Curs 4 IZVOARELE DREPTULUI PRIVAT ROMAN In literatura de specialitate, conceptul de izvor al dreptului este utilizat cu 3 sensuri : 1-izvoarele dreptului

-> desemneaza totalitatea conditiilor materiale de existenta care determina un anumit tip de reglementare juridica izvoare de drept in sens material 2-izvoarele dreptului-> desemneaza documentele pe baza carora putem reconstitui fizionomia unor institutii juridice surse/izvoare de cunoastere a dreptului 3- izvoarele dreptului -> desemneaza totalitatea procedeelor prin intermediul carora normele sociale dobandesc valoare juridica si se transforma in norme de drept izvoare formale de drept/forme de exprimare a dreptului In epoca veche izvoarele formale ale dreptului privat roman au fost : -obiceiul -legea -edictele magistratilor -jurisprudenta In epoca clasica,la aceste izvoare se adauga -senatusconsultele -constitutiunile imperiale In epoca postclasica : normele dreptului privat roman imbraca forma constitutiunilor imperiale si a obiceiurilor. 1-Obiceiul: Cel mai vechi izvor al dreptului privat roman este obiceiul care in textele juridice romane este denumit mos maiorum /jus non scriptum = obiceiul mostenit din batrani/dreptul nescris. Obiceiurile se formeaza prin repetarea unor comportari. In epoca prestatala obiceiul a fost nejuridic, in sensul ca obiceiurile nu erau obligatorii intrucat nu exista statul care sa le impuna prin forta sa de constrangere. Pe de alta parte,in epoca prestatala nu exista stratificare sociala, astfel incat obiceiurile exprimau interesele tuturor, si de aceea erau respectate de bunavoie. Dar odata cu trecerea la societatea statala anumite obiceiuri: acelea care erau convenabile si utile celor ce detineu puterea politica au fost sanctionate de stat si s-au transformat in obiceiuri juridice/norme de drept nescrise. Tototdata s-au format noi obiceiuri impuse de noile realitati, care, la randul lor au fost sanctionate de stat. Multa vreme obiceiul a fost unicul izvor de drept la romani, dar asa cum spuneam, pana in 451 i. Hr. aceste obiceiuri nu erau cunoscute de popor, ci erau tinute in secret de pontifi. Cu timpul, in conditiile revolutiei economice de la sfarsitul epocii vechi, obiceiul si-a pierdut din importanta, iar functiile sale au fost preluate de alte izvoare mult mai evoluate: legea, edictele magistratilor, jurisprudenta.
14

In epoca clasica obiceiul juridic a continuat sa fie izvor de drept, dovada ca, potrivit lui Salvius Iulianus, marele jurisconsult din vremea lui Traian, obiceiul exprima vointa intregului popor roman si indeplineste o functie abrogatoare. In epoca postclasica pe fondul decaderii generale a societatii romane, obiceiul si-a redobandit importanta de odinioara imbogatindu-se cu elemente ale obiceiurilor din provincii, intrucat romanii tolerau obiceiurile popoarelor din provincie daca nu veneau in conflict cu principiile fundamentale ale dreptului roman.

2- Legea : In epoca veche normele dreptului privat roman a fost exprimate si prin lege; lex=conventie Lex=contract => atunci cand conventia se incheia intre 2 persoane fizice Lex= lege/ ca izvor formal de drept=> atunci cand conventia se incheia intre magistrat si popor. Conventia dintre magistrat si popor se incheia dupa anumite reguli care defineau procedura de adoptare a legilor: - magistratul prezenta poporului proiectul de lege - dupa ce poporul lua la cunostinta cu textul proiectului de lege, acel text era dezbatut timp de 24 zile in adunari ad-hoc -dupa expirarea acestui termen, poporul era convocat din nou pentru a se pronunta asupra proiectului de lege cu precizarea ca poporul nu putea aduce amendamente la proiectul de lege Fie votau legea in bloc, fie o respingeau in bloc. Daca poporul era de acord cu preiectul de lege, pronuntau uti rogas=sa fie asa cum s-a propu, iar daca nu era de acord antiquo=sa fie ca mai inainte. -daca poporul era de acord cu textul proiectului legea era trimis in fata senatului in vederea ratificarii -> si daca era ratificat de senat, legea intra in vigoare. Legile romane aveau o structura formata din 3 parti : 1-prescriptio ->se mentionau numele magistratului care a propus legea,adunarea poporului care a votat legea, locul unde s-a votat legea precum si ordinea in care unitatile de vot si-au exprimat vointa. 2- rogatio->era cuprins textul legii,reglememtarile juridice ale legii. Daca erau mai multe dispozitii, acele dispozitii erau sistematizate pe capitole si pe paragrafe 3-sanctio->se preciza ce consecinte vor decurge in ipoteza incalcarii dispozitiilor din rogatio. In functie de sanctiunea lor, legile se clasificau in 3 categorii : Leges perfectae->se prevedea ca faptul juridic incheiat prin incalcarea dispozitiilor din rogatio este nul Leges minus quam perfectae -> se prevedea ca actul juridic incheiat prin incalcarea dispozitiilor din rogatio este valabil, dar autorii acelui act sunt pedepsiti cu plata unei amenzi Leges imperfectae-> se prevedea ca nu este permisa incalcarea dispozitiilor din rogatio fara a se preciza ce consecinte vor decurge in cazul unei asemenea incalcari. Legea celor XII table =lex duodecii tabularum. -cea mai veche si totodata cea mai importanta lege romana -aceasta lege a fost adoptata pe fondul conflictului dintre patricieni si plebei: ->Asa cum spuneam, la origine obiceiurile juridice erau tinute in secret de pontifi, incat plebeii au cerut in mod repetat si
15

insistent ca obiceiurile sa fie sistematizate si afisate, publicate in cvorum, in piata publica, pentru ca toti cetatenii sa cunoasca dispozitiile normlor de drept . Fata de aceste proteste in 451 i Hr. patricienii au format o comisie din 10 barbati care sa scrie dreptul=decemvirii legibus scribundis. Comisia a sistematizat obiceiurile si le-a afisat in acelasi an in forum pe 10 table de lemn. Dar plebeii au afirmat ca acea sistematizare nu este completa, astfel,dupa 2 ani, in 449 i. Hr.,s-a fomat o noua comisie din care faceau parte si 5 plebei, comisie care a elaborat o sistematizare completa a obiceiurilor si le-a publicat pe 12 table de bronz. Leagea celor XII table =Codul decemvirilor/decemviral intrucat ea privea intregul drept public si privat de la acea epoca . In domeniul privat cele mai imporatnte dispozitii se refera: -organizarea familiei romane - proprietate - succesiuni. Multa vreme s-a afirmat in mod gresit ca aceasta lege nu ar fi originala, si ca ar fi fost preluata intr-o forma gata elaborata de la greci. Aceasta afirmatie se intemeiaza pe un text din Titus Livius potrivit caruia inainte de adoptarea legii o comisie formata din 5 barbati s-ar fi deplasat in Grecia Mare=Sudul Italiei pentru a studia dreptul grec. In realitate, legea celor 12 table este profund originala: 1-pentru ca ea oglindeste in mod fidel modul de viata al romanilor din sec V i.Hr. 2-s-au facut studii comparative intre Legea celor XII table si Legile lui Solomon(legislator atenian) si s-a constat ca exista numai 3 elemente comune, ceea ce este cu totul nesemnificativ. Cele 12 table de bronz nu s-au pastrat, au fost distruse de gali cu ocazia incendierii Romei, probabil la 389 i. Hr., iar dupa alungarea galilor romanii nu au republicat textul legii si nici nu era necesar intrucat acel text se fixase definitv si in constiinta si in memoria poporului roman. In acest sens Cicero(avocat al antichitatii) marturiseste ca pe vremea copilariei sale elevii erau obligati sa invete pe de rost textul Legii celor XII table, iar invatarea pe de rost a textului legii era carmen necesarium =lectie obligatorie. De aceea in epoca moderna s-a pus problema reconstituirii textului legii, reconstituire care s-a facut in principal pe baza fragmentelor din lucarile jurisconsultilor care au comentat Legea cel XII table, fagmente ce au ajuns pana la noi prin Digestelui lui Justinian. In sens formal, legea a fost in vigoare 11 secole de vreme ce nu a fost abrogata niciodata, totusi spre sfarsitul republicii, in conditiile revolutiei economice, textele de lege au devenit inaplicabile, chiar anacronice, de aceea Cicero spune ca pe vremea sa, in sec. I i.Hr., in practica instantelor judecatoresti locul Legii celor XII table fusese luat de edictul pretorului.

3-Edictele Magistratilor -magistratii romani se bucurau de jus edicendi =drepul de a publica la intrarea in functie un edict prin care precizau cum inteleg sa-si exercite atributiunile si ce procedee juridice vor utiliza Unele edicte ale magistratilor erau valabile pe termen de 1 an => edicta perpetua/edictu perpetuum. Alte edicte erau ocazionale,erau valabile cateva zile 2 3 = > edicta repentina.
16

Dintre edictele magistratilor cele mai importante sunt edictele pretorului deoarece pretorul era acela care organiza judecarea proceselor private . -romanii au reusit sa extinda sfera de reglementare juridica pe cale procedurala(prin proces) de vreme ce orice pretentie care este valorificata pe cale judiciara devine drept subiectiv, deci romanii au creat drepturi subiective - si prin legi - si prin mijloace procedurale. -totodata, pretorul a reusit sa creeze noi institutii politice care spre sfarsitul republicii s-au constituit in dreptul pretorian -in sens formal,edictul pretorului era valabil pe termen de 1 an, dar, in realitate, anumite dispozitii (acelea care se dovedeau utile) erau preluate si de pretorii urmatori, iar, prin preluari succesive acele dispozitii se fixau definitv in corul edictului; -de aceea Cicero spunea ca pe vremea sa edictul pretorului era format din 2 parti: -editcum vetus =erau cuprinse acele dispozitii care treceau de la un pretor la altul -edictum novum =erau cuprinse noile dispozitii introduse de fiecare pretor in parte. Sistematizarea edictului pretorului : -activitatea creatoare a pretorului a ajuns la apogeu in vremea lui Cicero -mai tarziu, in epoca clasica, imparatul Hadrian i-a ordonat lui Salvius Iulianus sa codifice editcul pretorului si sa-i dea o forma definitva, forma de la care viitorii pretori nu se mai puteau abate -din acel moment activitatea creatoare a pretorului a incetat, iar editcul codificat de Salvius Iulianus este denumit edictum perpetuum => ca si edictul valabil pe termen de 1 an -edictum perpetuum al lui Salvius Iulianus nu s-a pastrat, a fost distrus de barbari, de aceea, in epoca moderna s-a pus problema reconstituitrii sale, reconstituire care s-a facut pe baza fragmentelor din lucararile jurisconsultilor care au comentat edictum perpetuum, fragmente ce au ajuns pana la noi prin Digestele lui Justinian -cea mai buna reconsituitre a fost facuta de prof. german Otto Lenel prin lucrarea intitulata tot Edictum Perpetuum; potrivit acestei reconstituiri, edictum perpetuum cuprindea 4 parti : 1-organizarea proceselor 2-mijloace procedurale de drept civil 3-mijloace procedurale de drept pretorian 4-executarea sentintei

Raportul dintre dreptul civil si dreptul pretorian Fata de faptul ca dreptul pretorian s-a constituit in opozitie cu dreptul civil, s-a pus problema definirii raportului dintre dreptul civil si dreptul pretorian -in vederea definirii acestui raport s-au avut in vedere 2 principii: 1-pretorul nu poate crea drept 2-dreptul pretorian este vocea vie a dreptului civil In aparenta,cele doua principii se contrazic, dar, in realitate, ele se completeaza reciproc deoarece afirmatia ca pretorul nu poate crea drept trebuie inteleasa in sensul ca pretorul nu poate crea drept civil pentru ca dreptul civil este creat numai de popor in forma legii, insa pretorul poate influenta linia de evolutie a dreptului civil, asa cum rezulta din definita dreptului pretorian: Ius praetorium est quod praetores introduxerunt adiuvandi vel supplendi vel corrigendi iuris civilis gratia propter utilitatem publica= dreptul pretorian este cel creat de pretori pentru a veni in sprijinul dreptului civil, pentru a-l completa si pentru a-l corecta in conformitate cu binele public.
17

De aici rezulta ca pretorul influenteaza evolutia dreptului civil pe 3 cai: 1-adiuvandi iuris civilis gratia - > pretorul interpreteaza de asa maniera dispozitiile dreptului civil incat sa extinda sfera lor de aplicare. 2-supplendi iuris civilis gratia -> pretorul completeaza dispozitiile dreptului civil cu noi dispozitii, astfel incat sa poata fi solutionate si noile cazuri ivite in practica juridica. 3-corrigendi iuris civilis gratia > atunci cand constata ca anumite dispozitii ale dreptului civil sunt anacronice, pretorul le desfiinteaza. In epoca postclasica, distinctia dintre dreptul civil si dreptul pretorian s-a mentinut, dar in vremea lui Justinian cele 2 randuieli juridice s-au contopit, in sensul ca nu mai dispune de criterii pentru a distinge intre institutiile dreptului civil si institutiile dreptului pretorian.

Curs 5 4-Jurisprudenta Jurisprudenta = este stiinta dreptului roman creata de catre jurisconsulti prin interpretarea textelor din vechile legi -jurisconsultii romani erau oameni de stiinta, cercetatori neintrecuti ai dreptului, dar nu erau functionari publici (nu aveau statutul de juristi); ei desfasurau activitatea de cercetare stiintifica din propria initiativa si pe cont propriu -aceasta activitate era atat de apreciata incat Cicero spunea domus iuris consulti totilius oraculum civitatis = casa jurisconsultului este oracolul intregii cetati Jurisprudenta sacrala : Pana in 301 i.Hr. jurisprudenta a avut un caracter sacral/religios deoarece atunci cand s-a adoptat Legea celor XII table nu au fost publicate toate dispozitiile de drept procesual /procedura civila, adica nu au fost publicate zilele faste si formulele solemne ale proceselor, - la romani procesele puteau fi judecate numai in zilele faste si presupuneau folosirea unor formule solemne; greseala unui singur cuvant atragea pierderea procesului -intrucat pontifii erau singurii in masura sa ofere lamuriri in legatura cu desfasurarea proceselor, detineau si monopolul stiintei dreptului. Jurisprudenta laica : -in 301 i.Hr un libert(=dezrobit al lui Appius Claudius Caecus) pe nume Gnaeus Flavius a divulgat si zilele faste si formulele solemne ale proceselor afisandu-le in forum -din acel moment jurisprudenta a devenit laica/s-a laicizat in sensul ca orice persoana se putea dedica cercetarii stiintifice in domeniul dreptului. Totusi,pana in sec. I i.Hr., jurisprudenta laica a avut un caracter empiric/de speta intrucat jurisconsultii se margineau sa ofere consultatii in legatura cu textele din legi, care se aplica la anumite cazuri precum si in legatura cu formulele solemne pe care partile trebuie sa le pronunte cu ocazia judecarii proceselor.

18

Incepand din sec. I jurisprudenta dobandeste un caracter stiintific, de vreme ce jurisconsultii se preocupau de formularea unor principii juridice si sistematizau intreaga materie supusa cercetarii pe baza acelor principii. Cu toate ca jurisconsultii nu erau practicieni, activitatea lor de cercetare avea implicatii practice, care isi gaseau expresia in cuvintele : respondere = desemneaza consultatiile pe care jurisconsultii le ofereau cetatenilor interesati in cele mai diverse probleme de drept cavere = desemneaza explicatiile oferite cetatenilor in legatura cu forma actelor juridice agere = desemneaza consultatiile oferite judecatorilor in legatura cu modul in care trebuie condus un proces Jurisprudenta in epoca clasica : - jurisprudenta a ajuns la apogeu caci in aceasta epoca au trait si s-au afirmat cei mai mari jurisconsulti si au fost elaborate cele mai valoroase lucrari. -totodata, jurisconsultii clasici au creat terminologia juridica, au formulat principiile dreptului si au creat acele institutii juridice care se aplica si in zilele noastre. De altfel, inca din epoca lui Octavian Augustus, s-au fondat 2 scoli de drept: 1-scoala sabiniana - a fost fondata de Caius Ateius Capito 2-scoala proculiana- a fost fondata de Marcus Antistius Labeo Scoala sabiniana- avea o orientare conservatoare caci promova solutiile Legii celor XII table , -denumirea provine de la Massurius Sabinus -> a scris un tratat celebru de drept civil pe care l-au comentat toti jurisconsultii clasici, comentarii denumite libri ad Sabinum. Scoala proculiana- avea o orientare progresista, intrucat ea urma linia de gandire a edictului pretorului. - denumirea provine de la Proculus Jurisconsulti clasici : -Caius Cassius Longinus a fost elevul lui Massurius Sabinus - era atat de apreciat incat Scoala Sabiniana, la un moment dat, era denumita Scoala casiana. -Salvius Iulianus care a codificat edictul pretorului si a scris o lucrare enciclopedica, denumita Digesta -Pomponius a trait in vremea lui Antonin Piul si a scris o istorie a jurisprudetei romane; lucrarea sa pierdut, dar un lung fragment din aceasta lucrare a ajuns pana la noi prin Digestele lui Justinian. -O enigma a dreptului roman este jurisconsultul Gaius, deoarece, presupunem ca ar fi trait la jumatatea sec. II, dar niciun contemporan nu il mentioneaza, desi in sec. V lucrarile sale se bucurau de o mare faima. S-a afirmat de unii autori ca ar fi fost un sclav grec, sau ca ar fi de origine daca, sau ca nici nu ar fi existat. Cert este ca in legatura cu Gaius s-au scris cele mai multe lucrari, in toate universitatile din lume, si nu pentru ca Gaius ar fi fost deosebit de original, ci pentru ca una din lucrarile sale denumita Institutiones a ajuns pana la noi pe cale directa, sub forma unui manuscris palimpsest =un papyrus de pe care textul originar a fost sters si in locul sau scris un alt text. In sec. VI un calugar a sters textul institutelor lui Darius si in locul lui a scris un imn religios, iar peste sute si sute de ani, cercetand biblioteca episcopala de la Verona, profesorul Neibuhr a descoperit, la 1816,
19

acest papirus. Prof. Neibuhr si-a dat seama ca este vorba despre un palimpsest si a aplicat anumiti reactivi chimici pentru a descifra textul initial. Spre marea lui satisfactie, a constatat ca a descoperit Institutele lui Gaius. La vremea acea, reactivii chimici erau primitivi, astfel papirusul s-a carbonizat, iar unele cuvinte, mai ales in partea finala, nu au putut fi descifrate. Astfel, manuscrisul de la Verona este lacunar. In 1933, in Egipt, s-a descoperit un nou papirus care cuprinde chiar partea finala a Institutelor lui Gaius, astfel incat lacunele manuscrisului de la Verona au putut fi completate. Papirusul descoperit in Egipt este denumit Noul Gaius Institutele lui Gaius sunt un manual de scoala adresat studentilor la drept, astfel incat materia este tratata sistematic pe baza unor principii si ofera posibilitatea reconstituirii fizionomiei institutiilor juridice romane din epoca veche si de la inceputul epocii clasice. Cei mai mari jurisconsulti ai Romei au trait la sfarsitul sec. II -- inceputul sec.III: Papinian, Paul si Ulpian. Aemilius Papinianus - a fost considerat cel mai mare jurisconsult al Romei si de contemporani si de posteritate; era denumit primus omnium sau princeps jurisconsultorum intrucat prin lucrarile sale cu caracter practic a oferit solutii optime tuturor cazurilor reale sau imaginare. Paul si Ulpian au fost discipolii sai. Iulius Paulus a fost extrem de original si foarte productiv, dar avea un stil ermetic/greu de inteles. Ulpius Doimitius - contemporanul si rivalul lui Paulus, nu a fost atat de original, dar era foarte accesibil, avea talent didactic. De aceea, o treime din Digestele lui Justinian este formata din fragmente care au fost extrase din lucrarile lui Ulpian. Ultimul juristconsult clasic care a desfasurat o activitate creatoare este Modestinus. Jurisprundenta in epoca postclasica : -in epoca postclasica, pe fondul decaderii generale a societatii romane, a decazut si jurisprudenta, incat jurisconsultii postclasici nu au mai desfasurat o activitate creatoare, ci s-au marginit sa rezume sau sa comenteze lucrarile jurisconsultilor clasici, lucrari care au fost elaborate cu secole in urma si erau atat de numeroase incat nu puteau fi citite intr-o viata de om. -profitand de aceasta situatie, unii avocati sau chiar partile, au inceput sa falsifice textele jurisconsultilor clasici, punand pe seama acelor jurisconsulti afirmatii pe care nu le facusera, cu scopul de a castiga procesele . -pentru a se pune capat acestei practici, in anul 426 s-a dat o contitutiune imperiala denumita Legea citatiunilor -> prin care s-a prevazut ca in fata judecatorilor pot fi citati numai 5 jurisconsulti clasici, care erau celebri, lucrarile lor erau cunoscute si nu puteau fi falsificate fara ca judecatorul sa depisteze falsul: Papinian, Paul, Ulpian, Gaius, Modestin. -de regula, cei 5 jurisconsulti aveau aceleasi opinii, dadeau aceleasi solutii in diverse cazuri -dar, uneori, solutiile lor erau diferite/controversate; in asemenea cazuri, legea spune ca se va urma parerea majoritatii. Uneori apare si baritatea =atunci cand 2 jurisconsulti aveau o parere, 2 jurisconsulti o alta parere, iar al 5lea nu se pronunta. In asemenea cazuri, judecatorul trebuia sa urmeza parerea lui Papinian si daca tocmai Papinian era acela care nu se pronunta, judecatorul trebuia sa aleaga intre cele 2 solutii. La sfarsitul Legii Citatiunilor, s-a republicat o contitutiune imperiala data de Constantin cel Mare in 321, prin care imparatul Constantin desfiintase toate notele critice pe care Paul si Ulpian le facusera la adresa operei lui Papinian, deoarece in conceptia imparatului Constantin, Papinian nu putea fi criticat de nimeni.
20