PROCEDURI PENTRU RECOLTAREA PROBELOR DE LABORATOR

INTRODUCERE: Recoltarea diverselor probe (de sange, de urina etc) poate afecta direct diagnosticul, tratamentul si vindecarea pacientei. De cele mai multe ori,moasa este direct responsabila de recoltarea prompta si corecta a acestor probe. In unele cazuri, chiar daca nu moasa este cea care recolteaza, ea trebuie sa verifice proba, sa pregateasca pacienta, sa asiste medicul, sa-l ajute la efectarea respectivei recoltari, sa acorde ingrijiri specifice pacientei dupa recoltare. Consilierea pacientei: O buna intelegere si informare despre testul pe care pacienta trebuie sa il efectueze in scop diagnostic ne va ajuta sa pregatim pacienta adecvat pentru respectiva manevra. Explicandu-i pacientei procedura medicala cu claritate, vom castiga increderea si cooperarea sa. De exemplu, inaintea unei recoltari dificile si dureroase ( cum ar fi puncta venoasa-gravinda fiin o pacienta foarte sensibila) trebuie sa informam pacienta asupra tipului si gradului de disconfort pe care probabil il va simti. De asemenea trebuie informata cat timp va dura procedura, la ce efecte sa se astepte dupa si in cat timp vor fi gata rezultatele. Stiind exact la ce sa se astepte, pacientei ii va fi mult mai usor sa coopereze si sa suporte manevra in sine.Daca trebuie doar sa asistam medicul in timpul unei recoltari, trebuie vorbit cu pacienta pe parcursul acesteia, sa o incurajam, si apoi sa o supraveghem pentru eventualele efecte adverse sau complicatii, pregatite pentru a acorda ingrijirile specifice in orice situatie. Consimtamantul pacientei: Este un drept al pacientei sa i se ofere toate informatiile pentru a intelege exact ce i se va face, procedura medicala in sine, riscurile si implicatiile manevrei inainte de a consimti si a semna ca este de accord cu efectuarea procedurii. Moasa va relua explicatiile medicului, se va asigura ca pacienta le-a inteles bine si va verifica daca pacienta a semnat consimtamantul atunci cand este necesar. Masuri de protectie: Masurile de protectie trebuie luate atat pentru moasa cat si pentru pacienta. Dupa recoltare, produsul trebuie pastrat si transportat in conditii optime, care sa nu afecteze rezultatul.

PUNCTIA VENOASA

Obiectivul procedurii: Punctia venoasa se realizeaza de obicei in fosa antecubitala in scopul crearii accesului la o vena pentru: - extragerea unei cantitati de sange pentru examene de laborator - introducerea medicamentelor in circulatia venoasa

Materiale necesare: garou sau banda Esmarch; manusi de unica folosinta seringi; ace; sistem vacutainer; tampon steril; holder cu acul atasat sau ac pentru holder si holder; paduri cu alcool; etichete; eprubete; aleza, camp de unica folosinta si tavita renala; formular de cerere analize pentru laborator; recipient special de colectare si transportare a probelor de laborator; banda adeziva non alergica.

Pregatirea materialelor: Formularul de cerere analize trebuie completat corect si clar cu datele pacientei, analizele cerute, data si ora recoltarii, numele medicului care indica analizele; Eprubetele trebuie alese cu grija in functie de analizele care se cer si de aditivii pe care ii contin; Fiecare eprubeta trebuie completata corecst si clar cu datele pacientei.

Pregatirea psihica a pacientei: Se anunta pacienta si i se explica necesitatea tehnicii; Expicati pacientului cum poate participa la procedura, anuntandu-l ca e putin dureroasa;

Explicati pacientului ca i se va recolta sange sau veti introduce medicamentul; Incurajati pacientul pentru a reduce anxietatea; Intrebati-l daca i s-a mai recoltat sange si altatdata; Cum a tolerat; Obtineti consimtamanatul informat;

Pregatirea fizica a pacientei: Asigurati pozitia corespunzatoare in conformitate cu starea pacientului cu scopul si locul punctiei; Examinati calitatea si starea venelor si alegeti locul punctiei;

Tehnica procedurii Confirmarea identitatii pacientei ( pentru a se evita confuzia si a nu se lua analize la alta pacienta) Verificari indicatia medicului privind scopul punctiei venoase Se spala mainile si se pun manusi Selectati locul potrivit pentru punctie (venele de la plica cotului, mai rar cele de pe fata dorsala a mainii) Se pune aleza si campul sub bratul pacientului Se aplica garoul la 5 cm deasupra locului de punctie Palpati vena Perificati prezenta pulsului distal, radial Se monteaza seringa si se ataseazaza acul Daca venele nu s-au dilatat corespunzator se cere pacientei sa inchida si sa deschida pumnul de cateva ori. (pacienta trebuie sa tina pumnul strans in timp ce se punctioneaza vena si sa-l deschida dupa ce se introduce acul in vena). Se dezinfecteaza zona aleasa pentru punctie cu paduri cu alcool pana acesta ramane curat. Curatarea zonei se face dinauntru spre in afara pentru a se preveni contaminarea zonei punctionate cu flora existenta pe pielea din jur. Nu se combina folosirea padurilor cu alcool cu cele pe baza de iod, deoarece alcoolul neutralizeaza efectul dezinfectantelor pe baza de iod. Recoltarea se face cu pacienta intinsa in pat sau stand in scaun, cu mana sprijinita pe suportul special al scaunului sau de o masa Evaluarea celui mai bun loc de punctie venoasa Ee observa si se palpeaza vena pentru o mai precisa localizare

 Dupa dezinfectarea zonei se asteapta sa se usuce inainte de punctionare se imobilizeaza vena presand cu policele exact sub locul ales pentru punctie si se intinde de piele Se punctioneaza vena sub un unghi de 30 grade .Daca se foloseste eprubeta, ea se va umple automat pana la nivelul la care este marcata.Daca se foloseste seringa, se va evita aspirarea brusca si rapida, deoarece se va colaba vena. Holderul trebuie mentinut intr-o pozitie sigura pentru a evita iesirea lui din vena Se va indeparta garoul imediat ce sangele incepe sa curga adecvat, pentru a preveni staza si hemoconcentratia sangelui ce pot afecta rezultatele probelor recoltate Se va evita sa se tina garoul mai mult de 3 minute Se schimba cu atentie eprubetele care trebuie umplute pentru a nu se scoate accidental acul din vena sau a se perfora vena Dupa umplere, fiecare eprubeta se va agita cu blandete pentru amestecarea aditivilor cu sangele Se desface garoul intotdeauna inainte de scoaterea acului Se pune o compresa sterile deasupra acului la nivelul locului de punctie si se scoate cu blandete acul din vena. Intotdeauna se scoate intai eprubeta din holder si apoi se scoate acul Se preseaza locul punctiei pentru 2-3 minute sau pana cand se opreste sangerarea daca aceasta dureaza mai mult de atat. Aceasta previne extravazarea sangelui in tesutul din jur si formarea hematomului. Dupa oprirea sangerarii se aplica un bandaj adeziv A se evita agitarea puternica si brusca a eprubetelor deoarece se poate produce hemoliza. Se reverifica locul punctiei pentru a se vedea daca s-a produs hematom. In cazul in care s-a produs hematom se va presa energic locul timp de 5 minute, dupa care se aplica comprese calde. Se eticheteaza eprubeta cu numele, prenumele si numarul foii de observatie. Reorganizarea locului de munca 1 - se descarca materialele folosite in containerele speciale, separate 2 - indepartati manusile 3 - spalati mainile Ingrijirea pacientului 1 - asezam pacientul in pozitie comoda 2 - intrebam pacientul daca are stari de greata sau voma 3 - sfatuiti pacientul sa nu flexeze antebratul

Inregistrare procedura - se noteaza procedura in foaia de obsratii a pacientului - se noteaza data, ora, locul punctiei venoase, timpul cand proba a fost trimisa la laborator - se noteaza scopul punctiei Evaluarea eficientei procedurii Rezultatele asteptate/dorite: - pacientul a inteles scopul punctiei venoase - starea pacientlui este buna - semnele vitale sunt bune Rezultate nedorite - daca pacientul prezinta starea de lipotimie, greata sau voma se anunta medicul. - daca pacientul prezinta stare de anxietate se comunica cu pacientul incurajandu-l. - infectia evitata prin respectarea regulilor de asepsie la punctionare. Consideratii speciale: Nu se va recolta niciodata de pe bratul sau piciorul care au fost folosite deja pentru diverse terapii intravenoase sau transfuzii, deoarece rezultatul analizelor poate fi afectat. De asemenea, se va evita recoltarea de sange din zone edematiate, sunturi arterio-venoase, zone cu hematoame sau rani vasculare Daca pacienta are vene vizbile, pronuntate, se va recolta evitand folosirea garoului , prevenindu-se astfel formarea de hematoame. Daca pacienta are tulburari de coagulare sau este sub tratament cu anticoagulante, se va presa ferm locul punctiei cel putin 5 minute pentru prevenirea formarii hematomului si se va specifica tratamentul anticoagulant pe cererea de analize ce se trimite la laborator Se va evita punctia venoasa din picior deoarece poate creste riscul aparitiei tromboflebitei La copii locurile uzuale pentru punctia venoasa sunt scalpul sau piciorul

RECOLTAREA SANGELUI PENTRU EXAMENE BACTERIOLOGICE HEMOCULTURA

In mod normal fara bacterii, sangele se poate infecta prin liniile de perfuzie si transfuzie, sunturi infectate, endocardite bacteriale postprotezarilor cardiace. De asemenea, bacteriile pot invada sistemul vascular prin sistemul limfatic si ductul toracic, pornind de la infectii localizate in diferite tesuturi. Hemocultura se indica pentru a detecta invazia ( bacteriemie) si raspandirea sistemica( septicemia) pe cale sangvina. In aceste situatii se recolteaza sange prin punctie venoasa la patul pacientei apoi sangele este transferat in doua recipiente: unul continand mediu anaerob si unul continand mediu aerob. Recipientele sunt tinute la incubator permitand astfel tuturor organismelor prezente in sange sa creasca in mediul lor.Hemocultura permite identificarea a aproximativ 67% dintre agentii patogeni in primele 24 de ore si a peste 90% in 72 ore. Parerile cu privire la momentul recoltarii hemoculturii sunt impartite. Unii considera ca timpul recoltarii este discutabil si irelevant. Altii indica recoltarea a trei probe la interval de cate o ora. Prima dintre ele trebuie recoltata la aparitia primelor simptome cu ajutorul carora se suspicioneaza bacterimie sau septicemia. Cand se suspicioneaza infectie cu bacterii datorita endocarditei se vor recolta 3 sau 4 probe cu intervale intre ele cu prinse intre 5 si 30 minute inainte de inceperea antibioterapiei. Obiectivele procedurii: 1- Punerea in evidenta a germenilor patogeni in sange prin insamanatare pe medii de cultura. 2 - Efectuarea antibiogramei. Materiale necesare: garou, camp steril; manusi sterile, masca; paduri cu alcool si dezinfectant pe baza de iod; seringa de 10 ml pentru adulti si de 2-5 ml pentru copii; holder, ac dublu (special) acoperit la ambele capete cu cauciuc; formular cerere analize laborator; recipient pentru transportat analizele; comprese si tampoane de vata; bandaj adeziv; etichete; recipiente pentru colectarea deseurilor;

 2 flacoane cu medii de cultura (unul pentru germeni aerobi si

anaerobi).

Pregatirea psihica a pacientei: Informati pacientul despre continutul procedurii; Obtinem consimtamanatul informat Incurajati si sustineti pacientul Pregatirea fizica a pacientei: Pozitionati pacientul in decubit dorsal cu membrul superior; sprijinit, deoarece poate prezenta frisoane; Alege vena cea mai turgescentata; Spalati regiunea plicii cotului cu apa si sapun; Dezinfectati cu alcool iodat, betadina. Pregatirea echipamentului: Se va verifia data de expirare a recipientelor cu mediile de cultura. Recoltarea: confirmarea identitatii pacientei( pentru a se evita confuzia si a nu se lua analize la un alt pacient). participa doua moase se spala mainile bine se dezinfecteaza si se pun manusi sterile se dezinfecteaza zona aleasa pentru punctie cu paduri cu alcool pana acesta ramane curat nu se combina folosirea padurilor cu alcool cu cele pe baza de iod, deoarece alcoolul neutralizeaza efectul dezinfectantelor pe baza de iod. dupa dezinfectarea zonei se asteapta sa se usuce inainte de punctionare izolati locul cu camp steril montati acul dublu la holder rugati moasa care te ajuta sa aplice garoul punctionati vena adaptati la acul holderului flaconul cu medii de cultura pentru germenii aerobi recoltati sange pana la semnul de pe flacon adaptati la acul holderului cel de-al doilea flacun cu mediul de cultura pentru germenii anaerobi recoltati sange pana la semnul de pe flacon

 retreageti acul dupa aplicarea tamponului cu alcool iodat comprimarea venei 2-5 min de catre ajutor omogenizati usor pe un plan orizontal (sangele cu mediul de cultura din flacon) Ingrijirea pacientului se reverifica locul punctiei pentru a se vedea daca s-a produs hematom.In cazul in care s-a produs hematom se va presa energic locul timp de 5 minute, dupa care se aplica comprese calde reinstalati pacientul in pozitie comoda acoperiti pacientul pentru ca frisoneaza observati faciesul, tegumentele si comportamentul pacientului Reorganizarea locului de munca 1. Colectati deseurile in recipiente speciale; 2. Scoatereti masca si manusile; 3. Spalarea maninilor. Transportarea produsului la laborator 1. Se completeaza fisa de laborator parafata si semnata de catre medic; 2. Se eticheteaza flacoanele cu datele pacientei; 3. Se transporta imediat la laborator flacoanele; 4. Se noteaza in registrul de laborator data si ora predarii probei cu semnatura asistentei sau moasei care a recoltat. Evaluarea eficientei procedurii Rezultate asteptate/dorite: recoltarea s-a facut corect in conditii de stricta sepsie si antisepsie. Consideratii speciale: Recoltarea se face la debutul bolii inainte de administrarea antibioticelor; Fiecare proba se va lua la intervale de timp specificate si din locuri diferite; Se va evita sa se recolteze de pe catetere sau de pe mana cu linii venoase prinse recent, in afara de cazul cand se suspecteaza ca respectivul cateter a produs sepsisul; Principala complicatie a manevrei poate fi hematomul.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN LINII VENOASE SECUNDARE:

O linie venoasa secundara este o linie venoasa completa care se conecteaza la o linie venoasa primara, deja existenta. Linia venoasa secundara este folosita la adminstrarea intermitenta sau continua de medicamente, atunci cand se pastreaza tot timpul o linie venoasa principala pentru intretinere sau din alte motive. Antibioticele sunt cele mai folosite medicamente care se pot administra intermitent, prin linii venoase secundare. Atunci cand se conecteaza perfuzia secundara si se vrea sa mearga doar aceasta, ea trebuie pozitionata deasupra celei primare.Daca se vrea sa mearga ambele perfuzii, ele trebuie pozitionate la acelasi nivel si reglat ritmul uneia si apoi al celeilalte. De asemenea, injectomatele si infuzomatele pot fi folosite ca linii venoase secundare pentru administrare intemitenta sau continua, avand avantajul ca se poate doza exact cantitatea de medicament administrata. Obiectivele procedurii: 1. Introducerea unei solutiii medicamentoase in circulatia venoasa 2. Injectia intravenoasa se utilizeaza in scop explorator sau terapeutic 3. Ofera o instalare rapida a efectului dorit

Materiale necesare: Medicatia prescrisa; Perfuzor si branula in marime diferita; Adaptator special sau ac pentru atasare la linia primara; Paduri alcoolizate; Fixator sau leucoplast; Etichete; Injectomat sau infuzomat; Solutie salina; Aleza si camp steril de unica folosinta; Manusi sterile; Seringi de unica folosinta; 2-3 ace de 25 mm diametru, de 6/10, 7/10 cu bizou scurt steril;

 Garou sau banda Esmarch. Pregatirea psihica a pacientei: Informati pacientul despre continutul procedurii; Obtinem consimtamanatul informat; Incurajati si sustineti pacientul. Pregatirea fizica a pacientei: 1. Se aseaza pacienta in decubit dorsal cu bratul sprijinit in extensie, abductie si supinatie. in pozitie sezanda cu bratul spijinit in abductie, extensie si supinatie (mai putin utilizat) 2. Se descopera bratul ales, astfel ca hainele sa nu impiedica circulatia de reintoarcere. 3. Se solicita pacientei sa mentina bratul in pozitia necesara. Pregatirea echipamentului: 1. Se spala mainile; 2. Se verifica medicatia prescrisa de medic; 3. Se verifica solutia care trebuie adminstrata pe linia venoasa secundara pentru data de expirare si aspectul sau; 4. Se verifica daca medicamentul care trebuie adminstrat secundar este compatibil cu cel din linia venoasa primara; 5. Daca este necesar, se adauga si alt medicament in solutia pentru adminstrare pe calea secundara, conform indicatiilor medicului (se sterge cu alcool orificiul flaconului, se injecteaza substanta care trebuie adaugata si se agita pentru o buna omogenizare si dizolvare), dar se va eticheta neaparat si specifica substanta adaugata. Tehnica executiei: Se confirma identitatea pacientei; Se spala pe maini cu apa si sapun si imbraca manusile sterile; Seringa se monteaza in conditii de asepsie perfecta;

 Daca substanta care trebuie administrata secundar nu este compatibila cu cea de pe linia venoasa primara, aceasta din urma va fi inlocuita cu solutie salina, compatibila cu orice, pana la administrarea celeilalte substante; Se agata in stativ cea de-a doua substanta, se ataseaza perfuzorul, se scoate aerul si apoi, capatul perfuzorului fie printr-un ac, fie printr-un dispozitiv special, va fi atasat la sistemul de cuplare (dupa ce a fost dezinfectat in prealabil cu un pad alcoolizat) al primei linii de perfuzare; Se ajusteaza rata de perfuzare si se regleaza adecvat in functie de ce se doreste ( sa mearga amandoua liniile venoase sau doar cea secundara); Dupa terminarea medicamentului de pe linia venoasa secundara fie se va decupla tot sistemul secundar si se va arunca in recipientele specifice de colectare, fie, daca doza trebuie repetata la intervale de timp, se va mentine pe loc , etichetat cu data primei utilizari, pana cand o noua perfuzie va fi instituita pe linia secundara.

Consideratii speciale: Daca sistemul de perfuzare al liniei secundare se pastreaza pe loc pana la o noua folosire, trebuie atent etichetat cu data primei utilizari si schimbat obligatoriu la 48 ore. Dupa inlaturarea sistemului secundar de perfuzare se va verifica si se va dezinfecta locul de cuplare cu sistemul primar astfel incat aceasta sa nu fi fost afectat si sa se scurga lichid.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN CATETER VENOS PERIFERIC

Obiectivul procedurii: 1. Administrarea tratamentului intravenos cu ajutorul unei branule scuteste pacienta de multiple intepaturi 1. Permite mentinerea unei linii venoase continue, perfuzare continua, administrarea de bolusuri, etc Materiale necesare: Medicatia prescrisa si eventual setul de perfuzare daca este vorba de perfuzie; Manusi; paduri alcoolizate Seringa 3 ml; Solutie normal salina; Garou; Fixator sau leucoplast; Solutie diluata de heparina; Pregatirea psihica a pacientei Informati pacientul despre continutul procedurii; Obtinem consimtamanatul informat; Incurajati si sustineti pacientul. Pregatirea echipamentului Se verifica medicatia; Se spala mainile; Se pregateste dilutia de heparina ( se poate pregati cu 10 pana la 100 unitati pe ml)si se trage in seringa de 3 ml; Se dezinfecteaza gatul fiolei sau dopul flaconului de cauciuc;

 Se ataseaza perfuzorul la flaconul de perfuzat si se scoate aerul, sau se trage substanta din flacon sau fiola in seringa.

Tehnica de executie: . Se pun manusile; Se dezinfecteaza cu un pad alcoolizat capatul branulei unde se va atasa seringa sau perfuzorul; Se aspira intai cu seringa pentru a verifica daca apare sange; Daca apare, branula este corect pozitionata si este permeabila, daca nu apare sange la aspirare, se aplica un garou nu foarte strans deasupra locului unde este branula, se tine aproximativ un minut si apoi se aspira inca o data; Daca sangele tot nu apare , garoul se desface si se injecteaza cativa ml de solutie normal salina; Daca se intampina rezistenta la injectare nu se va forta ci se va administra heparina diluata; Daca nu se intampina rezistenta se va administra apoi solutie normal salina ( pentru a spala eventualele urme de heparina care pot fi incompatibile cu unele medicamente) observand cu atentie daca apare durere sau semne de infiltrare a substantei; Daca insa apare durerea, semnele de rezistenta la injectare si se observa infiltratie, se va scoate branula si se va monta una noua se confirma identitatea pacientei; Dupa administrarea medicatiei cu seringa se va spala cu solutie normal salina si apoi cu heparina diluata pentru a nu se forma trombi; Daca se adminstreaza perfuzie pe branula, se va adapta perfuzorul la branula se va regla rata de curgere si dupa inlaturare se va proceda in acelasi fel ca la injectarea cu seringa. Consideratii speciale: Daca trebuie adminstrate atat perfuzie cat si medicament, compatibile sau nu, se instituie o linie venoasa secundara care se va atasa la cea primara. Astfel daca substantele sunt compatbile si se doreste sa mearga in paralel, cele doua solutii se vor situa la acelasi nivel si se va regla rata de curgere. Daca pacientul are o linie venoasa continua care trebuie mentinuta si trebuie adminstrata o substanta care nu este compatibila cu respectiva perfuze, se va

institui linia venoasa secundara cu respectiva substanta, situata mai sus decat cea principala si se va porni doar cea secundara, la terminarea adminstrarii repornindu-se perfuzia de intretinere Chiar daca ramane functionala, branula trebuie schimbata la 48-72 ore, schimbandu-se locul insertiei Dupa fiecare injectare se spala cu solutie diluata de heparina sau solutie normal salina pentru a preveni formarea cheagurilor. Daca se spala cu solutie diluata de heparina sa se adminstreaza heparina ca tratament, inaintea fiecarei administrari de alt medicament se va spala intai cu solutie normal salina in eventualitatea in care heparina nu este compatibila cu medicamentul care trebuie adminstrat.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN INJECTIE INTRAVENOASA DIRECTA

Obiectivul procedurii: 1. injectia intravenoasa directa permite o abordare rapida si un efect imediat. 2. este folosita in urgente (bolusuri) sau in cazurile in care nu se poate face intramuscular administrarea. 3. pacienta trebuie supravegheata deoarece efectele sunt rapide si imediate. Materiale necesare: Medicatia prescrisa; Manusi sterile; Seringa si ac; Ser pentru dilutie medicamentoasa; Garou; Paduri alcoolice si cu betadina sau iod; Comprese sterile; Bandaj adeziv; Solutie normal salina si solutie diluata de heparina.

Pregatirea echipamentului:

 Se verifica medicatia prescrisa; Se verifica data expirarii; Se trage solutia in seringa si se dilueaza daca e necesar. Pregatirea psihica a pacientei Informati pacientul despre continutul procedurii; Obtinem consimtamanatul informat; Incurajati si sustineti pacientul. Tehnica executiei: Se confirma identitatea pacientei; Se selecteaza o vena accesibila si destul de larga ( cu cat vena e mai larga si solutia mai diluata cu atat e mai putin iritanta); Se aplica un garou deasupra locul de punctionare pentru destinderea si evidentierea venelor; Se dezinfecteaza locul punctionarii cu un pad cu betadina sau iod, prin miscari circulare dinspre locul punctiei inspre afara, pentru a evita contaminarea locului de punctionare; Se asteapta sa se usuce dezinfectantul si se punctioneaza vena cu acul la un unghi de 30 de grade cu amboul in sus; Se aspira in seringa pentru a vedea daca este introdus corect in vena ( apare sange); Se indeparteaza garoul si se injecteaza substanta; La terminarea injectarii se aspira din nou pentru a vedea daca acul a fost tot timpul in vena si daca intreaga medicatie a fost corect introdusa. Dupa verificare se schimba seringa goala cu una cu solutie normal salina pentru a spala vena; Se scoate acul din vena printr-o miscare rapida si se preseaza locul punctionarii cu compresa sterila timp de 3 minute; Se aplica un bandaj adeziv. Consideratii speciale Deoarece medicamentele administrate prin injectie intravenoasa directa au efect imediat, in cazul pacientelor alegice poate aparea socul anafilactic. In aceasta situatie ( cand pacienta devine dispneica, cianotica etc) trebuie chemat imediat medicul si se incep manevrele de resuscitare.

 Daca apar semne de extravazare se intrerupe injectarea si se reia tehnica tinand cont de substanta pierduta prin extravazare.

RECOLTAREA PROBELOR DE URINA

Recoltarea probelor de urina se poate face in mai multe feluri in functie de scopul urmarit Se poate recolta proba de urina ca parte a unui examen clinic complet, proba de urina sterila printr-o tehnica neinvaziva, sau prin sondaj urinar. Recoltarea probelor prin sondaj vezical sunt contraindicate pacientelor imediat dupa interventii chirurgicale genitourinare. RECOLTAREA URINEI PENTRU EXAMEN SUMAR DE URINA: Obiectivul procedurii: 1 Determinarea densitatii, ph-ului, glucozei, albuminei, urobilinogenului; 2 Examinarea sedimentului urinar. Materiale necesare: A). Pentru proba de urina nesterila : Urinar sau plosca daca este necesar; Manusi de cauciuc; Recipient gradat; Etichete; Formular cerere analiza laborator; Recipient pentru transportarea analizelor la laborator.

B). Pentru proba sterila prin metoda neinvaziva: Apa si sapun; Prosop unica folosinta; Manusi sterile; Recipient gradat; 3 comprese sterile;

Solutie antiseptica; Recipient steril cu capac; Etichete; Plosca sau urinar daca este necesar; Formular cerere analiza pentru laborator; Recipient pentru transportul analizelor la laborator.

C). Pentru proba sterila prin sondaj vezical: Manusi sterile; paduri antiseptice; Seringa de 10 ml de unica folosinta; Ac 21G ori 22G de unica folosinta; Clema pentru pensarea tubului; Recipient steril cu capac; Etichete; Formular cerere analiza pentru laborator; Recipient pentru transportul analizei la laborator. Pregatirea psihica a pacientei: Informati pacientul despre continutul procedurii; Obtinem consimtamanatul informat; Incurajati si sustineti pacientul. Pregatirea fizica a pacientei: Efectuati toaleta genito-urinara a pacientei; Fixati punga colectoare la nivelul organelor genitale cu adeziv, in cazul sugarilor si copiilor mici. Colectarea probei de urina prin metoda sterila neinvaziva Scopul este recoltarea unei probei necontaminate, se va explica cu multa atentie pacientei tehnica de recoltare; Se va spune pacientei sa merga la toaleta si sa-si dezbrace complet partea inferioara a corpului apoi sa se spele pe maini;

 Pacienta se va aseza cat mai in spate pe vasul de toaleta si cu picioarele cat mai desfacute; Pacienta isi va spala cu apa si sapun zona genitala si meatul urinar apoi se va sterge de 3 ori cu comprese imbibate in solutie antiseptica; Se indica femeilor sa-si separe labile cu o mana iar cu cealalta sa se stearga cu compresa sterile imbibata in solutia antiseptica din fata spre spate,repetand de trei ori gestul,de fiecare data cu compresa diferita; cu cea de-a treia compresa se va sterge in jurul meatului urinar; Se indica femeilor adoptarea pozitiei cu picioarele cat mai departate si mentinerea labiilor desfacute pe parcursul urinarii si recoltarii probei; Dupa spalare si dezinfectare pacienta poate incepe sa urineze;apoi,fara a se opri mictionarea, se ia recipientul pentru proba, se pune in dreptul jetului urinar si se recolteaza circa 30-50 ml,indepartandu-se apoi din calea jetului urinar; Se pun manusile; Se ia recipientul de la pacient si se insemneaza capacul; se va evita sa se atinga marginile interioare ale recipientei sau capacul pe interior; Daca accidental urina s-a prelins pe peretii exteriori ai recipientului se va spala si usca; Pacientei i se sugereaza sa se spele bine pe maini; Se va eticheta recipientul cu numele pacientei, testul efectuat, tipul de proba; Daca se va cere urocultura, trebuie mentionat daca pacienta este sub antibioterapie si ce antibiotic i se administreaza; Se ataseaza formularul de cerere a analizei la recipient si proba se va trimite la laborator imediat. Recoltarea probelor de urina la pacientele cu sonda vezicala: Se clampeaza tubul atasat la sonda urinara cu 15-30 min inainte de recoltarea probei Se spala mainile si se pun manusile de unica folosinta; Daca tubul de colectare atasat la sonda are montat un orificiu perpendicular, acesta se va dezinfecta cu paduri cu alcool apoi se va aspira urina cu o seringa de 20 ml care se va goli in recipientul steril; Daca nu exista acel orificiu si cateterul vezical este din cauciuc se va recolta proba din cateter; se va dezinfecta cu paduri antiseptice o zona mica deasupra locului de insertie cu tubul de drenaj; Se va intepa cu o seringa cu ac si se va aspira; A se evita inteparea cateterului exact la capatul de insertie a tubului de drenaj deoarece poate perfora balonasul de fixare a cateterului;seringa se goleste in recipientul steril;

 Daca cateterul vezical nu este din caucic si tubul de drenaj nu are are un orificiu aspecific pentru recoltat, se va dezinfecta cateterul la capatul unde se insereaza tubul de drenaj; Se va deconecta apoi si se va lasa sa curga urina in recipientul steril; se va evita sa se atinga recipientul cu cateterul in interior sau marginile acestuia pentru a evita contaminarea; Dupa recoltare se sterg din nou cu paduri antiseptice capetele de conexiune ale sondei vezicale si ale tubului de drenaj si se ataseaza la loc recipientul se eticheteaza si se trimite la laborator imediat specificandu-se, daca este cazul, tratamentul cu antibiotic pe care-l urmeaza pacienta.

Reorganizarea locului de munca: 1. Se spala mainile dupa indepartarea manusilor. 2. Colectarea materialelor folosite in containere speciale. Notarea procedurii: 1. Notati procedura in foaia de observatie. 2. Notati data, ora recoltarii si persoana care a recoltat. Evaluarea procedurii: Rezulatate asteptate/dorite: a). mostra de urina nu este contaminata su scurgere vaginala sau sange; b). urina are o culoare galben aurie(normocroma). Rezultate nedorite: a). daca mostra de urina este contaminata cu scurgeri vaginale sau sange, aceasta se va arunca; b). urina este hipercroma anuntati medicul. Consideratii speciale Asigurati-va ca ati declampat tubul de drenaj dupa recoltarea probei de urina. In caz contrar pot sa apara complicatii ca distensia vezicii urinare sau infectii urinare.

RECOLTAREA URINEI DIN 24 DE ORE TOTALUL DE URINA

Obiectivele procedurii: Hormonii , proteinele si electrolitii sunt excretati in cantitati mici si variabile in urina, din aceasta cauza probele trebuie recoltate pe o perioada extinsa de timp pentru a avea o valoare diagnostica . Probele cerute din urina stransa pe 24 de ore sunt cele mai uzuale, deoarece sunt semnificative pentru toate substantele eliminate in aceasta perioada. Se pot cere probe si din urina colectata timp de 2 pana la 12 ore , in functie de informatiile pe care dorim sa le aflam. De asemenea , probele din urina stransa o perioada de timp pot fi colectate dupa administrarea unei cantitati de medicamente, de exemplu insulina, pentru a detecta diverse boli renale . Materiale necesare : Recipient de colectare a urinei cu capacitate de minim 2 litri; Manusi de unica folosinta; Plosca sau urinar daca este nevoie; Recipient gradat daca trebuie monitorizata cantitativ diureza; Recipient cu gheata daca nu se poate tine la frigider; Etichete; Formular de cerere analize pentru laborator. Pregatirea psihica a pacientei 1. Informati pacientul despre continutul procedurii; 2. Obtinem consimtamanatul informat; 3. Incurajati si sustineti pacientul; 4. Instruiti pacientul constient si valid cum sa recolteze singur. Pregatirea fizica a pacientei

1. Efectuati toaleta genito-urinara la pacienta nedeplasabila; 2. Asigurati intimitatea pacientei; 3. Asigurati conditii pentru efectuarea toaletei la pacientul valid. Tehnica procedurii Confirmarea si verificarea identitatii pacientei; Verificati prescriptia medicala; Se explica procedura pacientei pentru a ne asigura de cooperarea acestuia si pentru a preveni pierderile accidentale de urina in timpul recoltarii; Se pot monta etichete la baie prin care pacienta sa-si reaminteasca ca nu trebuie sa arunce urina, sau pe punga urinara daca pacienta este sondata; Pacienta trebuie invatat sa ne anunte dupa fiecare mictionare , sa se fereasca sa contamineze proba; Se vor explica pacientei restrictiile alimentare si medicamentoase acolo unde este necesar.

Colectarea probelor din urina stransa timp de 2 ore Daca este posibil, pacienta va trebui sa bea 2 4 pahare de apa inainte cu 30 de min de inceperea recoltarii; Dupa 30 min se cere pacientei sa mictioneze; aceasta proba se arunca si se incepe recoltarea propriu-zisa, pacienta avand astfel vezica goala; se noteaza ora inceperii recoltarii; Daca medical prescrie, se va administra o doza din medicamentul indicat si se va scrie ora; Se va oferi pacientei cel putin un pahar de apa pe ora pentru a stimula productia de urina; Dupa fiecare mictionare ( in plosca / urinar sau un recipient obisnuit de 300 400 ml ) se va adauga proba in recipientul mare de colectare; Se va masura dupa fiecare eliminare, daca trebuie monitorizata cantitativ diureza; Daca este posibil, cu 15 min inainte de terminarea timpului indicat pentru colectarea urinii, se va cere pacientei sa mictioneze; aceasta va fi ultima proba adaugata in recipientul de colectare; La sfarsitul perioadei de colectare, in functie de regulile interioare ale spitalului, se va acoperi recipientul si se va trimite etichetat la laborator imediat impreuna cu formularul de cerere sau se va turna intr-un recipient nesteril 100 - 200 ml

din cantitatea totala de urina , va fi etichetat si trimis la laborator specificandu se pe cerere cantitatea totala de urina stransa si perioada de timp.

Notarea procedurii: 1. Consemnati procedura in foaia de observatie a pacientei; 2. Notati data, ora, numele persoanei care a recoltat si cantitatea urinei. Ingrijirea pacientei: Pacientul deplasabil nu are nevoie de ingrijiri spaciale. Reorganizarea locului de munca: Colectati materalele folosite in recipiente speciale conform precautiunilor universale. Pregatirea produsului pentru laborator: 1.Transportati imediat esantionul la laborator pentru a evita multiplicarea germenilor 2. Etichetati mostra imediat dupa recoltare cu; nume, prenume, numar foaie de observatie, data si ora de recoltare 3. Insoteste mostra de o fisa de informatii cu date clinice (temperatura) starea pacientului

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE VAGINALA (OVULE, COMPRIMATE,CREME SAU UNGUENTE)

Vaginul este acoperit de mucoasa constituita dintr-un epiteliu pavimentos stratificat,asezat pe un corion intens vascularizat. Acest epiteliu sufera modificari structurale legate de functia ovarului.

Obiectivele procedurii:

Aplicarea pe mucoasa vaginala a unor medicamente cu efect local

Pregatirea materialelor: Medicamentele prescrise sunt: ovule, tablete, globule; Materiale pentru spalaturi vaginale, daca este recomandata; Manusi de unica folosinta; Paravan; Comprese de tifon; Recipient de colectare a reziduurilor. Pregatirea psihica a pacientei: 1. Informati pacientul despre continutul procedurii; 2. Obtinem consimtamanatul informat; 3. Incurajati si sustineti pacientul. Pregatirea fizica a pacientei: 1. Asigurati pozitia ginecologica; 2. Eectuati spalatura vaginala daca este recomandata de medic. Administrarea de creme, geluri sau unguente pe cale vaginala: Acestea sunt insotite intotdeauna de un aplicator special care se ataseaza la tubul de unguent, crema, gel care se va presa usor pentru eliberarea cantitatii dorite. Se pun manusile, se expune vaginul si se aplica intocmai ca la supozitoare. TEHNICA PROCEDURII

1. Pregatiti materialele pe o tava sau un carucior pentru medicamente 2. Verificati prescriptia medicala 3. Identificati pacienta 4. Duce-ti medicamentele in sala de tratamente 5. Explicati manevra 6. Asigurati intimitatea 7. Spalati mainile si imbracati manusi de unica folosinta

8. Asezati pacienta in pozitie ginecologica 9. Scoateti medicamentul din ambalaj 10.Cu o mana indepartati labiile folosind doua comprese si evidentiati orificiul vaginal 11.Introduceti medicamentul in canalul vaginal impingandu-l usor cu degetul imbracat in manusa,pana in fundul de sac

12.Instruiti pacienta sa stea in decubit 15 min pentru a

favoriza topirea si absorbtia

INGRIJIREA PACIENTEI a). Reveniti dupa 15 min pentru a vedea starea pacientei; b). Asezati pacienta in pozitie comoda; c). Asigurati un tampon de vata pentru a preveni discomfortul; d). Instruiti pacienta cum sa procedeze daca va continua tratamentul acasa. REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCA a). plasati medicamentele ramase in locul de pastrare; b). indepartati ambalajele; c). se scot manusile si se colecteaza in recipientul special;
d). spalati mainile.

NOTAREA PROCEDURII a). data,ora,medicamentul,doza,numele moasei; b). existenta iritatiei, a scurgerilor vaginale, leziuni, vegetatii, eventual ruptura de perineu. EVALUAREA PROCEDURII Rezultate dorite/asteptate: - Medicamentul este introdus fara incident; - Pacienta este cooperanta si intelege informatiile primite Rezultate nedorite: - Pacienta acuza dureri in timpul manevrei medicale: lucrati cu blandete - Pacienta acuza senzatii locale neplacute: se anunta medicul

SPALATURA VAGINALA Irigatiile sau spalaturile vaginale reprezinta curatarea vagilului cu apa sau/si alte solutii dezinfectante utilizand un recipient. Continutul vaginal numit,secretie vaginala este de aspect alb-laptos, in cantitate mica,fara miros,avand rol de a intretine umectarea mucoaselor genitale. El

reprezinta un transsudat al mucoasei vaginale continand secretie cervico-uterina si flora microbiana saprofita ; ph-ul vaginal la femeia adulta sanatoasa este acid, prezentand variatii intre extremele 4,5-6,2 legate de incarcarea estrogenica.
Obiectivele procedurii:

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.

Curatirea regiunii de secretii; Indepartarea continutului vaginal (produse normale sau patologice); Prevenirea iritatiei si escoriatiei; Prevenirea infectiei; Promovarea confortului; Dezinfectia locala inaintea interventiilor chirurgicale; Reducerea proceselor nflamatorii; Calmarea durerii. Pregatirea materialelor:

a. Irigator cu canula vaginala cu duza perforata(pentru reducerea presiunii lichidului); b. Solutie la temperatura corpului (cantitatea si tipul recomandate de medic); c. Recipient cu substanta antiseptica pe baza de iod, rivanol;

d. Trusa de instrumentar sterile (pensa si valve); e. Gel pentru lubrefieire; f. Tampoane de vata; g. Stativ pentru suspendarea irigatorului; h. Aleza, musama; i. Camp de unica folosinta; j. Manusi de unica folosinta. Pregatirea pacientei

a) Psihica: Instruiti pacienta si explicati procedura si motivele pentru care s-a recomandat Instruiti pacienta sa stea linistita si relaxata, sa comunice eventualele senzatii neplacute Obtineti consimtamantul b) Fizica: Asigurati intimitatea Instruiti pacienta sa-si goleasca vezica Asigurati pozitia ginecologica a pacientei pe masa ginecologica

TEHNICA PROCEDURII 1. Identificati pacienta; 2. Se pregatesc materialele si se transporta langa pacienta; 3. Asamblati echipamentul si verificati temperatura lichidului; 4. Verificati recomandarea medicului; 5. Explicati desfasurarea procedurii; 6. Verificati daca pacienta si-a golit vezica; 7. Asezati pacienta pe masa ginecologica; 8. Inveliti pacienta cu un pled si asezati musamaua si aleza sub pacienta; 9. Spalati mainile cu apa si sapun; 10.Clampati tubul, evacuati aerul si reclampati; 11.Imbracati manusi de unica folosinta; 12.Se verifica temperatura apei sau a solutiei antiseptice din recipient; 13.Spalati perineul cu tampoane de vata umezita cu apa calda; 14.Incepeti curatirea dinspre partea anterioara spre spate, folosind tamponul o singura data; 15.Lubrifiati canula cu gel sau vaselina; 16.Agatati irigatorul in stativ la o inaltime de 5070 cm de la simfiza pubiana; 17.Indepartati cu o mana labiile, iar cu cealalta introduceti canula in vagin,inclinand-o spre fata apoi spre spatele pacientei; 18.Indepartati pensa si permiteti solutiei sa curga sub forta gravitatiei,rotiti cu blandete canula in timpul irigatiei; 19.Clampati tubul inainte de terminarea lichidului si indepartati canula cu blandete; 20.Permiteti pacientei sa stea pe masa cateva minute pentru a elimina lichidul in totalitate; 21.Spalati regiunea vulvara cu apa si sapun si uscati prin tamponare folosind comprese; 22.Dupa folosire se arunca compresele si tamponul in recipientul special sau in bazinet; 23.Examinati aria perineala 24.Examinati aspectul lichidului ; daca lichidul contine mucus, puroi sau sange prezentati medicului; 25.Indepartati manusile.

INGRIJIREA PACIENTEI a). Conduceti pacienta pana la pat si asezati-o intr-o pozitie confortabila; b). Verificati daca pacienta are dureri; c). Instruiti pacienta sa-si faca singura spalatura daca este nevoie;

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCA a). Daca procedura a fost efectuata in salon, se indeparteaza paravanul si se aeriseste; b). Instrumentarul folosit se imerseaza in solutie de detergent si dezinfectant; c). Se scot manusile si se depoziteaza in recipientul special; d). Spalati mainile si dezinfectati. NOTAREA PROCEDURII Data, ora, solutia folosita, numele persoanei care a efectuat irigatia Orice observatie legata de starea pacientei sau aspectul local:durere,iritatie,scurgeri In cazul refuzului procedurii de catre pacient, asistenta va anunta medicul EVALUAREA PROCEDURII

Rezultate asteptate/dorite - pacienta se simte bine - pacienta demonstreaza intelegerea informatiilor primite - pacienta este capabila sa isi efectueza spalatura singura Rezultate nedorite - pacienta acuza senzatii neplacute, durere: - verificati temperatura solutiei - verificati viteza si presiunea de scurgere - scadeti presiunea prin coborarea irigatorului sub 50 cm

CONSIDERATII SPECIALE In cazul asa numitei SPALATURI PE VALVA in locul pensei se va utiliza o valva din trusa cu material steril; Se imbraca manusile, se indeparteaza cu degetele mainii stangi labiile, se descopera orificiul vaginului si se va introduce valva posterior printr-o miscare de rotatie In timpul turnarii jetului de substanta, valva se va plimba de jos in sus pentru a curata toata suprafata vaginului Valva folosita se imerseaza in recipientul cu dezinfectant Manusile se scot si sunt depozitate in recipientul special Se aplica comprese sterile sau vata In cazul SUTURILOR DE PERINEU, intai se curata si se usuca plaga cu tampoane sterile si apoi se deznfecteaza si se aplica numai comprese sterile pe incizie

RECOLTAREA SECRETIILOR VULVO-VAGINALE Continutul vaginului numit secretie vaginala este de aspect alb-laptos in cantitate mica, fara miros, avand rol de a intretine umectarea mucoasei. PH-ul este acid 4,5 6,2 variatiile fiind legate de incarcarea estrogenica Intr-o anumita cantitate, secretiile vaginale sunt normale, dar venind in contact cu flora microbiana patigena, apar modificari ce duc la inflamatii ale aparatului genital feminin. Obiectivele procedurii - prelevarea de secretie vulvo-vaginala se indica in cazul aparitiei proceselor inflamatorii ale aparatului genital feminin si secretilor vaginale anormale: - boala inflamatorie pelvina -cervicita

- polipi cervicali - vaginita trofica - vaginoza bacteriana - cancer de col uterin - infectie cu Chlamydia - menopauza - sarcina - boli cu transmitere sexuala (BTS) - vaginita - infectie cu ciuperci levuriforme - modificari hormonale PREGATIREA INSTRUMENTELOR SI A MATERIALELOR trusa cu instrumentar steril (specule vaginale, valve) anse de platina sau pipete Pasteur doua sau trei lame de sticla baghete sterile lampa de spirt eprubete sterile casoleta cu material moale manusi sterile campuri de unica folosinta recipint special de colectare a materialelor folosite

PREGATIREA PACIENTEI c) PSIHICA Instruiti pacienta si explicati procedura si motivele pentru care s-a recomandat Instruiti pacienta sa stea linistita si relaxata, sa comunice eventualele senzatii neplacute Obtineti consimtamantul d) FIZICA Asigurati intimitatea Instruiti pacienta sa-si goleasca vezica Asigurati pozitia ginecologica a pacientei pe masa ginecologica

TEHNICA PROCEDURII Se identifica pacienta Recoltarea FCB Este invitata sa se aseze pe masa ginecologica in vederea prelevarii probei Spalarea pe maini cu apa si sapun Se imbraca manusile sterile de cauciuc Se indeparteaza cu mana stanga labiile mari si mici Cu ansa sterila se efectueaza recoltari separate din : vagin, fundul de sac Douglas, din cavitatea cervicala, meatul urinar Se efectueaza cate doua frotiuri pe lame de sticla pentru fiecare produs recoltat, pentru examinari bacteriologice Recolterea secretiei din col, vaginale si lohioculturi - cu ajutorul unei baghete sterile, care se introduce in colul uterin si prin miscari de rotatie se preleveaza secretia - din vagin sau din lohii se preleveaza in acelasi mod, iar apoi se introduce bagheta in eprubeta fara a-i atinge marginile - proba este transportata in timp util la laborator :

INGRIJIREA PACIENTEI Pacienta va fi ajutata sa coboare de pe masa ginecologica, sa se imbrace Va fi condusa in salon si ajutata sa se instaleze comod in pat RETINETI ! Continutul vaginal poate fi examinat :bacteriologic,parazitologic,hormonal si oncologic. REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCA - indepartati compresele si tampoanele folosite - colectati si imersati instrumentarul folosit in recipientul cu dezinfectant - colectarea materialului folosit NOTAREA PROCEDURII:

- data, ora, numarul foii de observatie, numele asistentei care recolteaza - etichetarea probei si ora transportului la laborator - se noteaza vizibil provenienta produsului recoltat,numarul buletinului de analiza,tipul exanimarii - semnatura celui care recolteaza si transporta

Evaluarea procedurii Rezultate asteptate/dorite: 0. pacienta nu a prezentat stare de disconfort 1. proba a fost recoltata corect fara contaminare Rezultate nedorite: 2. recoltare nedorita: se repeta recoltarea 3. pacienta refuza recoltarea: se anunta medicul

PREGATIREA GRAVIDEI PENTRU INTERNARE SI NASTERE Reducerea riscului matern,perinatal-obiectiv al obstetricii-se obtine prin activitati de protectie medico-sociala a femeii,indeosebi a mamei,prin calitatea consultatiilor prenatale si conduita adecvata la nastere in maternitati, sub supraveghere medicala. Obiective ETAPE DE EXECUTIE PRIMIREA GRAVIDEI SI PREGATIREA PSIHICA La serviciul de internari se primeste gravida cu multa grija,avandu-se o atitudine apropiata,plina de simpatie si caldura Se informeaza gravida asupra starii ei de perfecta sanatate,se asigura ca sarcina si nasterea sunt procese fiziologice normale Se explica gravidei modificarile petrecute in organismul ei in timpul sarcinii si nasterii,pentru a i se obtine increderea Se reaminteste gravidei continutul lectiilor de psihoprofilaxie efectuaate in cursul de ,,scoala parintilor

 Se coopereaza activ cu gravida,invatand-o sa participe activ prin contractia voluntara a muschilor peretelui abdominal,atunci cand i se cere Se supravegheaza reactiile nervoase ale gravidei,se incurajeaza,pentru a-si mentine calmul si increderea

SCHIMBAREA LENJERIEI Gravida va fi condusa in camera de baie si ajutata sa se dezbrace Se recomanda gravidei sa-si efectueze un dus caldut sub supraveghere I se ofera imbracamintea de spital Hainele gravidei se predau la magazia spitalului

PREGATIREA FIZICA A GRAVIDEI PENTRU EXAMENUL CLINIC Se aseaza gravida in pozitie ginecologica pe canapeaua medicala sau pe masa ginecologica se efectueaza toaleta externa a vulvei cu apa calduta si sapun se badijoneaja regiunea vulvo-perineala cu apa sterila iodata se efectueaza o clisma evacuatorie(daca este cazul) se efectueaza sondaj vezical pentru golirea vezicii NOTAREA DATELOR DE IDENTIATE IN FOAIA DE OBSERVATIE nume,prenume,adresa,varsta,pprofesiunea MASURAREA SI NOTAREA FUNCTIILOR VITALE se masoara tensiunea arteriala si se noteaza in F.O se masoara pulsul gravidei si se noteaza in F.O se masoara temperatura si se noteaza in F.O se masoara inaltimea si greutatea gravidei si se noteaza in F.O TRANSPORTUL GRAVIDEI LA SALA DE NASTERE se insoteste gravida la sala de nastere sprijinand-o de brat se ajuta gravida sa se aseze pe masa ginecologica PREGATIREA LOCALA PENTRU NASTERE

 se badijoneaza cu alcool iodat regiunea vulvo-perineala,portiunea inferioara a abdomenului si treimea superioara a coapselor se aplica pe regiunile badijonate campurile sterile lasand libera numai regiunea vulvo-perineala ATENTIE ! Pregatirea psihica si fizica a gravidei asigura desfasurarea nasterii in conditii psihice optime si de asepsie perfecta.

INGRIJIREA LAUZEI (CU EVOLUTIE FIZIOLOGICA SAU PATOLOGICA)

MOASA
sage-femme(femeia inteleapta)

weise Frau (sfatuitoarea, prietena lauzei) ROLUL MOASEI -preluarea in ingrijire a parturientei, monitorizarea acesteia postnatal si acordarea recomandarilor necesare ingrijirii nou nascutului, favorizand legatura mama-copil - sa identifice situatiile de urgenta in obstetrica si neonatologie si sa anunte medicul - sa duca la bun sfarsit tratamentul prescris de medic - sa ingrijeasca si sa monitorizeze progresele mamei - sa practice examinarea clinica a lauzelor - sfaturi de igiena si nutritie - sa promoveze alaptarea la san - sa asigure informatii si sfaturi corecte de planificare familiala - sa supravegheze atent lauzele care prezinta risc medical, social si psihic - psihoprofilaxie sustinerea din punct de vedere psihologic prevenirea abandonului LAUZIA= perioada care urmeaza nasterii - dureaza pana la 6 saptamani postpartum

- revenirea organismului matern la echilibrul din starea de negraviditate

Perioade 1. Lauzia imediata (primele 24 ore) 2. Lauzia imediata propriu-zisa (pana in ziua 10-12) 3. Lauzia tardiva (urmatoarele 30 de zile)

Lauzia imediata = perioada de maxima importanta - retractia musculaturii uterine - hemostaza vaselor deschise de la nivelul placentare - globul de siguranta Pinard Se va urmari: - cantitatea de sange pierdut, in corelatie cu valoarea Hb si Ht Hemoragia = peste 500 ml de sange in primele ore dupa nastere Etiologie - hipotonia uterina - retentia de fragmente placentare/membrane - solutii de continuitate la nivelul canalului moale - tulburari de coagulare ! Risc de colaps si soc hemoragic OBIECTIVE SUPRAVEGHEREA FUNCTIILOR VEGETATIVE, A FUNCTIILOR VITALE SI URMARIREA INVOLUTIEI UTERINE Monitorizarea functiilor vitale si a starii generale a lauzei Monitorizarea A.V. identificarea tahicardiei semnal de alarma Monitorizarea T.A. identificarea H.T.A. indusa de sarcina si a hipotensiunii arteriale

plagii

 Temperatura - frisonul fiziologic postpartum datorat efortului travaliuliu, a a contractiilor musculare intense din timpulnasterii,a hemoragiei - ascensiunea usoara a temperaturii (37,5 grade) - in ziua a III-a, a IV-a instalarea secretiei lactate, furia laptelui poate determina cresterea temperaturii - temperatura cu caracter septic = orice alta stare febrila trebuie investigata = infectie puerperala !!! Atentia maxima trebuie acordata atat temperaturii mult crescute, cat si a celei usoare, sub 38 grade Celsius, deoarece pot constitui manifestarea unei infectii

INGRIJIREA IGIENICA SI URMARIREA EVOLUTIEI APARATULUI GENITAL Involutia uterului Fundul uterin - dupa nastere - la ombilic sau 2 cm sub ombilic - ziua a 6-a - la distantei dintre ombilic si simfiza - ziua a 12-a - la nivelul simfizei pubiene dupa ziua a 12-a - organ pelvin Subinvolutia uterina necesita: - stabilirea cauzei - hemoragii - retentie de sange sau lohii - infectii - aplicarea tratamentului prescris de catre medicul specialist - combaterea retentiei de lohii (ocitocice) - recoltarea de culturi din col - administrarea de antibiotice conform antibiogramei Se efectueaza toaleta externa vulvo-perineala de cel putin doua ori pe zi(in functie de cantitatea si natura lohiilor,chiar de mai multe ori pe zi),iar in cazul plagilor perineale saturate,pentru evitarea infectariii acestora,dupa

fiecare mictiune si defecare se face toaleta cu apa sterile si sapun(daca perineul este intact) cu antiseptic (daca perineul este suturat). Regiunea vulvo-perineala se usuca cu comprese sterile de sus in jos si se aplica un tampon de vata hidrofila sterilizata pentru protejarea regiunii si absorbtia lohiilor In caz de operatie cezariana sau perineorafie se urmareste evolutia plagii suturate SUPRAVEGHEREA LOHIILOR Lohiile fiziologice - Lochia Rubra (sanguinolente) in primele 3-4 zile - Lochia Serosa (serosanguinolente) in zilele 5-10-a - Lochia Alba (galbui albicioase) dupa ziua a 10-a Monitorizarea lohiilor - cantitate - aspect - compozitie - miros Aspectul modificat al lohiilor = procese patologice = infectie puerperala - Lohii serosanguinolente peste 8-10 zile (resturi placentare, involutie deficienta a patului placentar) - Lohii modificate - culoare maronie - miros fetid Conditiile de ,,termostatale corpului matern transforma lohiile,datorita compozitiei lor,intr-un mediu de cultura bunpentru agenti patogeni. Acest fapt impune indepartarea lor minutioasa prin efectuarea zilnica a 4-5 toalete vulvo-vaginale si perineale. DIUREZA SI RELUAREA TRANZITULUI INTESTINAL OBIECTIVE - depistarea prezentei globului vezical: - evacuarea vezicala pe cale naturala prin mobilizarea precoce, comprese calde locale, perfuzii cu vitamine

- sondaj vezical in conditii aseptice - frecventa si cantitatea mictiuniilor - prima mictiune dupa cel mult 4 ore de la nastere - prevenirea constipatiei: - mobilizarea precoce dupa nastere - alimentatie adecvata perioadei - prevenirea crizei hemoroidale prin - antihemoroidal - antiinflamator - igiena locala riguroasa MOBILIZAREA PRECOCE DUPA NASTERE - previne tromboembolia - contribuie la involutia organelor genitale - favorizeaza evacuarea vezicii urinare si a intestinului - are efect psihic favorabil crescand increderea in sine - exercitii respiratorii si gimnastica medicala LACTATIA SI INGRIJIREA SANULUI OBIECTIVE 1. Sa aiba o politica scrisa privind alaptarea 2. Sa instruiasca personalul de ingrijire in scopul aplicarii acestei politici 3. Sa informeze lauzele despre avantajele si aspectele practice ale alaptarii 4. Sa ajute mamele sa inceapa alaptarea in prima ora dupa nastere 5. Sa arate mamelor cum sa alapteze si cum sa mentina secretia lactata 6. Sa nu ofere nou-nascutiilor alte lichide decat laptele matern 7. Sa practice rooming-in-ul 8. Sa incurajeze alaptarea la cererea copilului 9. Sa nu ofere suzete sau tetine nou-nascutiilor care sug la san 10. Sa orienteze mamele catre grupuri de sprijin la externarea din maternitate !!! Ingrijirea cu atentie a sanilor. Prezenta unor leziuni = poarta de intrare a unor germeni ce dau complicatii septice.

tratament

STIMULAREA SECRETIEI LACTATE - punerea frecventa la san (elibereaza prolactina) - golirea completa a sanilor - administrarea de Oxitocina - consum rational de lichide CONTRAINDICATIILE ALAPTARII LA SAN - infectii ale sanului - plastii mamare - mame purtatoare de agenti virali (citomegalovirus, herpes simplex, hepatita B, HIV, TBC) - boli materne grave - administrare de medicamente care trec in lapte

DEPRESIA POSTPARTUM Cauze: - sociale - psihice - organice Semne: - anxietate, tristete, crize de plans, epuizare, iritabilitate, oboseala permanenta, lipsa de interes si de bucurie in viata, insomnie, tendinta de suicid, agresiune pentru nou nascut Depresia postpartum netratata se poate complica cu o psihoza postpartum care poate pune in pericol viata mamei si a nou-nascutului. Masuri: - asigurarea unui microclimat necesar odihnei (camera calda, luminoasa, aerisita) - odihna, exercitiul fizic moderat, o alimentatie corecta - sustinerea afectiva de catre familie si prieteni. Familiei ii va fi

permis sa viziteze mama (se evita contactul cu persoanele bolnave)

PSIHOZA PUERPERALA Necesita consult psihiatric cu sau fara tratament de specialitate.

IMPORTANT Comportamentul personalului medical trebuie sa inspire optimism, sa aiba o atitudine calda, prietenoasa si intelegatoare. MOASA trebuie: - sa aiba o atitudine deschisa spre comunicare cu lauzele, privind problemele acestora si gasirea unor solutii optime - sa daruiasca caldura, afectivitate si interes asupra fiecarei mame

PREGATIREA PREOPERATORIE A CEZARIENELOR SI GINECOPATELOR OBIECTIVE SPECIFICE Pregatirea pacientei pentru operatie prin : restrictionarea aportului de alimente si lichide pregatirea campului operator(suprafata cutanata) recoltarea produselor pentru examene de laborator efectuarea igienei personale pregatirea documentelor preoperatorii

PRINCIPII DE INGRIJIRE operatia este un eveniment important in viata pacientului,generator de stress fizic si psihic

 teama de spital, de anestezie, de operatie, de suferinta postoperatorie, fac ca pacientele sa fie anxioase,agitate ,deprimate psihic incizia oparatorie determina durere si predispune la infectii anestezicele si drogurile au efect depresiv asupra organismului diminuand durerea dar si capacitatea de reactie a pacientei fata de stimuli din mediul inconjurator PREGATIREA PSIHICA A PACIENTEI se recomanda tact si intelegere empatica in comunicarea cu pacienta pentru a reduce discomfortul psihic creat de teama de operatie se linisteste pacienta cu privinta la anestezie, durere si procedurile operatorii se respecta opiniile pacientei legate de credinte si conceptii se ofera informatii clare,accesibile legate de actul operator si de consecintele acestuia se obtine consimtamantul scris al pacientei se stabileste data interventiei si se comunica pacientei

SUPRAVEGHEREA INAINTEA OPERATIEI se masoara si se reprezinta grafic functiile vitale : temperatura, puls,T.A,respiratie se cantareste pacienta si se apreciaza talia pentru dozarea medicatiei se semnaleaza medicului eventualele modificari ale tegumentelor din zonele prevazute pentru interventie INVESTIGAREA PARACLINICA grupul sanguin si factorul Rh hemograma glicemia ureea creatinina sanguina electrolitii serici probele hepatice factorii de coagulare sumarul de urina se efectueaza : ECG, (radiografie pulmonara pentru ginecopate)

GOLIREA INTESTINULUI TERMINAL se face clisma evacuatoare in seara dinaintea interventiei cu exceptia gravidelor cand se efectueaza cu 10 min.inaintea inerventiei

PANSAMENTUL PLAGILOR OPERATORII RESPECTATI CONDITIILE UNUI BUN PANSAMENT

a)

sa fie facut in conditii aseptice folositi materiale de protectie si instrumente sterile spalati si dezinfectati mainile,imbracati manusi sterile serviti materialele folosind pense nu introduceti in casoleta sau in trusa de instrumente pensa cu care ati lucrat in plaga nu folositi aceleasi instrumente la alti pacienti b) sa fie absorbant asigurati absorbtia secretiilor pentru a favoriza cicatrizarea folositi comprese de tifon si vata hidrofila c) sa fie protector acoperiti plaga cu comprese sterile si vata asigurati-va ca dimensiunile compreselor depasesc marginile plagii cu cel putin 1-2 cm daca zona este expusa microbilor,protejati plaga cu un strat gros de tifon si vata d) sa nu fie dureros actionati cu blandete si rabdare administrati un calmant la recomandarea medicului daca situatia o cere spalati plaga prin turnare si absorbiti surplusul de lichid si secretiile prin tamponare nu fixati pansamentul prea strans pentru a nu jena circulatia si a nu produce durere asiguratti limitarea miscarilor in acea zona daca exista indicatii in acest sens

e) sa fie schimbat la timp verificati indicatia medicala cu privire la schimbarea pansamentului schimbati cat mai rar pansamentul la plagile chirurgicale atunci cand se mentine curat si uscat in cazul plagilor secretante schimbati pansamentul ori de cate ori este nevoie anuntati medicul si controlati plaga daca pacientul acuza durere sau prezinta febra fara alta cauza,schimbati pansamentul cu aceasta ocazie RESPECTATI TIMPII PANSAMENTULUI a) crearea campului operator degresati tegumentele din jurul plagii pentru indeparta urmele de adeziv de la pansamentul vechi sau sebumul indepartati compresele de la vechiul pansament cu blandete, umezindu-le cu solutie antiseptica daca sunt lipite dezinfectati tegumentul cu o solutie antiseptica(incepand dinspre plaga spre periferie,schimbati frecvent tamponul) b) tratarea plagii actionati in functie de recomandarea medicului,de natura si evolutia plagii ; spalati plaga cu un jet slab de solutie antiseptica daca prezinta secretii,indepartati tubul de dren( daca este cazul), indepartati fierele si ajutati medicul daca este o plaga recenta aplicati medicamente conform prescriptiei medicale c) acoperirea(protectia plagii) aplicati comprese sterile care sa depaseasca arginile plagii ci 1-2 cm nu aplicati un strat prea gros de tifon pentru a asigura o buna capilaritate la plagile care secreta, acoperiti compresele cu un strat nu prea gros de vata pentru a nu permite stagnarea secretiilor in contact cu tegumentul favorazand iritatia d) fixarea pansamentului alegeti o metoda de fixare adecvata regiunii prin infasare sau cu substanta adezive verificati pansamentul pentru a nu jena circulatia de intoarcere verificati pansamentul daca jeneaza miscarea

OBIECTIVE favorizarea vindecarii ranilor prevenirea infectiei aprecierea procesului de vindecare protectia plagii impotriva factorilor mecanici

PREGATIREA MATERIALELOR Se face in functie de tipul pansamentului (protector, absorbant,compresiv, ocluziv,umed) tava medicala/carucior pentru tratamente,masuta pentru pansamente trusa cu instrumente sterile : pense hemostatice, pense anatomice,foarfeci chirurgicali, stilete butonate,sonde canelate comprese sterile tuburi de dren sterile manusi sterile ochelari de protectie,masca musama,aleza solutii antiseptice solutii degresante materiale pentru fixare : fese de tifon,benzi adezive tavita renala PREGATIREA PACIENTULUI PSIHICA informati pacienta asupra necesitatii efectuarii pansamentului explicati modul de desfasurare al procedurii obtineti consimtamantul

FIZICA pozitionati pacienta in functie de segmentul ce trebuie pansat alegeti pozitia de decubit pentru a evita lipotimia asigurati intimitatea pacientei daca este cazul

TEHNICA EFECTUARII PANSAMENTULUI alegeti materialele necesare in functie de tipul pansamentului verificati prescriptia medicala privind tratarea plagii identificati pacienta evaluati starea pacientei pentru a stabili daca pansamentul se face la pat sau la sala de paansamente puneti masca,acoperiti parul,spalati mainile si dezinfectati-le cu alcool imbracati manusi sterile, luati din trusa 2 pense sterile indepartati pansamentul vechi daca este cazul,fara sa produceti durere.Daca este lipit umeziti cu apa oxigenata sau ser fiziologic curatati tegumentul din jurul plagii folosind tampoane pentru degresare si apoi dezinfectati cu alcool sau tinctura de iod. Stergerea se va face de la plaga spre periferie schimband des tampoanele pentru a evita contaminarea spalati plaga prin turnare pentru a nu produce durere,folosind una din substantele dezinfectante recomandate absorbiti secretiile din plaga curatati din nou tegumentele din jurul plagii folosind un tampon pentru o singura manevra si stergeti cu un tampon uscat efectuati in continuare tratamentul plagii in functie de natura si evolutia acesteia fixati prin lipire cu substante adezive

INGRIJIREA PACIENTEI asezati pacienta in pozitie comoda si puneti regiunea vizata in repaus observati faciesul si comportamentul la durere obsevati aspectul tegumentelor pentru ca pansamentul sa nu jeneze circulatia

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCA colectati deseurile cu potential infectios(comprese,manusi,fesi) in recipiente speciale curatati instrumentele si pregatiti-le pentru sterilizare dezbracati manusile spalati mainile

NOTAREA PROCEDURII notati tipul de pansament,aspectul si evolutia plagii, data, ora notati informatiile care trebuie transmise in legatura cu pansamentele urmatoare

EVALUAREA PROCEDURII REZULTATE ASTEPTATE pacienta nu acuza durere pansamentul este bine fixat si curat plaga este in curs de vindecare REZULTATE NEDORITE pacienta acuza durere, tegumentele sunt rosii,edematiate, plaga secreta anuntati medicul si efectuati ingrijirile recomandate tegumentele isi schimba culoarea,pot apare furnicaturi pansamentul este prea strans,refaceti bandajul pansamentul se umezeste din cauza secretiilor aplicati un strat protector si absorbant de vata montati un tub de dren la recomandarea acestuia sau sub supravegherea acestuia schimbati pansamentul ori de cate ori este nevoie

Universitatea Bucuresti Facultatea de Istorie Invatamnt la Distanta Disciplina : Conservare Master Anul I, sem. 2 Coordonator de disciplina : conf.dr. Monica Cchicideanu

CONSERVARE
Obiective :
Cunoasterea modului n care s-au constituit colectiile particulare de opere de arta si colectiile publice apartinnd muzeelor ntelegerea scopului educational al colectiilor de obiecte de arta a acelora cu valoare istorica Explicarea conceptului de conservare moderna, stiintifica - Prezentarea legislatiei romnesti pentru protejarea patrimoniului

1. COLECTII PARTICULARE SI MUZEE 1.1 Evolutia istorica a colectionismului Interesul constant si fascinatia exercitata asupra noastra de catre faptele istorice, actele de cultura sau descoperirile stiintifice din trecut au dus la dezvoltarea colectionismului de obiecte vechi de diverse categorii. n antichitate, romanii, de exemplu, colectionau obiecte de arta grecesti sau elenistice, asa cum o dovedesc descoperirile de la vila din Tivoli, care a apartinut mparatului Hadrian. Datorita romanilor si datorita admiratiei lor pentru cultura greaca putem astazi cunoaste creatia unor mari sculptori greci, ale caror statui celebre au fost copiate la comanda iubitorilor de arta din Roma antica. n Evul Mediu bisericile n general colectionau obiecte vechi religioase si moaste de sfinti care erau expuse la marile sarbatori si constituiau motive de pelerinaj. Celebra n zona Occidentului european a fost, de pilda, abatia Cluny, care a organizat mari pelerinaje n perioada Evului Mediu. Capii abatiei Cluny erau mari iubitori de cultura, care au stimulat dezvoltarea artistica a epocii, dar si strngerea de obiecte de arta religioasa. 2 Numeroase colectii de arta particulare se ntocmesc si se extind mai ales n perioada Renasterii. Marii aristocrati europeni si capetele ncoronate si constituie imense colectii care erau menite sa le reflecte bogatia si tendinta spre eruditie. Marii artisti ai secolelor XVI si XVII si constituie si ei propriile colectii de opere de arta. Rubens, de exemplu, detinea o importanta colectie de pictura si totodata realizase numeroase copii dupa tablourile maestrilor italieni atunci cnd vizitase marile orase din Italia. De aceasta colectie va profita si unul dintre asistentii sai, acela care va deveni, la

rndul lui, un mare maestru: Anton Van Dyck. Plecat n Anglia, Van Dyck si va pune arta n slujba regelui Carol I si va fi numit Prim pictor al Serviciului Majestatii Sale Regale primind o impresionanta renta anuala. Din banii obtinuti din vnzarea pnzelor sale Van Dyck si cumpara opere semnate de catre unul dintre titanii Renasterii italiene, adica opere ale lui Tizian. Revolutia Franceza din 1789 va lansa ideea de muzeu public, care se va dezvolta n paralel cu sectorul particular al marilor sau micilor colectionari. Ideea muzeului ca si colectie publica aduce ca noutate posibilitatea de a pune la dispozitia publicului larg operele cele mai importante ale umanitatii. Astfel, chiar si cei care nu erau bogati puteau veni n contact direct cu diverse opere de arta reprezentative. n secolul al XIX-lea se dezvolta ideea de muzeu national, care sa reflecte specificul creatiei unui popor. O atentie deosebita se acorda acum si artei taranesti sau populare, mestesugaresti, menite sa reflecte geniul creativ popular. Tot acum se dezvolta marile muzee de istorie, care aduna obiecte specifice fiecarei perioade de evolutie umana sau obiecte care au apartinut unor personalitati istorice importante. n Statele Unite ale Americii, datorita faptului ca este vorba de o cultura tnara, unde nu exista o arta straveche si artisti reprezentativi, americanii s-au orientat spre achizitia de arta europeana dar si orientala, africana, precolumbiana, etc. Tot ei au dezvoltat si cultivat colectiile de obiecte tipice societatii contemporane: fotografia, obiecte care reflecta evolutia stiintei, costume si vestimentatie, colectiile de filme sau afise publicitare, obiecte uzuale, etc. Astfel au fost largite perspectivele de constituire a noi colectii care sa reflecte cultura umana sub cele mai surprinzatoare aspecte ale sale. 1.2 . Scopul si tipologia constituirii marilor colectii 3 Scopul constituirii marilor colectii este multiplu. Indiferent ca sunt particulare sau apartin statului, obiectele cu valoare culturala sunt destinate sa delecteze estetic, sa educe si sa ofere informatii despre istoria culturii ntr-o epoca anume a umanitatii. Colectiile sistematizate, indiferent de forma de proprietate, merg pe anumite directii de dezvoltare: achizitii, expunere, mprumuturi. La achizitia de obiecte se folosesc n general specialisti capabili sa aprecieze valoarea acestora. De asemenea, colectiile sunt permanent aduse la cunoasterea publicului prin expozitii efectuate de proprietari sau prin mprumutul obiectelor propriu-zise sau reproducerea imaginii acestora n mari expozitii sau cataloage reprezentative. De exemplu, Constantin Brncusi, artistul romn cel mai bine cotat pe piata internationala de arta, are astazi lucrari expuse n marile muzee ale lumii, precum si n muzee din Romnia: Muzeul de Arta din Craiova, Muzeul National de Arta al Romniei, Institutul de Arta Moderna din New York, dar si la Centrul Georges Pompidou din Franta. Sculpturi realizate de marele artist romn se afla nsa si n colectii particulare din New York sau Philadelphia. Datorita existentei pericolului de degradare, obiectul de arta nu este n general

expus permanent, preferndu-se pastrarea n spatii si conditii speciale, adica se prefera conservarea lor. Paul Coremans, cel care a condus Laboratorul Central al Muzeelor din Belgia si unul dintre primii teoreticieni ai activitatii de conservare considera conservarea ca fiind o operatie de natura tehnica urmarind prelungirea la maxim a vietii unui bun cultural. n opozitie, restaurarea era considerata de Coremans drept o interventie chirurgicala, o operatie de forta majora, o interventie obligatorie numai cnd obiectul de patrimoniu este ntr-o stare avansata de degradare nct este amenintat de distrugerea totala. Conservatorii si restauratorii din marile muzee contemporane lupta mpotriva ideii conform careia restaurarea trebuie sa fie o operatiune de nnoire, ntinerire, o aducere a obiectului la imaginea initiala. Prin conservare sau restaurare se urmareste asigurarea unei rezistente ct mai ndelungate a acestuia n timp. 1.3. Principalele tipuri de conservare Paul Cornemans deosebeste trei etape principale legate de modul n care s-a realizat conservarea si restaurarea n diverse perioade istorice: 4 1. Conservarea intuitiva si restaurarea mestesugareasca. Conservarea intuitiva depinde de bunul simt al colectionarului, care-si pastreaza obiectele de arta n locuri curate, ferite de umezeala si se preocupa de restaurarea lor n cazul deteriorarii. Restaurarea artistica sau mestesugareasca este acea operatiune prin care un artist desemnat de proprietar repicteaza tablourile sau parti din tablouri, de exemplu. Restauratorul este preocupat doar de frumusetea tabloului si aplica metode de restaurare cunoscute doar de el, deci secrete. Uneori acesti restauratori adauga detalii noi operelor de arta reastaurate, modificnd mesajul artistic initial al obiectului de arta. De exemplu, multe nuduri au fost acoperite cu voaluri sau mbracate la cererea unor proprietari mai pudici. 2. Restaurarea n secolul al XIX-lea, este caracterizata de aparitia n jurul persoanei centrale a restauratorului a unui comitet de ntelepti, adeseori amatori, preocupati si ei mai ales de rezultate estetice ale operatiunilor de restaurare dect de eficienta ei reala n stoparea proceselor de degradare. 3. n secolul XX apare ideea restaurarii de tip arheologic, prin care se cere ca partile adaugate sau completate, la o opera de arta deteriorata sau fie puternic evidentiate fata de restul obiectului original. Conservatorii contemporani diferentiaza net conservarea de restaurare, acordnd prioritate celei dinti. Pastrarea autenticitatii unei lucrari este scopul declarat al conservarii moderne alaturi de aplicarea metodelor stiintifice pentru pastrarea unei vieti ct mai ndelungate a unei opere cu valoare culturala. n lumea contemporana protejarea obiectelor de patrimoniu face obiectul unor legi specifice. n Romnia sunt n vigoare trei asemenea legi: Ordonanta nr. 68/1994 privind protejarea patrimoniului cultural national

(publicata n Monitorul Oficial nr. 247/1994) Legea nr. 182/2000, privind protejarea patrimoniului national mobil (Monitorul Oficial din 27 octombrie 2000) Norme de conservare si restaurare a bunurilor mobile clasate (publicate n Monitorul Oficial din 18 decembrie 2003). 5 2. CONSERVAREA CARTILOR SI A OBIECTELOR PE SUPORT PAPETAR 2.1. Istoria scrierii si a cartii Istoria cartii are aproximativ 5000 de ani. Primele carti sunt de fapt texte scrise pe suport de piatra. n Egipt se folosea pentru scriere papirusul si se scria cu o cerneala extrasa din plante. Papirusul este foarte sensibil la umiditate si distrugerea lui este foarte rapida. Tocmai de aceea el s-a pastrat mai ales n zonele aride (uscate) ale Egiptului sau ale Greciei. Pentru conservare sunt necesare conditii speciale. Scrierile din America Centrala, mayase si aztece, erau sub forma de grife, adica sub forma de

In arta actuala, sculptura si cu precadere sculptura sub forma de instalatii este un mediu deosebit de apreciat. Colectionarii de azi se ntrec care de mai care sa achizitioneze in schimbul a zeci de milioane de dolari lucrarile monumentale ale unor artisti cum sunt Koons, Hirst si Murakami. Artprice fa In prezent, sculptura cotata la preturi de ordinul milioanelor este foarte diferita de conceptia clasica exprimata in secolul XX de artisti moderni ca Artistide Maillol, Constantin Brancusi sau Alberto Giacometti. In trecut, a sculpta insemna a ciopli sau a scobi, mai exact a indeparta masa volumica pentru a scoate la lumina o imagine. La ora actuala, artistii de renume isi concep operele pentru realizarea carora lucreaza in adevarate fabrici, uzand de tehnici, materiale si dimensiuni care pot varia la infinit. De asemenea, anumite opere sunt concepute ca adevarate demonstratii stiintifice si tehnice. Compozitiile monumentale si chiar arhitecturale din otel semnate de Richard SERRA sunt expresia desavarsita a lipsei de masura, definitorie pentru opera de arta contemporana care evoca astfel o noua conceptie asupra spatiului si a carei realizare se dovedeste a fi o vitejie tehnica in sine.

Tehnicile moderne adapteaza descoperirile stiintifice artei, astfel ca putem intalni transferul oricarei imagini pe zid prin postere, dar si spectaculoasele realizari in neon, laser sau aplicarea imaginilor cu ajutorul unor proiectari foto-video

Spiritul acesta de negare a valorilor consacrate se echilibreaz treptat printr-o tendin de cutare a unor formule artistice noi i de explorare a unor spaii tematice inedite: tehnica modern, visul, subcontientul e necesitatea unei corespondene ntre art i spiritul contemporan alt ehnologiei moderne, care inventeaz forme noi, concurnd natura. Arta trebuie s imite tehnica modern, plsmuind i ea forme pure, complet imaginare. Artistul trebuia s fie un creator de valori estetice, fr corespondene n planul naturii, al realitii imediate. Se ncurajeaz asftel pictura abstract, nonfigurativ (armonie de senzaii cromatice) sau cubismul (care descompunea percepia vizual a obiectelor, recompunnd-o arbitrar), stilizarea energic a sculpturii (Constantin Brncui), sincretismul artelor (se vorbea de pictopoezie i de jazzbandul frazelor), colajul poetic, funcionalismul arhitectural.

Pentru inceput sa luam in discutie conceptul de restaurare , prin restaurare se intelege orice interventie vruta asupra unui produs al activitatii umane in vederea repunerii acestuia in eficienta.Luand in considerare marea varietate de produse ,fruct al activitatii umane la care trebuie aplicata acea particulara interventie care se chiama restaurare , pana cand este vorba de produse industriale, intelegem ceea ce pe o vasta scara care porneste de la cel mai nesemnificativ obiect si pana la cel mai avansat tehnologic, scopul restaurarii este de a restabili functionalitatea acestuia ,interventul de restaurare fiind exclusiv in acest scop.Tratanduse insa de un produs artizanal , lucrurile sunt vazute intr-o maniera diversa, si aici intalnim structuri al caror aplicatie au un scop exclusiv tehnic ,de unde rezulta evident restabilirea functionalitatii acestora , numai ca scopul principal al interventiei de restaurare priveste direct aspectul artistic , aspectul de odin tehnic fiind vazut ca un scop secundar.

De-a lungul vremii, conceptul de restaurare a fost puternic influentat de conceptia estetica a fiecarei epoci, operele de arta fiind transformate continuu, sub impactul modei, al evenimentelor politice, al evolutiei artei si arhitecturii. Recuperarea recuperatorului Desi ideea de recuperare, de punere in valoare si de conservare a operei de arta s-a nascut in secolul al XV-lea, abia doua veacuri mai tarziu a inceput sa se contureze o fizionomie proprie a restauratorului, distincta de cea a pictorului sau a mestesugarului. Pana de curand, restaurarile au ramas expuse capriciilor fiecarei epoci, chiar si dupa ce operei de arta i se recunostea caracterul istorico-documentar si incepea sa fie constientizata importanta conservarii sale. Perioadelor de admiratie, de nostalgie si chiar de cult fata de operele trecutului li s-au succedat altele, caracterizate de o puternica aversiune fata de simbolurile si de monumentele culturii socioreligioase anterioare, mai ales in urma unor drastice revolutii ideologice.

Exista in prezent o constiinta a restaurarii? Fara indoiala ca da. Ea este consecinta unor indelungate batalii, purtate atat in plan estetic, cat si istoric de catre critici si istorici de arta, restauratori, colectionari si asociatii culturale. Restaurarea trebuie sa fie in egala masura actiune tehnologica, stiintifica si critica, iar la baza conceptelor moderne de conservare si restaurare stau principii precum cel al autenticitatii operei si cel al reversibilitatii interventiilor. Selectarea operelor de arta si includerea lor pe lista celor propuse pentru restaurare se face si in Romania, ca pretutindeni, in functie de starea de conservare, de valoarea patrimoniala si de cerintele valorificarii expozitionale a acestora. Inainte de restaurare, asa-numitul bun cultural este indelung cercetat din punct de vedere chimic, fizic si biologic, pentru a i se stabili gradul de deteriorare, cauzele acesteia si metodologia de restaurare. In baza rezultatelor investigatiilor, restauratorul va intocmi ulterior un dosar, pe care il va prezenta spre aprobare unei comisii. Procesul de restaurare trebuie sa decurga conform unui principiu clar: acela ca partile originare ale lucrarii se impun a fi pastrate in totalitate. Materialele folosite in interventiile de restaurare trebuie sa fie similare celor originare sau, daca acest lucru nu este posibil, sa aiba proprietati fizico-chimice cat mai apropiate de ale originalelor. In plus, orice interventie si, implicit, materialele folosite trebuie sa fie reversibila (sa poata fi indepartata ulterior fara a afecta starea obiectului) si cat mai putin lizibila: completarea zonelor-lipsa sa fie discreta, dificil de sesizat prin examinare directa. De la alchimie la chimie In trecut, cel care interpreta materialele constitutive ale unei opere si decidea in consecinta ce trebuia folosit pentru restaurarea acesteia era istoricul de arta; ulterior, aparea in scena practicianul, stramosul restauratorului, care administra lucrarii o potiune preparata dupa o reteta secreta, elaborata in baza experientei sale empirice. Din secolul XX, domeniul artei si al conservarii bunurilor culturale recurge la ajutorul chimiei, iar interventiile de conservare si restaurare sunt facute la ora actuala numai dupa o indelungata analiza a materialelor si a cauzelor degradarii lor. Materialele imbatranesc, dar pot fi conservate, cu conditia sa fie descifrate din punct de vedere molecular si structural; de aceea, oamenii de stiinta analizeaza caracteristicile fizico-chimice ale diferitelor materiale prezente intr-o opera de arta si posibilele lor interactiuni. Investigatiile pe care le bifeaza restauratorul intr-o fisa de restaurare sunt complexe si de durata. Pictura este studiata in lumina directa si in lumina laterala, prin transparenta si la lumina ultravioleta; aceasta din urma patrunde mai in profunzime si evidentiaza diversele materiale filmogene (repictari, verniuri, strat de culoare originar) in functie de fluorescenta specifica fiecaruia. Prin reflectografierea in infrarosu si prin radiografierea cu raze roentgen se poate merge si mai departe: pot fi analizate toate straturile picturale, de la suprafata la suportul lucrarii. Intreaga istorie a tabloului este descifrata cu acuratete, de la modificarile compozitionale facute de autor, la alte interventii de restaurare retusuri sau repictari. Apoi, operatiunea de consolidare este cea care asigura perenitatea lucrarii si a tuturor straturilor componente, de la culoare la suport. Succesul actiunii de curatare a unei picturi cu solventi sta in

abilitatea restauratorului de a indeparta stratul filmogen superficial, verniul, fara a solubiliza altele materialele originare ale operei existente in celelalte straturi. De altfel, toata sensibilitatea artistica a restauratorului se concentreaza intr-un fel de dialog profund cu autorul, in urma caruia operei de arta ii va fi redata memoria, iar noua ne va fi consimtit accesul la adevaratul mesaj al acesteia. Pentru ca, in cele din urma, restaurarea nu mai este doar o arta aflata in serviciul artei, ci un concept complex, care poate fi definit doar din interior. Teoretic, restaurarea trebuie sa survina ori de cate ori o lucrare isi pierde din expresivitate, cand instanta istorica si cea artistica sunt compromise, dar demersul implica inevitabil o anumita schimbare a fizionomiei operei de arta, legata de imaginea sa anterioara, care nu este cea originara, ci e rezultatul trecerii timpului. In aceeasi masura in care cosmetizarea unei opere de arta reprezinta o restaurare gresita, pentru ca nu tine cont de patologiile de care aceasta sufera si de faptul ca anumite alterari ale materiei sunt ireversibile, si o interventie structurala poate fi devastatoare. Conform specialistilor, o opera de arta poate fi insa corect citita, inteleasa, doar atunci cand sunt indepartate elementele straine, repictarile si restaurarile succesive care afecteaza lectura si o falsifica.

Definirea activit__ilor de conservare _i restaurare.

Termenul de creativitate i are originea n cuvntul latin "creare", care nseamn "a zmisli", "a furi", "a crea", "a nate". Creativitatea definete un proces, un act dinamic care se dezvolt, se desvrete i cuprinde att originea ct i scopul. Sensuri i definiii Conceptul de creativitate, unul dintre cele mai fascinante concepte cu care a operat vreodat tiina, este nc insuficient delimitat i definit. Aceasta se explic prin complexitatea procesului creativ, ca i prin diversitatea domeniilor n care se realizeaz creaia Discutarea conceptului de creativitate ridic o problem de baz a comunicrii. Termenul de creativitate i are originea n cuvntul latin "creare", care nseamn "a zmisli", "a furi", "a crea", "a nate". Creativitatea definete un proces, un act dinamic care se dezvolt, se desvrete i cuprinde att originea ct i scopul. Sensuri i definiii

In vremea noastra in care avantul stiintei si tehnicii, al artei si al culturii in general

Arta se prezinta ca unul dintre cele mai tulburatoare, daca nu cel mai tulburator document sufletesc al unei societati, al puterilor sale creatoare, pentru ca ea realizeaza o sinteza de pregnanta sensibila si intelectuala, cuprinzatoare si condensata a individului, al subiectivului,

balanta inclinand spre subiectivitate si interioritate. Arta este deci eminamente subiectiva, ne pune in fata trairilor creatorului, a realitatii pe care ne-o prezinta cu ajutorul imaginilor concret senzoriale si nu al notiunilor abstracte asa cum procedeaza stiinta. Daca stiinta este preocupata de generalizare si de sesizarea universului, arta este preocupata de individualul semnificativ, de particular, de ceea ce este unic si irepetabil. Arta evidentiaza in general trasaturile de personalitate mai profunde ale omului, originalitatea, creativitatea, individualitatea personalizata in individualitati cu caracter ferm si temperament robust. Conceptul fundamental al artei este frumosul, in timp ce conceptul fundamental al stiintei este adevarul. Artistul este preocupat de partea placuta, atragatoare, agreabila, fermecatoare, pasionala a lucrurilor.

Un exemplu de arta, nascocita pe moment, de frustrarile unui artist care nu putea sa isi termine lucrarile. De la graffiti la tehnici variate, necunoscute cu certitudine, datorita necunoasterii cu exactitate a artistului. Pare putin ilogic, nu-i asa? Tot ce stim este ca nationalitatea sa este engleza, iar cunoscatorii operelor sale l-au denumit generic, Banksy. Culoare, fotografie, colaj, sunt cuvinte reprezentative operelor sale, pe care le poate defini, fara ca autoritatile sa il intrerupa din momentele sale de inspiratie. Banksy a demonstrat lumii intregi de ce este in stare, de la desene in fuga pe pereti si pana la modificarea unor opere celebre refuzarea tradiiei ar fi putut descoperi noi i radicale feluri de a crea "un altfel de art". Dezvoltarea fotografiei a afectat puternic acest aspect al modernismului, fiindc nu mai era nevoie de funcia pur descriptiv ale niciuneia din artele vizuale. Aceti artiti moderniti au

crezut cu trie c prin refuzarea reprezentrilor reale i materiale, arta va trece de faza materialist i va intra ntr-una spiritual.

Termenul de art contemporan se refer n special la arta zilelor noastre. Uneori istoricii francezi folosesc termenul art contemporan pentru a defini perioada scurs de la Eugene Delacroix pn n prezent, totui majoritar este folosit accepiunea anglo-saxon a tremenului i anume art produs n prezent; muzeele de art contemporan cosider la producia artistic succesiv celui de Al Doilea Rzboi Mondial. Faptul c o oper de art este creat astzi nu este suficient pentru a-i oferi acesteia statutul de arta contemporan. Astzi snt create opere de art care respect ntocmai metodele i tehnicile folosite de artiti din diverse epoci anterioare.

procesul de transformare profund a concepiilor estetice locale, determinat de integrarea ideilor, formelor i tehnicilor elaborate