DIMENSIUNEA RELIGIOAS A EXISTENEI

Religia dacilor

Introducerea cretinismului in arile Romne

Inceputurile culturii religioase romne

Limba. Literatura Religioasa

Varlaam, Antim Ivireanul

Descirerea Moldovei Dimitrie Cantemir

Religia Dacilor

Din cele mai vechi timpuri, dacii au avut o religie politeist, iar prima dovad a acestui fapt este adus de marele istoric Herodot. n anul 484 .Hr. Acest a ajuns prin parile noastre datorit unei escale la Olbia unde a aflat despre gei si calauza lor spiritual. Relatarea este inserat in cartea a 4-a a Istorii-lor unde este descris expediaia persan condus de Darius impotriva sciilor din 514 .Hr: Iat in ce chip se socot ei nemuritori: credina lor este ca ei nu mor, ci ca cel care piere se duce la Zalmoxes divinitatea lor- pe care unii il cred acelai cu Gebeleizis. Tot in al cincilea ani arunca sorii si intotdeauna pe acela dintre ei pe care cade sorul il trimite cu solie la Zalmoxes ncredinndu-l de fiecare dat dupa toate nevoile lor. Dei in manuscrisul folosit de traductori forma numelui este Zalmoxes, e preferat totui varianta Zamolxes. Alte date eronate apar i in legatura cu durata la care se repetau sacrificiile. Mircea Eliade face o referire gresita in legatura cu numarul de ani dupa care era aruncat solul: Sacrificiul sangeros al unui mesager, efectuat la 4 ani

Religia Dacilor

Dupa descrierea acestui sacrificiu ritual, Herodot vorbeate despre Zamolxis: "Dupa cte am aflat de la elenii care locuiesc n Hellespont ai n pont, acest Zamolxis, fiind om ca toti oamenii, ar fi trait n robie la Samos ca sclav al lui Pythagoras, fiul lui Mnesarhos. Apoi, catignduai libertatea, ar fi dobndit avutie multa ai, dobndind avere, s-a ntors bogat printre ai lui. Cum tracii duceau o viata de saracie crunta ai erau lipsiti de nvatatura, Zamolxis acesta care cunoscuse felul de viata ionian ai moravuri mai alese dect cele din Tracia, ca unul ce traise printre eleni ai mai ales alaturi de omul cel mai ntelept al Elladei, lnga Pythagoras. Religia lor era politeista, - la fel ca religia tuturor popoarelor indo-europene. Era adorat n Dacia ai un zeu al razboiului (echivalentul lui Ares sau Marte), caruia dupa marturia lui Iordanes getii i jertfeau prizonieri prinai n razboi, "socotind ca zeul razboaielor trebuie mpacat prin varsare de snge omenesc". De asemenea, acestui zeu ntocmai ca la celti i se jertfeau primele prazi de razboi: "lui i se atrnau pe trunchiurile arborilor prazile de razboi cele dinti". Getii repetau, asadar, pe timp de pace un ritual specific al razboiului. Tragerea la sorti in acest caz exprima situatia aleatorie de pe campul de lupta cand mor chiar si cei mai viteji barbati. Cei cazuti, impotriva oricarei logici profane sunt alesii, sortitii. Biletul de trecere in cealalta lume era tocmai lancea. Prin lance, prin acea prajina de lemn cu toc din fier ascutit la un capat li se oferea sansa sa urce, sa transceada dincolo de lumea muritorilor.

Introducerea cretinismului in arile Romne

In Dacia, cretinismul ptrunsese, chiar de la nceputul colonizrii romane, adus de legionari. O dovedesc numeroase vestigii arheologice, precum si limba unde toate cuvintele despre ceea ce se poate numi cretinismul de baz sunt latineti: Dumnezeu duminic, cruce, cretin, biseric, lege sacr,cuminecare, rugaciune,altar, Scripturi, sfant mai ales n cuvinte compuse ca Snta Maria, Sn Petru, Sn Nicolae, deoarece in limbajul current, a fost inlocuit cu Sfant, prin contaminare cu slavonul seventu. Cu toate acestea , organizarea ecleziastic, instalarea unei ierarhii bisericeti au ateptat sfaritul marilor navaliri barbare si coincide cu perioada de glorie a primului ar bulgar, deoarece au pstrat slavona veche drept limb bisericeasca pna la sfrsitul secolului al XVII-lea, ns tot timpul au fost supui de departe, patriarhatului Constantinopolului. Urmarea este c cei mai muli termini privitori la organizarea ecleziastica, precum si la teologie sau la literature religioas sunt de origine slavo-greac. Cretinismul aprut n primul secol al erei noastre aduce un mesaj universal mai presus de divizunile naionale i sociale. Rspndirea cretinismului n Romnia i meninerea lui de-a lungul vremii s-a fcut n strns conexiune cu Imperiul Bizantin. Bizanul a rmas, dup retagerea autoritii i armatei romane din Dacia la sfritul secolului III, singura for politic din Orient care s-a putut impune n faa migratorilor Primii cretini au ptruns n Dacia, probabil, odat cu armatele i colonitii lui Traian. n anul 313 mpratul Constantin cel Mare a recunoscut cretinismul ca religie acceptat n cadrul Imperiului Roman, ceea ce a determinat creterea continu a numrului comunitilor cretine i sprijinul statului pentru organizarea Bisericii. Drept urmare, Dobrogea va cunoate o intens via cretin, iar la Tomis va fi nfiinat un episcopat, numrul bazilicilor cretine descoperite n secolele IV-VI n oraele dobrogene depete cifra de 40.

Introducerea cretinismului in arile Romne

Numeroi misionari sud - dunreni au trecut la nordul fluviului pentru a rspndi religia cretin n rndul populaiei romanice. Astfel, numrul obiectelor cu simboluri cretine descoperite n spaiul nord dunrean crete considerabil. Bazilici cretine au fost descoperite la Porolissum n Transilvania i la Sucidava n Oltenia. Multe morminte din aceast perioad atest practicarea ritului i ritualului cretin de nmormntare. Alturi de acestea au fost identificate i numeroase morminte specifice unei populaii necretine, ceea ce arat c n Dacia la fel ca n ntreaga Europ, cretinismul a coexistat mult vreme cu vechile credine pgne.

Dup aezarea slavilor i a bulgarilor la sudul Dunrii i dup cretinarea acestora, cretinismul populaiei de la nordul Dunrii a suferit o puternic influen din partea celui slav i bizantin. Organizarea bisericeasc, modul de svrire a slujbei n biseric i limba n care se predic se schimb; astfel slavona dvine limba cretinismului romnesc, situaie care va dinui tot Evul Mediu. Dup anul 1054, cnd cretinismul se desparte n dou ramuri (apusean cu capitala la Roma i rsritean cu capitala la Constantinopol), romnii vor rmne n sfera tradiiilor rsritene (ortodoxia). Ei vor deveni astfel sigurul popor european de origine latin cu o credin ortodox

Inceputurile culturii religioase romne

Incepturile literaturii romanesti dateaza din secolul al XVII-lea iar acum limba slavona este treptat inlocuita cu limba romana, serviciul religios oficiindu-se acum in limba romana. In aceasta perioada s-au tradus si tiparit primele carti de factura religioasa, carti de care aveau nevoie toti credinciosii precum Cazaniile. Cultura romn veche nu poate fi neleas n afara cadrelor i a mentalitilor vremii. n rile Romne, ca i n alte pri ale lumii, omul medieval e, n primul rnd, un om religios, a crui via este ghidat de credin i de sperana mntuirii. Cu o percepie mai acut a efemeritii i a instabilitii ( ntr-o lume violent ), omul medieval triete mai acut o dimensiune spiritual a existenei ( prin rugciune, post, jurmnt ). Valorile etice ( buntate, mil, dreptate etc. ) se ntemeiaz pe cele religioase. Sunt subordonate n mare msur religiosului politica, justiia, arta, viaa cotidian. nceputurile culturii scrise a romnilor sunt profund legate de viaa lor spiritual, de credina n Dumnezeu i de raportarea la sacru a fiecrui individ, fie om simplu, slujitor al bisericii sau voievod. Religia, alturi de istorie, este cel dinti fundal de manifestare a culturii scrise i a literaturii. Cartea religioas romneasc este mai nti o carte de cult n limba slavon, apoi o carte de cult n limba romn. Traducerea ei prilejuiete cea dinti exprimare a creativitii princuvnt n limba romana, chiar daca ttimida la inceput.

Inceputurile culturii religioase romane

n secolele al XVII-lea al XVIII-lea, viziunea teologic este dublat de atitudinea

moralist. Nu numai oamenii bisericii, ci i cronicarii sunt spirite reflexive care i pun ntrebri despre destinul omului n Univers. Pe ci diferite, ei au demonstrat c i limba romn poate fi instrument de cult i de cultur. Dosoftei a tradus psalmii iniial n proz i ulterior i-a transpus n versuri, ceea ce demonstreaz intenia literar i contiina artistic a autorului. Dosoftei apeleaz la modelul poeziei populare, astfel nct psalmii s fie accesibili i uor de memorat. Biserica devine o instituie eficient de rspndire a limbii romne, de la slujitorii cultului, pn la cel din urm credincios. Situate n contextul epocii, textele care ilustreaz o anumit dimensiune religioas au o funcie preponderent moralizatoare ( psalmii versificai de Dosoftei, Didahiile lui Antim Ivireanul ), exprim o viziune asupra lumii marcat de mentalitatea vremii ( Viaa lumii de Miron Costin, Legenda IV, de Ion Neculce ). Vzute din perspectiv contemporan, aceleai texte dobndesc expresivitate i valoare artistic. A strbate Psaltirea echivaleaz cu o cltorie printr-o ar a minunilor poetice .

Limba.Literatura Religioasa

In torna, torna fratre cuvintele strigate dupa Cronografia lui Theophan la anul 579 un soldat bizantin, au crezut unii a gasi un document echivalent cu juramantul de la Strasbourg in anul 842 si Cartea Capoana in anul 1960. Din felurite pricini, intre care uzul oficial al limbii slavone in biserica si cancelarii, primul text in limba romana ramane Scrisoarea boierului Neacsu catre judele Hanas Beagnar din Brasov in anul 1521. Imediat dupa aceea folosirea limbii romane devina frecventa, dar intaiile tiparituri sunt in limba slavona. Limba romana, asa cum aparate din aceste prime monumente lingvistice, e latina in structura si lexicul ei fundamental. Dialectul toscanic al limbii romane il constituie dialectul muntean, daca se poate spune astfel, intrucat poporul si limba romana intre Nistru, Tisa si Dunare se infatiseaza cu o unitate neintalnita nicairi in Europa la alte popoare. Muntenie pune o anume sobrietate fonetica si sintactica, dar Moldova si Ardealul aduc fineta nuantelor, arta emisiunii sonice, savoarea. Graiul moldovenilor e literar de la sine. Literatura religioasa de care s-a facut prea mare caz nu e decat o productie de talmaciri de Psalitri, Tetraevanghele, Praxii, Biblii, Slujebnice, Molitvenice, Minee, Paterice. O Viata a sfantului Leger sau un Heliant n-avem in aceasta epoca. Traducerile sunt insotite uneori de precuvantari, care au interesul lor filologic si psihologic.

Varlaam, Antim Ivireanul

Cartea romaneasca de invatatura a mitropolitului Varlaam(1643) se remarca printro limba vie, limpede curgatoare, printr-un ton familiar, direct: Cum iubesti sa-ti hie tie oamenii asa si tu sa hii lor. Sa te feresti de a strainului. Sa-ti hie destul cu al tau. Sa va grjiti carele de voi sa va tineti trupul nespurcat. In ruga, in truda, intru paza sventei biserici.

Didahiile din Ivirul Caucazului, Antim, sunt mult mai insemnate. Pe Antim il adusese in tara pe la 1690 Constantin Brancoveanu pentru imbunatatirea tipografiei mitropiltane. Numeroase tiparituri, intre care grecesti si arabe, se datoresc noului specialist, care, calugarindu-se, ajunse in 1708 mitropolit. Atitudinea antiturca il duse la caterisire si moarte in anul 1716. Antim e un orator excelent si un stilist desavarsit, echilibrand exacta masinarie a cazaniei. Unul dintre cei mai straluciti ierarhi ai Bisericii romanesti, s-a remarcat prin personalitatea sa plurivalenta, prin lupta continua pentru promovarea culturii romanesti din secolul al XVIII-lea. Munca neobosita la care se adauga darurile native, priceperea de tipograf, caligraf, zugrav, sculptor, orator, carturar, pastor, gospodar, lau facut sa se ridice deasupra multora care au fost inainte si dupa el in scaunul mitropolitan al Ungrovlahiei.

Antim Ivireanul

El propune cu indemanare ascultatorilor speculatii teologice si transcendentalitati, vorbind de sensul mistic al cuvantului Mariam, despre botezul cu apa si cu duh, despre mantuire, facand cu gratie exegeza subtire. Mai ales are darul de a izbi imaginatia printr-un soi de caractere morale, evocant de pilda pe injuratorul de lege, de cruce, de cuminicatura, de coliva, de prescuri, de spovedanie care a mancat miercurea si vinerea peste si in post raci si unt de lemn dar n-a dat de pomana nevoiasilor, caci: am face mila, ci nu ne da mana, ca avem nevoi multe si dari si avem casa grea, si copilasi cam gloata , pe cel care stramba din nas la mnacarea de post, rapstindu-se asupra verzelor, injurand legumele, zicand in zadar s-au adus in lume Antim are suavitate, exaltare lirica si face Fecioarei un elogiu franciscan desfasurat intr-o cadenta fastuoasa ca o coada de paun:
Aleasa este cu adevarat ca soarele, pentru ca este incununata cu toate razele darurilor Dumnezeiesti si straluceste mai virtos intru celalalte lumini ale ceriului; aleasa este si frumoasa ca luna, pentru ca cu lumina sfinteniei stinge celelalte stele

Crocincari Moldoveni Miron Costin

Miron Costin avea cultura poloneza, stia latineste, putin italieneste, era om citit. Pe de alta parte se prijeleste insusi la evenimentele cronicii sale, care se termina cu moartea lui Stefanita Lupul in anul 1661. El are talent literar, stilistica savanta de factura clasica, putinta de a descrie. Pagina despre navala lacustelor e dantesca : Un stol tinea un ceas bun, si daca trecea acest stol, la al doilea ceas sosea altul; si asa, stol dupa stol tineau cat tineau din prand pana indeseara. Unde cadeau la mas, ca albinele zaceau; nice cadea stol peste stol, ce treceau stol de stol, nu se ponreau pana nu se incalzea soarele bine spre prinz; si calatoreau piana indeseara, si piana la cadere de mas cadeau si la popasuri. Alti cronicari moldoveni mai importanti: Nicolae Costin, Ioan Niculce Istoriografia moldoveana nu mai prezinta, dupa Niculce, interes literar. Axintie Uricarul e un compilator, bine informat pentru epoca 1711-1716, cronica grecului Amiras ramasa in text grecesc (epoca 1726-1733), a diacului Nicolae Muste, a lui Ienache Kogalniceanu, a spatarului Ioan Canta sunt simple documente.

Dimitrie Cantemir

Dimitrie Cantemir e un erudit de faima europeana, voievod moldovean, academician berlinez, print moscovit, un Lorenzo de Medici al nostru. Autor intre altele al unei Istorii a imperiului otoman scrisa latineste, care i-a facut renumele in Occident, intrucat ne priveste intereseaza prin Divanul seau gilceava inteleptului cu lumea sau judetul sufletului cu trupul, compunere scolareasca, ca si prin mai matura Istorie ieroglifica. Divanul, cu pesimistul lui biblic e de o uimitoare asemanare cu dialogurile de mai tarziu ale lui Leopardi. Omul cu aspiratiile lui morale e pus in fata implacabilei Firi, care se aseaaza in pozitia ispititoare a lui Mefistofeles. Opera literara viabila a lui Cantemir este Istoria ieroglifica, adevarat Roman de Renard romanesc, asupra tilcului politic al caruia, destul de straveziu, s-a insistat cu exces.

Descrierea Moldovei

Descrierea Moldovei este titlul original al operei fundamentale a lui Dimitrie Cantemir, scris n limba latina ntre anii 1714-1716, cand se afla in Rusia, la cererea Academiei din Berlin. Lucrarea are un adevrat caracter enciclopedic, care continea descrieri pertinente i ct se poate de complete de natur geografic, politic, administrativ, organizatoric, social, lingvistic, etnografic a Moldovei aa cum doar un nativ educat, care pe deasupra a fost i liderul acestei ri romneti, poate s tie. Descrierea Moldovei are 3 parti: Prima parte este consacrat descrierii geografice a Moldovei, a munilor, a apelor i a cmpiilor. Dimitrie Cantemir a elaborat prima hart cunoscut a Moldovei. A prezentat flora i fauna, trgurile i capitalele rii de-a lungul timpului. n partea a doua a lucrrii este nfiat organizarea politic i administrativ a rii. S-au fcut referiri detaliate la forma de stat, alegerea sau scoaterea din scaun a domnilor, la obiceiurile prilejuite de nscunarea domnilor sau de mazilirea lor, de logodn, nuni, nmormntri. n ultima parte a lucrrii exist informaii despre graiul moldovenilor, despre slovele folosite, care la nceput au fost latineti, "dup pilda tuturor celorlalte popoare a cror limb nc e alctuit din limba cea romn, iar apoi nlocuite cu cele slavoneti". Lucrarea prezint interes nu numai pentru descrierea geografic sau politic bine documentat, ci i pentru observaiile etnografice i folclorice. Dimitrie Cantemir a fost primul nostru crturar care a cuprins n sfera cercetrilor sale etnografia i folclorul.

Descrierea Moldovei

Partea a treia contine informatii despre literatura si biserica, limba si scoli, educatie in vremea lui Cantemir. Si aici apar greseli, Cantemir considerand ca limba slava in biserica si stat a fost introdusa in Moldova in urma conciliului de la Florenta (1439), pe care il dateaza gresit in vremea lui Alexandru cel Bun (mort la 1432), cand moldovenii ar fi respins unirea cu Roma si ar fi renuntat la literele latine. In realitate se stie ca numeroase privilegii ale lui Alexandru cel Bun au fost redactate in moldoveneste, ceea ce arata netemeinicia teoriei lui Dimitrie Cantemir. Limba slavona in biserici la romani are origini mult mai vechi, care nu pot fi explicate numai prin fenomene culturale din Moldova, deoarece aceasta limba o gasim folosita atat in tara Romaneasca Cat si in Transilvania. Descrierea Moldovei este insotita de o harta a Moldovei, desenata de autor, adusa de Antioh Cantemir la Paris si gravata si publicata prin grija fiului sau la 1737 in Olanda.