adidasi Nike. Are par ciufulit, de culoarea nisipului, si ochii lui caprui par m ai mari din cauza ochelarilor.

Scoate un blocnotes plin cu harti ale constelatiilor si ale planetelor. Se holbe aza la mine fara sa se fereasca. Ce mai faci? l ntreb. El ridica din umeri. De ce porti manusi? Deschid gura, gata sa-i raspund, dar doamna Burton ncepe lectia. Tipul de lnga min e si petrece aproape toata ora facnd desene ce par sa reprezinte viziunea lui asupra felului n care arata martienii. Trupuri de dimensiuni reduse; capete mari, mini si ochi. Imaginea stereotipa pe c are-o vedem de obicei n filme. Sub fiecare desen si scrie numele cu litere marunte: SAM GOODE. si da seama ca ma uit si mi ntorc ochii n alta parte. n timp ce doamna Burton ne tine o prelegere despre cei saizeci si unu de sateliti ai lui Saturn, ma uit la ceafa lui Mark. Sta aplecat peste banca, scriind. Pe urma si ndreapta spatele s i i ntinde un biletel lui Sarah. Ea i-l napoiaza fara sa-l citeasca. Gestul ma face sa zmbesc. Doamna Burton stinge luminile si ne proiecteaza un film. Planetele care se rotesc pe ecranul din fata clasei ma duc cu gndul la Lorien. E una dintre cele optsprezece planete din univers care pot sustine viata. Pamntul e o a lta. Iar alta e, din nefericire, Mogadore. Lorien. nchid ochii si ma las purtat de amintiri. Lorien e o planeta batrna, mult mai batrna dect Pamntul. Si a avut toate problemele pe care le are Pamntul acum poluarea, suprapop ularea, ncalzirea globala, insuficienta hranei. La un moment dat, acum douazeci si cinci de mii de ani, a nceput sa moara. Asta se ntmpla cu mult nainte de a nvata sa calatorim prin univers, si oamenii de pe Lorien au fost nevoiti sa gaseasca o solutie ca sa poata supravietui. Au actionat ncet, dar sigu r, crend un comitet care sa se asigure ca planeta avea sa continue sa sustina viata din propriile resurse, s i asta ca urmare a schimbarii stilului de viata, eliminnd orice era daunator armele si bombele, substantele chi mice nocive, poluantii si, n timp, tot ce se deteriorase a nceput sa se refaca. Multumita beneficiilor ev olutiei, n decursul miilor de ani, o anumita parte a populatiei numita Garde a dobndit o serie de puteri pen tru a proteja planeta, pentru a-i veni n ajutor. Asa i-a rasplatit Lorien pe stramosii mei pentru preved erea si pentru respectul lor. Doamna Burton aprinde luminile. Deschid ochii si ma uit la ceas. Ora e pe sfrsite . Ma simt din nou calm si am uitat cu desavrsire de minile mele. Respir adnc si salt cu un bobrnac mar ginea manusii drepte. Lumina a disparut! Zmbesc si mi le scot pe amndoua. napoi la normalitate. A zi mai am nca sase ore. Trebuie sa ramn linistit n tot acest timp. Prima jumatate a zilei trece fara incidente. mi pastrez calmul si, pe deasupra, n u-l mai ntlnesc deloc pe Mark. La masa de prnz, mi umplu tava cu alimentele esentiale, apoi gasesc o mas a libera n partea din spate a ncaperii. Cnd am ajuns la jumatatea unei felii de pizza, Sam Goode, baiatu

l de la ora de astronomie, se asaza n fata mea. E adevarat c-o sa te bati cu Mark dupa ore? ma ntreaba. Scutur din cap. Nu. Asa vorbeste lumea. Se nsala. El ridica din umeri si continua sa mannce. Un minut mai trziu, mi pune alta ntrebare : Unde ti-au disparut manusile? Le-am scos. Nu mai am minile reci. El deschide gura sa-mi raspunda, dar o chiftea imensa, care nu ma ndoiesc ca m-a avut drept tinta, apare de nicaieri si-l pocneste n ceafa. Parul si umerii i se umplu de bucatele d e carne si de sos de spaghete. O parte m-a mproscat pe mine. n timp ce ncep sa ma curat, prin aer zboara o a doua chiftea, care ma nimereste n pometele obrazului. Sala se umple de ooh-uri. Ma ridic n picioare si mi sterg obrazul cu un servetel, cu furia curgndu-mi prin ve ne. n clipa de fata nu-mi pasa de minile mele. N-au dect sa straluceasca la fel de puternic ca soarele , iar eu si Henri putem pleca n dupa-amiaza asta, daca va fi necesar. Dar nu ignor asa ceva nici n ruptul capului. Azi-dimineata se sfrsise totul dar lucrurile s-au schimbat acum. Nu face asta, spune Sam. Daca i nfrunti nu te mai lasa n pace niciodata. Ma pun n miscare. n cantina se lasa linistea. O suta de perechi de ochi sunt atint iti asupra mea. Fata mi se schimonoseste cnd ma ncrunt. La masa lui Mark James stau sapte persoane, num ai baieti. La apropierea mea, toti sapte se ridica n picioare. Ai vreo problema? ma ntreaba unul dintre ei. E mare, bine cladit, ca un naintas. Pe obraji si pe barbie i cresc petice de par r oscat, ca si cum ar ncerca sa-si lase barba. Asa ca fata lui pare murdara. Poarta o jacheta cu monogr ama, ca toti ceilalti. si ncruciseaza bratele si mi se pune n cale. Nu e treaba ta, i raspund. Trebuie sa treci prin mine ca s-ajungi la el. O s-o fac daca nu te dai la o parte. Nu cred ca esti n stare. mi salt genunchiul, lovindu-l exact ntre picioare. I se taie rasuflarea si se ndoai e de mijloc. Sala de mese se umple de icnete. Te-am prevenit, i spun, ocolindu-l si lund-o drept spre Mark. n clipa n care ajung lnga el, cineva ma nsfaca din spate. Ma rasucesc cu pumnii strns i, gata sa lovesc, dar n ultimul moment mi dau seama ca e supraveghetorul salii de mese. Ajunge, baieti. Uitati-va ce i-a facut lui Kevin, domnule Johnson, spune Mark. Kevin e nca la podea, nemiscat. Are fata rosie ca sfecla. Trimiteti-l la director! Taci din gura, James. La director mergeti toti patru. Sa nu crezi ca nu te-am va zut cnd ai aruncat chiftelele alea, zice supraveghetorul, apoi se uita la Kevin, care e tot pe jos. Ridica-te. Sam apare de nicaieri. A ncercat sa-si stearga mizeria din par si de pe umeri. Bu catile mai mari au disparut, dar sosul n-a facut dect sa se ntinda n pete. Nu sunt sigur de ce-a venit . Ma uit n jos, la minile

mele, gata s-o iau la fuga la cea mai mica licarire, dar, spre surpriza mea, lum ina n-a aparut. Oare din cauza urgentei situatiei, care mi-a permis s-o abordez fara agitatia premergatoare? Nu stiu. Kevin se ridica si se uita la mine. E nesigur pe picioare si nca mai respira cu g reutate. Strnge cu putere umarul tipului de alaturi ca sa-si pastreze echilibrul. O sa-ti primesti portia, spune. Ma-ndoiesc, i raspund. Sunt nca ncruntat, nca plin de mncare. La naiba, nici n-am de gnd s-o curat. Intram toti patru la director. Domnul Harris sta la biroul lui, mncnd ceva pregati t la microunde, cu un servetel ndesat n gulerul camasii. mi cer scuze ca va deranjez. Am avut un mic incident care a-ntrerupt prnzul. Sunt sigur ca acesti baieti vor fi ncntati sa va dea explicatii, spune supraveghetorul salii de mese. Domnul Harris ofteaza, si scoate servetelul din camasa si l arunca n cosul de hrtii. si mpinge mncarea catre marginea biroului cu dosul minii. Multumesc, domnule Johnson. Domnul Johnson se retrage, nchiznd usa biroului n urma lui, iar noi patru ne asezam . Ei, cine vrea sa-nceapa? ntreaba directorul, cu iritare n glas. Eu pastrez tacerea. Domnul Harris are muschii maxilarelor ncordati. mi privesc mini le. Nici acum n-a aparut lumina. Mi le sprijin de blugi, cu palmele n jos, pentru orice eventua litate. Dupa zece secunde de tacere, ncepe sa vorbeasca Mark. Cineva a aruncat n el cu o chiftea. Crede c-am fost eu, asa ca i-a tras lui Kevin un genunchi n oua. Controleaza-ti limbajul, i cere domnul Harris, apoi se ntoarce spre Kevin. Esti OK ? nca rosu la fata, acesta da din cap. Asadar, cine-a aruncat chifteaua? ma ntreaba directorul. Tac, nca fierbnd, iritat de ntreaga scena. Trag adnc aer n piept si ncerc sa ma calmez . Nu stiu, spun. Furia mea a ajuns pe un nou nivel. Nu vreau sa-mi reglez conturile cu Mark prin intermediul domnului Harris, prefer sa rezolv situatia eu nsumi, departe de biroul directorul ui. Sam ma priveste surprins. Domnul Harris si azvrle bratele n sus, frustrat. Atunci de ce naiba sunteti aici, baieti? Buna ntrebare, zice Mark. Noi luam pur si simplu prnzul. Sam deschide gura. Mark a aruncat-o. L-am vazut, si eu, si domnul Johnson. Ma uit la Sam. Stiu ca n-a vazut nimic, pentru ca prima data statea cu spatele, iar a doua oara era preocupat sa se stearga. Dar sunt impresionat fiindca spune asta, fiindca e de p artea mea, desi stie ca se pune n pericol intrnd n conflict cu Mark si cu prietenii lui. Mark se ncrunta la el. Haideti, domnule Harris, si pledeaza apoi cauza. Mine trebuie sa dau interviul la Gazette, iar vineri e meciul. N-am timp sa-mi fac griji pentru un rahat ca asta. Sunt acuzat de ceva ce n-am facut. E greu sa te concentrezi cnd se-ntmpla asemenea cacaturi. Ai grija ce-ti iese din gura! tipa domnul Harris. E-adevarat. Te cred, spune directorul, si ofteaza din greu. Se uita la Kevin, care mai face n ca eforturi ca sa-si

recapete rasuflarea. E nevoie sa mergi la cabinetul medical? O sa-mi revin, zice Kevin. Domnul Harris da din cap. Voi doi uitati de incidentul din sala de mese si, Mark, tu concentreaza-te ntr-o singura directie. Ne straduim de ceva timp s-obtinem articolul asta. S-ar putea chiar sa ne puna pe p rima pagina. Imagineaza-ti, pe prima pagina din Gazette, subliniaza el, si zmbeste.