Au sperat sa ne ucida pe toti cu mult nainte de aparitia Mostenirilor voastre. Da r ne-am ascuns fara ncetare. Trebuie sa ne pastram calmul.

Primii trei au intrat n panica. Primii trei sunt morti. Trebuie sa fim inteligenti si prudenti. Greselile se fac cnd esti speriat. Ei si dau seama c-o sa le fie din ce n ce mai greu pe masura ce voi, ceilalti, va dezvoltati puterile, iar cnd le veti avea pe toate se va purta razboiul. i vom ataca si vom cauta sa ne razbunam, iar ei stiu asta. Vad bombele caznd pe suprafata Lorienului, de la o naltime de ctiva kilometri. Expl oziile zguduie solul si aerul, tipetele sunt purtate de vnt, rabufniri de foc matura pamntul si c opacii. Padurea arde. Probabil ca sunt o mie de aeronave, toate cobornd din naltul cerului ca sa asolize ze pe Lorien. Din ele se revarsa soldatii mogadorieni, cu arme si grenade mult mai puternice dect cele fol osite n razboaiele de pe Terra. Sunt mai nalti dect noi, dar ne seamana totusi, cu exceptia fetei. N-au pup ile si irisurile lor sunt de un purpuriu ntunecat, iar unii le au negre. Cearcane negre, adnci, le nconjoara och ii si pielea lor are o anumita paloare pare aproape decolorata, are ceva din tenta unei vnatai. Dintii l e licaresc ntre buze care par sa nu se nchida niciodata, dinti parca piliti, cu vrfuri nefiresti. Animalele de pe Mogadore coboara din nave imediat n spatele lor, cu aceeasi privi re rece. Unele sunt mari ct o casa, cu coltii ascutiti la vedere, ragnd att de tare nct mi spargeau timpan ele. Am fost neglijenti, John. De aceea ne-au nfrnt cu atta usurinta, spune el. Acum stiu ca vocea pe care o aud e a lui Henri. Dar nu-l vad nicaieri, si nu-mi pot lua ochii de la omorurile si de la distrugerile de sub mine ca sa-l caut cu privirea. Oamenii al earga n toate partile, ripostnd. Numarul mogadorienilor ucisi e egal cu al loricilor. Dar loricii pierd lupta mpotriva fiarelor, care i omoara cu zecile: sufla foc, coltii scrsnesc, labele si cozile se rotesc cu salbaticie. Timpul alearga, se scurge mult mai repede ca de obicei. Ct a trecut? O ora? Doua? Garzii conduc lupta, etalndu-si toate mostenirile. Unii zboara, altii alearga att de repede nct par pete umblatoare, altii dispar cu desavrsire. Razele laser izvorasc din mini, trupu rile se nfasoara n flacanorii de furtuna se nvolbureaza, nsotiti de vnturi turbate, d easupra celor care pot controla vremea. Si cu toate astea pierd. Sunt coplesiti numeric, sunt unul contra cinci sute. Puterile lor nu sunt suficiente. Eram cu garda jos. Mogadorienii si-au planuit bine atacul, au ales perfect momen tul n care stiau ca suntem cel mai vulnerabili, cnd Strabunii planetei plecasera. Pittacus Lore, cel mai puternic dintre ei, maimarele lor, i-a strns laolalta naintea atacului. Nimeni nu stie nici ce s-a ntmplat cu ei, nici unde s-au dus, nici daca mai sunt n viata. Poate ca mogadorienii i-au ucis mai nti pe ei si, odata ce Strabunii nu leau mai stat n cale, au trecut la atac. Singurul lucru pe care-l stim cu adevarat e c a, n ziua n care s-au adunat Strabunii, catre cer s-a naltat o coloana de lumina alba, plpitoare, att de s us ct poti vedea cu ochii. A ramas acolo pret de o zi ntreaga, apoi a disparut. Noi, ca popor, ar fi

trebuit sa vedem n asta un semn, sa ntelegem ca se ntmpla ceva rau, dar n-am facut-o. Nu putem nvinovati pe nim eni altcineva, n afara de noi nsine, pentru cele petrecute. Am fost norocosi fiindca am reusit sa salvam pe cineva de pe planeta si cu att mai mult fiindca e vorba de noua garzi tineri, care vor putea nt r-o buna zi sa continue lupta, sa ne mentina specia n viata. n departare, o nava se nalta cu repeziciune, lasnd n urma un suvoi albastru. O urmar esc cu privirea din vazduh, din punctul meu de observatie avantajos, pna cnd dispare. Are ceva fam iliar. Si apoi nteleg: eu sunt pe nava aia, unde e si Henri. E nava care ne duce catre Pamnt. Loricii st iau probabil ca fusesera nfrnti. Altminteri de ce ne-ar fi luat de pe planeta? Un macel inutil. Asa mi se pare totul. Cobor la sol si trec printr-o minge de fo c. Ma cuprinde furia. Mor barbati si femei, garzi si cpani, alaturi de copii lipsiti de aparare. Cum sar putea tolera asa ceva? Cum de pot fi inimile mogadorienilor att de mpietrite nct sa faca asta? Si de ce am fost eu crutat? Ma reped la un soldat din apropiere, dar trec exact prin el si cad la pamnt. Toat e faptele la care sunt martor s-au petrecut deja. Vad spectacolul propriei noastre morti si nu pot face nimic. Ma rasucesc si ma trezesc n fata unei fiare care are, probabil, doisprezece metri naltime, cu umeri lati, ochi rosii si coarne de peste sase metri. Saliva i se prelinge de pe colti i lungi, ascutiti. Rage, apoi ataca. Trece prin mine, dar ucide o duzina de lorici din jurul meu. Dispar cu totii ct a i clipi. Si monstrul continua sa nainteze, omornd alti si alti lorici. Dincolo de scena distrugerii aud un zgreptanat, ceva care nu are legatura cu car najul de pe Lorien. Sunt ndepartat sau sunt adus napoi. Doua mini mi apasa umerii. Deschid ochii si sunt din nou n casa noastra din Ohio. Bratele mi atrna n afara mesei. La ctiva centimetri sub ele sunt d oua galeti cu foc si ambele mele mini sunt scufundate n flacari pna mai sus de ncheietura. Nu simt absolu t nimic. Henri e deasupra mea, n picioare. Zgreptanatul pe care l-am auzit cu un minut mai devreme vine acum dinspre usa din fata. Ce-i asta? soptesc, ridicndu-ma n sezut. Nu stiu, spune Henri. Tacem amndoi, ascultnd ncordati. nca trei zgreptanari la usa. Henri si coboara privir ea spre mine. E cineva afara, spune el. Ma uit la ceasul din perete. A trecut aproape o ora. Transpir, mi s-a taiat rasu flarea, sunt tulburat de scenele de macel la care tocmai am fost martor. Pentru prima oara n viata mea, nte leg cu adevarat ce s-a petrecut pe Lorien. Pna n seara asta, evenimentele erau pur si simplu o parte dint r-o alta poveste, nu prea diferita de cele pe care le-am citit n carti. Dar acum am vazut sngele, lacrimile, mortii. Am vazut dezastrul. Face parte din ceea ce sunt eu nsumi. Afara s-a lasat ntunericul. nca trei zgreptanari la usa, apoi un mrit gros. Tresarim amndoi. Ma duc imediat cu gndul la mormaiturile monstrilor.

Henri da buzna n bucatarie si nsfaca un cutit din sertarul de lnga chiuveta. Treci n spatele canapelei. Cum? De ce? Pentru c-asa am spus eu. Crezi ca un cutitas o sa ucida un mogadorian? Da, daca-l nimeresc exact n inima. Acum da-te jos. Cobor de pe masa n patru labe si ma ghemuiesc n spatele canapelei. n cele doua gale ti nca mai arde focul si prin minte continua sa mi se perinde viziuni palide ale Lorienului. De dincolo de usa din fata se