8 Henri a parcat exact unde a spus c-o sa ma astepte. Sar n camioneta, nca zmbind. Ai avut o zi buna?

N-a fost rea. Mi-am recuperat telefonul. Niciun conflict? Nimic important. Ma priveste banuitor. Oare vreau sa stiu ce nseamna asta? Probabil ca nu. Lumina din palme ti s-a aprins vreodata? Nu, l mint eu. Tie cum ti-a mers? El parcurge aleea care ocoleste scoala. Bine. Dupa ce te-am lasat aici, am facut un drum de o ora si jumatate pna la Colu mbus. De ce te-ai dus la Columbus? Acolo sunt banci mari. N-am vrut sa trezesc suspiciuni cernd transferul unei sume de bani care depaseste tot ce e disponibil n ntregul oras. Dau din cap. Bine gndit. El intra pe sosea. Ei, ai de gnd sa-mi spui cum o cheama? Poftim? fac eu. Zmbetul asta ridicol de pe buzele tale trebuie sa aiba un motiv. Si cel mai evide nt e o fata. De unde-ai stiut? John, prietene, pe Lorien, cpanul asta batrn a fost favoritul femeilor. Fugi de-aici, i spun. Pe Lorien nu exista asa ceva. El da aprobator din cap. Esti un observator atent. Loricii sunt monogami. Cnd ne ndragostim, e pentru toata viata. Casatoria are loc n jurul vrstei de douazeci si cinci de ani si n-are nimic de-a face cu legea. Se bazeaza pe legamnt si pe atasament, mai mult dect pe orice altceva. Henri a fost casatorit vreme de douazeci de ani, naint e de a veni aici, cu mine. De atunci s-au scurs nca zece, dar continua sa simta lipsa sotiei lui, n fiecare z i. Cine e? ma ntreaba. Se numeste Sarah Hart. E fiica agentei imobiliare de la care-ai nchiriat casa. Me rgem mpreuna la doua cursuri. Ea e n anul trei. Henri da din cap. E frumoasa? Indiscutabil. Si inteligenta. Da, spune el, cu voce taraganata. M-asteptam la asta de multa vreme. Dar nu uita ca am putea fi nevoiti sa plecam n urma unei hotarri de moment. Stiu, raspund, si facem restul drumului n tacere. Cnd ajung acasa, pe masa din bucatarie sta Cufarul Loric. E de dimensiunile unui cuptor cu microunde, aproape perfect patrat, patruzeci si cinci pe patruzeci si cinci de c entimetri. Ma strabate un val de excitare. Ma apropii de el si iau lacatul n mna. Cred ca sunt mai entuziasmat fiindca-o sa aflu cum se deschide lacatul dect fiind ca-o sa descopar ce e de fapt nauntru, spun. Serios? Pai, pot sa-ti arat cum se deschide, si l nchidem pe urma la loc, fara sa

ne uitam n el. i zmbesc. Sa nu fim nesabuiti. Haide. Ce e nauntru? Bunurile tale Succesorale. Cum adica Bunuri Succesorale? Ceea ce primeste fiecare garde la nastere, pentru a fi folosit de protectorul sa u cnd i se manifesta prima Mostenire. Dau din cap, nveselit. Asadar, ce e nauntru? Bunuri Succesorale. Raspunsul lui laconic mi trezeste un sentiment de frustrare. Iau lacatul si ncerc sa-l fortez, asa cum am facut ntotdeauna. Binenteles ca nici nu se clinteste. Nu-l poti deschide fara mine, iar eu nu-l pot deschide fara tine, spune Henri. Ei bine, si cum l deschidem? N-are broasca. Prin puterea vointei. Ei, haide, Henri. Nu mai fi att de secretos. El mi ia lacatul. Se deschide numai cnd suntem mpreuna, si numai dupa ce apare prima ta Mostenire. Se duce la usa din fata, si scoate capul ca s-arunce o privire afara, dupa care o nchide si o ncuie. Apoi revine. Apasa-ti palma pe partea laterala a lacatului, mi spune, si eu o sa fac la fel. E cald, spun. Bine. nseamna ca esti gata. Si acum? Henri si lipeste palma de cealalta parte a lacatului si si mpleteste degetele cu al e mele. Se scurge o secunda. Lacatul se deschide cu un pocnet.