Sunteți pe pagina 1din 2

2 Stau n mijlocul aleii si ma uit n sus, catre casa.

E de un roz-deschis, aproape ca glazura prajiturilor, si e plasata la trei metri deasupra solului, pe stlpi de lemn. n fata se leagana c rengile unui palmier. Digul din spate se ntinde n golful Mexic, pe douazeci de metri. Daca locuinta ar fi fost cu un kilometru si jumatate mai spre sud, digul ar fi patruns n oceanul Atlantic. Henri iese din casa aducnd ultimele cutii, dintre care unele nici macar n-au fost desfacute dupa ultima noastra mutare. ncuie usa, apoi pune cheile n fanta pentru corespondenta de alatur i. E doua noaptea. Henri poarta un sort kaki si o camasa polo neagra. E foarte bronzat si figura lui neba rbierita pare deprimata. Si el e trist fiindca plecam. Arunca ultimele cutii n partea din spate a camionetei, al aturi de restul lucrurilor noastre. Asta e, zice el. Dau din cap. Privim lung casa si ascultam adierea vntului printre frunzele palmie rului. Eu tin n mna o punga cu frunze de telina. O sa-mi lipseasca locul asta, spun. Mai mult dect celelalte. Si mie. A sosit momentul incinerarii? Da. O faci tu sau vrei s-o fac eu? O fac eu. Henri si scoate portofelul si l lasa sa cada pe pamnt. l scot pe-al meu si fac acela si lucru. El se duce la camioneta si se ntoarce cu pasapoartele noastre, cu certificatele de nastere, cu cardurile de asigurari sociale, cu carnetele de cecuri, cu cardurile de credit si cu cele bancare si le arunca jos. Toate documentele si tot ce tine de identitatile noastre din locul asta, toate false, confectionat e. Eu nsfac din camioneta mica noastra canistra cu benzina pentru urgente. O vars peste teancul minuscul. Actua lul meu nume e Daniel Jones. Sustin ca m-am nascut n California si m-am mutat aici din cauza postului o cupat de tata, ca programator de computere. Daniel Jones e gata sa dispara. Aprind un chibrit, l la s sa cada si mormanul ia foc. nca una dintre vietile mele, ncheiata si ea. Stau lnga Henri si privim flacari le, ca ntotdeauna. Pa, Daniel, ma gndesc, mi-a facut placere sa te cunosc. Dupa ce focul mistuie totul, Henri ma cerceteaza din priviri. Trebuie sa plecam. Stiu. Insulele astea n-au fost niciodata un loc sigur. E prea greu sa le parasesti n gr aba, prea greu sa scapi de aici cu fuga. A fost o prostie din partea noastra sa venim ncoace. Dau din cap. Are dreptate si eu o stiu. Dar tot nu ma trage inima sa plec. Am ve nit n locul asta fiindca asa am vrut eu, iar Henri m-a lasat pentru prima oara pe mine sa decid unde merg em. Suntem aici de noua luni si e cea mai ndelungata perioada de timp petrecuta n acelasi loc de cnd am ple cat de pe Lorien. O sa-mi lipseasca soarele si caldura. O sa-mi lipseasca soprla geko care ma privea de pe zid n fiecare dimineata, n timp ce luam micul dejun. Desi n sudul Floridei sunt literalmente mil

ioane de astfel soprle, jur ca asta se tine dupa mine pna la scoala si pare sa fie oriunde ma duc eu. O s a-mi lipseasca furtunile cu tunete care par sa nceapa din senin, linistea si nemiscarea care domnesc pretutin deni n zorii zilei, cu ore nainte de aparitia rndunelelor-de-mare. Or sa-mi lipseasca delfinii pe care-i hran esc uneori dupa apusul soarelui. O sa-mi lipseasca pna si mirosul de sulf al algelor putrede de pe tarm, felul n care ne umple casa si ne patrunde noaptea n vise. Scapa de telina, eu o sa te-astept n camioneta, spune Henri. Si gata, e timpul. Intru n crngul din dreapta masinii. Trei cerbi sunt deja n asteptare. Le arunc la p icioare punga cu telina, ma aplec si i mngi pe toti, pe rnd. Ma lasa sa o fac, a trecut mult timp de cnd nu se mai sperie. Unul si salta capul si se uita la mine. Ochii ntunecati, lipsiti de orice expresie , care mi ntorc privirea. Am aproape senzatia ca mi mpartaseste ceva. Un tremur mi strabate sira spinarii. El lasa capul n jos si continua sa mannce. Noroc, micii mei prieteni, le urez, o iau spre camioneta si ma urc pe locul pasa gerului. Ne uitam n oglinzile laterale, la casa noastra care pare din ce n ce mai mica, pna cnd dispare dupa ce Henri intra pe soseaua principala. E smbata. Ma ntreb ce s-o fi ntmplnd la petrece re n lipsa mea.