Multumesc, zice Mark. Sunt ncntat de asta. Bun. Ei, voi doi puteti pleca.

Cei doi parasesc biroul si directorul se uita la Sam cu asprime. El i sustine pri virea. Ia zi, Sam. Si vreau sa-mi spui adevarul. L-ai vazut pe Mark aruncnd chifteaua? Ochii lui Sam se ngusteaza. Dar nu si-i lasa n jos. Da. Directorul clatina din cap. Nu te cred, Sam. Si, din cauza asta, iata ce-o sa facem. Se uita la mine. Prin u rmare, a fost aruncata o chiftea Doua, se amesteca Sam. Ce? ntreaba domnul Harris, nvaluindu-l ntr-o alta privire aspra. Au fost aruncate doua chiftele, nu una. Directorul da cu pumnul n birou. Cui i pasa cte-au fost?! John, l-ai atacat pe Kevin. Ochi pentru ochi. Sa ne oprim aici. M-ai nteles? E rosu la fata si-mi dau seama ca o discutie n contradictoriu n-are sens. Da, raspund. Nu vreau sa va mai vad pe niciunul din voi aici din nou, spune el. Acum puteti p leca. Iesim din birou. De ce nu i-ai zis de telefonul tau? ma ntreaba Sam. Fiindca putin i pasa. Nu vrea dect sa se-ntoarca la prnzul lui. Si ai grija, l sfatu iesc. De-acum nainte esti pe radarul lui Mark. Dupa prnz am un curs de gospodarie nu fiindca m-ar interesa neaparat arta culinar a, ci fiindca aveam de ales ntre asta si cor. Si, cu toate ca am multe puteri si aptitudini con siderate exceptionale pe Pamnt, talentul muzical nu se numara printre ele. Asa ca intru si mi gasesc un loc . Sala e mica si, chiar nainte de a suna clopotelul, si face aparitia Sarah, care se asaza lnga mine. Sal , spune ea. Sal . Sngele mi navaleste n obraji si mi se crispeaza umerii. nsfac un creion si ncep sa-l rasucesc n mna dreapta, n timp ce stnga mi ndoaie colturile blocnotesului. Inima mi bate cu puter e. Te rog, nu-mi lasa minile sa straluceasca. Trag cu ochiul catre palma mea si rasuflu usurat fii ndca e nca normala. Fii calm, ma gndesc. Nu e dect o fat a. Sarah ma priveste. Am senzatia ca tot ce e n mine se transforma n terci. E posibil sa fie cea mai frumoasa fata pe care-am vazut-o n toata viata mea. mi pare rau ca Mark se poarta cu tine ca un necioplit, zice ea. Ridic din umeri. Nu e vina ta. N-aveti ntr-adevar de gnd sa va bateti, nu-i asa? Eu n-o vreau, i raspund. Ea da din cap. Uneori e un adevarat badaran. ncearca ntruna sa demonstreze ca el e seful. Asta e un semn de nesiguranta, zic eu. Nu e nesigur. Doar badaran. Binenteles ca e. Dar nu vreau s-o contrazic pe Sarah. n plus, vorbeste cu atta conv ingere nct aproape ncep sa-mi pun la ndoiala parerea. Ea se uita la petele de sos de spaghete de pe camasa mea, apoi ntinde mna si-mi ia

din par o bucata de chiftea ntarita. Multumesc, i spun. Ea ofteaza. mi pare rau ca s-a-ntmplat asa. Ma priveste n ochi. Nu suntem mpreuna, stii? Nu? Ea scutura din cap. Sunt intrigat fiindca a tinut sa ma lamureasca n privinta ast a. Dupa zece minute de explicatii despre modul n care se fac clatitele dintre care nu aud de fapt niciun a , profesoara, doamna Benshoff, ma repartizeaza mpreuna cu Sarah. Iesim pe usa din spatele ncaperii si p atrundem n bucatarie, care e de trei ori mai mare dect sala de curs. E mpartita n zece compartimente, dot ate cu frigidere, dulapuri, chiuvete, cuptoare. Sarah intra ntr-unul, nhata un sort dintr-un sertar si si-l pune. Vrei sa mi-l legi? ma roaga. Trag prea tare de funda, si sunt nevoit s-o fac din nou. Simt sub degete conturu l partii de jos a spatelui ei. Dupa ce termin, mi pun si eu sortul si ncerc sa mi-l leg singur. Vino aici, prostutule, spune ea, apoi prinde cordoanele si mi le leaga. Multumesc. Sparg primul ou, dar o fac cu prea multa putere, asa ca n-ajunge nicidecum n cast ron. Sarah rde. mi pune alt ou n mna pe care mi-o ia ntr-a ei si-mi arata cum sa-l sparg de marginea v asului. si lasa mna peste a mea o clipa mai mult dect e necesar. Asa. Amesteca aluatul, timp n care i aluneca suvite de par pe obraji. mi doresc cu dispe rare sa-ntind mna sa i le dau dupa ureche, dar n-o fac. Doamna Benshoff intra n bucataria noastr a, verifica n ce masura am progresat. Deocamdata totul e bine, ceea ce i se datoreaza lui Sarah, fiindca eu habar n-am ce trebuie sa fac. Cum ti place n Ohio pna acum? ntreaba ea. E OK. Mi-as fi putut folosi mai bine prima zi petrecuta n scoala. Ea zmbeste. Oricum, ce s-a-ntmplat? Mi-am facut griji pentru tine. M-ai crede daca ti-as spune ca sunt extraterestru? Taci din gura, face ea, jucausa. Ce s-a-ntmplat n realitate? Rd. Am o forma urta de astm. Dintr-un motiv sau altul, ieri am avut o criza, i raspund , regretnd ca trebuie s-o mint. Nu vreau sa ma asocieze cu o slabiciune, si mai ales nu cu una care nu e reala. Facem patru clatite. Sarah le pune pe o singura farfurie. Toarna peste ele o can titate absurd de mare de sirop de artar si mi ntinde o furculita. Ma uit la ceilalti elevi. Cei mai multi m annca din farfurii separate. ntind mna si-mi tai o mbucatura. Nu e rau, spun, mestecnd. Nu mi-e ctusi de putin foame, dar o ajut sa le mannce pe toate. Luam pe rnd cte o bu catica, pna ce golim farfuria. Cnd terminam, ma doare stomacul. Pe urma ea spala vasele si eu le sterg. Dupa ce suna clopotelul, iesim din clasa mpreuna. Stii, pentru un tip din anul doi, nu esti chiar att de rau, zice ea, si mi da un g hiont. Nu-mi pasa ce spun ceilalti.

Multumesc, nici tu nu esti chiar att de rea pentru o tipa din din indiferent ce an ai fi. n anul trei. Facem ctiva pasi n tacere. Pna la urma n-o sa te bati cu Mark la sfrsitul orelor, nu-i asa? Trebuie sa-mi iau telefonul napoi. Si, n plus, uita-te la mine, spun, aratndu-i cam asa. Ea ridica din umeri. Ma opresc n fata dulapului meu. Ea i priveste numarul. Ei bine, n-ar trebui sa va bateti, spune. Eu nu vreau. Ea si da ochii peste cap. Baietii si luptele lor. Oricum, ne vedem mine. O zi frumoasa n continuare, i urez. Dupa a noua ora de curs, Istoria americana, ma ndrept spre dulapul meu cu pasi nce ti. Ma gndesc sa plec din scoala pe tacute, fara sa-l caut pe Mark. Dar pe urma mi dau seama co sa fiu etichetat pentru totdeauna drept las. Ajung la dulap si-mi scot din geanta cartile care nu-mi sunt necesare. Pe urma r amn pur si simplu locului si simt agitatia care ncepe sa-mi cuprinda tot trupul. Minile mele sunt nca normale. Ma gndesc sa-mi pun manusile, ca masura de precautie, dar n-o fac. Respir adnc si nchid usa dulapului. Sal , aud, si sunetul vocii ma face sa tresar. E Sarah. Arunca o privire n spatele ei, apoi se uita din nou la mine. Am ceva pentru tine. Nu sunt alte clatite, da? nca mai simt c-o sa plesnesc. Ea rde, un rs nervos. Nu sunt clatite. Dar trebuie sa-mi promiti ca n-o sa te bati daca ti-l dau. OK, spun. Se uita din nou peste umar, apoi se grabeste sa-si duca mna la buzunarul din fata al gentii. Scoate telefonul meu si mi-l ntinde. Cum ai facut rost de asta? Ea da din umeri. Mark stie? Nu. Ai de gnd sa te porti n continuare ca un dur? ma ntreaba. Cred ca nu. Bun. Multumesc, i spun.