Mi se contracta toti muschii, mi se ncordeaza tot trupul.

Henri trece pragul dint r-un salt si eu sunt gata sa-l urmez. mi simt inima, bum-bum-bum, n piept. Mi s-au albit ncheieturile de getelor cu care strng bucata de lemn nca aprins. Prin usa deschisa navaleste o rafala de vnt si foc ul mi danseaza n mna, trndu-se catre ncheietura. Afara nu e nimeni. Henri se relaxeaza brusc si chico teste, privind catre picioarele sale. Acolo, uitndu-se n sus, spre el, e acelasi copoi pe care l-am vaz ut ieri, la scoala. Da din coada si bate cu labele n pamnt. Henri ntinde mna n jos si l mngie; pe urma cinele s ge, facndu-si loc pe lnga el, si intra n casa alergnd cu pasi marunti, cu limba atrnnd. Ce cauta aici? ntreb. l stii pe catelul asta? Era la scoala. S-a tinut dupa mine ieri, de cnd am cobort din camioneta. Pun la loc bucata de lemn si mi sterg mna de blugi, lasnd o urma de cenusa neagra n partea lor din fata. Cinele se instaleaza la picioarele mele si se uita n sus, n asteptare, batnd c u coada n podeaua de lemn dur. Ma asez pe canapea si privesc cele doua focuri. Acum, cnd momentul de e xcitare a trecut, n minte mi revine tot ce am ntrezarit n timpul viziunii abia ncheiate. Tipetele nca mi m ai rasuna n urechi, nca mai am n fata ochilor sngele licarind pe iarba sub lumina lunii, nca mai vad trupuri si copaci prabusindu-se, vad stralucirea rosie din ochii fiarelor de pe Mogadore si groaza din ochii loricilor. Ma uit la Henri. Am vazut ce s-a-ntmplat. Sau cel putin nceputul. El da din cap. M-am gndit ca e cu putinta. Am putut sa-ti aud vocea. Mi-ai vorbit? Da. Nu nteleg, spun. A fost un masacru. Erau nsufletiti de prea multa ura ca sa fie in teresati numai de resursele planetei. A fost mai mult dect att. Henri ofteaza si se asaza la masuta, vizavi de mine. Catelul mi sare pe genunchi. l mngi. E murdar, i simt sub palma blana aspra si unsuroasa. De partea din fata a zgarzii e atasata o placuta de forma unei mingi de fotbal. E veche, cea mai mare parte a vopselei maronii s-a sters. O iau n mna, are numarul 19 gravat pe o fata si numele BERNIE KOSAR pe cealalta. Bernie Kosar, spun. Cinele da din coada. Presupun ca e numele lui, l cheama la fel ca pe tipul din posterul din camera mea. Probabil un tip foarte popular pe-aici. mi plimb mna pe s patele animalului. Din cte se pare, e al nimanui, adaug. Si e flamnd. Sunt, cumva, sigur de asta. Henri da din cap. si coboara privirea spre Bernie Kosar. Cinele se ntinde, si spriji na botul pe labe si nchide ochii. Apoi aprind bricheta si tin flacara peste degetele mele, apoi n p alma, apoi o urc de-a lungul partii anterioare a bratului. Simt arsura abia cnd ajunge la mai putin de cinci centimetri de cot. Indiferent ce-ar fi facut Henri, a dat rezultate, rezistenta mea s-a extins. Ma n treb ct timp o sa treaca pna cnd o s-o dobndeasca ntregul meu trup.

Asadar, ce s-a-ntmplat? ntreb. Henri respira adnc. Si eu am avut viziunile astea. Sunt att de reale, nct ai impresia ca te afli acolo. Nu mi-am dat niciodata seama ct de groaznic a fost. Adica, stiu ca mi-ai povestit , dar n-am nteles cu adevarat pna cnd n-am vazut cu ochii mei. Mogadorienii sunt altfel dect noi, secretosi si manipulatori, nu exista aproape n imic care sa nu le trezeasca suspiciuni. Au anumite puteri, dar nu sunt ca ale noastre. Sunt gregar i si prospera n orase aglomerate. Cu ct e mai densa populatia, cu att se simt mai bine. De aceea ne tine m noi doi acum departe de metropole, desi acolo am fi asimilati cu mai multa usurinta. Si pentru ei ar fi cu mult mai simplu sa se piarda n multime. Cu vreo suta de ani n urma, planeta Mogadore a-nceput sa moara, cam asa cum s-a-n tmplat cu Lorien, acum douazeci si cinci de mii de ani. nsa ei n-au reactionat ca noi n-au n teles situatia asa cum ncepe s-o nteleaga acum populatia umana. Ei au ignorat-o. Si-au distrus oceanele s i si-au inundat rurile