nainte de noaptea trecuta n-as fi dat atentie unei asemenea ipoteze.

Dar Henri cr ede ca mogadorienii planuiesc sa ia n stapnire Pamntul si trebuie sa recunosc ca, desi teoria din brosu ra Sam e ridicola, la baza ei trebuie sa se afle ceva. Stiu cu certitudine ca loricii au vizitat Pamntu l de mai multe ori n cursul existentei sale. Noi am vazut planeta asta progresnd, am urmarit-o n vremuri cu ve getatie bogata si abundenta, cnd totul mergea nainte, si n cele cnd era acoperita de gheata si zapada si nimic nu se clintea. I-am ajutat pe oameni, i-am nvatat sa faca focul, le-am oferit mijloace prin care sa-si dezvolte capacitatea de a articula sunete si limbajul, motiv pentru care exista att de mul te similitudini ntre limba noastra si limbile de pe Pamnt. Si, cu toate ca noi n-am rapit niciodata oameni, nu se poate spune ca asa ceva nu s-a ntmplat. Ma uit la Sam. N-am mai ntlnit niciodata pe cineva att de fascin at de extraterestri nct sa citeasca diverse teorii ale conspiratiei si sa ia notite. Usa se deschide chiar n clipa aceea si domnul Harris si strecoara nauntru figura zmb itoare. mi cer scuze pentru ntrerupere, doamna Burton. O sa vi-l rapesc pe Mark. Au sosit reporterii de la Gazette, ca sa-i ia interviul pentru ziar, spune el, destul de tare ca sa-l auda ntreaga clasa. Mark se ridica, si nhata geanta si iese din sala mergnd tacticos si nonsalant. l vad pe domnul Harris n cadrul usii, batndu-l pe umar. Pe urma ma uit la Sarah, dorindu-mi sa ma pot ase za pe scaunul liber de lnga ea. A patra ora e cea de educatie fizica. Sam e n aceeasi clasa cu mine. Dupa ce ne s chimbam n echipamentul sportiv, stam unul lnga altul pe podeaua salii de gimnastica. El poa rta tenisi, pantaloni scurti si un tricou cu doua sau trei numere mai mare. Seamana cu o barza, e numai genun chi si coate, parnd cumva desirat, desi e scund. Domnul Wallace, profesorul de gimnastica, sta hotart n fata noastra, cu picioarele departate la latimea umerilor, cu pumnii strnsi sprijiniti pe solduri. Bun, atentie, va rog. Azi e probabil ultima noastra sansa de a lucra n aer liber, asa ca o sa profitam. O alergare pe un kilometru si jumatate, ct de repede puteti. Timpul obtinut o sa fie nregistrat, ca sa ni-l reamintim la primavara, cnd vom repeta cursa, pe aceeasi distanta. Asa ca alergat i ct puteti de repede! Pista din aer liber e din cauciuc sintetic. Ocoleste terenul de fotbal si dincol o de ea e o padure, despre care presupun ca se ntinde catre casa noastra, dar nu sunt sigur. Vntul e rece, pi elea de pe bratele lui Sam s-a facut ca de gaina. ncearca sa rezolve problema frecndu-le. Ati mai alergat vreodata pe distanta asta? l ntreb. El da din cap. Da, n a doua saptamna de dupa nceperea cursurilor. Ce timp ai scos? Noua minute si cincizeci si patru de secunde. Ma uit la el. Credeam ca voi, astia slabi, sunteti mai rapizi. Taci din gura.

Alerg umar la umar cu Sam n partea din spate a grupului. Patru ture. De patru ori trebuie sa parcurg pista ca s-alerg un kilometru si jumatate. Dupa o jumatate de tura, ncep sa ma nde partez de Sam. Ma ntreb ct de repede as acoperi distanta daca mi-as da cu adevarat silinta. n doua mi nute, poate ntr-unul singur, poate n mai putin de att? Ma simt minunat n timpul acestui exercitiu si, fara sa dau prea multa atentie, l d epasesc pe cel aflat n frunte. Pe urma ncetinesc si simulez extenuarea. Moment n care vad ceva neclar, m aroniu cu alb, dnd buzna dintre tufisuri n dreptul intrarii n tribuna principala si ndreptndu-se direct spre mine. Imaginatia mi joaca feste, mi spun. Ma uit n alta parte si continui sa alerg. Trec pe lnga prof esor. Tine n mna un cronometru. mi striga o ncurajare, dar se uita la ceva care e n spatele meu, dincol o de pista. i urmaresc privirea. E fixata asupra petei maronii cu alb. Continua sa vina drept catre min e si imaginile pe care le-am vazut cu o zi nainte mi reapar n minte. Monstrii mogadorieni. Erau si unii mici, cu dintii sticlind n lumina ca taisul unui brici, niste creaturi rapide, concentrndu-se sa ucida. Spri ntez. Parcurg n viteza o jumatate de tura nainte de a ma ntoarce. n spatele meu nu e nimen i. Am alergat mai repede dect creatura. Au trecut douazeci de secunde. Ma ntorc la loc, si atunc i o vad chiar n fata mea. ncremenesc si reusesc s-o privesc din perspectiva corecta. E Bernie Kosar! S ta n mijlocul pistei cu limba atrnnd si da din coada. Tip la el: