10 Cnd deschid ochii, Bernie Kosar zgreptane la usa dormitorului. l las sa iasa.

Patr uleaza prin curte, cu pasi repezi si cu nasul n pamnt. Odata ce a acoperit toate cele patru colturi, o ia la fuga, strabatnd-o de-a latul, si dispare n padure. nchid usa si ma reped la dus. Ies peste zece minu te si el e iarasi nauntru, pe canapea. Cnd ma vede, ncepe sa dea din coada. Tu i-ai dat drumul? l ntreb pe Henri, care sta la masa din bucatarie, cu laptopul deschis si cu patru ziare stivuite n fata lui. Da. Dupa un mic dejun rapid, plecam de acasa. Bernie Kosar alearga n fata noastra, ap oi se opreste si se asaza lnga camioneta, privind n sus, catre portiera pasagerului. Asta-i cam ciudat, nu crezi? spun eu. Henri ridica din umeri. Dupa cum s-ar parea, drumurile cu masina nu-i sunt straine. Lasa-l sa intre. Deschid usa si catelul sare nauntru. Se instaleaza pe locul din mijloc, cu limba atrnnd. Cnd iesim de pe aleea noastra, vine pe genunchii mei si si pune labele pe geam. I-l deschid si el iese pe jumatate n afara, cu botul tot cascat si cu urechile flfindu-i n vnt. Dupa aproape cinci kilome tri, Henri opreste n fata scolii. Deschid portiera si Bernie Kosar sare jos naintea mea. l iau si-l pun la loc, n camioneta, dar iese iarasi. l ridic si-l asez din nou nauntru, si sunt nevoit sa-l mpiedic sa sara n timp ce nchid portiera camionetei. Sta pe labele din spate, cu cele din fata pe bordura usii, geamul fi ind nca deschis. l mngi pe crestet. Ai manusile? ma ntreaba Henri. Da. Telefonul? Da. Cum te simti? Bine, raspund. OK. Suna-ma daca ai orice fel de problema. Demareaza si Bernie Kosar ma priveste prin geamul din spate pna ce dispare camion eta dincolo de cotul drumului. Simt o nervozitate similara cu aceea din ziua precedenta, dar din alte motive. O parte din mine si doreste s-o vada imediat pe Sarah, n timp ce o alta parte spera ca n-o s-o vada d eloc. Nu stiu sigur ce ar trebui sa-i spun. Daca n-o sa-mi vina nimic n minte si o sa stau, pur si simplu, uitndu-ma la ea ca un prost? Dac-o sa fie mpreuna cu Mark cnd o s-o ntlnesc? S-o salut sau sa ma fac ca nu -l vad pe niciunul dintre ei? n cel mai bun caz, o sa dau ochii cu amndoi n a doua ora de curs. Asta n -am cum s-o evit. Ma ndrept spre dulapul meu. Am geanta plina cu carti pe care ar fi trebuit sa le citesc aseara, dar nici macar nu le-am deschis. Mi-au alergat prin cap prea multe gnduri, prea multe imag ini. N-au disparut si e greu de crezut ca vor disparea vreodata. Totul difera att de mult de lucrurile la care m-am asteptat. Moartea nu e asa cum o vezi n filme. Sunetele, chipurile, mirosurile. Diferenta e att de mare.

Odata ce ajung n dreptul dulapului meu, mi dau imediat seama ca s-a ntmplat ceva rau . Mnerul metalic e plin de pamnt sau de ceva care pare sa fie pamnt. Nu sunt sigur ca ar tr ebui sa deschid, nsa n clipa urmatoare respir adnc si trag de mner cu putere. Dulapul a fost umplut pe jumatate cu balegar si, cnd deschid usa, o mare parte se revarsa pe podea, acoperindu-mi pantofii. Mirosul e groaznic. Trntesc usa. Sam Goode e n spatele meu si aparitia lui neasteptata, ca din pamnt, ma face sa tresar. Arata jalnic ntr-un un tricou alb, c u inscriptia NASA, prea putin diferit de cel pe care l-a purtat n ziua precedenta. Sal , Sam, i spun. El se uita n jos, la mormanul de balegar de pe podea, apoi din nou la mine. Si la tine e la fel? ntreb. Da din cap. Ma duc la director. Vii si tu? De data asta clatina din cap, apoi mi ntoarce spatele si se ndeparteaza fara niciun cuvnt. Ma ndrept