AGORAFOBIA

Etimologia termenului de agorafobie provine din grecescul agora, insemnand piata si phobos-frica. In prezent agorafobia este definita ca fiind exclusiv frica, teama de spatii deschise, reprezentand o suita de fobii legate intre ele, care au drept rezultat aparitia unei senzatii exagerate de teama atunci cand persoana respectiva se confrunta cu situatii sau locuri nefamiliare, aceasta senzatie ducand la pierderea controlului asupra propriei personae. Agorafobia se asociaza in mod frecvent cu atacul de panica (o alta tulburare anxioasa , sau este rezultatul acestuia. In urma studiilor efectuate pe pacienti ce sufera de agorafobie, s-a demonstrat ca aproximativ !"# dintre acestia au prezentat un atac de panica in antecedente (aproximativ $ an intre atacul de panica si aparitia semnelor de agorafobie . %enzatia de teama poate sa apara legata de spatiile aglomerate, in mi&loacele de transport in comun, calatoriile cu trenul, calatoriile de unul singur si alte situatii si se asociaza cu anxietatea bolnavului (stare de neliniste insotita de palpitatii data de imposibilitatea de a a&unge repede intr-un loc in care sa se simta in siguranta (de obicei acasa . Atacul de panica fiind frecvent intalnit in cazul agorafobicilor si aparand imprevizibil determina aparitia fricii de a nu se produce intr-un spatiu public si prin urmare aparitia evitarii oricarei situatii in care s-ar putea produce. Astfel bolnavul poate a&unge, in cazurile grave, sa nu mai paraseasca locuinta decat insotit de o persoana de incredere. Este cea mai raspandita dintre fobii. 'a&oritatea pacientilor sunt femeile deoarece ele sunt mai sensibile la agorafobie, in timp ce multi dintre barbate isi ascund aceasta teama in alcool. (refaera sa devina alcoolici decat sa-si recunoasca teama aceea incontrolabila. )ebutul este de obicei precoce in viata adulta si poate fi brusc sau lent, progresiv (aproximativ *+ dintre adulti au agorafobie . Agorafobul se plange adesea ca traieste o anxietate (stare de neliniste insotita de palpitatii si mai ales o angoasa, pe punctual de a intra in panica. %ituatia angoasanta produce reactii fiziologice (palpitatii cardiace, ameteli, transpiratie, dificultati respiratorii, greata, incontinent etc care pot duce la stari de panica, reactii cognitive (senzatie de instrainare, teama de a pierde controlul, de a nu inebuni sau de a nu muri etc si reactii comportamentale (fuga de situatii
$

anxiogene si evident din orice loc care i se pare indepartat de locul unde este persoana de care are el nevoie . 'a&oritatea agorafobilor sufera de hipoglicemie (scaderea glucozei din sange sub valorile normale . ,eama si senzatiile pe care le simte agorafobul sunt foarte puternice incat il fac sa evite situatiile din care nu mai poate sa fuga. )e aceea agorafobul trebuie sa gaseasca un apropiat cu care poate iesi, precum si un loc securizant in care sa se refugieze. Exista personae care a&ung sa nu mai iasa deloc in lume. Isi gasesc mereu motivatii serioase pentru a sta in casa. 'a&oritatea agorafobilor au fost foarte dependent de mama lor, in copilarie si s-au simtit responsabili fie pentru fericirea ei, fie sa o a&ute in implinirea rolului ei de mama. Agorafobul se poate a&uta emotional reglandu-si situatia cu mama lui. -ele doua mari temeri ale agorafobului sunt teama de moarte si teama de nebunie. ,emerile lor provin din copilarie cand au trait in izolare. .n camin propice pentru agorafobie este acela in care au avut loc decese sau cazuri de nebunie la cei apropiati. %e poate de asemenea ca agorafobul sa fi fost el insusi in pericol de moarte, cand era foarte mic, sau ca teama legata de nebunia sau moartea cuiva sa fi fost vehiculata in familie. Aceasta teama de moarte este traita, in cazul agorafobului, la toate nivelurile, chiar daca acesta nu-si da seama exact. /u se crede capabil sa faca vreo schimbare in nici un domeniu, deoarece aceasta ar insemna o moarte simbolica. )e aceea orice schimbare il face sa traiasca moment de neliniste si ii accentuiaza gradul de agorafobie. Aceste schimbari pot fi trecerile de la copilarie la adolescenta, apoi de la adolescenta la varsta adulta, de la celibatar la casatorie, o schimbare a locuintei, a serviciului, un accident, o despartire, moarte etc. ,imp de mai multi ani aceste angoase si frici pot fi inconstiente si interioare. Insa cand agorafobul a&unge la limitele sale mentale si emotionale, nu le mai poate tine doar in interior, iar temerile sale devin constiente si vizibile. Agorafobul are de asemenea o imagine debordanta si incontrolabila. Isi imagineaza situatii ce depasesc cu mult realitatea si crede ca este incapabil sa faca fata acestor schimbari. Aceasta activitate mentala intensa il face sa se teama de nebunie. /u indrazneste sa vorbeasca despre asta cu ceilalti, de teama sa nu fie considerat nebun. ,rebuie sa-si dea seama urgent ca nu este vorba despre nebunie, ci despre o sensibilitate foarte mare, prost gestionata. Cauze ce duc la apritia agorafobiilor sunt: -auza de baza a agorafobiei este necunoscuta. %tudiile au aratat ca agorafobia are tendinta de a apare la mai multi membrii ai aceleiasi familii, dar
!

nu este foarte clar daca este implicat un factor genetic sau sunt factori de alta natura. )intre factorii ce determina aparitia agorafobiei amintim0 Factori biologici: - hipersecretia de adrenalina1 - sensibilitate crescuta la modificari hormonale1 - hipersensibilitate la unii stimuli fizici (temperatura, lumina 1 - reactii adverse la medicamente1 - lactat de sodium in concentratie ridicata in sange1 - dificultati de integrare a diferitelor informatii0 vizuale, tactile, de echiibru. Factori de personalitate: - hipersensibilitate la stimuli de natura emotionala1 - perfectionism1 - un nivel ridicat de imaginatie"creativitate1 - gandire in termeni de alb si negru 1 - nevoia de control"aprobare1 - tendinta de a nega sau suprima sentimente1 - tendinta de a ignora necesitatile de ordin fizic. Factori familiali: - prezenta unui parinte cu tulburare anxioasa1 - abuzul fizic sau psihic1 - mediu familial cu reguli foarte stricte1 - critica exagerata sau asteptari nerealiste din partea parintilor1 - parinte"parinti alcoolici. Simptome si diagnostic Exista un spectru larg de simptome cum ar fii0 - frica de a ramane singur1 - frica de a fi si de a-si pierde controlul intr-un spatiu public1 - frica de a se afla intr-un spatiu din care iesirea este dificila (lift 1 - atasament fata de camin (pot sta in casa chiar si ani de zile 1 - dependenta de membrii familiei1 - sentimente de neputinta1 - senzatie de corp imaterial1 - impresia de neverosimil fata de mediul incon&urator. Diagnosticul este de obicei stabilit de medicul psihiatru pe baza descrierii simptomelor. ,otusi trebuie avute in vedere si urmatoarele situatii care pot stabili diagnosticul cert0
#

$ - simptomele se datoreaza anxietatii si nu trebuie sa apara secundar altor simptome (cum ar fi halucinatiile sau obsesiile 1 ! - anxietatea trebuie sa apara in cel putin doua din urmatoarele situatii0 multimi, locuri publice, calatorii departe de casa, calatorie de unul singur1 # - evitarea situatiilor care determina anxietate trebuie sa fie sau a fost o caracteristica proeminenta. )aca agorafobia este in cadrul tulburarii de panica atunci pot sa apara atat semnele cat si simptomele atacului de panica, precum0 -transpiratie abundenta1 ameteala1 dispnee (dificultate in respiratie 1 eritroza (inrosirea tegumentului fetei 1 senzatie de lesin1 durere acuta toracica1 dificultate la inghitit1 cresterea frecventei cardiace1 greata"disconfort abdominal1 confuzie1 amorteala1 frica de a nu innebuni"moarte. 2areori se intampla ca o persoana sa prezinte toate simptomele in acelasi timp. ,otusi daca o persoana experimenteaza o parte din aceste simptome in acelasi timp, probabil prezinta un atac de panica. In cazurile extreme, simptomele il pot face pe pacient sa fuga din locul in care se gaseste intr-un loc in care se simte in siguranta. Acest lucru il poate face sa evite pe viitor situatiile care ar putea declansa simptome. )esi unii pacienti cu agorafobie simt anxietate marcata si disconfort cand pleca de acasa sau cand se gasesc intr-un loc public, totusi nu dezvolta un atac de panica. .nii dintre agorafobici pot prezenta semne minime de anxietate intrucat pot evita situatiile care le determina fobia. Agorafobia este de asemeni legata de alte tulburari cum ar fi depresia si tulburarea obsesiv compulsiva. Diagnostic diferential: .nii agorafobici au o anxietete mai redusa ca intensitate deoarece ei sunt capabili in mod constant de a evita situatiile fobice proprii. (rezenta depresiei, depersonalizarii, simptomelor obsesionale sau a fobiilor socilae nu exclude diagnosticul de agorafobie daca acestea nu domina manifestarile clinice. )iferentierea de fobia sociala (comportamentul de evitare se limiteaza doar la situatiile sociale poate fi dificila dar in acest caz trebuie sa primeze diagnosticul de agorafobie, diagnosticul de tulburare depresiva poate fi sustinut doar daca este identificat clar un sindrom depresiv complet. )iagnosticul diferential mai poate fi facut cu tulburarea obsesiv-compulsiva, fobii specifice (frica de lift , tulburarea de stress posttraumatic (evitarea unor stimuli asociati cu factori puternic stresanti sau cu tulburarea anxioasa de separare (evitarea parasirii domiciliului sau a unor rude . Exista si cazuri in care agorafobia apare fara un
3

istoric de tulburare de panica si se caracterizeaza prin0 -pacientul nu a prezentat pana in acel moment manifestari similare si nu i s-a pus anterior diagnosticul de tulburare de panica1 -tulburarea nu este cauzata de consumul de droguri sau medicamente ori de prezenta altor afectiuni1 -daca este prezenta alta afectiune, anxietatea data de agorafobie va fi vizibil in exces fata de cea asociata in mod normal afectiunii respective. Complicatii: - in functie de severitatea simptomatologiei, agorafobia poate limita sau face chiar imposibila o desfasurare normala a activitatilor in afara domiciliului1 - in absenta tratamentului unii bolnavi a&ung dependenti de familie pentru asigurarea conditiilor de trai1 - unii bolnavi apeleaza la alcool sau droguri in scopul diminuarii sentimentelor de frica singuratate, disperare.

Tratament Agorafobia este o boala tratabila prin mai multe mi&loace dintre care cele mai importante sunt 0 tratamentul medicamentos, psihoterapie, dar se pot incerca si metode alternative. %e poate obtine vindecarea iar daca nu se poate mentine boala sub control. In tratamentul medicamentos sunt utilizate in special antidepresivele din clasa inhibitorilor selectivi ai recaptarii serotoninei (%%2I , de exemplu0 -italopram, 4luoxetina, 4luvoxamina, (aroxetina, %ertralina, anxiolitice sau benzodiazepine precum si I'A5-inhibitori de monoamin-oxidaza si antidepresive triciclice. )ezavanta&ul %%2I este acela ca au efecte secundare destul de importante cum ar fi0 greata, gura uscata, diaree, cefalee (dureri in zona cefei , nervozitate, fatigabilitate (oboseala , sedare, anxietate, insomnie, anorexie, disfunctii sexuale. Psihoterapia cuprinde0 psihanaliza, hipnoza, psihoeducatia si altele. - tratamentul de expunere - sustine punerea in contact a pacientului cu obiectul sau situatia declansatoare de anxietate in scopul infruntarii fricii. 'etoda este similara cu cea a desensibilizarii treptate, dar spre deosebire de aceasta care promoveaza contactul treptat, tratamentul de expunere presupune o abordare directa a problemei1
*

- restructurarea cognitiva - scopul acesteia este de a inlocui ideile irationale asociate unei situatii cu altele, veridice si benefice, care au rolul de a indeparta frica asociata cu respectiva situatie. - tehnicile de relaxare (respiratii adanci, vizualizarea, relaxarea progresiva a musculaturii, etc. - pot atenua sau chiar opri simptomele de anxietate si panica. Tratamente alternative: -meditatia1 -meloterapia (terapie prin muzica 1 -inscrierea intr-un grup de spri&in1 -acupunctura.

(ot fi prezente simptome depresive si obsesionale percum si alte fobii asociate dar agorafobia poate fi si fara tulburare de panica.