesar pentru a descrie concomitent proprietat ile electromagnetice
si intensit at ile transferului de 2 particule, iar termenul hexadecapolar a fost folosit doar
n cazul izotopilor Te pentru a descrie energia st arilor 0
+
excitate. Valorile parametrilor
folosit i au fost urmatoarele: = 0.91 MeV, = 0.016 MeV , = 1.328, a
3
= 0.08
MeV si a
4
= 0.21 MeV. Probabilitat ile reduse de tranzit ie au fost calculate cu codul
FBEM [115], operatorul de tranzit ie E2 ind T(E2) = e
B

Q cu e
B
= 0.1 eb. Pentru a
descrie probabilitat ile de tranzit ie M1, s-a folosit operatorul T(M1) = g
b
L+B
1
(

QL)
(1)
[40], cu valorile parametrilor (n unit at i
N
) g
b
= 0.02, B
1
= 0.15.
Pentru descrierea complet a a proprietat ilor st arilor excitate 0
+
s-au calculat si
probabilitat ile de tranzit ie E0, folosind operatorul T(E0) = n
d
+ N
B
. S-au fa-
cut comparat ii ntre valorile experimentale si teoretice al raportului adimensional al
probabilitat ilor de tranzit ie E0 si E2, denit ca:
X(E0/E2; 0
+
i
0
+
j
) =
e
2
R
4
2
(E0; 0
+
i
0
+
j
)
B(E2; 0
+
i
2
+
1
)
.
Teoretic, n cadrul modelului IBA-1 acest raport este exprimat ca:
X(E0/E2; 0
+
i
0
+
j
) =
e
2
R
4
2
| < 0
+
j
n
d
0
+
i
> |
2
e
2
B
| < 2
+
1
Q0
+
i
> |
2
.
Calculul acestui raport implic a un factor de normare care poate calculat e
cunoscand (E0; 0
+
2
0
+
1
), e din raportul X(E0/E2; 0
+
2
0
+
1
), dac a timpul de
viat a al st arii 0
+
2
nu este cunoscut.

In cazul
118
Te, rapoartele X(E0/E2; 0
+
2
0
+
1
) si
X(E0/E2; 0
+
3
0
+
1
) sunt date n Ref. [114], iar n Ref. [56] este precizat un timp
de viat a de 79(65) ps pentru starea 0
+
2
, rezult and (E0; 0
+
2
0
+
1
)= 14(12) 10
3
, si
= 0.31.
Valorile parametrilor folosit i n calcul IBA-1 plaseaza nucleul
118
Te aproape de
simetria dinamica U(5), ca atare nivelele excitate vor grupate n multiplet i fononici,
specici vibratorului sferic. Tabelul 5.1 prezinta o comparat ie extensivantre predict iile
120
118
Te
teoretice ale modelului IBA-1 si datele experimentale. Pentru cazurile unde timpul de
viat a nu este cunoscut, sunt indicate valorile B(E2) relative, normate la 100 pentru
tranzit ia cea mai intens a si presupun and ca sunt tranzit ii pure dac a raportul de amestec
nu este cunoscut. Figura 5.4 prezinta aceeasi comparat ie p an a la nivelele din multipletul
de 3 fononi.
Figura 5.4: Comparat ie ntre calculele IBA-1 si rezultatele experimentale pen-
tru
118
Te. Probabilit at ile de tranzit ie B(E2) sunt indicate pentru tranzit iile . Pentru
nivelul 0
+
3
, timpul de viat a nu este cunoscut, astfel tranzit iile sunt reprezentate punctat si
sunt indicate valorile B(E2) relative
Excitat ii 2 fononi
St arile 4
+
1
, 2
+
2
si 0
+
2
n
118
Te au energii apropiate de limita vibrat ional a (2E
2
+
1
) si
probabilitat i de tranzit ie colective, sugerand ca sunt membrii multipletului de 2 fononi.
Rezultatele teoretice IBA-1 prezentate n tabelul 5.1 si Fig. 5.4 reproduc atat energiile
de excitat ie cat si probabilitat ile de tranzit ie E2 si M1.

In ceea ce priveste tranzit iile
E0, rezultatele IBA-1 dau o valoare X(E0/E2;0
+
2
2
+
1
)=0.007, n acord cu valoarea
experimentala de 0.009(2) [114]. Datorita faptului ca parametru a fost calculat pe
baza valorii probabilitat ii (E0; 0
+
2
0
+
1
), aceast a comparat ie arat a de fapt faptul ca
tranzit ia E2 0
+
2
2
+
1
este descrisa corespunzator de modelul IBA-1.
Faptul ca toate proprietat ile nivelelor 4
+
1
, 2
+
2
, si 0
+
2
sunt reproduse de modelul IBA-
1, arat a ca aceste st ari pot considerate ca membri ai multipletului de 2 fononi. Aceasta
concluzie este n contradict ie cu interpretare IBM-2 din Ref. [113], care presupunea
un caracter intruder pentru st arile 2
+
2
and 0
+
2
, interpretare bazat a doar pe energia
nivelelor si probabilitat i de tranzit ie relative.
121
A A NUCLEULUI
118
Te
Tabelul 5.1: Comparat ie ntre calculele IBA-1 si rezultatele experimentale pentru
118
Te.
Pentru tranzit iile 2
+
2
2
+
1
, 2
+
3
2
+
1
, si 2
+
3
2
+
2
, sunt luate n considerare valorile
posibile ale raportului de amestec din Tabelul B.1
Exp. IBA-1
E
niv
E J
i
J
f
B(M1) B(E2) E
niv
B(M1) B(E2)
(keV) (keV) (W.u.) (W.u.) (keV) (W.u.) (W.u.)
605.7 605.7
a
2
+
1
0
+
1
33
+6
5
609.7 33
957.5
b
351.7 0
+
2
2
+
1
54 45 1022.5 71
1150.8 545.1 2
+
2
2
+
1
9.5
+3.5
2.1
10
2
28
+13
7
1174.1 7.510
2
34
8.5
+3.5
2.8
10
4
264
+100
57
1150.8 2
+
2
0
+
1
1.8
+0.7
0.4
0.35
1206.4 600.7
a
4
+
1
2
+
1
69
+19
11
1224.2 63
1482.1 331.0 2
+
3
2
+
2
2.4
+1.8
0.9
10
2
9.5
+8.5
3.5
1549.6 4.510
2
25
1.2
+0.9
0.5
10
3
166
+119
61
524.4 2
+
3
0
+
2
60
+35
17
32
876.4 2
+
3
2
+
1
2.8
+1.4
0.6
10
2
3.4
+1.9
0.9
8.110
4
0.4
1.3
+0.6
0.5
10
4
30
+16
7
1482.0 2
+
3
0
+
1
0.20
+0.11
0.05
0.003
1517.3 366.5
c
0
+
3
2
+
2
100
d
1661.9 100
911.6
c
0
+
3
2
+
2
1.3(2)
d
1.4
1702.7 496.8 4
+
2
4
+
1
< 0.018 < 160 1762.1 0.14 23
551.8 4
+
2
2
+
2
< 210 39
1097.5 4
+
2
2
+
1
< 1.1 0.6
1820.8 614.4
a
6
+
1
4
+
1
80
+14
10
1851.4 88
1891.9 685.2 3
+
1
4
+
1
< 110
2
< 4.5 1732.6 4.210
2
12
741.2 3
+
1
2
+
2
< 1.810
2
< 0.7 7.910
2
42
1286.3 3
+
1
2
+
1
< 1.610
3
< 0.036 7.010
4
0.4
1976.1 273.1 4
+
3
4
+
2
5.3
+2.7
1.5
10
2 f
2097.7 8.110
2
13.1
770.0 4
+
3
4
+
1
1.7
+0.9
0.4
10
3
27
+11
6
410
3
0.65
1370.4 4
+
3
2
+
1
2.4
+1.0
0.6
0.005
2150.2 329.3 6
+
2
6
+
1
0.30
+0.18
0.07
< 80 2366.4 0.18 13.8
447.4 6
+
2
4
+
2
82
+58
26
64.8
943.7 6
+
2
4
+
1
13
+8
3
0.8
2367.8 391.8 5
+
1
4
+
3
1.2
+0.8
0.4
10
2
2311.2 0.13 23
475.8 5
+
1
3
+
1
134
+77
35
44
665.1 5
+
1
4
+
2
1.6
+4.4
0.7
10
3
10
+8
5
7.410
2
14
1161.2 5
+
1
4
+
1
1.2
+0.7
0.3
10
4
3.6
+1.9
0.9
2.010
3
0.4
2573.9 753.1 8
+
1
6
+
1
76
+33
17
2500.1 105
2517.4 367.1
e
6
+
3
6
+
2
100
d
2670.0
696.3
e
6
+
3
6
+
1
13.3(12)
d
814.6
e
6
+
3
4
+
2
2.9(3)
d
1311.2
e
6
+
3
4
+
1
0.39(4)
d
2999.4 425.7
e
8
+
2
8
+
1
56(10)
d
2997.3 10
849.4
e
8
+
2
6
+
2
100
d
100
1178.8
e
8
+
2
6
+
1
3.4(2)
d
1.1
3360.0 786.0
a
10
+
1
8
+
1
91
+22
20
3178.5 112
a
) timpul de viat a determinat n [24]
b
) calculat folosind = 79 65 ps [56].
c
) calculat folosind factorul de ramicat ie precizat n [56].
122
118
Te
d
) timp de viat a necunoscut, sunt precizate valori B(E2) relative, presupun and tranzit ii E2 pure.
e
) calculat folosind factorul de ramicat ie precizat n [72].
f
) calculat presupun and tranzit ii pure.
Excitat ii 3 fononi
St arile 6
+
1
, 4
+
2
, 3
+
1
, 2
+
3
si 0
+
3
formeaza un multiplet larg, cu nivelul 2
+
3
situat la
2.45E
2
+
1
si nivelul 6
+
1
situat la 3.01E
2
+
1
. Probabilitat ile de tranzit ie arat a ca nu toate
aceste st ari pot interpretate ca nivele vibrat ionale de 3 fononi. Nivelul 3
+
1
situat la
1892 keV nu prezinta tranzit ii colective pe nivele din multipletul 2 fononi (vezi Tab.
B.1), aceast a stare, mpreuna cu starea 5
+
de 2368 keV au fost interpretate ca -
ind membri unei benzi de 2 cuasi-particule [72]. Un candidat posibil pentru starea
vibrat ional a 3
+
este nivelul de 2020.6 keV, cu spinul (2
+
, 3
+
), care prezinta o prob-
abilitate de tranzit ie colectiva pe nivelul 4
+
1
(vezi Tab. B.1). Energiile st arilor 6
+
1
,
4
+
2
, 2
+
3
, si 0
+
3
sunt reproduse de modelul IBA-1 cu o eroare de maxim 160 keV, iar
probabilitat ile de tranzit ie sunt calitativ reproduse. Trebuie ment ionat ca nivelul 2
+
3
este descris rezonabil de modelul IBA-1, tranzit ia 2
+
3
0
+
2
ind n limita vibrat ional a,
spre comparat ie aceeasi tranzit ie n
122
Te [7] prezinta o probabilitate de tranzit ie B(E2;
2
+
3
0
+
2
)= 194
+26
24
W.u. ce nu poate explicata n limita vibrat ional a. Pentru nivelul
0
+
3
de 1517 keV, calculele IBA-1 reproduc valorile relative B(E2), iar pentru tranzit iile
E0, valoarea X(E0/E2; 0
+
3
0
+
2
)=1.9 prezisa de model este n acord cu valoarea ex-
perimentala de 1.5(4) [114]. Valoarea IBM-1 pentru X(E0/E2; 0
+
3
0
+
1
) este 0.03,
sensibil mai mic a dec at valoarea experimentala de 0.2(1).
Acordul ntre calcule IBA-1 si datele experimentale pentru nivelele 6
+
1
, 4
+
2
, 2
+
3
si
0
+
3
reprezinta un argument puternic pentru interpretarea acestor nivele ca membri ai
multipletului de 3 fononi.
Stari vibrat ionale superioare
Interpretarea st arilor excitate ca membri ai multiplet ilor vibrat ionali de ordin su-
perior devine dicil a odat a cu cresterea energie de excitat ie datorit a cresterii densitat ii
de nivele si a mixing-ului ntre st ari. Totusi, se poate gasi o corespondent a ntre st arile
experimentale si predict iile teoretice.
Nivelul 8
+
1
este bine reprodus de modelul IBA-1, atat n ceea ce priveste energia
cat si valoarea B(E2), ind interpretat ca membru al multipletului de 4 fononi. Nivelul
6
+
2
de 2150 keV este plasat de calcule IBA-1 la 2366 keV, tranzit iile E2 sunt reproduse
rezonabil, sugerand ca acest nivel este de asemeni membru al multipletului de 4 fononi.
In acelasi timp, trebuie ment ionat faptul ca nivelul 6

+
3
de 2517 keV prezinta o tranzit ie
intens a pe nivelul 6
+
2
sugerand un mixaj puternic ntre aceste st ari, ceea ce ar putea
explica dezacordul n ceea ce priveste energia de excitat ie a nivelului 6
+
2
. Aceeasi
123
A A NUCLEULUI
118
Te
situat ie se constat a si n cazul st arilor 4
+
3
de 1976 keV si 4
+
2
, predict iile IBA-1 pentru
nivelul 4
+
3
ind n dezacord cu datele experimentale.
Nivelul 10
+
1
de 3360 keV este descris rezonabil de modelul IBA-1, acest nivel ind
interpretat de asemenea ca un nivel vibrat ional.
5.5 Concluzii
Comparat ia ntre datele experimentale obt inute prin metoda DSAM (Cap. IV) n
react ia
115
Sn(, n) colaborate cu datele experimentale din literatura [24, 56, 72, 114]
si predit iile modelului IBA-1 au aratat ca st arile excitate n
118
Te si probabilitat ile de
tranzit ie pot descrise ca st ari vibrat ionale, grupate n mutiplet i multi-fonon p an a
la ordinul 3. Acest acord indic a faptul ca congurat ia intruder joaca un rol negli-
jabil n structura nivelelor de joasa energie n
118
Te. De asemenea, s-au identicat
st ari vibrat ionale de ordin mai nalt (p an a la 5), descrise rezonabil de modelul IBA-1.
Pentru aceste st ari, datele experimentale au evident iat un mixaj puternic ntre st arile
de acelasi spin (6
+
3
si 6
+
2
, 4
+
3
si 4
+
2
), afectand interpretarea lor din punct de vedere
al modelului IBA-1. Proprietat ile de dezintegrare a st arilor 3
+
1
si 5
+
1
conrma inter-
pretarea lor ca membri ai benzii de 2 cuasi-particule [72]. Modelul IBA-1 reproduce
energia si valorile experimentale B(E2) si X(E0/E2) pentru nivelele 0
+
2
si 0
+
3
, totusi
trebuie mentionat ca valorile experimentale sunt afectate de incertitudini mari. Pentru
a exclude o contribut ie a congurat iei intruder n structura acestor st ari este nevoie
de date experimentale precise si complete, modalitatea optim a de a le obt ine ind un
experiment de timpi de viat a prin metoda FEST n dezintegrarea . Studiul st arilor
0
+
prin metodele DSAM sau RDM nu este posibil datorit a timpilor de viat a mari si a
popul arii reduse.
124
Anexe
125
Anexa A
Date spectroscopice determinate
n react ia
119
Sn(, n)
122
Te
Tabelul A.1: Informat ia experimental a obt inuta n studiul react iei
119
Sn(, n)
122
Te la
15 MeV. Cu except ia starilor excitate observate pentru prima data n acest studiu, energia
starilor este preluata din [7, 56].
E
x
(keV) I
E
f
I
f
Int.
564.12(1) 2
+
564.09(1) 0 0
+
1000
1181.23(7) 4
+
617.22(1) 564.12(1) 2
+
524.5(60)
1256.83(4) 2
+
692.79(1) 564.12(1) 2
+
128.7(28)
1256.84(4) 0 0
+
24.4(6)
1357.3(1) 0
+
793.13(2) 0 0
+
14.7(5)
1746.99(7) 0
+
490.26(5) 1256.83(4) 2
+
1.5(3)
1182.3(1) 564.12(1) 2
+
1.9(5)
1750.91(9) 6
+
569.97(1) 1181.23(7) 4
+
148.6(20)
1752.60(5) 2
+
395.19(2) 1357.3(1) 0
+
1.9(2)
a
495.43(3) 1256.83(4) 2
+
2.35(34)
1188.5(1) 564.12(1) 2
+
7.3(7)
a
1752.6(3) 0 0
+
19.2(8)
1909.50(5) 4
+
652.69(3) 1256.83(4) 2
+
7.4(3)
728.29(5) 1181.23(7) 4
+
35.1(7)
1345.6(1) 564.12(1) 2
+
23.5(6)
1940.01(7) 0
+
683.63(2) 1256.83(4) 2
+
4.1(8)
1376.02(2) 564.12(1) 2
+
0.17(5)
b
127
A. DATE SPECTROSCOPICE DETERMINATE

IN REACTIA
119
Sn(, n)
122
Te
E
x
(keV) I
E
f
I
f
Int.
1951.68(5) 3
+
695.09(2) 1256.83(4) 2
+
32.5(10)
770.61(2) 1181.23(7) 4
+
10.8(8)
1387.8(2) 564.12(1) 2
+
18.7(6)
2041.07(6) 4
+
784.1(1) 1256.83(4) 2
+
1.6(4)
a
859.87(2) 1181.23(7) 4
+
16.3(5)
1477.1(2) 564.12(1) 2
+
15.0(5)
2099.22(6) 2
+
1535.4(2) 564.12(1) 2
+
17.3(6)
2098.88(35) 0 0
+
0.65(6)
b
2196.80(4) 3
939.92(6) 1256.83(4) 2
+
0.03(1)
b
1015.3(1) 1181.23(7) 4
+
1.9(4)
a
1632.9(5) 564.12(1) 2
+
22.3(8)
2203.75(5) 1 946.77(12) 1256.83(4) 2
+
0.44(5)
b
1639.8(5) 564.12(1) 2
+
4.5(3)
2203.58(10) 0 0
+
1.3(1)
b
2283.45(7) 6
+
532.79(1) 1750.91(9) 6
+
19.6(5)
1102.72(5) 1181.23(7) 4
+
17.5(6)
2287.36(5) 2
+
1030.18(15) 1256.83(4) 2
+
0.50(4)
b
1105.50(50) 1181.23(7) 4
+
0.2(2)
b
1723.9(5) 564.12(1) 2
+
8.4(4)
2287.52(15) 0 0
+
0.88(7)
b
2310.68(5) 2
+
557.82(5) 1752.60(5) 2
+
0.42(13)
b
953.05(16) 1357.3(1) 0
+
0.41(4)
b
1129.64(24) 1181.23(7) 4
+
0.35(3)
b
1747.1(5) 564.12(1) 2
+
9.4(6)
2407.12(9) 5
1226.2(4) 1181.23(7) 4
+
36.5(11)
2407.96(5) 2
+
1844.4(5) 564.12(1) 2
+
7.0(5)
2448.47(5) (4)
+
539.01(3)
e
1909.50(5) 4
+
0.9(3)
a
1267.3(3) 1181.23(7) 4
+
21.6(14)
1884.27(12) 564.12(1) 2
+
2.0(2)
b
2535.68(9) 5 626.28(9)
e
1909.50(5) 4
+
1.5(2)
a
784.41(3)
e
1750.91(9) 6
+
1.4(3)
a
1354.4(3) 1181.23(7) 4
+
14.2(6)
2538.58(4) 4
586.94(1) 1951.68(5) 3
+
12.7(6)
629.31(2) 1909.50(5) 4
+
1.9(3)
a
128
E
x
(keV) I
E
f
I
f
Int.
1357.3(3) 1181.23(7) 4
+
4.1(3)
2557.74(7) 2,3 1301.1(1) 1256.83(4) 2
+
9.0(2)
a
2560.38(21) 2
+
,3,4,5 1379.3(1) 1181.23(7) 4
+
10.8(9)
a
2600.78(6) 3 1419.2(2) 1181.23(7) 4
+
5.1(2)
a
2036.57(12) 564.12(1) 2
+
2.49(11)
b
2603.74(14) 4 1422.4(1) 1181.23(7) 4
+
6.5(2)
a
2636.01(5) (1,2,3) 1379.2(1) 1256.83(4) 2
+
6.8(5)
a
2072.16(15) 564.12(1) 2
+
1.26(14)
b
2642.8(2)
d
602.22(2)
e
2041.07(6) 4
+
1.9(2)
a
733.47(5)
e
1909.50(5) 4
+
2.7(6)
a
891.90(5)
e
1750.91(9) 6
+
4.3(3)
a
2654.39(6) 2,3 1397.9(1) 1256.83(4) 2
+
5.8(7)
2091.00(36) 564.12(1) 2
+
1.2(2)
b
2669.04(6) 3
+
1488.0(1) 1181.23(7) 4
+
5.9(6)
2104.96(15) 564.12(1) 2
+
1.15(12)
b
2669.78(14) 8
+
918.42(2) 1750.91(9) 6
+
15.2(5)
2679.39(6) 4
+
1422.5(2) 1256.83(4) 2
+
1.5(3)
a
2116.02(25) 564.12(1) 2
+
3.6(7)
b
2693.57(6) 4
+
1436.59(39) 1256.83(4) 2
+
0.53(5)
b
1512.3(2) 1181.23(7) 4
+
6.7(5)
2758.30(11) 5(
+
) 717.51(2) 2041.07(6) 4
+
0.3(2)
a
1576.8(2) 1181.23(7) 4
+
6.7(6)
a
2758.75(9) (6
) 351.47(1) 2407.12(9) 5
7.2(4)
1007.3(1) 1750.91(9) 6
+
3.5(4)
2770.47(9) 3,4,5 1589.9(4) 1181.23(7) 4
+
7.4(7)
2772.45(8) 2
+
,3,4,5 1591.9(4) 1181.23(7) 4
+
7.9(7)
2800.82(10) 7
393.2(2) 2407.12(9) 5
0.57(7)
c
1049.3(1) 1750.91(9) 6
+
10.8(4)
2809.99(7) 4
+
,3 1628.6(2) 1181.23(7) 4
+
3.5(5)
a
2245.51(19) 564.12(1) 2
+
0.31(7)
b
2816.69(7) 4,5 907.06(10) 1909.50(5) 4
+
1.1(2)
a
1635.9(2) 1181.23(7) 4
+
4.6(5)
a
2837.47(4) 1657.6(4) 1181.23(7) 4
+
3.0(4)
a
2860.48(6) 1679.5(3) 1181.23(7) 4
+
7.5(4)
129
A. DATE SPECTROSCOPICE DETERMINATE

IN REACTIA
119
Sn(, n)
122
Te
E
x
(keV) I
E
f
I
f
Int.
2878.3(2)
d
1127.4(2)
e
1750.91(9) 6
+
7.0(4)
a
2889.7(10) 606.6(1) 2283.45(7) 6
+
0.4(2)
a
1138.8(3) 1750.91(9) 6
+
4.7(3)
a
2900.3(2)
d
451.87(3)
e
2448.47(5) (4)
+
1.7(3)
a
2901.05(11) 5
()
),(4) 1719.9(2) 1181.23(7) 4
+
2.0(3)
a
2913.5(4) (8
+
) 629.5(3)
e
2283.45(7) 6
+
0.3(2)
a
1161.8(1) 1750.91(9) 6
+
8.2(4)
2930.65(7) 4,5 733.42(8) 2196.80(4) 3
1.6(3)
b
1750.5(3) 1181.23(7) 4
+
4.6(5)
a
2946.3(1)
d
1765.2(2)
e
1181.23(7) 4
+
3.6(2)
a
2958.01(10) 4
+
,3 1701.48(47) 1256.83(4) 2
+
1.13(11)
b
1774.4(4) 1181.23(7) 4
+
3.9(3)
a
2393.79(26) 564.12(1) 2
+
2.4(2)
b
2960.7(3)
d
553.6(1)
e
2407.12(9) 5
2.0(2)
a
1051.6(1)
e
1909.50(5) 4
+
0.5(2)
a
2971.88(12) (7
) 687.79(2) 2283.45(7) 6
+
0.7(2)
a
1220.34(8) 1750.91(9) 6
+
2.8(3)
a
2975.43(14) 2,3,4 568.02(11)
e
2407.12(9) 5
1.9(2)
a
778.64(8) 2196.80(4) 3
2.0(3)
2993.54(8) 4
+
1736.18(30) 1256.83(4) 2
+
0.6(1)
b
1813.1(3) 1181.23(7) 4
+
3.4(4)
a
2429.49(22) 564.12(1) 2
+
0.85(11)
b
2997.96(8) 3,4 1816.7(3) 1181.23(7) 4
+
2.6(5)
a
3003.8(2)
d
596.76(9)
e
2407.12(9) 5
0.6(3)
a
3017.4(4)
d
734.03(9)
e
2283.45(7) 6
+
1.6(2)
a
3026.77(6) 2
+
468.81 2557.74(7) 2,3 0.6(4)
a
1074.90(10) 1951.68(5) 3
+
0.57(12)
b
1770.7(3) 1256.83(4) 2
+
1.5(3)
a
2462.5(21) 564.12(1) 2
+
0.34(7)
b
3030.49(10) 6
+
,5,4 1120.77(3)
e
1909.50(5) 4
+
0.9(3)
a
1849.1(1) 1181.23(7) 4
+
4.3(3)
3046.8(2)
d
1295.9(1)
e
1750.91(9) 6
+
3.1(2)
a
3052.1(5)
d
644.6(12)
e
2407.12(9) 5
0.9(3)
a
768.73(11)
e
2283.45(7) 6
+
0.9(2)
a
130
E
x
(keV) I
E
f
I
f
Int.
3074.07(12) (8
) 273.13(3) 2800.82(10) 7
0.75(24)
a
3077.4(1)
d
670.35(11)
e
2407.12(9) 5
1.2(3)
a
3099.4(2)
d
429.64(3)
e
2669.78(14) 8
+
1.6(3)
a
3104.3(3)
d
1194.8(2)
e
1909.50(5) 4
+
1.0(3)
a
3123.2(4)
d
1372.4(2)
e
1750.91(9) 6
+
1.4(3)
a
3143.8(3)
d
736.7(2)
e
2407.12(9) 5
0.8(4)
a
3157.4(3)
d
874.0(3)
e
2283.45(7) 6
+
0.7(3)
a
3166.4(4)
d
1415.5(4)
e
1750.91(9) 6
+
2.0(3)
a
3210.22(12) 1300.2(1)
e
1909.50(5) 4
+
0.9(4)
a
3210.9(3)
d
297.40(4)
e
2913.5(4) (8
+
) 1.8(2)
a
3285.2(1)
d
1375.1(3)
e
1909.50(5) 4
+
1.7(3)
a
3290.93 (10
+
) 621.99(4) 2669.78(14) 8
+
0.7(2)
a
3324.3(4)
d
1573.4(4)
e
1750.91(9) 6
+
3.5(2)
a
3334.68(20)
d
664.9(4)
e
2669.78(14) 8
+
0.4(3)
a
3366.2(2)
d
1456.6(1)
e
1909.50(5) 4
+
1.4(3)
a
3382.0(3)
d
712.22(4)
e
2669.78(14) 8
+
0.71(15)
a
3415.3(3)
d
745.52(3)
e
2669.78(14) 8
+
0.81(18)
a
3626.2(3)
d
957.1(3)
e
2669.78(14) 8
+
0.5(3)
a
3684.9(3)
d
1015.9(3)
e
2669.78(14) 8
+
0.7(4)
a
a
evaluat din datele de coincident a;
b
nu a fost observat e din cauz a intensit at ii prea slabe, e datorit a energiei mai
mari dec at domeniu energetic de detect ie, intensitatea a fost dedusa folosind factorul
de ramicat ie din Ref. [7];
c
nu a fost observat e din cauz a intensit at ii prea slabe, e datorit a energiei mai
mari dec at domeniu energetic de detect ie, intensitatea a fost dedusa folosind factorul
de ramicat ie din Ref. [56];
d
nivel observat pentru prima dat a n acest studiu;
e
tranzit ie observata pentru prima dat a n acest studiu.
131
A
.
D
A
T
E
S
P
E
C
T
R
O
S
C
O
P
I
C
E
D
E
T
E
R
M
I
N
A
T
E
I
N
R
E
A
C
T
I
A
1
1
9
S
n
(
,
n
)
1
2
2
T
e
Tabelul A.2: Timpi de viat a si probabilit at i de tranzit ie reduse n
122
Te, masurate n acest studiu. Valoarea
corr
include o
incertitudine de 15% a parametrilor puterii de stopare. Pentru starile cu moment cinetic necunoscut, sunt date 3 valori pentru B,
corespunz and multipolaritat ilor indicate
Ex corr E I
i
I
f
I
a
B() [W.u.]
(keV) (ps) (ps) (keV) B B
median
1909 1.40
+0.13
0.11
b
1.39
+0.24
0.14
653 4
+
2
2
+
2
7.4(3) - E2 14
+3
2
15
728 4
+
2
4
+
1
35.1(7) 4.46
+0.72
0.56
M1 1.3
+0.6
0.3
10
3
1.410
3
E2 38
+8
5
40
1345 4
+
2
2
+
1
23.5(6) - E2 1.25
+0.28
0.17
1.30
2283 0.210 0.015
b
0.207
+0.034
0.030
533 6
+
2
6
+
1
19.6(5) 0.19
+0.54
0.25
M1 0.42
+0.11
0.10
0.42
E2 < 300 170
1103 6
+
2
4
+
1
17.5(6) - E2 30
+9
5
32
2407 0.325 0.025
b
0.322
+0.057
0.052
1226 5
1
4
+
1
36.5(11) - E1 6.4
+1.3
0.9
10
4
6.610
4
2536 0.50 0.06
c
0.49
+0.10
0.09
1354 5
(+)
1
4
+
1
14.2(6) 1.01
+0.27
0.39
M1 9.2
+0.4
0.2
10
3
9.910
3
E2 4.2
+1.4
1.1
4.4
784 5
(+)
1
6
+
1
1.4(3) - M1 9.9
+4.5
2.6
10
3
1.1010
2
626 5
(+)
1
4
+
2
1.5(2) - M1 2.10
+0.86
0.45
10
2
2.3010
2
2539 1.15
+0.85
0.35
c
1.22
+0.83
0.42
587 4
()
1
3
+
1
12.7(6) - E1 6.9
+5.9
1.8
10
4
9.110
4
629 4
()
1
4
+
2
1.9(3) - E1 8.6
+7.4
2.5
10
5
1.110
4
1357 4
()
1
4
+
1
4.1(3) - E1 1.8
+1.6
0.5
10
5
2.410
5
2601 1.15
+0.43
0.22
b
1.17
+0.46
0.28
1419 3
+
2
4
+
1
5.1(2) 2.0 1.5 M1 5
+19
2
10
4
1310
4
E2 1.35
+0.68
0.65
1.38
2036 3
+
2
2
+
1
2.5(1)
a
0.83
+0.24
0.29
M1 4.6
+3.6
1.5
10
4
5.710
4
E2 5.7
+4.9
2.3
10
2
6.810
2
2604 0.425
+0.065
0.040
c
0.430
+0.092
0.076
1422 4
+
5
4
+
1
6.5(2) 0.78
+0.27
0.69
M1 1.77
+0.65
0.43
10
2
1.8810
2
E2 < 3 2
2670 0.23
+0.06
0.04
c
0.23
+0.07
0.05
918 8
+
1
6
+
1
15.2(5)
b
- E2 134
+46
26
145
1
3
2
Ex corr E I
i
I
f
I
a
B() [W.u.]
median
2679 0.635
+0.125
0.075
d
0.642
+0.160
0.119
1422 4
+
7
2
+
2
1.5(3)
b
- E2 1.62
+0.53
0.36
1.68
2116 4
+
7
2
+
1
3.6(1)
b
- E2 0.54
+0.15
0.09
0.57
2758 0.193
+0.024
0.019
a
0.192
+0.039
0.034
717 5
(+)
1
4
+
3
0.3(2)
c
3.1
+3.5
0.8
M1 3
+12
2
10
4
710
4
E2 23
+18
13
25
1577 5
(+)
1
4
+
1
6.7(6) 0.51
+0.12
0.09
M1 2.9
+0.7
0.6
10
2
3.010
2
E2 2.3
+1.0
0.6
2.5
2759 > 1000
c
> 1000 351 6
1
5
1
7.2(4) 0.32
+0.10
0.08
M1 < 0.1 510
2
1007 6
1
6
+
1
3.5(4) - E2 < 60 30
2801 0.66
+0.11
0.08
c
0.66
+0.15
0.13
393 7
1
5
1
0.5(1)
e
- E2 147
+54
35
155
1049 7
1
6
+
1
10.8(6) - E1 4.6
+1.2
0.7
10
4
4.810
4
2810 0.320
+0.027
0.022
c
0.318
+0.0.056
0.050
1629 4
+
, 3 4
+
1
3.5(5) 0.03
+0.22
0.12
M1 1.94
+0.40
0.27
10
2
2.0110
2
E2 < 0.1 910
2
2245 4
+
, 3 2
+
1
0.31(3)
a
- E2 9.5
+3.0
1.9
10
2
9.910
2
2817 1.22
+0.39
0.23
b
1.23
+0.42
0.29
907 4
+
, 5
+
4
+
3
1.1(2) 0.19
+0.37
0.28
M1 4.9
+2.6
1.4
10
3
5.410
3
E2 < 0.9 0.4
1636 4
+
, 5
+
4
+
2
4.6(5) 0.47
+0.13
0.07
M1 3.2
+1.3
0.7
10
3
3.510
3
E2 0.21
+0.13
0.06
0.24
2878 0.58
+0.12
0.08
c
0.58
+0.15
0.12
1127 6
+
1
7.0(4) - M1 3.5
+0.9
0.7
10
2
3.710
2
- E2 20
+6
4
21
- E1 4.3
+1.3
0.8
10
4
4.610
4
2913 0.63
+0.14
0.09
c
0.63
+0.17
0.13
629 8
+
2
6
+
2
0.3 0.2
c
- E2 11
+9
6
13
1162 8
+
2
6
+
1
8.2 0.4 - E2 15
+5
3
16
3166 0.125
+0.035
0.030
c
0.122
+0.040
0.036
1415 6
+
1
2.0(3) - M1 7.9
+3.5
1.6
10
2
8.810
2
1
3
3
A
.
D
A
T
E
S
P
E
C
T
R
O
S
C
O
P
I
C
E
D
E
T
E
R
M
I
N
A
T
E
I
N
R
E
A
C
T
I
A
1
1
9
S
n
(
,
n
)
1
2
2
T
e
Ex corr E I
i
I
f
I
a
B() [W.u.]
median
- E2 28
+13
6
32
- E1 1.0
+0.4
0.2
10
3
1.110
3
3324 0.63
+0.26
0.18
c
0.61
+0.29
0.19
1573 6
+
1
3.5(2) - M1 1.03
+0.59
0.25
10
2
1.2110
2
- E2 3.0
+1.8
0.7
3.5
- E1 1.29
+0.74
0.31
10
4
1.5110
4
a
din Ref. [7];
b
valoare rev azut a;
c
valoare noua;
d
adoptat din acest studiu si [7];
e
din ENSDF [56]
1
3
4
Anexa B
n react ia
115
Sn(, n)
118
Te
135
B
.
D
A
T
E
S
P
E
C
T
R
O
S
C
O
P
I
C
E
D
E
T
E
R
M
I
N
A
T
E
I
N
R
E
A
C
T
I
A
1
1
5
S
n
(
,
n
)
1
1
8
T
e
Tabelul B.1: Proprietat i deduse experimental a tranzit iilor n
118
Te determinate n acest studiu.
E
niv
E
i
J
j
I
a
2
a
4
B()
(keV) (ps) (keV) (W.u.)
605.7 8.8 1.4
a
605.7 2
+
1
0
+
1
1005 0.16(1) -0.07(1) E2 33
+6
5
1150.8 1.2
+0.4
0.2
545.1 2
+
2
2
+
1
182 -0.01(1) -0.04(1) -0.350.02 M1 9.5
+3.5
2.1
10
2
E2 28
+13
7
11.0
+0.7
0.5
M1 8.5
+3.5
2.8
10
4
E2 264
+100
57
1150.8 2
+
2
0
+
1
5.10.6 0.18(2) -0.07(2) E2 1.8
+0.7
0.4
1206.4 4.4 0.8
a
600.7 4
+
1
2
+
1
522 0.26(1) -0.09(1) E2 69
+19
11
1482.1 0.9
+0.4
0.2
331.0 2
+
3
2
+
2
0.30.1
b
0.11(5) -0.06(6) 0.25 0.05 M1 2.4
+1.8
0.9
10
2
E2 9.5
+8.5
3.5
4.4 0.3 M1 1.2
+0.9
0.5
10
3
E2 166
+119
61
524.4 2
+
3
0
+
2
1.00.2
b
0.17(7) -0.07(5) E2 60
+35
17
876.4 2
+
3
2
+
1
6.50.5 -0.03(1) -0.04(2) -0.360.02 M1 2.8
+1.4
0.6
10
2
E2 3.4
+1.9
0.9
16.02 M1 1.3
+0.6
0.5
10
4
E2 30
+16
7
1482.0 2
+
3
0
+
1
0.60.1 E2 0.20
+0.11
0.05
1702.7 >1 496.8 4
+
2
4
+
1
31
c
0.12(5) -0.06(2) 1.720.08 M1 < 0.018
E2 < 160
551.8 4
+
2
2
+
2
5.40.4 0.27(2) -0.12(2) E2 < 210
1097.5 4
+
2
2
+
1
0.80.2
d
E2 < 1.1
1
3
6
E
niv
E
i
J
j
I
a
2
a
4
B()
1820.8 3.4 0.5
a
614.4 6
+
1
4
+
1
151 0.31(1) -0.11(1) E2 80
+14
10
1891.9 >2.5 685.2 3
+
1
4
+
1
1.00.1 0.10(9) -0.05(11) 0.45 0.29 M1 < 1 10
2
E2 < 4.5
741.2 3
+
1
2
+
2
2.40.1 -0.04(3) 0.01(3) 0.16 0.02 M1 < 1.8 10
2
E2 < 0.7
1286.3 3
+
1
2
+
1
1.20.1 0.04(6) 0.01(8) 0.20 0.04 M1 < 1.610
3
E2 < 0.036
1944.5 0.950.20 738.1 3
4
+
1
0.150.03
b
(E1) 3.5
+1.7
0.9
10
5
793.7 3
2
+
2
0.050.01
b
(E1) 9.4
+4.5
2.3
10
6
1338.8 3
2
+
1
3.90.2 -0.21(2) 0.04(3) E1 1.6
+0.6
0.3
10
4
1976.1 1.0
+0.3
0.2
273.1
h
4
+
3
4
+
2
0.230.05 M1 5.3
+2.7
1.5
10
2
E2 529
+281
145
770.0 4
+
3
4
+
1
2.20.2 -0.02(5) -0.11(6) +3.4
+0.3
0.2
M1 1.7
+0.9
0.4
10
3
E2 27
+11
6
1370.4 4
+
3
2
+
1
3.20.3 0.25(6) -0.09(7) E2 2.4
+1.0
0.6
2020.6 0.35
+0.30
0.15
869.7 (2
+
,3
+
) 2
+
2
0.50.1 0.25(26) 0.12(32) +6.0 0.3
i
M1 4.3
+4.8
1.7
10
4
E2 13
+17
4
1414.9 (2
+
,3
+
)2
+
1
2.20.2 0.04(20) 0.02(23) M1 1.5
+1.6
0.4
10
2
2150.2 1.0
+0.4
0.3
329.3 6
+
2
6
+
1
2.20.2 0.22(3) -0.05(4) -0.30.2 M1 0.27
+0.17
0.06
E2 < 80
447.4 6
+
2
4
+
2
0.40.1
e
E2 82
+58
26
943.7 6
+
2
4
+
1
2.60.3 0.34(8) -0.09(0) E2 13
+8
3
2367.8 1.3
+0.6
0.3
391.8 5
+
1
4
+
3
0.100.02
d
M1 1.2
+0.8
0.4
10
2
1
3
7
B
.
D
A
T
E
S
P
E
C
T
R
O
S
C
O
P
I
C
E
D
E
T
E
R
M
I
N
A
T
E
I
N
R
E
A
C
T
I
A
1
1
5
S
n
(
,
n
)
1
1
8
T
e
E
niv
E
i
J
j
I
a
2
a
4
B()
475.8 5
+
1
3
+
1
0.60.1
f
0.22(6) -0.07(7) E2 134
+77
35
665.1 5
+
1
4
+
2
0.40.1
f
+0.9
+1.3
0.4
b
M1 1.6
+4.4
0.7
10
3
E2 10
+8
5
1161.2 5
+
1
4
+
1
1.40.1 0.19(8) -0.12(10) +7.0
+0.9
0.3
M1 1.2
+0.7
0.3
10
4
E2 3.6
+1.9
0.9
2571.2 0.60
+0.20
0.15
626.7 (5
1
) 3
1
0.50.1
d
0.24(4) -0.11(5) E2 104
+64
28
1364.7 (5
1
) 4
+
1
1.60.2 (E1) 2.2
+1.2
0.5
10
4
2573.9 1.10
+0.35
0.25
g
753.0 8
+
1
6
+
1
1.10.1 0.25(7) -0.14(8) E2 76
+33
17
2999.7 0.70
+0.20
0.15
426.1 7
1
8
+
1
0.020.01
d
E1 2.1
+1.0
0.5
10
4
850.1 7
1
6
+
2
0.110.03
d
E1 1.2
+0.5
0.3
10
4
1179.3 7
1
6
+
1
0.60.03 -0.37(14) 0.17(17) E1 2.5
+1.1
0.5
10
4
a
timpi de viat a determinat i n [24];
b
din [56];
c
factor de ramicat ie adoptat din [56, 72] si acest studiu;
d
factor de ramicat ie din [72];
e
factor de ramicat ie adoptat din [72] si acest studiu;
f
factor de ramicat ie adoptat din [56, 72];
g
timp de viat a adoptat din [56, 72] si acest studiu.
h
tranzit ie observata pentru prima dat a n acest studiu.
i
evaluat presupun and J
=3
+
.
1
3
8
Anexa C
n react ia
117
Sn(, n)
120
Te
Tabelul C.1: Informat ia experimental a obt inuta n studiul react iei
117
Sn(, n)
120
Te la
15 MeV.
E
x
(keV ) J
E
f
J
f
I
560.55(1) 2
+
560.55 0 0
+
1000
1103.25(2) 0
+
542.70(1) 560.55 2
+
17.1(11)
1161.73(2) 4
+
601.18(1) 560.55 2
+
502(5)
1201.44(2) 2
+
640.89(1) 560.55 2
+
115(5)
1201.5(1) 0 0
+
29.1(9)
1535.45(2) 2
+
333.82(5) 1201.44 2
+
1.2(2)
432.34(6) 1103.25 0
+
5.8(7)
974.91(2) 560.55 2
+
21.2(5)
1535.2(2) 0 0
+
23.5(6)
1613.6(1) 0
+
412.16(4) 1201.44 2
+
0.9(2)
1052.7(2) 560.55 2
+
3.9(9)
1776.29(3) 6
+
614.56(1) 1161.73 4
+
152(10)
1815.30(3) 4
+
280.1(1) 1535.45 2
+
0.9(1)
614.02(3) 1201.44 2
+
37(3)
653.57(1) 1161.73 4
+
19(1)
1863.51(3) 3
+
662.04(1) 1201.44 2
+
24.5(5)
701.92(3) 1161.73 4
+
8.6(10)
1302.9(1) 560.55 2
+
20.9(4)
139
C. DATE SPECTROSCOPICE DETERMINATE

IN REACTIA
117
Sn(, n)
120
Te
E
x
(keV ) J
E
f
J
f
I
1924.67(3) 4
+
389.21(5) 1535.45 2
+
0.5(9)
723.22(2) 1201.44 2
+
1.2(2)
762.94(1) 1161.73 4
+
22.6(4)
1364.0(1) 560.55 2
+
30(1)
1936.94(3) 0
+
735.50(2) 1201.44 2
+
2.9(4)
1983.64(4) 1
+
448.74(3) 1535.45 2
+
1.0(2)
782.19(3) 1201.44 2
+
1.3(2)
880.94(3) 1103.25 0
+
1.5(2)
1423.4(2) 560.55 2
+
16(2)
2083.95(5) 3
1523.4(3) 560.55 2
+
23.5(7)
2105.1(6) 3
+
1544.6(5) 560.55 2
+
13.5(9)
2201.7(6) 6
+
425.40(5) 1776.29 6
+
14.3(4)
1040.0(1) 1161.73 4
+
25(3)
2234.7(2) (1-3) 1674.1(2) 560.55 2
+
6.8(5)
2338.2(4)
1
1777.6(4) 560.55 2
+
7(1)
2358.2(4) (2-4) 494.83(4) 1863.51 3
+
1.7(4)
1156.6(1) 1201.44 2
+
1.7(3)
1196.4(1) 1161.73 4
+
13.7(7)
2405.2(1)
1
869.92(2) 1535.45 2
+
1.5(4)
1203.6(2) 1201.44 2
+
3.3(4)
1243.6(1) 1161.73 4
+
2.2(4)
2423.2(4) 5 498.59(5) 1924.67 4
+
1.5(4)
646.58(3) 1776.29 6
+
1.2(3)
1261.2(1) 1161.73 4
+
12(1)
2437.0(1) 3
1876.5(3) 560.55 2
+
6.7(10)
2445.2(3) (5) 1283.5(2) 1161.73 4
+
12(1)
2456.5(3) (3) 1255.1(1) 1201.44 2
+
3.9(6)
2461.7(2) 5
1299.9(1) 1161.73 4
+
19.1(4)
2496.5(5) 3
+
1936.0(9) 560.55 2
+
7(1)
2520.2(5) 6
+
704.9(2) 1815.30 4
+
5.1(3)
743.8(1) 1776.29 6
+
7.4(3)
2572.2(3)
1
756.7(1) 1815.30 4
+
1.0(3)
1410.5(2) 1161.73 4
+
9(1)
2596.3(3)
1
1394.6(2) 1201.44 2
+
2.5(4)
140
E
x
(keV ) J
E
f
J
f
I
1434.5(2) 1161.73 4
+
1.2(4)
2037(1) 560.55 2
+
4(1)
2612.9(2) 3
+
529.41(3) 2083.95 3
1.1(2)
749.75(3) 1863.51 3
+
1.3(2)
1411.4(2) 1201.44 2
+
7.9(9)
1451.5(2) 1161.73 4
+
12(2)
2652.6(1) 8
+
876.73(1) 1776.29 6
+
12.1(9)
2689.7(5) (2-4) 764.2(2) 1924.67 4
+
1.5(2)
1488.5(4) 1201.44 2
+
1.8(4)
1527.8(1) 1161.73 4
+
6.4(12)
2693.8(3)
1
1492.4(2) 1201.44 2
+
4.4(7)
1532.6(2) 1161.73 4
+
2.2(5)
2718.2(3)
1
902.29(3) 1815.30 4
+
1.4(1)
1556.4(2) 1161.73 4
+
4.1(7)
2723.8(3) 3
+
860.33(2) 1863.51 3
+
2.1(2)
1562.4(3) 1161.73 4
+
6.3(10)
2778.5(3) 5
+
853.7(2) 1924.67 4
+
1.0(1)
1001.7(1) 1776.29 6
+
1.3(3)
1616.7(3) 1161.73 4
+
4.7(5)
2782.2(3)
1
966.83(4) 1815.30 4
+
1.2(1)
1246.7(1) 1535.45 2
+
2.2(2)
2791.5(3) 5
1629.8(3) 1161.73 4
+
8(1)
2806.7(3) 6
+
882.8(1) 1924.67 4
+
1.2(1)
1030.9(1) 1776.29 6
+
4.9(7)
1645.0(2) 1161.73 4
+
3.4(6)
2835.4(2) 8
+
633.79(3) 2201.7 6
+
1.2(1)
911.23(2) 1924.67 4
+
0.7(1)
1059.08(2) 1776.29 6
+
10.7(15)
2841.5(4)
1
484.15(5) 2358.2 1.1(2)
917.4(1) 1924.67 4
+
1.2(2)
1065.6(1) 1776.29 6
+
1.0(3)
2843.0(4) (4) 1681.2(3) 1161.73 4
+
5.8(5)
2857.5(5)
1
932.8(2) 1924.67 4
+
1.1(2)
1696.5(5) 1161.73 4
+
4.4(6)
141

IN REACTIA
117
Sn(, n)
120
Te
E
x
(keV ) J
E
f
J
f
I
2866.7(3)
1
942.56(5) 1924.67 4
+
1.0(1)
1052.11(7) 1815.30 4
+
1.8(2)
1090.8(2) 1776.29 6
+
3.5(6)
2870.3(3) 3
+
785.28(4) 2083.95 3
0.4(2)
1668.8(3) 1201.44 2
+
3.0(5)
2877.5(3) (6
) 416.17(3) 2461.7 5
1.1(2)
454.55(3) 2423.3 1.1(2)
953.2(2) 1924.67 4
+
1.0(2)
1101.2(2) 1776.29 6
+
3.7(6)
1717.7(4) 1161.73 4
+
3.7(7)
2899.2(4) 7
1122.9(1) 1776.29 6
+
5.1(8)
2937.7(3) 3
+
1161.4(1) 1776.29 6
+
1.4(3)
1402.2(3) 1535.45 2
+
1.4(2)
2940.3(4) 7
+
738.98(3) 2201.7 6
+
1.3(2)
1164.0(1) 1776.29 6
+
3.9(6)
2941.8(4)
1
1780.1(3) 1161.73 4
+
6.2(5)
2954.6(3)
1
1792.9(3) 1161.73 4
+
2.6(6)
2970.2(5)
1
1808.5(4) 1161.73 4
+
3.7(7)
2972.9(2)
1
1196.6(1) 1776.29 6
+
1.5(4)
2977.0(4)
1
1815.3(4) 1161.73 4
+
1.7(5)
2992.3(4)
1
529.92(4) 2461.7 5
0.9(2)
907.45(5) 2083.95 3
0.8(2)
1830.7(4) 1161.73 4
+
1.9(5)
3000.7(4)
1
1798.2(4) 1201.44 2
+
0.8(2)
1839.0(3) 1161.73 4
+
2.9(6)
3014.5(2)
1
1199.2(1) 1815.30 4
+
2.0(5)
3030.6(3) 7
828.94(4) 2201.7 6
+
0.9(1)
1254.3(1) 1776.29 6
+
3.1(6)
3039.7(3) 8
+
837.98(4) 2201.7 6
+
4.1(5)
3043.6(3) 841.89(4) 2201.7 6
+
1.2(1)
1267.1(2) 1776.29 6
+
1.7(3)
3052.4(4)
1
591.17(3) 2461.7 5
0.4(2)
1276.2(1) 1776.29 6
+
1.8(4)
3105.4(4)
1
1290.1(1) 1815.30 4
+
3.4(6)
142
E
x
(keV ) J
E
f
J
f
I
3110.6(4) 7
+
908.1(1) 2201.7 6
+
1.7(2)
1334.4(1) 1776.29 6
+
2.6(4)
3121.7(3) (6-8)
+
920.1(1) 2201.7 6
+
0.6(1)
1346.5(3) 1776.29 6
+
2.6(4)
3130.6(4) 8
+
295.58(3) 2835.4 8
+
2.9(4)
3141.1(9) 5(
) 680.6(1) 2461.7 5
0.4(1)
940.2(1) 2201.7 6
+
1.0(1)
1978.8(6) 1161.73 4
+
1.6(4)
3159.4(3) 324.45(2) 2835.4 8
+
1.5(3)
3163.5(2) 5
+
1348.2(1) 1815.30 4
+
2.2(5)
1386.5(4) 1776.29 6
+
0.8(2)
3181.3(3) (4-8) 1405.0(1) 1776.29 6
+
1.9(4)
3215.9(4) 7(5) 1439.6(3) 1776.29 6
+
2.3(5)
3220.2(4)
1
1443.9(2) 1776.29 6
+
1.8(4)
3226.5(5) 6
+
1025.1(1) 2201.7 6
+
1.3(1)
1451.4(7) 1776.29 6
+
1.5(4)
3235.9(4)
1
1459.6(3) 1776.29 6
+
2.1(4)
3272.8(4)
1
1496.5(4) 1776.29 6
+
2.3(4)
3342.2(4) (4) 1565.9(4) 1776.29 6
+
2.3(5)
3374.0(4) 9
721.45(4) 2652.6 8
+
1.0(2)
3395.0(3) (5,7)
+
875.02(2) 2520.2 6
+
0.8(2)
1619.9(3) 1776.29 6
+
1.6(4)
3399.6(4) 9
746.96(4) 2652.6 8
+
0.9(2)
3487.1(5) (8) 356.54(3) 3130.6 8
+
0.6(2)
3559.8(4)
1
1039.6(1) 2520.2 6
+
1.5(3)
1
nivel observat pentru prima dat a n acest studiu
143

IN REACTIA
117
Sn(, n)
120
Te
144
Bibliograe
[1] G. Vladuc a. Elemente de Fizica Nucleara. Editura Universitat ii din Bucuresti (1990).
[2] P. Regan. Post Graduate Nuclear Experimental Techniques Course Notes. University of Surrey
(2003).
[3] K. S. Krane. Introductory Nuclear Physics. John Wiley and Sons, New York, US (1988).
[4] H. Ejiri and M. J. A. de Voigt. Gamma-ray and Electron Spectroscopy in Nuclear Physics.
Clarendon Press, Oxford, UK (1989).
[5] J. M. Blatt and V. F. Weisskopf. Theoretical Nuclear Physics. John Wiley and Sons, New York, US
(1952).
[6] G. F. Knoll. Radiation Detection and Measurement - 3rd ed. John Wiley and Sons, New York,
US (2000).
[7] S. F. Hicks et al. Intruder structures observed in
122
Te through inelastic neutron scattering. Phys. Rev.
C71, 034307 (2005).
[8] P. J. Nolan and J. F. Sharpey-Schafer. The measurement of the lifetimes of excited nuclear states. Rep.
Prog. Phys. 42, 1 (1979).
[9] C. Rusu, D. Bucurescu, N. Marginean, M. Ionescu-Bujor, A. Iordachescu, G. C ata Danil, I. C ata Danil,
D. Deleanu, D. Filipescu, D. Ghit a, T. Glodariu, M. Ivascu, C. Mihai, R. Marginean, S. Pascu, T. Sava,
L. Stroe, G. Suliman, and N.V. Zamr. Isomerism of low-lying states in
86
Y. Eur. Phys. J. A44, 3141
(2010).
[10] H. Mach, R. L. Gill, and M. Moszynski. A method for picosecond liferime measurements for neutron-rich
nuclei (1) Outline of the method. Nucl. Instr. Meth. Phys. Res. A280, 4972 (1989).
[11] M. Moszynski and H. Mach. A method for picosecond liferime measurements for neutron-rich nuclei (1)
Timing study with scintillation counters. Nucl. Instr. Meth. Phys. Res. A277, 407417 (1989).
[12] B. Fogelberg et al. Detailed spectroscopy of the doubly closed shell nucleus
132
Sn: First observation of
octupole collectivity. Phys. Rev. Lett. 73, 24132416 (1994).
[13] M. A. Caprio et al. Measurement of the 2
+
1
level lifetimes in
162
Yb and
162
Er by fast electronic scintillation
timing. Eur. Phys. J. A16, 177180 (2003).
[14] E. R. White et al. Lifetime measurements of the negative parity 167 keV state in
41
Ar. Phys. Rev. C76,
057303 (2007).
145
BIBLIOGRAFIE
[15] D. L. Smith et al. Lifetime measurements of the negative parity 7
and 8
states in
122
Cd. Phys. Rev.
C77, 014309 (2008).
[16] N. Marginean, D.L. Balabanski, D. Bucurescu, S. Lalkovski, L. Atanasova, G. C ata Danil1, I. C ata
Danil, J.M. Daugas, D. Deleanu, P. Detistov, G. Deyanova, D. Filipescu, G. Georgiev, D. Ghit a, K.A.
Gladnishki, R. Lozeva, T. Glodariu, M. Ivascu, S. Kisyov, C. Mihai, R. Marginean, A. Negret, S. Pascu,
D. Radulov, T. Sava, L. Stroe, G. Suliman, and N.V. Zamr. In-beam measurements of sub-nanosecond
nuclear lifetimes with a mixed array of HPGe and LaBr
3
(Ce) detectors. Eur. Phys. J. A46, 329336
(2010).
[17] S. Kisyov, S. Lalkovski, N. Marginean, D. Bucurescu, L. Atanasova, D. L. Balabanski, Gh. C ata Danil,
I. C ata Danil, J.-M. Daugas, D. Deleanu, P. Detistov, D. Filipescu, G. Georgiev, D. Ghit a, T. Glodariu,
J. Jolie, D. S. Judson, R. Lozeva, R. Marginean, C. Mihai, A. Negret, S. Pascu, D. Radulov, J.-M. Regis,
M. Rudigier, T. Sava, L. Stroe, G. Suliman, N. V. Zamr, K. O. Zell, and M. Zhekova. In-beam fast-timing
measurements in
103,105,107
Cd. Phys. Rev. C84, 014324 (2011).
[18] T. K. Alexander and A. Bell. A target chamber for recoil-distance lifetime measurements. Nucl. Instr.
Meth 81, 2226 (1970).
[19] M. Uhrmacher. Diplomarbeit. Koln University, unpublished (1971).
[20] D. Bucurescu, G. Constantinescu, M. Ivascu, N. V. Zamr, and M. Avrigeanu. Recoil distance measure-
ments of the lifetimes of high-spin states in
83
Sr and
85
Sr. J. Phys. G: Nucl. Phys 7, 399412 (1981).
[21] E. H. du Marchie van Voorthuysen and Ph. B. Smith. An electrostatic plunger device and the analysis of
recoil-distance spectra. Nucl. Instr. Meth. 127, 205215 (1975).
[22] L. Cleeman, J. Eberth, W. Neumann, N. Wiehl, and V. Zobel. A plunger device with a piezoelectric ne
adjustment and a PLL distance regulation. Nucl. Instr. Meth. 156, 477482 (1978).
[23] A. J. Rutten, A. Holthuizen, M. A. J. Botje, N. A. van Zwol, and G. van Middelkoop. A plunger with
inchworm positioning and interferometer distance readout for recoil-distance measurements. Nucl. Instr.
Meth. 179, 495501 (1981).
[24] A. A. Pasternak et al. Lifetimes in the ground state band and the structure of
118
Te. Eur. Phys. J. A13,
435448 (2002).
[25] J. Srebrny et al. Transition probabilities in negative parity bands of the
119
I nucleus. Nucl. Phys. A683,
2147 (2001).
[26] P. Petkov et al. The nuclear deorientation eect in
122
Xe and
128
Ba. Nucl. Phys. A589, 341362 (1995).
[27] R. Rascher, K. P. Lieb, and M. Uhrmacher. Eect of deorientation in recoil-distance lifetime measure-
ments. Phys. Rev. C13, 12171225 (1976).
[28] M. Niikura, B. Mouginot, F. Azaiez, G. De Angelis, M. Assie, P. Bednarczyk, C. Borcea, A. Burger,
G. Burgunder, A. Buta, L. Caceres, E. Clement, L. Coquard, G. De France, F. De Oliveira, A. Dewald,
A. Dijon, Z. Dombradih, E. Fiori, S. Franchoo, C. Fransen, G. Friessnerg, L. Gaudefroy, G. Georgiev,
S. Grevy, M. Hackstein, M.N. Harakeh, F. Ibrahim, M. Kmiecik, R. Lozeva, A. Maj, I. Matea, C. Mihai,
O. Moller, S. Myalski, F. Negoit a, D. Pantelica, L. Perrot, T. Pissula, F. Rotaru, W. Rother, J.A. Scarpaci,
I. Stefan, C.Stodel, J.C. Thomas, P. Ujic, and D. Verney. Lifetime measurement of 2
+
1
state in
74
Zn with
dierential plunger technique. Acta Phys. Pol. B42, 537 (2011).
[29] C. Keveloh, H. P. Hellmeister, K. P. Lieb, J. B. McGrory, and I. P. Johnstone. E2 transitions in
56
Fe
and
57
Co. J. Phys. G: Nucl. Phys 7, L117L121 (1981).
146
BIBLIOGRAFIE
[30] M. Avrigeanu, V. Avrigeanu, D. Bucurescu, G. Constantinescu, M. Ivascu, D. Pantelica, M. Tanase, and
N. V. Zamr. Lifetime measurements in
86
Zr. J. Phys. G: Nucl. Phys 4, 261268 (1978).
[31] H. Borner and J. Jolie. Sub-picosecund lifetime measurements by gamma-ray induced Doppler broadening.
J. Phys. G: Nucl. Phys 19, 217248 (1993).
[32] E. O. Lieder et al. Stopping power of Nd, Pm, and Sm ions in Cd determined with -ray lineshape
analysis. Nucl. Instr. Meth. A607, 591599 (2009).
[33] J. Lindhard, M. Shar, and H. E. Schitt. Range conceps and heavy ions ranges. Mat. Fys. Medd. Dan.
Vid. Selsk 33(14), 162 (1963).
[34] J. Lindhard and A. Winther. Mat. Fys. Medd. Dan. Vid. Selsk 34(4), 1 (1964).
[35] J. Lindhard and M. Shar. Energy Dissipation by ions in the keV region. Phys. Rev. 124, 128130
(1961).
[36] H. Geissel, H. Weick, C. Scheidenberger, R. Bimbot, and D. Gardes. Experimental studies of heavy-ion
slowing down in matter. Nucl. Instr. Meth. B195, 354 (2002).
[37] J. F. Ziegler, J. P. Biersack, and V. Littmark. The stopping power and range of ions in matter.
Pergamon Press, New York (1985).
[38] F. Brandolini et al. Stopping power of Nd ions in Pb determined from -ray lineshape analysis in Coulomb
excitation. Nucl. Instr. Meth. B132, 1117 (1997).
[39] K. B. Winterbon. An analytic theory of Doppler-shift attenuation. Nucl. Phys. A246, 293 (1975).
[40] M. Ivascu, N. Marginean, D. Bucurescu, I. C ata Danil, C. A. Ur, and Yu. N. Lobach. Lifetime mea-
surements in
71
Ge and a new interacting boson-fermion model interpretation. Phys. Rev. C60, 024302
(1999).
[41] J. A. J. Hermans, G. A. P. Engelbertink, M. A. van Diel, H. H. Eggenhuisen, and D. Bucurescu. Precision
lifetime measurements with the coincident high-velocity DSA method in inverse kinematics. Nucl. Phys.
A255, 221242 (1975).
[42] R. M. Lieder et al. Investigation of the level scheme of
144
Gd and lifetimes in the quadrupole bands. Eur.
Phys. J. A21, 3755 (2004).
[43] F. Brandolini and R. V. Ribas. Doppler shift attenuation method analysis with the narrow gate on
transition below procedure. Nucl. Instr. Meth. A417, 150157 (1998).
[44] E. G. Kessler Jr. et al. The GAMS4 at crystal facility. Nucl. Instr. Meth. A457, 187202 (2001).
[45] C. Doll, H. Lehmann, H. Borner, and T. von Egidy. Lifetime measurements in
124
Te. Nucl. Phys. A672,
320 (2000).
[46] T. Czosnyka, D. Cline, and C. Y. Wu. Bull. Am. Phys. Soc. 28, 745 (1983).
[47] D. Cline. Measurement of Electric Moments by Higher Order Coulomb Excitation. Bull. Am. Phys. Soc.
14, 726 (1969).
[48] A. Gorgen. Shapes and collectivity of exotic nuclei via low-energy Coulomb excitation. J. Phys. G: Nucl.
Phys. 37, 103101 (2010).
[49] A. Dewald, S. Harissopulos, and P. von Brentano. The dierential plunger and the dierential decay curve
method for the analysis of recoil distance Doppler-shift data. Z. Phys. A334, 163175 (1989).
147
BIBLIOGRAFIE
[50] G. Bohm, A. Dewald, P. Petkov, and P. von Brentano. The dierential decay curve method for the analysis
of Doppler shift timing experiments. Nucl. Instr. Meth. A339, 248261 (1993).
[51] P.Petkov, A. Dewald, and P. von Brentano. A new procedure for lifetime determination using the Doppler-
shift attenuation method. Nucl. Instr. Meth. A560, 564570 (2006).
[52] C.Michelagnoli, C.A.Ur, E.Farnea, S.Lenzi, S.Lunardi, F.Recchia, N.Marginean, D.Bucurescu, G.C ata
Danil, D.Deleanu, D.Filipescu, D.Ghit a, T.Glodariu, R.M arginean, C.Mihai, A.Negret, S.Pascu, T.Sava,
L.Stroe, and G.Suliman. Lifetime measurement in the N=Z nucleus
44
Ti. Acta Phys. Pol. B42, 825828
(2011).
[53] A. Dewald et al. Electromagnetic transition probabilities in
130
Ce. Nucl. Phys. A545, 822834 (1992).
[54] P. Petkov. Errors arising from nuclear hyperne interactions on lifetimes determined by the recoil distance
Doppler shift method. Nucl. Instr. Meth. A349, 289291 (1994).
[55] S. E. Arnell et al. High-spin states of
85
Sr. Nucl. Phys. A280, 7285 (1977).
[56] Evaluated Nuclear Structure Data Files. www.nndc.bnl.gov/ensdf.
[57] L. L uhmann, K. P. Lieb, A. Moussavi-Zarandi, J. Panqueva, and J. Sau. Yrast transition strengths in
85
Rb and
85
Sr. Z. Phys. A313, 297303 (1983).
[58] A. Dewald, R. Reinhard, J. Panqueva, K.O. Zell, and P. von Brentano. Non-yrast spectroscopy with the
(, n) reaction at the Coulomb barier. Z. Phys. A315, 77 (1984).
[59] C. Mihai, A. A. Pasternak, D. Filipescu, M. Ivascu, D. Bucurescu, G. C ata Danil, I. C ata Danil, D. De-
leanu, D. G. Ghit a, T. Glodariu, Yu. N. Lobach, N. Marginean, R. Marginean, A. Negret, S. Pascu,
T. Sava, L. Stroe, G. Suliman, and N. V. Zamr. Side feeding patterns and nuclear lifetime determina-
tions by the Doppler shift attenuation method in (, n) reactions. Phys. Rev. C81, 034314 (2010).
[60] C. Mihai, A. A. Pasternak, S. Pascu, D. Filipescu, M. Ivascu, D. Bucurescu, G. C ata Danil, I. C ata
Danil, D. Deleanu, D. G. Ghit a, T. Glodariu, N. Marginean, R. Marginean, A. Negret, T. Sava, L. Stroe,
G. Suliman, and N. V. Zamr. Lifetime measurements by the Doppler Shift Attenuation Method (DSAM)
in the
115
Sn(,n )
118
Te reaction. Phys. Rev. C83, 054310 (2011).
[61] E. O. Lieder et al. Investigation of lifetimes in quadrupole bands of
142
Gd. Eur. Phys. J. A35, 135158
(2008).
[62] H. P. Helmeister, K. P. Lieb, and W. Muller. Statistical Model Calculations of Continuum Feeding Times
in Heavy-Ion Fusion Reactions. Nucl. Phys. A307, 515 (1978).
[63] J. Urbon, D. G. Sarantites, and L. L. Rutledge. Sub-picosecond lifetimes from Doppler-shift sttenuation
measurements following (, 2p) and (, pn) reactions on
54
Fe in singles experiments. Nucl. Instr. Meth.
126, 49 (1975).
[64] D. Ward et al. Measurements of lifetimes and feeding times for high spin states in
156
Dy. Nucl. Phys.
A332, 433 (1979).
[65] Yu. N. Lobach et al. Lifetime Measurement in the Yrast Band of
119
I. Acta Phys. Pol. B30, 1273 (1999).
[66] Yu. N. Lobach, L. Kubler, R. Schwengner, and A. A. Pasternak. Lifetimes and collectivity of low-lying
states in
115
Sn. Phys. Rev. C59, 1975 (1999).
[67] Yu. N. Lobach, A. D. Emov, and A. A. Pasternak. Lifetimes and conguration mixing in
110
Cd. Eur.
Phys. J. A6, 131 (1999).
148
BIBLIOGRAFIE
[68] E. Grodner et al. Lifetimes and side-feeding population of the yrast band levels in
131
La. Eur. Phys. J.
A27, 325 (2006).
[69] J. Kopecky. in Reference input parameters library (RIPL). Handbook for calculations of nuclear reaction
data, IAEA-TECDOC-1034 Chap. 6. IAEA, Vienna, www.ndc.iaea.or.at/ripl (1998).
[70] S. S. Dietrich and B. L. Berman. Atlas of photoneutron cross sections obtained with monoenergetic
photons. At. Data Nucl. Data Tables 38, 198 (1988).
[71] P. Chowdhury, W. F. Piel Jr, and D. B. Fossan. Collective properties of 1g
9/2
proton-hole excitations:
High-spin states in
116,118,120,122
Te and
120
Xe nuclei. Phys. Rev. C25, 813827 (1982).
[72] S. Juutinen et al. Rotational features of vibrator nucleus
118
Te. Phys. Rev. C61, 014312 (2000).
[73] J. R. Vanhoy et al. Structure of
120
Te from the
118
Sn(,2n) reaction and
120
I decay. Phys. Rev. C68,
034315 (2003).
[74] G. M. Temmer and N. P. Heydenburg. Coulomb Excitation of Medium-Weight Nuclei. Phys. Rev. 104,
967980 (1956).
[75] R. F. Casten. Nuclear structure from a simple perspective. Oxford University Press, 2nd ed.
(2000).
[76] P. Ring and P. Schuck. The nuclear many-body problem. Springer-Verlag New York inc (1990).
[77] H. A. Bethe and R. F. Bacher. Nuclear Physics A. Stationary states of Nuclei. Rev. Mod. Phys. 8, 82
(1936).
[78] C. F. von Weiz acker. Zur Theorie der Kernmassen. Z. Phys. 96, 431 (1935).
[79] A. M. Lane. Nuclear Theory. Benjamin, New York (1964).
[80] A. Bohr. The coupling of nuclear surface vibrations to the motion of individual nucleons. Dan. Mat. Fys.
Medd. 26, No. 14 (1952).
[81] A. Bohr and B. R. Mottelson. Nuclear Deformations, vol.2 of Nuclear Structure. World Scientic,
Singapore (1998).
[82] G. Schar-Goldhaber and J. Weneser. System of Even-Even Nuclei. Phys. Rev. 98, 212 (1953).
[83] L. Wilets and M. Jean. Surface Oscillations in Even-Even Nuclei. Phys. Rev. 102, 788 (1956).
[84] F. Iachello. Dynamic Symmetries at the Critical Point. Phys. Rev. Lett. 85, 3580 (2000).
[85] F. Iachello. Analytic Description of Critical Point Nuclei in a Spherical-Axially Deformed Shape Phase
Transition. Phys. Rev. Lett. 87, 052502 (2001).
[86] N. V. Zamr and R. F. Casten. Evidence for a Possible E(5) Symmetry in
134
Ba. Phys. Rev. Lett. 85,
3584 (2000).
[87] C. Mihai, N. V. Zamr, D. Bucurescu, G. C ata Danil, I. Cata Danil, D. G. Ghit a, M. Ivascu, T. Sava,
L. Stroe, and G. Suliman. -band staggering and E(5)-type structure:
64
Zn. Phys. Rev. C75, 044302
(2007).
[88] D. G. Ghit a, G. C ata Danil, D. Bucurescu, I. C ata Danil, M. Ivascu, C. Mihai, G. Suliman, L. Stroe,
T. Sava, and N. V. Zamr.
124
Te and the E(5) critical point symmetry. Int. J. Mod. Phys. E17, 14531466
(2008).
149
BIBLIOGRAFIE
[89] R. F. Casten and N. V. Zamr. Empirical Realization of a Critical Point Description in Atomic Nuclei.
Phys. Rev. Lett. 87, 052503 (2001).
[90] L. Fortunato. Solutions of the Bohr Hamiltonian, a compendium. Eur. Phys. J. A26, s01 (2005).
[91] D. Troltenier, P. O. Hess, and J. A. Maruhn. in Computational Nuclear Physics 1: Nuclear
Structure, edited by K. Langanke, J. A. Maruhn, and S. E. Koonin, p105. Springer Verlag, Berlin
(1991).
[92] R. F. Casten. in Interacting Bose-Fermi systems in nuclei (ed. F. Iachello). Plenum (1981).
[93] F. Iachello and A. Arima. Boson symmetries in vibrational nuclei. Phys. Lett. B53, 309 (1974).
[94] A. Arima and F. Iachello. Collective Nuclear States as Representations of a SU(6) Group. Phys. Rev.
Lett. 35, 1069 (1975).
[95] R. Casten and D. D. Warner. The interacting boson approximation. Rev. Mod. Phys. 60, 389 (1988).
[96] F. Iachello and A. Arima. The interacting boson model. Cambridge University Press, Cambridge
(1987).
[97] A. Arima and F. Iachello. Interacting boson model of collective states I. The vibrational limit. Ann. Phys.
(N.Y.) 99, 253 (1975).
[98] A. Arima and F. Iachello. Interacting boson model of collective nuclear states II. The rotational limit.
Ann. Phys. (N.Y.) 111, 201 (1978).
[99] A. Arima and F. Iachello. Interacting boson model of collective nuclear states IV. The O(6) limit. Ann.
Phys. (N.Y.) 123, 468 (1979).
[100] A. Arima and F. Iachello. New Symmetry in the sd Boson Model of Nuclei: The Group O(6). Phys. Rev.
Lett. 123, 385 (1978).
[101] S. Pascu. Studii de structura nucleara prin probe hadronice si electromagnetice. PhD thesis, Universitatea
Politehnica din Bucuresti, Facultatea de Stiint e Aplicate (2011).
[102] E. Ricard. Critical phase/shape transitions in heavy nuclei. PhD thesis, Yale University (2006).
[103] A. Arima, T. Ohtsuka, F. Iachello, and I. Talmi. Collective nuclear states as symmetric couplings of
proton and neutron excitations. Phys. Lett. B66, 205 (1977).
[104] T. Ohtsuka, A. Arima, F. Iachello, and I. Talmi. Shell model description of interacting bosons. Phys.
Lett. B76, 139 (1978).
[105] F. Iachello and O. Scholten. Interacting Boson-Fermion Model of Collective States in Odd-A Nuclei.
Phys. Rev. Lett. 43, 679 (1979).
[106] D. D. Warner and R. F. Casten. Revised Formulation of the Phenomenological Interacting Boson Ap-
proximation. Phys. Rev. Lett. 48, 1385 (1982).
[107] P.O. Lipas, P. Toivonen, and D. D. Warner. IBA consistent-Q formalism extended to the vibrational
region. Phys. Lett. B155, 295 (1985).
[108] A. E. L. Dieperink, O. Scholten, and F. Iachello. Classical Limit of the Interacting-Boson Model. Phys.
Rev. Lett. 44, 1747 (1980).
150
BIBLIOGRAFIE
[109] J. N. Ginocchio and M. W. Kirson. Relationship between the Bohr Collective Hamiltonian and the
Interacting-Boson Model. Phys. Rev. Lett. 44, 1744 (1980).
[110] N. V. Zamr and G. E. Fernandez. in Proceedings of the eleventh International Symposium on Capture
-ray Spectroscopy and Related Topics ed. J. Kvasil, P. Cejnar and M. Krticka. World Scientic, Singapore
2003.
[111] K. Heyde, P. Van Isacker, M. Waroquier, J.L. Wood, and R.A. Meyer. Coexistence in odd-mass nuclei.
Phys. Reports 102, 291 (1983).
[112] J.L. Wood, K. Heyde, W. Nazarewicz, M. Huyse, and P. van Duppen. Coexistence in even-mass nuclei.
Phys. Reports 215, 101 (1992).
[113] J. Rikovska, N.J. Stone, P.M. Walker, and W.B. Walters. Intruder states in even-even Te nuclei. Nucl.
Phys. A505, 145 (1989).
[114] P. M. Walker, C. J. Ashworth, I. S. Grant, V. R. Green, J. Rikovska, T. L. Shaw, and N. J. Stone. E0
transitions in the light tellurium isotopes: evidence for intruder states. J. Phys. G: Nucl. Phys. 13, L195
(1987).
[115] O. Scholten. Computer codes PHINT and PBEM. KVI report Nr. 63, unpublished.
[116] S. Pascu, N. V. Zamr, G. C ata Danil, and N. Marginean. Structural evolution of the Z=52-62 neutron-
decient nuclei in the interacting boson approximation framework. Phys. Rev. C. 81, 054321 (2010).
151

CMihai Teza PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CMihai Teza PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea din Bucuresti

Scoala Doctorala de Fizic a

In primul r and, as dori s a mult umesc conducatorului stiint ic, domnului

In realizarea experimentelor de spectroscopie la acceleratorul TANDEM,

In cazul distribut iilor unghiulare, pentru a observa o distribut ie anizotropica, este

In practic a doar k=0, 2, 4 dau contribut ii semnicative la distribut ia unghiulara,

. Prin aceast a metod a se pot

In cazul detectorilor cu semiconductori, materialul sensibil este un cristal de volum

In cazul detectorilor cu cristal scintilator, la interact ia radiat iei cu cristalul se produc

fat a de direct ia fasciculului, 3 detectori sunt montat i pe

. Semnalele electronice de la detectori sunt prelucrate cu lant uri spectroscopice

In Figura 2.1 sunt prezentate domeniile de sensibilitate a diferitelor metode de

In funct ie de valoarea timpului de viat a si de rezolut ia temporal a a detectorilor, una

a fost folosita cu succes pentru deter-

In mod ideal, curba de r aspuns prompt este o funct ie

Intarzierile necesare pentru corelarea semnalelor de la detectorii de GeHP si LaBr

-T, obt in andu-se ast-

-T, T ind diferent a de timp ntre detectorul care a detectat E

(axa 2 avand rol de stop). Acest lucru

sunt utile pentru evident ierea eventualei prezent e

In cazurilen care distant a t inta-stopper este comparabila cu distant a t inta-detector

, unde polinomul Legendre P

C. Radiat ia emis an urma react iei indusa

fat a de direct ia fascicului. Teoria puterii de

Intr-un experiment de DSAM, forma liniei , observata la un anumit unghi depinde

In Figura 2.19 sunt prezentate schematic principalelor tehnici de condit ionare a

este lungimea de unda a radiat iei , d este distant a

In partea ngusta a camerei de react ie sunt montate dou a tuburi concentrice, un

In acelasi timp, rata de producere a nucleului de interes depinde puternic de grosimea

In Figura 3.2 este prezentat sistemul de control si achizit ie de date al plunger-

In varianta generalizat a, metoda DDCM porneste de la ecuat ia diferent iala ce de-

In acelasi timp, derivand in raport cu t ecuat ia 3.3 se obt ine:

In cazul metodei distant ei de recul, m arimile N

In cazul condit ionarii directe, ecuat ia 3.6 devine [50]:

fat a de direct ia fascicului, trei detectori plasat i

. Datele au fost nregistrate n modul list a, semnalul de trigger ind reprezentat

In experimentul RDM, date au fost nregistrate pentru 6 distant e t inta-stopper

. Aceste matrici au fost folosite pentru

fat a de direct ia fascicului, un detector a fost t inut x la 90

, iar ultimul detector a

(ultimile 3 valori doar

, memorata ntr-un spectru de 40 de canale ntre y = v

In Figura 4.1(a) este prezentata distribut ia probabilitat ii de populare a st arilor

) n Ref. [7]. Aceasta comparat ie a permis xarea parametrilor modelului

In Figura 4.2 sunt prezentate distribut iile de probabilitate a timpului de popu-

In analiza formei liniei atenuat a Doppler este important ca funct ia de r aspuns

In studiul experimental al react iei

si, pentru tranzit ii cu intensitate

) n Ref. [7], aceste valori neind afectate

In Tabelul 4.1 sunt prezentate nivelele din

In Figura 4.5 este ilustrata inuent a factorului f

asupra analizei formei liniei , n

) pentru nivelul de 2408

) cu valoarea = 13780 fs determinata n Ref. [7] xeaza

= 0.97 0.1. Pentru celelalte nivele marcate cu asterisc n Tabelul 4.1,

ntre 0.95 si 1.08 cu erori mai mari. Media rezultatelor si

= 1.00.1, ce corespunde unei valori

asupra timpului de viat a rezultat din analiza DSAM.

(keV) (fs) (fs)

(keV) (fs) (fs)

2669.8 918.4 230

2679.4 2116.0 650

2800.8 1049.3 660