Sunteți pe pagina 1din 372

SFINTUL

MARTURISITORUL
COLEctIA
c:l>ARINTI SCRIITORI

$1 SUB lNDRUMAREA
FERICITULUI pARINTE
IUSTIN
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE
Oigitally signed by Apologeticum
cn=Apologeticum, c=RO, o=Apologeticum, ou=Biblioteca teologica
digitala, email=apologeticum2003@yahoo.com
Reason: attest to the accuracy and integrity of this document
Location: Romania
Oate: 2005.08.1 15:30:20 +03'00'
COMISIA DE EDITARE:
Pr. DUMITRU SOARE (pre!iedinte), Pr. Prof. $TEFAN
Pr. Prof. BODOGAE, Pr. Prof. BRANI$TE, Prof.
NICOLAECHITESCU, Pr. Prof. G. COMAN, Pr. Prof.
CONSTANTIN ALEXANDRU Pr.
Prof. DUMITRU FECIORU, Prof. IORGU IVAN, Pr. Prof.
GRIGORIE MARCU, Pr. Prof. RAMUREANU,Pr. Prof.
DUMITRU STANIWA!E, CIUTACU (secretar).
ARINTI SCRIITORI BISE:RICE$TI
80

sFINTUL
{ MARTURISITORUL
- __
T1LCUIRI ALI! UNOR LOCURI
CU $1 ADINCI INTI!LI!SURI
DIN SFINTII
DIONISIE

GRIGORIE TEOLOGUL
TIPARITA CU BINECUvlNTAREA
FERICITULUI
IUSTIN
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMJ.NE
TRADUCERE DIN
INTRODUCERE DE
Pr. Prof. DUMITRU STANILOAE
EDITURA INSTlTUTULUI BmLIC DE MISIUNE
AL BISERICJiI ORTODOXE ROMANE
- 1983
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j

j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j

j
j
INTRODUCEREA TRADUCATORULUI
SflntuJ Max1m S-Q nascut anu1 580, cUntr-o fami-
Jje nu Constantinop01, cum se c1 lntr-un sat din
cum Viata 1ui, 11mba 1973.
la 9 fost lncred1ntat unei d1n Pa1estina,
de glnd1rea $1 1. La 614 se retrage
din Chrysopolis (Skutar1 de azi), de
Bosforului, de unde, 10 se Sflntul George,
din Cyzic. La 626 e sHit p1ece de aici din cauza unei 1ncursiun1
$110r.
ce trecut Grec1a $1 Egipt, se pentru ma1 muJta
vreme lntr-o d1n Cartag1na. A1c1 anul 646, ce1ebra dis-
cu fostu1 $i viitoru1 patriarh Constantinopo1u1ui, Pyrrhlls.
Ia 634, sflntuJ Maxim deven1se Ortodoxiei
lmpotriva erezie1 monotelite. La 649 11 vedem Roma, unde rolu1
pregatirea $1 unui sinod care, sub Martin
condamna monotelismuJ. [n 653 sf'intuJ Maxim $1 Martin slnt
adu$1 cu la Constantinopol. 655 e condamnat ac1 de un sinod,
pentru opozifja 1ui de monotelismuJ susfjnut de po1itica
$1 e exil Tracia. anul 656, respinglnd lncercarea
Constantin 1I de cl$tiga pentru monote1ism, prin ep1sco-
puJ Teodor de trimis acest scop sf1ntul Maxim este
adus Constantinopol, unde, noi lncercCiri zadarnice de
face renunte Jui, este torturat $i trimis din nou lntr-un
exil, Terebesis,
662 este adus lncii data la Constantinopol. Dupa alte lncerciiri
de cl$tiga, un sinod 11 anatematizeazii ucenicul 1ui, Anas-
tasie, $1 un Anastasie, apocr1ziarul Rome1 Constantinopol. Dupii
ce 11 se 11mba $i sflntuJ Maxim fost trim1s lntr-un
nou exil, coasta or1entalii Negre. Acolo mur1 la 13 augu8t
662, vlrsta de 82 ani, epuizat de torturi $i de
1. La Olivier Sources. Les rnystiques chretiens des origines, Paris,
Stock., 1982, 332.
6 SFINTUL MARTURISITORUL
moarte monah, de$i de mai mu1te ori j se oferise, renunta
opozJtie, scaunul de patriarh. Pe drept cuvint, el poartd apelativul
de fiind unul dintre cei mai mari teologi $1, acela$i
timp, un martir dreptei despre Hristos.
timpu1 petrecerii Cyzic compus prima scrierilor
: Primele epi,stole adresate lui ,Ioan Cubicula.rul, intre care cea mai
importantd este: Despre iubire (P.G., 91, 393-408); Cuvint a,scetic
(P.G., 90, 911-958); Capetele despre dr,agoste (P.G., 90, 959-1073);
Cele 100 capete delspre de Epifanovici, Kiev,
1917). Aceastd despre viata autori
anteriori : Evagrie, Marcu Ascetul, Diadoh Foticeii.
perioada dintre 626-634 doua de scrieri du-
hovnice$ti. Dar acum eI aprofundeaza bazele teologice ale acestei vieti.
de clnd era Cyzic pusese baza doua operei sa1e :
Despre diferite locuri cu adinci intelesuri din sfintii Dionisie
Grigorie (Ambigua, P.G., 91,1032-1417). De 634 compus $1 prima
te acestei opere, care explicare expresiei 1ucrarea
lisus Hristos, de Dionisie Areopagitul, lmpo-
triva inierpretdrii ei de erezia monotelita care de cur1nd.
Tot din dar partea lnt1i scrierii mentJonate,
scrierile: Explicare la TaHil nostru (P.G., 90, 743-768), Cele
200 capete despre teologie ioonomia intruparii, Despre
(P.G., 90, 1083-1146) $i, de asemenea, Quaestiones ad Thalasium
(P.G., 90, 743-768) $i Mystagogia (P.G., 91, 658-718).
lnceplnd din 638, apar numeroasele scrieri din grupa 1mpo-
triva monote1ismuJui, referitoare ce1e vointe Hristos, gru-
mai a1es Opuscul.a theologLca et polemica (P.G., 91, 9-286).
Antimonotelitd este $i scrierea Disputatio cum Pyrrho (P.G., 91, 286
-354).
acest vo1um, traducere scrierea: Des-
pre diferite locuri cu multe adinci intelesuri din sfintii Dionisie !;ii
gorie (Ambigua). e doua mare scriere cu substrat
teo10gic sf1ntu1ui Maxim, aldturi de Quaestiones ad Thalasium.
8herwood demonstrat mai a1es Ambigua avem cea
mai respingere mitu1ui origenist despre unitatea initJa-
tuturor spirite10r Dumnezeu (henada), despre
din unitate, despre trupuri $i despre relntoarce-
lor unitatea cu depunerea trupuri10r (The Earlier
Ambigua St. Maximus the Confessor and his refutation of the
genism, Romae, 1955).
ace1a$i timp, 8herwood demonstrat unele capitole din ce1e
200 de capete despre 1, 2, 3, 10), despre care Urs von
INTRODUCEREA TRADUCATORULUI
"1
thasar spusese cii slnt inf1uentate de origenism (Die gnostischen Centu-
rien, ed Fr.i.Br., 1941), cuprind aceeal)i respingere origenismului
ca Ambigua cit., 107), dar mod mai concentrat, ca semn cii
slnt scrierii Ambigua. DupQ Sherwood, de-abia sflntu1
xjm fundamentat dep1jn $j defjnitiv lnviitatura Bisericii
lmpotriva origenismului.
lncii nu unitate deplinii privind ipoteza
cii ideiIe origeniste, sustinute secolele urmiitoare lui Origen de di-
aderenti - I)i cu deosebire sf1r$ltul secolului I)i
prima jumiitate secoluJui VI-, de Origen lnsU$i forma
care au fost de acel)tia, sau dacii acestea slnt concluzii exa-
gerate trase de ace$tia djn De principiis lui Origen. Deosebi-
aceasta de - marea majoritate cercetiitori1or care
socotesc cii erorile origeniste de Origen 1nsu$i, $1
cltiva care sustin cd s1nt concluzii exagerate din amintita
1ui Origen - se datore$te faptuJui cii origenistii nu s-a
piistrat textu1 ei original. Nu se cunoaf;>te declt traducerea latinii
lui Rufin, fQcutd 398. Ruf1n lnsu$i mdrtur1se$te cd fQcut acea-
traducere cu scopul de Or1gen de pentru erorile
1ui, vinii ce i se atribuia, zice mod nedrept, folosind un text de
care spune cii lmpiinat de interpoldri eretice, care lnJQ
turat, sau modificat, dar asigur1nd cititori cii fiicut aceasta
spiritu1 adevdratei 1nvdtaturi lui Origen. legdturii cu afirma
rea lui Rufin cii textu1 lui Peri Arhon (De principiis) fost lntesat cu
mu1te interpoldr1 eretice, de care curdtit, se nasc doud 1ntrebiiri :
1) De ce s-au folosit ereticii tocmai de aceastd Origen
tru a-$1 p1asa ea erorNe $1 2) cum de nu S-Q piistrat vre-
mea lui Rufin nici un exemplar corect acestei opere lui Origen?
Ortodoc$1i n-au avut $1 ei dor1nta sii menfjnd, copieri, textu1 ade-
acestei ?
Afirmat1a Rufin greu de 1ntemeiat $1 prin cii 1ncd
Eusebie de Cezareea - niiscut 265, deci vreo zece ani dupii
moartea Origen, $i ucenicu1 lui Pamfi1, r1ndul siiu ucenic $i mare
admirator lui Origen - sustine une1e idei origeniste, ca, de exem-
plu, un anumit subordinat1anism semiarian, $i scrisoarea
ciitre Constanta, sora lmpdratului Constantin cel adversitate
1mpotriva Icoanelor, cu argumentu1 origenist cd trupul lui Hristos s-a
schimbat slavQ lnviere. G. F1orovsch1 spune: Eusebie fost
origenist $1 scr1soarea catre Constanta e scrisd limbajuJ orige-
8
SFINTUL MARTURISITORUL
nist 1 bts. Pe de parte, chiar textu1 purificat de Rufin abundii
erori1e, cum vom vedea mai lncol0.
De aceea chiar traducCitorii recenti Jimba lrancezii traducerii
latine lui Rufin, Crouzet $i Simonetti - de$i manifestii dorinta de
u$ura lntrucltva pe Origen de erori1or pe care diler1tIi aderenti
(lncii de Rufin) le considerii lui, sii dupii
lui, - socotesc cii procedeul lui Rufin fost simp11st
$1 exagerat. Ace$ti traduciitor1 spun: pune cauzii posibi11ta-
tea unor astfel .de 1nterpoliiri, e de regretat cii Rufin mod
prea s1mplist probleme susceptibile de solut1i mai valabi1e 2. $1 con-
tinuii: ln concluzie versiunea Rufin meritii lncredere, dacii e luatii
ca ceea ce este: ca parafraza general dar ca tradu-
cere.
Treclnd lnsii fragmentele riimase din traducerea lui leronim -
Epistola catre vitus, de acesta 401, cererea unor
1ndignafj de infidelitatea traducerH Rufin - ca $i excerptele din
()rigen, confinute cele douii Ep1stole lmpiiratului lusti-
nian, d1n 543 $1 553 - tot ce1 do1 traduciitor1 francezi spun: Fragmen-
tele lui leronim lustinian completeazii ceea ce omis Rufin. C1nd
opozitie cele douii contrad1ctorii, da drep-
tate $1 uneia $i aJteia... pentru dovedi cii Origen fost ere-
tic $1 Rufin infidel, Ieron1m fiicut mai expJicit ceea ce era mai putin
exp1ic1t Rufin $i reflectii interpretiiri1e put1n lntelegiitoare ale le-
ronim cit., 28).
$1 Crouzet $i Simonetti dau un exemplu: Astfel, cele patru
discutii asupra corporalitiitii $1 necorporalitiiti1 finale fiintelor spiri-
tuale, Or1gen motivele pentru $i contra fieciirei dar
lectoru1ui concluzia de el. Rufin, redlnd cele
doua ipoteze, acorda pr1vi1egiu celei corporaJitatfi, rezumatu1
... Ieronim se vede
numai cit., 29).
/n general leronim, Epistola catre Avitus, alcatuind un flori1egiu
de eretice (din textu1 lui Or1gen), din contextul $i
prezinte dogmatice ceea ce era latura
unei lntr-o d1scutie. Fragmentele leronim ne dau deci
ce Rufin omis sau $i opun unei partJa1i-
tate inversa ... Trebuie repuse aceste fragmente contextuJ care-l
1 bis. Origen, Eusebius the controversy, in Chu:rch History,
Jlr. 2, 1950. Dupa voprosu
in Messager du, Patriarche russe Europe Occ.identale, 56, oct.-dec. 1966,
244.
2. De Principiis, in Sources Chretiennes, nr. 252, 1978, in Introd., 24.
INTRODUCEREA TRADUCATORULUI
9
pCistreazCi numai versiunea Iui Rufin ... Ieronim are, tendinta
de prezenta ca apodict1ce al1rmatiile Or1gen, despuindu-Ie de lor-
muIarea dubitativCi care se aflCi din abundentCi nu numai Rufin,
ci toate operele grece$ti (aIe Iui Origen)>> 29).
Precum se vede, Crouzet $i Simonetti voiesc sci U$ureze Iui
Origen pentru concluziile gravelor erori pe care Ie-ar li tras din
opera lui, De principiis. ei recunosc, impIicit, cci ceI putin adm1te-
rea de cCitre Origen acestor erori, alternatiVe ipotetice, lncurajat
alegerea de cCitre origeni$tii" uJteriori. oare admiterea, mCicar
ca alternat1ve ipotetice, unor posibilitCiti contradictorii,
de 1nvCit(ituri1e ferme credintei, nu ne osci1are su-
f1etuJ Origen lntre credinta Bisericii $1 contradic-
?
Crouzet $1 Simonett1 scuze aceste oscildr1 ale lui Ori-
gen, de eI, Peri Arhon, unei teologii de cer-
cetare, de unor drumuri lntr-un domeniu necunoscut
$i nestabilit ca teologie Iase de ci-
titorilor 49-51). Apoi, prin faptuJ Dumnezeu nu fi lnchis
formuJe teologice poate li un teolog sistema-
tic ? P,oate lnchide pe Dumnezeu lntr-un principiu pentru
ge consecinte Iogice, clnd Dumnezeu este, simpIitatea Lu1
dincol0 de cuprinderii 10gice $i trebuie lntrevdzut pe lnulti-
plicitate de adeseori antitetice ?" 51).
se cci Crouzet Simonetti se lntr-o contrazicere
clnd voiesc, pe de parte, sci scape pe Origen de concluziile ce s-au
tras, de diversele origenisme din opera Iui, iar pe de alta, admit posi-
ca Origen sci fi propus unele opinii contradictorii releritoare
Dumnezeu, ba dau chiar ca sigur acesta. De ce s-ar mai deza-
proba acest caz cei ce au tras din opera lui Origen astfel de conclu-
zii socotite contrare biserice$ti, clnd Crouzet $i Simonetti Ie
considerCi ca pe n1$te ipotetice admise de Origen?
aceasta Ior se pare : pe de parte, ei
despovdreze pe Origen de anumite concluzii din opera lui, soco-
tindu-le gre$ite ; pe de ei Ie admit ca propuse chiar de Origen ca
alternative contrare Bisericii.
$i mai ni se pare pozitie, anume aceea pe care
lnt11nim chiar azi teologi din juruI nostru; ace$tia erori1e
de V -Iea $i VI-Iea ecumenic 3, baz1ndu-se pe
autoritatea lui Origen. 1i atribuie Iui Origen toate erori1e orige-
niste de douCi Sinoade ecumenice $i tocmai aceasta gCi-
3. Mansi, conciI., 396--400, 632.
10
SFINTUL MARTURISITORUL
sesc un temei adoptarea 10r. un Origen, socotit sustindtor
direct sau cauza tuturor opinii1or origeniste condamnate de doud sinoa-
de, $i hotdrlri1e acestor sinoade, ei a1eg acest Origen. Auzim astfel
unii dec1ar'ind cd nu existd iad, pentru cd Origen nu admls.
de asemenea e cazUJl sd se precizeze: s-ar ad-
mite cd vina lui Origen e mal micd prin faptul cd nu sustinut ca sl-
gure erorile origenlste ce s-au tras ulterior din Peri Arhon.
Dar, indiferent de aceasta, nu se admite ca drepte erorile origeniste
condamnate ca eretice de doud Sinoade ecumenice, considerate de Or1-
gen ca ipoteze, $1 de aderentii ca certe.
Nu poate admite nici relativismul Crouzet $i lui S1monetti
ce prlve$te d,octrina cre$t1nd despre Dumnezeu. drept Dumne-
zeu e mai presus formulele lnguste ratiunii noastre liniare.
nu putem admite privinta LUi nici antiteze care se anuleazd reciproc;
de exemplu, FiuJ este $i identic $i neidentic fiintd cu
cd vom $1 timp nu vom trupuri.
ln cuprinsuJ dogmelor slnt antiteze, sau paradoxur1, dar de alt ordin,
cum $i existenta persoane1 existd asemenea ant1teze sau paradoxuri :
e mereu identicd $i totu$i mereu noud, nu cd e $1 $1 neiden-
esentd.
Odatd acest lucru, vom prezenta or1genismuJ cum
a fost el condamnat de doud Sinoade ecumenice, chiar Origen nu
a sustinut tot continutul ca sigur Peri Arhon. OrigenismuJ
acesta, cum fost condamnat de Sinodul V $i ecu-
menic, nu se 1ntreg $1 sustinut ca sigur ln traducerea Rufin, ci
ln fragmentele Ieronim, cele scrisori lui Iustinian $i ln
alte documente de care folosit el. TextuJ din P.G., 11, $1 cel mai
grijit, Koetschau 4, reproduc traducerea latind lui Rufin, dar
$1 fragmenteJe lui leronim $i Iustinian. Koetschau, Introdu-
cerea editia sa, doctrina din aceste texte provine
de Origen.
Mai nou, sistemu1 origen1st e redat de Jonas 5, care se folo-
se$te de textuJ publ1cat de Koetschau $i de Introducerea acestuia
editia Am1ntim cd Jonas e acord, ln considerarea lui Origen ca
autor tuturor eroriJor condamnate de cele doud Sinoade, $1 cu
4. griechischen chrjstlichen SchriftstelIer der ersten drej Jahrhunderte,
genes, Bd. Lei;pzig, 1933.
5. Evans, Von der Mythologie zur Philosophje, ed.
1966: ,Din :priviI1ea generala de mai sus rezutta ca s,pecu:Lativ nefal-
sifioat nu s-a pastrat textul De al RUJfin, ci fragme-ntele produca-
toare de erezii extrasele doctrinare, tocma,i partea s.pecula,tiva era cea
heterodnxa 178).
lNTRODUCEREA TRADUCATORULUI
11
6 . $1 cu G. F1orovschi. UJtimuJ 11 vede Or1gen
$1 de diferite forme monof1z1smului, inc1usiv de monotelism, cum
vom vedea ma1 ba chiar $1 de iconoclasm, cum am mai

Ac1 amintim numa1 judecata Florovsch1 asupra unora din erezii-
Evagrie, de sf1r$itu1 secoluJu1 -lea, socotite de Florovsch1
avlnd drept Origen, motiv pentru care fost condamnat $1
de S1noduJ V -Iea, cu Origen. ero-
sustinute de el1n acord cu Origen - mi$carea e $1 Dum-
6. Otto Bardenhewer, Geschichte der Literatur, 1914,
103, declara Origen numai pina 1a un anumit grad glnostic : Aerul tn care
respira el l-a profund decit dadea el insul1i seama. devenit
el p1na la unanumit grad, gnostic. a cazl1t vlictima perico-
lului suprapretuirii gnozei defavoriI[ credintei,
pozitivismului biserioesc cetos. Mai mult, polate e exagerat, to-
nu e ne1ntemeiat ceea ce spune Porfiriu (contemporanul aJ lui) despre
Origoo: comportarea vietii sale era d\1:1man al legilo,r (sta,tului pag1n);
con<::eptii1e sccle despre lucru:ri despre fiinta lu.i Dumnezeu era lnsa un elin
a introdus filosofia elinilor mitu,rile straine, iudaice (la Eusebie, Ist.
bis., 19, 7). Sherwood, descriind erorile o[!igeniste, ca autor 1011'
cind pe Orige!ll, cind pe origeni.o;;1i cit.).
Juan Miguel G&liguess (MaXime Confesseur, 1976, Paris, Beauchesne) spune:
Sherwood a demonstrat mod definitiv ca Ambigua 11 canstituie un raspuns
teologic dat origenismwui sistematic transmis in mediile monahale prin traditia eva-
gria'lla ... , medii care se fo10seau de anumite ambig;uitati aJ.e lui Grigorie Teologul
pentru a sprijini convingeri1e fundame:ntale ale origenismului, erijat
sistem: apocatastaza, preexistenta sufletelor, dubla creatie, caderea spiritelor
materiala prin paoat etc.. Dl1pa Gariguess, sfintul Maxim se sprijina, Impo-
triv.a acestui sistem, pe alt sistem, pe cel luJ Dio!llisie Areopagitul, dar, tot dl1pa
Gariguess, sfintul Maxim se la,sa influent<lt ,prin Grigorie de Nyssa de teol-ogie
spLrituala destul de de cea a Origen. nar atit Origoo, cit Evagrie
Grigorie de Nyssa, sint cititi de sficrltul Maxim cadrul unei traditii spirituale mai
vaste: e vorba de curentul macarian, care s-au scaldat deja oa;padocienii
special Grigorie de Nyssa" de 1a care Diodoh al Foticeiia reluat ce1e mai intere-
sante intuitii ale origenismull1i 30-31).
credem ca sfintul Maxim, respingind punctele doctrinei origeniste pri:n
ziunea dionisiana, a ridicat origenist-evagriana, mod mai accentuat
decit curentul din planul ei imanent uman - care strafundurile inimii
wnane er,aUi cu Dumnezeu - relatiei omului cu ceI
Caci, daca la Origen umane fac parte di:n esenta divina, la sfin-
tul Maxim ele fac p.arte din creatie. Iar ideea ratiunilor, pecare iffiJprumuta de la
Origen, nu prezinta Dumnezeu de a fi definit prin e1e, deci marginit.
Dumnezeu prin apofatismul - a$a cum il prezinta Grigorie de Nyssa
Dionisie Areopgaitul -=- mai presus de orice ratiune.
GaI1iguess <lre lnsa dreptate cind spune ca sflntul Maxim opune imanentismulul
origenist transcendenta divina evidentiata de Dionisie .f,.reopagitul. Prezenta luli Dum-
nezeu ca imanenta l,n spiritu1 uman, deci 1ui Dumnezeu, le con-
sidera proprii Origen Alndrew Louth. Dupa acesta, penJtru Origen "intunericul
lui este numai faza ca,re trebuie sa trecem, nu ultima, ca la
Grigorie de Nyssa, sau DiOlJlisie Areopagitul. vede intunericul datorindu-se parte
lipsei noastre de efort. Ciici cunoscindu-ne rpe cunoa$tem pe Dumnezeu (The
Qrigins the christian mysticaI tradiUon, London, 1981, 66). Din partea noastra
aprobam ideea acestuia ca 1umina 1a care trece uman, depa$ind intu-
l\ericul, nu are splritualitatea ortodoxa numaidecit sensul unei 1umini ima-
nente spiritl1lui uman. Chiar lumina aceasta este ceva mai presus de intelegere,
un apofatism tI'amscendent, cu care totu$i ne putem pune in legatura, cum aratat
,>fintul Simeon Noul Teolog sfintul Grigorie Palama.
12
SFINTUL MARTUBISITOBUL
nezeu nu e ci suf1etu1ui, fiind cd suf1etU1
adlncuI Iui spirit e de esentd cu Dumnezeu - mai sust1nea
- dupd Florovschi - cu cd nu trebuie lndrep-
spre lisus ceI lntrupat, lntruclt rdmas cu trupU1 dupd
lnviere, $1 nu e propriu-z1s Dumnezeu, c1 spre acest Dumnezeu imanent
sufletu1ui. Monahii din Egipt protestat lmpotriva acestui lndemn,
adus de un de se 1ndrepta rugdciunea spre
abstractQ 7. Serapion, care 2ncercat de rugaciune, stri-
gat: Vai mie, mi-au 1uat Dumnezeu, bine nu fi
aici. Cui sii mii 1nchin ? Spre cine sd md lndrept ? Nu $tiu.
ditia monahalii adus corectare mO$tenirii lui
Evagrie, reduclnd rugiiciunea curatd rugdciunea inimii,
spre Cuvintu.l adicd rugQciunea [jsus. Florovschi,
cdruia 11 urmeazii, cuvinte1e amintite, Ozolin 8, spune : du-
hovniceascd monahi1or din hristocentricii ru-
... Cum $1 ce mQsurii trebu1e menfinem ch1pul Fiu1ui
Dumnezeu ce1 1ntrupat, rugdciune 1)1 nevointe1e duhovnicel)ti ?
tn pIob1ema origeniste, lnceplnd cu Origen
1nsu$1 9.
Dar acum vedem maj lnt1i de s-Q f010s1t lmpQ-
Iustin1an ce1e scrier1 $1 cele zece
me formu1ate sf1r$1tuJ ce1e1 d1nt1i $1 ce1e cinsprezece de sf1n;itu1
ce1ej de doua, lmpotr1va 1u1 Or1gen, anatematisme adoptate de S1no-
dul endem1c de 543, din $1 de ce1 ecumenic de 553.
Le vom indjca acestea $i vom cupr1nsU1 dupd expunerea 1u1
Sherwood. Cdci dupd Sherwood, punctu1 de p1ecare combater11
origenismului de cc'itre sf1ntul Maxim aceste scrisorj $1
tematisme Cilt., 87).
Sherwood, ce observii ce1e mai muJte din scr1eri1e
genjste djn secolul VI-1ea s-au p1erdut, dec1arii : Dar deoarece jntentia
nu este at1t de mu1t sd cercetam diferitele forme doctrinei
origeniste, ci degrabd sii vedem cum a apreciat $i respins
documentele care posediim, privintd nu
slnt cu totuI cit., 75). $1 lrtl)irii aceste documente
ordine cronologicd, dlnd cea mai mare celor care
folos1t lmpiiratul Iustinian sale $i SinoduI V ecu-
menic, anatematisme1e adoptate.
7. Sfintul Ioan Cassian, Conierence Il, "Sources nr. 54, Paris,
72.
8. Ozolin, cjt., 250.
9. The Antropomorphites jn the Egyptian Desert, la Ozolin, cit., 251.
..
mTRODUCEREA TRADUCATORULUl
13
lnt1i mentioneazCi comentariul de Scythopolis Ierarhia
bisericealsca lui Dionisie Areopagitu1 (cap. 3, 6; P.G., 577
comentariu ce este scris anul 514, clnd origenistu1 Nonnus in-
oua Lavra, 542, clnd moare sfintul Sava, egumenul 011 La-
vre, timp care loc recrudescenta origenismului Palestina
75). comentar1i1e de Scythopolis cii
lngerii nu se purificii de un pacat cCiderii, ca oamenii, conform
mat1ei Origen: Nu vreuna din puterile
cum glnde$te Or1gen $1 cei ce primesc 1dei1e lu1, care spun cii, pro-
cu lntoarcerea fieciireia de bogiit1ile cere$ti, prime$te numele
$i sau aceea e de un corp mai mult sau mai
putln u$or ca pedeapsii pentru lntoarcerea ei spre riiu. lntr-o altii
spune: Sii nu glndeasca vreunu1 din 1nit1atl1 Ori-
gen cii prezent lui perversa, ca se produce cii-
dere, $i iarii$1 ciidere minti10r cum spune
gen prima carte lui, De principiis. $i scurt dupii
Dupii :1mplinirea tuturor acestora, se produce curgere
= cuvlnt folosit $i de sfintul Grigorie de 10cu1
explicat de sf1ntul Ambigua, cap. 7) ciidere.
citeazii din Evagrie (Cent. 78 79). despre pur1f1carea lnge-
de Dionisie Areopagitu1, de Scythopolis spune:
cii ei $1 cii (Dionisie) nu spune cii
demonii slnt pur1ficatl, cum spun cei ce declarii cii demonii slnt $i
ei mlntuiti lmpreunii cu sfintii apocatastaza mitologica (La Sher-
wood, op.cirt., cit.).
Un document din secolul VI-lea, care slnt respinse
Origen $i slnt Raspunsurile lui Varsanufie Ioan, doi pd-
r1nti duhovnice$ti cu din
mur1t pe 540, date de ei celor ce-1 lntrebau despre
Origen $i Evagrie trebu1e sd dateze din trei1ea sau dece-
niu secolului Dec1 putut fi folos1te Ius-
tinian de 543. Sfatul e scurt: Feriti-vii
de lnviifiituri diavole$ti $i nevoiti-vii cu de
totu$1 citire Evagrie ce folositor pentru
suf1et. UcenicuJ cere sfat lnt1i despre suf1e-
tu1ui, despre care ce1 ce-l citeau Or1gen, Did1m $1
grie. observii CQ nu vorbe$te despre precum n1c1
despre UcenicuJ spune cii acestor doctrine se
bazeazii $1 pe sfint1i Grigor1e de $1 Grigorie de Nyssa.
fost pentru sf1ntul respinge origenismul,
unele 10curi cu din sflntul Grigorie de
14
SFlNTUL MARTURISITORUL
clar, zice Sherwood: ln anum1te cercuri monahale scrier11e lui Or1-
gen, Didim $i lui Evagr1e erau curente ; ce1 ce expuneau doc-
trinele despre preexistentii $1 apocatastaza ciiutau acopere cu
scr1erile celor doi Gr1gor1e din Capadochia. s1tuat1e care eveni-
mentele teolog1ce din timpuJ Iustinian nu au schimbat-,o ln esenta,
cac1 $i ln secoluJ Sherwood, cit.,
p.77)9bls.
EdictuJ scrisoarea primii lui Iustinian $i anatematismele adau-
gate dateazii din 1anuarie 543. G. Bardy 10 presupune ca acest edict este
dependent mai aIes de Libellus al Sofronie Gelasie, lntoc-
mlt cererea patri,arhului Petru IerusalimuJu1, $i cupr1nzlnd sea-
ma de excerpte din Peri Arhon. Libel-ul fost tr1mis de patriarh lmpa-
Iustinian. Crouzet $i Simonetti spun de acest libel : TextuJ frag-
mentelor din lui Petru Ierusalimului, adunate de cei doi mo-
nah1, reproduce probabi1 ln texte din Origen. slnt verificate
prin potrivirea cu Rufin $i Ieronim. Dar nici nu redau contextul
$1 prezinta ln forma ceea ce Origen sub dubita-
tiva, proced1nd ca $1 Ieron1m cit., 39). Dar am 1ipsa de te-
mei scuze10r aduse 1ui Origen de Crouzet $i Simonetti. Ei mai
Textul acesta Iustinian or1genismuJ posterior
cu doctr1na lu1 Or1gen, atribu1ndu-i '$1 doctrinele Evagrie PonticuJ,
sau lu1 $tefan bar 11. Acestea Origen spe-
culat1i1e or1geniste din secolele IV $1 VI, care reproduc, desigur, ln
te, ,baza ipotezei lu1 Or1gen, s1stemat1z1ndu-le ... , deformlnd echi1ibrul
antitezelor, supr1mlnd tot caracteruJ 10r de cercetare ci't., 33).
Am lnsa $i echivocuJ re1ativist 1mp1icat ln aceste opinjj lu1
Crouzet $1 S1monetti asupra lui Origen.
Sherwood spune $1 cii Iust1nian vizeaza $1 condamna, ln ed1c-
lui, origeni$tii din timpul sau, dar 11 vizeaza ca sursii
$i Origen. Iustinian z1ce: sustin Origen $1 doctrinele lu1
9 bis. Deci se sustinusera aceste ,idei cu autoritatea Or,jgen.
10. Le texte du Justinien, Recherches des sciences
reIigieuses, 10 (1920), 224-252,
11. Sherwood spune ca scrierea acestui ciilugar siriarn, sfintului le-
poate starea de a unor cercuri monahale, dar ramine afara de
curentuI principaI evagrian-or,igenist 74). Crouzet socotesc ca ea a
fost principaluI origenist din secoluI VI-Iea. Ea e a
de creatia lor egaHtate Ia oaderea distlingerea !or
apoi la lor la apocatastaza, chiar pe Hristos numele,
chiar numele divirn,absorbirndu-se UIIlitatea completa, de esenta divina.. Hristos
e5te minte divina ca toate mintiIe, dar care ll-a la cadere, devenind
prin intrupare capetenia lor provizorie cit., 44-45), Acest origenism a fost
vizat de IuSltinian de Sinod, pentru ca el era combatut de din Palestina
45).
TRADUCATORULUI
15
eline, maniheice, care cazut groapa. Cum fi nu-
miirati cu clnd susfjn persoana acelula care rlvnlt sii
cii moc1rla elina, manihe1ca, ar1anii altor eretici ? 12. Iustinian
direct de timpului sau, dar vede cauza erori1or
Origen. Locuri1e referMoare Or1gen singur slnt de cele mai muJte
or1 deosebite de cele referitoare origeni$ti. Dar cele din urmii
calificd doctr1nele acestora ca provenind din aiurelile, din mituJ, sau
dln blasfemia lui Origen Sherwood, cit., 78). expo-
zitivii epistolei lui Iustinian este lndreptatd lmpotr1va origeni$ti1or
contemporani; decretuJ ce urmeazii anatemele, zece numiir, slnt
lndreptate Jmpotriva Origen scrieri10r lui numai indirect 1m-
potriva origeni$ti1or (Idem, cit., 79).
Prima eroare combiitutii edict, cu texte djn sfintii piirinti, este
preexistenta sufletelor. doua, cea despre trupuri1e forma
de baIon (deci aam exterioare sufletului). legiiturii cu aceasta se
aminte$te de eroarea cii pedepsele din viata viitoare un
de aceea demonii fi restabi1Jti starea de lnceput.
Se adaugii ca exempIificare 24 fragmente din operele Ori-
gen $i cele 10 anatematisme (Evans Jonas vorbe$te de 9
se da atent1a principa1ii preexistentei $i apocatastazei, dar se
tematizeazii cii FiuI $1 DuhuJ slnt mai mici ca apoi cii
puterea divina e miirgjnitii $i cii genuri1e specii1e slnt coeterne cu
Dumnezeu. se ocupii cu mituJ caderii trupuri, cu restaurarea !;i
cu ciideri, deci $i cu afirmarea altor lumi; s11r$lt, cu ciideriJe
minti10r starea de suf1ete, cu Hristos ca avlnd $i un suflet preexis-
(Idem, cit., 80, 81). Ideea cii genuri1e $i specii1e slnt coeter-
cuDumnezeu, dar indivizii cadere, ascunde conceptie
panteistd 1mpersonalistd. Urclnd Dumnezeu, fiintele 1ndiv1duale
intra starea unitdti1 impersonale. Ideea aceasta gasim $i
Meister Eckart, care sustine ca cOn$tiinta individualii este stare de-
ciizuta $1 trebuie sa lepadiim de $1 sii contopim cu esenta di-
vinii. Fatii de aceastii idee, sflntul Maxim dezvolta ideea cii genuri1e
!$i specii1e nu se cunosc declt indivizi, deci, oameni, persoane.
aceasta afirma val0area persoanelor umane ivite odata cu specia
umanii $1 durata eterna.
Sherwood afirmii cii scrlsoarea Iustinian nu e atinsii,
combatere, inima origenismului. folose$te mod simplu citatele
din Sf1nta Scrjpturii $i sfintii piirinti. De aceea fost necesara resp1nge-
doctr1narii care face sflntul Maxim Ambigu:a.
12. Acta conciliorUn1 oecumenicorum, ed. Schwartz, 192-201, la Sher-
wood, cft., 18.
16
SFINTUL MARTURISITORUL
Un document ln care se amintesc, pentru fj abjurate, uneIe
erori origen1ste, este Libellus Teodor de Scythopolis, de 552.
Trei sferturi din slnt identice cu continutu1 edictuIui Iustinian, de
543. Dar aminte$te $1 de sf1r$ituIui trupuIui Iui Hr1stos,
care e ln cu doctrineIe expuse ln edict, Iui Hr1s-
tos va avea un sf1r$1t $1 noi vom fi cu Cuvlntul unindu-Se
cu n01, cum c1nd S-a din Fecioara. Aceste puncte vor avea
Ioc ln anatematismeIe 12-14 d1n 553 (Sherwood, cit., 83).
Un document ln care sub aparenta de stricta ortodoxie se
1nd1rect anumite origen1ste e scr1erea Impotriva nestorienilor
(monofjzitiIor) ln (P.G., 86, 1268, 1396), scrisa
543-545 de un care se nume$te Leontie de Bizant. ln scr1e-
se sufJetu1 este substanta ln lnsu$i, ln re-
cu Aceasta face pos1biIa ideea preexistentei suf1etllIui $i
doctrina isocr1$ti1or (Sherwood, cit., 83). Sf1ntuI Maxim dez-
volta lmpotriva idei sufletul $i trupu1
lntregu1 uman $i de aceea nu fi cugetate dec1t ln reciproca.
notita origenismuJui se $1 CyriJ de Scythopolis
care descrie ln Viata sfintului Eutimie, din anuJ 546, lntrevedere cu
Chir1ac. Acesta respinge puncteIe origeniste afJate ln edictuI
Iustinian, din 553, dar ln pIus unuI $1 anume aceIa ca cum Hr1s-
tos mintea care S-Q lntrupat, deci nu persoana Sfintei Treimi),
da directie acestei Iumi, dupa restaurare, chiar demonii
produce Iumi, sau eoni. La sf1r$itu1 Iumilor trupuri1e vor avea for
ma de baIon, vor fi distruse ca $1 ceI Iui Hristos, ca fie
spiriteIe egaIe cu Hristos. Aceste doctrine, spune Ch1riac, provin de
P1tagora, PIaton, Origen, Evagrie, Didim (Sherwood, cit., 84) .
. de remarcat $i ln ceIe 15 anatemat1sme, cu care 1$i 1ncheie
Iustinian edictul din 553 catre SinoduJ ecumenic d1n acel an, se men-
tioneaza ln pIus, sau se mai mult, erorj]e or1geniste refer1-
toare Hristos, pun1ndu-se ln sarcina P1tagora, PIaton, PIotin,
Or1gen.
Sherwood crede sf1ntu1 Max1m nu se ocupat ln Ambi-
gua cu erorile hr1stologice. Dar ln afirmarea sau
firii omene$ti restabi1ite ln direct1a ei ln $1 pr1n Hr1s-
tos, se sf1ntu1 Maxim $i de
despre Hr1stos. La sf1r$ituJ scrisorii Iustin1an se spune: Dar
urmlnd Scripturii dumneze1e$ti, sufIetu1 fost
cu trupu1, $i nu unul lna1nte, dupd eI, cum spune
ua doctr1nd Origen (Sherwood, cit., 85).
Dar ln apreciere mai generaJQ esentei
origeniste. Aceasta se vede cel mai bine frecventa folosire terme-
:XTRODUCEREA TRADUcATORULUI
17
nului enada, care s-ar afJa fiin/e1e spiritua1e lnainte de ciiderea
trupuri (SherwoDii, cit., 85). tema de care porni respin-
gerea origenismu1ui Ambi,gu,a a sf1ntului Maxim (cap. 7). Termoou1
se g6.se$te Origen $i lntr-unu1 din excerptele din Origen, adause 1a
fJrima scrisoare 1ui Iustinian (ldem, cit., cit. $i 73). Origen
Cum s-ar exp1ica marea varietate lumii altfe1 declt
prin varietatea celor din enadii ? (Idem,op. cit., 73 ; De
cipHs, 2, 1, ed. Koelschau, 107).
acest document 1ui Iustinian termenu1 henada revine nu mai
putin de zece or1. La Illstinian, termenul contextul descris.ast-
te1: fi depunere lrupurilor, Domnu1 depunlnd cel dint1i
trupu1 apoi tot restul ; $i toate fj duse iarii$i aceea$i unita-
te (11enada) $1 deven1 m1nti cum au fost preexistenta 10r. Teza
baza acestui pasaj $1 a altora este aceea unei
mi$cCiti ciclu. Anatema fina1ii condamnii idee modu1 urma-
tor: Dacil cineva zice ca starea mintilor f1 aceea$i ca lnainte clnd
ele n-au cOborlt sau n-au ciizut lncil, sau cil lnceputu1 este acela$i cu
sf1r$itul $i sf1r$itul este miisura lnceputulut, sil fie anatema (Sher-
\vood, op.cH., 86).
aceasta este cu adeviirat - spune Sherwood - piitrundere
inima origenismulut, e greu de pus lndoialii cit., 86).
zice $i Acest ciclic lumii, ca unei ve$nice reln-
toarceri, lnviltatura cre$tinil de ceea ce e mai esential cre$ti-
nismului : de caracterul unei unice $i definitive pentru sau con-
tra Dumnezeu 13. $i lntoarcerea cerc individu-
atiuni10r nu mai cunoQ$te odihna acelora$i persoane, Dum-
nezeu.
Ceea ce Iustinian surprins, mod neref1exiv, aceast6.
formulare, dezvoltat larg sf1ntul Maxim, arilt1nd sf1r$itu1 fiinte-
10r create con$tiente e perfectiunea sf1r$it ceea ce primesc 10
lnceput.
*
Vom acum, dupil Evans Jonas, lntr-o sintezil, doctrina ori-
fie cil lntreagil de Origen, cil unele din punctele
ei slnt exagerilri $i deductii ce de origeni.5tii din diferile t1m-
puri uIterioare lui, mai ales de cei din sec01uI $i VI-1ea.
Evans sustine ciltoate punctele de Origen, care fost inf1uen-
de sjstemele gnostice timpu1ui dC$i fiiurit propriu1
sistem lntr-o terminologie cre$tinil, dar pilstrlnd caracteristicile
13. Zur Einordnung des Origenismus. Zeit-
schrift, 54 (1951), 292-303.
1 - Sfintu1 Max!m Miirtur!s!toru1
18
SFINTUL MARTURISITORUL
celorlalte sisteme care vedeau individua-le prove-
nind din $i lntorclndu-se lntr-o sens
acest sistem, dupQ. expunerea Jonas :
dumnezeirea lnconjurat de lume de spi-
rltuale sau de minfj de cu emanate din mod ne-
cesar, chlar dacQ. Origen nume$te create. slnt lnceput spirHe
pure, necorporale, Jjpsite de numar $i de nume, lnc1t formeazQ. unitate
datoritQ. identHafji de de putere $i de 1ucrare $i unirii
cunoa$tere cu Dumnezeu Logosul (1nceputu1 de doHea
tematism Sinodului V ecumenic).
sus de aceste spirite este Fiu1, Care e lnsQ. jos dec1t
este necreat. este lumina. Fiu1 este cu
numai strCilucirea Duhu1 Sf1nt este fata de Fiu1 ace1a$i
port care este Fiu1 cu Fiul ca stralucire lumineazCi
toate celelalte dar este cu mult mai slab declt Care este
lumina. DuhuJ care este din Fiul este $i mai mCirginit dec1t FiuJ
$1 lucrare. AmlndouQ. ipostasuri1e ce din slnt creaturi,
dar din ve$nicie. Cu lncepe creafja unor spirite inferioare, care de
fapt nici nu slnt create, ci pornesc din divinQ. Jonas,
cit., 179-181, unde dQ. multe cHate acest sens).
Precum se vede lncQ. aci, glndirea aceasta domne$te mare
de e din eternitate
Care e lumina; de alta e numit creatura. La fel cele1alte spirite
slnt numite creatur1, dar slnt socotite acela$i timp ca exist1nd din
din lui Dumnezeu. De aceea, sf1ntul Maxim fjne sQ.
lamureascQ. cap. 7 din Ambigua cQ. nu slnt din Dum-
. nezeu sensul unitatii de cu
OrjgenismuJ fie cre$tin, dar nu se sustragQ. in-
f1uentelor elenist-gnostice. Pentru faptuJ domjnant care spiri-
ies din unitate $i readunQ. este l1bertatea vointei $i
aceasta cre$tin, spre deosebire de gnostici, care fac-
toruJ domjnant ce fel de libertate este aceea care
readunCi toate urmQ. aceea$1 unitate $1 face sQ. cadQ.
iara$i din $i conform unei legi implacabi1e? AltQ.
ambiguitate a spiritele, de$i reprezinta CU
multiplicitate, slnt totu$i unitQte , de numar
nume. slnt $i nu slnt deosebite de cele douQ. ipostasuri ce pornesc
din Cu cele douQ. ipostasuri fj numite, cu oarecare liber-
pliroma sistemului origenist Jonas, cit., 182).
de alta numarul este marginit, caci Dumnezeu lnsu$i
este marginit. creeazQ. (mai bine zis, din spi-
rnTRODUCEREA TRADUcATORULUI 19
c1te fi guvernate de Jonas, cit., 182 ; i acoIo,
1, dii citate din Origen, piistrate Iui Iustinian ciitre Patri-
arhuJ Mina, care se 1ncheie cu ceIe zece anatematisme aprobate de
Sinod, i epistola lui Ieronim ciitre Avitus: Dacii puterea Dum-
nezeu fi margini, nu S-ar g1ndi Sine, ciici infinituI
este prin de necuprins. e marginit. creat numai at1tea
fiinte clte cuprinde i conduce i 1ine sub providenta S.a; i
creat numai materie clta poate ordona). aceasta se viidete
din nou concep1ia panteista origenismu1ui. Dumnezeu e i supus
unor 1egi, e oondJtionat de aceste legi, deci e marginH putere.
unitatea din eternitate, spiriteIe s1nt 1ntr-o fericita odihllii,
sau nemicare. Cum se nate atunci ? Satu1e de iubirea dum-
nezeiasca i de vederea Dumnezeu, s-au lntors spre ceea ce e
mai riiu, se spune Anatema Desigur lucrul se exp1ica din
premiza ca Dumnezeu nu e nemarginit. atunci cum exista din
eternitate ceva ?
E1e s-au racit dragostea de Dumnezeu IV). Riicindu-se,
au devenit sufJete. SufJete1e s1nt spirite dragoste -
Dar numai oamen1 riicirea este de mare cii spirite1e dev1n suf1e-
te. dragoste constituie caderea 10r. Treapta care
cad corespunde riicirii dragoste. Une1e spirite cad plnii
de heruvimi, trepte1e lngeri, treapta
de suf1ete omeneti, treapta demoni1or Jonas, cit., 183).
Dar toate s1nt de aceea1 se deosebesc numai dupa graduJ
rj1 fatii de Dumnezeu. $1 dupii JocuJ ce-l ocupii depiiJtarea de Dumne-
zeu, primesc trupuri mai uoare sau mai gre1e, mai opace, trupuri
eter1ce (lngerii), vo1uptoase sau - carna1e - (oamenii)
Jonas, c.it., 186-187). Or1gen clnd cii aceste trupuri $i deci
$i materia slnt 1egate de de Dumnezeu ca pentru
faptul au ieit din unitate, c1nd sp1ritele lnsele, de
Dumnezeu, li crusta eterica sau Jonas, cit.
185).
celelalte sisteme gnost1ce vorbesc de diferite naturi exis-
tente10r ce emanii din Dumnezeu, origenismuJ vede deosebirea lntre
geri, oameni i demoni nu natura ci vointa mai
sau mai de v01a lui Dumnezeu. De aceea oamenii deven1,
stadii existentei, demon1 sau lngeri, cum lngerii deveni
oameni sau demoni i demonii, oamen1 sau lngeri. orice fiintii e
de bine, c1t $i de rau, orice s-ar
nu cursuJ formei actuale crea1iunii li pot schimba aceste
ci forme viitoare, despiirtJ,te prin diIerite judeciiti
ultime lui Dumnezeu.
20 SFINTUL MARTURISITORUL
Lumi1e acestea se succede formii de ciclu lntr-un numiir
ne$tiut de Dar urmii, judecatii cu adeviirat ultimii, spi-
ritele se vor readuna prin vointii unitatea initialii. Dar nici acea re-
adunare va definitivii, ci $i va avea odatii
ce Dumnezeu va fi niciclnd infinit satisface contem-
spiritelor. De aceea va lncepe ciclu de lumi $i mai
departe (Jonas, cit., 193). Dumnezeu riimlne mai prejos
de setea de desiivlr$ire cunoa$tere $i iubire acestor fiinte. Aci avem
oontrazicere. Cum poate Dumnezeu miirginit posibiJjtatea
de satisface spiritele emanate din sii spirite cu
asemenea sete infinitii ? Dintr-un punct de vedere superioare 1111
Dumnezeu din care emanii.
Acestui du-te-vino etern, sus $1 jos, sp1rltelor, trepte
mereu schimbate, acestui carusel st1r$it $i .sens, niciodatii scii-
pat de sperantd, dar cu .speranfa deplin satisfiicutii, care
exista adeviirate identitatJ personale, sf1ntuJ Maxim 1i
odihnii mobilii dragostea $i contemplarea Cel ade-
viirat infinit, persoanelor eterncon$tiente de identitatea feri-
cirea stJ.l$it cu Dumnezeu cel Treime
care ajuns urclnd din starea lncepiitoare printr-o
mi$care de Dumnezeu, Care vrea sii-$i extindd comuniunea
$i Oamenii riim1n oameni $i persoane distincte ;
mln oameni lntregimea specificd, dar lndumnezeiti chiar trupul
deoseojt de om om, e deosebit $i suf1etuJ fieciiruia,
int1nd spre lndumnezeire eforturilor spre
ajutate de har, viata piimlnteascii ce prin aceasta va10are
negriiitii. Ciici cum ii posibilii iubirea unuia de dacii
fi de ceea ce aduce fiecare specific $i de sete de
iubire tot mai mare, st1r$it ? Cum s-ar explica responsabi1ita-
neconditionatii Care simte fiecare de ceiJalji, aici viata
? Retezdrile continue acestei 1naintiiri toate
pecete de relativitate. Totu1 cade, concept1a
tivism cu adeviirat p1icHsitor, lntr-o eternii lipsii de satisfacere deplinii
$1 de niidejde desiivlr$irea absoluta.
Hristologia origensimului se 1ncadreazii $i 1n aceastii

lisus Histos este un spirit care, prin cine $tie ce minune,
fost cuprins de plictiseala henadii $i de aceea nu cdzut,
de$i e greu de lnteles cum, 1ipsit de oomunitatea cu altele drept, in-
distincte sub personal), putut stdrui aceastii ia
trup, dar trupuJ greu, opac, a1 nostlu, $1 ajuta sii $i noi
spre depunerea trupului nostlu, cum depune prin mai
TRADUCATORULUI 21
'Jine z1s moarte. Hr1stos'" nu este Logosu1, Q doua
:mii; c1, un spjrit ramas (atunc1, de 1nceput) ne-
$i iubirea $i Dumnezeu - $1 acesta
:1 devenit Hr1stosu1 :}1 fiinte10r rationa1e (Anat. V 1). este
dec1 cu totuJ din c1asa ce10r1alte sp1rHe, un ega1 (de aic1 secta
isocr1$tilor, egali10r cu Hr1stos), sp1rit, 1n sensul em1nent,
devine numai pentru ca $i-a mentinut moduJ de existenta
ln vreme Ce celelalte spirite 1-au pierdut Jonas, cit., 201).
daca toate spiritele 1$i pot schimba or1clnd moduJ de ex1stenta, trebuie
sa se admita ca :}1 sp1rituJ care devenit Hr1stos 11 poate sch1mba, deci
poate deveni nu numai om, ci $i satan. nic1 un sp1rit nu
czn subiect unic, ci t,oate spirite1e 1$1 pot schimba ro1uri1e, dec1 $i nume-
le. De aceea unii oameni pot sa se r1dice alte existente ma1 presus de
I1ristos Jonas, cit., 201).
Ramlnlnd din veci strlns unit cu Logosu1 divin, Care nu e n1ci 1e-
gat cu poate fi numit $i LogosuJ divin, ln sens impropriu, Hris-
/05 (Anat. Acest sp1rit neclintit, mi1ostivindu-se de spirite-
le care au fost unite cu ln unitatea de lnceput $1 prin au
suferin!a, se gole$te starea de om. Pentru v01a sa
ridice spiritcle cazute, trecut prin toate trepte1e $i a luat
unuJ altu1 diferite trupuri $1 obtinut diferite nume, fQclndu-8e
tuturor toate : lntre lngeri, lnger; lntre puteri, putere, $1 S-Q prefacut
jn toate treptele $i ln moduri1e fiintelor spiritua1e potr1vitcu fiecare ;
ln 1uat ca n01 trup $1 slnge, :}1 devenit $1 om pentru
Jnen1" (Anat. Jonas, cit., 202). trebuie repetat
nu e LogosuJ propriu-zis, Sall doua Persoana d1n Sf1nta Tre1-
me, pentru ca nu se poate sch1mba Jonas, ibid.) $1 pentru ca se
trepte1e tuturor potrivit trebu1nte10r tuturor, se Va JQsa
mai t1rziu r6.stignit pentru mlntuirea demoni1or, ba va de multe
ori in veacuri1e viitoare, ut omn1um 10corum gentes illius pass10ne
salventur (Test. Ieronim Iustinian, Jonas, ibid.).
mai am1nti111 ln lncheierea expunerii or1genismu1ui ca, chiar ln
textuJ lui Origen, refQcut ln traducerea latini'i lui Rufin, au ramas
toate am1ntite, desigur, ln formCi ipoteticCi, cu toate

Rufin $i-a dat silinta s6. lnJQture. $i din aceasta se vede textuJ
prea plin de e1e $i ca nu e vorba nU111ai de 1nterpo1area ln e1 unor'
erori veni,te de Sau putem presupune cci Rufin socotit aceste
fJasagii ca ortodoxe ?
DCim aci c1teva exemp1e din aceste erori, prezentate de Origen ade-
seori ln forma ceea ce nu-l face ma1 pufjn vinovat. ln car-
tea cap. 10 din textLz1latin operei De principiis, se spune :
22 SFINTUL MARTURISITORUL
DupQ cum nu sii existe fiu, stiipln mO$ie $i
slujitori, nu exista un Dumnezeu Atotputernic supu$i
asupr,Q ciirora sii-$i exercite puterea. Astfel pentru dovedi existenta
lui Dumnezeu cel Atotoputernic, trebuie ca totuJ sii existe cu adeviirat
din eternitate. Ciici dacii cineva sii fi trecut veacuri $i riistim-
puri lndelungate (oricum fi numite) ln care nu fost nimic creat din
cele ce s-au creat mai t1rziu, atunci lndo1alii cii acela ajunge
concluzia cii, ln aceIe timpur1 sau veacuri, Dumnezeu nu Atotputer-
nic, ci S-a fiicut abi,a mai tlrziu, dupii ce avut asupra cui sii-$i pu-
De ac1 s-ar deduce, desigur, cii Mcut un progres aju,ng1nd
de la rQu mai bine. ln continuare lnsii, Origen, sau poate Rufin, re-
vine ln oarecare asupra acestei idei, dar nu retracteazii dec1t
jumiitate. Ciici zice cii Dumnezeu stiip1nirea atotputernic, ln
Hristos. Deci, odata ce un Fiu, ln 1n mod inevitabH necesita-
de le crea
Aceea$i idee vedem exprimatii lntr-o afirmare directii, apoi 1ntr-o
retract.are, dar nedepIinii, 1n cartea cap. lV, 4-5 :
lntr-adeviir nu ne putem nici miicar g1ndi cii aceste forte ln care
Dumnezeu prezent - forte care s1nt propriu-zis lnsu$i Dumnezeu -
fi fost 1mpiedicate din exterior, sau cii - chiar dacii fi 1nt1Jnit
vreo piedicii - s-ar fi Iiisat stiip1nite de plictisealii, sau din negli-
jentii fi fost greu sii siiv1r$eascii bune, vrednice de ele ...
concluzia care scoatem de aici este cii 1n vremea aceastii pu-
avut fiinte ciirora putut face bine prin realiziiri $i prin crea-
1nc1t e limpede, cred, cii n-a existat nici clipii 1n care Dumne-
zeu sii nu 11 lost 1n acelQ$1 timp $i creator $1 proniator. Urmeazii re-
venire, dar nu deplinii, Iui Origen, sau lui Rufin : de
altii cugetarea omeneascii ajunge ln lncurciiturii $i e si1itii sii
trebe cum se expIica laptuJ cii deodata cu ex1stenta d1n veci
Dumnezeu existau de 1nceput $1 fiipturi, ba mai muJt, ca sii zicem
existau sQ fi avut lnceput, cu cii trebuie sii credem
.Jndoialii cii aceste fiipturi au fost create $i fiicute de Dumnezeu, ..
cam care 1i, potrivit marg1nite lntelegerii
riispunsuJ trebuie sii-l diim primejdui 1n n1c1 un
chip Dumnezeu ex1stat, desigur, d1n vec1 $i din
vec1 $1 Fiul cel UnuJ niiscut, e numit ln aceIa$i timp $1
lntelepciune ... ln InteIepciune, care ln timpuJ cu
1n $i creatiunea, fiind r1nduita chip ideal sau
v1rtual, 1nc1t n-a fost n1ci un moment care tipareIe viitoarelor Iucruri
sii nu se fj 1n lntelepc1une.
cii 1n feIul acesta vom ajunge, c'it 1ngiiduie neputinta
noastrii, sii cugetCim (dar sii nu acceptCim) de cii fiipturi1e s1nt
TRADUCATORULUI 23
necreate, SaU slnt ve$nice cu Dumnezeu, iar de subliniem
fi fost ceva bun Jnainte de facerea lumii, Dumnezeu S-ar
fj schimbat un moment dat $i S-ar fi lntors lucreze astfel de fapte.
orice lucru care e sub soare existat veacuri1e dinain-
tea noastro., pentru co. nu este nimic nou sub soare, atunci urmeazo.
fdrd specii1e $i genuri1e de fiinte au existat tot timpuJ,
ba co. au existat $1 indivizii acestor specii. presus de
e ceea ce s-a anume Dumnezeu lnceput
creator un moment dat, ca $i cum fi creat
de10c.
Precum vedem, aceste pasagii se Iarg existenta ve,5-
unei lumi create $1 numai trecere se $i ideea lu-
crurj]e create fj putut lnsemna numai tipare
ciunea orice caz, chiar Origen fi ales even-
lnsemna lege necesar Intelepciunea de
lucruriJe care s-au creat, ca dintr-o necesitate internCi.
cartea /, cap. VI, 1, Origen vorbe$te desprehenada sau unita-
care se af1au $i oamenIi. Ei au cCizut din $i se vor
lntoarce sf1r$it $i ajunge diferitelor felur1 de
lngeri: c1t lmi da seama, cu aceste (lngerii),
din care unii prin au devenit d1avoli, venit lume $i cel din-
t1i rlnd de oameni. ..
cetele celor ce, lucreazCi sub ascultarea diavolului
$1 se pleacii 1ui, se vor putea lntoarce d1n nou, clndva,
veacuri1e viitoare, dint1i (sf1ntuJ Maxim va
menii se cu mult mai sus dec1t starea primordialii -
tru motivuJ liberul arbitru ... Dar atunci totu$i
rCistimpuJ veacuri10r $i trecute, c1t $i decursuJ celor
zute $i ve$nice, fjjnteIe slnt dupCi rang, fire, ma-
sura $1 vrednicia Astfel, unii lncCi primele veacuri (eoni),
ceIe urmiitoare, iar aItii chiar vremuriJe mai de urmii, tre-
clnd prin chinuri din ceIe mai mari $i mai grele, dupCi ce au lndurat -
ziclnd - lncetare veacuri (eoni) de-a se
lndreaptii unor pedepse $1 se restabi1esc, fiind lumi-
mai de lngeri, dar mai t1rziu, de puterile cetelor mai
lnalte, ajunglnd so. fie r1dicati astfel d1n $1 so. se
te apoi cetele $i ve$n1ce, lmplinind astfel una dupCi alta
diferitele slujiri Puteri10r cere$H ... De aci lntelegem,
mea, orice trece dintr-o categorie alta (omul
devine lnger, diavoluJ etc., $i de prin fie-
care, fiecare, $1 de fiecare prin din cauza liberului ar-
bitru fiecare poate fi supusCi mod variat progresuJui $i regre-
24
SFINTUL MARTURISITORUL
su1ui, dupii 1ibertatea cu care se miFjcii Fji se striiduieFjte. ln ce miisurii
trupurile ce10r ce se viid? cii peste tot nu vor
exista deloc ln decursuJ veacuri10r clnd lmpiirtirea din acea
origine unicii va fi readusii unitate (henadii) $i asemanarea
sf1r$itu1. (Nu avem aci contopirea tuturor esenta divinii? Sau
pentru cii structura ce10r viizute (deci $i trupului, e vremelnicQ,
lnsii ca ei sii fie cu totu1 nim1citii.
Totu$i, continuare Origen oarecare nesigurantii pri-
v1nta aceasta.
cartea cap. [, 1, Origen vorbeFjte despre suf1etuJ stelelor,
soarelui, lunii, deci despre nedeosebire fortele .51
fjjntele naturale.
cartea cap. 1, lntrebln.du-se dacii Dumnezeu creeazii
rlnd mai muJte lumi, sau numa1 niFjte stiiri succesive spune : Ori-
cum starea aceasta e unei alte lumi, celei dupii care
lnceput lumea de acum, clnd, diversitatea ei, ciiderea fiinte10r
Dumnezeu CIeeze de $1
tot prin varietate $1 dezbinare. Deci e clar ca Origen afirma su-
fletele au lnainte de lumea aceasta viizufii, $1 cii au ciizut
lnainte de se crea 1umea aceasta viizutii. clar cii pric1na creiirjj lu-
mii viizute e, dupii Origen, fiintelor
din unitate (henadii), lntr-o d1versitate. Ce fi fost, dupii Or1gen, un1-
aceea e greu de spus. echiva1at cu conFjtiinte1or per-
? Lucru1 probabil.
Dar mai (cartea 1), Origen afjrmii 1ucru sus-
tinlnd diversitatea 1umii prov1ne dintr-o fiinte10r
din henada orig1narii $1 au fost $i VOI alte $1 a1te 1umi :
lntruclt lumea e peste de $1 lntruc1t cuprinde
de mare diversitate de vietuitoare lnsuf1etite ... , ce cauzii va trebu1
sci afJiim originea 1umii, mai ales dacCi avem vedere acel
care, cum am spus-o cartea precedentii, totu1 se va relntoarce
de lnceput ? !ntr-adevCir, dacii am judecat limpede, putea
g6.si cauz6. dec1t varietatea diversitatea mi$c6.ri1or $i ciide-
ce10r care s-au desprins din unitatea (henada) $1 armonia care
crease Dumnezeu lnceput ?.
lntruclt discutia dinainte c6. varietatea imboldurilor $1
diversele Ce $i-au fiicut despre Dumnezeu fQpturl1e cugetatoare,
au fost izvoru1 at1tor deosebiri din lume, trebuie vedem dac6. nu
$i sfir$itu1 e asemenea lnceputu1ui. De nu e nici lndo-
ialCi c6., $1 clnd se sf1r$1, lumea se va lntr-o tot de mare va-
rietate, $1 cii aceasta varietate, surprinsCi aceast6. stare
:XTRODUCEREA TRADUCATORULUI 25
rfe Iumii acesteia, va fi cauza $i prilejuI care vor
lume care va veni aceasta, sf1r$itUl acesteia
fiind tocmai 1nceputUl celei viitoare (cartea cap. 2).
C1t despre numa!UI !'?i cdtegor-ia lumi10r care putea exista (Ori.
gen susfjne ca multele lumi nu vor fi identice) recunosc ca nu da
.'1ici un
Despre sf1r$itUl corpuri1or Origen zice: Daca acestea
invederate, vine credem 1ntr-o zi noi vom fi 1ntr-o stare ne-
corporaJa ... Atunci va lnceta necesitatea corpuri1or. Ori daca materia
va 1nceta sa mai existe, atunci se va lntoarce n1micul
care fusese (cartea cap.lII, 2).
Despre suf1et Origen spune ca fost minte prin
,-ddere devenit suf1et, racindu-se dragostea de Dumnezeu: Yre-
'Juie 8a lntrebam daca nu cuv1ntUl 8uflet, care grece$te se
spune nu provine de de stare mai dumnezeiasca
$1 mai buna, pentru ca se ca s-a racit de caldura fireasca .<;i
jumnezeiasca, primind starea numirea care are acum. Daca,
Hristos, suf1etu1 ram1ne suf1et, 1nsemneaza ca starea aceea
de 1nceput, calitatea de minte pura, fost superior chiar sufle-
'ului ajun$i sfintenie.
Nu mai dam a1te exemple. Este evident ca De principiis
rIbunda de tot felUl de idei eretice, paglne, dac6. slnt dc mu1te
:)ropuse forma ipoteticr'i. 1mbinarea de tot felul de contradictii nere-
face din S-ar putea ca aceastd
sa fi fost produsa $1 prin interventii1e lui Rufin, care 1n-
,ocuit unele cu unele 1nvataturi corecte, dar reu$it sa-i
:mprime unitate pentru ca de
sau ca nu fost nici sigur de unora din
r:!)eratiile sustinute de Origen.
lntregului lext la[jn lui Rufin scoate
lnca multe asemenea texte haotice, pline de tot felUl de con-
de fanteziste, uneori retractate, apoi iara$i
'Y!ate, afirmatii incompatibile cu lumij1Oasa, mlntuitoarea, clara !'?i con-
s,:,:cventa credinta Avem impresia Sinoadele 8-QU
formule exacte, paradoxale, dar nu contradictorii, 1nvata-
cre$tina, av1nd vedere aiureli1e de tot felUl sustinute
,fJr de multi aderenfj ai lui Origen. au precizat despre
:.111 Dumnezeu 1ntreit Persoane, transcendent lumii, deci nesupus
:Jnor legi fara voia Lui, deci un capabil sa m1ntuiasca,
capabil asigure $i noua, ca persoane, valoare $i durata ve$nica,
capabi1 sa hraneasca infinit cu viata continull noucz Lui, ca co-
personala, restrictiei unor legi 1nguste.
26
SFINTUL MARTURISITORUL
Sf1ntul Maxim nu se ocupa Ambigu.a cu respingerea tuturor
eroril0r origeniste. aceasta numai cu ciiderii spirite-
din unitatea i originii miciirii ele. felul
cum expune lnviitatura Bisericii, se vede cii erorile ori-
geniste.

ce fQcut sf1ntuJ Maxim sii lntreprindii aceastii combatere
origenismuJui 1 de ce fQcut-o, dlnd liimurirea exacta unor 10curi
din sf1ntul Grigorie ?
Ultimul Iucru se explicii djn cii; cum am vazut, orige-
ni$tii din secolul se foloseau i de unele Iocuri cu lnte1es adlnc, din
st1ntuJ Grigorie de care puteau fi jnterpretate ca favorizlnd
erori1e 10r.
Ceea ce lnsa lndemnat sf1ntuJ Maxim ln primuJ rlnd sii
treprinda reliefarea contradictiei fundamentale lntre origenism $i cre$-
tinism fost folosirea origenismului ca baza pentru noua erezie ce ln-
cepea sa se contureze, $1 anume, monenergismuJui duclnd mono-
telism, ln carei combatere directa sf1ntuJ Maxim s-a angajat ceva
t1rziu, $1 moarte 14. Ca Parinti, sf1ntul Maxim nu fQcut
teologie pentru teologie, ci pentru trebuintele Bisericii din timpul sau.
14. MonenergismuJ monotelismu1 se prezentau ca un intermediar intre mono-
fizism ortodox, erau sustinute de iim,parat pentru a impaca aceste doua
parti dezbinate din imperiu. Dar de fapt era un monofizism camu:flat. Caci odata ce
se nega Iucr.area vointa aceasta fire nu mai era fire reaIa. Fara
sau Iucrare vointa, firea nu mai ,e fire, sfintul Maxim. lSingura, ade-
varata a unei substante este puterea naturala la ei. Nu sintem de-
parte de adevar numindaceasta l.ucrare naturala, mod strict primar caI1acteris-
tica ca specifica a ei, mai generala decit orice proprietate ce apartine
ei fara de care nu e decit non-existenta. Caci potrivit acestui mare inv.atator (Dio-
nisie) numai nu are nici nici existenta (Ambigua, 5). Din
aceasta se vede cum origenismul statea atit la baza monofizismuJui cit a
lismuIui. Intilnirea tuturor acestor trei vedem d8 exempIu la Teodor de Pharan,
un episcop (intre 620-650). spunea casufletul nu poate pune pe trup
stapinire prin care sa-l tde massa gravitate: Dar aceasta s-a facut
CuvintuI !ntrupat. ca a massa fara trup d.in pinte-
cele Fecioarei, ca sa nu-l desfaca a din groapa, a tre-
cut u$ile inchise. a umblat pe apa, pentru ca nu a avut trup Amman,
Theodor de Pharan. Dict. de theol. cath., col. 282). Ozolin, urmind
G. Flor.ovs.chi, spune: De aici nu e depart,e .pina la a Origel1.
Pentru Origen, trupuJ Hristos a fost un trup cu totuJ minunat (Contra Celsum,
33). Dumnezeu CUlVintul nu. putea lua tru.pul nostru pentru ca nu pacatu.ise inainte
de intrupare, ca celelalte spirite care alu cazut starea intrupata, ca suflete
datoriJta pacatulu:i (Sfintul Maxim de Teodor de Pharan "Opuscu1a theo-
10gica polemica, P.G., 9'1, 136). Dupa inviere trup,ul Cuvintului s-a cu to-
tul dumnezeire, a$a incit nu se mai poate distinge intre cit.,
Mess..ager, cit., 246).
lldeea ca Cuvintul nu va ramine cu trupuJ dupa inviere exprJmata,
Iocuri din Origen, Andrew Louth cit., 65). De aceea sufletul nostru
trebuie sa treaca, drumul spre unirea cu Dumnezeu, dincolo de Cuvintul intrupat
(ibid .).
INTRODUCEREA TRADUCATORULUI
21
MonenergismuJ - ca formd monoteJjsmulul ce lncepea
sd jurul 620, ca formuld de lmpdcare lntre
zism $1 lnvdtatura ortodoxd, formuld agreata de lmpdratjj -
sustinea cd Hristos nu ex1std $i lucrare, decl m1$care fir11 ome-
ne$ti. Ideea era, evident, proprie or1genlsmu1ui. Cdcl dacd mi$carea
spiritele preex1stente ca formd cdderii 10r, iar spiritul pre-
existent 1ul Hristos nu venit trup prin cddere, Hristos nu putut
lucrare omeneascd. alci rezultd cd mlntuirea se realizeazd
numai lucrarea Dumnezeu, omuJ f1ind redus marionetd
mlna lui Dumnezeu. mai e aceasta mlntuire ?
De aceea sf1ntuJ Maxim une$te combaterea erorii orlgeniste des-
pre sp1ritele preexistente unitatea primordiaJQ $i cdzute trupur1,
din care slnt duse spre acea unitate, cu afirmarea r01u1ui pozitiv
mi$cdrii, deci alIucrdrii omene$ti. inverseazd, cum observd Sher-
triada origenistd: petrecerea henadd, m1$carea prin pdcat
na$terea lumea vQzutd $i odihna noud henada din care
ou cdzut spirite1e. Pentru sf1ntuJ Max1m lntli e creatIa apoi
mi$carea $1 ca rezultat ei, od1hna sf1r$it Dumnezeu
Sherwood, cit., 93).
nu e vorba numai de schimbare ordinil, ci $i de schlm-
bare sensului fjeciirui membru triadei. DupQ origenism, nu existd
propriu-zis creafje, cl petrecere unitatea inifja1d, ca produs
pdcatuJui, mi$carea $i apoi, revenire un1tatea initIaJQ, nu una
superloard $i eternd. Nu existQ creatIe propriu-zlsii, pentru cd Dum-
nezeu nu e liber ca sii producii astlel de creatIe, mi$carea produce
cOlp$i continu1nd corp nu duce ceva nou, ci e Jn-
toarcere ce fost lnceput. mi$care cerc, Nu apare
propriu-zis nimic nou. Mi$carea nu are un sens pozitiv, creator.
La sf1ntuJ Maxim mi$carea are un creator prlnclpa1 $1 duce
odihna cu adevdrat eternd, lntr-o nesf1r$ita, care nu fost lnainte
$1 dln care nu se mai poate ciidea, pentru cd lerlclrea comun1unii cu
Dumnezeu ce1 tripersona1 111nd lnfjnitd nu produce nicl pJjctisea1d.
Sherwood remarcat 1mportanta principa1ii pe care are m1$carea
sf1ntu1 Max1m. tot de importantd e $1 od1hna eternii, care e
odihnd persoanei umane lublrea nemdrg1nitd 1u1 Dumnezeu ce1
persona1 $1 ca lnepulzabjJ pe care ne-o comunicd.
Astlel, sf1ntul -Maxim nu se multume$te sd respingd prin texte din
Sf1nta Scripturd $i din sfinti1 afirmarea origenistQ despre carac-
teruJ mi$ciirii, ci apartenenta ei lirea creaturHor.
lost de Dumnezeu lnsu$i. Dumnezeu, odatd
cu facerea e1e m1$carea lnsuf1etitii de dorinla de
28
SFINTUL MARTURISITORUL
inta spre odihna eternQ comuniunea iubitoare cu Dumnezeu. Argu-
mentu1 principal Maxim respingerea origenismu1ui este lnte-
meiat doctrina despre 15. Pentru respingerea origenismu-
(Ca bazQ monenergismu1ui) necesar SQ se demonstreze CQ sub-
stan(a $1 lucrarea, mai bine zis venirea existen(Q trup) $1 odihna
nu trebuie s6. se succead6. una a1ta imediat. Termenu1 de mijloc care
se impunea mi$carea natura16.; lmpotriva de
trebuintii s6. se arate cii lucrare trebuie sQ purceadii din - sii ma-
nifeste - substanta ei proprie 16. fire putere nu existii. Dar pu-
terea se manifestii mi$care sau lucrare. Ceea ce nu putere
nu are nici 1ucrare. Lucrarea depinde deci de putere, puterea, de
substanf6. 17.
Astfe1 triadei: na$tere (sau facere), mi$care, odihnii 11 co-
respunde triada: $i putere, mi$care
t
odihna eternii, sau: lnceput,
mijloc, tinta 18. Dumnezeu acestea e sursa
pentru f6.pturii, fiind totodatii mai presus de (prime1e capete din
suta 1nt1i a Capetelocr gnostice).
Triada: [Jutere, 1ucrare era 1LlGtiide Aristotel. Dar
Aristote1 nu cuno$tea tinta final6. a ln odihna mai
sus de naturii, deci Dumnezeu ce1 transcendent care nu se
lJoate trece mi$care, ci de ciitre Dumnezeu sau prin
extaz, ce1ui ce s-a pregiitit spre sau S-Q pregiitit spre aceasta,
1nt1nd Dumnezeu prin mi$care 19,
Dar fiinte1e con$t1ente 1ucrarea stii strlnsii legiitur6. cu voinfa.
Astfe1 triada: naturii, putere, lucrare se ref1ectQ triada: natura, pu-
tere, voinf6. 20. Ciici voinfii mi$carea nu e lucrare cu un scop finaI

ln lnv6.(iitura Maxim, opusii origenismului, un 10c impor-
tant 11 tema ratiunilor divine. Tema aceasta se $i Origen $i
sf1ntu1 Maxim nu respinge, ci lnsUf)e$te, dar 11 d6. un alt $i
sens. c1nd Origen ra(iunile erau una cu spirite1e preexistente,
unite oarecum cu Logosu1, sf1ntu1 Maxim ratiuni1e slnt numai
gJnduri luj Dumnezeu, conform ciirora aduce f6.pturile existenta
voin(ei Sale. Ratiunile nu slnt existente, ci glnduri
Dumnezeu, dupii care s1nt create fQpturile, din care unele slnt
soane de adlncimi indefinite. Prin creatie se trece de planul glndirii
ontologic, de fQpturi10r gll1dite de Dumnezeu, p1anu1
15. Sherwood, cil., 114.
16. Idem, ibid.
17. Opus po1em.; P.G., 91, 23 BC.
18. Sherwood, cit., 109.
19. Sherwood, cit., 105, 99.
20. Idcm, cit., 105.
TRADUCATORULUI
29
existentei Ior prin vointa Dumnezeu. PersoaneIe umane viizute nu
slnt incorporiiri, de urma unor spirite neviizute, exis-
tente henadii $i emanate din Dumnezeu voia Lui. RatiuniJe
turilor 1$j au modelele Logosul djvjn care e Ratlune ipostaticii su-
premii $i e de trebuintii ca - ca Persoanii - sii vrea sii creeze Iumea,
ca sii fie adusii conform ratiunilor sau gindurilor
cugetarea Ll!li, dar $i chipul Lui. aceasta se adeviirata
putere Dumnezeu, superioarii ceIei existenteIor create. Aduclnd
existentii fiiptur1Je conform cu rafjunile existente Logosul su-
prem, acestea mi$carea prin care au sii se conformeze,
clt mai deplin $1 cu voia cu ratiuniIe Dumnezeu, dar
$1 sii se uneascii cu ca Creatia produce ramificare
fjuniJor d1n unitatea Logosul divin $i produce readunarea
in aceastii unitate. Creatia e propriu-zis aducere existenta
fiipturiIor, confol1n ratiumIor Ior unite Logosul divin,
turi care prin trebuie ajungii unire strlnsii cu ratiu-
niJe din LogosuI divin $i, aceasta, cu $i eIe. Multi-
JJIicitatea fiinteIor este ca una prin referirea neconfundatd tu-
turor Cuvlntul ipostatic ceI Unul. .. Cuvlntul este ceI ce creeazd
creaturile, dupd ratiuni1e (logoi) preexistente $i
voia Lui". sQ lnainteze spre finta lntruc1t ratIuniJe
seIe, care slnt totodatii energii necreate, IucreazQ sau
cu prin lnsu$i Logosul divin, Care e pre-
sus de ratiune lntreg fiecare din ratiuniJe Iucratoare cum
fjecare sbareIui $1 liecare lucru atins de acea e prezent
soarele lntreg. acest sens se de Ratiunii
cele1 ratiunile $1 fCipturiIe care Iucreazii,
de adunare tuturor Ratiunea cea Deplina eficientQ Iucriirii
SaIe de aiunare ratiunilor $1 fdpturilor care slnt Mcute dupii
S1ne, sQ confunde cu Sine, atinge Logosul
lntruparea Sa Hristos. lntruplndu-Se, eHbereazii lnt11
fiipturiIor de piicatuI 1ntrodus nu lntr-o preexistentii necorpo-
ci dupQ crearea trup; lnt1i elibereazd de
despiirtIrea de Dumnezeu $i apoi orientarea spre Dumne-
zeu, ca tinta.
feIul acesta respingerea origenismului dev1ne sf1ntul
descriere urcu$uIui fiiptur1Ior con$tiente - $i, ele,
lui lntreg - odihna un urcu$ desiivlr$irea
sau Odihna in e eternii, pentru ca
fiind personaI $i 1nfjnit bucuria de nu produce niciodatii
plictisealii, sQturare, fiipturi, produce dumnezeirea cea mQr-
30
SFINTUL MARTURISITORUL
g1nitd SaU de esen/d cu fdpturi1e, origenismu1ui. sensuI acesta,
Dumnezeu, de$i e s1n aJ tuturor e mai presus de eIe ;
poate fi definit n1ciodatd.
de or1genismu1 care, pe de parte, trupu1 ome-
nesc, pe de I1mita odihna fericitQ spiritului uman Dumnezeu
conceput ca esenta supusd legi ale sflntu1 Maxim vede
trup parte constitutivQ fiintei umane, omul 1ntreg fiind opera
Dumnezeu. Pe de parte, 11 vede pe om chemat feric1re eternd
comuniunea cu Dumnezeu cel personal, feric1re care lnseamnd
pierdere ca persoand spirituaI-corporald 21. Cdci persoand
se pierde comuniunea cu persoand.
definitiv aceasta fost doctrina S1noadeJor ecumenice $i scopul
lntregii strdduinte de definire credintei cre$tine. Sinodul IV, oon-
siderlnd Cd Dumnezeu ceI e de cu noi
umanitate, acordd omu1u1 lntreg negrditd $1 nesf1r$itd demnitate, iar
Sinodul VI, afirmlnd lntreg Hr1stos, vede
aceastQ demnitate $i eternd care e chemat omuI.
De toate Sinoadele formulat cre$tind
comunitard g1ndirii panteiste $1 emanationiste origeniste, sub
cdrei terminologie cre$tind se filosofia panteista elend. S1-
nodu1 ecumen1c $i comuniunii eterne
Fiului cu eternd deosebitd de creaJie, lmpo-
t[Na hristologic origenist, afirmlnd
etern comunitar $1 iubitor a1 Dumnezeu, pe care
putea dacd ocupa lntre Dum-
21. Origen, urmind lui P!a,ton, impartea realitatea sensibild.
Sfintul Grig,orie de Nys'sa sfintu! Maxim au introdus distinctj,a intre p1anu! necreat
ce! creat (Weisswurm, The the human knowledge).
Deci creatia nu e simp!a incorporare a ratiuni!or preexistente, ci unor
ra1iuni plasticiz,ale, conforme ratiuni!or preexistentei:n Ratiunile lucrurilor
sint pe de pa,rte create, pe de alta, copH ale rati,ulJIilor divine, avindu-le pe acestea
ca temelie continuu cu neputilllta de despiirtit de e!e, se pot dezvolta
a!tfel decit confornn cu diviJne.
Dacii la Origen nu avem distinctie c!arii intre ratiunile create sau intre spi-
ritul uman Logosul divin, ,in sfintuLui Maxim despre
creaturii Dumnezeu se resping teoriile origeniste, distingindu-se c!'ar intre creatie
necreat (Sherwood, 29).
Nedistingind intre Logos, Origen ,afirma clar nici tre-
buinta mlintii umane de ,a se pentrua se uni cu Logosul. Mintea se
cu Logosul descoperindu-se pe ea idee pe care va pre-
!ua Evagrie. Origen dezvoltii doctrinii a contempl'atiei care sufletul nu trece
dinco!o de ,Slin.e .. :tn unirea (cu Dumnezeu) mintea propria naturii;
ea nu sa treacii diJncolo de sine, altul!; ;nu are loc (Andrew LO'UJth,
The oIjgins the christian mystical tradition from Denys, Oxford, Claren-
don-Press, 1981, '12-'14). Despre identitatea ratiunilor cu LogosuI !a Urs
Ba!thasar spune: Lumea ideilor este absorbita unitatea LogosuIui. Mul1ipli-
citatea est'e transformatii bogatia aspecte!or unitiitii concrete care este Hris.tos
(PUlole Mythos chez Origene, Paris, 1957, 122).
TRADUCATORULUI
31
nezeu $i lume. Sinodu1lI ecumenic egalitatea Duhului Sf1nt cu
$i cu Fiul, lmpotrIva subordinat1anismului pneumatologic ace-
luia$i or1genism, iub1re lntre do1 care nu include $1 pe un tre1-
lea nu este 1ub1re dec1 nu caracterul deplin perso-
distinct de lume Dumnezeu. S1nodul ecumenic lntru-
parea om F1uJu1, Cel de cu condamnlnd dispre-
tuirea omulu1 de Dumnezeu, Jn nestor1anism. Sinodul
ecumenic valoarea $1 realitatea de Dumnezeu omu-
deofiint1mii Fiu1ui cu umanitatea Lui,
sau egalizarea Lui cu noi prin asumarea pentru eternitate
noastre. SinoduJ ecumenic integritatea dinam1ce ome-
ne$ti Hristos $1 lndumnezeirea ei pentru eternitate. SinoduJ ecu-
menic persistenta eternii. trupului Hristos, odatii. cu perspec-
lnvier11 noastre cu trupul, $i capacitatea trupului nostru de fi
mediu care dumnezeirea, ment1nlndu-se integri-
tatea umanului.
se aceea$i tendin/ii. care coboarii.$i pe
Dumnezeu $1 pe om sub unor legi monotone, invariabi1e, care
vede oamen1 ind1viduatiuni succesive ale aceJeia$i unice
esente, care nu recunoa$te nici libertatea Dumnezeu ce1 transcen-
dent naturi1, neredus simp1a ratiune repetifiei, nic1 valoarea
persoanei omene$ti, prin lndumnezeire superior1-
tate abso1utii., libertate $1 $1 mereu 1mbo-
de natura care doar top1rea omu1ui ea.
omu1 se restabi1e$te comuniunea $1 atotintimii. cu
Dumnezeu, urclnd unire cu Hr1stos conformare, prin virtut1,
expresii a1e vo1nte1 $1 omene$ti, cu ratiunea Lui din veci
Dumnezeu. Pe de parte, e1 este condus acest urcu$ de Ratiunea
persona1ii. divinii. lntrupatii., spre tot mai mare rat1unii
umane persona1e cu $i pe de parte e sustinut de eforturi1e sa1e
libere, dirijate $1 lnsuf1et1te de ratiune, dar $i de vointa
de Rat1unea d1v1nii.. acest urcu$, ratiunea personalii. umanii. se ri-
spre Rat1unea mai presus de rat1une, Persoanei d1vine,
$1 slntem chemat1 sii. facem fe1, lmpreunii. cu noi
rafjunile tuturor creaturilor spre Rat1unea a1e Cii.rei
rat1uni ele au fost fii.cute. De aceea, cu rat1unea
urcii. $i trupu1, $1 cu ratiuni1e cosmosu1ui urcii. $i cosmosuJ
Cii.ci v1rtuti1e, produse rat1ona1e ale vointe1 personale, sfintesctrupu1,
$i curii.tesc cosmosuJ $i-l $i-1 adlncesc prin vederea $1 folosirea
de rat1unea $i neln-
de pofte inferioare.
32 SF'iNTUL MARTUFtISITORUL
lntre ratiunea - care tinde prin dreapta judecatd,
tere, dar vointa persona1d, spre Ratinnea supremd datoritd unei
dorinte interioare, sau spre conformitate, spre 1egdturd tot in-
cu aceea, lntruclt $i aceea exercitd atracJje asupra ratiunii vo-
lUlltare create - $i Ratiunea supremd existd afinitate sau iubire per-
sonaJd reciprocd. apropierea ratiunii persona1e create de Ratiunea
persunaJQ supremd lnseamnd nu numai actualizare tot mare a ei
ca ratiune persona1d, ci $i dezvoltare a iubir1i ei fatd de Ratiunea per-
sonald supremd. Aceasta dd putere ratiunii umane cunoscdtoare se
apropif:: de Dumnezeu nu nL11nai cunoa$tere $i deci nu numai ea
sd$i, c1 srl conducd prin virtuti lntreaga fiintd umand iubire
DumnezeLl. Astfel, sf1ntul Maxim une$te strlns viziunea sa iubirea cu
ratiunea; sau dd 1ubirii (descrisd Capetele despre dragoste) bazd,
dintre ratiunile personale ale creaturilor $1 Ratiunea persona16
supremd, care 1ucreazd asupra prin modele1e acestor ratiuni, cu care
e1e tind sd se unifice Persoana Cuvlntu1ui, lmpreund cu creaturi1e
lnse1e.
umand iese suprafatd $i se fortificd $i ratiu-
nea ontologicd a fiintei umane, $i se 1mpune omuJui cu dorinta ei dupd
Ratiunea persona1d supremd, prin eliberarea acestu1a de puterea tenta-
care 11 atrag spre pasiona1d lngustatd $i exclusivd cu
suprafata sensibi1d a 1uclUrilor. Dar $1 virtuti. acestea repre-
forme1e dinamismului naturii umane personale eliberate de robia
patimilor, orientatd spre bine $i autenticitatea ei rati o-
cu comuniunea cu Persoana Cuvlntului. VirtutiJe slnt for-
me1e umane a1e lnsu$iri1or Ratiunii divine:p. (Quaest.ad Thalas. 22
P.G., 90, 321 Prin v1rtuti lnsu$i trupuJ e ridicat de spre Dum-
nezeu $i ace1a$i e ra!iona1izat, impr1mat de ratinne. Dar
e1e $1 Logosu1 persona1 div1n.
Lupta contra exc1usive pldcer11e simturilor 1egate de su-
prafata opacd a Iucrurilor, efortuJ pentru virtuti, iub1rea de Dumnezeu
!'ji de ca virtute $i ratlune slnt acum de
sf1ntLl1 Maxim viziunea unui urcu$ cosmic spre Dumnezeu, Rat1unea
.'ji Iubirea $i prin aceasta, spre lnaintarea tuturor ratiune .;;1
1ubire, ca comuniune cu Dumnezeu cel persona1, $i lntre oameni.
aceastd viziune a iradierii $i chipuriJor ratiuniIor di-
vine din slnuJ Ratiunii persona1e divine creaturi $i a nou1ui urcu$
spre personald $i spre mode1e1e din Aceea $i ro-
ce-1 acordcl ridicare de patimi, sf1ntuJ Maxim
corecturi esentia1e Origen :$1 1ui Evagrie. Origen $1
grie existentele tendinta de se readuna slnt anima-
TRADUCATORULUI
33
te de nostalg1a dupa starea precedenta unitatea in1lia1a, din care
cdz'ind au fost 1mbracate ca pedeapsd corpuri. Dupd sf1ntul Maxim,
nu cadere a Jiintelor sp1ritua1e lnt1mplata lntr-un suprasensibil,
dar 1nterior nouQ $i imanent, m'inii acestea sii se readune Cu-
ci tendintii de a se ridica d1n caderea de dupii
crea(ie $1 de a se perfectiona, de a perfectiona existenta trupuri,
potrivit cu modelele preexistente Logos $1 de a se aduna
iubire Dumnezeu. Dacii se poate vorbi de restaurare))
aceasta e numai revenire din abaterea dupa ce au fost create Jn
corpuri, spre conformitatea $i tot mai mare cu modeIeIe date
ratiuni1e divine.
Sf1ntul Maxim demonstreazii Ambigua ca suf1ete1e nu au pre-
existat corpuri1or, deci n-au fost trimise corpuri pentru pedepsirea
Ior. au fost create simuJtan cu corpurile, $i ceea ce a creat Dumne-
zeu e bun $i a fost creat vederea sporir11 b1ne, ma1 a1es pentru ca
a creat toate existente1e cu scopul de a se rid1ca prin eforturi1e
ajutorul Lu1 tot ma1 mare asemiinare $i un1re cu pentru
,"ec1 (P.G., 91, 1328). EJ accentueaza 1deea creafjei $1 a iubirii de
Dumnezeu transcendenta Lui, ca origine a ce ex1sta $i a tot binele.
Prin aceasta, sf1ntul Maxim dii aprec1ere trupului $1 lu-
mii v1zibile $i aratii destinatia spre fericirea Dumnezeu.
Ideea exprimati'i de ca toate vizibile au ratiunHe :1n
Dumnezeu $1 au fost create conform modelelor reprezentate de acesle
ratiuni, este deosebita de ideea ca suf1ete1e au preex1stat $1 au fost tr1-
mise corpuri pentru pedepsirea 10r, avlnd sa revina ratiunea pro-
chiar idee contrara cele1 d1n urma. Prima idee implica liber-
tatea Dumnezeu actul creatie1 $1 buniitatea lntregii creatii, 'inte-
meiatii Dumnezeu. doua implica faptul ca actul creatiei lumii sen-
sibile a fost impus de necesitate produsii de saturarea spiriteIor de
ca rationalitate finitii, sau de dorinta unei aventuri iratio-
nale. Prin aceasta Origen nega un Dumnez.eu cu adevarat liber, bun $i
infinit, adica un Dumnezeu propriu-zis. Prima 1dee implicii conformi-
a corpu1ui cu suf1etu1 $i vice-versa unitatea persoanei, 'intruc1t
$1 corpuJ ratiune Dumnezeu, dar ratiune un1ta cu a suf1etului,
8aU precis, ratiune cu ca ratiune naturii
integraIe ce tinde spre cel ca doua
imp1ica astfel de conformitate corpu1u1 cu suf1etuJ $1 vice-versa,
nici bunatatea 'intregi1 umane ca unitate ma1 presus de
De aceea compusul trebuie $i asceza
tocmai acest scop. De aceea s-a castrat Orjgen. acest caz lumea.
zibila fost creatii din necesitate, din cauza unui rau prea1abil fvlt Jn
spiritele preex1stente $1 e lnsCi$i rea.
3 - Maxlm MArturlsltoru1
34
SFINTUL MARTURISITORUL
rauI nu are nici ratiune, cum spune si1ntu1 Maxim (Ambigua,
91, 1328). Ideea ci:i trupuriIe au fost create de Dumnezeu cu un scop
zitiv, conform unei ratiuni fiintei umane aflate Dumnezeu, are drept
consecinti:i faptu1 ci:i ele slnt chemate existenti:i eterni:i, lmpreuni:i
cu sufletuI, Dumnezeu ceI jnfinit bun, deci personal. consecintd,
umane Dumnezeu, sau adunarea tuturor Ratiunea
supremi:i Logos), nu depunerea corpurj1or. Nu se poate
admite depuner corpuJui, deoarece nici cuvlntu1 Sfintei Scripturi nu
ne lnvatd aceasta, nicj Cdpetenia mlntuirii noastre nu lnt1mplat
aceasta (Ambigua, P.o. 91, 1329; vezi $i P.o. 91, 1328, 1069).
Doctrina origenistd sustinea mi$care cicIjcd sufletelor: pre-
existenta unitate primordiald, cdderea din aceasta unitate, re-
venjrea noud cddere din etc. Maxim aduce argumente deci-
sive combaterea acestei teorii, cap. 7 $i 15 din Ambigna. Odata
lndltate Dumnezeu, fiintele umane nu numai ca nu ci:idea, ci se
adlncesc ve$nic Dincolo de lngustarea monotond ratiunii, omu1
infinitatea lnnoirii, care totu$i nu e contrard ratJunii.
Chestiunea e numai cum e posjbil ca mi$carea fiintelor create sd
se opreasca pentru eternitate Dumnezeu, daci:i ea e datd simuItan cu
natura creaturilor $i e Iegatd de aceasta ? Aci sf1ntuI Maxjm recurge
paradoxuI : stabiJitatea Dumnezeu e aceIa$i timp mj$care, dar
mj$care de 1ucru finit altu1 finit, ci mi$care stabild expe-
rienta prjn lnnoire infinitcitii divine, care vom avea lmobilita-
constd proprju-zis faptu1 sufletu1 nu mai are dorinta de se
mi$ca din Dumnezeu spre altceva, caci Dumnezeu este infinit, ca sLlrsa
persona1d eterna iubirii calitate de Treime. contine totuI $i orice
a1tceva e mai putin ca aceasta nu .inseamnd lncetare vederji,
bucuriei de vedea, cunoa$terii celorlalte (Ambigua, P.o. 91, 1077
Propriu-zis aceasta fi stabi1d, mi$care
aceIa$i continut personal infinit, lmplinire $i depd$ire oricd-
rej capacitdti de vedere putea spune aceastd stare de
iubirji infinite e dinco1o de mi$care $i stabilitate, este stare
care cuprinde pe amlndoud. ldeea fost 1uatd de sf1ntu1 Maxim de
sf1ntu1 Grigorie de Nyssa. suflete1e se p1ictisesc
seamnd cd este infinit, ci re1ativ $i mdrginit, e esenta
legj ale repetitiei. SufleteIe ating $i se coboara .in tru-
puri repeta mereu acest drum lntre 1jmjte: sd
scape de lngustarea simpIa ratiune $i scapd dec1t pentra scurte
pauze. timp ce origenistu1 Evagrie, considerlnd ca rau,
recomanda ie$ire rapidi:i din $i declara ca mintea astfel eJiberata
Se arafi:i Dumnezeu (cap. 53, 51, 37 din ce1e 60 cap. }a W. Frankenberg,
TRADUCATORULUl
35
Ponticos, Berlin, 1922), sflntul Maxim declard cd numai
,-jata sufletu1 ajunge vederea deplind 1ui Dumnezeu,
datoritd transcendentei Lui. La $i Origen e greu de demarcat
un Dumnezeu deosebit de creatie, $i suflete.
Avem ace1a$i panteism lngustat, lnsu$i faptul
fiinta umand se mi$ca $i nu se opre$te declt clnd ajunge desdvlr-
$ire, aceasta nu declt Dumnezeu ce1 personal, trans-
cendent $i infinit sensur1 $i iubire, avem dovadd cd omul e fQcut
pentru Dumnezeu, deosebit esentd de Sflntu1 Maxim face din mi$-
care un argument existentei Dumnezeu cel persona1, transcendent
naturii, ca omuJui spre nesf1r$ita comunicare cu Cel ce
djn veci Se afld comuniune. Evagrie considera cQ sufletuJ ve-
dea Dumnezeu lntr-o introspectie, deci nu recuno$tea ie$ire su-
fletului din lnsU$i (Sherwood, 153, 57). lnsu$1 este dumne-
zeu de care se plictise$te. Pentru Dionisie Areopagitu1 din contrd, dupa
unjj, Dumnezeu e cu totul transcendent. Nu existd un acces Dumne-
zeu nic1 nici cea vjjtoare. aceastd teoIie des-
transcendenta absolutd Dumnezeu, Dionisie devenit ma-
giStIuJ Occidentului (Hans Urs Balthasar, Kosmische Liturgie, erf.
2, 40).
Sf1ntu1 Maxim dupa Urs Ba1thasaI, sinteza
Dionisie $i Evagrie, afirmlnd uniune suflet $i Dumnezeu, sau
un permanent ln dar nu $i prezentd (Iibi,d.).
se cd Dionisie nu afirmd transcendenta absolutii lui
Dumnezeu de creaturd. doctrina lui despre ie$iri (proodoi),
despre sfintire, despre lnaintarea asemdnarea cu Dumnezeu, despre
indumnezeire, eSIte datd putinta unei lntllniri suf1etului cu Dumnezeu
chiar viata prezentd. Rdsiiritu1 cre$tin vdzut problema raportu1ui
Dumnezeu $i 1ume lntr-un mai complex declt Occidentu1.
doctrina energiilor necreate, ca numit sau
solutie prin care de e mentinutd transcendenta lui
Dumnezeu, de a1ta recunoscut lntl1nire Dumnezeu $1 crea-
tur1, un acces creaturilor Dumnezeu. Occidentu1, nelnte1eglnd pe
Dionisie acest nu lnteles corect. De a1ci osci1atia
manentd OccidentuJui cele doud extremitdti simpliste: separa-
lntre Dumnezeu $1 lume, teologie, identificarea lumii cu Dumne-
zeu, tilosot1e $1 mist1cd. de extrema purii ratiunii sau misteru-
lui, sf1ntul Maxim une$te amindouii persoand.
Solutia Rasiiritului giisim $i st1ntu1 Maxim. Nelnte1eglnd aceas-
td solut1e dialecticii, Urs Balthasar spune cd st1ntu1 Maxim re-
tractat presbiterul (P.G., 91, 333
36
SFINTVL MARTURISITORUL
djn Ambigu.a (P.G., 91, 1076) cii cer sfintii vor avea singzlrii lucrare:
cea lui Dumnezeu (Kosm. Liturgie, ed. 2, 67).
dacii privim mai ceea ce spune sf1ntul Maxim scrie-
adresatii presbiterului Marin, vedem cQ nu se contrazice, ci
sul)i spune cii nu se contrazice cu ceea ce spus Ambigua. Mentio-
nlnd cii cap. 7 din Ambigua declarat cii lndumnezeirea nu este
puterii noastre naturaIe, ci lucriirii lui Dumnezeu, sf1ntul
xim spune scrierea adresatii presbiteruIui Marin: Nu am suprimat
deci lucrarea ceIor convin$i de aceasta, declar1nd cG
piitimi bucuria bunuri10r primite. Ci am indicat cii numai puterea
electueazCi lndumnezeirea ceIor 1ndumnezeiti dupd har.
cuvinte sf1ntuI Maxim declarii cCi lucrarea naturii umane se men-
tine ca fer1citCi sesizare 1ndllmnezeirii care 1i este datii, nu ca
cauzatoare acestei 1ndumnezeiri. distinge funcfiunea producatoare
$i functiunea receptivii naturH umane, Noi nu avem totuJ prin lucra-
naturii noastre, dar putem sesiza, putem lnsu$i prin tot ce
este dat. existii cre$tere $i aceastCi functie mCisura ce
primim.
Apoi, 1ntruclt Hristos Se manifestii cele douCi
lucriiri, divinii $i umanii, este evident cii nu lipsitii
de cea d1vind. $1 dacii, sf:intuJ Max1m, umanii Hristos
fost fi suprimatii, se 1ntelege cii $i lucrarea Sa
umanCi fost lndumnezeitG supr1matCi. aceastii bazCi Hristos
lucra cele dumneze1el)t1 lucrarea omeneascG, $1 cele omenel)ti
fiicea dumneze1e$te (P.G., 91, 593).
atunci e pos1bil ca $1 oamenii Hristos sii fie lndumnezeiti
1ncii viata lor Deci dumnezeirea nu e total
dentii.
1ndoiaICi, sJ1ntul Maxim glndel)te lntr-un Mentic cu Dionisie
considerCi, ca $1 Dionis1e, Dumnezeu transcendent $1
apofatic. ca Dionisie, sfintuI Maxim nu considerii cCi aceastii
transcendentii excIude put1nta lucrCirii Dumnezeu oamen1 $i
dumnezeirea 10r.
Dar cIt de muJt afirmCi sf1ntuJ Maxim oarecare uniune omu
cu Dumnezeu viata de mult
mi$carea naturii umane. Aceastii ml$care nu face 1mposib1lii 1ndum-
nezeirea omuJui 1ncCi via/a pCimlnteascii, lndumnezeirea cuImi-
omului viitoare nu anuleazii Iucrarea umanii.
deci cu totuI cIar cd n1ci a$teptarea sf1r$itulu1, nici .stabi1itatea nu 1n-
stabjJitatea obtinutii Dumne-
zeu numai mi$carea alternativd, trecerea de un Iucru
TRADUCATORULUI
37
altu1. Aceasta implicd persisten/d Dumnezeu, stabilitate
mobiJQ, mi$care stabiJQ, sau identicd, rdmlnere nemij10citd $i per-
manentQ i.n cauza primd (Sherwood, cit., 112). mi$carea co-
muniune, care nu dar nici nu confundd cei
comuniune.
Sf1ntuJ Maxim atitudine pozitivd de creatie. Nu
tudine aceastQ atitudine poz1tivd nu lnseamnd cd tre-
bu1e atribuie autonomie creatiei, cum dd se lnteleagd Urs von
Balthasar, din spiritului cre$tin occidental.
Mi$carea e legatd lntr-un mod pozitiv cu creata, cum e
$1 stabi1itatea (Epist. 7 ad Ioannem Presb. P.G., 91, 436 Din cauza
aceasta, c1t evitd sf1ntul Maxim sd suprime mi$carea i.n via/a
a creaturii, at1t evitQ sci nege stabi1itate viata pCimlnteascd. Sta-
bilitatea ratiunii esentei) $1 mi$carea moduri1or (tropoi)
reprezintd dublul aspect dialectic creatiei. staticd
nu este un idea1 pentru sfintu1 Maxim. ajunge
scopuJ ei infinit, nu prin ie$irea din mi$care ad Thalasium, 59 ;
P.G., 90, 609 AD). Dar nu e lipsitd de oarecare stabilitate nici
ln cursuJ mi$cdrii, prin care tinde spre Dumnezeu. Existentele lnain-
apropie de Dumnezeu, cresc sau descresc, regreseazd, de-
ratiunea sau esenla rdmln acelea$i (Ambigu,a,
P.G., 91, 1217).
Sf1ntuJ Maxim pus prin a a sCIierii Ambigua (prima
ln ce prive$,te compunerea) bazd teoreticd progre-
sului fiinte10r viata spirituaJQ.
Dar aceastQ opera devenit comp1etQ dupa ce i-a ca
md respingerea unei teorii eronate care lncepuse sd divi-
zeze spiritele Biser1cCi, dupa ce con1pusese a doua Se ca
doua (prima ce prive$te compunerea) a fost i.n ju-
rul 630 $i prima doua ce compunerea) fost alcdtu1tQ
numai dupa ce Sofronie, ajuns patriarh a publicat
Epistola care intervine oficial pentru lucrarea omeneascd
i.n Hr1stos, chiar respect1nd promisiunea Mcuta patriarhului Ser-
ghie din Constantinopol, in 633, nu uti1izeaza doua lucrari".
Faptul cci sf1ntuJ Maxim, sustine cd fiecare naturCi Hristos $i-a
pastrat propria sa lucrare, accentueazd cu unirea celor doud lu-
crdri $1 vorbe$te de i.ndoitd 1ucrare" sau de Iu-
crarea teandricd, rezultatd din unirea celor doud cd
aceastQ fost compusa i.n perioada dintre 634-638, ln cursuJ
reia $i Serghie $i patriarhuJ Sofronie scriau lntr-un mod
38
SFINTUL MARTURISITORUL
ln episto1e1e sinoda1e, baza acordu1ui de 633 de nu
vorbi lntr-un mod accentuat 11ici de lucrare, nici de doud.
Apoi ln aceastd sf1ntu1 Maxim nu vorbe$te de adversarii ce-
doud 1ucrdri.
A1tfe1 scrie sf1ntu1 Maxim dupd 638, cind Ecthesis-ul
Heraclie provoca 1upta deschisd lntre ce1e doud partide.
De ce pus sf1ntuJ Maxim aceast<'i hristo1ogicd, ln care
cele doud lucrdri ln Hristos, lnaintea unei scrieri, care se ocupase Cll
baze1e teo1ogice vjet1i spiritua1e ? Pentru cii ultimu1 temei viet1i
spiritua1e nu putea fi decH unul hristo1ogic. Numai dacd ln Hristos n-Q
fost desfiintatd 1ucrarea omeneascd, omul credincios face eforturi
1ucrare pentru de8dv1r$irea sa. Mlntuirea ln Hri8tos nu
const<'i lntr-o rdscumpiirare juridicd exterioard omu1ui, efectuat<'i de
Hristos ln TatQJui, ci lntr-o refacere interioard a naturii umane,
cdzute ln pasiunilor din cauza afectelor intrate ln prin pdcatu1
lui Adam. Aceast<'i refacere nu se efectua uman. Dar
acest efort nu e p08ibi1 puterea comunicatQ celor ce cred 1n Hris-
tos, Care desfiintat puterea acestor afecte in natura umand asumat<'i
de (Quaest. ad Thalasium, 62 ; Filoc. rom., 62 :;;.u.). Astfel
duhovniceascii cre$tini1or e singura prin care 1$i 1nsu,'$esc mlntui-
cdrei bazd a pus-o Hristos prin refacerea naturii umane asumate
ln Sine.
Ambigua contine 1n esenta teo1ogia siintu1Ui Maxim ca bazd
vietii spiritua1e, prin care cre$tinii 1:;;i lnsu$esc mintuirea lnaintlnd
spre Dumnezeu :;;i 1n Dumnezeu ln eternitate.
Din aceast<'i se desprinde grandioasd viziune pozitivd
destinatiei 1umii create. Lumea nu e lnfiintare vdzut<'i ce
serve$,te ca 10c de pedepsire spiritelor ciizute, dOrIIice sd se elibereze
cH mai repede din ln 1ocu1 acestei viziuni p1atonic-origeniste, sf1n-
tul Maxim a1ege structura aristotelicd unei 1umi ferm organizate pen-
tru eternitate, ciireia 1i dinamismu1 cre$tin lnaintdrii spre
desdvlr$ire, egalCi cu odihnd ln Dumnezeu, sau cu odih-
nii 1ui Dumnezeu ln care 1nseamnd totodat<'i lndumnezeirea ei,
confuzie lntre $i 22. e chemat<'i sci lnainteze moral, cognitiv
spiritua1, pln6. cind virtua1it6.tile ce cuprinde, sddite ln potrivit
paradigme10r divine, se actualiza de dep1in 1nc1t 1n stare
ln mod actua1 Dumnezeu, sau Dumnezeu ln
actua1 ln Structurile $i toate ratiuniJe ei se umple de
22. Sherwood observa ca aceasta doctrina de originearistotelica devenise
comuna a neoplatonismului. TI1iada: putere, lucrare se gase$ote
De mysteriis a luiJambliclluS Sherwood, cit., 105).
TRADUCATORULUI
39
radigme1e ratiunilor dlvlne, ace1af;1 timp aceste struc-
tur1 rafjuni mai presus de aceasta actua1izare. Lumea e reve1atie
a 1ui Dumnezeu, chemata sd inainteze de reve1atie mai mu1t vir-
tua1d reve1atie dep1in actua1ii, ceea ce lnseamnii unire mai
dep1inii lntre revelatla care lna1n-
teazQ $1 prin diferite plnii eshato1ogicii eternii.
acest lnseamnii cii 1umea $1 omenirea ca lntreg $1 om
slnt chematl sii fie un temp1u Dumnezeu1ui ce1ui vlu, un
temp1u dezvoJtare, un temp1u ce se Dum-
nezeu $1 Dumnezeu Se mi$cii spre unlre $i transparenta
mai dep1inii, Dumnezeu iradiind din omenire din lume dar prin
ceasta, omu1 $i 1umea neflind idoli de sine Cor., 6, 16). Acest
temp1u este totodata grandioasii de dacii de
constii din infinitului spiritua1 forme1e viizute.
Sf1ntuJ Maxim cliide$te viziunea pozitivii ,a 1umii acesteia, eterni-
forma desQvlr$ita Dumnezeu, care e una cu maximii
transparenta dlvinu1ui SQ<U cu maximii actua11zare frumu-
setii divlne reflectate prjn forme1e ej, ce 1$i temeiu1
formelor din Dumnezeu, 1uind din ce1e zece categorii aristote1ice cinci,
acestea viizlndu-1e slujind lnalntCirii 1umii spre odillna
Dumnezeu.
Slnt cinc1 categorj1 care se fermitatea bine orlnduitd 1u-
mii destinate eternitiitii, starea fina1ii ce1ei ma1 bogate $1 potrivite
comblnarl e1emente1or at1dtoare Ciici 1umea
structurata potrivit acestor categorii, sau reprezinta lncincituJ mod
organ1ziirii eterne 1ulnii, dar chematii sd prin m1$care
max1mii transfigurare, pentru reflecta Dumnezeu. Aceste
cinci categorH slnt : substanta, deosebirea, combinarea sta-
bi1itatea. Substanta e fiinta creatiei, ce1ela1te categorii slnt predicate1e
ei. e menlta sii dureze etern. Deosebirea reprez1ntii toate
din cadru1 substantei creatiei. umand reprezinta dlstinctie deo-
sebitii cadru1 ei, const1nd rlndu1 ei dln suf1et $1 tr.up, suf1etu1 fiind
e1 creat, dar de categorie tota1 deosebitd de cele1aIte forme distinc-
Ove a1e
Prjn identitatea substantei, 1umea se mentine nu se trans-
forma mereu aJta $i alta, sens or1genist. Dar combinarile
mereu elemente10r deosebite, lnsii conform
cluse ea spre desdvlr$lre.
E1emente1e distincte substantel se fe1uJ de mo-
duri, din care, une1e prin naturii, alte1e prin umana.
mai nouii a descoperit mu1te moduri de combinare e1emente1or
40
SFINTUL MARTUnrSITORUL
substantei, dar $i modur11e care sint combinate prin naturCi. $1
cine $tie c1te moduri noi de combinCiri interventia u-
manCi nu se vor mai descoperi? SpirituJ uman viata Iui de
lume $1 de ceea ce e mai presus de lume descoperit $i descoperCi mo-
duri indefinit de variate de combinCiri cuvintelor - deci lnte1e-
sur110r $i lntelegerilor interpersonale $i ob$te$ti - formelor, culo-
ale sunetelor Spiritul uman e chemat sci conducCi lumea spre
combinCiri1e $i formele cele mai cele mai capabile sci ref1ecte
ele infinitul bunatatjj, glndiril $i frumusetii dumnezele$ti. Splritul uman
unire cu cel dumnezeiesc e chemat sci Qctualizeze aceasta bogCi-
acestei lumi, acela$i timp fermitatea $1
negrCiit de elasticCi, lngCiduind nebCinuit de var1atCi libert,ate $1 imagi-
uman. Oamenii pot ajunge ei ln$i$1 $i pot ducc $i lu-
mea spre aceastCi care e suprema odihnCi Dumnezeu, numoi
dacCi nu lnch1d orizontului 1nfinit $1 un1ficator ce se lntinde dincolo
de lume $i de oamenl, orizontulul dumnezeiesc, ci lnainteazCi spre $1
ca1e de cunoa$tere, de esteticCi, de utiJjtate economicCi, co-
muniune irateasca.
Numai lnaintlnd planurile acestea spre divinCi infl-
nita, se folose$le integral de ce este ea pen-
tru ajunge starea desCivlr$ita care e una cu stabilitatea sau
cu odihna ei Dumnezeu, izvoru1 vietii ei nesf1n;ite care i
va dCirui integra1. Numai daca combinCirile servesc progresului
spiritua1itate, adicCi purificarea de patimi1e egoiste iubirea
tuturor $1 de Dumnezeu, izvoru1 iubirii nesf1r$ite,
cu adevarat spre acea desavlr$ire Dumnezeu $i spre odihna
eternCi CCici adevarata ei lnaintare e cea de existenta exis-
tenta buna pentru termina existenta etern buna, ca bogCitie
infinita.
Sf1ntu1 Maxim vede $i e1 readunare ratiunilor creaturilor Ra-
tiunea cea una $1 1zvor1toare mode1e10r Logosu1 divin, dar
aceasta nu e henada origenistii unor spirite trupuri, varie-
de Dumnezeu a lumii vCizute, ci unitatea oamenilor, care
din suf1ete $i trupuri, legati de lntreaga lume Omenirea
duce cu ea toate desfCi$urCirile cele bune a1e virtualitdti10r fire$ti as-
cunse lume $i lnsCi$i, desfa$urari pentru care S-Q ostenit ea aJu-
de lucrCirile dumnezeie$ti.
Unitatea finalCi nu e revenire unitatea dinainte de cCide-
rea origenistii, ci cuprinde sporiti cu care oamenii au fost
lnzestrafj creat1e $1 trimi$i ca 1ucratori vie. Ei au crescut cu-
noa$terea $i ca aspiratie $1 parte
INTRODUCEREA TRADUCATORULUI
41
lnceput, lucrlnd ln lume. au loc ln eI In 1ume
de glndire, de de frumusete Dumnezeu,
conform puterjj lor de le primi de reflecta, actualizlnd totodat6.
TJotentele ln 1n lume 23.
SflntuJ Maxim nu mai presus de orice lncre-
$1 contemplare a acestei existente, din care ies spirite1e prin
ciidere, ln sensuJ p1atonic-origenist, ci odihna eternd lntr-o iubire
care a crescut prin mi$carea siiditii 1n creatie. ln mi$carea crea-
spre Dumnezeu, e Dumnezeu lnSll$i prin DuhuJ Suu de-via-
Care conduce prin spirHualiiare, prin
dezvoltare, spre Dumnezeu.
lntr-un mod Dumnezeu1 credintei cre$tine, ca Dumnezeu
lntreit Persoane, ln calitate de iubitor, de Piu iubitor $i de Dul1
iLlbirii, e un Dumnezeu viu, nu un Dumnezeu lncremenit. e stabil
desigur, dar stabi1 ln iubire, dlndu-ne $i stalJilitatea ln
iubire.
Odihna eterna ln Dumnezeu nu fi dec1t ln iubirea
desavlr$ita a Lui ca Treime de Persoane. ln esenta impersona]Q nu se
experiazii iubire. De aceea produce inevHabil daca cel
ce se cu nu se tope$te ln ca persoana. DumnezeuJ Ori-
gen produce este esenta e mono-
tonii ln sens, finita. Numai ln Dumnezeu - comuniune perso-
eternii vrea sa creeze $1 a1te persoane spre ln
comuniunii Sale - nu se plictisesc lnce-
putuJ creatiunii sta e PapturQ umanii ca
produs iubirii treimice trebuie ln iubire, pentru odihni
depHn ln iubirea treimicii. De nu-L cautiim Dumnezeu ln trecu-
tul nostru, ci ln viitoruJ nostru ; nu-L cautam origine, ci ca aici
futur1sta $i eshatologicii a creatiunii, carc
redescopera azi teologia unuj Moltmann $1 Pannenberg.
23. Lars Thu.nberg, SymboI Mystery St. the ConfessoI. Separat-
dneck vom Maximus Confessor. Actes du Symposium sur Maxime Confesseur, Fri-
bourg, 2-5 septembre 1980, Editions Universitaires Fribourg, Suisse, 1982, 295-
296: Dublul concept origenist-evagrian despre providenta judecata
reinterpreta'l: curatit de ereziile inerente mitul origenist, ajuta Ma-
xim sa demonstreze cum structura cosmosului iconomia sustin impreuna
perspectiva fundamentala antropo-cosmica a hristologiei. Acest sistem total cuprinde
acum un important element: Cosmologic el ,poate fi caracter,iza1 prin dublul
concept de expansiune concentrare, hristologic este exprimat
printr-o viziune ,echivalenta a a subtierii, care cores-
punde cu venirea Hristos 111 lwme cu 111toarcerea Lui la Tatal ca om ca re-
prezentant al truturor al omenirii. (10, 33) aceasta este
foarte c]ar legatil cu ideea intreitei intrup5.ri. deci cu cele trei legi generale ale lu-
mii: legea natural5., legea scrisd legea harului intruparcfl ratiunile
lumii, ratiu.nile Sc-ipturii om (Iisns Hristos)>>.
42
SFINTUL MARTURISITORUL
vem glndirea sf1ntului Max1m VlZ1une perso-
$1 optimista a umanului, produs iubirii $1 lnsetat
de iubirea comuniunjj. un personal1sm $1 un optim1sm
care l1pse$te din or1ce panteism, 1nclusiv din cel origenist.
iubirea nu e un sent1ment golit de sensuri. Pe c1t de
este ea, pe at1t de 1nfinite slnt sensuri1e manifestate ratiuni1e crea-
$i Scr1ptur1i. or1ce setea de e
cu sensurilor $i cu setea de le cunoa$te
$1 lntelege. $1 Sl1nta Treime, comuniune eterna, lelntrune$te
mod culm1nant pe fiind or1ginea ambelor $1
spre Sine ca sln ambelor. Unde e e sens, de aceea sens 1nfinit
$1 sens nu se lips,a de ra-
tiune e ratiune 11mitatQ, repetitie sens.
De aceea v1z1unea sf1ntului Maxim e nu numai personalistd $1
ci $i de complexitate de De aici, densitatea
scr1sului care vrea sd cupr1ndd aceastQ complexd care
totu$i 1ndefinitQ. de aceea el nu poate fi epuizat n1ciodatQ
comentarii. notele noastre n-am putut reda dec1t prea
tic1cQ. din indefinitd continutulul lui, S-Q revelat
timpu11n care Ie-am scris.
cel ui tre sfin
parin tel ui nostru
MARTURISITORUL,
Despre diferite locuri cu
adinci intelesuri din sfintii
Dionisie Grigorie,
catre sfintitul
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j

j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j
j

j
j
PARTEA tNTII
SMERITUL $1 pAcATOSUL,
NEVREDNICUL ROB $1 lNVATACEL
CATRE SFINTITUL ROB AL LUI DUMNEZEU,
PARINTELE DUHOVNICESC $1 !NvATATORUL MEU,
CUV!NT
prin OIcupatia sirguIincioasa cu cele de-
prinderea neschimbacioasa ,a oontemplatiei ie-aiindra-
gosiit, pre,a iubitule al lui Dumnezeu, neprdhanirt, nu numtai de
intelepciune simplu, ci de frumusete,a ei. Iar frumU!S,etea inte-
lepciun.ii este activa sau activitatea inteleapta, amindoua
avind ca temei ratiunea Providente Judecati, care se
impline$te ele. Unindu-ti duh mintea cu ,s.imtirea, conform cu
acea ratiune, ara'tat cua,devar,a,t cum a :z;idi,t Dumnezeu pe dupa
chipul Lui ai facut ounoscuta buniHatii Lui, araiind pe Dum-
nezeu devenit trup tine, virtuti, frumosului am'estec al
celor Caci imitindu-L pe facindu-ti umilinta egaIa cu
inaItimea, sa te cobori pina l,a mine, cerind sa afli de Ia
mine pe care le prin patimire. vorba de oape-
tele lui Dionisie Grigorie, aIe acelor sfinti, preavestiti fericiti bar-
bati, care fac parIte cei pe care Dumnezeru. i-a ales pent.ru Sine
de la inceput, dupa hotarirea dinainte de veacuri. Caci au pri-
mit cu adevar:at toata revars,area intelepciunii, cita 1e este a'ccesibila
sfintilor. Iar vietii celei dupa fire, au ajuns la
fiinta sufletuluti I?i de <aceea n au num,ai pe Hristos traindin ei sau, mai
bine-zis, devemt suflet al sufletului lor, aratlndu-Se prin toate faptele,
cnv.intele $i cugetarile incit ca celece pornesc din
ei nu ale lor, ale Hristos, Care Se subs,ti:tuie acelora h,ar.
Dar eu cum spune Domnul Iisu,s, d,e vreme ce inca n-am
mit duhul isfiLnteniei Cum vorbi de puteri1e Domnu1ui eu, care sint
gingav cu mintea de cele strilcacioase Cum face
chiar nUlDlM celemai mici laude ,ale Lui,eu, care sini m'utt .a carui
putere auzitoare a suf1etlllui e cu totul intoarsade glasul
46
SFINTUL MARTURISITORUL
Cuvintului, din de patimi ? Cum Se vaarata mie,
ceIui biruit de Iume, Cuvintul, spre a birui Iumea, odata ce nu
,sa Se arate lumii, daca ramine dl1pa fire necunoscut de simtLrea
iubvtoare de mater1e? Cum nu e cutezator Iucru sa se atinga de cele
sfi'l1te ceI spurc,at, de 'cele cur,ate, ceI necurat ?
De acee,a fi refuza1t bucuros sa impI'inesc ceIe poruncite, temin-
du-ma sa nu Hu socotit indraznet. Dar mi-a f05,t mai frica d,e primejdia
neasculHirH. Deci aflindu-ma iintre a1cesie,a doua, aleg mai bucur05 vina
indraznelii, ca m,ai de purtat, fugind de perLcoIul neascuItarii,
care nu se mai iarta. nMajduind ca mijIocirea C11
ajutorul rugaciulIlHor tale, Hri.stos, MareIe Mintuitor al
nostru, imi v,a darui puterea sa inteIeg IucTuri1e chip sa
le spun mod cuviincios, aIcatui, pe ci,t se poate, un raspuns scurt
la Hecareca:p (caci cuv1ntul meu e catre un dascal oare p'oate scoate
Iucruri mari din cele miC!i), incepind cu Gri,gor1ie Teologul, care e mai
apro:piat de
1. La cuvintul sfintului Grigorie Teologul din Cuvintarea
prima despre Fiul: De aceea un1mea, mi$clndu-se de oblr$ie
do1me, se opre$te Treime". la cuvintul din
doua cuvintare despre pace: Un1mea, mi$clndu-se din pri-
cina bogcitiei $1 depd$1ndu-se doimea e mai presus de mate-
$1 d1n care se lucruri1e), se Tre1-
me din pr1cina (Cuv. teo1. 3, cap. 2 G. 36, 76:
CllV. despre pace, cap. 8; P.G. 35, 60).
Daca allui Dumnezeu, mai ,atent la paruta contra-
z.icere dintre intr'ebindu-tede a,corduI dintre ele, nu vei
gasi vreun inteles mai unitar ca al lor. Caci doimii neopri-
rea .la doime, s,au hotarnli.cirea treime oprirea unimLi d,ilIl
ei treime, este lucru. Pentru ca propovMuim unica obir-
oare nu e supusa zgirceniei ca sa ramina cLroumscri,sa J.a persoa-
na, dar nici dezordini\i <:a sa se revers'e la ,infinit, ci sf.inta
care COI1Jsti'tuie Tr,e[meacea fire de cinste : Ta,tal, Fiul
Duhul Sfint, a Caror bogatie e deofiintimea, unica iradiere a stralu-
nus'e rev,arsa ni1ci peste acestea, oa sa nu se
gloata d,e ze1i, dar nici nu se 10r, ca sa nu osindim
dumnezeirea 'la saracie.
Aceasta nu leste expHoa,re a celeJ ma,i presus de fire a lu-
crurilor, ci declar,atie a evlavioa.se, d,a<:aspunem ca dumne-
zeirea, ca una ce e fi:ira de !incepl1t, netrupeasca .nedezbinata, e uni-
me nu doime, IIlU multime. Ca<:,i unime,a e cu adevar,at uni-
me, fiindca e alcelor de dupa ea, ca stare contractata a unei
AMBIGUA
47
de-5irar
1
i ce se v,arsa m.ad natural devenind multime, cJ entitate eni-
postaziata a Treimii celei de fiinta. Treimea este cu adevarat Trei-
me, neintregin!du-seddntr-un numardesfacut (caci nue adunare deuni-
tati, ca sa sufere impartire), ci subzistenta ,a UnImii intreit ipos-
Caci e cu Unime, fiindca ,a,-5a eIste,!?i Unimea
e cu adevarat Tredme, fiindca a!?a subzista. Deoarece e singura dum-
ce f'iinteaza (oua:z) unitar subzista 1.
J,ar d,a,ca, aluzind d,e mi'-5care, te-a mirat cum se mi'!?ca dumneZielrea
cea suprainHnita, patima aoeastaestea noastra, nu ,a ei ;a noas,tra care,
prdn lumina ce nd s-a cugetam ratiunea ex;lstentei apoi
la modul de subziIstenta ,al ex;listenta e cugetata totdeauna ina-
inte de modul Deci mil$oarea dumn.ezeirii e cuno!?tinta
prin c,are se descopera, ce10lfce pr,imesc, modul de sub-
ei.
2. La cuvintul prima a 1ntr-un cu-
vlnt, cele mai lna1te atribuie-le dumnezeirii i fjr1i celei mai presu8
de patimi i de trup, cele smer1te, Celu1 ce S-a fQcut com-
pus $1 S-a go1it pentru tine i S-a lntrupat, ba ch1ar (ce oprete
sd spunem) S-a 1 lnomenit. (Cuv. teo1. 3, despre F1ul, cap. 18
36, 97
Cuvintu1 lui Dumnez,eu, fiind intreg fHnta deplina (caci era Dum-
nez,eu) Intreg nel)tirbit (caci era Hu), golindu-Se, S-a Hicut
saminta a trup negraita, S-a
facut iflostas al pe care I-a luat, aceasta taina noua fa-
cindu-Se cu Iintreg om, inchip nesch'imbat, a fQst ipos-
tais ,al celor doua al celei necreate al celei crea:te, nepatimi,toare
opatimitoare, prim.ind fara n.ici ltpsa toate ratiunile naturale ca-
ror Ipostas era. Jar d,aca ,a prJmi1t toate ratiuni1e naturaIe
al caror foarte intelept a atribuit Invatatorul patimile 'tru-
AceluJ;a, Lui OCnSUI!?i, devenit compus dupa ipostas asumarea
trupului, ca sa fiesocotite ale omsimplu. Caci trupul er,a al
Lui, duopa truJ) era cu ,adevarat Dumnezeu patimiitor impotriva paca-
1. de la exprima. cxisten1a general. Termenii
expr,ima. modul existen1ei ca intreg de
il ceva cind se refera. la entita.ti indica. sau De
aceea termenul sine, de sine", se reflecta. ipostasul, per,soan6, intIlUcit
inta. de sine nu poate avea decit ipostasul, persoana. conce'ptia pa.rintilor rasa.riteni
nu poate fi cugetata. ca.ci nu se con-
crE1t decit existind ca sine", sau de sine", deci ca ipostoas, sau persoana.. De aceea
nu se poate de a fiin1ei ,divine spre cele trei ipostasuri.
aceasta, sfintul Maxim comoate ideea ca. realitatea suprema e care se poate
desface intr-o multiplicit'ate existenta. ea virtual cQmoateastfel ideea de oaza.
origeniS1ta..
48
SFINTUL MARTURISITORUL
tului 2. Deci - aratind deosebirea dintre fiinta, dupa care
Cuvintul, chiar intru:pindu-Se, a ramas simplu intreg ipostas, dupa
care, prQn asurnarea trupului, S-,a facut compu,s a vietuit v'ederea
mintu.irii ca Dumnezeu patimitor - zic.e: Ca cumva, ,atribuind din
cele ale [:postasuilu.i, sa ne inchinam, ca arie.nii, unui dum-
patimitor fire 3. Apoiaadaugat: Nimic ne impie,dica
sa chi,ar inomenit, num,ai din pricina arienHor, care puneau
locu1 suf1e.tului du:mnezeirea, a care su.stineau
2. Luind firea sinea Sa, Dumnezeu a facut-o palte a sinei
sau a ipostidsului Sau. Sinea Sa, dupa intrupare, cuprinde firea, umana.
Lui de sine implica umanitatea 5a. De ac,i se vede ca notiunea de ipostasare, pe
linga sensul de intreg ce sta de sine, pe acela de a avea cadrul sau un
5piri.tual. om, acesta este mintea, care e centrul sufletului. intrucit ipostasul
sau persoal1la ca iIJJtreg e ultimul ,for aI deciziilor acteIor sale, de el liber-
tabea.. !:ar intrucit el f,ace ca trupuI sa se Integreze aceas'ta' unitate, trebuie sa
vedem el putere care leaga trupuI de sine, un fel de virtualitaticare se actua-
lizeaza organizarea trupului sustinerea lui. spirit sint deci ca
a;tit tesatura rationaIa care ia forma plastica. atrupului, cit sel1lsibHitatea traita
prin tIUP cu lumea. Acestei rationa,litati ii corespunde ratiunea
cunoscatoare aflatoare spirit sau minte. ,Pe de alta parte sinea a
ca b,alZa spirituala a ipostasuIui, are dimensiune a profunzimii, care
face de nedefinit. ii spun acestei dlmensiuni "inima, socotind-o ca un
fel de centru aI tuturor puterilor sufletuluI trupului, legind intregul uman cu
infinitatea D<umnezeu. Tar intrucit firea umana e menita sa cu,prinda ra-
tiunile ceIor Logosul intrupindu-Se Se face aI tuturor acestor ra-
tiuni.
Dar pe cind cuprinderea adincimea sine'i sau ipos'tasului sau persoanei umane
include trupul ca doua parti ce formeaza fire, ce se
se deodata se repeta ca ipostas propriu nou mod general, iar adin-
cimea sinei patrun'de in!initatea dumnezeiasca ca cev;a strain de ea
IpostasuI Hristos are ex1:indere de alta Iargime ,adinoime, unind sinea 5a
atit firea dumnezeiasca, firea omeneasca, 5inea 5a ,nu patrunde Dum-
nezeu ceI Infinit ca ceva strain, ci este prin sinea Sa Dumnezeu ceI
cele doua parti 5il1lt unite intr-un ipostlas, incit Hristos se
atit ca om cit ca Dumnezeu. Taina cea mare este unirea ceIor doua parti atit de
distantaIte intr-un ipostas, sau persoana. Este cu de inteIes ce reper-
cusiuni trebuie sa aiba asupra umaneaceasta uniune a firii umane !ii divine
intr-un ipostas. Este cu neputinta de inteIes cum se deschid umane a Iui
Hristos ,adincimile divine. Cum simte Dumnezeu ca aIe 5aIe patimirile tru-
Putem folosi analogie: mintea omeneasca nu e intepata de cuiele
de care e intepat ,trupuI i totU!?i ea intr-un modspiritual 1a durerea sim-
tita de trup. Ba propriu-zis mintea faeoe trupul sa simta mai intens intepaturile.
Daca spiritul nostru se reflecta intr-un mod spiritual durerile simtite de trup, n;u
se reflecta oare intemelia divina sau ipos'tasul Hri5tos durerile trupului
Sau?
odata cu firea omeI1Jeasca afecteIe sau patimirile intrate aceasta
Ijre dupa caderea paaalt, Hristo.s le limiteaza pe de alta parte satisfacerea lor
(foamea d. ex.), sau pum.e toata rabd,area, intarita de dumnezeirea Lui, supor-
tarea 10r (a chinurilor mortii). Prin aceasta Ie satisface sau le rabda chip nepa-
catos, sau tnfringe ispita oare vine de obiceI prin e1e spre pacatuire, comunicin-
du-ne !ii noua aceasta putere de ordin spiritu,al. nu satisfacind pati-
mile, deci nu pacatuind, ci patime!?te impotrdvindu-Se pacatului pentru ca nu pri-
pacatul i iar aceasta patimile care de obicei prilejuiesc pacatul.
3. Astfe1 patimirile firii sint asumate de ipostasuI Cuvintului, intrucit EII!ii "lar-
paradoxal, prin chenoza, ipostasul, asumarea eXiperierea noastre,
dar nu imprimind firea Lui dumnezeiasca patimirile firii umane. suporta pati-
mirHe firii noastre ca ipost1as, s,au ca CeI ce a devel1litun ipostas care se cuprinde
firea umana. Dar nu prIin Lui dumnezei,aIsca, cum ziceau ,arienii
I
sens
AMBIGUA
49
suflet fara minte ln felul ciunteau dep1inatatea firii
a Cuvintului faceau patimitor prin firea ci sa
se ara,te ca Dumnezeu Cel nascut S-ia facut om cu ad,eva.rat deplin,
ca sa luaeze mintuirea noastra printr-un trup activ pr,in fire,
insufletit de minte ratiune 4. Caci e stabilitca S-a facut cUClJdevarat
om, toate privintele, af,ara de pacat (c,ClJre ar,e nici r,atiune oare
sa fi fost semanatain fi,re) , d,ar nuaf,ara de lucrarea naitur,ala a carei
ratiune firea, oar,acterizind ChiiP I1Jartur,al pe cei ce au
dupa fiinta. F.iindca prediIcatul d,at unora mod comun general e
a fiintei ,1iIps,a acelui provoaca stricaciunea a,ce-
Hr'i daca nici lipsita de ce-i apoaytine fire
poate ramine ca ceea ce este.
3. La cuvintul Ciici Aces-
ta, Care acum e dispretuit de tine, era mai presus de tine:
omuJ de acum era necompus ; ceea ce eIQ riimas, iar ceea
ce nu eIQ luat asuprii-$i; eIQ la lnceput chip necauzat (ciici
care poate fj cauza lui Dumnezeu ?), dar S-a fiicut $i mai pe urmii
pentru cauzii ; iar aceasta lost pentru ca sii te mlntuie$ti tu, ca-
re-L ociirii$ti $i care dispretuie$ti dumnezeirea pentru cii primit
grosimea ta, unindu-Se mijJociIea m1ntii cu trupuJ $i fiiclndu-
Se Dumnezeu om de jos, ciici (trupul) S-Q lmpreunat cu Dumnezeu
$1 devenit unul (cu El), partea superioarii biruind (asupra celei-
lalte), ca sii devin eu atlt de mult dumnezeu, pe cH S-a fiicut
cela om (Cuv. cit. c,ap. 19; P.G. 36, 100
pe care il zice, a fost odata mai presus de trine,
existind adica pentru Sine dincolo de orice veac de orice natu.ra, chiar
daca aculIll S-,a coborit pentru tine de bunavoie sub ,amindoua. Omul de
acum ,a fost ne.compus, fiind simplu dupa dupaipostas, ca
ce era numai Dumnezeu, gol de trup d,e toate ale trupului, chiar daca
acum, pr,in primirea trupului ce are suflet mintal,S-,a facut ceea ce
compus du.pa Ipostas, ra.mi.nind ceea ce era, ,s.implu f,i;re,
ca sa ,t.e mintui,asca pe tine. ,Caci numai ,aceasta a fost. C8,uz,a
Sale : mintu:ire.a fir,j,i, asupra Sa, ca pe grosime, carac-
4. Dar tOocmai aceasta arata. ca. Fiul Dumnezeu S-a fa.cut ca ipostas om
deplin, asunlind pa.timirile firii noastre, ca sa. lucreze mintuirea noastra.,
insa. c.a unul dintre biruind pa.catul nostru, prin suportate de
firea noastra.. Fiul Dumnezeu, asumind ca i,postas pa.timirile noastre, pune
suportarea Ior putere insa. llna care sa. faca
firea omeneasca... AstfeI le-a biruit n-a fost birutt de ele, ca unul ,d.intre
putea zice ca. le-a' simtit, dar simtirea Lui nu S-a lasat biruit de ele, ci prin
ea S-a iaratat mai Itare ca ele. a PUJs mintea, ratiunea sensibilitatea
umana pe care le-a asumat, deplin trupul Sau puterea dum-
nezeiasca cu care lesustinea. Caci era ele ca ipostas
4 - Sflntu1 Max1m M!\rturlsltoru1
50
SFINTUL MARTUR1'SITORUL
terul patimitor (pasivita,tea ,al acestei,a, S-a unit prin
mintii cu trurpul, facindu-8e Dumnezeu OJll de jos, intrucit
S-a fa,cut pentrutoti toa,te cite sintem ,afara de pacat :trup, suflet
min'te i toate cite moarte,a ce alcatUliesc acestea
comun: 'Om, Dumnez,eu fiind vazut cu lntelegerea. Deci Cu-
vintul, goHndu-Se, farasch.imbare primind sens pro-
priu oar8!cterul pecare-Iavem prin fiire, intrupa-
resupunindu-Se cuadevar8!t simtirH. nai\)ur,ale, S-a numi,t Dumnezeu va-
Dumnezeu de jos, sup,r,a,infinita prin trup
d:in fir,e patimitor. Caci 'trupu1 ,s-a impr'eunat chiJp vadit cu Dumne-
zeu a devenit unul (cu parte,a superioara bi,rUlind (,a,supra
te), intruc'it Cuvintul prin identitate:a ipostatica a indumnezeHin sens
propriu trupU'l pe 'oare I-'a, lnat.
devenit ,unul, dar nu una, a zis invatatorul, aratind ca
identit.atea ipostasului cel unic a ramas necontopitaeterogenitatea ce-
Caci p,rimul termen indica ipost,asu1, i:a,r al doilea, fire.a.
Iar cuvintele ca sa devin eu dumnezeuatH de mult cH S-a
fiiCUit OJll nu este mie a le spune, cel intinat de paca:t fara nici
dor dupa cu ,adeva,r.atexistenta, ci voua, oare, lepad,area
a las,atisa se vada numai harul ,aveti sa pri-
miti atltde muH din partea cH S-a Dumnezeu intru-
par'e de neputinta noastra. Caci masoara, precum. singur indum-
nezeire,a celor ,ce se mintuiesc har cusmerirea (chenoza) Lui.
tru ca fi intregi dupa chipul 100 p.rimi pe
Dumnezeu intreg numai ai Lui e.ste spre
care se silesc cei ce cred ca primi cu adevarat fagaduinta.
4. La c,uvintele dina doua Cuvint.aredespre
CuvmtuI :, Cuvlnt fiind, nu era nici ascultator, nici neascultdtor,
deoarece acestea slnt proprii celor de sub staplnire $i at1rnare ;
$1 primuJ lucru e ceIor cu bundcuvi1nta, doi1ea celor
vrednici de pedeapsd. lu1nd chip de rob, Se coboard cu robii
$i cei lmpreund robi $i 1$i lnsu$e$te ch1puJ strdin, purtlndu-md
S1ne mine lntreg cu cele aIe mele, ca sd mistuie Sine ceea
ce e mai rdu, cum mistuie focul ceara sau soarele, umezeala
mlntului, iar eu sd md lmpdrta$esc de Lui, datorita lmpreundrii.
De aceea cinste$te ascuJtarea cu fapta $1 cearcd aceasta
prin pdtimire. Fiindcd nu lduntricd, precum nu
nic1 cazul nostru, nu trecem Cdci
este dovada poate nu e rdu sd spunem $1 aceea
cQ. cearcd ascultarea noastrd $i mdsoard toate noastre
tiznirile Lui, ca printr-o artd iubirii de lnclt prin Lui
A...V.BIGUA
51
putem 'cunoa$te ale noastre, c1te nl se cer $1 clte nl se larto., soco-
tindu-se cu 1'11 neputinta (Cuv. teo1. 4, despre
FjuJ, oap. 6; P.G. 36, 109
Ca Cel ce e prin fire Dumnezeu, zice, cu totul liber
de ascultare :neascultare. Caci 'e pri:n fire DatiHQrul a toata
poru:nca,a carei a.scultare i:nsea.m:na care.i ne,ascu.ltare in-
seamna caloare. Pentru ca legea poruncilor caloarea ei
sint pentruceice se prin fire, pentru Cel a carui existenta e
prin fire stabilitate
Dar ca chip de rob, s,au ca Cel devenit om prin fire, S-la
cu cei impreuna robi, chipul strai:n primind de-
odata cu firea caracterul pat.imitor al firii noastre 5. Caci e straina pe-
deapsa celui ce a pacatuit, de cel nepacatos dupa fire. Iar
aceasta este oaracterul patimitor Ia oare ,a fost osindita in:treaga fire.
Drept aceea, daca golire (chenoz,a) chipulde rob, ladica
devine prin lce,ea oe este straiin, adica devi:ne
prin fire patimitor, fara indQiaIa goHrea coborirea sint tapte ce S8
refera oa Ia Cel ce e bun de oameni iubitor, cea dintii aratin-
du-L devenit om cuadevarat, cea ,a doua, om adevarat fire
patimitor. De zice invatatorul: Purtindu-ma Sine pe mine
intreg cu cele ale mele, adica intreaga fire omene,asca impreuna
pat.lmiIe prin unirea cea dupa ipost.as. Prin ClJcestea a mis-
ce era mai ra'U sau caraoterul patimitor intrat mali pe
uIma f.ire, adica legea pacaJtului din neascult.are, acarei pute:re sta
dlspozitia potrivnica firii a noastre care a introdus im-
5. tine de firea celor create. Ea nu e rea prin sine, cum sustinea ori-
genismul. Ea poate duce firea 1a bine 1a rau. Dar e rinduita sa duca 1a desa-
adica la Dumnezeu, supremul bine. numai facind aceasta, mi!?carea duce
la implinire firea umana. Dumnezeu insa I1U poate fi dus ma,j sus, dar nici la rau.
nu poate urca dincolo de Sine, dar nu Se poate nici altera. ,alt sens,
este viata a iubirii. Sfintul Maxim s-a facut aparatorul cel mai 'de seama al in-
Bisericii ca Hrisitos era lucrare dumnezeiasca, una omeneasca,
deci ca nu omenirea singura $i-'a lucrat mintuirea, precum nioi Dumnezeu singur
nu lucreaza mintuirea omului fara lucrarea omeneasca. Harul cu care lucram min-
tuirea noastra care ne vine din Hristos e dovada a unei mi$cari a lui Dumnezeu
legat1ura cu chiar daca aceasta nu-L coboara din Lui. Mi$carea nu este
cauza raului, cum spunea origenistul Evagrie
Ia W. Frankenberg, Evagrios Ponticos, Berlin 1912, 91).
Dumnezeu poate cobori, din iubire, la cei creati pentru a-i ridica Ia Sine. prin
aceasta nu iese din iubire, deci din Sine, ci duce creatura de la Sine ca origine a
ei, la Sine ca tinta a ei. Totu$i, coborJ:rea aceasta, cind merge pina la
caracteru! patimitor pentru a urca prin biruirea la Sine ca Dumnezeu pe cei de-
partati de ceva striiin de Dar dcest strain nu-l imprima.
firii Sale, ci-l face propriu ipostasului Sau Iargit,., dar lucrarea iubitoare ce-I
este proprie oare face posibila coborirea Lui.
52
SFINTUL MARTURISITORUL
ilt1 oa:r,aoteru1 al Hrii prin jJ]tensificare 6.
Iar prin ace.a,s'ta, numai ca ne-a mintuit pe cei sub pacat,
ci ne-a imparta$it din puterea dumnezeiasca, dezIegind insine pe-
deapsa noastra. Puterea acea,sta IncTe:aza neschimbabi-
litatea suf1erf:uluii$i nestricacinnea prin identica a
voti spre ceea ce-i bun prin fire, ce,i ce se stradni,e,s,c cu fapta sa
cinsteasca harul. Acea:st'a cred ca spune Sfintu1(Gr:igor.i.e, prin
cuvinrf:eIe : ,Ca ,sa mistuie Sine ce e m,ai 'rau, cum mist,u,i,e focul
oe,ara s,au soareIe, umezeaHi pamintulu.i; i,ar en sa ma ,imparta!;iesc de
ale pr,in amestecare, devenind ,adica, priin h,ar, c'urarf: de patima, Ia
fel ,cu 7.
,alt inteIes .al cuvinteIor: chipul
strain, pe care l-am invatart de la sfint, atit intr-aJe vietii, cit
ale cuvintului. AceIa, lntrebat, zicea ca s'trainesint Ouvintulu.i prin fire
ascultarea snpunerea, pe c,are pIatindu-le penrtru car,eam caloat
porunca, a lucrat miIl'tuir,e,a lntregului neam omenesc, ,al Sall
ce eraal nostru. De aceea cu ta,pta facln:du-Se
nre Adam pentru oel ve.chi gusHi aceasta 'Prin patimire,
facindu-Se de bunavoi.e ias,emenea prin patimi1e S,al:e. acest
sens ,e ,a:devar,at ce s,punre lTharele invatator: ostenit, a flaminzit, a
insetat, de moa,rte, a lacrim,at, dn,pa legea trupulu1i. Iar
aceste'a sint ,dov,ada une,i dispozitli ,act,ive !;ii semnu1 Ia robi
la Caci prin fire 8 a ramas stapin prin fire 9, S-a
facut rob robul, c,a sa ma faca stapin al celuice ma sta-
6. Dar 1ui Dumnezeu, trasatura nu
impatimirea. Trasatura patimitoare defji a intrat firea noastra
dupa caderea pa,cat, a devenit slabiciune a create, care putea fi tinuta
friu de fire fji poa,te fi fo1osita ca mij10c de biruire a pacatului.
este dispozitie contrara firii contrara Dumnezeu, ciici ,tra,satura pa-
contrar 1ui Dumnezeu. Aceasta impatimire este produsul
protivnice firii, a car,e a1ege arbitrar (a gnOlnice), care, prin neascultare
de Dumnezeu, fie ca da friu liber vreunui afect, fie ca-1 intensifica, nesatisfacindu-1
numai marginea striot necesara intretinerii firii.
7. J.isus Hristos ne-a adus nu numai elibera.rea de vointa noastra arbitrara (gno-
lnica), contrara fi.rii, s,au de impatimirea paciitoalsa ne-a dat puterea
sa el,iberam de afecte ca pedeapsa intralta fire
dupa cadere, sau ca urmare a pacatu1ui. Aoe.as1ja se va depJin viata
itoare, dupa pillda din puterea trupului inviat al lui Hristos. viata paminteasca
putem s1abi numai. La 1Ulnina 1ui Hristos putem disuinge clar intre pacat, ur-
ll1are(a paoatului. Ceea a lluat J,isus Sa ca om din noaSitra es,te
tota1itatea afecte10r ca urmare a pacatu1ui ce tine de fire,in vederea
eXistentei paminte$ti i ceea ce avem plus na$terea din trup e pa-
ca'tul. Hristos insu$i suporta.r,ea de bunavoie a mo.rtii inviere, pe-
deapsa ce urmare a pacatului a fost in1a,tura:ta total. Dar in ramine
sa se lucreze in1aturarea apoi sa inaintam spre s]abirea afectelor
dobindind nestricaciunea sufletu1ui implicit progresul spre nestrica-
ciunea trupu1ui. Aci sfintul Maxim rezum.a ce spune s!iniu1 Grigorie Teologul
Cuv. teol. 3, cap. 20 i P.G., 36, col. 100 C-101 C.
8. Prin firea dumnezeiasc,a.
9. Prin firea omeneasca, deci cu adeva.rat, nu numai pa.rere.
AMBIGUA
53
pinea chipsilni,c pr,in ,amagir,e. De acee,a, lucrind ca u.n stapin cele
ale robululi, adica Lele ,aratat cele
puterea fire stapinitoare, oare a prin
tima stricaoiunea a procuTIat prin moarIte viata nestricacioasa. sa-
ca un rob cele ale Stapinului, adica cele
a facut ,aratata go1irea (chenoza) cea negraita, care a indumnezeit prin
trup tot neamul omenescdevenit pamint prin str,j,caciune. Lu-
crind pr.in comunilc,area acestor a adeverd.t c1ar firi1e, caror
ipostas er,a, lucrarile natuIale sau lor, ,a unire fara
contopireera. Caci primit impartirea cele doua firi ,a,l caror
stas era, odata ce core.spunzator cu Sine lucra chip unitar
prQll fie,c,a:re din cele facute de man1festa, deodaIta cu dU.mneze-
S,ale, chip nedespartit, lucrarea trupului propriu. Caci fi.ind
unuI, nimic nuer,a maQ unitar ca ni,ci mai unificator mai pastrator
celora1e 'ca De Iaceea, era Dumnezeu ce patimea cu
adevar,at om ce minuni cu adevar\a't, fiind adevarat
unor firi ,adevar,a:te, unire negraiIta. Lucrind acestea co-
muniunea co.respunzator ,cu fieoare, Se 'arMa conservindu-Ie cu
adevarat necontopite co.nservindu-Se necontopit, odaita ce a ramas
fire nepatimttor patimiltor, mmitor, vazut cuge-
tat Cel ce era Dumnezeu prin om prin fire.
Asrtfel, sa spun dupa puterea mea, Stapinu1 prin fire
ascultarea prin patimire, nu numa[ ca sa mintu,ia.s,ca prin
ale Sale toata firea, curatindu-o de ce,ea ce e mai rau, sa guste
ascultarea noas'tra, invatind prin cercare Ice1e Iale noastre, Cel ce cu-
pr,inde prin fire toata cH se cer,e se
iarta raport cu a,scu1tare, prin oaTe aduce TataIui pe cei
mintuiIti, care searata ca prin puterea ha,rului. Cit de mare cit de
cuadevarat taina mintuirii noastre! se cere cl\ta fa-
cut AceIa prin fire ale noastre se iarta cH a nicut AceIa prin unire
cu aIe noastre, mai pre.s'Us noJ, cu conditia ca noas-
tre pacatoase sa nu faca din nepuHnta firii mater;le a pacatului 10.
10, Iisus impline:;;te prin firea omeneasca atit cilt putem .)i
fiIe, cu ,ajutorul Caci Je-a cercat pe acestea pentru ca Sd ne ceara
noua ::.a le biruim a:;;a cum le-a blruit Iar cele ce nu le putem face se j,arta
cele ce Ie-a facut unirea cu firea noastra, insa cu conditia
ca deprinderea noastre cu pa.catul s6. nu faca din .firii noastre ma-
a pacatuIui. Adica iarta nu numai ceIe ce nu Ie putem face, ci ceJe ce
1<, pUitem facedar 11U le faccm, cu condilia s;} facem ni:;;tc eforturi ca sa Ie
implininl, daca nu totdeauna. se cere sii pacatul cu
cu pretextul ca Hristos ne ccea ce a facut de orice efort
a! nostru spre a nu pa.catui. a coborit pina acolo i11Cit a implinit ascultarea noas-
tra a sufel'it piitimirea noastra ca sa ne aTaite CUln pu1em implini ascul-
patimirea ceruta de ]a Taina coboririi are acest rost. Ba arata
ar:casta m5rimca ei. Dumnezeu lJU ntJmai ne iartd, ne da de cite
54
SFINTUL MARTURISITORUL
vadtt ca acestaeste gindul marelui das,cal. Caci il confirma cele
urmatoare: Daca lumillii luminind ctd,i'ca lumea aceas-
ta, a fost din pri,cina trupulu,j ce-o ,acoperea de catre celalalt
l11tuneri:c, adica de ,cel Irau :ispititor, cu cH mai mult, intune.r.icul, ca
unul ce e m,a,j slab? Este de mi.ra.re daca Ace.la, scapind cu totul,
putem face, coborind insu:;;i la ele. Marimea chenozei Lui trebuie sa se
arate nu numai faptul ca ne iarta, suferind pentru pina moartea ,pe cruce,
ci fapltul ca ne arata ce ,putem infaptui prin chenoza. ne arata ca
chenoza este mare fort5. de ,ascultare de rabdare. Daca ca Dumnezeu
S-a putut smeri atit de mult, oare ne putem smeri cu a,tit mai mult, data
fiind micimea noastra naturala 1
aci mare paradox: pe de par,te HrisitosSa p,utut smeri pina la a>s-
cultarea cea rnai tdtala a omulu,j pina la suportarea cu rabdare a gre-
utatilor legate (\e firea Lui, era Dumnezeu pe de alta, 111
aceasta ascult-are aceasta suportare a patimirii, ce e mai prOopriu omului,
Omul se cu Dumnezeu tocmai intrucit accepta modul cel mai deplin
sau de om. Sta putere.a lui sa se smereasca deplin i11 ascultare
dar actualizind aceasta putere, sau actua1izarea ei, omul se intilne:;;te cu Dum-
nezeu. iPoate sa se smereaSCa tota1. pentru ca nru face mai presus <J.e om,
ci ceea ce este cel mai propriu onluIui. Dar nu se poa:te mindri facind a,ceasta,
tru ca Dumnezeu I-a inzestrat creindu-I cu aceasta insl1$ire. Intrucit numai Hristos
a implinit mod dep1in aceasta ascultare, S-a timp omul ade-
dar Dumnezeu. Daqa ll-ar luat lumanHa,lea intreaga, deci trupul ei
adevarat, fi sa Se manifeste nici ca Dumnezeu toata puterea Sa prin
smereniei. aci aluzie :a origenism.
Prin a,ceasta s!f1ntul Maxim da explicarre ortodoxa paradoxuIui constatat 111
Hristos de Barth, care a spus ca tocmai intrucit auvmtul S-aascuns
om deplin nu S-a aratat parte descoperit ca Dumnezeu, prinItr-o omenitate ne-
deplina, S-a fa,cut inteles accesibil oamenilor: ",Omul care S-a ascuns
Dumnezeu prin aceasta S-a facut inteles, trebuie sa fie intreg autentic om.
AcoperamintuI trebuia sa fie inchis, incognito-uI trebuia sa fie trebuia
sa fie nu l1ll direct, sa faca pe Dumnezeu astfeI in-
teIes, incit sa fie intreaga aparitie a Sa, sau ma:i mare sau mai mica parte a
Lui. teofanie sesizabila pentru oricine. oi\nume rde aceea pentrn ca tocmai
intrucit ll-ar f.i fost chip vadit om sau omintreg, fi organul prin care
Se face fnteles Dumnezeu. ll-ar fi fost atunci revelator. supraom sau spirit
sau inger, oare ar pe Dumnezeu cel parte mod direct,
sustr,age mai degraba tocm,ai prin aceasta intr-atita intelegerii. Aceasta pentru
ca nici alta creatJlra ca omul nu poate pe .Dumnezeu. De ]a om numai
de acolo este intelegere, comunicare. Daca trebuia deci ca acoperamin-
asumat sa cu pe Dumnezeu, daca ,trebuia ca granita fata
c1ireia ne sa fie totdeauna poart1i deschiIsa, aceiasta sa se intlmple
a$a oa .Dnmneze<u!, divinitateaSa pura, pentru a face accesi.bila,
sa Se faca om, de chipul dumnezeiesc 2, 6). trebuia sa Se
faca om pentrn ra ne at,inge, pentru a ne ca Dnmnezeu (Die vVort
Gottes, Prolegomena zur christ1ichen Dogmatik, Kaiser Verlag, 1927, 219

Dar sfintul Maxim precizeaza ca Hristos descopera prin umanitatea Sa pe Dum-
nezen, intrucit ne prezinta um,anitatea care a e1iberat trasatura ei p1itimitoare de
fmp1!tlmi.re $1 a sl1!bit aceasta trasatura, ba chiar a eliberat firea noastra de aceasta
trasatura, rea15zin1d omul cum mai pntea f.3ce nici un om dupa c1i
derea pacat. Iar eliber-area a facuto smerenia depEna, infrinarea
rabdarea duse pina capat. Numai astfel de umanitate realizata autenticitatea
depl.ina, toata smerenia con$tiinta limitelor ei, este un mediu
transparent al ipostasuJui sau acest sens Hristos Se ara'ta facind ce1e ome-
nepacatuirea Lui din smerenie infrinare fata granitelor
Sale de om se putere;a, dnmnezeiasca prin om. Nu-L poate revel,a pe Dnm-
nezeu om care se tavale$te cn placere pacate, socotind ca limiteaza nici
grani\a,
AMBIGUA
55
sIintem il1Jtru;citva Caci pentru ce cugeta drept acestea,
mai mult e decit sintem no[.
5. La EpisItola lui At'enei, catre Gaius mo-
nahul : Cum zicl cCi lisus, Cel ce e mai presus de e pus fiin-
fjal1n acela$i rlnd cu toti ? CCici nu e numit aici om, ca Cel
ce e FCicator oamenj]or, cl ca Cel ce e lnsu$i, dupCi fiinta lntrea-
gCi, cu adevCirat om (Epist. 4, P.G. 3, 1071).
dupa intelesulsimplu Sfintei ScripturJ, Dumnezeuoa Fa-
cator Ial tuturor e deseIDJIlIat toate numiri1e celor fii:cute de ca
cumva monahul Gaius Dumnezeu este
numH om sensu1 acesta, prinacestea m.arele Dionisie invata ca
Dumnezeul tuturor, Cel intrupat, nuare num,ai numirea simpla de om,
ci este du;pa fiinta int.reaga cu adevarat om.
Iar singura adevar,ata dovada a acesteia puterea c,are tine
dupa fire de constitutia ei careia se poate spune fara lucra-
re I1Iatura
I
la, fiind ,ce,a ma!i. proprie cela mai caracteri:srticaa unei
naturi. Caci ea este da forma specifica naturii
fiind cea mai generIala dintoate cuprinzatoare ce revine
mod natural Fara ea este decit ceea ce nu 'e, intruclt num,a!i. ceea
ce nu e nicidecum nuare,dupaacest mare d,ascal, nici nici
subzi.stenta Foar,tec1ar ne1nvata deci eI1 ca Dumnezeu cel
intrupat nlu <a fOlst strainde nimic dintr-ale noastre decit de paoat (care
de altfe1 nu apartinea declarindu-L simplu om, ci om cu ade-
varat, dupa fiintIa intreIaga. De ,aIceea, continuind, zilce incele urmatoare
ca numele LuIj are sens propriu, intrucit S-a facut dupa Hinta om.
Dar nu deIfinim pe Iisus fHndca nu-L dogm.atizam om
s'imp1u, taind unire,acea mai presu.S de Desigur, fiindca
e Facatorul oamenilor dam numele de om Ce1ui ce, dupa fire fiind
Dumnezeu, a luIat cu a.devarat ftinta noastra (S-a substantia1izat oa
ci fiintial. DaT nu e numai om, fiindca e Dumnezeu 1 insa
numai suprafiintial, om. Caci e om simplu,
ntci Dumnezeu gol, oie om cua,devarat de oameni.
ca din du;pa oameni S-Ia facut cu adevarat Gel ce exiIsta
fire ce1 iubiIt (dorut), fara sa ceva fiinta proprie
cea fara sa schimbe sIau sa reduca intrucit-
va, prinlirea cea neinteleasa, iIJ1tegritatea careia Cu-
vintul S-a facut, sens temei de Caoi acea-
sta s-a facut mai presus de oameni, fiindca s-a petrecnt
fara barbat, s-a facut dupa oameni, fiindca s-a petrecut
1egea zamislirii dezvoltarii pintece femejesc. a luat din
56
SFINTUL MARTURISITORUI,
,oamenilor fHnta Oel mal prIesus d,e fiinta. Caci ,a p.rodus nu-
mai naluc,iTeIaca ,ar avea Sine forma trupea,sca, dupa a,iure-
lile m,aniheilor, ni,c.i n-aadus cu Sine din cer trup consubstantial,
dupa 1UJi Apolinarie. Hinta intreaga S-,a facut cu
var,a,t om, ,a'd.ica p,rimirea trupului strabatut de s-uf1et mintal, pe
care 1-a c:u Si,ne dupa
5 a. Cu toate acestea, Cel pururea suprafiintial este supraplin de
Caci nu S-,a s-ubordonat facindu-Se
dimpotriva, mali de gr,aba ,a ridic,at la Sine fi,rea, facind-o ,alta
taIina, iIar raminind c-u totul nec-uprins. intrup,area Sa, ca,re a ,avut
origine s-upr,afiinti.a1a,a aratat-o ca fiind necuprinsa de.cit orice
taina. Peste tot a deveniIt cn atit m,ai comprehensibil intrupare,
cu cit S-aarata,t ea mai ne.Ciuprins 11. "Cac1 eas,ouns dupaarata-
re, zice dasca1ul, sau, ca sa spun mai dumnezeie!,ite,!,ii aratare.
Fi;indca m,jisIt'erul ramine ,ascuns !,ii nu poate fi scos 1,a Iive,aIa
nici de cuvint, nici de minte, ci chiar spus, ramine negrait!,ii inte-
les, ramine necnnoscut 3 P.G. 3, 1069). Ce ar putea dovedi mai
mult oaace.asta div,1na, oare-!,ii pastreaza chi,ar
aratare ascunsnl, cuvint negraitul !,ii f,at,a mintii (cugetatoare) ne-
sens de d,epa!,iire, ba mai mult, coborire.a
substantializare) suprafiintialit,ate.a. "Cac.i ,abundenta ei, chiar
coborind cu a,devarat fiinia, S-a facut intr-unchip m,ai presns
de fiinta. EIa iiImoit adica Iegile na,tur,aIe a1e f,a,ceriIi, facindu-Se om cu
adevar.at fara saminta speciei din barbat. arata Fecioara, oare
11. Sfintul Maxim ideea ca Hristos e om pre'cizind ca are
fire omeneasca inzestra,ta cu lucrarea ei na'turaIa. Caci fara Iucrare nu e decit
ceea ce nu exista". lnsa prin fapItul ca nu S-a supus omene$ti starea ei de
impatimire, ci a ridicat-o la Sine, a facut-o cu atit mai cu cit era ma,j
deplin omeneasca. intrupare de parte S-a acoperit de trup, pe de
alta S-a facut straveziu tr'up. La fel toate .faptele pe de p,arte
S-a ascuns, intrucit erau pe de alta S-a facut intrucit, raminind
graniteIe ale limitate, nu cautasa Iargeasca supunindu-Se afec-
telor, ci Ie biruia pe ace!Sltea. Peste tot S-a facut cu artit mai cunOiScut prin in-
trupare, cu cit S-a aratat mai necuprins (de firea omeneasca)>>. Caci S-a ascuns
aratare, zice Dionisie Areopa,gitul, sau S-a aratat suba,co:peramint. Caci
chiar faptuI ca om se arata ascunzimea (se facea stravezie dumnezeirea).
ascuns sub acoperamintul Sau ornenesc, dar se ca CeI ascuns e mai presus
de om, sau nu e numai om. Fiindca taillla Sa Iisus ramine ascuns nu poate
fi SC()S nici de cuvint, nici de minte, ci, chiar spus, ramine
chiar cunoscult, ramine necunoscut 3; G, 3, 1069). Misterul tine de Dum-
nezeu, Care nu poate fi adincimea Lui, de aratarea omeneasca. Dar
revelarea Lui ca mister inteJegerea ca mis1er inepuizabil e prilejuita de
clcoperamintul omenescu1ui Sau. Numai prin umanitatea ca e Dum-
nezeu, dar ca ruu-L ca atare mod generaI numai prin om Se
poate ctJnoa$te, numai prin om Se poate Dumnezeu, dar numai
prin Se ca neputind fi cunoscut, descoperit Se ca mister in-
finit. Prin aceasta sfintul Maxim a aratat indreptatirea icoanei pe care iconoclas-
mul inspirat de origenism refuza.
AMBIGUA
57
na$-te 51.LpliafireIsrc Cuvintul cel m,ai pJ'esus de bar-
bat, singele fec.iorelnic, mod omenesc pIasmuindu-L printr-o
rinduiala straina de
5 b. mai presus de om cele omene$ti", schimba
firea elementelor, schimbare. arata ,aceasta ne-
statorni'ca ce sustine, fara sa cedeze, greutraIte.a picioar'elor m,at,erJra1e
raminind pr'ill1tr-o putere mai presus de fire nedesfacula
Caci umbla adevarat picioarele uscate, ce aveau
volum corpor,al greut.at,e materiJaIa, flui.da nest.atornica,
trecind mare pe usoat a.ratind aceasta umblare, deodata
put,erea dnmneze.iTii SaIe [1jedespaytita d,e e.a, lucr.ar,e.a a
caci mi$care.a iace.as,ta de trecere apartine.a Hre
,nu sulpr,arinfrini.te su.pr,afiintiale, unilta dupa ipos-
tas. Caci odata ce Cuvintul m,a,i presus de fiinta Iu.at fi,Inta (S-a
substantializat) mod omenesc, avea ca proprie impreuna
fiinta umana, micimea fiintei ce-L caracteriza mod general om
arata forma speciei chip natural toate cele ce le Iucra ca
om. Fiindca S-Ia cu ,adevarat om, respirind, graind, umblind,
miinHe, folos.indu-Se mod firesc de simturi pentru perceperea
lucrurilor flaminzind, insetind, mincind, dormind, ostenind,
lacrimind,agonizind, era de sine general
facind toate pr:in care, lucrind liber, mi$ca firea
cum mi$-ca sufletul chip natural unit cu el. Caci firea aC':'lsta
se numea cu ,adevarat a sau, vorbind propriu, insu$i
S-a faout ceea ceeste mod real $i firea, a implinit, inafara de oricc
nalncire, ce,a pentru
5 c. Deci ll-a suprimat lucrarea constitutiva a fiintei ceIei primite,
pr,ecum fiinta, potrivit ceea ce zice invatiltorul: S-a fa-
cut fiinta ch!ip m,ai presus de fiinta cele ale omului mai pre-
sus de om. D-e'cia la.ratIatln amindona noutatea modurilor pastrarea
ratiunilor fara de care nimic din cele ceexista e cee.a e.
Iar daca am' zice negIatia cuprinde pe de parte
afirmatia fiJnte[ asum1a.te, pe de ,alta, inIaturarea Iucrarii ei
ce r,atiuneamarata ca ,a,ceasta negatie depa$ire, aplicabila
amindurora, indica existenta celei dintii inlaturarea celei de il
doua ? 12 San iara$i, daca, pe motiv ca firea primi.ta se mi$ca de s,ine,
12. Cei ce ca Hris,tos llU este decit singura lucrare, cea dum-
nezeiasca, declarau ca acest fapt rezulta din negarea sens de a ceea ('e
este omenesc Hsus. (Er.a: aceasta afirmare influenta origenis'ta). De
din expresii ca acestea: Iisus nu e om, 1isus nu lucreaza fiind mai presus
de om lucrind sau lucrind ce]e ei dedu-
ceau ca asemenea negatiuni prin recunosc firea omeneasca. dar
neaga. lucr,area omeneasca.
58
SFlNTUL
fiind cuadevaralt de unita cn e,a du.pa I.postas,
Hitu.ram mL$carea cO'I1stitutiva, .prin vom su.pI"im!a fiinta
ca una ce nu subzista i.postas .propriu, adica de sine, ciare
eXJilstent,a Dumneze'u Cuvintu1, Care i-,a dat cuad,evarat fiinta. Caci
avem Clauza pentru su.primareaaminduroJ"a. vom martu-
risi, im.preuna cu fara de care nu este nici fire, cunos-
cind caaltceva este ratiunea existentei lnodulexistentei, .pri-
ma ind,icind firea,al iconomia 13. ,a,cestora,
marea tainaa invataturH des.pr,e f'irHe lui Ii:su,s, ,a salva;t de-
odata atH lucrarHor cH unirea cea dintii putindu-se
contem:pl,a chip nedespartit ratiu:nea naturaHi ,a celor unilte, cea de
a doua cunoscindu-se chip necontopit modul al celor savir-
Caci ,ce va unde Cum fire pu.stie de puterea ei con:stiItuti-
va? Pentru ca nu ,are pe.ste tot nici putere, nici nu es:te ceva
nicI nu poate fi ,afirmat, zice acest mare dascal. Iar daca aoesteIa nu
au un sens, trebUii,e sa marturisim cu cucerl1icie atit firile luii Hris-
tos, al caror ipostas este cit Iucrarile Lui l1aturale, ,a caror unire
adevar,ata este dupa amindoud firile; insu::;;i lucra lucra-
rea rtrupului propriu chip unic san unitar arata toate deodata
cu ea puterea dumnezeiascd, mod nedespartit. CaCli cum va fi
Dumnezeu prin fire om prin fire Acela,:;;i, daca nu are fara
bire ceeaceapartine ami.ndu,rora ? Cum se v,a cunoai$te cine este,
daca nu s'e prin ,cele ce Iucreaza mod natur,al ceea ce este
fara sa se schimbe? cum se va adeverI ca unul cele din care,
care care es,te, daca ram1ne nelucrator ?
5 d. Deci S-a facut intr-un mod mai presus de fiinta, dind firii
un alt pr!inoipiu alta sursa) Ial facerii concepindu-$i ca
saminta propriul trup, iar nascindu-Se, S-a Hicut celeI ce-L pece-
te a feci,ori'i, aratind cu privire la ea la fel de adevaTIa,te cele ce se con-
SfintuI Maxim observa insa: Dar negatia aceasta sens de depa:?ire se refera
la firaa omeneasca la lucrarea omeneasc,a. Daca cum putem dovedi ca,
aplicata firii nu inseamni negarea dar aiPlicata lucrarii in-
seamna negarea ei? La unna urmelor, negare sens de aplicam fi-
intei lucrarilor ei, fara ca aceasta sa insemne negare sens pro-
priu. ce fiinta omeneasca, suprafiintialitatea divina, coborind fiinta
actul de substantializare), s-a facut in'tr-un mOod mai presus de fiinta, adica a
adus la existenta fiinta creata, intr-un mod mai presus de fiinta. Firea omeneasca
a Hsus are un temei suprafiintialitatea divina" nu legea omeneasca. De
Clceea e negata sens de Iar lucrarile ale Iisus enau savir-
'de ipostasul divin, care fire:a asumata cum mi:;;ca sllfletul
chip na,tural trupul cu el. De aceea se uneori referitor la ele negatia
sens de Fiul lui Dumnezeu facindu-Se om nu S-a supu's ci a ridicat
!a Sine firea, dar nua suprimat-o nici peea, nici lucrarile ei, ci le ... a dat Sine
supremll! factor de formare de punere a ei.
13. Ratiunea firii indica ei baza creatiei, rnodul exIstentei
Hristos jn(lica zamisIirea mai presus de fire vederea mintuiri.i.
AMBIGUA
59
nu seamesteca. Caci Feaioara Maica, innoind fi-
rea intilni:re'acelor opuse. Peil1tru ca sint din
cele ce orpun, neputind cinev,a nascoci fire impreunare ,a
Dar aci, F,ecioara e cuadevarat Nascatoare de Dumnezeru, zamislind
na.s.cind chip suprafires,c ca pe saminta Cuvintul ce1 ma,i presus
de fire, daca cea care a nascut e sens propriu Maica CeIui ce S-a
semanat S-,a
$1 omu1ui mai presus de om, aratind intr-o unire suprema
Iucrarea omene,asca concrescuta cu putere.a dumnezei-as-
ca. Pentru ca firea (omeneasca) era intTepiHrunsa intregime de fi-
re.adumnezel!asca fiind unita mod necontopit cu acee.a,
nicid,ecum ceva dezIegat de dumneze-
ire.a ull1ita cu e'a dupa 14. Caci Cuvintul cel m,ai pr'esu,s de fi:inta,
(sub.stantializind) pentru fiinta noastra,a cu
negarea rprlin a ,ei naturale S-,a
cut unind modul cel m,ai pTesus de fire al feIulu.i dea exista cu ra-
tiune.a existentei ca pe de parte firea,
ca ne,primind modurnor nici pref,acere ce prive;:;te ra-
tiul1ea ei, iar pe dealta sa arate putere.a s.upr,aLnfinita ca de
asemenea cunoscuta ceIor contrare. Caci prin Sa
,a facut patimirile firH fapte ale vointei Sale, nucum
sint la efec<1e aIe necesitatii naturale. Pen<1ru ca, invers de cume Ia
a aratat eIementul patimiLor, fire, Sine
de pe ,cind el sa voi.a 15. Aceasta
14. Unirea celor contr,are se arata nu numai formarea trupului real, dar
mod mai presus de cel naltUral, ci calHatea de Maica de Fecioara a Nascatoarei
de Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu inlrupindu-Se a respectat ratiunea firii dar
a modul venirii ei la existenta. Pastrarea ratiunilor firilor Lui a lucrarilor lor
se imbina cu unirea lor, datorita unitii\ii de ipostasa Celui ce le Sine lu-
crea'za prin ele. La urma nrme10r toate se reduc 1a ca ipostas. Din ,provin raliu-
nile celor distincte de firea de lucrarea lui d,umnezeiasca modnl lor de la lucra.
Pentru ce nu 1e-ar pu1te'a Uil!i ll-ar putea lucra ele intr-un mod mai unitar'? lntre
firea omeneasca creata firea dumnezeiasca din care cea dintii ia puterea exis-
tenteI nu e contnazicere care sa faca imposibila unirea lor fara confuzie Cel ce
Se distinct de lucrarea fiecareia din ele de ce nu S-ar putea folosi de
unire mai intima a lucrarilor lor? De ce ll-ar fi putut uni ratiunea firii create cu un
mod nou, mai presus de fire)), cepr.IveJ>te aducerea la existenta?
15. Afectele intrate firea noastra dupa cadere au din necesitati ale fi-
(din semne iale slabirii ei), fapte ale vointei Hristos. Si 1e-a de bunii-
S-a coborit la ele a acceptat suportarea lor prin ca sa le biruiasca. Co-
borirea puterea coincid acceptat firea cum a ajuns ea dupa pac,at, ca
sa inaIte insa!?i coborirea Sa benevola. Prin aceasta ne da noua putere de a
le suporta voluntar, punind stapinire asupra 10r. Ne-a da,t putere de a
suporta smerindu-ne, s,au ,ascultind de Dumnezeu. Firea noastra e condamn6Jta
subordonarede nebiruit sub aceste necesitati. Ea poate libertalea
ajutata de Dumnezeu cel coborit la cu voia. Fiu! lui Dumnezeu a creat-'o pentru
libertate tot aduce ea, unind-o cu ipostasul Sau divin, din nou libertatea. Dar
nu aduce 1a libertate fara un efort al ei de a redeveni lihera, ci
libertatii prin smerirea fata de Dumnezeu.
60
SFINTUL MARTURISITORUL
exp1icind-o inviltiItorulin oele zice: Cdne ar ma,j putea
celelalte oare sint foart'e mult,e? C,el ce ar privi dumnezeie:;;te
prin ele ar mai presus de intelegere ca cele ce se afirma
despr'e ILsus negatii sens de depa-
Cac,i Cuvintul oe1 presus de Hinta, primind prrin zami.slirea
cea negraita to.(1Ite ale firdi impreuna cu firea, nuavea nici ratribut
af,i,rm,at prin ratiunea naturala, care sa fie dumnezeriesc,
adica nega:t prin modul cel mai presus de f,ire. Dar cuno$,tinta ,acestora
e mrai presus de Lntelegere; ca ce poate fi demonstrata, e per-
numai d,e credinta ce1.or ce venereaza sinoer ia,ina HrristoS.
lntelesul concentrat ,aoelst'ei ,taine, redindu-l, invatatorul zirce:
De faIpt, oa sa spunem pe er,a l11i1.C,i om, d,eo.arerce .era prin fire
slobod de neoesitateIa firii, n.efiind supus .legii proprli<e noua.
Bar, nu pentru ca n-ar fi f06t om, caci era radevar,at o.m, dUipa in-
treaga fiinta, purtindatrib,utele no.asrtre nat.urale, pen:tru ca fHnd
dintre oameni, oa unul ce eradre fiinta cu fiind ce sintem
dupa fire, era d.incolo de o.ameni, prin noutatea
circumscri:ind 16, ceea ce putem fa,ce cuadevarat S-a
facut om mai preSUrS de unind inireolralta chi:p l11e,:;;ti,rbit modu-
rile mali prersus de ratiunJHe ce.le dupa fire. Asltfel celor ce le era
cu neputinta sa se impreune, S-a facut Caruia nimic nu-Ieste cu nepu-
tinta, unireadevar,ata, neluc.rind nici una din oe1e doua, ,a.lcaror
era, mod separ.aIt de cealalta, ci mai degrrabaadever,ind prin
fiecare pe cealalta. Caci fiindamindouacu adevarat, ca Dumnezeu mi:;;ca
propria s'a omenit:a,te, i,ar ca om propria dumneze[re. Ca
sa spun de burnav,o[,e, odata ce
era simplu Offi, minuni caci le savirr:;;ea prin
trup, ce erIa Dumnezeu gol Incit erau
16. serusul se pOlaite spune despre Iisus ca nu era om, dar in sens de
ca U:Ilul ce era ma,j presus de om, sau de necesitatea afectelor a pacatuIui,
sau ca unuI ce a revenilt Ia starea de om adevarat, liber de necesitati, prin nontatea
modului. a pus hotare firii ca entitate supusa unor nec.esitati. Ea mai are pntere
rigida asupra noastra. ,Ea devine flexibila pentru actiunea noastra, care reprezinta mo-
dul de a ne folosi <de ea, mod adus de Hristos. Unind ratiunea cu moduI mai
presns de Hre a! activarii ei, a pastrat ratiunea firii, dIar a ridicat-oin planul flexibil
al libertatii, a facuto sa nu se mai simta singura, de sine, ci invadata de puterile dum
Nu mai are atotputernicie asupra omului. Omul e liber fata de ea. Dar e
liber fata de fire cazuta. se realizaca om adevarat, creat pentru Iargul
de nenumarate posibilitati. ,In cap. 6 din aceasta scriere
sfintul Maxim explica circumscrierea ca mintuitoare a noastre de
catre Fiul Dumnezeu fel ca ea nici mai vrea sa se ounoasca din ea
ci din Cel ce circumscrie). se vedea aceasta Ia nota 33.
scrierea trupuIui Iui Hristos, cu toata prezenta dumnezeirii el, au sustinut-o apara
icoaneIor impo.triva iconomachilor. s'e vedea: Pr. D. Staniloae, Hristologie :;;i
iconologie ln din sec. 8-9, 1[[1 Studii teologice, nr. 1-4, 1979). Circumscrierea
firii inseamna pe de parte ca natura umana e realitatea infinita suprema, pe de
alta ca e invaluita de dumnezeirea infinita a Iui Hristos, devenincl un transparent al
aceleia.
AMBIGUA
61
nunatE) fiIind iInnO!ite puterea dupa fi.re, .a Ce1ui
ce patimea, ,iar minunile era patimite, fiind prin
patimitoare, cea dupa fi,re, ,a trupului ce1ui ce 1e 17. Aceasta
invatatorul, zice : In ce1e ca
Dumnezeu, ad,ica numa,i despartite d,e trup, caci era
numai mai presu:s de fiinta ; nici ce1e ca om, adIca numai
despartite de dumnezeire, era numa,i om; intrucit
era Dumnezeu inomenit, ne-a v1etuire,a printr-o 1ucrare nouate-
andrica. de fapt Iubitoru1 de facindu-Se adevarat
trupulu,i minta1 baza neimpied,icate
inomenindu-$i 1ucr,area dumnezeIasca unita.tea de vi,ata
'cea omeneasca, ,a i,oonomia pentru mod
adica 1ucrind deodata altit ,cer1e
cit ce1e s,au, m,ai limpede spus, manifestind deodata
crare dumnezei,asca omeneasca.
5 e. Deci inte1eptul acesta afirmind, negarea despartirii ce10r
de ce1e unirea a ignor.at deosebirea din-
tre e1e. Caci unirea, in1aturind despartirea, 'desfiinteaza deosebirea.
Iar daca modul sa1veaza ratiunea deosebirii, e perifraza expresia
Sfintului, care .indiica printr-o adecvata a
cel dupa f.ire, od,a,ta ce unire nu se dupa
fire calitate nici fe1 ratiunea fiintiala .a Deci
negarea extremelor afirma ceva mij1ociu, cum cr.ed unii 18. Caci nu
17. eIucrind separat nici una din ceIe doua firi, caci nu se putea separa ca
unificator de nici una, adeverea pe cealalta. firea
facea vadJita pe cea dumnezeiasca, nu era nici un goI 'in firea omeneasca care
sa razbeasca Ia vedere cea dumnezeiasca. Omenescul
rca L.ui intregime cu intregimea Iui, dar intregimea se stravedea
dumnezeiescul, ciici era un omenesc biruitor aI pacatului liber de nepUJtinteIe necesi-
tatii asumarea libera a sIabiciuni. Facea minuni, care arii1au mai Inult
dumnezeirea, dar cac.i dumnezeirea nu se arata nici Iucrare a
mod descoperit. Dumnezeirea Iucra minunile Duhul, Care Se arata biruitor
acceptarea depline, a renuntarii Ia zisa umanitate, care de fapt era
subumana. patimirile enau minunate moduI lipsit de grijii de Sine
care Ie minunile erau patimLte caci apareau din ascultarea patirnirea li-
bera care nu se mai simtea omenescul, ca un zid de piatra intre eI Dumnezeu.
18. Unirea atit de strinsa intre Iucrarea dumnezeiasca Iucnarea sau
e numita de Dionisie Areopagitul Iucrare teandrica. Nu e nIcicind
desparj:ire intre Iucrare alta, dar nedespartirea nu e una cu Lucrarea
dumnezeIasca e unirea ei IntIma cu cea omeneasca. Expresia Iucrare
teandrica ne de ideea ca unirea Iucrari ar produce lucrare mij-
Iocie. Firile nu se pot suprima contopire. Dumnezeu nu a crea,t firea omeneasca
pent,ruca sa conto.peasca aJPo.i firea Sa. Ea e respectata de pentrru veci. Deci
Iucnarea e;, pe oare ea a primit-o creatie, nu vreo cadere oarecare in sens
origenist. aceasta sta taina neinteIeasa a concrescentei fara contopirea
ceIor doua Iucrari. Lucrarea dumnezeiasca se cea se
unirea Ior, dar nici una pierde caracterul ei. acest caz n-ar
avea Ioc nici inomenirea lui Dumnezeu, nici indumnezeirea omuIui. ,Unirea intre Dum-
nezeu om nu produce entitate intermediaIa. Iubirea pe cei ce se iubesc
face sa se imprime unul de chipul dar nu-i
62 SF!NTUL
e ceva mijl>ocin Hristos ,atirmat neg,a.rea ext.r'emelot. Daca ,a nu-
m.it noua ,teandr,irca, e pentru ca ea oar,acterizeaza
taina cea noua, a carei ratiune este modul negrait al unirii
Caci cinea cunoscut cum Se intrupeaza Dumne-
zeu, DumneZIU? $i cum raminind Dumnezeu ,adevarat este
totodata omadevarat, Cl!ratindu-Se 8ine, ca fiind cu ,adevarat amin-
douaintr-o :naturala. prin fieca,re d,in e1e ,ariHind pe cea-
la'lta, neschimbindu-Se prin nici una din ele ? numa,i credinta Ie
cuprinde, cinstind tacere pe Cuvintul, Caru,ia nu-'I corespunde
fire nici Iatiune a ceIor create,
Iar daca ,a numit-o tea.ndrica, ace,asta nu pent.ru ,ca e simpla, nici
pentru ca e un lucru compus, sau pentru ca e numai a goaIe
p:rtn fire, s,au numai .a omen:itatii simple, sau pentru ca e un atribut
unei firi compuse ce se la mijlocul unor extreme, pentru ,ca ea
corespnnde DumnezeuIui inomeni!t mod derplin. ia-
ra'5i nue U[la, cum.c.red unM, pe motiv ca nu s-,a.r putea inteIege ,altfel
expresia noua (lucrare 'teandri,ca) decit 'Oa una. Ca,ci nourt,atea in-
sea:mna nu citim.e. Altfel ,atrage dupa s'ine chip necesar
singura Hre de fe!lul ,acesta. Daca oricarei firi constituie
ratiunea Iucrarii ei fiintiaIe, cel ce n-ar spune ca aceasta e indoita ar ad-
mite .mituri cu centauri. $iapoi dacaar fi ceI ce ar fi avind
singura lucrare - ,aceasta, naturaIa - cum ar putea cu ea mi-
nunile patimile, care se deosebesc intreolalta ratiunea fara sa
nIici priv,atiuneabsentei unei capaoitatia Caci 11'ici una
din existente nu poate infaptui una lucrare cele contra-
fiind tinuta ,in ratirunii De ,a,c'eea I1U e
permisa spuneca Hri,stos e simpIu s:ingu.ra :naJtur,ala lucrare a
dumnezeirii daca dumnezeirea nu sint, dnpa cali-
tatea naturaIa, lucru. Caci acest caz ar fi singura
fire, iar Treimea deveni patrime. Fiindca nici dupa fire, nici dupa
putere, nici dupa lucrare, nu S-a facut, zi,ce, una cu trupul. Pentru ca prin
nimic din ce e Fiul una cu Tatal cu Duhul Sfint pentru fiintacea una,
nu S-a facut cu din pri,cina uil1irii, chiar daca l-,a facut pe
acest.a prin unirea cu Sine de viata facator, prin fire er,a muri,tor.
Ci'ici ,altfel S-ar fi aratat ca fiind de fire schimba,cioasa
fiinta trupului ceea ce nu era, iar unirea facindu-I una dupa fire. Deci
lucr,area teCl!ndrilcasa ointelegem cum s-,a ,arata't. V,ietu.ind potrivit cu
ea, pentru nu pentru Sine, ,a firea cele mai presu,s de
Caci vietuir,c,a es,te viata traita dupa Iegea firii. la.r Domnul,
fiind filie, drept cuvint S-,a ,a,ratat ,av.ind 'GOre.spUinza-
toare Iegii imbinata intr-una
AMBIGUA
63
fara contopirIe; v,j,ata numai fiindca erastraina uimi-
toare celor de pe pamint necunoscU1ta inca firil celor create,
fiindca era modul a Celui Ce vietuia forma noua.
aceasta a numiIt-o poate teandrica oel ce 'a inventat
a1cestei taine,oa sa ar,ate modul comuniIcari.i de pe urm,a runirii
Caci comunioarea aceasta trece, reciprocitate,atriburtele
naturale ale fiecareJ parti din Hristos celei,lalte, fara prefacerea con-
topirea unei parti incealalta, ce prive$te r,atiunea Puterea taie-
toare ,a sab,iei foc devine putere arza.toare, puterea ,arza-
toare, putere Caci precum s-a uni:t: focul cu fieru1,a\$a s-a unit
putereaarzato:area focului cu puterea taieItoa,rea fierulUii, fLerul a
devenit ,arzator unire cu focul, focul taios, prtin urnrea cu fierul,
dar nici un fel patirne$te nici v.reo cealalta
comunicare de pe urma unirii, ci fiecare dupa primirea insu-
,de 1a prartea cu ca.re s-a uniit, necazuta de la insu$irea cea proprie
dupa fire. intaina dumnezeie$tii intrupari, dumnezeirea ome-
nttatea s-,au untt dupa iposta,s, sai.asa una din na-
turala dincauza dar acela$i timp fara sa ,aiba dupa nnire des-
facuta lucrarea ei$i disltincta de cea a cu care s-a unit cu care
subzista impreuna. CaC!i toata dea'ctivltate ,a dumnezeirii
Sale, Cuvintul intrupat ,aavut, baza uni,rH nedesfacute, Intrepatrunse
toata puterea patimitoare a omenitatii SaJ:e. Astiel Dumne-
zeu fiind, savir$ea omene$,te m,inunile, implilllindu-le trupul
fire , fiind suporta p.CIJtimile firii, niC1lld
ace,asta cu dumneze'ias'ca. b,ine zis le implinea pe unele
pe altele chip teandric, ca Cel ce era deodata Dumnezeu $i 19.
patimi ne-,a redat noua in$ine,aratindu-ne ce-am devenit,
iar prin minurn ne-a d,at Sie Insu'$i, daca devenim ceea ce ne-a
aratat 20. prin amindoua ne-a cOlllfirmat adevarul celor din oare,
19. Expresia lucrare teandrica nu exprima lucrare unica a unei firi compuse
din cea cea omeneasca. caci noutatea ei exprima calitate, nu
citime, deci nu singura Iucrare. Daca sint doua firi. trebuie sa admitem doua Iu-
crari unite ipostasul care Ie savir:;;e:;;te. Daca fi singura Iucrare. cum ar
5avir:;;i Hristos ea minuni. suportind laceIa:;;i timp prin ea patimi1e? Deci sufe-
rirea patim.irilor este ea teandrica. cum e savir:;;irea minunilor. Daca s-ar socoti ca
e sing,ura lucrare. socoti ca e singura fire. caci nu exis'ta fire fara lucrare.
fi fire rezultata din contopirea ceIor doua firi. i.n acest caz Sfinta Treime ar
aparea a persoana cu fire deosebita, sau persoana aceasta. identica cu Fiul
ceI intrupat. ar inceta sa mai fie persoana dumnezeiasca nemaiavind fire dum-
nezeiasca.
20. Unul aceIa:;;i Hristos patim.irile pe care le-a biruit ne-a redalt pe
noua in:;;ine, scotindu-ne din robia Ior fa.cindu-ne stapini eIe. sIau liberi; iar
minuni ne-a dat pe Lui. ne-a facu1 sa ne unim cu ridicind,u-ne Ia viata
Dt1mnezeu. ducind Iacapat mintuirea noastra. Prin patimi ne-a aratat ce am
devenit, eliberindu-ne de patim,j minuni ne-a aratat ce putem deveni
viata vHtoare. daca mergem departe de la eliberarea de pacat la sIabirea afecte-
prin unil'ea cu CeI care a
64
SFINTUL MARTURISITORUL
care care era, ca singur adevarat credincios, voind sa-L mar,tu.risim
drept ceea ce eSlte!
Pe Acesta avindu-L modelat launtrul Vostru, cei sfintiti
cuvint viata, rog sa-I imita1i indelunga rabdare, ca primind pre-
zenta scriere, sa aratati judecatori blinzi celor cuprinse, biruind
prJn impreuna patimiTe lunecarHe slugii voastre, oare nu decit
a:c'easta raspl1ata a as'cultarH sale. $i f,aceti-va mijlocitori impacarii
m'elecu infaptuind pa,ce,a car,e intrece or'ioe min.te, a carei Capetenie
este Cel ce pe cei ce se tem de detul-
patimi10r prin fap,tuH.oare. Caci e Parintele vea-
cului viitor, nasci{[)ld Duh p,rin dr,agoste pe cei ,ce vor
completa lumea de sus 21. se cuvJne slav,a, marIrea stapinirea,
impreuna cu nuhul Sfint veci. Amin !
21. Lumea de sus, care e completata de cei nascuti Duh de Hristos, e lumea
celor eliberati de patimi. sint nascuti de Hristos ca de Cel nascut la vtata libera
de patimi de afecte, la viata ladevaralta nepieritoare, sau nestricacioasa. formeaza
lumea Duhului Sfint, pentru ca DuhuI libertatii. Lumea aceea cornpletata
poate fi lumea ingerilor de trupu.lui. Dar poate fi lumea unei vieti
imbogatite iubire de fiecare persoana indul10vnicita, caci fiecare
ClJduce aportul la aceasta imbogatire. Ea trebuie sa nu fie alciJJtui1a nici dintr-un nu-
mar indefinit, nici din prea putini. de frati reprezinta bogatie
spiI1ituala mai mare decit doi frati j dar un numar indefinit de frati e un numar prea
mare pentru comunicarI continue. Sfintul Grigor,ie de Nyssa spune
undeva ca lurnii va veni cind se completa nu.marul celor ce vor face parte
din lumea de sus.
Toate de pina aci (din prima pante din afirma asumarea ome-
nescului deplin de catre Fiul Dumnezeu. ,Iar ,tilcuirea lor sfintulMaxim aduce di-
feri.te temeiuri pentru dovedirea lucrarii firea omeneasca asumata de Fiul
lui Dumnezeu. Mai mult, insista asupra faptului ca numai prin aceasta lucrare patImi-
Hr.istos a curatit firea noastra de caracterul patimi.tor (,de afecte), dindu-ne exem-
plu sa implinim ceea ce putem implini iertindu-ne prjn ceea ce a facut peste
puterea nOCIJstra, dar tot prin ea. Prin aceaste a aratat ca lucrarea sau
nu e pacatoasa mod necesar, conform origenismului. Fiul Dumnezeu a
putut face aceasta pentru ca a luat caracterul nostru patimitor de dupa paca,t, dar na
luai impMimirea, a luat urmaI1ile dlar nu pacatul cum socoteau ori-
ca ar fi facut Hristos daca ar fi luat lucrarea omeneasca. Dupa Maxirn
chiar prin minuni se exIstenta lucrarii Hristos, caci nici una
din cele doua lucrari din Hristos nu se fara cealalta. IB.r Hristos
fara sa asoci,eze Iucrarea prin trup la IucI1area Sa dumnezeiasca?
PARTEA DOUA
CATRE ARHIEPISCOPUL CYZICULUI,
BUCURIE DOMNUL !
Toti ii poate rpe drept din pri,c1na de
tatura, pe ceice dore.sc cu m,a,j multa cele bune pe cei ce se
stradujIe,sc cu multa sirguiinta faptul ca
cei m,ai buni ai celor m,ai bune, intrebari pri-
mesc, sa se lucrurilor pe oare nu le
cunosc, eliberindu-se de defaim,area ce le vine de pe
urlI1Ja lor.
Dar pe oe cuvint V -ar pute.a lauda dupa merit Sau ce om va
fi stare sa macar cu gindul marimea virtutii Voastre?
Caci sinteti pastor ceroat ,al sa le aduoeti spre
staulul de sus prinsunete de flui,er duhovnicesc,ca unul ce ati lua't mai
lnainte ,altoTIa inaccesibHa, ,a ,oolor
care indreptaticu pricepere cirm.a Bisericii lui Hris,tos, ce s-a
incredintat dupa ca pea unei corabti ce poarta povara cre-
dintei podoaba vJ,etii ,celei dupa spre limanul voii dumne-
nevatamata deispitele de pe vietii. Cu toate acestea nu
socotiti lucru nedemn sa intrebati, despre lucruri1e ce sintcunoscute
a,l caror i1:ilcuitorsinteti rinduirt de Dumnezeu, nu num,ai pe cei mai
intelepti, daca undeva este cineva mai inalt ca ci
pe cei ce nu sint vredniaide nimic, ba chi,ar sint de experi,enta
oricar,ei lnvataturi, cr,edinta ca veti afla ceva de La cei
neinsemnati. DeaoeeIa, eu cinstLta Voastra epi'stola, c,are-mi
sa trimit scrisintelesul fiecarui pasaj, pentru tai-
nic, din cu,vintarile sfintului Grigorie Teologul, cum s-a lamuritclnd
le-am studi,at impreuna, V-,amadmir:at pe drept cuvint, penrtru virtutea
Voastra ,am laudat stralucJrea ini:iltimea smereniei Voastre, vr,ed-
nice de Hristos. Mai bine Z1S, am laudat pe Domnul slavit tot felul
prin Voi, oare V-a facut pe V-a harazit pute.rea de a
face vrednic de a ,arata fapte adevar aceasta putere
infrumuset,ata cu atriIbutele Lui, mie, celud mic de nimk vred-
, - 8fintu! Maxlm MArturlsltorul
66
SFINTUL MARTURISITORUr.
nic, oelui neinvatat$i gol de orice virtute$icuno$tinta: Vazindu-Va
deci cum V-ati smerit, m-iam sili,t du.pa putere sa prim,esc porunoa Voas-
tra,de dragu1 Vostnu nemIaigindindu-ma ca voi fi socotit lirpsit de sme-
renie decatre ce,i multi. Caci da.ruiti cea$tea.pta sa
measca ra.splata prea iubita preia placuta a ascultarii lui, rugaciunile
Voas1re staruitoaTe, ca Hris,tos Dumnezeu, ajutorul oe sta ga<ta pentru
toti cei ce se tem de sa Se faca insotitor cuvintului meu, mai bine
zis sa-mi dea, ca Celce e ,tot cuvintul Sau, pentru ,a grai to-
tul cu evlavie.
J,ar pe care cititi, Va rog sa nu a$teptati de la mine rostire
impodobita, nelavind cuvinte frumoase la Iauz nei$tiind sa le fac sa.
rasune perioade cu grija intocmHe. Caci nepricepindu-ma. de
invata.turi neavindexperienta astfel de luora.ri, socoti lucru
mIare scump, de putea infati:$ain chip apropi,at cugetarea Iacestui
sfint mia.re dascal, fie macar$i intr-o expunere coborita fara sa
folosesc ex.primIare bogata explicari. Caci teologul acesta, precum
fiind sIcurt l.a cuviI1lt ,adinc lIa inteles, sile$te pe cel ce vrea sa
redea maisimplu intentia lui, chiar daca e mare orator fnosof, sa
se intinda mult. Dar mai ales pe mine, atit de nepriceput. Dardaca rivna
iubirii de Dumnezeu V-ar sa treceti cele scrise intr-o ex-
punere mIai scurta$i mIai armonioasa, sau chiar sa indreptati tot inte-
lesula,ratindu-l ffiaIj inaH, veti I1ua ca pl.aita desa.vir$ita
ace'stu,i purta'to.r-de-Dumnezeu catre Stapinul tuturor, ca unul ce n-,ati
suferit sa fiie cU9'eil:arile lui dumnezeie$ti mIai presus de fire coborite
expuneri Irlereu$iil:e
Deci, dind ,ascultare epistolei Voastre, am pus scris intelesul fie-
carui pasagiu, rugindu-Va sa fiti judecator bl1nd iubitoral celor
spuse.
6. Tilcudre duhovniIoeIasca a cuvinte1or: Am de mine
ca de un $i nu $tiu cum fug de sau
cum nu cad de Dumnezeu, lngreuiat de JanfuriJe care trag
sau (Cuvlntare despre iubirea de cap. 7 ;
P.G. 35, c0l1, 865).
Acesit barb,at ll-a in!eles aoe1a$i 1uc.ru prin a fi tras
Sa tii seam,a de aceIasta, prea incercate, d,aca te sa
illtelegi cevIa demn de cugertarea illa1ta. Caci ar aparea ca unul ce
vorbe d,e prisos nu leaga un inteles de cuvinte, daca nu ,ad-
mitem ca pooe in fiec,are cuvint ouvIenit, astfel sa calau-
zeasca tot felu1 pe spre cele atotbune folositoare. Nu
da 'fileIcaruisens intelept ,cuvintuI fieoare
AMBIGUA 67
cuvint inaH pune uninteles m,ai inalt, c.a cee,a ce e ina1t sa se ves-
teasca cev,a inalt ,astfel sa se intrucitva, amin-
maretia unui adevar m,aJ ina,inte multi.
Ca sas'e f,aca mai lamurita intreag,a enigma a 'ce1o.r spuse, lua
cerce!ta,re cuvinte1e Am gr,ija de mine, zice, ca
deun impreuna nu cumsa fug de ras,coa,la, s,au cum sa
nucad de 1a Dumnezeu, ingreni,at de legatu.ri1e ce ma s,au ma
1a pa.mint. ,aceasta , nu despre
sine de.spr'e ce-i ca to.t ce,l ce
mintuirea staruie s,au in faptuire sau CacJ fara virtute
n-,a putut nimenea sa m,intuJr'ea. Deci
daca m-,am facut, zice, unu1 dintre cei linga Dumnez,eu
s,e deSofata de frumus'ete.a cu
pacea sfintenia, oa uruul ce m-,am facut pe m,ine insumi simplu pentru
Dumnezeu, prin neimpartita 'a vorintei mele, mi-,am
imp.r,imat dupa cuvirinta.ratiunea 'in pute.rile ,alesufletului
1e-am inchinat supus pe acestea ratiune mintii. de iuti-
l11e de dintre c,are pe oe,a dintiia prefacut-o pe
ce,a de a doua buourie. Caci e bucurieJ sa s,altecu cuvHnta
dumnezei,asca sa se ve,seloe.asca, cum sa1ta pintece Ioan, marele
veIs'tito.r ,adeva.rulu.i, s,a,u impar,atul cind a
dat de chivotuluJ lui Isr,ael.
Pentru ca pinte.ce sintem Dumnezeu-Cuvlntul,
rul Stapinul ne ,a.flam staTea v,i,etii deaici e greu
cuvintul dar e adevarat). Caci Acesta Se in-
neclar, ca d,in pintece, ,ab,j,a 1i,carind lumea
ta sensibHa '$iaoe.a,sta numai vad duh c,a Ioan, .5tra-
vedem Logosul ascuns fapturi, numai parte, din inveli-
material, ca dintr-un pintece. aceasta numaI dacaavem par-
te de harurile lui Ioan. Caci cu slava negraita a veacu-
ce v,a sa f.i.e,cu straluairea ceea ce are propriu.,a,cel ve,ac,
de aIcum, ,deintuneric, nu se intru nimic de un pin-
tece, pentru noi,cei prunci intelegere, a primit sa duca exi-
stenta de prunc Dumnez,eu-Cuvintul dinLubirea Sa de cu
te ca e m,ai mu1t ca 22.
22. Cit sintem trupul 1umea sensibila de aici, nu vedem c1ar ratiunea com-
plexa a trupului ratiunile depline ale lucrurilor deci nu vedem nicJ pe LogosuI
sau pc Cuvintul aflat ele ca intr-un pintece, ca Cuvint care a pus ele ratiu-
nile S,JU cuv.intele Sale !?ista 1a temelia 10r. Dar nu v.edem nici propria noastra ra-
tiune sau ipostasu1 nostru, de cuvint cuvintator, Inod c1ar, chipul supremei Ra-
sau al Cuvintu1ui cuvintator, Care ne-a creat ne SiUstine pe ca astfel
de sau cuvint. Eu sint pe de parte chipul sau Cuvintului cuvinta-
tor, pe de alta, un a1't oare vede lume ca intr-un pintece pe
Cuvintu1 salt1i. prezentei Lui In acest plnte,ce.
68
SFINTUL MARTURISITORUL
Doci d,a,ca, s-a spus, am devenit astfel, am atins,
e cu putin.ta fii,int,elar umane ,ac'easla vi,ata, cea inalta crulme dum-
nezej,asca, dar neglijez deprinde,rea vietuirti deHo,rme, a:plecindu-ma de
bunavo,i,e spre mingiieriletrupului, ,am f05t po,V>aJ.ia
ad1ca ,de grijIi, ,am caz'ut de lIa Dum.nezeu, into,r'oind cautarea,
care uebuie sase indrepte num,ai spre impa.ratLa 'spre cee,a ce
nu-i inga:dUlit, spre viata paminte.asca, rabdind ,sa fiu dus de
s,imturI loc de a fL dU5CU minte.a spre Dumnezeu.
!,a,r d,(l!ca sint inarm,(l!t prin faptUJire pentru impotrivla patimilor,
dar inca n-am ,scapa,t d,eplin de cursele ce vorsa ma prin-
da prin el'e Iingadu.i mingiieri drea,pta-soc,ote,ala, e vadit
ca sint retinu't de el, ca unul aeam ales fata de el, 1o,c sa
aleg despartirea d,e eJ pr'in virtute.
Deici e uIascontemp1ativul, ,ajuns l,a deta$,ar,e de rtr,up prdn deprin-
dere, cind v,ederi1e dumnezer1e$ti, e retinut faptu.ito,rulc,are
se lupta cu trnpul, ,cind cede:aza 1n lupta fata oe Ialege OIs:te-
nelilor pentru virtute, aar,e e libertCl!tea su.flertului, robi,a patimilo,r 23.
Pe drumul spre mee ca ratiune ma,i vadi,ta, deci ca chip a1 Logosu-
lui, sau al mai vadite a Logosului care a pus ratiunile sau cuvintele Sale
in rationalitatea lumii, trebuie sa imprim ratiunea mea mi11ie 111 pofta, ca
teri ir,ationale ale sufletului, sa prefac iubire dorire de cele bune, adunindu-
le mintea ce se scufunda intinIitatea lui Dumnezeu.
Pe masura ce se impune mine mai mult ratiullea, masura ce meu
mult functia comunicanta, a celorlalti neinchizatoare
a mea proprie, pe masura oe descopar mai mult lumii sau
cuvintele ce mi le spune ea Logosul sau Cuvintul dumnezeiesc, neraminind alipit
de sUlpra,fata lumii a trupului ce-mi satisface doar sensibilitate nerationala, pe ma.-
sura ce vad semenii mai mult chipurile ale Cuvintului cuvintator,
care la ra.spunsul meu, Logosul sau Cuvintul dumnezeiesc iese mai mult la
1umina din pintece1e lumii, al propriei me1e persoane a1 celorla1te persoane.
23. Pe drumul indicat descris mai sus sint doua etape principale: cea a faptuirii,
prin care omul se de patimi imprima viata sa virtutile ca ra-
tionale, cela a sau a vederii clare a Logosului. Sfintul Maxim
trei puteri ale sufletului: ratiunea, iutimea pofta. lar deasupra este minte,a. M'a,i
bine zis ratiunea este puterea de analitica, distinctiva a mintii, cind iu-
timea pofta sint puterile ce leaga sufletul fie de trup, fie de planul mai presus de
fire cere se deschide mintii. Mintea e cea care intregurile cel<!
mai presus de lumea vazuta. Ratiunea frineaza. iutimea pofta le supune mintii.
Oind ratiunea nu face ,alceasta, frinar,ea acestora de catre ea ramine fara sens. C!nd a
fa.ptuiresa supuna. aceste puteri mintii, dobindind vointa nediviz,ata '
bine rau, omul credincios s-a ridicat la treapta unei contemplatii netulburate pline
de simtire curata. Oeci aceasta nu inseamna desfiintare a a poftei, ci ridi-
care a celei dintii la nivelul unei continui profunde iubiri a adevaratului Bine, la
bucurie curata de e1. Iutimea nu se mai aprinde alternativ de insuccese trecatoare
nici pofta nu se bucura de satisfactii trecatoare superficLale.
Dupa sfintul Maxim iutimea sau puterea irascibila a sufletului pofta sau puterea
lui profitoare 'sint rele ele insele, de aceea ele fi convertite forte ale
binelui. Afecteled,evin bune cei ce straduiesc, anume, cind desfacindu-
le cu intelepciune de lucrurile trupe;;ti, le folosesc spre cucerirea bunurilor
pilda, pofta preface unui dor spiritual dupa cele pla-
cerea, curata pentru conlucrarea de buna-voie a mintii, cu d,arurile dumne-
,P.G. 90, 296). Trupul poate fi pus slujba acestor
nazuinte. Oe aceea Noul Testament se desfiinteaza taierea-imprejur. Omul trebuie sa
AMBIGUA
69
7. Ttlcuire duho.'vniceascaa cuvintelo.r : Ce vrea lntelepciunea
cu m1ne $1 care este taina cea mare ? Oare nu vrea ca no.i, care
slntem partea lui Dumnezeu $1 am curs de sus, sd priv1m ln lupta
noastrd cu trupuJ pururea spre El, $i neputinta legara de noi sd ne
tie pedagog spre vrednicie, ca nu cumva sd ne mlndrim din prici-
vrednic1e1 $1 sd dispretuim pe Fdcdtor? (Din Cuv.
14 despre de oap. 7; P.G. 35, 863 C).
cuvmte precum se pare, ni'ci ras-
plata pentru o.steneala cautarii !adevaru1ui, se invtitiituri1e
U$oare ,a,!e do.gmelo.r le o.fera multe prilejuri de fantezie.
spun ca - dupa pal'ere1a - prin aceste cuvinte invatato.rul ne da sa
JnteIegem de odinioara a fiinteIo.r ratio.na1e, potr:ivit careia
fiind de fire cu aveam Iocuin-
ta ;apoi iv'indu-se din aceasta chirp va-
riat fiinteIe r,atio.naIe, L-au silit pe Dumnezeu sa laceasta c:o.r-
por.ala, oa sa le Iege de sprea Ie pedepsi pentru paoatele de mai
inainte.
nar ei dau seama casustin lucruri imposibile cele
necuvenite, precum va dovedi co.ntinuare ratiunea adevarata.
este neIniI!,>oa:Hi, ca una ce e 'tuturor. Dar, to.t
cea primit exislte:nt,a din nimic e mi!,>oare, fiind pur.tat numaidecit spre
tinta oarecar,e. Daca-ia!,>a d.aca to.t ce se mi$ca inca nu s-a oprit,
intrucit :$i-a o.dihrn:It putere,a mi,!,>carii din dorinta prin tin-
tei dOl'ite (caci ,altceva prin fire pe cel purtat de
d,ecit lucrul ,ace1a, cind se arata), ca ,tot ce se
nu s-.a oprit n-a a.juns I,a ultima tinta dorita, pentru ca altfel ar
insemna ca nici ti:ruta aceea spre oare sint 'purta'te toate, aratindu-se, nu
poate opri
Deci, daca aceia sustin ca aceasta s-a petrecut cindva$i daca
teIe rationale s-au din re$edinta petrecerea
.i\ie de la sine rautatea nu altceva al trupului, pentru
ca nimic din ale trupului nu luat fiinta din aplicarea a ci toate
au originea creatiunea dumnezeiasca. Caci chiar nimic din cele nu este
,avind pe Dumnez.eu drept cauza a lor cit., 27, P.G. 90, 360 Posibili-
'atea de convertire a puterilor irationale rele sau simtiri curate
se explica din faptul ca ele, spre deosebire de animale care ele sint exclusiv forta
je apara,re de apetit a biosului, sint om inelul de legatura intre spirit trup,
S,1U ele sint comune trnpului spiritulni. Cind se activeaza pornind mlai mult de
ele sint irationale, vehemente coboara pe om 1a inferioara. Cind lega-
ura lor cu ratiunea e mai activd, atunci se dezvolta mai mult ca iubire bucurie a
pentru valorile spirituale ,ale lui.
Sfintul Maxim doua faze inaltarea celui credinoios spre Dumnezeu:
starea sau a dobindirii virtutilor prin fapte, starea contemplativa care a tre-
ut peste starea faptuirii. Cel aflat starea poate fi retinut mereu aceasta
-tare daca cedeaza lupta cu ispitele, iar contemplativu! poate tras jos din starea
cind neglijeaza contemplarea realitatii divine.
70
SF!NTUL MARTURISITORUL
Ior .1n Acela carre e ultimul sing'illul dorit, intreba, ca sa Iun-
gesc vorba, unde e dov,ada ca trebui sa sustina ca fiinteIe r,atio-
naIe suportra cu necesitate caderi aceIea!$i situatii Ia
inf1nit? Ca,ci e ru,ci ratiune c,are sa impiedirce c,a cel ce ,a putut fi
dispretuit data experienta, sa poata fi mereu dispretuit. Dar ce ar
putea fi m,ai j,alntc dercit a fi purt.ate fi,intele r,ationale ,a avea
sper,a nici pentru bine? 24
Iar daca ,ar spune ca pot (sa se opreilis,ca), dar nu pentru faptul
ca au experiat contrariul, cazul acesta BineIe va dorit de eIe
pentru el, ca bine, ci pentru contrariullui, ca unul ce e vrednic de iu-
bit fire Srau mod direct. Dar tot ce e pentru sine bun vred-
nlic de iubit ,a'tragator al intr,egi.i e brine sens
de ,a,cee'a nici ratrage CU dorinta ceIor ce s,e indulcesc cu
el deci cei ce cug:eta .astfeItrebuie sa multumeralscaraului ca el
au invatat ce se cruvine au aflat ca 'au sa se fizexe bine.
Ba irebuie sa spuna ca$i facerea le e necesara, odata ce au cunoscut ca
e de trebuinta, ba chiar ca Ie e mai de folos decit firea, fiindu-Ie
cum zic, spre ceea ce Ieeste de trebuinta, ba chi,ar fiind m,ai-
24. Capitolul acesta este masiva respingere a doctrinei platonic-origeniste. Mai
se expune citeva rinduri aceasta doctrina. Dupa ea fiintele rationale sau sufle-
te]e au preexIstat ca unitate (henada) incadrata Dumnezeu, fiind de fire cu
din aceasta unitate, sau L-au obligat pe Dumnezeu sa dea
existenta lumii corporale pentru a pedepsi sufle'tele pentru pacatul de mai inainte a!
10r.
Deoi, dupa aceasta doatrina fiinte!or rationale a inceput inainte de face-
rea corpor,ale. Iar este una cu pacatuI. Sfintul Macxim afirma
mai ca daca fiintele rationale Islnt de fiinta cu Dumnezeu, ele nu s-au
pentru ca Dumnezeu nu Se neavind ceva mai tnalt spre care sa Se
intrucite p1inatatea tuturor. Nurna,j ceea ce existenta din nimic se afla
pina ajunge 11a oonele deplin, adica la Dumnezeu. seexplica prin
dorinta de a ajunge acel bine suprem. Cind ele ajung la ace1 bine suprem,
rea lor inceteaza, pentru ca dorinta 10r s-a intru totul. Deci daca realitatile
create slni inseramna ca ele sint create ca inca n-au ajuns la bine!e su-
prem dorit. Altfe] ar insemna c'a nici acel bine nu poate satisface deplin dorinta celor
ce se dec'i nu poa'te opri mi:;;carea 10r.
Propriu-zis, doctrina p1atonic-origenis,ta e implicata anumiJta imperfectiune a
]ui Dumnezu care nu poate opri cu totul celor ce se afla sau au ajuns
la Dumnezeul pl,atonic-origenist nu e esential deosebit de fi'intele rationale aflatoare
sau ajunse doctrina panteista care nu pe Dumnezeul absolut
perfectiunea Lui ca atare cu totul deoseMt de orice 'alta realiltate. Dumnezeul
tonic-origenist e esenta de anumita reIativitate, pe care se zbate sa
dar care nu poate trece deasupra unui anumit plafon. De aceea la care au
ajuns fiintele linga acest plafon nu poate fi ne aici unui
al fiintelor pina la plafon lor cadere de lacol0.
Dumnezeul platonic-orIgenist arata relaltivitatea lipsa luti de libertate.
e silit sa dea fiinta lumii corporale pentru pedepsirea recuperarea fiintelor ratio-
nale cazute din el. Propriu-zis, daca aceste fiinte sint de fire cu el, prin caderea 10r
a cazut parte din el Astfel e lupta el intre ceea ce a cazut nu a
lu:p'ta aceasta dumnezeu ce! necazut se de raul lumii corporale
pentru recuperarea partii lui cazute.
AMBIGUA
caa tot ce este de pret, Iadi,ca ,a prin c,are cel'e facute
de ,sa seadune 1a Dumnez'eu, 'chip statornic
neschimbIat 25.
a. : facerea ceIor facute de inteligibile sen-
s'ibile, e Caci nu po.ate fi rnain-
tea P,entru ca e a celor ce ,au fost faourte, ce,a inteligi-
bila a celor inte1igibi1e, cea sensibila a celor sensibile. Fiindca nici una
din cele ceau fost faoute nu e r,attunea ni:ci macar
cele neinsufletite ,sensibHe, cumau ,oOInstatat cercetator:ii slrgu-
lucrurilor. ,au spus ca to.atese fi.e linie drelapta, fie
ce.rc, f'j,e ins1pir,ala. e, dupa felul ei, s,au simpla sau
compu,sa. Deci d,aca fIa,oerea lucrurilor e cugetata
este cuge,tata posterio.ara f,a,cerii lucrurHo.r a caro.r
este, fH,nd cugetare facerti lor. Pe ,aoela.sia mi$care
numesc unii putere natur,alace se spre tinta sa finala, s,au pati-
mire adica ce se de cev,a spre ,altceva,
avind ca tinta nepatimirea (libertaItea de =
sau lucrare activa ce are ca finala pe Cel Sine perfect.
Dar nimic din oele facute este tinta s,a odaJta ce nu-:;;i
este nici c,auza sa, pentru caaltfelar fi nefacut, fara inceput nemi:;;-
cat, ca unul ce n-ar ,avea sa se spre nimi,c. Cel ce es,teastfel trans-
cende ,celor ce sint, ca unul ce nu e pentru Caci
lui adevar1ata, de:;;i pa.re ciudata, eaceasta : finala e cea
pentru caresint 'toate, d,ar e,a nu e pentru nim.ic 26.
25. Sfintul Maxim presupune explicarea ca neoprirea binele dorit a fiintelor
ratioruale ar proveni din fap,tul caau experiat contrarul binelui. De aici ar
rezult,a ca e neces,ara continua alternare a gustarii binelui cu experienta raului, pen-
lru ca aceasta sa indemne mereu fiintele rationale .sa doreasca revenirea la gust.a.rea
binelui. La aceasta explicare sfintul Maxim raspunde ca, intr-un astfel de caz, binele
n-ar fi vrednic de iubit prin el ci prin intermedierea raului. aceSlta el
trebuie sa binecuvinteze facerea lumii corporale (considerata de ei, pe de a1ta
parte, ca ins'trument pentru pedepsirea pacatului de mai inainte) s-o considere mai
de pret decit firea lor de fiinte ratioruale, odata ce prin ea sint la bine. Mai
mult, trebuie s-o considere, chiar prin raul legat de ea, ca nascatoarea iubirii de Dum-
nezeu conducetoate cele ce sint din Dumnezeu, la noua fixare
Concluzia e ca nu s-ar mai putea face distinctie reala intre bine rau. Totul e
1Jine sau totul e rau. Binele nu e bine, dacd nu se poate ramine el; raul nu e rau,
daca e cale necesara pentru ajungerea la bine. Relativismul apare intr-o alta forma.
26. Platon Origen afirmau ca inainte a fost apo.i facerea
ca un rezultat al pacatului Sfintul Maxim afirma ca e facerea apoi
carea (desigur e vorba de logica a facerii, nu de una reala). I,a,r
intrucit facerea e actul liber al lui Dumnezeu, data lumii create nu 8 rea.
Prin ea creatiunea, ca una ce nu are totul sine, tinde spre Cel perfect.
Deci daca existentele se aceasta e dovada ca sint create, ca nu sint par-
ticele ale Ceea ce e creat suporta fara sa vrea mii?carea, pe cind Cel ne-
creat nu e supus patimirii ei, pentru ca e singur infinit necircumscris; nu poate
patimi voia Lui,pentru (:a nu are de cine sa fie indragii1:, pe cine sa do-
reasca, pentru ca e singur Daca ar parti ale fiintele nu s-ar
putut din ea, ca sa ajunga ea. Ele sint create n-au ajuns inca la unirea
72
SFINTUL MARTURISI'rORUL
De asemenea nimic din cele nicute e scop ,insiJne
Caci in ,a,ces.t oaz n-ar fi supus W1eJ lips,e, pentruca ,ar fi deplin n-ar
fi supus ,ar ,ave,a existenta mereu la fel de nitciiieri. Caci
cel cu s,oopul sine neoauzat.
Cel ce e facut nu e nici liber de patimire, pentru caatunci ar fi sin-
gur infinirt !;ii neoircumscris. Caci cel Iiber de patima poate patimi,
pentru ca nu e indragostit de a1tceva nu se mi!?ca spre altceva prin
do:rinjta.
A!?,adar ni,ci una diin cele ce ,au fost !?i s,e nu s-a oprit,
intrucit !Il-a ajUlThs l,a prima singur,a oauza, din care au existenta cele
ce sint, sau intrucH n-,a intrat launtrul supremului bine doriit:. De a,ceea
nu poate sa se cugete ca fiinteIe rationale s-au dintr-o uni-
tate ,anterioara a ,adus cu s,ine pe urma
trupurilor '1:7.
Despre aceasta marturisesc sfintii Moise, David Pavel Stapinul
10r, Hristos. Cel dintii ca protoparintele n-a gustat din pomul
vietii (Fac. 2, 17), iar ,alta d,ata zice : Caci n-,ati venit pina 'acum la odih-
na la care da Domnul Dumnezeul nostru (Deut., 12,
9). Iar David 5triga: Satura-ma-voi cind mi s,e arata sl:ava Ta (Ps.
cu tinta ultima, cu tinta sine, cu ;perfectiunea infinita. Numai ceI nefacut de altci-
neva este eI se spre nimic altceva. Acela transcende
firea ceIor create pentru ca nu e facut pentru nimic altceva, CUln sint facute acestea,
toate, pentru Transcendenta Lui are deci doua intelesuri: nu e tinut cu sila
relatie cu nimic; toate sint cu necesitate tinute relatie cu ,trebuind sa se
spre e punctul uHim de convergenta 'de nazu,inta al tuturor. Aceasta
explica tuturor. Deci de Ia nu se poate nimic. ve'm aci un alt
argument impotriva origenismului platonist.
27. Toate cele create se pentru ca nici una din ele nu e scop sine.
Ce e scop sine nu e sup.us unei influente, unei atractii, unei ne1ibere, unei
actiuni de perfectionare. e scop sine, pentru ca nue nici oauz,at. Sfintul Maxim
deduce deci ca facerea lucrurilor trebuie cugetata anterioara Ior. Faccrea
e provoc,ata de pacatoasa anterioara. vorbla de anterioritate cugetata.
reali1tate,indata ce sint create lucrurile se deci are sens pozitiv
ca firea. Iar lucrurile create nu exista fiira Ele se spre iinta' dorita i
dorinta de a ajrunge la acea tinta e sadita ele. Astfel exista legatura interioara
intre cele create tinta lor, care ele insele ating e acti-
varea dorintei spre bine, spre mijlocul de realizare a ei. Dupa unii
carea se linie dreapta: tinJta e inainte. Dupa la]tii se
cercuri concel1trice: e interioruI cel mai intim spre car,e fiintele create
1nainteaza printr-o circu!'ara spre aceasta tintatot mai interioara. Dupa a]tiI,
are forma de spirala, sau forma circulara suitoare ca la Dionisie Areopaqi-
Dumnezeu e interioruI intim, sau mai bine zis dincolo de eI. descoperindu-Se
pe fiecare treapta a spirala 11:0t luminos, urcind pentru intelegerea
noastra pe masnra ce nrca noastra.
numesc aceasta pUitere sau potenta naturala ce se grabefite
spre proprie ei, deci scot reIief caracterul natural. Altii numesc
patimire, scotind re1ief ca e legata de fire de catre CreatoruI ei, ca se des-
oarecare masura fara voie, ca creata simte 'trebuinta sa ina,inteze
spre altceva, suficient1i, fiinta poate aIege ea singnra directia
Dar mod toa,te cele facuite se spre tinta care e
timp originea 10r, aratind ca nici una nu este ea insaiji tinta finala.
AMB1GUA
73
16, 15) Insetat-a sufletul meu de Dumnezeul celtare, 'cel viu. Cind
veni ma voiarata fetei Dumnezeu (Ps. 41, 2). P,avel scrie
el fi1ipenilor: Ca saajung crumva la inv'ierea mortilor. Nu ca
am lu,at, s,au ca m-am c,ialerg ca doar lua, intrucit
am fos,t 1uat de Iisus Hristos (Fil. 3, 11-12). lar e.vr,eHor le scrie :.
Caci cel ce ,a lintr,at l,a odihna ,lui s-a el de lucrnrile :pre-
cum dea1e S,ale 4, 10). epistola
asiguta ca nimeni n-ia luat fagaduinte1e. I,ar Hristos zi,ce : Veniti la
Mine toti cei osteniti impovarati, odihni pe
11, 28).
Deci inca nici una din cele faoute nu oprit puterea naturala ce
se spre tintaei nici nu s-a 'din luC[,are,a e1, razi-
mind-o tint'a finaIa, nl,ci n-a secerat rodu1 patimirii din cursul
adica nepatimirea Caci numai Dumnezeu este
propriu sa fie (tinta finala), nepatimitorul, fiind
Cel dep1in l,iber de patimire. Propriu ce10r facute este sa se
spre fara de inceput, odihneasca lucrarea
patimea,sca, dar sa. fie s,au sa. devie dupa
fara relatie sau calitate Ca.c:i tot ce e fac\1Jt creat evi-
dent e liber de relatie 28.
7 b. Iar cuvintul patima (patimire, pasivitate, pasiune =
sa-1 primimaioi cu sentimente bune. nu indi,ca patima din prooesul
de pretacere sau d,e corupere ,a puterii, ci pe cea coexls,ta prin fire
cu lucruri1e '$i cu ninte1e crealte. Caci toate citeau fostt facute patimesc
,ca une,lece nu sint sa,u putere prin ,eJ,e insele 29.
De,ci da,ca fiintele facute, ele numaidecit se
ca unele oe du;pa fire, dinspTe inceput (oI1igine), penJ1:ru
faptul ca exista spre (spre tinta dupa alegerea
vointei spre existenta fericita Caci Mnt.a (sfir-
celor ce se mi$ca este existenta fericita, precum incepu-
tul eieste existenta. Iar aoeasta este Dumnezeu, Care e Data-
torul existent'ei Daruitorul existenteI fericite, ca inceput
28. Dumnezeu singur e in afara de re!atie, intrucit nu e tinut in relatie cu ceva
fara voia Lui, printr-o necesitate ia rualturH Sa!e care ar avea nevoie sa fie intregitd,
care ar depinde de ceva strain de ea. Cind ceva se afla fara voie in reIatie, inseamna
ca ii anumitaca!itate, deci e determinat intr-un fel oarecare. Dumnezeu
insa nu e lipsit de nici calitate, sau mai bine zis nu e determinat de nimic. Determi-
narea implica marginire. Ce! determinat e dependent de a1ta realitate. nu are
ceea ce are a,ceea.
29. a intari ideea ca nu e rea, sfintul Maxim a numit-o patimi-
rc sens bun. fiintelor create e patimire acest sens bun, pentru ca fiin-
nu sint sau putere prin e!e inseIe, ci au sau puterea de !a CeI
ce !e-i'l creat. Pe de Ialta ca patimire in sens bun e congenitala cu firea
fiinte!or create i ele au imprimata in firea 10r. Iar pe aceasta au de la
Dumnezeu. Ior ca patimire e creaturalul !or.
74
I!IFINTUL MARTURISITORUL
. (tinta) 30. Caci din avem a ne simpl'uca din inceput
feIul cum ne spre c,a \inta 31.
Iar daca fiinta inteIegatoare se inteIegind cu ea in-
ea in\eIege desigur. daca intelege, desigur pe
Cel pe care-L inteIege. Iar daca 11 desigur ca ten-
siunea (extazul) spre ca .spre Cel iubit 32. daca desigur
ca se de se grabe$l:e, desigu.r ca incard,area
daca intensif1ca cu farIe sle
ajunge intreaga Ce1 iubit intreg pina e de intreg,
primind de bunavoie, intreaga, liberaaIegere (circum-
mintnitoare, ca sa file strabatuta (oalific,arta) intI1eaga de intreg
Ce.J ce (circumsc.rie), in.cit nici sa mlai vre:a sa se poa-
ta cunOIa$te oela imbrati$,ata (cixcUffilscri,sa}din sine ins8:$i, ci din Ce1
ce-o imbrati$eaza circumscrie) ea va fi atunci ca aerul 1uminat cu
totul de 1umina firerul intrerg de intl'eg focul ca ceIease-
30. e sadita de Creatorul deci de Ia cauza
care le-a dat existenta. Dar Ie e data, ca ele sa inainteze de la existenta
ce s-a dat, spre existenta fericita care e la Ele nu pornesc d.in exisrtenta feri-
cita, ci simplu de la existenta. Dumnezeu nu Se pentru ca
existenta ferioita coincid .. In existenta de sine 5e implica existenta fericita
existenta de La Dumnezeu se implica spre deplinatatea
sau spre Cel ce este existenta de sine. Conceptia sfintu1ui Maxim despre crearea lu-
mii a trupu1ui are un Trupu1 e creat pentru a fi indumnezeWt, progre-
sindimpreuna cu sufletu1 spre Dumnezeu, nu ca pedeapsa pentru sufletu1 care a
pacatuit inainte de a avea trup. Fiul lui Dumnezeu asuma trupu1 omenesc, iJar
trup se Iumea intreaga.
31. De Ia Dumnezeu avem a ne Daca e de la Dumnezeu
spre Dumnezeu, ea nu e rea principiu, dar putem directiona spre rau Hber-
tate.
32. Sfintu1 intelegerii prioritatea mi$carea lntele-
gatoare. ,astfel de fainta nu se s,pre ceva. ,ce nu Dar nici intelegerea
nu produce sine Ci ea na:;;te iubirea fata de cel inteIes aceasta
iubire produce Deci avem schema: inteIegere. iubire, mi:;;care. 11n aceasta
se arata nou sensul acordat de sfintu1 Maxim Mi:?carea nu e
oarba. Sfintul Maxim recunoa:;;te iU.birii caracter pMimitor. Dar exirsta iu1bire ca
patima de lauda, altele, ca pa1imi rele. Patima rea a iubirii ocupa cu lucru-
rile materiale iar patima de lauda leaga de cele (Capete despre dra-
goste, 71). Ba una dintre iubiri anume iubirea trupeasca de este inceputu1
tuturor patimilor. Dar aceasta e j.ubire nerationala, fara sens, care duce la dezor-
dine fiinta, pe cind iubirea de Dumnezeu este rationala, :inielegatoare a sensu1ui exis-
tentei, a drumului ei de realizare a fiintei Dumnezeu.
Avind aceasta iubirea desavir1/ita de Dumnezeu e socotita de sfintul
Maxim culmea nepatimirii cit., 1. 30). Ea es,te nascuta de nepatjmire (1, 2). Cum
se conciliaza considerarea iubirii de Dumnezeu ca totodata ca nepati-
mire 7 Ea este <<patimire" intruclt Dumnezeu ne rape1/te bunatatea frumuse-
tea pornirea pusa fireia noastra sIpre frumusetii
unirea cu Dumnezeu. Ea ne scoate din din toate cele lume1/ti, cum
nu ne scot celelalte, intrucit ne elibereaza din alipirea la !rurCfurHe inferioare,
la lume la trup privite ele
Iubirea de Dumnezeu este intrucJ.t nu producem ci stralucirea
Binelui suprem dar ea e intrucit inalta pe om la stare de buna-
tate, de generozitate, de libertate,de intuitie cuceritoare a inmnitatii lui Dumnezeu,
dincolo de formele pieritoare limitate ale terestre, Jra sporitra tot mai
curata sensibilitate spirituaHi.
AMBIGUA
75
din deducem ,cu vi,jtoare -
dar cea creata stricacioasa - a ceIo.rdr,epti, Ia buniHate. Caci ceIe
nadajdu1ite maJ de acestea toate, ca unele oe cum
s-a scris, dioco.Io. de ved,ere, d,e auz cugetare.
7 c. Aceasta este po.ate supunerea cu care spune Apo.sto.Iul ca Fiul
-va ,supune pe cei ce primesc sa se supuna de dupa
oare, sau darto.rita careia, cel din urmacare va fi nimicit este
moart,ela Co.r. 15, 26). Aceasta pentru ca vointa no.lastra de ,a f.i sta-
pe lJbertarbea ('to prin oare facin-
lla ,a intarita.supr,a no.astra .staptni,re,a strd.ca-
ciunii,acedat Iocul cu to.tuIIui Dumnezeu, imparatind cum se cuvine
faptul ca sa imparatita sa m,ai deo.-
sebit de ceeace Dumnez,eu. zioe catr'e Min-
tuito.rul c,a,rea mode1art Sine f,ire,a noastra
Dar cum -vo.iesc, cicum -vo.ie$ti (Mt., 26, 39) ; iar dupa
dumnezeiescul ca unul ce se pe sine se mai
('(1 -viata Caci mai traiesc eu, ci Hr1sto.s 1)1
l11ine (Gal., 2, 20). Dar sa tulbure ceea ce am spus; caci spun
ca se va suprimare ,a libertatii m,ai degra-
ba neclinHrea cea dupa fdr,e, s,au cedare li-
bera ,33, ca d,e unde existenta, de aco.lo. sa do.rim a pr,imi a ne
33. Sfintul Maxim afirma cu indrazneala ca moartea a intrat prin liberta-
tea noastra. Iar moartea e pregatita de procesul de corupere a firii Daca
vrem sa scapam, la sfir$itul lumii, de moarte, noastra trebuie sa cedeze treptat
JocuJ ei lui Dumnezeu. Cind voia lui Dumnezeu fi lua!t cu totul locul
noastre, dar au voia noastra, moartea V1a fi invinsa. Caci atunci vom imparati cu ade-
varat asupra noastra, intrucH va irnparati cu voia noastra Dumnezeu in Deci nu
la trebuie sa renuntam, ci la arbitrara prin care voim sa ne des-
partim de Dumnezeu, sa fim prin iru;ine. face moartea stapina peste Se
respinge aci ideea care accentueaza de exclusiv vointa ljbera ca ea
a cadea cl1iaI din fericirea care pe'trecea Dumnezeu.
Libertatea ne e ca sa alegem ceea ce promoveaza firea noastra, ceea ce
e conform ei. Ceea ce promoveaza cu 'adevarat noastra e acordarea ei ,cu Dum-
nezeu, ei, cu voia Lui Dumnezeu, care urmare$te implinirea ei conforma
cu ratiunela ,dupa care a f05t creata ajungerea ei la ve$nica durata fericita. AstfeI
a oeea ce Dumnezeu pentru inseamna a .ne pe in$ine, a
conform cu firea. noas1ra, a intarirea firii noastre vederea eternitatii ei fericite
Dumnezeu, ne1ucrind contrar ei, nelucrind 1a coruperea ei. Voia lui
Dumnezeu cu privire la nu numai ca vrea promov,area firii noastre, ci poate $1
reaLiza. Libertatea noastra vrea cu adevarat ceea ce promoveaza, consimtind cu
voia lu:i Dumnezeu. Atunci Dumnezeu nu mai e impiedicat sa stapineasca peste
locul morHi. Dar lasind pe Dumnezeu sa prin voim in$ine impreu-
cu Stapfnind ou Libertatea uzul firesc s,e arata
a ceea ce e conform firii noastre, a viata netrecatoare din izvorul
Libertatea adevarata a deschide actiunii de viata
a lui Dumnezeu drum Libertatea uzul ei la.magitor consta a sa fim
exclusiv prin ill$ine, prin puterile noastre ce se vreme.
Problema aceasta a fost bine (Ie Viiieslavtev, pre-
Erosa, Paris, 1931. 141-196. de la celor doua
fonne ale om: libertatea libertatea pozitiva, sau liberul arbi-
76
SFINTUL
34. s-a urcat s-aadecvat ca
nu mai are nu mIai ,sa fi.e dusa de acum
inaim.te spr,e ,al,tcev,a, sau limpede mai adevarat spus, nu mai
poate sa vrea, Ca una ce a primi1t lucrarea dumnezeiasca, mai bine-zis a
devenilt dumnezeu se indulce$te mai mult ie-
tru Iibertateain bine. Ultima e libertate ce ,decide pentru
bine. Dar prima nu e mai putin intrucit ea omul se apara de
constringere, afirma personaliJtatea. libertatea llegativa inca nu se afirma
cea pozitiva, dar cea include conserva pe cea negativa.
mei libertati la a doua inseamna sublimarea Aceasta trecere se realizeaza
rezolvarea unei antinomii: liber'tatea se afla pe de parte faIa unor dartorii, a
unor vaIori pe de a1ta ea, afirmindu-se chiar impotriva arata ca ea e
realit,ate 10t de pretiOiaSd, de valorile.
Hartman a exprimat filosofic rezolvarea acestei antinomii, spunind ca cele
doua alternative se reciproc: valorile determina ideal libertatea, arata
ce sens trebuie sa lucreze ea, dar ele ,au nevoie de determinarea reala din partea li-
au nevoie de hotarirea ei pentru a fi realizate.
rezo!varea altfe!: opozitia per,sonalitatii fata de datorii li-
berul arbitr.u provine din ,teama ei de pierde .autonomia. spune ca acceptarea
de catre om a Dumnezeu, declaratia lui: voia Ta, libertatea alegerii
personalitatea sint conservate, pentru ca "Fie" este expresia deplina a libere,
ca;re ar putea spune sa nu fie,. Expresia Fie rasuna din sinei au!tonom,e,
ca raspulls liber la chemarea !ui Dum:nezen. cuvinte!e Fie voia Ta e inc!usa
a doua singura Rezolvarea e aceas'ta: Dnm-
nezeu sa implinim voia Lui acest sens Isupunerea noastra), dar
ca ci ca prieteni acest sens voie:;;te supunerea simpla). Dum-
nezeu iubirea, dar orice iubire este a]egere orice iubire e asocierea
a doua vointe a doua libertati" 180).
Cu alte cuvinte, omul unifica iubire voia cu voia lui Dumnezeu,
face mod Iiber voia Dumnezeu voie proprie, pentru C'a, afirmind voia Dum-
nezeu, el $tie ca se afirma, se spore,$te pe sine. Valorile pe care le cere Dumnezeu
impliniJte de lIa om sint valorile care iI conserva dezvo1t'a pe om sensuJ ce! ad-
varat ca personalitate. Dumnezeu spune toate porunctle: voiesc sa te reali-
zezi te voiesc pe Omul, raspunztnd: Fie, i[)oamne, voia Ta r", nu face altceva
dectt sa spuna: Faca-se voia Ta ca eu sa sporesc ca personalitate, impIinesc voia Ta
de a ma d,ezvolta ca personalita'te. Fac voia Tia pentrIu ca ma iube:;;ti, pentru ca vrei
sa ma reaIizez.
34. Libertatea se mani.festa mi,$care. Deci ,precum Iibertatea sa vrea bi-
nele sau raul propriei fiinte, mi:;;carea poate sa duca fie la unirea cu Dum-
nezeu, ca ve$nica existenta fericita, fie Ia coruperea moartea fiintei la incetarea
mi:;;carii, ba chiar Ia robir,ea libertatii.
Da,ca voim ceea ce voie:;;te Dumnezeu, primim sa ne mi$cam conform
de Ia fi liberi. Iar aceasta mi$care e conforma fiintei noastre. acest caz
dezvolta existenta libertatea primite de la Dumnezeu, care trebuie sa inainteze spre
pentru a dobindi fericHa. Existenta oau creaturile de la Dumnezeu
se mentine ex'clusiv Dumnezeu. Dar mi$carea depinde de voi,a 10r.
mi:;;carea spre spre deplina libertate consta acordul cu voia
Dumnezeu. Existentei creaturilor se opune Qnexj,stenta, iar capacitatii de
bunatate intelepciune, rautatea ne:;;tiinta. Deci ca ele sa existe de-a pururi sau
sa nu exi9te sta puterea Celui ce Ie-a facut; dar oa sa la bunatatea
]a intelepciunea lui Dumnezeu sau ca sa participe sta voia fiintelor rationale.
spuneau ca fiinta Iucrurilor exista impreuna cu Dumnezeu din veci nu
are nimic contrariu. insa zicem ca numai fiinta dumnezeiasca nu are
nimic contrariu, ca fiind altora FHnta Iucrurilor
insa ,are, con1trara ei, neexistenta. Deci Celui ce 'este cu adevarat ca
ea sa existe de-a pururi sau sa nu existe. Dar fiindca iLui nu-I paTe rau de daruriIe
Sa]e ea va fi sustinutii puterea Lui atottiitoare, chiar daC'a are nim
1
cuI con-
trar ei, cum s-a zis, ca una ce 'a fost adusii la exisltenta din neexistentii sta
voia Lui ca sa sau sa nu 27-28).
AMBIGUA
('extazu1) din cele oe sin,t se cugeIta fireale pricina
harului Duhului ce a b.inl!iIt larata avind pe Dumnez,eu siJngur lucra-
tor ea. felul ,acesta m,ai e decit unica singura lucrare prin
toate: a lui Dumnezeu acelor v,rednici de Dumnezeu, mai bine zis
numraia Dumnezeu 35, ca Cel ce Se intr'epatrunde cu bunatate intreg
Chiar dacii se contrar firii spre nimic, libertatea nu
poate duae firea 1a ciici e UJ1 dar exclusiv ral [)umnezeu,
care nu poate fi nimici,t fiirii voia Lui. Iar Dumnezeu, odatii ce a dat darul exis-
nu-l mai revocii, iar pe de altii parte respectii libertatea ei. Astfel liber-
tatea rationalii se balanseazii intr-un joc Ideasupra
neantului, dar e sii ll.U se eI de vointa Dumnezeu. Ea 'poate
deveni moartii spiritual, sensul de inertii spre tot ce e bun inalt. Sfintul Ioan
Gurii de Aur considerii nemurire numa,i viata ferLcitii Durnnezffi1, dob,lnditii prin
invierea intru slavii. umanii care s-a sii facii uz de functiile spi-
rLtuale ale sufletuluL, sau le-a folosit pe cele ale va fi legatii roasii de
ce folosLrea lor, iar de functiile dedicate grijii
pliioerilor 111ai puteIa face uz, ciici trupU! nu se va mai putea
bucura de nimic. aceea va fi golitii de orice continut, de orice
rost. imensii un sentiment de ziidiirnicie il va chinui pe acela,
odatii cu sentimentul de a sciipa din riiutatea proprie a celor aflati

35. Adecvarea noastre, ca chip, cu arhetipul ei a
noastre de a ma,j altceva dectt ce Drumnezeu. Deci adec-
varea noastra s-a fiicut efort al de mai ceea ce nu
Dumnezeu ceea ce e defavorul adeviiratei actualiziiri a firii
noastre, care se realizeazii numai conformarea ei de buniivole cu modelul ei
suprem. Voia este conceputii strinsii IegMurii cu lucrarea. CeI confor-
meazii sa cu divinii nu lucreazii conform unui dumnezeu care riimine trans-
cendent, ci el lucreazii Dumnezeu i cine se conformeazii Dumnezeu
se deschide lucriirii Lui, ciicL voia lui Dumnezeu e lactivii. Dar mod para,doxal,
cine voie$te ca Dumnezeu fiicut lui Dumnezeu s'a din lucrarea
Dumnezeu, lucrarea sa. aceasta sa lucrarea sa se pii.streazii, identifi-
cate dupii cu voia cu lucrarea divinii, dar neanulate intrucit riimlnlnd subiect
al lucriirii divine, impreunii cu Dumnezeu, aceastii cali!a,te de subiect e
implicat lucriirii umane.
SIintul Maxim - mai tirziu P.G., 91,
33) - da acest sens ce.lor spuse de el acest loc despre singurii luc.rare Dum-
nezeu. Iar a11 loc Deci pinii ce firea se Iaflii lume chip temporal,
e supusii transformatoare, din pricina stabilitiitii relative a lumii a coruperii
prin alterare cursul timpului. Dar ajunsii Dumnezeu, va avea, datoritii
naturale Celui in care a ajuns, stabilitate pururea identica
care stabila etern jurul Unu Singur ad
65).
G. Sherwood zice comentind acest Ioc: Aceasta implicii existentii Dum-
nezeu, sta}}ilitate, stabilii, identicii, imediata permanenta, per-
sistentii prima cauzii cit., 112). lncii sfintul Grigorie de Nyss'a spusese
acestei stiiri stabilii, s'au statJilitate mobilii.
Sfintul Maxim acea epistola cii, vorbind de singura lucrare a
Dumnezeu a inteles cii s:ingurii lucrarea Dumnezeu va produce indum-
I1Zeirea ferLcirea viata Ciici lucrarea este activarea puterii, iar pu-
terea fiintii corespunzatoare. aceasta suprimat lucrarea na-
turalii omene.ascii a celor ce piitimesc 'aceasta i ea insii se dJe la producerea
aratindu-se numai patimind gustarea bunatatiIor. Deci 1ucrarea omeneascii
experiazii, indumneze.irea, dar produce. desigur ca indumne-
zeirea fericirea diiruitii cuiva e pe miisura Iui de a primi,aIdicii de
a gursta,capacitate care a progresat pr,m stiiruinta propr,ie. Singur
Iucre.aza viata viitoare, ceea ce araItii impo.sibilitatea caderii noastre din
nou din Dumnezeu sens origenist. Pe de alta el afirmii persistenta vointei lu-
criirii pentru a nu anula umanii Dumnezeu sens monofizlt-pan-
78
SFINTUL MARTURISITORUL
cu cei 36, De,ci e neapar,at de ,trebuinta sa inceteze cu
totul libera a spre oricarealt
Iucru, ce s-a ,aTatatultimul bun dOTit, s,e s,e sa-
la$I11i,e$te neincaput, c,a sa fie 1n launtrul celor cese im-
parta$esc, pe masura puterii 37, Acela spre care se grabe$te toata vie-
tuirea '$icugetare.a celui ,ajuns la ,cum zioe ,aceSlt d,aslcal, la
Care se opre$te toata dorinta mai presus de Care nu mai e purtata,
caci nu mai arecatre ce tinde mi'$carea celuI ce se sirguie:$te cei ajun$i
acolo gasesc odihna intregii contempl,atii (Cuv. despre SI. Atanasie;
P.G. 35, cap. 1084).
Pentru ca va mai fi atunci ceva care sa sear,aite afara de
Dumnezeu, sau care sa p.ara ca sta cumpana cu Dumnezeu,
ca sa vrajeasca dorinta cuivasprea inclina spre el, toate fiind
cuprinse fie inteligibile, fie sensibile, prinaratarea pre-
zent,a 38, a$a cum ,lumini1e stelelor ins,e$i ,s,telele se
mai percep simtire nici macar ca exista intimpul zileI, fiind aco-
perHe de Iumina abundenta incomparabila a soareIui oare aaparut
de I,a care au eIe caIi.tatea de a fi Iumini. La Dumnezeu ,aceasta se
Deci, dupa Sever, Cuvintul intrupindu-Se dupa ipostas, a inchipuit numai ico-
nomia simpla forma a trupului, nu 'a 1mplinit-o printr-un trup natural, insu-
fletit de inte1egere de ratiune, neavind ca om vointa naturala (Cdtre
P.G., 91, col. 49).
Vointa umana mentionata Hristos noi, viata viitoare, nu e numai
potentiala, ci e <actualizata identifioarea ei cu cea divina, pentru
ca dulceata binelui divin prezeIllt om cu totul vointa umana.
36. Aceasta imprimare totala a bunatatii divine fiinta umana sfin-
tul Maxim actiune perihoreticd. Sfintul Ioan Damaschin va folosi lacest termen pen-
tru intrepatrunderea dintre Persoanele Sfintei TIeimi dintIe cele doua
tos. Sfintul Maxim vede Intre Dumnezeu cei vrednici 111
viata viitOoare. Durnnezeu va patrunde 111treg deci nu mod
fizic. Aceasta implica acceptare libera 'a acestei intrepatrunderi cu Dumnezeu de
catre cei vrednici. cuv1ntul implica persistenta fiintei umane a
lucrarii ei aceasta unire cu Dumnezeu. vorba de reci-
proca.
37. Vointa va ramine, dar e,a nu se va mai spre alt obiect, spune
sfiIlltul Maxim, precizindin ce consta unirea cu divina. Caci ce S-a
aratat S-a aceia Dumnezeu, ca supremul bun dorit, odata ce se
de dorinta se la Ea nuare tinta mai inaIta spre
care sa tinda, caci cel iubitor are toate bunurile. Acesta se odih-
orice contempllatie bucurie.
Odihna aceasta are de parte un sens negaltiv, de al,ta unUJl pozitiv.
Sensul negaJtiv consta faptul ca contemplatia nu mai trece la alt obiect. Sensul
ca se satisface Dumnezeu. Dar dceasta concentrare a contempla-
Dumnezeu are un progres, odata ce cei ce se de Il au ei
mereu ,<pe masura puterii dar dau totodata seama ca este sa
cuprinda mai mult din Sfintul Maxim afirma .aceasta ,eterna stabilitate mo-
hila, oprire stabil-mobila a vointei Dumnezeu, origenismuIui.
38. aceea de Dumnezeu va fi incIusa tuturor i Dum-
nezeu le vom vedea intelege pe toaite dupa fiinta, dar s,epara,t, ci intr-o ne-
gra.Lta reIatie cu Dumnezeu, ca raze ,aIe Lui straluciri. Iar aCasta
a e lor mod separat sau ,tn
Persoana vie, atotcuprinzatoare a lui Dumnezeu se va,d concentrate toa1te.
AMBIGUA 79
aplica cuatit mai mult cu cH diSltanta r:;;i deosebirea dintre Cel necreat
ceIe create sint Caci .atunc.i, dupa ce vom fi dupa
fiintaexistent,a a fapturilor, ,adi,ca ce, cum .spre ce sint, nu
ne vom mai mil$ca de a sprecevadeterminalt, de-
pa$ita de oricaru.i lucru s:au ,cea indreptata spre ori.ce
lucru de dupa Dumnezeu, sHnd.u-ne inainte spre
gustar,e, pe masu.r,a neisfir$ita dumneze'i,asca
necuprinsa. Acesta este intelesul cuvintelor atit de filosofice pe care
Ie spune purtatorul-de-Dumnezeu LnvatMor: Vom cunoa$,te la,tunci cH
am fost pentru ca vom ,amestec.a ace,asta putere deiforma
dumneze.i,asca,aldica m,ilIllte:a no,a,s,tra, cu <oeea oe este propr.iu
chipuI s-a urcat la originalul spre care tinde acum. (Cuv. 2
c:ap. 17; P.G. 36, 48 C) 39.
Acestea le-am spus ca sa se vada ca nu sintem faimoas.a
spre a se cunoa:$te felul cum v.a fi starea ceIor viitoare, (potrivit cla.ri-
ficarilor ce le pot da inteIesurile Scriptu.riiaccesibile
acum noua). Despre felul cum, fiind partea am curs de la
vom vorbi, cu ajuto.rul lui ,deaici lnainte 40.
7 d. Cine, cunoscind ratiune;;i intelepciune ca lucrurile au
fos.t aduse din 1a ,existenta de catre Dumnez,eru, ind.reptindu-$i
cu judecata puterea contemplativa a sufletruIui spre deosebire
39. Propriu e Dumnezeu. PentriU sint ,facute la'cestea. Pe El
II c.auta ele mediul creatiunii. cind nu sint unite cu nu-L cunosc pe
deplin prin de sint nemultumite, pentru ca s,e ocupa cu ceva ce
e mai prejos de dorinta 10r. felul acesta mint'ea noastra este potenta deiforma,
adica se umpluta de DiUmnezeu. Sfintul Grigorie de Nazianz spune ceva mai
inainte de locul pe care il citeaza aci sfintul Maxim: Astfel Cuvintul (Ratiunea) cel
din Dumnezeu sadit toate, prima lege unit cu ne duce din
cele la ,(Cuv. Teol. P.G .. 36, 483). Ratiunea ipostatica a lui Dum-
nezeu e prezenta ratiunea ei toate ne conduce pe pr,in ratiunea noastra
cunoscatoare, dar prin ratiunea fiintei noastre a tuturor lucrurilor, spre Dum-
nezeu.
Conceptia sfintului Maxim se distinge net de cea pe care combaite. C1ta
aceea cOIIlsid,era ca se poate mod arbitrar, independent de urma-
rirea binelui, sau ca nu exista un bine suprem, deci a putut sa se mi$te chiiar din
uniltatea initiala pentr,u ca n-a fost un bine sau absolut clar,
Maxim ca tinde mod firesc spre bine, iar odata ajunsa Dum-
liezeu. ca Bine atotcuprinzator, nu se m'a1 poate desprinde de
,Sfintul Maxim crede intr-o tendinta fireasca a create spre Bine
timp crede existenta intr-un Bine suprem, mai presus 'de orice realLtate.
crede, cu ,alte intr-un Bine lipsit de orice
40. Sfintul Maxim declara ca toate cele de mai sus le-a spus pentru a de-
monstra cii nu am pornit dintr-o unitate precedenta de caracterele un:ui bine
absolut cum unirea noastra de la cu Dumnezeu. Ea fi cu totul
deosebit!:a de cea inchipuita de caai fi unire cu Binele
suprem atotproniator de aceea nu vom putea cadea din ea. Dar pentru ca
sfin1ul Grigorie dc Nazilanz a spus, citatul dat la inceputul acestui capitol, ca
sintem parte din iDumnezeu, sfintul Maxim promite sa explice cele urmatoare
ce sens stntem a lu! Dumnezeu, daci nu iitntem sensul c1l. am f05t
ceput tw-o unitate cu
80
SFINTUL MARTURISITORUL
v,ari,etate ,a dlstinglnd cu r,atiune cercetatoare ratiunea
dupa oare au fosrt .create toate, nu ,ar ounoa$'te Ratiunea ce,a ulTha, ca
multe ratiuni, ce sta ,impartita chip neimpartit vari,etalte,a fapturi-
Ior, pr,e'cum ,aliaJta insrw$irea lor de a se referi una I,a ,al:ta totU$i de a
ramine fiecare ea insa$i chip neamestec,at? (nu ar cunoa$te) iart1i$i
mu1teIe r:atiun;i ca un,a, tuturor spre ea, C!are exista pentru
sine chip neameslteoat, fiind Cuvintul fiinti,al ipostatic ,al lui Dum-
nezeu ca obir'$ie cauza a tuturor 41? Pentru ca s-au
cele din $i ceIe de pe pamint, fie vazute, fie neva-
zute, fie scaune, fie domnii, fie incepatorii, fie stapinii, toate
s-au z.idilt. (Co1., 7, 16). Avind r,atiunHe ceIor
dinainte de veacuri, bunavoint,a Sa a cre,at din nimic zi,direa
oea vazuta $i nevazuta, ca Unul ce a facut toate cu r,atiune inie1ep-
ciune l,a vremea cruveI1lita, pe cele generale pe cele indiv.idu,ale. Caci
credem ca premerge ratiune creaiiunii ingerilor, ratiune fiecareia
dilI1tre fiintele puterile oe ,alcatui,e.sc lumea de sus, r,atiune oameni-
ratiune tuturor celor ce au existenta de la Dumnezeu, ca
sa nu Ie numesc pe toa;te

Propriu-z.i.s este una $i aceea5i
oare infiniltatea$i transoendenta ei este siIl!e pentru
silThe negraita $i necu:prinsa, fiind dfncolo de toata creatiunea de deo-
sebirea v,arilet,atea ce s,e cugeta ea, aratindu-se multi-
p1icindu-se din bunatate toate cite sint din ea, pe masura fiecareia
41. Sfintul Maxim arata de la inceput sensul corect care se poate spune ca
sintem parte din Dumnezeu: sensul ca varietatea fapturilor rela1ia
ele se arata Ratiunea divIna cea una lmpartita chip ratiunile fi1p-
turilor. Fapturile 'sint ale Dumnezeu sensul ca au Raiiunea ipostaticd
a lui Dumnezeu drept princilPiu cauza a lor.
42. Aci este exprimata doctri!JJa sfintului Maxim despre raH=ile aflate
dinainte de veacuri in Ratiunea divina. Aceasta doctrina se de doctrina
platonic-origenista. Cita vreme Origen intreaga lume de spirite jurul
Dumn,ezeu, lume din care parte prin cadere e imbracata corpuri devine
lume vizibi1a, nu deosebit de lumea creata decit pe Dum-
nezeu. Caci ratiunile ,dinainte de veacuri ,a]e fap:turilor nu au existen1a de\ sine, ci
sint ratiuni Dumnezeu sau Ratiunea suprema. Entitatile nu au
ca atare preexistenta. Chiar ingerii nu sil1t asemenea fiinte rationale preexistente,
ci ei au ratiunile ca potente Dumnezeu. Pentru de laceea,
geneza (facerea) este venirea existentelor :imateriaJe corp. Aceasta era afir-
matia deschi.sa a Jui Plotin (Enn. 3,9.3). Acesta era concept partial al facerii (ge-
nezei), nu facere,a entitatilor inse!ii, ci a UIliUi mod particular al existen1ei lor. Dim-
potriva, sfintul Maxim intelege Geneza (Facerea) mo.d universal, cum formuleaza
cu grijd: a;tit cele inteligibile cit cele sensibile sint create de Dumnezeu)).
Sfintii Grigorie de Nyssa Maxim nu lucreaza numai cu dualitatea: inteligibile
sensibile, ci cu ,alta mai fundamenltala: create necreate" Sherwood, cit.,
97, nota 52).
La neoplatonici la Origen toate formeaza pleroma panteista. Sfintul Maxim '
radical intre Dumnezeu, necrea,t etern, creaturi, care au
Ratiunea suprema numai ratiuni dupa care au fost create.
AMBIGUA
81
recapituli.nd (r
1
ea,du,ci!l1d) tOa!te insine 43. ea exis1a persista
ea sint ce1e facute, intruclt ea s-au facut spre ea s-au facut iar
persistind mi$cindu-se, se imparta,$esc de Dumnezeu. Caci intrucit au
fo.st facu,te de Dumnezeu, Dum!l1ezeu pe masura
fie inte1egere (mIiIllte), He ratiune, fi:e prinsimtir,e, fie
vi,ta1a, ne prindesto.inici,a naturala depri.n-
dere, cum m,a,l"e1e d,esco.perito.r-de-Dumnezeu, Dio..niiSie Areo.-
pagitu1
44

Deci f,leca.re din:trle ,ingerii$i di!l1tre o.amenii este
s,e numeI$te parte a 1ui Dumnezeu insa$i .ratiunea dnpa
care a fo.st creat, care este Dumnezeu 1a Dumnezeu, pentru ratiu-
ne.a 1ui c,are p.reexi,slta Dumnezeu, ,cum s-a zi,s. Da.r d,aca se m.i'$ca
tT!ivit ei, va fiin Dumnezeu, Care preexista ratiuneaexistentei 1ui, ca
o.bir$ie cauza. daca nu vrea sa se pri!l1da cu do.rinta de nimic alt-
ceva decitde ,o.bir$ia s,a proprie, nu cadede 1a Dumnezeu, ci de-
vine, intinzindn-se to.t mai mu1t dupa dumnezeu se nume$te parte
a Dumnezeu, faptul ,ca se dupa cuviinta de Dum-
nez'eu, ca unul ce imb.rati$e.aza, po:trivit cu fi.rea, chi.p inte1epit ra-
tio.nal, printr-o. mi'$care cu bun chip, o.bir$ia $i cauza proprie 45. Caci
dinco.1o. de sa de urcu$u1 de restaura.re<a .ratiooea dupa
43 .. Propriu-zis, Raj:iunea divina raj:iunile divine nu s,ubzista mod dis-
tinct. Ci Raj:iunea divina, infinita tra:nscendenta, "Se arata Se multiplica din
bunatate toate cite sin:t. Adica reveleaza ,din infinite1e Sa1e posibil.itiij:i prin
aceasba actualizeaza ceva din multiplicHatea aoestor posibilitaj:i, creind chipurile con-
"istente a1e 10r. revelarii Dumnezeu prin entitaj:ile ce 1e creeaza dupa mo-
delu1 raj:iunilor preexistente ca posibilitaj:i (nu ca existenj:e rea1e), este un ,act al
bunata1ii" deci a1 voinj:ei Sale. E1e nu se de laele insele spre existenj:a
corpuri.
44. Fiind create de puterea Sa du,pa. mode1ul acestor po,sib.ilitaj:i persistind
prin aceasta putere prin lucrarea acestor raj:iuni exemplare, fapturile se impa.r-
de Dumnezeu pe masura a ceea ce reprezinta, ca chipuri consistente proprii
a!e acestor posibilitaj:i. Aci sfintu1 doctrina lui Dionisie Areo-
pagitul.
Faraindoia1a, difeni,tele trepte ale existenj:ei creCIJte de Dumnezeu nu se impar-
de raj:iuni corespunzatoare consider,a<te ele inse1e Dumnezeu, caci exis-
tenj:a unor as,emenea raj:iuni ar insemna ca. pentru Dumnezeuexista. doua vartante
de raj:iuni. treptelor inferioare nespirituale a1e creaj:iunii sint implicClJte
raj:iunile trepote1or ale crea.1iunii. Ierarhia existentelor crea,te
inlplica incadrare a treptelor inferioare cele superiOlare. Trepte1e inferioare sint
conditie pentru tr,eptele superioare, iar treptele superioare au menirea sa spiritua-
lizez,e pe ce1e inIerioare, sau prin lor la de care sint
sa le pe acelea. Toate existentei create partici,pa
uHima. ana:liza. la Ratiunea divina. cea una. Pe masura ce crea'turile pantic.ipa mai
mult lla Dumnezeu, a,le lor sint mai luminate de cele superioare
u1tima. instanta de Logosul divin.
45. Rezumind, sfintul declara ca Heoare ingeri dintr'e oameni e
<<parte a lui Dumnezeu, pe de parte prin raj:iunea dupa care a fost creat care
preexista Dumnezeu, pe dealta pentru ca, da.ca se conform acestei raj:iunl,
va a1unge depHn Dumnezeu. parte di'n Dumnezeul intrucit baz,a acestei I1a-
tiuni este inca de pe acum Dumnezeu i?i, daca indreapta dorinj:a spre nimjc
altceva decit spre i?i cauza sa, nu cade din Dumnezeu intinzindu-se tot
6 - Sf!ntul Maxim MArturls!torul
82
SFINTUL MARTURlSITORtJt.
care a fostcreat, mai ,are spre ce sa se mi$tes1au cum ;sase mi:$te,
spre tinta dumnezeiasca primind ca hotar insa$i tinta dum-
nezei,a,s,ca 46.
Aceasta arata$i sfintul Vasile lasfintul prooroc Isaia,
zicind a$,a: "Simbata adevara:ta e odihna rezervata lui Dum-
nezeu. Pe ,a'ceas:ta, f'iindca e 'adevara,ta, ingadu.i1e Dumnezeu ,1a a-
ma.i mult spre devine mod mai deplin a lui Durnnezeu, ba chiar dum-
nezeu pr.in har. Iucrind ajungind la aceasta stare se ceea ce e
proprii. Imgerul sau omUil e Iparte dill1 Dumnezeu pentru
suportul ratiune,a sa preexistenta Dummezeu pentru ca mi!?cindu-se conform
sale divine care il impulsioneaza prin ratiune, ca suport de origine divina
al firii sale, se imprima de energiile div1ne, incit nu se mai observa nici sepa-
intre eI $i Dumnezeu.
Doctr.ina aceasta despre ratiunile diyjne ,ale lucrurilor leaga aceste
ratiuni de divi:na. lnca Dionisie Areopag.itul (Div. Nom. 5, 8; P.G. 3, 824 C)
afirmase ca sint djvjne. reafirma acea6ta ceea r:e afi:'mase $i
C}ement, ca creatiunea e un rezuHat necesar puterii divine sau al dinamismului
naturaI divinu1ui, cial lui Durnnezeu. !n secolele urma.ioare se mai
alternativ despre paradigme (sau ca ci p,rintr-o
expresie compusa: gindirea Lui (Pseudo-'Cyril, Despre Sf1nta Trejme; G.
'1'1, 1145 C; Sf. Dam,aschin, De fjde orlhodoxa, 9; P.G. 94, 83'1
Ra,tiunjJe nu sint, ca mai inainte. modeIe inerte, ci creatoare yolitive aIe
Dumnezeu care gimdirea modelelor Ratiunile creaturilor,
sint ,eterne, pentru ca exista Dumnezeu nimic temporal, ele de
natura Lni. ci s}nt expresia vointei Lni. Ideea creaturii, a ceva deosebit de Dumnezeu,
a unui non-divin, necesi,tiitii il!ltimea esentei divi,ne, - nu e pro-
dusa virtutea fecunditatii naturale, caci acest caz fi patrulca ipostas,
presup11nere sacrilega. a fost prQidusa intr-o libertate snprema din to,ata
tatea. Dummezeu este a1bsolnt liber ce privc$te creaturHe posibile. exista nici
oa,uza. ca,re apasa asnpra vointei Lui. Mai mult, Dumnezeu este em.irnamente
chiar fata de posibilitatea creaturilor Lumea, chiar ideea Sa divina, este
surplns absolut, realita1te adaugata, sau mai bi.ne zis dar adaus, liber !;ii bul!l
a,l libertatii divlne atotpnternice a1 iubirii supr'aabundente ... distinse doua
modnri ale eteI1nitatii: eternitatea fii,ntia1a care vi,etuie:;;te decit Treimea,
eternitatea contingenta a acte10r libere harului divin (G. F10rovschi, de
creatjon d.ans chreticnnc, rev.Logos, Bucure:;;ti., 1, 1928,
18-20).
Sfilntul Maxim 1eaga de ace-ste de scop, de tinta. Idec1ara. ca.
ratiunile diV'ine lucruri10r creatc, ilntuim timp scopu1
adica dinamismul spre un scop. Toate 1ucrurHe create de Dumnezeu natura,
daca. le contemplam cn cuvenita anunta tainic ratiunile care venit
existenta timp anlJnta scopu1 divin fatii de ele" (Rdspunsurj cdtre
1'aIasje 13; P.G. 90, 293-296). Dnmnezen vede ratiunile lucrurHor mi$-
carea scop.ul acestora care este i,ndumnezeIrea 10r. Dar cum afirma
paradoxa1 existenta eterna a ratiunilor divine dependen\:a 10r de divina,
sf.intu1 Maxim para.doxal scopul Dumnezeu cu privire ele cu crea-
turilor de a inainta san spre acest scop.
felnl acesta sfintnl Maxim scapa de cOll1cluz:ia apocatastazei generale,
de care pntnt scapa depl'in sfintul Gri,gorie de Nyssa cjt., 1'l6-
1 '1'1). Eternitatea a. a loc sine ratiunilorcrea'turilor i
divina de careaceste ratiumi depind care creeaza 1wcrurile conform face 10c
liberta.tii rationale. Aceste dona paradoxuri legatura intre 'ele: amin-
dona implica Jibertatea divina san Dumlnezeu personal. ,acela:;;i timp e1e fac
posibila aparitia fata Dnmnezeu a creaturii libere, persona.Ie. Iar cele ce se
reC!lizeaza nu altereaza insa$l esenta divina, c1 10r
46. Ajungind prin lucrarea conforma ratiunii dwpa care fD:it crea1e dcplin
Dnml!lezeu, totodata realizarea deplina a ratiunii Aceasta e restau-
rarea vointa starea desavir$ita spre care fost create, ratiunii
Dumnezeu. Restaurarea e conducere a tuturor fa.ra voia lor 1a cu
AMBIGUA
83
ceasta Simbataa o.dihnei ajunge acela caruia 1umea s-a rastignit, a-
dica s-a departat de ce1e ale 1umii s-a stato.rnicit pro.priu
o.dihnei duho.vnice:;;ti. Cel cea ajuns aco.1o. nu se mai mi:;;ca din 1o.cu1
sau, starea ,aceasta fiind inco.njurata de lini'$te de neturbur,are. Deci,
loc ,aI tuturo.r celor ce s-au invredniciit de astfe1de fericire este Dum-
nezeu, precum s-a sais: Fii mie Dumnezeu scutito.r spre in:tarit,
ca sa ma mJntuie$ti (Ps. 30, 2)>> lsaja, P.G. 30, 177 CD) 47.
7 Ca.ci sint fixate felffi ratiunile tuturo.r despre aceste ra-
tiuni se spu.n:e ca le pe toate inainte de f,acerea lo.r, in-
su:;;i adeva.ru1 1o.r, peune1e ce sint to.ate la ,chi,ar daca
acestea cele ce sint ce1e ce fi, nuau fost aduse la existent!'i
deodata r,atiuni:1e 1o.r, s,au de cind sint de Dumnezeu,
fieca.re pr,ime'$,te exisienta efectiva de sine la timpul po.trivH, dupa
intelepciunea Creato.rului, fiind create confo.rm ratiuni1e lo.r. Fiindca
Fiicato.rul exista pururea mo.d actua.l pecind fap-
turi1e exista po.tenta daractU1al inca
Caci nu fi deo.clata Cel inf,inLt cele nic[ fi
vreo. riatillJne care saarate exista deo.data fiinta Cel supr,afiin-
ca pot fi identificat.e Cel nemasurat cu ceea cee maS1Ir,at, Cel
libel" de rel,atie (ne.relativ) cu ceea ce Se aflain relatie, Cel oare ,are
Dumnezeu din care pot pIeca ca origenism, ci ajungerea ceIor ce voiesc
tinta Ior eterna Dumnezeu, printr-o coIaborare a cu ajutorul dat lor de
Dumnezeu pentru a se realiza conform raiiu.nii Ior. Dar intrucit la aceasta realizare
deplina Il1U la,jung decit Du.mnez.eu, Care e ultimul hotar fara hotar care pot
ajunge, ele nu ma.i pot de acolo, pentru ca s-au sa tinda spre odihna
CeI la calre acurn au ajuns. Li.bertatea despariita vreme
de DUlnnezeu se definitiv Dumilezeu.
47. Silnbata din planul creatiunii sau de la ei se dupa rastig-
nirea din planul rnintuirii dupa rastignirea mea fata de lurne, sau a lurnii fata de
mine - fapt care are loc Vinerea, ca partea finala culminanta a ostenelii mele,
sau a timpului meu, sau ca treapta desavi:r$ita a lucrarii mele de despatimire,
buna patirnire lurne, - ajung la Simbata odihnei. Calea aceasta ne-a aratat-o
Dar dincalo de aceasta odihna de cele ale lumii e Duminica invierii dincolo
de Hristos cel ilnnlOrmintat dupa rastignire, e Hristos cel inviat cu ull1irea
rnea cu Eu ramine m,aj dep,arte cu Hristos cel inviat cu trupul, nu trece
un al lui Hristos fara trup, cum se afirma origenism. Pentru ca
noi credem invierea cu 'tIUpul. Aceasta e plinatatea fara hotara omului intreg
Hristos care a devenit Intrupare om intreg a redevenit inviere ornul desa-
vir$it intreg. Dincolo de acec.sta odihna cu Hristos cel invia,t nu se mai
poate trece. Dar peste odihna de SirnbiHa, care Hristos e mort cu trupul, se tr,ece.
odihna eterna nu trec fara trup fara lume, dar trec cu ele
Fapturile gasesc odihna Durnnezeu, pentru ca intr-a,colo le
atrag rajiunile lor ca rnodelul Ior final, sau gindirea a Iui cu
la ele. de aceste modele nu le mai atrage nimic, pentnu ca ele
atins deplinatatea. Nu exis1a. model mai inalt care sa le atraga. Nu exista gindire
voie nlai inalta decit cea definita scopul lui Dumnezeu cu privire ele. Dar
acest scop este partid:pa,rea a lor la infinitatea divina dupa rnodul lor
propr:u.
34
SF!NTUI" MARTURISITORUL
Sine nici fel de categorie care sa poata fi afirmata cu ceea ce e
constituit to&te acestea 48.
Pentru ca pot fi afirmate toate cele create, dupa fiinta faoerea
lor, fiind cuprinse ratiunile r.atiunile celor ce sint juruI
49. Lasind pe plan superior teoIogia suprema negat.ivaa Cuvin-
tului (a Ratiunii), potrivit careia nue nici grait, nici nici
peste tot ceva din cele cunoscute impreuna cu altceva, ca CeI ce e su-
prafiintial, nici participat de ceva oarecare feI, Ratiunea (sau Cuvin-
tul) este multe r.atiuni ratiunile cele multe sint Ratiune. Dupa proce-
siunea binevoitoare, sustinatoare spre fapturi, Ratiunea (Cu-
vintul) una e multe ratiuni, iar dupa referirea care le in-
toarce le pe ceIe multe spre Unul, ca spre obir:;;ia
sau ca spIe centrul liniiloI pornite din care are Sine de mai ina-
inte inceputurile Ie aduna pe toate, ratiunile cele multe sint una 50.
48. Creaturile se ca lor fenne
create dupa modelul nu au de cind au ratiu-
nile lor. Daca n-ar avea ferme gindirea vola Lui Dumnezeu supratempo-
rala, nu s-ar putea odihni nu gasi implinirea ci ar putea f.i descOln-
puse d,u,pa Daca ar fi veci ele ar fi
dovada ca niciodata nu pot ajunge la odihna Numai daca
exista daca le inainte ca ele sa fiin1a adi.ca sa
deci nu din veci, ele pot gasi odihna sau i Dumnezeu
exista act diJn eternitate, faptunile exista numai poten1a.
49. Cele despre care se poate ceva afirmativ sint determinate, adica defi-
nite de ra1iunilor. De aceea ele sint create. le
a:rata ca determinate. determinate ca au primH U,ll inceput existentei
pentru ca au definitia lor structura deosebita de aaltora, sau sint limi-
tate de structura celor ce sint juru.l Coexistenta cu Dumnezeu
totul intr-o evolutie care nu gasi deplinatatea, sau odihna, ca
ll-ar avea ce gasi. Progresul ll-ar avea nici l.JJll sens. Origenismul
dintr-o noua latura inconsistenta.
50. Dar cu toate ca Dumnezeu este Sine mai presus de orice determinare,
creind fapturile, adica acceptind sa iasa spre ele, sau sa int,e 1egatura cu ele,
face cu'noscute referitoare la a,cestea multe din posibilitaiile cuprinse
Sine mod nediferentiat.
S-ar parea la vedere ca daca origenism cele ce se din uni-
tatea initiala sint existenie spirituale de Dumnezeu, aci Ratiu-
nea Se ramifica apoi Se readuna Sine. Dar acestei interpretari
se doua lucruri: ca Sine ipostatica divi.na este m,ai presus
de orice gindire traire, deci de orice mu1tiplicare sau determ.inare asemenea
ratiuni; al doHea, ca Ea nu se multiplica fiintele crea,te deci nici acestea nu
redevin una cu Ea, ci se unesc cu ratiuni1e volitive, necreate, creatoare pro-
Yidentiatoare. Iar aces.tea se readuna unitatea Fara indoiala multiplicarea
Ratiunii celei una se arata fapturile create de Ea dupa chipul
ratiunilor lor necreate, aflatoare Ea lucratoare ele i iar readunarea 10r
unitatea sau a ratiunilor necreate din Ea imp1ica adunare a fapturilor Ea.
Dar unificarea fapturilor Ratiunea este de alt ordin decit cea a ratiunilor lor
diV'ine.
Traind u.nitate _a cu Ratiunea divina, ele sint de aceasta
unitate, intrucit conHnua pa.streze subzisten1a proprie, sau viceversa: intrucit
pastreze subzistenta proprie, sint de unirea cu
Ratiunea cea Una cu ratiUJlile necreate UJlite Ea. Ratiunea i,postatica divina cea
una e acum intreaga fiecare din fapturi1e Ea, fara ca acestea sa se
confunde.
AMBIGUA
85
Deci sintem se zice a Dumnezeu, pentru faptul ca
ratiunileexistentei noastre preexista Dumnezeu. $i se zice ca am
CtHS de sus, pentru ca ne-am potrivit cu r,atiunea dupa care
am fast fanlti care preexista Dumnezeu 51.
'i f. Dar cel ce a fost invatat sa priveasca cu evlavie ratiunile lu-
crurilor poate chip inteIesul acestei Astfel,
inoape indoi,alaca fiinta virtutii din fiecare este Cuvintul (Ratiunea)
cel unul al lui Dumnezeu. Caci fiinta tuturor virtutilor es.te Dom-
nostru Iisus Hristos. Fiindca s-a scris: Care S-a facut noua de
la Dumnezeu intelepciune, dreptate, sfintire mintuir'e Cor., 1, 30).
e vadit caaces,tea se spun despre inteIesuIabsoliUt, oa fiind
Sine <inteIepaiunea, dreptatea sfintenia, sensdeterminat
(limitat), cum se zice despre de pilda: om s,au om dr,ept.
D,ar daca-i orice om care se de vi'rtute de-
prindere neclintita se neindoielnic de Dumnezeu, fiinta
virtutilor, ca ce a cultivat sincer, libera saminta na-
tu.rala 'f6:Jt'l) a binelui ca fiind una cu
una mai bine zis ca
llnul Iucrll, fiind .aceasta vesHtor ,a,l
Dumnezeu,daca scopul ,oricarui Iucru se ca este
sfir$itul lui : intrucit de acolo a primit pe lingaexIstenta bi-
nele fire dupa iar SCOPlll, intrllcit recunoscindu-$i cau-
za sa, strabate dispozitie hotarire libera cu toata si.rguint,a dru-
mul de Iallda ce-l duce spre ea 52. I.a.rstrabatind acest drum devine
dllmnezeu, pr'imind de la Dllmnezeu puterea de a fi dumnezeu, ca unul
cea a'dalUga!t liberaalegere la bineIe ch,ipului asemana-
,cea una, multiplicatain multe ratiuni a!e fapturilor revenita !a
uni,tatea trebuie inte!easa ca Cuvintul ipo:static ce Se multipLica cu apelul Lui,
cu lumina Lui, sau ra:suna se inte!ege multe cuvinte mu1te feluri de pre-
zente personale !ucratoare prin care cheama, aduce tine faptur.He existenta
care redevine un Cuvint total atotcuprinzator adresat fapturiloraduJllatein prin
inte!egere prezenta persona!a infinit de intensa de bogata eLe. Dar
tocmai aceasta consolideaza ca persoane fiinte!e create spirit,uale, sau dotate cu spi-
rit. Ca ,asemenea Cuvint sau prezenta ipostatica totala S-a reve].at Logosul fa,pturi-
lor Iisus Hristos, diIndu-ni-Se form,a aceasta mai a!es Euha>ri.sHe, iPentru a
ne conduce spre capacitatea deplina dea-L sesiza ca atare veacu! viitor.
gnostice, 28-29).
51. Rezumind, sfintul Maxim precizeaza sensU'l care a spus sfint.u! Origorie
de Naz,ianz ca lu'i Dumnezeu: ca cei ce ,avem ratiunile noastre pre-
existente DU:ffiJllezeu. timp el precizeaza sensul aceluia ca
am curs de sus. Aceasta nu sta faptul ca am p!ecat ca dintr-o uni-
tate initiala Dumnezeu, ci ca, odata oreati intr-o legatura cu Dum,nezeu sau cu
ratiunile 'noastre preexistente i11 nu 'ne-a.m potl1ivit cu ele.
52. SfintU'l Maxim da un alt sens curgei!'ii de sus a celo:r ce nu vietu:iesc
!cgatura cu Dumnezeu. de sus cel ce nu dezvolta sine binele virtuti.
Caci esenta virtutii din fiecare est'e Ratiu1nea d:vina cea nna, sau Iisus Hristos. Cine
cade deci din virtute, sau deprinde, a cazut din Ratinnea s,au CuvintuI lui Dum-
nczeu. Aci Ratiunea divina e identificata cu Binele. singur binele adevarat
este rational. Ratiunea divina ca norma sursa suprema a toata organizarea ratio-
86
SFINTUL M.IL-qTURISITORUL
d,atorita fir,esc spre cauz,a proprie intirarii
ei 53. AsHel se impline$te$i cu el cuvintulaposto1ic care
zice: Caci viem, sintem (Fapte, 17, 28). Este a-
di,ca Dumnezeu Inare cel ce corupe ratiunea fiin-
tei saIe, preexistenta Dumnezeu; se mi$ca Dumnezeu potrivit
cu ratiunea fiintarii sale bune, preexistenta Dumnezeu, Iucrind
virtuti, Dumnezeu potrivit cu ratiunea fiintarii sale
nice, preexistenta Dumnezeu. De aceea, fiind deja de aici, de-
prinderea mereu va fi
ve.acu1 vii'tor, prinindumnezeirea ce se va darui, iubind
ratiuniIe am.1ntite ce preexista Dumnezeu, mai bine-zis, pe Dumne-
zeu, sint fiXJate ratiunile bunatatilor (viirtutilor). .astfel, este
parte a lui Dumnezeu ,c,a pentru ratiunea fiintarii sale pr,eexis-
Dumnezeu ; ca bun, pentru ratiunea vietuirii sale bune preexis-
naIa, a toata Iegatu:ra armonicii a celor create, e norma sursa suprema a tot
bineIe implinit urmat de ele. Dar numai binele urmarit statornic imprimat
ca sau ca virtute fiinta propl'ie, se impune aceasta ra\itmea dupii
modeIul ratiunii ei necreate, care este Ratiunea ipostatica divina.
timp binele rationalitatea 5int tendinta a facuta
dupa modeIul Ratiunii necreate care e implicat binele. Cel ce dezvoltii sinc bi-
neIe ca saminta a virtutii se dezvoltii dupa norma din puterea ratiunii sale ne-
create,adica conform divine despre sine. Ace!a arata cii scopnl sau
e obir;;ia sau viceversa. Caci bineIe il atrage, sau spre ca.re tinde
ca spre scopul sau, e pus de Ia inc:eput, de cauza De la aceasta obir-
sau cauzaa Iuat l1umai existenfa, participarea bine. Dar callza
care a pus firc binele face sa lucreze cOl1form cu ea, adica sa cultive binele,
atrage spr'e ea tinta a binelui. Duminezeu :nu e de Uln inceput
spre sfir;;it: e din veci. ne-a lasat dat Dumnezeu putinta
unei la libertate.
53. Cel ce !nainteaza spre ca spre tinta fjnala adauga b:ne!e
prin f.ire primit de Dumnezeu prin libera alegere straduinta, eI
cu ajutoru! haruJui, adica inainteazii virtute de la chip la ,asemanare,
starea de indumnezeire, printr-un pot'rivit firii Omu!<ui se lasii se
da putinta sa accepte liber comuniunea cu Dumnezeu sa inainteze ea.
sfintu1ui Maxim e strabatuta de profnnd optimism antropologic.
Fiinta umana ajunge indumnezeire printr-un liber hatural al ei. Natura
are ,implicata ea tendinta sprre bine, care reprezinta impuls $1 atractie di-
saditeiin ea. Fiira ac'estea ea poate fi ccnc<cputa :nu se pOoate ca
natura adevarata. Ea are de Ia inceput binele sadit ea ca tendinta de ina1tare
libera spre Dumnezeu ca bineIe c!esiivir$it, ca partene:' des&vir$it aI comuniunii
calitate de Treilne eterna.
lar acest il realizeazd pr,in care se faptele binelui
cu staruiInta pentrn, a se dobindi virtutile. Daca origenisml1l pl:atOonic punea accentu!
pe contempIatie a sfintul Maxim acord& importanta neconditionat&
de implinire a binelui. Prjn facem mod liber mai asemenea cu
Dum:nezeu.
Sfintul Maxim a luat sensul de la Aristotel, dar a largit
adincit acest sens pozHiv pina a-I vedea ca drum spre indumnezeire, ca impuls
sadi,t creatura. de Dumnezeu calitate de cauza vederea inaintarii spre
ca scop. este, i,n conceptia sflntu!ui Maxim, de la Dumnezeu spre Dum-
de setea de conluniune spre conIuniunea
AMBIGUA
87
tenta Dumnezeu ca dumnezeu, pentru ratiunea fiintarii sale
nice, 1n Dumm.ezeu 54.
Este partea ca ce a cinsHt ,aces!le r;atiuni,a lucrat
conform cuele prin eles-a pe sine cu numai Dum-
nezeu cum num,ai pe Dumnezeu L-a intiparit L-a format sine 55.
Unul ca se precum Du,mnezeu este
prin pogoramint Se pentru el om, puterea 'acestei dispo-
mintale se arata faptul ca ea pe om prin Dum-
nezeu, pentru iubirea fata de Dumnezeu, pe Dumnezeu
prin om, pentru iubirea de oameni, fac1nd prin:tr-un schimb bu't'l pe
Dumnezeu om, perutru indumnezeirea omului,iar pe om dumnezeu,
pentru 1nomenirea Dumnezeu. Caci Cuvintullui Dumnezeu Dum-
nezeu "rea sa se lucreze pururea totitaina 1ntruparii Sale 56.
Iar cel ce, cu toate ca e p.arte a lui Dumnezeu pentru ratiunea vir-
tutii aflatoare el, b,aza cauzei sale, sa se lasa
dus Cllip nesocotit spre ni,mic, cu drept cuvintse zice caa cazut de
sus, intruclt nu s-a spre cauza proprie, dupa care,
spre care pentru care ,a fost facut. El se e.fla intr-un v.agabondaj ne-
statornic intr-o neorinduiala cumplitaa sufletului ,a rtrupului, ca
---_._--
54. SfintuII Maxim vede confiormare a inaintarii de 1a exi,stenta Dumnezeu,
la viata deplinii Dumnezeu, Dumnezeu pe linia binelui, inver-
sarea celor trei cuvinte ale sfintulUi Pavel din declara\ia Areopag: Caci
viem, ne sintem (Fapte 17, 20). Potrivit acestor trei faze, sfintul Maxim
dist1nge ratiunea fapturii ,umane Dumnezeu trei faze, sau irei straturi: ratiu-
nea fiintarii, ratiunea fiintarii bune saua pe linia bLnelui, d,aia ratiunea
fiintarii, ra1iunea fiin1arii umane de a actu-
aJiza prin libertate ratiunea fiintarii sale. Acea.sta desigur ca nu se refera la
preexistenta Dumnezeu, ci la reflectarea ei consistenta proprie a fapturii.
Dumnezeu constata cii faptnra ca ratiu.ne consistenta se conformeaza cu mode-
ei gindit ca existenta destinata a deveni libertate buna eterna, ca un alt
dumnezeu care S-a imprimat Dumnezeu comuniune cu
55. Cel ce lucreaza conform cu ratiunea preexistenta Dumnezeu se
me:?te a lui Dumnezeu, pentru conformarea ca ratiune creata consistenta
cu cele trei ale sale in Dumnezeu: a rau-
cu ratiunea existentei sale Dum.nezeu sa pe linia binelui, cu
ratiunea vietuirii saJe Dumnezew; pri.n indumnezeirea sa, cu ratiunea
tarii sale ve$nice Dumnezeu. faza din urma, Dumnezeu S-a int!parit deplin
el. devine inca de pe pamlnt identic cu sine insu$i, deprinderea
atotne'patima$a a virtuti!or, dar mai mult starea de indumnezeire ce va primi
1:n via1a viitoare.
56. Dar aceastann numai omul se face Dumnezeu, ci Se f.ace
om. Caci omul, ctnstind ratiune,a sa divina. Du,mll.ezeu luc.rind oonform c,u, ea,
ii da.acesteia ea lui Dumnezeu insu$i reaiizare omeneasca tot mai ,accen-
tuata. Pe masura ce omul se tot mai mult Dnmnezeu, Acesta Se
tot mai mult om, luind chip omenesc. Ceea ce face pe om Dumnezeu
pe Dumnezen om este iubirea reciproca intre ei. iubirea sa fata de Dumnezeu,
omul e i,ndumnezeit de catre Dumnezeu iubirea Sa fata de om. Indumnezeindu-se
omnl iubire, Se inomcne5te Dumnezeu, 1nomenindu-Se Dwnnezeu iubire,
se indumnezeie:;;te omul. Caci iubirea sa fata de Dumnezeu, omul se inalHi.
D,umnezeu; iar iubilrea Sa fata de om, Dumnezeu Se om ,acesta
da lui DUlnnezeu chjp omenesc. Cele doua iubiri ajung simultane $i una pro-
voaca pe a1ta. Omul arata sine pe Dumnezeu, iar Dumnezen ia chip de om.
88 SFINTUL MARTURISITOHUL
unul ce s-,a despartit pe sine deoauza s,a ce [amine totde,auna nerata-
constanta, povirnirea de bunavoie spr,e .rau. $i se ,spune
intelesiUl ca s-a rostogolit rau, fiindca, aflindu-se el
citate,a care duca chip neabatut spre Dumnezeu,
a ales de bunavoie ceea ce e nu exista, locul a ceea ce e bun
eXiista 57,
7 g. Despre aceste ratiunI de care am vorbit, sfintul Dionisie Areo-
pagitul spune ca Scripitura predeterminanti voi.ri dumne-
(Despre numiriJe dumnezeie$ti 5, 8 P.G. 3, 874 C). De aseme-
nea ,cei dilIl jurul luli P,anten, invatatornl marelni Clemental Stromate-
(Stromata 4, 26 P.G. 8, 1381 spun ca. Scr.ipturii ii place sa. le nu-
measca De aceea, intrebati fiind, de ce se fa-
lesc cu din ,a,fara,cum socotesc Dumnezeu cunoa!?te
lucrurile, ei sustinind ca. le pecele inteligibile mintal,
iar ce]e sensibile selIlsi,bi1, ,au ras'P'uns ca. pe ce1e sensibile nu le
s,ensibil, ce1e inteligibile, min.tal. CacI nu ecu putinta
Ca CeI ce e ma'i presus de fa.pturi sa. cuno.asca. M-pturne dupa modul fa.p-
turilor. Ci spuneauca fapturile ca pe propriile Sale voiri,
adaugind moHvul binecuvintat al ,acesteia, ca \toate le-a
facut cu voia - ceea ce nimeni nu v,a nega - daca a spune ca Dumne-
zeu propria Sa voire e lucf1U cuvios drept, atunci,
odata ce Dumnezeu a facut pe fiecare dintre fapturi voind-o, desigur ca.
fapturile ca pe propliile Sale daca. a crea,t fapturile
voindu-le. Pornind de aici eu socotescca despre aceste ratiuni zice Dum-
nezeuin Scriptura cMre Moise : Te-am cunosaut tine mai mult decit
petoti 33, 17), sau cunoscut Domnul cei ce sint ai Lui"
Tim., 2, 19), iar catre unii : Nu cunosc pe 7, 23). Aceasta
dupa cum libe.raa luaind conform cu voi,a cu
ratiunea s,aucontra ratiunii Iui din Dumnezeu, J-a pregatit pe
fiecare sa ,auda d'umnezeiasca 58.
7 h. Acestea cele asemanatoare socotesc ca a inteles sa Ie spuna
acest barb,at purtator de Dumnezeu cuvintele: Cind vom un.i
57. 'Existenta e bine, intelegind prilIl ea ceea ce persista. Nestatornicia e
5emnul bine, deci intr-o existenj:a statornica. Cel neintemei,at bine
ca eXi5tenta statornica curge, 5e pentru ca nu ramine legatura
cu ceea ce e adinc etern consistent, tot mai mult de fiinj:a, de viaj:a.
58. Deoarece Dionisie AreopagiJtul numise raj:innile Iucrurilor
voiri iar uceni'cii Iui Panten, intr Clement AlexandirinuI.
numisera de asemenea voiri declarasera ca Dumnezeu fap-
turiIe ca voiri proprii, pentru ca le-'a creat voind, sfi.ntul Maxim vrea sa arate ca
aceasta nu implica predesHnare a faptulri!or rationale. Exista voirc
Gtltecedenta a lui Dumnezeu, care fapturiIe dupa scopul Ior bun, cu-
voire posterioara, care se orienteaza dupa felul cum 5e vor decidc
fapturile sa !ucreze. va aceasta mod clar sfintul Ioan namaschin. ,ln sensu!
acestei voiri posterioare a Iui Dumnezeu trebuie inj:elese citatele date
de sfintul Maxim din Sfinta Scriptura.
AMBIGUA
89
acea,sta facultate deiforma dumnezeiasca, adica mint.e,a ratiunea
noastra, cu ceeace e propriuei, chipul se va fi uroat la sau
dupa care tinde acum (Sf. Gr1igorie de Nazianz, Cuv. 1I teo]., cap.
17; P.G. 36, 48 C). Prinaceste putine cuvinte el invata deodata mai
multe lntii, respinge parerea unora ca aajuns deja vreo fap-
tura laaceasta masura. ,arata sensul oare sintem poarte ,a lni
Dumnezeu. schiteaza natura viit<Jare a fer,i.cirbei odihne
ca spre posesiunea ,ei statornica, neclintita vel$nic necazuta, pe c,ei ce
se cnratesc s,e grabesc spre ea prin nadejde. Caci ca daca inain-
tam drept, conform fiirii, ,spre ceea ce .reprezentam pr,in fiinta
ratinne, vom printr-oatingere simpla
faril nicI iscodire, care s,ingura ratacirea, toate
mod divin atit cit ne e cu putinta, nemaipersistind din
pricina jurul ca ce ne-,am 'l1nJi.t mintea
noastra cu Mintea cea mare, cu Ratiunea (Logos'lll) Duhul,
mai zis pe intr,egi cu Dumnezeu intreg, oa chip cu modelul
lui 59.
7 Aceasta dezvolta cuvintarea despre grindina, zicind:
$iatunci, pe aceia ii va primi lumina negraHa contemplarea Sfintei
imparate-5tii Treimi, Car,e ii va lumIina mai limpede mai curat se
va uniintreaga cu mintea intreaga. Pe aceastasingura numesc eu
Imparatia Cerurilor (Sf. Grigorie Teolognl, P.G. 35, 945 C). Aceasta cu
dulceata ma va indulci ma va veseli, ca ind,raznindsa unescale
me1e cu a1e inte1egind prin minetoata zi'direa rattonala a ingerilor
a oamenilor,adica pe toti citi n-au corupt,din nea,tentie, nici una din
ratiunile inarticulate de Dumnezeu chip natur,al fi-
rea 10r, ca sa-i duca mi$care spre scopul propIin, ci s-an pastrat mai
degraba cu ch,ibzui,a1a pe ei intregi nea1terati, cil
sint vor fi organe ale dumnezeie$ti 60. Pe ii va strabate
cu totul Dumnezeu intreg, asemene,a sufletului, caci facindu-se Stapinu-
luiase.menea madul.are ,a1e trupului, ii va
cirmui cum vre.a ii v,a, ump1e de slava de fericirea
59. Atit ratiunea cit firea noastra sint chipuri ale lui Dumnezeu, caci Dumne-
zeu este es'enta gindire. Prina,mindoua trebuie sa ,inaintam spTe Dumnezeu,
adica nu numai pri,ntr-o cugetare dreapta, cj prin i,ntreaga conformare a
noastre cu modelul Facind astfel, ajungem directa simpla a lui
Dumnezeu, nu-L mai deducem prin operatii ,rationale indirect din
creaturi. Vom patrunde cu mintea, cu ratiuillea cu dunul nostru cea mare,
Ratiunea Duhu1, ca icoana model. viitoarea odihna fericita Dumnezeu
vom ramine necazuti. Prin aceasta, sfintul Maxim respinge mitul origenist
despre caderile alternative din acea odihna.
60. Chipurile ratiunilor le sfintul Maxim fi-
rea umana mod natural, ca un intreg Dar ele pot fi coruIPte fie
tatea 10r, fie unele din ele, prin a fiintei umane. Cei ce fac
aceasta corup Hrea 10r. Sfintul Maxim ratiunBe constitutive firii
90
SF!NTUL MARTURISITORUL
vI,ata cea ve;;nica l!;ii negraita cu totul libelrade semnru'l insIu;;irii con-
stitutive ,a prezente, intemei,a,ta pe stricaciune. Le va da viata pe
care nu intretine ,aerul inspirat, nici riuletele de singe care curg de
la inima, Dumnezeu care Se imparta$e.$tIe intreg tu,turor vine su-
flet ca suf1etul trup, iar mijloc'irea sufletului, ,trup, Cum numai
El;;tie. ,aceastasufletul prime!;ite neschimbabilitate,a, iar trupul ne-
murirea, !;ii om se lucrarea indumnezeitoare
a harului Celui ce S-,a intrupat, raminind intreg om dupa suflet trup,
din cauza firii, facindu-se intreg dumnezeu dupa sufle.t trup, din
pricina haruIui astraIucirii dumnezeiel;;tia feri,citeI slave oe oare de
pe urma stralucire decit caIre nuse poa,te c'u,getaa1ta mai mare
lnai inalta. Caci oe poate fi mai dr,ag m,ai scump ceIor vrednici, de-
cH indumnezeirea care Dumnezeu, unindu-Se cu cei deveniti dum-
nezei, Ie da tot ce e aI Sau pentru Sa? 61
ne ,aceea bine au numit aceasta starIe placere, patimire
bucurie. placere (produsa de cunoa;;terea lui
de gustarea fericirii ce urmeaza ei), ca una ce e al lucrarilor na-
tura1e (caci ,a$,a d,efinesc plaoerea). Patimire, ca pu.terea extatica oe pre-
face patimiIre,a activitate, dupa pilda cauzei care preface fierul foc
!;ii focul f,1er ; ea ca nu existaalta ina!tare mai mare ,a fapturi-
decitaceea oare nepatimirea apare ca cons,ec'Inta bine cuve-
nita.. Ia,r bucurie este ca una ce nu are nimic opus, nici tre-
cut, mci viitor. Caci bucuria zic ca nu nici tristete tr,ecuta
nu a;;teapta cu frlca nici saturare.a viitoare, ca neaceea
umane ratiuni divine, pentru ca ele se afla lucriHoare ratiunile firii.
Ior lasa loc l'n ea actinnii de corllpere a umane. acest caz, lucrarea ratiunilor
d.ivine s-a restrins numai sustinerea existenta a firii umane individuale a celor
cauza. Sau e vorba, mai degraba, de continua strimbare sau deviere a lucrarii ra-
tiunHor divine, sau a ratiunilor constitutive ale firii, cum risul rautacios nu
leaza trasaturile specifice ale fetei ci le strimbii numai.
61. descriere a starii de indumnez,eire a celor ce :;;i-au actualizat bine ra-
tiunile firii, sau au cn ratiunile dumnezeie:;;ti care lucreaza actualizarea
firii :;;i completa penetrare a lor de catre ratiunile prin aceasta,
de Dumnezeu care !ucreazd propriu-zis prin ratiunile Dumnezeu
este de inceput ca un suflet a! sllf!etului :;;i prin aceasta al intregului um,an. Dar
acest sufJet divin devine tot mai intim mai efectiv intregul Precum su-
fletul trupu!, Dumnezeu, sufJetul mai profund, indumnezeie,:;;te sufletul
trupu! umplindu-!e de viata divina. SufJetul devine aceasta neschimbabil
bine sau dragostea de Dumnezeu, iar trupul, incoruptibiJ. Cel ce a ajuns la sta-
re;} aceasta este timp om intreg, constituit din suflet trup, dumnezeu
intreg, fiind penetrat intregime de !ucrarea harului umplut de stra!ucirea slavei
Dumnezeu intreg acela, cum !ucreaza subiectul uman
propria-i natura. Dar subiectul uman ca a sa lucrarea subiectului divin.
Haru! care-l umple pe acesta e harul Dumnezeu cel intrupat. Deci Dumnezeu cel
intrupat e suf!etul intreguJui uman, e ca un fel de ipostas al ipostasurilor
umane. Dumnezeu ce! intrupat, Care a facut ,neschimbabil bine Sau ,uman
a dus nemUirirea starii de inviere Sau, face aceasta cei ce colabo-
reaza prin voia cu
AMBIGUA
91
de Dumnezeu Parintii inte1epti taine1e
dumnezeJ,e!;iti, lau spus ItO'tde,auna ca. e nume1e ce Lndica adeva-
Tul viitO'r 62.
Deci s-aalratat treacat, mine ce1 mic din fi.re, din Scriptura
din Parinti,ca nici una din fapturi nus-a opr-i,t vreodaJtadin mi:!;icare,
nicI n-a ,ajuns 1a odihna pe care i-a rinduit-O' intentia dumnezeI,asca;
pe iinga ,acealsia, ca ,e cu neputinta ca cei vred11ici sa paraseasca per-
neclintita Dumnezeu. Caai cum ar fi cu putinta sa
aducem mi,c iem,ei ratiO'nal insprijinul celor spuse) oa cei ,ce au
ajuns O'data cu existenta Dumnezeu sa primeasca ei injurioasa
saturare a dorintei? Pentru ca orice saturare e, dupa ratiunea !;ii def:ini-
tia ei, ceva care stinge dO'rinta,avind dO'ua moduri: s,au dorinta se
stinge depa!;iind cele date ca mici, sau se scirbe$te, dispretuindu-le ca
urlte ce prO'du,ce saturarea. insa, fiind
flre nesfir!;iit vredn:ic de cinstire, spO're!;ite 1a infinit impar,ia-
dO'rjnta celO'rce gusia din 1ar daca la,cesta-i adevarul, pre,cum
62. Starea de este stare de placere, intrucit au ajuns la capat
lucrarilc care obosesc Este stare de patinlire primita din
caci ccl ce suporta a ca un subiect care are ca
efectucaza, mai are ca suporta, ci ca el esteautorul ei,
r-::alitate produce el. Acesta faptul ca ceea ce se suporta a devenit
cu totul p:opriu celui ce ca ceva strain, caci
Excmplul c lumina devenita proprie aerului, sau focul, propriu fierului..
Prin aceasta patimirea a devenit nepatimire. patimire a nepatiInirii. Ea
pcrsistcnta unei anumite a celui ce pe de alta paf'te a ajuns la ca-
patul efortull,j vointa Nepatimj;'ea aceasta incoroneaza mod
!irca care iJ patimirea cea buna. De aceea aceasta stare de prin
suportCIre rJln cste ca putere extaticaa firii, ca putere ce trece dincolo
dc sinc, Sd. 5i ca proprie ceea ce ii vine de deasupra ei.
Bucuria prezenta, care e impreunata cu tristetea pentru trecut cu teama de
viitoare, e bucnrie adevarata. Starea aceasta, e mai degrab5.
placerii care fiinta lll1lani, uitind de trecut nemaigindind la viitor, vrea sa
scufunde ca intr-o orbire amnezie ce trecutul viitorul. Bucuria ade-
varata are privirea iltit spre trecut, cit spre viitor. Cel ce se afla
bucurie ca pentru trecut este iertat, iar nu-i apare amenintator pentru
bucuria prezenta, pentru ca e bucurie curata prin care produce un viitor ade-
varat. Aceas,a da sHntului Maxim un tcmei sa declare ca' saturarea sau plictiscala
viitoare la care ajunge spjrituale inaltate launitatea lor Dumnezeu,
conIorm doctrinei origeniste, intretinind ele teama de acea face ca fe-
ricirea lor sa nu fie cleplina nici rnacar timpul cit se bucura de ea.
gCl1eral sfintul .i'vfcl:-:im cil omului inseamna incetarc
il lucrarii natufille transformare LJ ei pura patimire (gu,stare), receptionare
a !ucrCirii indumnezeitoare a haIUJui ua, Cap. P.G. 91, 1076 i Rdsp. c.
22 i Filoc. 73). Dar iata Cd dCi afirma ca orice a fa,pturii
inseamna, di-mpotriv5., ridicare a ei din staalul pasiv cel nepasiv, trecere de la
patimire la nepatimire. este num"j ap,arenta. De fapt omul va inceta sa
fie propriu-zis intr-o stare de cum. e viata de aici. Va deveni un ,pur
ag:r, cum ar zice asemenea Dtllllnezeu. Aceasta intrucit va deveni su-
biec,t al lLlcrani Cilre e pur Dar intrucit lucraifea dumnezeiasca
dupa e a sa, ci il Dumnezeu, omul e pe de alta parte intr-Q patimire
pnr5.. <::u alte dupa har 'Ia fi nep5.timire pura, dupa natura, patimire
pura. D'"T patimirea aceea e consimtirc, e penetrare deplina a lucrarii umane de
lucrarea divina.
92
SFINTUL MARTURISITORUL
este,atunci n-aexiS'tat fa.imoasa unHate a fiinteJor ca.re,
saturindu -se de petrecer'ea Dumnez,eu, s-ar impartit 'dr fi
vooat, impra:;;rtierea propri,e, facerea lumii acestei,a. Daca am admi-
teaceasta, am face binelecircumscris:;;i Virednic de dispretuit, pu,tind
fi vreo saturare oarec,are devenind pricina de razvratire
aceIoraa ,caror dO'I'inta n-,a putut-o tine nem,il:;;oata 63.
Oe,oi, s.ocotesc ca zadar s'Ustin 'Ulliiaoeasta uInitate, inchipuin-
du-:;;i Iucruri care sint, ba, ce-i mai grav, altribuind chip mincinos
acestui feri,cH PariiIlteasemenea i,dei, ca sa poa,ta cugeta nu n'Um,ai ei
libertatea casufl.eteIea'U venit dintr-o forma ,a
tii trupur,i, spre a fi pedepsite reIeIe facute inainte, ci Ca sa
incerce cu temei sa pe aItii ca a:;;la stau lucTnrile,
vrednicia de crezamint a persoaneIor. se poarta ,astfel intr-un mod
care e ni,ci frumos, nici cuvios. Dar pe acei.a a:;;a cum
sint, sa oercetam noi in:;;ine cu evIavie intentia invatatorului a1t
rnod de,cit cetl arata't 64.
socOltesc ca el vrea sa aici nu cauza f,acerii oameni1or,
ci a care a venit dupa caci p1inge mizeria trupu-
Iui nostru cuvinteIe: ce impreunare ce Instrainare! Ingrijesc
pe cel de care ma tem mi-e frica de cel pe care il iubesc cele ur-
matoare. (Cuv. 14, Despre de P.G. 35, 865 in-
trebindu-se sine insu:;;i, care sa fie cauza relelor oare
nuti:;;i a preaintel,eptei Providente ce se arata ea, cuvintele:
{{Care e intelepciunea privHoare la mine:;;i ce este 'aceasta mare taina ?,
adauga, dind chip clar aceasta Oare nu vrea, poa.te, fiind
63. Sfintul Maxim trece la respingere directa a teoriei despre acea unitate a
rationale. mentioneaza treacat ca care se afla faptu-
rile e dovada ca ele nu au ajuns pina acum vreodata la odihna rinduita lor de scopul
ce 1i I-a dat Dwnnezeu, ci aire rostul sa .ajunga la el. trece la argumen-
tarea acestui fapt, aratind ca cei lor Dumnezeu nu mai
parasi petrecerea lor Origenismul sustinea ca cei Dumnezeu se im-
din pentru ca se satura de fericirea ce gusta Orice saturare
seamna stingere a sau a pentru lucrul obtinut. Iar dorinta sau
afectiunea se poate stinge doua feluri: sau pentru ca descopera ca lucrul pose-
dat e prea mic pentru ea; sau pentru ca descopera ceva urit neplacut acel
lucru. Dar Dumnezeu .nu e nici ceva urit neplacut, nici ceva marginit, deasupra
caruia sa poata un bun mai Dimpotriva, e v.rednic de pretuire
intensifica la dorinta afectiunea celor ce se de Aceasta
imp1ica un fel de stabila, sau de a celor Dumnezen
patimirea nepatimitoarea Lui. Caci persi.stenta dorintei per-
sistenta a ei. De aceea nu e posibila saturare de Dumnezeu a celor
saturare de imp1ica marginire a Lui. Dar atunci ce pleaca din ne-
putind merge mai sus, ci rostogo1indu-se jos, nu vor ajunge niciodata la adeva-
rata fcricire sau odihna, caci ceva nu exista. Totul e relativ intr-o
devenire cic1ica.
64. Sfintul Maxim arata ca cei ce sustin fosta unitate a Dumnezeu,
de unde au cazut fiind imbracate drept pedeapsa trupuri, iau sprijin cuvi,n-
Grigorie de pusc fr.untea acestui capitol. De aceea a intre-
prins explicarea lor adevarata.
AMBIGUA
93
parte a Dumnezeu cazind de sus, sa pnVlm 1upta cu trupu1
Jllereu spre neputinta 1egata de sa ne fie spre vred-
nlCle, ca cumva, mindrindu-ne Hilindu-ne din pricina vredniciei
noastre, sa dispretuim pe Facatoru1 ?'" ca cum ar zice : IQmul a fost
facut de Dnmneze!U, din bunatatea Lui, d[ll su.flet trup, pe.ntru ca su-
fletul rational minta1 dat fiind dupa chipul Ce1ui ce 1-a facut pe
el, dorinta iubirea sa intreaga sa tJnda cu Hiri!e toata
spre Dumnezeu !spre cunoa$terea sa se iIldumnezciasca
asemahare; iar grija de fata de ,ce e supus
temeiu1 por!Uncii care ii cere sa iubea.sca pe aproapele oa pe
sine insu$i sa sustina cu cumpatare, sa-1 faca rationa1
i?i propriu Dumnezeu V1irtuti, ca pe un
slujitor 65, felul acesta face pe Facatorul sa Se trup
sa devina, Insui?i Ce1 ce le-a legat pe cele doua, 1egatura de l1Jedes-
facut a nemuririi daruita trupului 66, oa sufletu1 sa se
pului ce este Dumnezeu sa s,e ar.ate ca unu1 este Fa-
catorul tutur.or, strabatind um,anitate toa'te faptu.rile, pe masura
lor,i?i ca ce1e multe, care dupa fire sint di,stanta,te, sa 1a unitate
intre e1e, convergenta jurul ce1e1 uIla a omu1ui; sfir$it,
ca Dumnezeu insU$i sa devina totul toate, pe toate cuprinzindu-le
ipostaziindu-le Sine ace'ea ca nici fap-
tura nu mai ,are separata nepartaii?a de prezenta Lui,
care silltem numim dumnezei, trup, madul.ar,ei?i parHcica
65. Sfintul Maxim vede expresia curge([ea noastra de sus caderea pacat.
alte locuri pe care ,le citeaza din sfintul Grigorie ara,ta ca ceea ce trebui sa
urmarim cu ajutorul lui DumiI1ezeu este, pe de parte sa ne inaltam sufletul
de la chip la asemanare indumnezeire, iar pe de alta, sa ne rationalizam prin su-
flet trupul sa-l facem organ intim al lucrarii Dumnezeu prin virtuti. Caci su-
fletu1 tru.pul sint create spre a fi impreuna slujitoare ale Dumnezeu. Este'
doctrina proprie sfintului Maxim ca trupul devine rational prin virtuti, adica, ferit
de dezordinea patimilor. Trupul lucreaza acest caz calauzit de ratiune, care la rin-
dul ei se d,u.pa tesatura de ratiuni sadite trup de divine care
sint ti.mp lucrari ale lui Dumnezeu trup. Purtind astfel de trup
suportind neputintele lui, sintem fericiti pe de parte de mindria, care ne-ar stapini
daca n-arn avea de purtat lupta continua cu neputinta trupului, pe de alta, dam
slava lui Dumnezeu pentru posibilitatileascunse trup, pentru inaltimea la care
poate fi ridicat el, ca al stralucirii Dumnezeu,. Rationalitatea trupului
fiind plasticizata, are ea sensibilitate care se poate .alipi de cele ma-
teriale.
Sfintul Maxim atrihuie ratiunii un rol moral opus pasiunilor. Prin aceasta ea
deschide fiinta noastra lui Dumnezeu sau lucrarea lui Dumnezeu
fiinta noastra (Expljcare nostru, P.G. 90, 871. urm.).
66. Sufletul nu trebuie sa se considere pedepsit prin legatura ce are cu trupul,
ci onora't pentru misiunea ce s-a incredintat, de a mijloci Dumnezeu
trup de a prilejui Celui ce le-a legat pe cele doua pentr,u. viata paminteasca
sa Se faca legatura lor prin nemurirea daruita prin suflet trupulu.i.
Trupul nu e temnita trecatoare pentru suflet, ci e chemat sa fie etern
al lui aI Lui, iar a,ceasta prin suflet. Aceasta pune lumina
atit rolul mare al sufletului, cH cinstea acordata de Dumnezeu trupului.
94
SFINTUL
a lui Dumnezeu cele asemenea, prin referirea spre tint.a a scopu-
divin 67.
j. Deci aceasta aceasta a fost facut omul. Dar,
parinte, el a intrebuintat rau capacitatea de a se hotari liber, intorcind
dorinta, de oe era perm'is, spre ceera Cact d,e fapt
er,a liber fie sa se 1ipeasca de Domnu1 sa .s,e fa,ca un du,h cu fie sa
se 1ipeasca de ,curva sa se filca un tIrUP cu ea; fiind .amagit a
ales lucrnl din urma s-a instrainat de bunavo,je d'e scopul dumneze-
iesc fericit$i 10c sa f,je dumnezeu prin har ,a prerfer,at sa ,s,e faca cu
pamint. Drept cu 'inteIepciune cu iubire de $i
potrivit bunata,tea Sa, urmarind m'intnirea n()laS'tra, aimp1antat
ir,ationa1a ,a puterii 11:0ilstre cugetatoare oa pe
secinta cuvenita, lovind cu moartea, dupa ratiunea cea mai dreapta, in-
spre c,are neabatusem puterea Iubirii, pe care datoram,
potrivit mintii, numai Dumnezeu. Aceasta, pentr1u ca, aflind
prin suferInta, ca Iubim nimicul, sa ne invatam a [)Je
aceasta pnter,e spre ce exista 68.
Aceasta spul1e mai cuvintului : Dar mie mi
se pare pentru a:ceas,ta nici un bun de nu e fidel oamenilor,
dUTabil. Caci chiaI daca a uImarit aHceva, daI des,iguI
a me$te$ugit-o bine Cuvintu1 cel Intelepaiunea care inuece
toata mintea: sa-$i Iida de cele vaznte care sint scIlimbatoa-
Te se schimba ,altceva, sint pUItate intoaIse sus
67. Dar strabatind sufJet trup, Dumnezeu strabate prinintregul uman
univcrsul biologic material, intrucit toate elementele a'cestni univers converg
firea umana unitara, dobindind unitate, pe care penetreaza Dnmne-
zeu. pentru ca fiin1ele umane un ultim ipostas ipostasu1 divin cel
intrupat, ca Intr-un subiect fundamental activ care nu exc!ude voia 1ucrarea exis-
ten1e!or U1nane, existen1e!e Uillane toate e!ementele universulUi sint ipostaziate
Dumnezeu ce! Intrupat. aceastll, nici faptura nu mai a,re dez!egata
de !ucrarea divina. Toate devin asHe! parti a!e !ui Dumnezeu tinzind spre
Dumnezeu, ca scop dat de Du'mnezeu.
aceste rinduri este exprimata viziunea cosmoIogica a sfintu!ui Maxim. Tot
este chemat sa fie Indumnezeit, dar mijIocirea umane
din suflet RoIu! suflet'ului apare toata mare1ia !ui, tocmai intrucit este
unit cu trupul. Caci trup este unit cu cosmosul. Iar Dumnezeu
sufletul uman. Sufletul are fa1a de trup e! fa1a de cosmosu!
intreg ro!u1 pe care-I are Dumnezeu fa1a de suflet. Clta vreme viziunea aceasta im-
optimist intregul cosmos, origenismul pIatonist atitudine tota!
nega1:iva fa1a de cosmos11l mate.rial care nu, e decit inchi,soare trecatoaTe pentru
spirite.
68. Dumnezeu a !egat de corp pedeapsa. Daraceasta pedea,psa e reprezen-
tata nu de tru,p ca atare, ci de moartea cu care a trupul. Pe de alta parte, aceasta
pedeapsa a fost data pentru un pacatal suf]etului vreo stare preexistenta, ci
pentru irationalaa cugeta,rii care !oc indrerpte iubirea spre
Dumnezeu, Care exista indreptat-o spre trup, care poat.e exista
sine. Dumnezeu ne-a a'ratat moartea cu carea lovit trupul cele materiale,
ca de fapt pacat iubim nimicul. Aceasta pedeapsa nu e deci osinda
ci certare pedagogica, destinata sa ne intoa,rca iubirea dinspre ceea ce e
prin sine nimic, spre Ce! exista cu adevarat.
A.MBtGUA
95
Jn jos, $i inainte de a fi apucate fug, privind
nerinduiaIa aceste<a, sa ne intoarcem spre viitor. Caci ceam face
daca ,ar dainui 1ucI1area noastra cea rea, cind nedainuind ne-am legat
atiJtde mu1t d,e ea ? Astfel a$a de mult ne-a robit placere.a
ei, incit nu mai putem cugeta 1a nimic mai bun mai inalt decit la cele
prezente$i ,aoeastacu toate caauzim c:redem ca ,am fost facuti dupa
chipul Dumnezeu, Care e sus ne atrage spre '/ (P.G. 35, 884).
Iar Cuvlntarea catre cei ce vietniesc cetati, zi,ce : Ga sa $tim ca
nu siI1item 'nimic fata de InteIepciuneaadevarata prima, sa tindem
pururea numai -spre sa cautam sa ne Iuminam ou razeIe de 1a
ne intoarce pe nestatornicia ceIor vazute $i schimbacioase,
sprecele stau$i ra.min (P.G. 35, 969 C).
Deci socotesc precum s-a zis, acelstea invatatorul nu infati-
$eaza pricinn omu1ui, ci pricina carea patruns dupa
facere vi,ata pentru calcarea poruncii 69, cum sustin mai
sirguincio$i $i mai invatati dintre cercetatorii Iui scri-
Pricina aces,telia, ,adica de unde, pentru ce, din ce spre ce SICOP a
provenit, ne-a E:Xpus"'\o aceste cuvinte, aratind mintuirea ce ne-a
pregatit-o cl1ip intelept Dumnezeu 70. Caci infati$ind int,elesul
acesteia (.al f,acerii), sau vederea carei taine s-a s-a folosH
dealtfel de cuvinte, dezvaluind toata gindirBa sa
arata Cuvlntarea Na$terea z,icind: De,ci mintea Siim-
tire.a (lumea sensi,bila) stateau granitele d.espartit'e una de ,alta,
$i purtau inele maretia Cuvin:tului CTea,tor, laudind tace.re marimea
vestind-o cu tarie. Dar inca nu exi1Sta un amestec din amin-
doua, sau impreunare a celor opuse, c,a semn ,al mai
mari unei gil]diri mai complexe despre fiinte. De {lOee.a nu se fa-
cuse cnnoscnt tot bel$ngul bunaHltii. Voind sa arate aceasta,
Cuvint creeaza pe om ca pe vietuitoare alcatuita din amindona,adica
din firea vazuta nevazu.ta, lnind din materia ce exista de mai ina-
inte trupnl, j,ar de Sine punind el viata (care este, dupa Scriptnra,
snfletul meI1ital chipul Dnmnezeu), 11 a$eaza, ca pe a doua lume
m.are cea mica, ca pe unalt inger, inchinator mixt $i celelalte (P.G.
36, 39 1) 71. Iar Cuvlntarea de Sarbatoarea FJorii)
69. Deci curgerea de sus" de care sfintul Grigorie de Nazianz C11-
vinte1e puse 1a inceputul capitolului nu indica cauza facerii noastre, cum gindesc ori-
ci ca1carea p.aruncii, intervenita d11pa facere.
70. c:uvinte1e de mai sus sfintul Grigorie ne-a aratat pricina caderii, dar
mintuirea ce ne-a pregatit-o fo1osindu-se de ea.
Iar caructerlJ1 pozitiv a1 facerii maretia ei 1e arata sfintul Grigorie
a1te cuvinte care da glas admiratiej sale pentru aceasta opera pentru Facatorul
ei. aceste cuvinte, sfintul Grigorie arata treapta superioara pe care a atins-o
creatia unirea, fiinta umana a p1anului spiritual care, inainte de ea,
se aflau despartite (ingerii 1umea materia1a). Omul e numit "lume mare"
1umea propriu zisa, numita ll1mea mica (microcosm), - nu invers ca de obIcei:
96
SFINTUL MARTURISITORUL
zice: Caci ,ia:ta cum st1au lucrurile : Nu trebui,a sa se marg;ineasca
chinarea numai 1a cele de sus, ci sa jos unii inchinatori, ca sa se
umpl,e ;toate deslava Dumnezeu, odata ce sint ale lui Dumnezeu.
deaceea e aeat omul de mina lui Dumnezeu, fiind cinstH cu chipul
Lui. (P.G. 36, 348 D).
'1 k. Pentru cel ce nu patruns cu totul de duhul de cearta nu
ca singurul lucru glorios este sa se razboi,asca, soootesc ca
ajungacesltea, macar ca sint putine, pentru a arata intregul gind ,al
privinta ,celor spuse. Iar pentru cel ce se mai
pe tema cum ne-a numit invatatorul pariticica a lui Dumnezeu, s-a
intelesul ,acestei,a mai sus. Dar ca acest inteles sa fie mai crezut,
intemeJ.erea lui pe cuvintele Duhului, va ajunge C,a marturie sf.in-
tul fericitul apos,tol P,avel care a primH intelepciunea
Dumnezeu dinainte de veacuri a luminat toata viata intunecoasa a
omulw, alungind negura de pe suflete. zice catre efeseni :
"Ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatal slavei, sa dea
voua intel,epciunii al intru lumi-
nind ochii inimii voastre, spre a care nadejdea che-
marii Lui, caY'e, bogatia s.}avei mO$tenirii Lui intre cei carc
e marime a puterii Lui, pentru cei ce credem, dupa
lucrarea Itariei pe care a lucrat-o Hristos, scu1indu-L pe
dLn morti la Lui ceruri mai pr,esus de toata
Incepatorda, Stapini,a, Puterea Domnia de ,tot numele ce se
nu numai vea'cul ,acesta, ci cel viitor. toate le-a dat sub
cioarele Lu1, pe L-a dat peste 'toate ,cap Biseri,cii, care leste trupul
Lui, plinirea Celui ce umple ,toate intru toti 1, 17-23). Iar dupa
altele zice: ,a dat pe uniiapostoli, pe altii prooroci, pealtii evan-
pe altii pastori invatatori, spre indrumarea sfintilor lu-
c.rarea slujirii,spre lui Hristos vom ajunge toti la
unirea credintei$i a Fiului lui Dumnezeu, la barbatul desa-
la virstei lui Hristos, ca sa nu mai fim copii pur-
tati de valuri dU$i incoace incolo de orice vint al
oamennor, spre uneltirea ratacirii, ci,
raminind credincio$i adevarului, sa cre'$tem toate iubire fata de
rnicrocosrn rnacrocosrn - deoarece poate sa cuprinda lurnea sensibila ideile
sale devenind ,rnaire irnparatie. Sfintul Ioan Darnaschin va spune ca ornul
e creat dupachipul lui Durnnezeu faptul ca aduna sine toata creatiunea.
Caci Durnnezeu orn se toata zidirea (Despre cele doud vojnte Hrjstos,
P.G. 95, 168). Ornul e rnai rnare ca lurnea pentru ca poate ouprinde stapini.
lurnea sensibila lauda pe Durnnezeu tacere: ingerii, pentru ca nu au trup,
lurnea sensibila, pentru ca nu are intelegere. Numai ornul e cuvintatoa,re, avind
rninte trup. e cuvintator pentru ca e ra\lonal, privind distinct ra-
lucTuri1or. lngerii cunosc nu rational. Mintea lor nu se
rationarnente, deci cuvinte.
AMBIGUA 97
Care este Capul Hristos. Din Eltot trupul, bine alcatuit incheiat
orice legatura ce-l Iucrare.a fiecarui madular
spre zidirea lui drag,oste (Ef., 4, 11-16).
Deci socotesc ca cel ce sa vietUri,as,ca intru evl,avie nu ,are ne-
voie de alta marturie pentruarata.reaad'evarului C'U crezut de
odata ce a aflat limperde ma:rturi,a ,aceas!tIa casintem ma-
duIare plinillea Celui ce implinel$te toa,tre intrru toti, Hr,istos
Dumnezeu, <lupa scopul ,aSCUI1S de veacuri DUlDJThezeu Ta,taI,
fiind readurnati Fiul Lui$i Domnul Iisus Hristos, Dumnezeul
nostru (Ef., 1, 2-6). taina ascunsa de veacuri de generatii, iar
acum il1ltruparera adevarata a Iui
Dumnezeu, Acesltaa unit cu Sinedupa ipostas, chip neimpartit
neamest.eca,t firea no.as,tra, iar pe Sfintul Sau itrup,ceI d,in
aI nos'tru, insufletit mint,al rationaI ,ne-a fix,at Sine oa printr-o
pirga, ne-,a invrednici't sa una cu Sinedupa omenirta:tea
Lui, dupa cum ,am fo.st rinduiti d,inainte de vea,curi sa fimin c:a ma-
dulare ale trupului Sau, articulindu-ne incheindu-ne Sine Duh
ca un sufrl.et tr'U'puI dU!cindu-ne la masura virstei
natatii Lui. ,acerastra ,a ,aratra,t pe de part.e 'ca spre aceaSlta am
fost facuti, pre de ,altra, ca scopul pre,a bun dinaint.e d,e ve.a,curi aI
Dumnez,eu, cu pr,ivire la noli, n-,a primit ni:ci srchimb,are, dupa ratiunea
Lui, a venit Ia implini.re printr-un mod nou, i,ntrodus ulterdor.
Cacitrebuia ca odata ce Dnmnezeu ne-a Hicut asemanatori
aceea caavem trasaturiJe exacte ale bUillatatii
Lui pIanui:t inaintede veacuri sa fim' sa [lje 'duca laacest
sfir$it prea feIicit, dindu-ne ca mod buna foLosire a puteriIor naturale ;
dar omuI refuzindaoest mod reaua in!trIebuintarea puterilor natu-
rale.c,a sa nu se departeze de Dumnezeu, instrainindu-se, trebuia sa
troduca aH mod cuatit m,ai minunat mai dumnezeiesc decit cel din-
tii, cu cH ceea ce e firii e II1ai inalt decit ceea ce ,e dupa fire.
acest mod este taina atottainice a Dumnezeu la oameni,
pr'ecum credem ItOti. ({,Caci d,a'catestamentul cel dintii, zice AprostoIul,
ar fi ramas fara prihana, s-ar fi caut.at loc pentru un aI (Evr.,
8, 7). fapt este vadi't tuturo.ra, ca ,taina ce s-a savir-5it la
veacuI'Ui este dovada$i urmarea protoparinteIui de Ia
inceputuI v,eacului 72.
72. Sfintul Maxim introduce acum tema hristologica VlZlunea lui. Scopul lui
Dumnezeu dinainte de veacuri a fost ca noi sa fim readunati indumnezeiti
impreuna ou. tot cosmosul. Daca ll-am fi cazut pacat,acest scop s-ar fi putut
realiza prin buna folosire a purterilor umane naturale, care era sadit impulsul bi-
nelui !?i atractia lui Dunlnezeu ca Binele supr,em, atractie care nu se ma-
nifestau fara lucrare a Dumnezeu natura rumana. Dumnezeu S-ar fi
tot mai deplin firea umana sau ar fi devenit tot mai transparent ea, ea, tot
7 - Maxim Marturlsitorul
98
SF!NTUL MARTURISITORUL
Deci cu folos a intrebuintat invatatorul cuvintul <<particica
dupa moduri1e aratate cei l,a suflet la purtare primi
acest cuvint, fara sa nas'ca e,i vreun gind strimb, ,ca tnunele
ca acestea particica e tot una cu madularul. Caci daca madularul
e parte atrupului, iar paritea e totuna cu
atunci madularul va fi totuna cu particica. Dardaca parti-
cica e cu maduI,arul, j,aradunarea sinteza
stituie organic, care,unit ,cu suf.letul lnintal, 'arata pe om, atunci
cel ce zice ca suHetul s,au trupul e parte sau madu1ar al olnului gre-
fata de adevar. Dar trupul e organal sufletului mintal (sau al
omului), i,ar suHetuJ strabatind intreg trupul ii ,da sa vieze
sa se fa.ra sa se divizez,e s,au sase margineasca cutrupuI ca unul
ce e simplu necorporal dupa fire, ci se intreg trupul fie-
care madu1ar care il primel$te pe masura natur,ale pentru
lucrareasuflet,ului. Caci :el tine 51r1[1S de el chip
felurit, pentru oonservarea unitatii Aceasta sa calauzeasca pe
cel ceare inca cugetare senslibila l,aasemenea
cruri, s;p,re taina cea m,are$i negraita a fericitei nadejdia cre$tilIlilor,
luind de la 'cele mi,ci ,a}.e noa,stre analogii ne1ipsite de nob,lete pentru
cele m,ari mai presus de parasind opinia neiniemei,ata ca su-
fletele preexista sa creada Domnului, Cafle zice des-
pre cei ce se saoaJa inviere ca nu rnai muri, se intel,ege din pri-
cina arMarH impartii:$irdi mai curate ,a uJtimul bun dorit. Sa
Cireada Celui ce zice: Tot cel ce viaza crede im Miine v,a muri
veac 11, 26). Daca aces,ta s-ar fi intimplat cindva me.i ina-
inte,ar fi fost ,cu neputinta, precum s-a oa omul sa primeasca
orice fel de datorita prefacer,j oarecare. Deci sa nu, se
abata d,e ougetarea firea:sca, sustinind de$ert Oipinie neadev8.Jrata
despre suflcl.
Cac'i daca, precum s-a dovedit inainte, trupul sufletuI sint parti
ale om111ui, partileau cu necesita:.te referire laalta (pentru ca
ele ,constitui,e intregul care le caracterizeaza), iar cele referite una la
alta sint din celece totdeauna oriunde au venit la deodata,
consti,tuind oa parti, intilnirea specia intreaga
nefiind despartite intre ele decit cugetare spre ,a ceea
mai proprie printr-o dezvoltare a legaturii naturale dintre ea Dumnez,eu. Dar
reaua intrebuintare a puterilor naturale, adica refuzul lor de a lucra conform impul-
sului spre bine sadit ea, a slabit aceste a:;;a masura ca a trebuit ca
su:;;i Fiul lui Dumnezeu sa Se faca subiectul acestor puteri pentru ca ele sa lucreze
conformitate cu binele directia dep1ine cu Dumnezeu. a recurs la
un mod nou de cond,ucere a firii umane la unLrea cu Sine, la un mod mai
tnalt, cu cH ceea ce e mai presus de fire e mai Inalt dectt ceea ce e conform firii.
AMBIGUA
99
ce este fiinta necare, - e cu neputinta ca sufletul trupul, ca
parti a1e ,omului, sa se antic.ipeze sau urm,eze, peI1ltru caaltfel
numita ratiune a referirii uneia 1a alta se va evapora 73.
7 m. daca sufletul e specie de sine inaintea trupului,
sau trupul, la fe1, ,a1ta unirea sufle-
tu1ui cutrupul, s,aua trupului cu lsuf1etul, aceasta ar face-o fara
iaHi fie din afara, f,ie fi.rea Daca patimind e1e au
suferit aceasta, din ea, au devenit ceea ce erau deci se co-
rup ; i,ar daca fire, atunciaceasta se va intimpl,a pururea din pricina
firii, nicIodata va inceta sufletul sa se sau trupul, sa
se uneasca cu ,alte suflet'e. Dar implinirea intregului ca specie unirea
unuia cu ce1alalt, precum socotesc eu, e nicI opera vreunei pati-
miri, nici a puterii natura1ea partilor, cia (facerii) deo-
Desigur, moduI supranaturalal unirii creatiunii cu Dumnezeu Hristos nu face,
pe de aIta parte, decit sa restabileasca puterile firii s-o aduca pe la
scop care ea a.r fi ajuns daca fi cazut. Hristos lucrat fara puterile
firii, ci acestea, res,tabilindu-Ie acest scop. nu realizeaza numai mintuire
juridica, printr-un act care nu angajeaza efortul firii umane, nu conduce
pe aceasta nefolosind acest efort la indumnezeire, ca teologia occldentala.
lntilnim a,ci din nou optimismu1 antropologic al sfintului Maxim, solidar cu al
tuturor parintilor rasariteni. Natura umana e capabila sa devina natura restab1l1ta
indumnezeita ipostasul divin. Numai intrucit e capabila de aceasta, natura
umanii poate redeveni particica a lui Dumnezeu.
73. De la tema hristologica, sfintlLl Maxim a trecut la tema antropologica, sco-
din aceasta un argument impotriva origenismului. Daca omul ll-ar fi avut
trup, nu s-ar putut intrupa Cuvintul. Aceasta arata importanta trupului :;;1 valoarea
ce seacorda, ca mediu de manifestare al dumnezeirii. Daca sufletul trupul
ll-ar constitui fire, ci ar exista alaturate, ll-ar exista propriu-zis moarte.
Fiecare parte a t,rupului este un madular al lu.i. trupul sint parti
ale omului intreg. Dinacest motiv omUl va invia cu trupul, Hristos, vederea
unei vieti care e specific umana prin faptul ca omUl are un trup. Daca
tIUprul nu e parte a omUlui, formind impreuna cu sufletul intregul uman, daca sufletu1
e destinat sa se desparta de trup, am pierdut ma.rea nadejde a Pe de alta
parte, daca sufletul ar fi existat vreodata fara trup, primind .trup ca
atare prin Hristos, el ar devenit realitate noua venirea tru,p, iarr
unirea Hristos s-ar ca astfel de reaHtate noua. Dar daca omul este un
intreg sau un exemplar al unei specii, intrucit e constituit suflet, acestea
Jl-au putut existenta mod succesiv, ci deodata, pentru ca fiecare are sine
referirea una la la intreg. Da'ca ar pe rind, ceea ce vine prima data
e omul propriu-zis, pentru ca nu are sine ratiunea referirii la cealalta parte
la omul intreg.
Cuacest argument, ca partile ale naturii impreuna la existenta,
combate sfintul Maxim pe Sever de Antiohia, care ca dumnezeiescul
omenescul formeaza singura natura. Daca ele forma singura natura,
omenescul lui Hristos ar fi trebuit sa vina la existenta din veci deodata cu dumne-
zeirea Sa sau, vice-versa, dumnezeirea deodata ou omenirea Sa, ca unul din exem-
plarele care se realizeaza specie. afara de aceea, daca dumnezeirea uma-
nitatea ar forma singuI"a Hri.stos, Fiul lui Dumnezeu n-ar asuma mod
liber umanitatea. 1Daca Logosul nu a preexistat dinainte de veci, cum aasumat
libertate trupul deosebit dupa fiinta 1 13 cdtre Petru lIustruI, Cuvlnt scurt lrn-
dogrnelor Sever P.G. 91, co!. 532). a,cest caz e neliber,
umanitatea, de asemenea. Atit cit origenism se implica un evo-
lutionism pantei.st de
100
SFiNTUL MARTURISITORUL
data, ca specie Caci nu e cu putinta sa se prefaca vreooare-
care speoie ,alta speoie, fara corupere 74.
Iar de zice ca din faptul ca sufleltul ramine subzi,sta dupa
moarte dupa trupului, rezulta ca poate exista
inainte de trup, mie mi se pare ca acest 'rationamental nu e bine
gindit. Caci nu e r,atiunea aducerii existenta
cea a fiiintei. Cea dintiiarata cind, spre ce este lucru ; ,a doua
arata ca este, oe ,es1te cum este. sufletul dupa aduce'rea
existenta exista pururea oa fiinta, dar ca adus existenta nu exista
desprins af,ara de rel,atie), ci rel,atie de tim,p, de loc$i descop
(cu relatia. lui: cind, unde spre ce). Caci dupa moartea tru.pului su-
fletul se mai nume$te simplu suflet, slUHet al suflet al
unui om Caci dupa trup (dupa moartea >trupul'ui)are ca
speci'e a intregul um,an, drept car,acteTii.sHcace ii revine ca unei
parti aacestuia baza relatiei. La fel trupul e muritor dupa fire, dar
nueste dezlegat de intregul uman d,in pricina Caci .rru se nu-
trupul simplu trup, dupa despartirea de suflet, ci trupal
trupal unui oarecar'e chi,a,r de se cornpe se dizolva ele-
mentele din care este. Caci are a$a, ca parte a speciei lui
intregul uman drept ce revine ca unei parti a acestui in-
treg baz,a relatiei. amindoua,adica suflet cuge-
tlndu-se ca ceva ce nu poa,te fi smuls, inltrucit sint parti ale intregii
specii nmane, aducerea lor impreuna la existenta do-
vede$te deosebirea intre ele dupa fiinta, nevatamind nici fel
ratiunile sadite ele dupa fiinta. Deci nu e cu putinta peste tot ,a afla
s,au numi vreun trup sau suflet afara de relatia intre ele. Caci deo-
74. Daca sufletul preexista singur inainte de unirea cu trupul, trupul, la
fel, fiecare formeaza specie deosebita. Daca-i cind se unesc formeaza specie
noua. Dar specia aceasta noua se formeaza fie prin patimirea unei actiuni din afara
a fiecareia din ele printr-o anumita modifi.care a fie prin 10r. cazul
dintii, sufletul preexistent fi om, ci ar deveni om de-abia prin unirea cu trupul,
ivindu-se specie noua, intr-un sens apropiat de evolutionist care
degradeaea fiinta umana, destinata dupa credinta unei exis'tente eterne.
cazul al doilea, sufletul s-ar putea uni continulu cu alte trupuri, sensul doctrinei
metempsihozei reincarnarilor care desfiinteaza ea persoana umana chemata la
existenta la sau s-ar intrerupe mereu :ridicarea omului
la adevarata inaintarea ea.
Specia persoana umana se mentin se conditioneaza una pe alta numai daca
sufletul trupul nu se unesc nici prin suportarea vreunei actiuni exterioare, nici
printr-o afinitate naturala impersonala, ci la existenta deodata
dar fiecare suflet, cu trupul De altfel, atit unirea sufletului cu tru.pul sub pre-
siune exterioara, cit unirea lor naturala se reduc la lege
a naturii generale nelibere. Un:tatea de specie intre suflet trulp - dar intre
un suflet anumit trup - pe de parte prezenta suflet a
puterilor formatoare ale trupului, pe de alta, a materiei. Dar dintr-o
legatu.ra ipostatica sau personala intre un anumit suflet un anumit trup se
persoana anumita.
AMBIGUA 101
data cu pa.r-t-ea se arata !;>iaceea ca este parte a cuiva. Incit d.aca pre-
exista parte alteia, e implicat ea intregul a carui parte este.
Caci relatia 'ei este de neinlaturat 75.
Atita despre acestea. Iar daca acest cuvint n-a cazUit dinadevar, Ii
multumesc lui Dumnezeu, Care, prin rugaciunile voastre, m-a calauzit
sa cuget bine. Iar de lipse!;>te ceva din adevar, veti$ti cum 'este
lucrul exact, avind de la Dumnezeu insuf1areacuno!;>tintei 'aJcestora.
8. Tilcuire duhovniceascaa cuvintelor: C1t timp materia
purta de sine instabilitatea, ca lntr-o curgere (Din Cuvlntarea
14, Despre jubjrea de aceluia!;>i, P.G. 35, 897
Soootesc ca sc.opul cuvintu1ui oa ,al cuvin-
tului dinainte. Caci dupa ce spune mu1te, adauga acestea catre iubitorii
lucrurHor din afara ai trupului, ca, de aici, cel ce cerceteaza cu evla-
vie scopul Sfintului sa poata intelege urmatoarele :
75. distinctie fenomenologica Intre partilor compusului uman exis-
tenta concreta a lor. Cea dintii ar putea fi gindita afara relatiei care exista
concret; cea de a doua nu poate fi gindita afara relatiei, dupa ce odata s-a produs,
chiar daca parte se desface de cealalta. Existenta concreta aTe caracter de ipostas.
luat existenta odata cu ipostasul. Fiecare parte a implica relatia cu cealalta,
chiar daca pentru VTeme n-ar mai fi unita cu cealalta. sufletuI pastreaza
dupa moarte virtualitati!e trupului el.
Din cele spuse de sfintul Maxim rezuHa ca omenesc e din p.rima
clipa insufletit. Caci embrionul e intregu.! omenesc dezvoltare. Trupul omenesc
nu e specie de sine, ci parte a speciei om, alcatuita din trup suflet, sau din
trup Insufletit. :Daca embrionul fi vreme numai trup, ca specie de sine, la tre-
cerea lui specia om primi,rea sufletului s-ar transforma intr-o specie noua.
Pe de alta parte se .poate spune ca poarta sine numai tendinta de a. se
cu sufletul. De unde avea m,ateria organizata anumit mod aceasta ten-
dinta? Din primul moment al aparitiei omului caexistenta embrionara, aparitia aceasta
e omul intreg, avind sine individualizata specia intreaga. Sfintul Maxim
numai ca ipoteza preexistentei unei parti, ca sa arate ca acest
ea fi impllcat intregul uman.
Demonstratia sfintului Maxim se pe plan logic. nu relevasc
inca rafionalitatea complexa a materii armonia ei cu cunosca-
care intemeiazii lucrarea rationa]a a omului asupra ei.
rea relatii intre sHflet trup, imprimate fiecare din ele, sfintul Maxim de-
caracterul pur logic al demonstratiei. vede imprimata fiecare ele
relatia cealalta. Relevarea rationalitatii materiei intregi ne da putinta de a
avansa precizarea relatiei dintre suflet materie. Sufletul are sine virtualitatile
ale materiei trup, iar materia e facuta apta de a forma de
al sufletului. Toata materia are ea aceasta capacitate de res formanda. Dar
sufletul poatc sa-!?i constitllie, virtualHatile lui, decit un trup restrins din
combinarea, intr-un anume fe], a e!ementelor naturii. Insa toata materia da sufletului
putinta de organiza sustine din ea trup restrins. acest sens sensul
ca toata materia este capabila sa fie folosita de om pentru trebuintele trupului, toata
e facu1a pentru a fi a sustine un trup a! omului. Tot acest sens trupul uman per-
sista ca virtualitate materia universala moartea lrui. Iar sufIetul
sine virtualitatile vietii trup, cu rezultatele obtinute cursul acestei
ramIne intr-o relatie cu. materia universului are sine puterile reconstitu'rii nnui
trup cu chipul trupulni din viata paminteasca, momentul invierii. Relatiile speci-
fice intre snflet un trup, exprimate cind, nndc, altele, indica ipostasul
ca intre anumit suflet anumit tmp.
102
SFINTUL MARTURISITORUL
Omul a fo.st facut de Dumnezeu impodobit cu frumusetea
ciunii a nemuririi. Dar el, preferind frumus'etii spiritu,ale inferIorita-
tea vazutIe din ju,rul a cu totul de frumusetea demnitatii
sufletului, mai bine zis de Dumnezeu, Care a infrumu,setaIt chip dum-
nezeiesc sufletul. Drept u.rmare a secerat c.a rod vrednic deapleoarea
voii sale - dupa hotarirea Dumnezeu care cu intelepciu-
ne mintuirea noastra - numai stricaciunea moartea trupului
lunecarea prompta spre orice patima, ci nestatornicia
neregularitatea pornirea spre schimbare a firii vazute din afara
din jUJrul lui. s-,a intimplat, fie pentru ca Dumnezeu a
amestecat-o atunci, din pricina caderii, trupul nostru i-a sadit
ei puterea de a se schimba, ca trupului puterea de a patimi, de a se
strica de a se desface cu totul, cum arata starea trupurilor
moarte, potrivit cu ceea ce s-a scris ca : zidirea insa$i s-a supus stri-
caciunii, nu de vod,a ei, ci pentru Cel ce a supus-o intru nadejde (Rom.,
8, 20), fie pentru ca a$a a creat-o de la inceput temeiul
pentru caderea prevazuta de mai inainte, ca, patimind$i chinuindu-se
din pricinaei, omul sa vie la con$tiinta de sine la silntirea
demnitati sa primeasca cu bucurie lepada.rea de trup de Caci
preainteleptul Proniator al vietii noastre ne ingaduie sa folosim ade-
sea chip firesc lucrurile slujba sIpre intelepti-
rea no.astra, ae$i uneori le intrebuintam nebune$te. Aceasta, pentru a
reintoarce, datorita confuziei tulbnrarii din jurul din ele, dra-
gostea (erosul) noastra nesocotita fata de cele prezente, spre ceea ce
e fire vrednic de iubit 76. Caci trei sint modurile generale
care se spune ca se tamaduiesc chip pedagogic paltimile noastre.
fiecare din ele neregularitatea materiei chip intelept cu buna
76. tntemeiat pe gindirea generala a sfintului Grigorie Teologul, sfintul Maxim
arata ca schimbarea trupului a materiei nu are numai un scop negativ cum s-ar
pa.rea ca rezulta din textul pus fruntea acestui capitol. Aceasta schimbare il face
pe om sa la valorii sufletului sau, care este inalterabil nemuritor.
11 face intoarca iubirea de la cele vazute spre cele nevazute. acest r05t a
implantat Dumnezeu trup materia lumii instabilitatea coruptibilitatea in-
data dupa pacatul sau posibilitatea lor inca inainte de aceea, prevazind
pacatul Cu acest scop a legat intim trupul materia lumii, de suflet. Caci
daca s.urfletul ar fi primit existenta dezlegata de trup de materia lumii, ll-ar fi
suferit de pe urma lor nu s-ar fi trezit el dorinta celor Deci
trupul materj.a au efecte asupra sufletului. Sint efecte pe care sufletul le duc,e
cu sine chiar dupa moartea trupu}iui, ca sa nu mai spunem ca, intr-un fel, viata
sufletului fara trup nu are deplinatatea vietii din trupul inviat. Dar normal e ca
nu sa cirmuiasca viata sufletului, ci invers: ca sufletul sa valorifice sa ac-
tualizeze deplin materiei din trupul propriu prin ea, din univers.
Poate ca viata viitoare aceasta rationalitate va fi descoperita valorificata
adincimea ei Dumnezeu la prin aceasta stabilitatea, dar transparenta
flexibila a materiei se va concilia cu un progres spiritu,al al omului raport cu ea.
Dar rationalitatea mai profunda a trupului lucrurilor materiale se descopera
viata paminteasca prin patimirile ce urmeaza impatimirii nerationale, sau aparent
rationale, patimiri ce indeamna pe om la indreptare.
AMBIGUA
103
rinduiaHi, potrivit cu rati1unea cea mai presus de mai pro-
doftorie de pe urma careia povara cea rea a patimilor e condusa.
spre rezultatul cel bun, cunoscut lui Dumnezeu.
Caci sau primim prin ea pedeapsa pentru pacatele mai inainte fa-
cute, din care nu ma<i pas1tram p.oate niIci urma deam,intire din pri-
cina ori amin!tindu-ni -le nu suferim sa cintarim indreptarea
ce se cere cu facute, pentru ca ari nu Virem, ori nu putem,
din pricina deprinderii pacatoase sadite sau ne slabi-
ciunea, ori Iepadam rautatea ce ne $i ne invatam
sa ne gindim Ia infrinarea de cele viitoare sau un om e ca pilda
minunar!:a de rabdare frumoasa de barbatie binecredincioasa celorlalti
oameni, daca e inalt cugetare slavit v,irtute destoinic sa ar,ate
prin sine, lupta neclintita cu adversitatile, adevarul ascuns mai
inainte 77. Deci indeamna pe cei ce nu pot intelege nimic ,superior
aces<teia sa nu se bizuie sanatatea trupului pe car.iera legata de
cursul al lucrurilor, urm,are sa se mlndreasca fata
de cei lipsiti de acestea, caci cH timp dureaza viata cH sint
invaluiti de aceasta stricaciune, de OMe e legata s<chilllbarea prefa-
cerea, nu e sigur Ce li se intimpla $i lor din neregulari'tatea tulbu-
rarea trupului dinafara. Aceas'ta ,socotesc ca spune el
prin cuvintele: (,Cit materia de sine instabilitate.a.
Adica atit cH ]umea ,aceasta toata se af]a stricaciune schimbare
imbraoati trupul smereniei pentru innascuta a
lui sin:tem SUPU$i neajunsurHor felurite ce izvorasc din el, sa nu
ina!talll unii illlpotriva altora, pentru inegalitatea ce ne ci
lllai degraba sa netezilll printr-o cugetare cumpatata inegaHtatea firii
vrednice de cinstire, intregind lipsurile altora prin prisosintele
78. ca de aceea s-a ingaduit dainuirea nestatorniciei
ca sa. se arate puterea ratiunii din care 'tuturor
77. trei feIuri ne conduce nestatornicia trupuIui a ceIor materiale la rezul-
tatul intaririi noastre spirituaIe dintre acestea nici unul nu coincide cu tema
genista ca trupul ordinea materiaIa e pedeapsa pentru piicatul sufIetului dintr-o
existenta anterioarii, necorporalii.
Prirruul fel consta faptul ca prin schimbarea riiu a trupuIui sintem pedep-
siti pentru pdcate anterioare a caror amintire poate nu mai avem, sau avind-o, nu
vrem sa punem indreptarea noastra un efort egal cu i al doilea
fel consta faptul ca prin aceastii schimbare ne vindecam de slabiciuni prezente
ne ferim de viitoare; al treilea fel consta faptul ca prin suportarea
necazuri un om oarecare e dat altora ca pildii de riibdare. primul caz, dacii
nu se indreapta cei pedepsiti, se indreapta aItii din pilda suferintei 10r.
78. Sfintul Maxim, urmind sfintului Grigorie, scoate din nestatornicia fericirii
mai marj pe care au unii sanatatea trupului a posesiunii mai muHor bunuri
externe un argument impotriva m1ndriei acestora fata de cei ce nu se bucura de
astfel de situatie feri,cita, - un lndemn adresat celo.r dint1i ca sa netezeasca
inegalitatea, intregind lipsurile altora prisosurile l00r.
104
SFINTUL MARTURISITORUL
'lirtutea 79. Caci schimbare prefacer'e a trupu1ui a ce.lor din
afara e tuIturor oameni.lor, purtind fiind purtata a.vind sta-
tornica netrecatoare numai : nestatornicia trecerea.
9. Tilcuire duhovniceasca la cuvintele: Caci sau
peste ceva mai 'inalt (Din pentru sf'jntul
Atanas1e, a cap. ; P.G., 35, 1084
acestea, mi se pare ca acest inv5.tator
libereaza oe1 ce vrea sa invete, de oricarei relatii oompara-
tive sau distinotive sau a1tfel numite. Caci acest mod de vorbire il
numesc cei priceputi acestea nesupus relativului (absolut =
inseamna lucru cu a spulle despre ceva ca e incomparabil mai
presus de toate, avind sensul unei negatiuni 80.
Tilcuire duhovniceasca a Deci oricui i s-Q
lnt'implat ca, strabdtlnd prin ratiune $1 contemplatie, mater1a $1
trupuJ acesta - ca i se spune acestuia nour, l1e acoperamlnt -
79. Sfintul Maxim ca de obicei strlns rati,unca virtutea. Oar aci nlai
acestea doua cu statornicia, opunindu-le nestatorniciei unei vieti irationale
aservite placerilor. virtuti, ca deprinderi diferite feluri ale binelui, do-
bindim stabilitate ca expresiea tariei a de sine, pe cind pa-
siunile reprezinta treceri bru5te de la starea calma: la manifestari de violenta, ca-
rora le urmeaza stari de regret. Oaradeseori chiar din faptul ca trupul
genera! e supus schimbarilor, imprcuna cu imprejuriiri!e noastre exterioare, spiritul
nostru se se stabilizeaza prin virtuti, dobindind caracter mai ferm,
nadejdea trup lume. Se arata aceasta rationalitate.
Caci statornicia savir5irea binelui deci depr,inderea e susti-
nuta de ratiune. Pentru ca ratiunea ca functie de judecata tine seama de ratiunea
care se se mentine firea umana persoana ca mod
particular de realizare a firii. Ratiulnea functie de judecata vrea
valorifice fiirea definita prin ce Iar virtutea este mo-
dul de mentinere de realizare activa a ratiunii prin ratiunea ca functie de
jndeca,ta. virtute ea se opune destramarii cu care nestatornicia
siunilor. Oeci sufletele petrec tr,upuri suferind - mod pas,iv - inchisoarea
destramarea ci statornicie efortuI activ stabili-
zarea cosmosului viata viitoare. Oe aceea sfintul Maxim da acestei gindiri a
sfintu1ni Grigorie tot antiorigenist.
80. deduceau se pare din ace'st cuvint al sfintuJui Grigorie teza ori-
mintea la vederea Du,mnezeu, nem,aiavind ceva mai la care
urce, simte trebuinta coboare, plictisindu-se de aceasta vedere, ,sfintul Maxim
vede, acest cuvint inteles antiorigenist, socotind viata
toare de fapt fi ceva mai decit Oumnezeu pe ca,re mintea 11 va vedea,
dar aceasta sensul ca Oumnezeu orice putinta de comparatie. Oumnezeu
e nimic din ceea ce se pentru ca tot ce se cunoa5te. Ca atare
are margine, e ,infinit indefinit Lui. Niciodata poate cu-
prins de minte deplin deci poate produce acesteia plictiseala. e mar-
ginit care are nim,ic mai presus de el, ci un nemarginit.
mi5care eterna implica nemult,umire eternii a spiritului cu starea la ca,re a
<ljuns. se poate scufunda niciodata deplin fericirea fiind mereu
dominat de nazuinta spre viitoare. Oar bncuria trebuie
nici ea ca de Infinitatea bunului gustat, mai piresns de relatie,
care ajunge dorinta, permite interiorul lui. sinteza intre
stabilitate mi5care Ournnezeu e soLutia pe care au oferit-o sfintii parinti.
AMBIGUA 105
sa fie cu Dumnezeu $i sa se uneasca cu lumina cea atotcuratii., pe
c1t e cu putinta firii omene$ti, fericit este pentru urcarea de aici
$i pentru lndumnezeirea de acol0; pe harQze$te
de fi cu $1 de se fi presus de
pentru ce se cugeta ln Treime 81.
(Din Cuv1ntare, P.G. 35, 1084 C).
Eu socotesc ca acest cuvint ,al invatatorului despre virtutea sfin-
tilor nu are nici Hpsa, chiar daca unii, precum ati scris, cred aceasta
81. Explicarea acestui loc face sfintul Maxim 51 de sectiuni, din care a 31-a
se imparte 7 subsectiuni.
Sherwood declara ca tema intregului capitol este !recerea, prin materie
trup, la Dumnezeu. Impreciziunea studiilor anterioare la acest capitol a]
sfintului Maxim provine din faptul ca s-a pornit de la indicare a articularii cu-
prinsulUj sectiunilor tema generala. Sherwood da mai aceasta articulatie ge-
nerala:
Partea I-a: Ratiune contemplatie - prin planuI material la cel inteligibil.
Sectiile 1-3 : Baza teologica antropologica a trecerii.
Sectiile 4-16: Tipurile din Vechiul Testament.
Sectia 17: Un tip al Noului Testament. Schimbarea la fata.
Sectiile 17-27: Legea naturala legea scrisa :reprezentate prin ve:;;mintele stra-
lucitoare a!e Domnu!ui perfecta armonie.
(Su,bsectiile) 18-19: Baz,a teo!ogica antropologica a acestei armonii.
(Subsectiile) 20-22: Tipuri ale acestei armonii Vechiul Testament (Me!chi-
sedec, Avraam, Moise).
(Subsectiile) 23-27: Consideratiuni generale.
Sectiile 28-29 : Par a fi introduse ulterior de sfintul Maxim.
Sectiile 30-31 : Completarea explicarii la fata.
Sectiile 32-42: Dezvoltari a!e teologiei afirmative reprezentate de Moise Ilie
scena Schimbarii la fata.
Partea a II-a: Doimea materia!a unitatea din Treime (a doua parte textul
ambiguu al sfintului Maxim).
Sectia 43 : Explicare
Sectia 44 : Baza antropologica a acestei explicari.
45-51 a : biblice explicarea lor.
Sectia 51 b: Concluzia intregului.
SIIerwood da apoi continutu! mai concret fiecarei sectiuni cit., 31).
vom pune notele noastre la acest mare capito! intr-o mai clara evidenta
antiorigenismul odata cu aceasta faptu! ca ideea trecerii trup materie
afirmala de sfintul Grigorie de Nazianz conceptia sfintului Maxim nu e trecere
sens origenist. Omul credincios, mai exact sfintul, trece intreg la Dumnezeu, nu
numai cu sufletul. face lumea sa se ridice Dumnezeu. Materia trupuI
recapata sensul pozitiv Dumnezeu. Ele nu sint simplu parasite, ca pla-
tonism origenism. lntre spirHu.J uman, trup lume e despartire totala ca
acelea. Daca mai poate fi vorba de trecere, ea e trecerea de la ata$are exclu-
siva la trup la materie, la vedere readucere a lor la calitat,ea de prin care
transpare spiritul Dumnezeu. lnca prima sectiune sfintul Maxim arata ca fapta
e implicata ratiune contemplatie, deci ratiunea contemplatia sint desprinse
ontologic de materie trup, ci ratiuneaare rostul sa se faca stapina lr,ansparenta
trup prin virtuti, iar contemplatia, rostul sa descopere ratiunile divine reflectate
lucruri modul faptu.irii drepte. sectiunea a patra, sfintul Maxim declara ca
daca ratiunea are lucr.are analitica, cercetind ca.uza lucrurilor complexitatea lor,
simturiIe avea mi:;;care sau lucrare si,ntetica, sesizind lucrurile numai
suprafata materiala, ci formele lor pline de sens sau de ratiune. Deci au
ele ceva care poate fi dezvoltat. simtirea lor e prezenta mintea care con-
templa.. Trecerea de care vorbe:;;te sfintul Grigorie Teologul e inteleasa de s.fintul
Maxim mai degraba ca actiune de transpa,rentizare a trupului a lumii pcntru
a lasa ca Dumnezeu sa fie vazut ele,
106
SF!NTUL MARTURISITORUL
pentru faptul de a fi zis ca filosofia cea dupa Dumnezeu se
de oei ce s,e exercita. ea numa,j ratiune cOI1ltemplatie,
faptuire. DimpOitriva, socotesc ca el arata limpede ca judecalta lu-
crarea adevarata indreptata spre lucruri - pe care singura indraznesc
eu 5a de.finesc ca adevarata filosofie atotdeplina - se
faptuire. Aceasta se vede chiar din declaratia lui ca ea se dobinde;;te
r,atiune contemplatie. Caci ratiunea 'este unita numaidecit cu
fap'tuirea judecata cu privire la se cuprinde c'Ontempla-
tie. Pentru ca propriu ratiunii este sa reglementeze mi:;;oarea trupului,
retinind-o cu pricepel'e, rationamentul cel drept, printr-un fl'lu,
de pornir,ea ei spre ceea ce nu se cuvine. propl'iu contemplatiei
este sa hota.rasca alegerea cumintea ce!lOlr bine cugetate buna ju-
ce arata, cuno$tinta adevarata, adevarul lnsu$i, pe
lumina.a:totstraluc.itoare. amindoua acestea se creeaza se pa-
ze$te toata vi,rtute.a inbitoare de intelepcinne (fHosofica) ele
a.rata pe aceasta trnp, dal' toata (caci incape trnp, fiind
pece1te a put,erii ci num'ai nnele din ce
sint ei 82. aceas'ta, ea insa$i, ci ca sa y,ie cei g01
de harul ei imitarea vietnirii deiforme a barbatilor inbitori de Dum-
nezeu, ca imparta$irea de bine sa lepede ei ul'lciunea pacatului
sa intre ceata celor yrednici de Dumnezeu; sau ca cei ce sint
nevoie sa un ajutor de ce-l pot da, pentru ca
mind celor virtuo$i, cea ascunsa inadincul suf1etului, ara-
tata trnp faptuire, sa laude atit providenta Dumnezeu, care
82. Ratiunea e un fe! de inginer a! numai ,a! noastre,
ci a! fizice; firii Tloastre, pentru a dirija
intr-un anumit fel obiectelor a fortelor din natura. Dar ratiunea, ramasa
conformitatea ei fireasca cu binele, spre bine firii noastre for-
te!e naturii externe. aceasta conduce spre Dumnezeu firea lumea
treaga. Dar spre care ratiunea are sa dirijeze fiecare caz noastra
a !ucrurilor este intuit de functia conten1p!ativa a sufIet111ui. Ratiunea organizeaza
mi:;;carea spre binele ce s-a descoperit mintii intelegatorare.
fe!ul acesta, sfintuI Maxim da functiei contemp!ative un rost practic. Con-
templatia este, dupa intelegerea semnif.icatiei spirituale a aspectelor creatiei a
texte!or personagiiIor biblice. Rrin contemp!atie omul sa vada ce fe! eve-
nimente!e, persoanele textele bibIice ne fi ca!auza vietii noastre
spiritua!e. De aceea exp!icarea legilor creatiei a textelor el nu-
contemplatie considera ca !egile naturii reve!atia bibIica au importanta
ega!a ca!auzirea noastra spre spiritualitate, cel ce le inte!ege sau con-
temp!a sensuI sp.tritual.
Virtutea este astfe! un rod ratiun.ii contemplatiei prin trup, sau virtute
se manifesta amindoua acestea. De aceea virtutea apare ea ca iubitoare de
inte!epci,une, sau ca inte!epciune reaIizata. Dar nu toata virtutea se poate arata prin
trup. Atita cit se poate arata, reprezinta numai unele peceti sau umbre ale puterii
dumnezeie:;;ti om. Caci virtute se manifesta nu numai ratiunea contemp!atia
noastra umana, ci, prin mij!ocirea acestora, Ratiunii care a sa-
dit intretine acestea atit bine!ui uItima instanta a Dum-
nezeu), cit spre Ratiunea ipostatica divina este considerata prin
aceasta ca jmplicind ea totodata Binele Puterea.
AMBIGUA 107
5e face toate e prezenta prin toate, pe aceea.
Caci daca n-ar fi nimeni care sa aiba nevoie de buna 1nriurire san
care sa 5a 5e modeleze vi.rtute prin 'pi1da, n-ar fi ab-
surd a zice ca ajunge fieoare bucutrindu-se de vir-
tutilor din suflet, fara dovedirea aoestora p;rin 1aaratare
prin 83.
Dec,j ce1 ce a 111te1es prin contemplatie 1ucrur.ile, cu cre-
dinta, cumsint, prin judecata rationala a ,definit rratiunea lor
mod chibzuit drept pastreaza jude.cata neabatuta, mai bine-zis,
sine, judecatii, are sine co.ncentrata Ito.a,ta virtutea,
du-se spre nimic al'tceva dupa ce a CU110iSCUt adoevaruI 84. 1e-ra trecut
toate cu nemaifacind p,omenire de ,ce1e ce sint
se zicale trupn1ui 1umii, avjnd launtru, ratiune, fap-
Luirea fara lupta, deoarece inte1ectuI adunat ce1e mai puternice
ratiuni nepas.iona1e, care este se sustine virtutea cu-
no.$tinta, ca une1e ce sint puterI a1e sufletului ratio.nal, care pentru a
exi.sta 11U au nrevoie nicidecum de Itrup, dar pentru a a.ra:ta nu refllza
a se fo.1o.si de e1 la vremeoa pentru pricini1e spuse 85. Caci se
83. ace,st pasagiu, sfintul Maxim indica un ro.st al trupuluJ. Daca sufletul
ar fi lipsit de trup, ar aveoa numai dispo.zitie virtuo.asa, sau s-ar bucura de harurile
virtutilo.r din sine dar ll-ar arata aceasta dispo.zitie afara pentru ca sa ia
altii pilda pentru viata virtuo.asa. trup virtutile sa fie pur indi-
viduale, capatind un caracter eficienta so.ciala. aceasta Dumnezeu din
a Carui ratiune putere ia fiinta se sustine virtutea, lucreaza to.ti penlru
to.ti. Virtutea este ratiunea dreapta care tuturor efIicacitatca tutuf" r. Vie-
tuirea virt.uo.asa este vietuire imitare a lui Dumnezeu, avind ea pu-
terea lui Dumnezeu. Mai mult, virtutea uno.ra lucreaza Dumnezeu asupra alto.ra,
sau le cuvintul Sau, co.nducindu-i dezvo.ltare'a pe linia ratiunii
adevaraote.
84. cuno.scato.are lucreaza la co.nstitutive (o.nto.lo.gice)
a 1ucrurilo.r, co.ntemplatia intelege, adica vede legatura cu Dumnezeu
sco.pul Ratiunea ca functie co.gnitiva a sufletului uman sla intr-o. legatura
cu tesatu,ra de ratiunj co.nstitutdve ale lucrurilo.r, avind misiunea sa le defineasca
sa le adune sine mo.d dar sa dirijeze a subiectului
asupr,a co.nfo.rm cu natura lor, Dumnezeu. Prin aceasta fiinta no.astra
devine virtuo.asa. Ratiunea co.gnitiv:i e ca un subiect virtual a1 tesaturii ratio.nale a
]u'c:rurilo.r, avind sa devina din vinual tot mai actual, progresind asemanarea cu
Lo.go.sul divin. Lo.go.s:ul divin, creind lumcJ. ca tesatura co.nsistenta de ratiuni plasti-
cizate, dar ca un chip co.mplex al ratiunilor Sale, a creat implicit subiectul sau
ipo.stasul co.gnitiv, ca un chip al Sau ca su1Jiect. Acesta apare in exlstenta clupa ce
lucrurile s1nt create; o.data cu trupul, ca punte intre el ele. Apare
pruncul nascut. prin ,dirijarea de catre ratiu:nea co.gnitiva
a ratiunii co.nstitutive a naturii proprii implicit a ratiunilo.r lucruriJo.r va actualiza
legiHura sa cu lucrurile dupa asemanarea legaturii Logo.sului cu ratiunile Sale. Prin
aceasta va o.cazio.na toto.datii Lo.gosului impro.pierea subiectul uman a lu-
C1 urilo.r, cind subiectul urnan va actualiza legatura sa cu lucrurile cunfo.rm ratiuniJo.r
ca chipuri ale ratiunilo.r divine. aceasta omul se to.t mai cu
adevarul sau cu Lo.gosul divin, Lo.go.siUl mo.dul o.menesc care
omul aduna sine ratiunile lucrurilo.r. un no.u sens care Lo.gosul Se ino.me-
o.mul se
85. Sflntul Maxim aci caracterul parado.xal al pe de
parte ele reprezinta eliberare a no.astra de trupului a lumii, pe de alta,
fo.losire a trupului a lumii manifestarea virtutilo.r. un triumf al libertatii

SF!NTUL MARTURISITORUL
spune ca de inteIe'ct tin, special, inteIesuriIe celor inteEgibile, virtu-
ti1e, ratiunile sfatului gcne-
Ia1, judecatile, consimtirile, certarile, pornirile. uneIe dintrc e1e sint
pN)jprii numai contemp1atiei cu ll1intea al
I
te1e, ale puterii care ra-
tiunea procura. 86. I.ar daca sfintii pastrat viata 10r ,apa-
ra.ia aoestea, pe drept Cu.v1nt acest barbat mod
cuprinzator, ratiune contell1p1atie, toaIte ratiunile virtutii5i con-
tell1p1atiei concentrate sfinti, prin care, apropiindu-se cu 1nteIegerea
de Dumnezeu intr-o contemp1atie cunoscatoare, intiparit cu chib-
zuinta. chip rationa1 prin virtuti forma dumnezeiasca. a socotit ca
nu e neces,ar sa numeasca. truIpeasca, cunoscind ca. ea nu e
pr.icina ci manifesta, fiind numa,i slujitoarea inteIesurilor
ginduTi10r dUll1'l1ezeie$ti 87.
Ca sa faca vadit ceea ce s-a spus!,>i a1,t 1l10d, spun aei ce ise ocupa
chipall1anuntit ratiunile Iucrurilor noastre ca partea rationala a
sufletululi e pe de parte contell1plativa, pe de a1ta,act.iva contempla-
tiva e ll1inte, OUil1oscind CUll1 sint 1ucruri1e, .iaI aotiva, princhibzuinta.,
caTe ratiunea dreapta a ce10r ce sint de facut. latura con-
temp1ativa nUll1esc minte, iar cea aotiva, ratiune cea dintii, inte1ep-
ciune, cea dea doua, prudentii. Iar daca aceasta e adevarat,
a numit, cum se cuvine, fapta prin cauza, nu Iatiunea manif,estarea
ei ll1ateria1a, indicind deprindeIea care are nimic contrar. Caci con-
tell1p1ativuI staruie adevaruri, chip rational 'cunoscator,
spiritului trup. Trupu! devine un al libertatii depline a spiritului.
aju.ngem !a ,aceasta stare cind ne-am nepasionale ale lucrurilor
sau, cum spune sfintu1 Maxim altadata, sensurile pure a!e lucrurilor, neamestecate
cu patima; sensU'! pur a! femeii, neamestecind el pofta noa,stra trupeasca; sensul
pur al aurulu.i, curatit de lacomia noastra de a-l poseda despre
43-44). Acestea sint ra1iuni puternice adinci; se lasa intunecate de pasiunile
noastre, dar nu ne lasa nici pe stapiniti de patimi. Ele devin puterile sufletului
rational, sau sufletul rational se descopera se pe sine descoperirea
lor.
Const,atam din nou cit de mult vede sfintu! MaXlim implicata puterea ratiu-
nea ratiunile constitutive a!e fi.intej noastre a!e luaurilor, iar pe de
alta parte, cit de mult rat'uniJe constitutive amintite cu ratiunea cognitiva
umana, considerindu-!e pU't.eri a!e ei.
86. inte!ect sfintu.! Maxim inte!ege toata partea 9uperioara a sufletului:
contemplatia, r,atiunea, vointa. Toate actele de teoretica de
organizare practica, de decizii ale de ea. Contemplatia
are pe une!e din e!e, iar ratiunea are specia! puterea discursive $i
intifice sau analitice.
37. Daca ratiunile devin puteri ale raf,iunii actualizate virt,uf,i
daca sensHrile profunde devin puteri a!e contemp!atiei contelnp!atia astfe! !ar-
gita adincita se apropie cu inte!egerea de Dumnezeu, iar ratiunea prime$te
rutiunile !ucrurilor asimilate aotua1izate virtuti intiparirea Logosului divin, cu
drept cuvint sfintu! Grigorie Teologul n-ar mai trebui sa aminteasca mod explicit
de faptuirea virtUJtilor trup. Caci aceasta nu e cauza ci numai mani-
festarea s!ujitoarea intelesurilor ratiunilor aceasta sflntul Maxim
a!Jso!"a sfintul Grigorie de aparenta de
AMBIGUA
109
lupta stradanie, afara de ele sa vada altceva din
cina placerii fata. deadevaruri 88.
I,ar d,aca sa f,acem lucru1 a,eesta a1tfel mai cei ce
s-au exercitat virtute zic ca cei ce
s-au curatit de alipirea la cele d,in afara prin af'ectiu.ne se ocupa inca
cu faptuirea, judecata lor desprIe fiind inca a.mes,tec.ata, sint
oa unili oe nru ,au lepadat afectiunea fata d,e cele schimba-
cioase. Dar cei ce perll'tru cuilmea la care au de Dum-
nezeu afectiune rodit intelegerea ferricirea, fiind
numai spre ei spre Dumnrezeu, faptul ca au sincer
lanturile af,e'ctiunii trupe$ti, s-au instrainat cu tOItul de cele \ale faptuirii
de cele din a.fa'ra cu contempl,atia cu Dumnezeu.
De aceea ei ramill nemailavind afe,c1iu,nea f,ata de cele
externe, dato.rita careiIa cel stapinit de ele afectiu.nese schimba cu
necesitate impotriva firii cu oele externe ce se s,chimba
fire 89. ca cel ce se elibereze de patimir'ea trupeasca
are nevoie de cea mai mare putere spre lepada,area ei, inva1atorul zice :
Deci oricui s-a intimplat ca, strabatind ratiune contemplatie
mate.ri,a trupulacesta - fi.e ca sa se spuna fie acopera-
lnint - sa He cu Dumnezeu oele urmatoare.
11. Cum e trupul nOUI $1
Dar de ce inva1atorul trupul acoperaminrt? Fiindca
ca toata oill:eneasca, rMac,ind de lLa mi$,carea
cea dupa Hre, se sprIe patiml sJmturi spre cele .supu.s,e simtu-
neavind unde ,sa se mil$te alta. odata ce s-a abiHut de la
mi$carea care duce chip firesc catre Oumnezeu 90. a despaTtit
88. Maxinl, amintind ca unii numesc partea superioara a suf1etu1ui par-
tea rationa1a, 'atribuindu-i acesteia doua functiuni: u.na alta practica
sau ca prin cea cu mintea cum sint 1ucrurile, i.ar prin
cea de a doua cu chibzuinta ratiunea dreapta a ceea ce trebuie facut cu
e1e. Pe cea dintii a,ceia II!umesc minte, iar pe cea de a dou,a, ratiunea sens strins i
sau, cea dintii, inte1epciune i iar pe cea de a doua, prudenta. Aceasta termino1ogie
ne a;rata ea ca sfintul Grigor.ie a dreptate sa considere ratiunea contem-
platia ca mij10ace de ina1tare spre Dumnezeu, caci prin ratj,une contemp1atie a
dicat ca cauza faIptuirea. Prin ele staruie placerea
fata de e1e nedindu-i ocazia sa atras de lucruri sa lu,pte ca sa se desprinda de
atracfi,a 10r.
89. Sfintul Maxim aplica aci cunoscuta impartire a spiritual faza
practica faza Cei aflati faza practica sint .inca
ca unii ce nuau 1epadat cu totul afectiunea fata de 1ucruri1e simtirile schj.mba-
cioase. cei af1ati faza tiind cufuil1Jdati cu totul cunoa-
ratiunj]or 10r, a spiri.tului propriu a1 lui Dumnezeu, au
aceasta stare, afectiune fata de imprejurarile schimbacioase din
afara. Omul schimbacios contrar spiritului sau, asemenea materiei schimba-
c;oase prin fire, cind este prea de aceasta. Se cere sa se strabata n.umai trupu1
,acesta" supus nu trupul generaJ.
90. Mereu afirma sfint<UI Maxim ca spre Dumnezeu a sufletului e
:area cea dupa fire. Ea decit schimbarea contrara firii lui.
110
SFINTUI, lIiARTURisITORUL
trupul paHma simturHor, pe amindoua acestea,
numirea de nou.r lacoperamint, ca Hind aletrupului insufletit. Caci
nour este, pentru partea conducatoare a sufletului 91, patima Itrupeasca
ce intwIJJeca, acoperamint es't'e slenzatiilor ca,re leaga
de supr1afetele lucrurJ:lor sensibHe imp[edi:ca 'trecerea lui la
cele inte1igibile. acestea, ni.tind de bunatatile ThaJtu.rale 92, IIlltoar-
ce spre lucrurile sensibile toata lucrarea sa, nascocind acestea minii,
placeri necuvenIi:te 93.
12. Cum se na<;te pldcerea.
Cac,i toata placer'ea pentru cele oprite se d,jntr-o pasiune fata
de cev,a se.nsiibH, mijlQIci.rea luc.rarii simturilor. FHndca placerea nu
este altceva decit modelate organul simtului
vreun luc.ru senisibil, sau madal luaarii simturilor dete.rminat de
pofta nerationala. Caci poftaadaugata lasenzatie se transforma pla-
cere, imprimind forma, senzatia mi$cata de pofta
placere.a cind atinge lucrul sensibil 94. Cunoscind deci sfintii ca sufletul
mijlocirea Itrupului, contrar spre cele sensibile,
imbraca forma paminteasca,au intelesca e mai bine ca m.ij1ocirea
suHetulu,j ce se mi,$,ca potrivit firii spre Dumnezeu sa-$iapr,opie dupa
cuviinta trupul de Dumnezeu, infrumusetindu-l deprinderea
virtuti, atit cH se poate,cu infati$ari dumnezeie$ti 95.
91. vorba de minte.
92. Bunatatile sint bunatatile naturale ale s.u.fletului. Viata cu
nu e viata suprapusa naturii .umane, ai vi,ata ceruta de aceasta.
93. inseamna intoarcere nefireasca, rasturnare (d. ex. se intoarce
caruta cu rotile sus); de aceea e !,ii alterare, distrugere. Sufletul intorcindu-!,ii,
contrar firii, toata lucrarea spre cele sensi,bile, rastoarna aceasta, desfigu-
reaza, nascocind minii, fapte !,ii placeri Acestea se prodUJc forme aHe-
rate violente ale DesHgurarea aceasta a nu se opune afirmarii sfintului
Maxim ca firea persista orice imprejurare, caci !,iio fire alterata tot fire omeneasca
ramine.
94. la senzatie, ca pura lucrare perceptiva, pina la placere, nu e decit un
pas. Caci dupa p.r.ima definitie, placerea nu e decit forma a senzatiei, a perceptiei
cu simturile, carei,a un luc;ru perceput ii da patima forma' persistenta. Placerea
gUJstar.ii nu e decit gustare, careia un lucru gustat cu patima ii da forma intarita,
calitate anumita, carea,cel lucru modeleaza intr-un anumit fel.
doua definitie a placerii nu difera mult de cea dintii. Dupa aceasta, placerea
e mod al senzatiei la care s-a adaugat pofta, ceea ce e cam lucru cu:
a senzatiei insotita de patima. Elementul nou care intervine aceasta defi-
nitie e precizarea patimei ca pofta. Placerea e un mod al senzatiei (al lucrarii sim-
turilor), determinata de irationala.
ReZ'UlIlind, placerea se produce astfel: un lucru perceput prin senzatie produce
pofta; pofta senzatia spre !ucrul respectiv cind lncrul respectiv este atins,
se placerea.
95. cum sufletu! ia un chip pamintesc prin mijlocirea
sau prin senzatii spre cele din afara, tot Il!,ia trupuI, fiind prin mijlo-
cirea spre el, se face straveziu pen-
tru Dumnezeu. Pr,in placerea mijlocita de trup se imprima pamintescul suflet,
virtutile mijlocite trupului de suflet se imprima trup spirituIalHatea divina.
AMBIGUA
111
13. Cum $1 c'ite slnt sufJetului.
Luminati de har, sfintii au cunoscut ca sufletul aretrei gene-
rale, ,adunate intr-una : Cea dupa minte, cea dupa Tatiune, ,oe:e. dupa sim-
tire. Cea dintii e cu neputinta de ti1cuJ.rt ; sufletul
chip neinteles, jurul Dumnezeu, nu-L in
nici un fel, din Inimic din cele create, pentru faptul ca intrece toate.
doua determina dupa cauza pe Cel necunoscut; aceasta sufletul,
chip Hre.s'c, aduna Lucrare ca pe
natur,ale ale Celui ,cunoscut numaidupa oauza, ratiuni ce actio-
neIaza asupra lui oa pUiteri mode1atoare. J,ar ia t.reiae
ea suf1etul,at<ingind cele din ,afara,aduna la sine, ca din sim-
boluri, ratiunHe ce10r vazut'e 96. Prinacestea au strabatuit cu maretie,
folosind m.odu1adevar,a,t de ,a,l celei dupa f,ire,
veacul de fata al ostenelilor. Simtirea, care a retinut numai ratiunile
ale oelor sensJbi1e,au ridicat-os[mplu, mijlocil'ea ra-
tiunii, la minte; ratiunea, ,oarea adunat ratiunile lucrurilor, au unit-o,
chibzui,ala runi,ca, sJmpHi neimpartita, cu iIar
care s-a izbavit purificare de jurul tuturor lucrurilor, ba
s-a chiIar de lucrareIa fireasca din ea au
adus-o lu,j DumII1lez'eu. Adunindu-se ,a,sHel intr'egime la Dumnezeu, s-:au
invrednicit se intregi cu Dumnezeu intreg, Duh, purtind,
pe cH este cu putinta oamenilor, intregul chip al Celu,j atragind
de mu1t dumnezei,asca, pecit de mu1t er,au ei,
s-au cu Dumnezeu, ,d,aca este ingadUJit sa se spuna aJstfe1
97
Caci se
96. Cei progresati observa ei trei ale sufletului: una
minte; alta, prin rati'une; a prin simtire. Dar ei, acestea sint
concentrate intr-una. Caci simtire a fost incadrata prin
ratiurne aceasta, prin minte. Bazata pe ultimele doua, mintea se ridica
la superioara de Dumnezeu. mintii e cunoaJ?tere indefinibila,
mi.!i presus de cunoa$tere, care poate numita necunoa$tere sau apofatica. Caci
mintea, jurul Jui Dumnezeu, renunta de a-L defini aitribute impru-
mutate de la celeJaJte, avind experienta intensa simpla a Celui ce e mai presus
de toate cele create. sfintul Maxim mi$care aceasta experiere inde-
finibila a lui Dumnezeu.
Mi$carea ratiune pe Dumnezeu cel necunoscut calitate de
cauza. aceasta sufletul face evidente sie-$i printr-o $tiin-
tifica ratiunile Celui cunoscut numai calitatea de cauza. Ele sint suflet cum
e ochi aeru'l plamini. Sufletul lumea au ratiunile acestea mod
solidar; ele asupra mode,Jindu-l ducindu-l la virtuti.
Dar de$i ele modeleaza sufletul, sau sufletul se mi$ca baza mod firesc
spre cunoa$terea Dumnezeu, totU$i sutletul trebu,ie sa faca de pentru
ca lucrare u.rmarita cu sa le impuna sie sa actualizeze deplin
mod sanatos acti,unea lor fonnatoare, virtuti. Prinaceste,a intipare$te sine
modelul dumnezeiesc.
97. Se descrie modul care sfintii au ridicat lucrarea simturi10r ratiune
la intuitia intelesurilor duhovnice$tiale celor senstbile minte le-au unificat
intr-un unitar cu ratiunile celor existente. ,lntrucit ratiunea a pus lu-
cra,re virtutiaceste ratiuni, ea a devenit unitara imprimata
FUnta sa de aceasta dobtndit capacitatea
112
SFINTUL MARTURISITORUL
zice ca Dumnezeu omul sint unul altuia modele 98. de mult
S-a facut Dumnezeu Olnului om pentru iubirea de oameni, pe clt de mult
omul, intarit iubifoe, s-a putut indumnezei pe sine, lui Dumnezeu;
de mult ,a fost IapH omul minte de Dumnezeusp.re
pe cit de mu.lt omul a ,aratat pe Dumnezeu, Cel fire nevazut,
prin 99.
unei intuitii experieri simple a lu'i Dumnezeu minte, du,pa ce aceasta s-a pu-
rificat de orice preocu,pare de a lucrurilor, ba chiar de preocu,parea cu-
noa!;>terii de sine. Dar intuitia .saru ,experienta aceasta este timp unire cu
Dumnezeu ei se stravede Dumnezeu, caci au realiz,at unirea, cu L-au facut
aratat prin virtuti.
98. Dumnezeu es'te mode1ul a1 caru,i chip s-a facut omu1 devenit sHnt iar omu1
devenit sfint este modelul drupa c,are S-a Dumnezeu.
Ideea ca Du'mnezeu omul sint mode1e a facut pe S. Bulgacov
Berdiaev sa spulIla ca om'ul este dumnez,eu creat, iar dumnezeirea este uma-
nitatea eterna. Expresi.a ca Du,mnezeu earhetipul, mode1ul, paradigm'a omului e
nuita. Dar expresi,a ca omul e pa,radigma a 1ui Dumnezeu suna deosebH de indraz-
net. Expresia aceasta nu e numai tauto1ogie a ce1ei dintii, caci atunci ll-ar fi fost
repet<ata. Omul e un model ,a1 lui numnezeu nu numai intrucit e chip Lui, deci
Intrucit arata ca Dumnezeu are ceva asemanator omu1u,j, ci, dupa exp1icarea ce-o da
sfintul Maxim eaare un inte1es simetric prima. Durnnezeu Se face
asemenea omului, Se face om, imitind pe om, dar pe omu1 fara de pacat, lu!ind pe
om ca model. preoum omul pacatul virtute se face du.rnnezeu, luind de
model pe Dumnezeu. Aceasta arata ca e posibilitate Dumnezeu de a Se face om,
din iubi,re de oameni, pastrind aceasta iu.bire, precum e om de a se
face Dumnezeu har, din iubire, deci prin virtute. a Dumnezeu
pentru inomenire ca'pacitate a omului indumnezeire. Desig,ur, pentru ca
Dumnezeu are cap,acitate de a Se filce om, are omul cilpacitate de a se face
dumnezeu. Nu numai omul se ina}ta, ci Dumnezeu Se coboara 1a om. Binswanger
au vorbit de primire a chipu1ui ce1 ce
99. Vezi aceasta ca,p. 7, P.G. 91, 1084. Du;m,nezeu Se face om omu'lui,
sensul ca numai Se face accesibil omului, vine maximaapropiere de om.
Iar omul se face indumnezeit Dumnezeu pentru ca numai ,aj:u.nge e1
maxima apropiere de Dumnezeu. Precum iubirea Dumnezeu de om produce
menirea Lui ca max,ima apropiere de om, iubirea omului ,de ,o.umnezeu produce
omului ca maxima apropiere a 1ui de Dar ca
Dumnezeu Se face omului omadevarat, fara de pacaIt, umanitate, se
omu1 pentru ca omul se Ipoate indumnezei, Dumnezeu Se
Cind aceasta nu ne gindim numa:i la ,inomenirea lui
dumnezeirea omului persoana 1ui Hristos, ci la inomenirea indumnezeirea ce se
poa,te realiza cu fiecare, re1atia de comuniune cu pornind de 1a Hristos.
Se produce trecere de la unu1 1a altul, ca 'intre vasele comunicante. Aici se pre-
cizeaza modul indumnezeirii afirmat
Omu1 e indumnezeit sau ridicat la indumnezeire rapirea mintii lui 1a
a lui Dumnezeu traducerea latina din e la ne-
ad jncogniturn), iar Se face om acestuia. Omul
vtrtuos da un chip vazut lui virtutile sint trasaturile vazute a1e 1ui Dum-
Iar omu,l se umple de 1umina care seproiec-
teaza asu,pra 1ui de observat ca, pe aratarea 1ui Dumnezeu
virtuti e data ca opera a omu1ui, ca reprezinta aportul 1ui co1aborarea
cu harul, directa a e prezentata ca un rod a1 omului
de catre Dumnezeu, ca un act a1 1ui Dumnezeu. Dar este proportie virtuti
Dumnezeu rasarita e1e invers, intre lui
Cit de Se arata Dumnezeu virtutile omu1ui, aHt
de e omul. efortu1 prealabil a1 omului de dobindire a vir-
tuti10r sau de inomenire ,a lui Dumnezeu, nu poate avea 10c ra.pirea 1a
rea 1a experierea 1ui Dumnezeu. nou e afirm,ata valoarea
umane, chiar a ace1eia prin simturi, chiar a aceleia care se manifesta faptele bune
trup.
AMBIGUA
113
Datorita acest'ei filosofii aflatoare ratiune contemplatie,
care se innobileaza mod necesar firea trupului, sfintii, fiind
chip de drIagostea lui DumI1Jezeu, ,au Dumnezeu cu
vredniIcie pnin s,emnele natur,aIle ale ceIlor imprimIcute
ei, s'trabatind trup lume. Caci vazindu-le p'e aoestea cu-
prins,e un,a alta, lumea in trup natura, lume simtire,
di!n ele, comuniIoarea de la un,a l,a Ialta,
a propriIe1tatii apoi vazind ca nici una din 'ele, ratiunea
pr,oprie, nu e libera de marginire, au socoti.t lucru sa lase nemu-
rirea sa se piIaTda nelncetata a sa s'e altereze$i sa
s,e margin1eaisca impre'l.1lla cu cele tarmurite. De acee,a s-au
legat pe ei, chip cu neputinta de dezlega:t, de Dumnezeu cel
mai pI1eSUS de toa,ta neoedind nicideOUln
atractiilor lumii$i trupului. Iar aceasta este plinirea a toata virtutea
ba tinia fina1a 100.
chiar d,aca sfintiiau fos,t uneori spre vederea lucrurilor,
n-au fost sa le priveasca sa le cunoa,slca m.od pe
acelea insele, chip material, ca ci ca sa laude chip felurit pe
Dumnezeu, Care este Se ,arata printoate toate, adune
multa putere de minunare$i pricina de slavoslovie 101. Caci primind dc
la Dumnezeu un suflet oare are minte, T!atiune - adica, pe
100. de semnele ale de virtuti,
fiind raniti fire de dragostea luIi Dumnezeu., s-au ridica't la Dumnezeu, straba-
tind trup lume. Acestea de altfel se cuprind una alta. Lumea se
cuprjnde trup cuprinde trupul natura ei, trupu1 cuIprinde lumea se simte
cuprins lume lucrarea simturilor. Lumea trupuI sint impletite. De aceea
sfintii, vazind ca a se ocupa numai de trup inseamna a ramine lipiti de lume, apoi vazind
ca atit trupuI cit !umea sint fire marginite,au socotit !ucru lase
neincetata a sufletu!ui repetinduse cadrul ce!o, marginlte, iar nemurire.a,
pierduta ce!e stricacioase. Caci aceasta corupe nemurirea dor-
nica sa treaca mereu l,a altele insetate ultima instanta de un obiectiv inalterabil
inf,init. Sufletul de care nu are un obiectiv cerin-
tei ei, de necorespondenta setea infinita a obiectivele ei finite iar
capacitatea de nemurire a suHetu!ui trebuie sa aiba de asemenea un obiectiv comen-
sU!rabil infdnite a lui, corespunzatoare nemuririi. Caci nemuTirea e data nu
ca statica, ci ca baza pentru infinita, satisfacuta numai de un
infinit ca,re, nemurirea nemarginirea lui, satisface nemurirea sufletu!ui
trebuinta de aceasta orientare ferma spre Dumnezeu cel
netrecator, imbinata cu necedarea la ispite!e !umii ale trupului, trecatOoare
firea sta plinirea v,j,rtutii a adeviilrate, care setea ei infinita
num,ai DUlnnezeu ce! norma continutu! cores-
punzator. Dar nu inseamna dezlipire de trup, ci innobilare a trupului.
Cilci trup se manifesta virtutea.
101. TrupuI lumea sint biruite, dar nu parasite, ci folosite pozitiv acest
trupul, facut el, nu numai pentru ca el legatura cu lumea
se virtutea, ci pentru ca el, cei curati urca spre lui
Dumnezeu. Caci ei incep sa cunoasca pe Dumnezeu din 1ucru,rile vazute trup.
Dar scopul acesta il rea1izeaza intrucit nu se opresc vederea lor la su.prafata lu-
crurilor, ci trec la Du,mnezeu, Care Se arata ele bogatia multipla a gindirii
puterii Sale.
8 - Sfintu1 Max!m MArturlsltoru1
14 SF!NTUL MARTUR1SITORUL
linga simtire1a intelegatoare, pe lace,as,ta sensibHa, precum pe linga
ratiu!nea launtI1i'ca pe cea j,ar pe linga minrtea intelegatoare
pe ce,a patimitoare pe care numesc animaluluI de a
primichipuri, potrivit carei,a animale se cunosc unele pe
altel'e, ne pe locurHe ce le-au strabatrut; 1egatura cu
care s,ta cum creri cunoscatori inacestea,care e un organ
de a chipurilor - au socotit ca lucrarile acestora se cuvine
sa le inchine ci lui Dumnezeu care li le-adat, pentru Care
din Care sint 102.
Caci ei aiU pe cH estecu putinta din privir'ela cu
lucrurilor, ca trei sint scopurile generale spreca.re a
facut Dumnezeu toate; caci pe noi ne-a adus la exist'enta sprea fi, a fi
bine, a fi bine ca cele doua l,a capete atirna
numai ,de Dumnezeu oalitate de c,auza, iar celalalt de la mijloc atirna
de libera hatarire mil$Care ,a noastra, da celor de la
capete putinta dea se mod propriu ale omului; 'caci
el, numirea se de inteles, neavind acel bine unit cu ele.
102. Sufletul are minte, ratiune simtire. Fiecare din acestea are functie cog-
nitiva indoita. Simtirea are functie inteIegatoare una sensibila. Sfintul Grigorie
de Nyssa Dia,doh al Foticeii a,u vorbit de simtire a nlintii" (Diadoh, Cuvlnt as-
ceijc, cap. 31. 32, 36 etc.). Aceastra e simtire a prezentei Iui Dumnezeu s,au a il'ealita-
tilor spirituaIe. Sfintul Maxim aci de senzatie inteIegatoare care sesizeaza
intregul, producator de senzatii. Ratiunea pe de prarte un Iucru, pe de
alta, il exprima. Produsul exprimat al r,atiunii este exterior; produsUl ne-
exprimat este cuvintul 'interior. De ,aceea grecii au nume pentru ratiune cu-
amindoua sensurile Iogosul Ieaga creatU!rile, ,ad,ica lucruri1e per-
soaneIe. Mintea are functie inteIegatoare, prin c'are sesizeaza modac:tiv reali-
tate, alta patimitoare, careia 'se impune realitate fara nici contributie activa
a ei. Sfintul Maxim ca aceasta functie pasiva carei'a se impun reaIitatile
concrete oau fara sa inteleaga Caci ,acestea nu primesc
senzatii, ci intregurile care se din lnmanuncheri de senzatii. Aceasta
functie pasiva a mintii sta legatura cu Iucrarea simturilot, prin care functia pasiva
a mintii sesiizeaza im'aginile.
Toate aceste functii sfintii le-au dedicat Iui Dumnezeu. De aceea sfintul Grigorie
I'aIama afirma ca pe Tabor sfintii apostoli au sesizat cu ochii lumina dum-
nezeiasca mai presus de fire (,simtirea lntelegatoare). decIara: nu am
vatat ca nepatimirea consta mortificarea partii patimitorare, ci mutra'rea ei de
la cele maj rele, Ia ceIe mai bune. Liber de patimi este cel ce a lepadat obiceiurile
rele s-a imbogatitiI!l cele bune, cel care-i supune partii cugetatoare a sufIetuIui
partea irascibila poftitoare, care impreuna formeaza partea patimitoare, dupa cum
cei sU!pun partea cugetatoare, ceIei pasionale. pofta trebuie sa impIan-
tam iubirea, partea irascibila, rabdarea (Cuvlnt despre isiha$ti, doilea din cele
posterioare. Despre rugdciune, Tou ed. Hristu,
526). Iar functia patimitoa,re dedicata Iui Dumnezeu experiaza prezenta lui Dum-
nezeu dincolo de orice efort de inteIegere. Deci, aceste doua functii pot colabora nu
numai relatiile lor cu Iucrurile, ci cu Dumnezeu. Mintea sesizeaza prezenta lui
Dumnezeu, dincolo de efort, chiar atunci cind aceasta prezenta se manifesta prin
ceva vazut, cum ,a fost lumina ce iradia din trupul Domnului pe Tabor.
Desigur, aceasta ridicare a functiilor se produce prin Iucrarea haruIui.
Aceasta pUlnere din nou in relief a vaIorii trupului, caJ'e uItimul temei ln-
vierea lui Hristos, e totalcontrara cooceptiei origeniste, dupa care trupul nu are decit
functie provizorie, de pedeapsa pentru pacatuI sufletului, starea sa pre'-
existenta.
AMBIGUA
115
Invi:itind ei aIcestea, ,au inte1es ca nu pot dobindi pazi ei altfel ade-
varul din cele de capete, ca produsul ,a fi bine care e implicat
IUll mijloc incele de oarpeIte, decit prin neincet,artIa spre Dum-
nezeu 103. cu r,atiune,a oea dupa fire,
vazMo,a,re a suf1etu,lui oarecare mod ca nu :trebuie .sa se
fo,lose,aisca chip de lucrarile unnare a Sitri,caciunii
ce$i-a pus chip pe puterile naturale prin modul
in:trebuintari ,a 1o,r, cerind a.ceasta, S-,&U invatalt sa
se 1as'e fara ,ab,ClJteI1e, dupa

cela cuvenita ,a spre Cauza


ei, ca, de unde i1au simplu pe ,a fi sa pr.imeasca cindv,a,
pe un ,a,daos, pe ,a ficu ,adevarat 104. Caci ce
i-ar spus poate cugetind ei oelui care,
cauzlasIa oeea ae s-ar lnsu$i s,au
sprealtoeva decit spre Dumnez,eu, odata ce nU-$i poateadauga sie$i de
103. Existenta existenta sint exclusiv daruri ale lui Dumnezeu. Existen-
1.a buna depinde insa de liberul arbitru de noastra. Dar abia existenta buna
noastra buna asigura Iar existenta buna libertate e im-
plicata darul initial al existentei sustine pe aceasta. Deci intr-un fel binele e
implicat existenta darui'ta de DUffillezeu. Dar mentinerea consolidarea existentei
pentru depinde de activarea binelui pus initial ea, prin libertatea noa,stra.
mijloc se arata se consolideaza ceea ce e capete. Daca nu se arlata mijloc
binele, existenta ca dar initial nu se mai mentine integral se rateaza existenta
nica. Libertatea de la mijloc reveleaza melJtine binele impHoat existenta ca in-
ceput asigura binele implicat existenta ve:?nica. Mijlocul sa,u noastra
libera are importanta hotaritoare pentru revelarea mentinerea darului de la
ceput $i asigurarea celui de la sfir$it. Viata paminteasca capata astfel un rol pozi-
conceptia sfintului Maxim. Ea creeaza oarecum binele nostru ve$nic. Bi-
nele din capetele ei se mentine, se arata 5'au se asigura binele de la mijloc.
Propriu-zis, de-abi,a prin mi.:?carea spre Dumnezeu din viata paminteasca se reve-
continu1jll adevarat al existen1.ei ca bine darui1 initial $i se asigura se creea-
za continutul" eide la ca bine etern. ViIata paminteasca dependenta de voia
omului are cea mai decisiva importanta. poz.itiva a paminte$.ti,
cind e mi$care spre Dumnezeu, sta aceea ca de ea depinde binele nostru etern.
(W. Pannenberg, Der Gott der Hoiinung, Theolo-
gie, 1979, 387 urm.).
104. Aci eterna se nume$te existenta adevarata, nume ce se d1i de re-
gula lui Dumnezeu. Ea e deci pe de parte imparta$ire de DUffillezeu, pe de aita, e
tinta spre aarre aspira firea insa$i. 1ntrucit se prime$te de la Dumneze:u, de unde s-a
pr,imit existenta, e ca un adaos dar intrucit firea insa$i il duce pe om
spre ea, caz ca folose:?te puterile ei mod necontrar ea nu e numtai un adaos
exterior, ci un rezuHa,t comun al darului dUffillezeiesc al firii umane.
Vedem iara$i legatura dintre bine existenta. Cine lucreaza bine viata se
consolideaza existenta, adica ei, dar intrucit prin bine ea
sa se pururea spre Dumnezeu ,!?i jurul lui Dumnezeu, aceasta s,e im-
din ve:?nic de exis,tenta Lui. Dar spre focarul ve$niciei exis-
tentei e mi:?carea firii sau ratiunii ei, care a pr,imit tot de la Dumnezeu ca
de la izvorul existentei, odata cu aducerea ei existenta impulsul spre
ca focarul ve$niciei existente. Numai 'Oel ce a dat fapturH eJcistenta poate sa-i dea
eternitatea existen tei.
arein acest pasagiu doua: pe de parte ea e temelia
pe de allta, un organ ,de cunoa$tere. Ce1 ce bine sau se mi$ca spre Dumne-
zeu lucreaza conform cu ratiunea amindoua aceste senSIUIIi ale ei. Ratiunea ca te-
me1ie a firii striga, cere sa se lucreze conform R,atiunea ca organ de
e putere a sufletului care vede incotro tinde sa se mi:?te firea aude SI1:rigarea
care acea,sta cere sa fie condusa directia conforma ei.
116
SFINTUL MARTURISITORUL
la sau de laaHoeva afara de Dumnezeu nimic la ratiune'a ex,is,ten-
tei ? 105 De invatat ca lor sa ou,gete num,ai la Dum-
la virtutile sa caute chip necunoscut numai spre s'lava
negraitaa ratiune:a sa se f,a,ca talmacitoare laudatoa,re
a celor int'elese sa chip drept care unesc cu
iarsimtirea, irnnobila1a prin ratiune, cunoscirnd chi,purile dife-
riItelor dIin univers, sa vesteasca pe cH eou putinta su-
fletului, ratiunile din lucruri. Astfel, cirmuind prin minte inte-
suf1etul ca pe corabie, au strabatut cu talpi neud.a,te c,alea
flui.da vi'etii, care poarta pe om mereu alta directie
inunda simtirea 106.
14. duhovniceascii trecerii lui Moise prin mare.
Poa,te acel mare Moise, despartind, sau, ca sa zic mai bine,
inlaturind cu lovitura ratiunii a:totputernice, al carei era poate
toiagul, ,amagirea ce'lor senIsibile, ca pe Illare, a oferit ce se
spre pamintul de dedesubt, intarit
,a arata,t ca firea ce oade sub simturi poaIte fi
bi,ne cu,pr,insa de r,atiunea dreapta, u$or de calca:t de s'tra-
batut de viata impodobita cu virtuti, nici pen-
tru cei ce strabat astfel din pornirea apelor despartite ce se agita din
amindoua parti,le care mai inainte .acopereau. Caci desparrtirea lape-
105. spre ca spre propria cauza, nu maJi poate merge indi:iIat,
aceas'ta ar insemna sa se opreasca din Ea trebuie sa nlearga spre cauza sa
ca spre tinta finala, deci spre Cel ce are sa-i dea existenta. Corespunzator
cu 'aceasta, fapturii este ea prin care se dezvol-
ta, prin care inainteaza mai multa existenta. Dumnezeu a voit ca faptura sa aiba
ea ocontributie la dobindirea plusului etern infinit de existenta din Faptura
care s-ar spre sine sau spre ceva nlarginit nu ar inainta insa 'in ex'stenta
eterna, caci sporul infinit existenta deci existenta nu-i poate veni decit
de la izvorul cel nemarginit lal existentei toate gradele.Caci fiecare 'faptura are
un sens sau temelie a existentei. Dar infinit si etern nu le poate
veni d,ecit de lla Dumnezeu, Care sint sensuI1ile tuturor faptur:ilor.
106. Mintea sfintilor cugeta la Uumnezeu la virtutile intuie$te slava
Lui. lui Dumnezeu sint Vil1tuti, pentl1u ca sint expresii ale Binelui ale
puterii spirituale. Sfintii cugeta la ele, pentru a le imita. Slava lui Dumnezeu e
nedespartita de ele. Cautind spre slava Lui, ei se de ea, prin vir-
10r, care imita pe Dumnezeu.
Ratiunea are aci sensul organu1ui de exprimare de Iaud:are a celor intelese de
lninte i dar ea dre functia de a stabili modurile de comportare prin care omul
virtutile lui Dunlnezeu ajunge la inlparta$irea de slava Lui. Ratiunile
Iucruri sint scoiase ivealii simturile innobilaJte ,sau purificate de ratiune. Ra-
t1U'nile lucrurilor cunoscute cu ajutorul unei sensibililtati purificate pofte S2 mani-
festa puterile lucrarile din univers. demersul lor nemijlocit \imtnrile le sesi-
zeaza pe acestea. Numai ratiunea activlnd simturi distinge ratiunile concretizate
puteri lucruri1epe care le infaptuie$te ,pr,iill puteri luaa.ri,
care lucreaza prin acele pIuteri lucrari asupra al,tor lucruri asupra persoanelor.
Sfintul Maxim MaI'lurisitorul arata prin 'aceasta ca mintea ratiunea nu sint despar-
tite de sensibilitatea care nu exista fara trup. Sensibil1ta,tea care are ca organ trupul
astfel importanta ei pozHiva, contrar origenismului origenis-
te a textului sfintului Grigorie de iNazianz, din acest mare capitol.
AMBIGUA 117
marJi gindHe printr-o ratiune mai inalta inseamna des.face.rea pati-
milor - ce se virtutilor, 1ipsire covin;il.re - dirn te.satura
ce le leIaga intre ele, d,esf,aoere pe car,e pricirnuie$.te cind le
din inima le ingaduie sa Se une.asca ]ntre ele cei ce
inainteaza cu sirgninta spr,e DUlllneZeU 107.
15. T11cuirea duhovniceasca urcarjj lui Mojse pe munte.
Tot astfel, urmind Dumrnezeu care-l chema r,jdicindu-se peste
toa.te cele de ai,cI, a intra,t intunerlcul undeera Dumnezeu, adica
cea fara forma, nevazuta netrupeasca, cu
de orice legatnra a1tc'ev:a afa.ra de Dumnezeu 108. af,lirndu-se
cH era cu pu1:irnta fiifiii sa se de ea,
ca pe cununa vrednica de urcar,e,
care inoeputul firii,
nicindn-:;;i chip:;;i pilda a virtutilor pe Dumnezen mod,e1indu-se
frumos dupa ca scrisoare care pastreaza imLtatiaarhetipului,
coboara de munte aratind, insemnat pe fata sa, celorlalti semeni
harul care s-a imparta:;;it, ,oferindu-se:;;i cu im-
bel:;;ug.a.re ca ce s-a iTltiparit de ,c'hipul dumnezeiesc 109. se arata
107. Sfinltul Maxim da. pe Moise ca exemplu al astfel de sfint care destace
ratiunea cunosca.toare, ca toiag, apele patimilor care leaga pe om de
supraf\ata lucrurilor nestatornice, scotind iveala tcrenul solid lal 10r con-
stitutive prin care se poate inainta spre 'Dumnezeu, ca spre tara fagaduintei. Lucrurilc
sint astfel de ape, cind ne lipim de e!e patimi, sau patimile se nJasc ca ni5te ape
nestaltornice, alipirea Jloastra. de aceste lucruri. Cind se faoe ra-
(iunea, se descopera fc1ta terenul solid al ratiunilor lucrurilor sau chipu! pur lal
1ucrurilor, chia.r simtllriJe stapinite de ratiune.
Patimile se opun virtutilor prin lipsire sau IJrapiistiile umfla-
ri1e adica 1ipsa cle barbatie de speranta, sau prea marea incre-
dere in5ine, adica lipsa smereniei a ajutorului 1ui Dumnezeu.
forll1eaza astfel de nesigura, cind sint inlretEsute
tot care acopera toata noastra toata lumea vazuta, cind m.ai e
nici lumea vazuta, nici parcela de puritate, nici
rarare rle teren cJare sa ne putem salva. De aceea, prim'l! lucru pe care tre-
))uje sa-1 facE'll1 este sa deznodall1 l1odurj]e care legate patimile
s5 le s-ingu!l3rizam. De cxemp1u, neintretinuta
de desfrinare sau de mindrie incepe sa s!abeasca.
103. Inca Aristotel a sustinut ca orice lucru da forma mintii. Daca
mintea se inaltii 1a contell1pllarea Damnezeu ce] nemarginit, parasind cu
orice lucTn ea se mai modeleaza dupa nici chip ci tralie$te sim-
scntimentu! prezentei a Dumnezeu. Astfel. dupa sfintu! Maxim,
l1ericul divin are caracter nu iunul negativ, de5i e vietnire nevazut
netulbura,ta de pilda de depa5ire a formelor avCim i'n ,c'OmUl1iUlllea
Cll orice persoana.
109. Caracteru! pozitiv al intunericului divin care intra Moise orice sfint)
il arata sfintul Maxim afirmarea ca ace! Jntuneric, sau acea stare fara
forma a m.in1ii, el care timpu! devenirea, sIau de
incepntnl nn mai lare ei. Tot nota a acestei
sta.ri este ca ea sufletul se virtuti, de Dumnezeu aflindu-se
intima comuniune cu Aceasta putem intelege daca tinem seama de faptu! ca
yjrtutile sint deprinderi contrare stringerii egoiste in$ine e!e sint imbrati$ari
generoase ale tuturor. Cil1e es,te mai prezent toate mai sustinZltor al tuturor
118
SFINTUL MARTURISITORUL
facind aceas,ta, faptul ca poporului despr,e ceIe ce a
vazut a IauziIt ca Ia.sa i[1 scris tainele lui Dumnezeu celO1r de el
ca pe zestre data de Dumnezeu.
16. 711cuirea a conducerii lui Iisus, a trecerii
Iordanului $1 a cele1 de a doua td1er1-1mprejur, de cu
cutJte de
Iisus, Moise - ca sa treo peste multe din cele istorisiite
despre el, din pricina multimii -, care poporul, povatuit
multe chipuri spre bun,a pustie, dupa lui Moise
munte, 11 chipu1 ciudat taler.ii imprejur cu ,cutite de
ii tr,ece p'e toti, neu,dati, prin lordanti'l u-soa,t, cu chivotul dum-
nezeiesc inainte,indica pe Cuvintul-Mintuitor anuntat prin el oa chip.
Acesta,dupa poruncilor din lege, ce ,s-a intimplat pe inal-
timea inte}eg,eTiHor, I,sr,aeIuIui ,a,devarat vaza.tor-
de-Dumnezeu, tai,e-imprejur toa,ta intinaaiunea trupului cu
cuvintul 'atotascutit al 11 d,e ,toata iIspitirea
ce10r ce-latita la 11 treoe p'este firea curgatoare ,a timpului a
celo.r sprestare.a oelor avind Tiidicata pe umerii
v,irtutilor oapabila de tainele 110.
17. !ntelesul duhovnicesc Ierihonului $1 celor $apte lncon-
chivotului, trlmb1tei $1 anatemei.
apoi inconjurari$itot ,atitea trImbitarIi, im-
preunalte cu striga.rea tainica, cetatea Ierihonului, s.ocotita Ca fiind greu
de cuce.ri,t, s,an de rJJecuceri1, ,a tainic pe Cuvint Ial lui
Dumnezeu ca birui,toral Iumii$i al veacului minte
r,ati11Il!e, ,adica virtuti ,a1 car.or e.rau chivotul
trimbitele. Caci celor ce-I urmeaza Lui le arata veacul sensibil ca fiind
'UJ$or de cucerit de darimat neavind intre bunMatiIe nimLc
stare ,sa faca pIacer'e inbito.rHor de cele fiindimp.r'eunat
decit Dumnezeu? masura care ne mai stringem noi ci ne largim
Dumnezeu prin comuniunea cu Iadica masura care ne mai Ingustam
forme defini,te, le imbrati1?am pe toate, dupa pilda lui Dumnezeu impreuna cu
adica dobi!1Jdim virtutile. Se conoiliaza aci structurile iubirii cu infini:tat.ea nein-
gusta,ta de egoism "forme (Sf. Grigorie Pa1ama, Cuv. /riada pos/., Filoc. rom.
340).
110. Cei ridicati la inaltimea de Dumnezeu prin traire se afla intr-o
stare asemanatoare ingerilor Dar nu sensul ca ar fi lepadat trupurile,
ci s,ensul c,a traiesc trup cu curatia ingerilor. Caci tainelor dumneze-
poant'11 umerii virtutilor, adica pe umerii deprinderilor iubirii de
Dumnezeu de semeni, care se potdobindi decit trup se inscriu
s-au rididat peste curgere.a timpului ca care I1JU mai traiesc nestatornicia curga-
toare a timpului, ci ramin Dumnezeu virtuti tot cursul timpului.
dobindesc aceasta stare Cuvintul facut om fara de pacat.
AMBIGUA
119
cu ,CU s,tricacJumea pri,cinuHor de mlll11
'
e diUmnezei,a.sca 111.
Aceasta arata Ahar, Charmi, adica gindul turbulent iubitor
de mater,jre, oar,e, siH;i cev,a din ,Supu,sie simturi1or,
,atr;age, potrivit hot.arirIj,j acea moarte lngrozi.toare pe
oare r,atiuI1Jea, su.focind adincu,l .re,le ce1
vrednicde oastfe1 de pe1deapsa 112.
18. /ntelesul duhovnicesc T1ruJui $i regelui lu1 $1 cuce-
lui.
,ge s,crie : vremea ,aooe,a ,a cuoer:it Asor,ul a omorit
pe regel<e 1UJi cu s'ab,j,a a nimi,ciJt e,a suf1area ,eaerIa mai
stapini,toarea tuturor tarilor (Ios., 11, 10). lace,a,sta
dicat taine1e a1 ,caror chip 1-au aratat aceste cuvinte. Caci ,adevaratu1
Mintuitor a1 I1Jostl'1U, Hsu,s HJ1i,Stos, Dumnezeu, biruitorul puteri-
oe10r rele impartitornl vredniciHor h,arului, ,a in-
truparii Sa1e cruce pacatul pe rege1e sau, diavo1ul (caci odinioara
s:tapiI1lea paoatul, imparatind peste ,toti). omorit cu cu-
vintul pute.rii a nimicit toata suf1area paoatului, ,adica patimile ce1e
din gindurile urute rele leg,ate de ele,ca pacatul, cei oe sint
ai Hristos vietuiesc 'dupa Hristos, sa maiaiba care sa se
sa traJIasca ,asem,enea unui.a care numai sutla,r'e 113.
19. Tilcuire duhovniceasca a cuvinte1or: Cerurlle spun
Dumnezeu (Ps. 18, 1).
Tot David, cel dupa e,j timp, dIar oa el duh, - ,ca sa trec
peste Judecatorii care an viata multe taine - a auzit
povestindslava Dumnezeu taria vestind facerea miinilor (mi-
nfU[[1at lucru, avindin vedere ca ele Facatoru1 n-a pus suflet).
aceasta a prin1it auzul mintii ratiunHe (cuvintele) de
Dumnlezeu (teologiei) de la cele neinsufletite a invatat, pecit era cu
111. Iisus Hristos oricine urmeaza lJui lumea, ii pune capat, duce
la dar totodata ridica Ia alt plan, implinind ei ade-
vaI1a,te, ducind-o prin la tinta superioara pentru care ,a fost fa-
cuta, la sensul ei ce se descopera deplin Dumnezu, la actualizarea deplina ,a
teIor ei DUlllnezeu. RoIul acordat de sfintuI Maxim virtutii arata din nou impor-
tanta ce Dar alternarea ratiunii cu virtutea, sfintul Maxim
arat& totodata ca ratiunea umana implica ea puterea modelatoare a trupului,
1erihonul e pe ,de palI"te darima1t, pe de alta, cucerit rezidit aHa forma. Daca
veacul sensibil e cu alterarea cu moartei1, e1 trebuie biruit parasit.
Dar daca e1 implica eforturile pentru penitru e1 e imp1init
aspiratiile I,ui esentia1e, fiind aspectul lui corupti1Ji1 muritor. Alipirea
de aspectuI coruptibiI fiind una cu placerea, aceasta trebuie biruita.
112. 105. 7, 24-25. Ahar e uci,s ,cu pietre intr-o V'ale. Valea acea,sta, care la
sfintul Maxim inseamna adincul chinuitoare, e asemenea unui abis fara
fund fara iel?ire pentru ceI cea pacatuit. e acoIo ca de pietre, de fel
de fel de ginduri mustratoare, de rationamente drepte.
113. Sufletul fara har e mort.
120
SFINTUL MARTURISITORUL
putinta oamenilor, din opera, nlodurile providentei jud-ecatii,
n-a ajnns la I,atiuni,le nluHiple care se ranlifica part.e c,onducerea
univer,siU'lui 114.
20. Tilcuire duhovniceasca a cuvintelor: meu $i maica
mea m-au pdrdsit (p,s. 26, 10).
Spunind :Tatal meu nlaica me,a m-an parasit, dar Donlllul
lua,t, cna Iara,1Jatin chip a,scuns ca celor ce doresc cele
nestricacioase este necesara lepadarea fuga de legea a
coru.perii ce tine de fireatrupului din pricina cad,erii, potrivit careia
ne cons,tituim toti, de lucrare.asimturilor oare ne ,alap-
000 ffiiaica. Pr,in dorinta lumea vazu:ta e parasita para-
Donlnul a prin lege'a duhovni-
ceasca a iubirii pe cei vrednici, Insu.)i fiind adopta,t ca Tata ,de cei
vre'dnici, Seda, vir,tute pe Sine Ior intregi,
facindu-i, dupa asenlanare, ca CeI bun.
Sau poate prin 'tata.)i maica seindica lege,a scrisa .)i tru-
pea,sca din ea, caror retragere ras,are lunli:rua IegH dnhovniceI.)ti
1ninli;le ce,lor se liberta,tea de robia cea
dupa 115.
21. lntelesul duhovnicesc vederjj I1ie ln pe$tera din Horeb.
feI se intimpla cu cel prea intelept, dupa focul acel,a, dupa
cu<lremur, dupa vintulcel maIe puteInic ce despica muntii, care soco-
114. Sfintul Maxim ne spune, sectiunea 10, ce inte1ege
Dumnezeu, a proniei a Lui: prima dobindim luarea considerare
a substantei a doua, cautarea la unitara a runiversului'
a treia, privireadistinctiei lucrurilor. Subst!anta lucrurilor face cunoscut
Durnnezeu ,CreaItorul, unitara distinctia lucrurilor, care Dum-
nezeu conduce lucrurHe le mentine distincte. Dar nillleni nu a ajuns la
tuturor ratiunilor unitare a lucrurilor mentinute produse mod distinct.
Acesta e un proces continuu timp, mereuinnoit. Dumnezeu
aceasta de un unic scop cu universul, pe de alta, nenumaI1ate
cu lucfll parte. Toate povestesc unica slavaa Dumnezeu, dar reflec-
tindu-se aratarea pe masuI'a dezvoItarii universu-
Iui. Universul sc scopul pozitiv de a lnanifesta prin el, tot mai
va,dit, sIava DUlnnezeu. Aceasta e "lrecerea de la el Ia Dumnezeu.
115. Legea coruperii e ca un de tata, iar sensibili:tatea
care alapteaza pe cei astfel nascuti, eca un ,de m,ama. Acest tala
aceasta mama trebuie sensul unei interioare de ele, nu sensuJ
desprinderii ontologice din ele. Nimeni poate din starea de coruper,e, dar
sIabi poa'te inchide drumuI ],a suflet, eliberarea de patimi. Lumea e pa-
rasitade cei care cresc dorin\ele dupa cele nestrIcacioase ea
Pe ii infiaza Domnul dindu-Ie puterea sa vietuiasca prin legea dumnezeiasca
a iubirii mai preslls de nIoarteatrupeasca. ei 11 adopta
Domnul Tata. Caci nomnul insu:;;i Se acestora, Dar Se
yjrtule ceIe doua trepte aIe lucrarii a celui ce crede
Se imprima ca Tata sau Sine ca fii. placerii sensibile
pentru ceIe vazute il :a iubirea pentru Dumnezeu, iar locul coruperii
materiale ia legea a continue, care timpul.
AMBIGUA
121
tesc ca sint rivna, credinta hotarita plina de certitu-
dine, Caci scuturind virtute ca printr-un cutremur
pr,in patimile oe se lant, scoa,te din pacato-
rivna, aprinzind ca un foc pe cei ce oau, ii convinge sa
cuardoarea duhului pe cei fara dreapta credinta credinta, ca
vint impingind, pentru slava lui Dumnezeu, pe cei
mitori la darimarea prin pu1terea dove,ditoa.re ,a minuni1or,
face pe omul cu adevarat credincios mijlocitor al apei cunoscatoar,e
al f.ocului indumnezeitor potolind prin oea dintii setea
iar prin cel deal doi1ea facindu-L pe celor
ce aduc jertfa omorind ginduri,le dracH, ,ai rantatii ai
ii elibereaza de robi,a pe cei
de ele 116, Dupa rtoate ace.stea, murmuru1 adieri.i line care era
Dumnezeu, a cunoscu,t tainic, atit ouvintul rostit cit modurile
mor.avurile vietii, dumnezeiasca, netulburata, cu
totul simpla libera de orice forma chip, care poate
fi :arMata 117, izbirt de ma:retia ranit de frumus,eteaaces-
teia, intruclt maidegraba sa fie ea decit sa
num,ai, a!dica sa fie pe de-a-ntregul cu a,devarul sa se lupte pentru
judeca lucru cu mult mai de pret sa vada sa cunoasca
im,piedi1ca p'eom sa pe Care ein intregime
116. Toate cele Itrei: credinta, rivna, discernamintul sint dovada de ne-
patimire lacare a 'ajuns cineva, sau care ajunge la aceasta stare
ajUita pe altii sa ,iasa de sub robia patimilor. Regi, 19, 11-12, aceasta este
ordinea. credintii e putere; discerniimintul (dreapta socoteala) e nu numai
dreapta judeoa'ta a faptelor ,a starilor morale sau imorale, cl putere dc a alege
facut de fiecare da'ta, deci mai mare putere; rivna e mare pu,tere.
I)ar sfintul Maxim le intr-o alta ordine, mai bine zis doua alte ordini,
pentru caele Ciici exista nu numai credinta initiala, ci una interioard
dreptei socoteli virtuti, care e mai puternicii decit cea initiala. La fel e cu rivna.
existii dreapta socoteala anterioara una posterioarii. Sfintul Maxim are
vedere un ,anumit inteles al celor trei cind le da ordinea discernamintul
e propriu celor ce s-au ridicat la starea de virtute, care virtute ru,pe da un cutre-
mur inlantuirea patimilor din ei aju,ta pe altii la aceasta; el aprinde ca un
foc spre rivna, sa indemne pe sa faca aceasta; credinta e pu'terea prin care
cei la nep8Jtimiredarima ca printr-un vint intariturile ce se ridica
lui Dumnezeu face, pe cei ce au, mijlocitori ai apei cuno$tintei ai focului
dumnezeitor pentru cei insetati de aceasta apa pentru cei ce jertfa, eliberin-
du-i pe de falsa intelepciune de patimi.
Descrierea ace,asta ii arata pe cei la virtute, sau la nepatimire, nu indi-
ferenti pasivi sens origenist, ci de putere activi.
117. De-abia dupa stari de nepatimire urmeaza stare.a ne-
de senzatiile trupului, liberata de orice forma chip,pentru ca nu mai e
de obiecte definHe; e stare indescriptibila, experienta a indefinitei
prezente a 1ui Dumnezeu care se imprima ca cel ce are. Sta-
rea aceasta mai inalta pe care poate atinge omul duhovnicesc e com-
aci cu murmurul ClJdierii line, care a simtit proorocul ILie pe Dumnezeu. Ea
e, dlUpii sfintul Maxim, starea lina simpla lipsita de orice determinare conceptuala
<;l\U afecHva de orice imagine ca c a ridicat peste
patimi chiar peste
122
SFINTUL MARTURISITORUL
totul in toate" inca fiind trup, e ,ajutaIt sa fie unire cu 118. Deci
strabate carul dumnezeiesca:l virtutilor materia,ca pe un
pe oalea trecerii curatea mintii spre cele inteligibile, nourul ,trupulni
care tnt.uneca prilIl patimHe lui pa.rte:a oondUJcatOlarIe a suf1etului,
aa sa sIe ea bunaHitilor pe ,c,ar,e le-Ia dorit, pe
cH e cn pntinta celui ce e inca ,in trupu1 oel supus s,tricaciunii, sa
fie ,nouaadever.i.re sigura despre cele fa.gaduite. Caci i-a dat-o
Dumnezeu : ,a int,elege ,strigind fara g1I',ai, ceII,e intimplIa;t,etaicnic
cu ca m,ai decHori,c,arealt bUlIleste a fi ll1iumai CU Du:mnezeu
119.
22. lntelesul duhovnicesc al1ui Elisei, ucenicul1ui l1ie (IV Regi,
6, 15 urm.).
La fel s-aintimpla,t cu Elisei, ucenicu,l duhului lui
Hie, cind n-a mai ,avut simtirea sti:ipinita, lucrare, de nalucirile ma-
te.ri.ale,ca e.rIa .st.rabatnta d,e Duhului minte vedea
,alta luc.r.a.re Ia ochilo!r - ,daruiia slugii sa viada - puIterile dum-
opuse celo.r .rele, stind jurul lui 120. Atunci a fost a
118. Iara'ceasta e experienta adevarIului, caci e experienta a Celui care se
afla cain plenitudinea suprema originea temelia tuituror. Cine a ajuns la aceasta
stIare nu ma'i vrea sa piarda experienta plenitudinii, coborind la preocuparea de un
obiect singular definit. AceaJsta nu inseamna ca este indiferent la 11:0ate, ci ca le
are le pe toate Dumnezeu. Nu mai vrea sa aiba sa iubeasca un obiect
singular, starea lui de separatie, unirea lui cu .toate Dum:nezeu; cunoscind
pe Dumnezeu da pe Tatul tOaJte. Totul, intrucit nu e nimic vreun
lucru, care sa nu fie al lui Dumnezeu. ln toate, caci nu intr-un obiect separat expe-
riaza prez,enta lui Dumnezeu, ci legatura Lui cu toate. Pe fiecare il vede legat
de toate aceasta legaitura cu toate vede numai Dumnezeu. are acelasta
experienta inca fiind trup. Caci nici lui nu e rupt din legatura cutoate.
Gindirea .an1iorigenista a sfintului Maxim se exprima aceasta. Lumea sensibila
are ea sine pe Astfel, ladev,arul ill'tegra! e produs de om.
119. Virtutile se manifesta prin trup. Iar ele sint progres continuu.Inaint1n-
du-se virtute, se ina,inteaza spre Dumnezeu. Dar sfintul Maxim spune direct ca
se inail1'ta spre trup cind declara, pe de parte, ca de aceasta
unire se fa,ce cel credincios cil1: ,timp se afla 1nca trupul coruptibil, pe de
ca I1iutrupul oa atare, patimile lui intuneca vederea lui Dumnezeu de catre
partea conducatoare a sufletului. acord cu aceasta se poate spune ca materia
e oa piedica ca!ea vederii Dumnezeu, ei prin atitu-
dinea patima$a a omului fata de ea. Astfel, ,trecerea mintii mater,ie la Dumnezeu,
ca printr-un val, poate fi considerata ca strabatere a vederii prin materia de-
veni,ta transparentd pentru mintea curatita ,de patimi. fi cu Dumnezeu pace
inseamna deci a fi cu Dumnezeu datorita unei stari netu:lburate de pasiuni.
120. Nu ohipurile reale sIau curate ale lucrurilor m'ateriale impiedica sufletul sa
strabata la de Dumnezeu, ci naluciri1e lor, sau incarcarea lor cu produsele
unei imaginatii excitate de pofte. aflata aceasta stare e stapinita
de parte de aceste naluciri, pe de alta produce activ. imposibil de distins intre
pasivi,tatea activitatea cind sensibilitatea e eliberata de aceasta imaginatie. Ea
e scoasa din orice rol, ci e penetrata de harurile Duhului prin mijlocirea mintii
sau a care cele mai presus de simtire se afla corutact cu ele.
Atunci e pusa mi.o;;care alta lucrare a oohilor sau a prin care vede
puterile ce stau jurul sufletului, opuse puterilor rele.
poate fi deci organul a, doua lucrari: a uneia influentate de puterile lumii inteJig'ibile,
sesizate de minte, a alteia inf1uentate de rele care stimuleaza direct lucrarea
AMBIGUA
123
invata,t ca e purterea adica 'e m,a:i mult suHetul
ju:rul ,a11 ,tIabar,a ingeri10r inaonjur1ndu-l c,a pe un
chip imparat'esc, decilt trupul, 1n carui,a duhurile rautatii intind
curse mintii s:tiravazatoare 121.
23. lntelesul duhovnicesc Anei $1 al1ui SamueJl.
La fel s-a intimplat cu fericita Ana, maica marelui Samuel, care -
fara copii cerind de la Dumnezreu rod pintecului
fagaduindcu caldura, staruinta templu, sa redea sa reda-
ruiasca rodul ce se va da lui Dumnezeu, Care vada darui - ne-a
invatat ca itOitsuf1etul dev,eni,t sterp de rtrupe$H de
celei referitoare 1a nevoj,e de saminta virtutii, ca zamis-
lind dinaceasita nascind ratiunea ascultatoarede Dumnezeu, capabila
sa vada cu mintea printr-o cunoaI$tere superioara cele ce fi, sa poata
aduce Dumnezeu, sItaruinta oont,emplatie, ca pe
mare cins.tita datorie,socotindca n-are nimic aceasta
Dum([]ezeu ca ,singurul ,datator primitor, pre'cum zice
undev,a legea : Da,ruriIle mele, bunurHe rQiade,le mele, lu,ati
sa 1e aduceti m,ie (Deut., 28, 1). Pentru ca de la 1a incepe sfir-
tot binele. Caci ratiunea Dumnezeu cei care se
ive$te, sa opreasca mi$carile trupului I$isa retina sufletul din pornirea
fatade ele ump1e de toata iad,evar,ata 122.
sirnturilor care atrage mintea la functie inferioara, subordonata senzatiilor. Sfintul
Grigorie Palama vorbi mai tirziu de vederea taborice lucrare rnai
presus de fire a ochilor. vorba de aceea5i transfigurare a a trupUlui,
care e aItceva declt
121. Puterile dL1mnezeie5ti care s,tau jurul sufletului pe care Je sesizeaza
mintea nesubordonata senzatjilor de placere sint, dupa sfintul
iar puterile rele s'int duhurile Prirnele stau jurul sufletului, ca jurul chi-
pului imparatului, al Durnnezeu i ultirnelc stau jurul trUcpului c'are e mai
slab aIsupra oaruia pot rna: trup cle inriuri insa asupra
s!ujba senzatiilor de pliicere ale trupului. Caci m.in!ea revarsa,ta
p!aceri animatii de pofte, poate fi cursa de duhurile rele
ce stau juru! trupului lucreaza impotriva !ui.
122. ajunge ca suf]et 51 se de pHicerile trupe$ti, plen:tru ca sa se
umple de placerea referitoare !a Durnnezeu. Trebuie ca semintele virtutii sa rodeasca
e! ratiunea ascultatoare de Dumnezeu. Virtutea spore$'te suflet ratiunea ade-
varata, precurn !a rindul ei ratiune inte!egiitoare rode5te virtutea. Saminta virtutii
e ratiunea i de aceea rodul virtutii e ratiune dezvoHata. Aproape ca nu se poate
deosebi intre ratiune virtute. e ratiunea pusa practica, ratiunea dusa
la scopul ei. Ace'a'sta ratiune adevarata fiind un dar al Dumnezeu, trebuie lnchi-
nata lui Dumnezeu dupa ce e dezvoltata contributia umana. Dar incainainte de
a fi rodit virtute, adioa de cind a inceput sa rodeasca virtutea, cunoscind de mai
inainte roduJ ei, ratiunea trebuie sa-l faga'duiasca Dumnezeu. Adica sa rodeasca
virtutea cu gindu1 de a Iui DU!nnezeu. SufJetuJ fe!ul acesta Iu-
crarea sa practica procuratoare de virtute, printr-o inaltare !a Durn-
nezeu. acest fapt da ratiunii incepatoare de a rodi virtutea, sau de a
poftitoare a!e trupului consimtirea sufJetului cu ele. Aceasta, pentru
ca il urnp!e chiiar de adeyarata. Ratiunea rodita de Ratiunea divina e
totodata cnvintul nostru cle Cuvintul Durnnezeu.
124
., sFINTUL MARTURISITORUL
24. lntelesul duhovnicesc celui ce
(Lev., 14, 28).
Auzilnd de preotnl oare, dupa legiti, casa oare-
car,e fel nre'cuIraJta pe ea cele
curatire ceIor ce au, socotesc se de ratiunea (cuvintul)-
preot care intra ca tIumina suflet dezvaluie voile
gindiurile necurlate impreuna taptele vinovate arata cu intelepcriune
modurile ale curatirii 123. Lucrul acesta, socotesc, l-a arMat
ma,j limpede cea caf'e l-a pe ffioa,rel,e prooroc IHe, ziciIlJd: Omule
a,1 Dumnezeu,ai intrat ffioine sa-mi aduciaminte de paoatelle nlele ?
Regi, 17, 10).
25. lnfelesuJ duhovnicesc sf1ntuJui I1ie $1 vaduvei din
Sarepta Regi, 17,8 u.rm.).
Caci tot sufletul vaduvH de bunatati pustiit de virtute de cu-
lui Dumnezeu, cind ratiunea (cuvintul) dumnezetiasca
cunoscatoare, aminte de pacatele lui invata cu.m sa hra-
neasca cu piinile virtutilor ratiunea hranitoare, sa adape d091nele ade-
varululi vietii sa mai chiar decit firea slujired
aceluia 124. aceasta vasul-trup se va face gata de faptuire spre virtuti
ulciorul-minte va neconitenit contemp1atia ca:re pastreaza
mina J23. Iar gindul natural, ca vaduvei, lepadind viatil
123. grec atH ratiunea adevarata, cH cuvintul care
exprima. Atit ca rratiune ca cuvint intra. sufle-tul care a lrusat sa apara
el porniri ginduri necurate, ca izvoare de timp cl araIta
acestui suflet modurile intoarcerii Ia de puritate. Genul masculin al ratiunii
cuvintului genul feminin al sufletrului permit sfintului f.-laxim sa
ratiunii cuvintu1ui un rol de preot, iar sufletului. rol de casa.
124. Tot genu! masculin lal termenu!ui (ratiune) genul feminin a! ter-
menului (snfle't) permit sfintului Maxim sa. compare ratiunca cu ba.rbatlI! su-
fletuI, cu femeia. Sufletu! Iipsit de fapte bune, de virtuti !$i de de DUffine-
zeu e ca femeie vaduva., care le rode!$te pe acelea cind ratiunea dum-
nezeiasca. SufletuI care virtutile datorita ratiunii, hrane!$te cu ele ra-
tiunea ca cu adapii cu dogme!e adevarului, punind mai presus decit firea,
sau decH instinctele vietii, s!ujirea ratiunii care ii deschide oa!ea spre viata eterna.
125. Mai precis, sufletu! sau ofera ratiunii trupul propriu ca pe un vas
cu apa spre zamislirea rodirea virtutiIor, mintea, ca pe un ulcior care va izvori
continuu contemplatia ca pe un IU.ntdelemn care pastreaza lulnina Aci s!in-
tul Maxim vede mintea ca un component aI sufletu!ui, care se umple de lumina din
virtntile rordite de suflet prin trup. Actiunea ratiunii drepte face mintea sa
rasca continuu contemp!atia. Pe de parte, ratinnea ca barbat produce aceasta ro-
dire a virtutilor a contemplatiei, de alta, sufletul CJ. femeie le ofera pe acestea
ratiunii ca barbtat. Sufletul e fecund sens ]Jun clnd ra\iunii, ratiunea e
ft'rma indrumarea bunil inspirare a sufletului.
AMBIGUA 12:'
de inainte, sre va Invredni,ci sa se faca de via1a
dumnezeiasca adevar\1ita, data de ratiulne 126.
26. lnteJesuJ duhovnicesc Domnului.
la fel s-a intimplaJt U[1ora diil1ltrIe ucenicii Hrist05,
carora li s-a dat sa se urce sa se cu Muntele Aratarii
pentl'U de 127. vazin:du-L la
piatdin pricina luminii fetei fiind izbiti de stralucirea
cunoscind din ce dadeau Moise Ilie, impreuna prezenti
de 0 parte de caa d'evenlirt mari vrednic de inchri[1a,re,s-a:u m:utat
d'e la lra duh, inarIme de Ia virata trup. Ace.asta li s-a intim-
plat prin schimbarea sim1u,rilor, pe pricinui:a ei Du-
hul, inlMuTind raooperaminte'le de pe putereIaintelegatoare ]28.
PriIn ace,asta curatindu-li-se simturirle sufletului trupuluI, s,in[
sa ounoasca ratiunile ale taIinelor aTata,t;e lor. Sint invatati
taindc ca lumiil1la fetei oe r,aze, incit de-
,toata lucrarea ochilor, e,ste un simborl al Hri&tos
oelei mai presus d,e sIimtir.e, fiinta Prin ,acea,sta de
lIa ca nu ,are chIip, rnci frumusete, ca rtrup S-Ia facut Cu-
vtIJJtul, si:nt la Cel ce e 111ai frumos deciit fiii oamenilor la cu-
ca era rla er,a la Dumnezeu$i Dumnezeu ;
l1'egatia care-L lauda ca pe Cel cu ,totul de toti neooprins, sint
ridioati la slava Lui c,a a Unuia nas,cut din
126. Totu:;;i comparatia ratiunii drepte cu barba,tul a sufleltului cu femei.a nu
e dusa la capat. C'aci sufletul fara ratiunea rea dreapta. prin-
tr-o ratiune strimba un gind natural, sau un gind indreptat numai spre lurnea aceasta.
e fiul vaduvei din Sarepta. Dar evident ca vaduva nu l-a conceput ca vaduva.
Acest gind nu dispare deplin prin venirea ratiunii lurninate de ratiunea durnnezeias-
ca, ci leapada pofIta sau viata patirna$a, sau irnplIritatea se face pal'ta$ de viata
dlU'rnnezeiasca, adica v,ine la viata de puri!late.
127. Culrtivarea virtutilor e prirna treaptii a duhovnicesc spre Durnne-
zeu. Pentru ca virtutea elibereazii firea din inchisoarea egoista a patirnilor $i deschi-
de activ prin bunata'tea sau generozi,tatea spre realitatea adevaratii ra sernenilor
a lU!i Durnnezeu. Prin virtute, fiinta noastra urca spre Muntele Aratarii Durnnezeu
ce! transcendent, Care to.ate le urnp!e cle lurninii sau pe toate !e explica.
128. Lurnillla cereasca ariitata pe fata umana 'a Hristos a transfigurat-o pe
aceasta dar n-a suprirna,t-o. Aceasta lurnina, ca aceea care ti:;;nea prJn trupul
a urnplru,t de stra!ucire sau cuvintele Scripturii creatia de care
se fo!ose$,te fiinta urnana, nesuprirnind-o nici pe ea. Lurnillla acea,sta se ara,ta ca
e durnnezeiasca prin pozitia ei centrala sau prin rolul ei de izvor fata de !urnina
care s-au aratat llie, fapt experiat de ace$tia prin oriel1tarea lor inchl-
natoQre sprc Iisus ca centru. Vederea acestei transcendente nu se infaptuia prin
lucrarile natura!e ale sirnturilor, ci prin irnprirnarea !or de catre Duhul durnnezeiesc
lucrator el,e. A!ceas,ta transfigurare a prin IUJcrarea !e rnai
dadea posibHitatea sa se indulceasca exclusiv 1rupe':;;rte de suprafata rnateria!a a lu-
crurilor, dind patirnHor care intuneca intelegerea adincirnii spirituale a lor.
Aceasta a a.dus rnutarea lor de Ia viata dorni,nata de pornirile truopul'ui, la cea doIni-
nata de Duh ei se aflau inca trup. Sfintul Maxirn respinge prdn aceasta din
origenisrnul, care nici posibilitate de transfigurare a trupului
prin Duh.
126
SFlNTUL MARTURISITORUL
plilJl d,e har 129. ,asemenea, cunos,c ca ve$minteJeinalbd.te
sint simbol al cuvintelor Sfintei Scripturi, care le-au devenit atunci
luminoase, clare, limpezi intelese fara nici subinteles enigmatic
umbra simbolica le-au dezvalult ratiune.a afli:itoare ele$i ,acoperita.
de ele, intrucit ei au ajuns la cunO$tinta dreapta de Dumnezeu
s-aueliberat de impatimirea fata de lume de trup 130; sau simboJ)
aJ cr'eatiUlJliiiInse$i oa.re, dUIpa intelesului ce pa.rea
sle oelor Iamagiti legati numaJi de e.a, ves-
te$te felurimea inteleapta a diferitelor forme care alcatuiesc
desoopera, ,asemenea ve$mint, demnitatea Celuice poarta puterea
,creatoaJr,e 131. Ciiai ,amindoua ,a,cesteld sint vazute 'oa ,ad,ap-
tate Ratiunii, deOIa.re'ce, prinamindoua S-a descoperit pentru ca
printr-un val, ,sprea ,indrazni sa ne ,atingem de Iceie necuprinse cu ne-
gr,aiul ca Cuvint, i,ar oa ZidHor
132. Dea:ce,eaoel ,oe vrea sa drept fara g.re$,e.ala
129. Prin simturile purificate de !ucral'ea Duhului prezenta e!e, nedomina,l.e
de pasiuni, cei ,trei apostoli cunosc ratiunile ,a tot ce li se arata pe
Tabor. cunosc ca !umina de pe fata Hristos, vazuta cu alta J.ucrare a oc'hilor
deci.t cea natura!a, este un simbo! a! dumnezeirii !ui Hristos, Care, Sine
este mai presus de inteJegere, de simiire, de de cuno>'?tinta ge-
neral. Sint ridicati de !a chipul Lui uman fara frumusete, sau de !a
ca Cuvintul S-,a fa.cuIt trup, !a Cuvintului dumnezeiesc neacoperit de
lipsa de frumusete a chipului uman, ci mai frumos Sine decit toti fiii oamenilo.r.
!a Ce!ui ce era la inceput, a Ce!ui ce era !a Dumnezeu Dumnezeu.
Vederea !ui Dumnezeu e act a! naturii res,tabilite. De altfe!. natura resta-
bilita e tocmai care !ucreaza DU!lUl. na.tura mutata de ta trup la duh".
Mai tIrziu, ca!ugarul catolic Varlaam va socoti ca sfiniul Maxim. numind !umin<J.
taborica simbo!", a sa spuna ca era ceva inconsistent, aare cind e. cind e.
Sfintul Grigorie Palamas ii va raspunde ca sfintul Maxiln aci Silll-
bol" pentru sensul ca ace! liucru nu exisia real, ci sensul ca e
treapta care se arata alta mai Lumilla de pe Tabor, de
toare es'te, e numai coborire spre a dumnezeir.ii mai presus de orice minte.
simtire, fiinta cjt., 77). Vederea luminii taborice este pe de alta
parte forma. a teologiei apofatice care pe Dumnezeu traire, fara sa
poata exprima aIceasta conceplte cuvinte
130. la starea aceasta, ei mai inteleg ca in1ilbite ale !ui Hris-
tos sint un simbol al cuvintelor Sfintei Scripturi, devenilte transparente,
mintele sint un simbo! a! cuvinte!or, dar cuvinte!e inse!e nu mai au nimic
enigmatic nestraveziu e!e. deveniIte albe sint cuvinte!e care a fost
exprim'ait, sau prin care S-a manifestat Vechiul TesVament care acum,
odata cu iradie!'ea dumnezeirii prin trupul Lui, arata clar dum-
nezeirea Lui. Rati,un,ea cuprinsa de e!e sau acoperita. pe care e!e .descopera acum
deplin, este divina sau Cuvintu! dumnezeiesc. vad des'coperit Ra-
tiunea divina prin aceste cuvinte, pentru ca nu se mai opresc inte!esurile !or
sau intrucit mai sint !umii trupului.
131. iDe asemenea, inteleg ve;;mintele inalbite ale Hristos ca, un simbol al
formelor creatiunii care au devenit ele transparente capabile sa larate ce!or ce
s-au eIiberat d,e intelesurile intinate amagitoare, pe care !e culegeau din aceste
forme cei ce 1e primeau numai simturi, pe Cel ce este Ratiunea creatoare
cu adevarat explicatoare a lor, sau Ipe ce le prin ele.
132. Atit Scripturii, cH formele creatiunii, pe de parte acopera,
pe de descopera Ratiunea lor suprema sau creatoare. acope,ra pentru cei ce
cauta sa se apropie cu nevrednicie de cele descopera oelor cura-
titi de paHmiIe care Ingusteaza !ji strimba aspectele !ucruriJor. Aces10ra
AMBIGUA 127
spre ,ar'e chip n.eces,ar de ,amindoua,
Scripturii duh de contempIatia natnrala a ,Iucrurilor dupa duh, ca
oeI ce sa devil11a iUbitOT il11tel<epciuni
sa poata dovedii ca ,amindoua legi1e, ce.a naturala sorisa, sint de
cinste egala Invata .lucruri ul[]Ja nuare mult sau
putin oea1aHa 133.
2'1. lntelesuJ duhovnicesc a1 1egii natura1e scrise $i a1 con-
vergentei reciproce.
ca ce,a di'lltii, conformindu-se mereu, la fel cit se poate
de mult, prin ,aspeotele natur,aleale ar-
,a c,a pe oar,teoe litere silabe,cor-
purHedeosebite intilnirea multor cali,tati, care ,sIntcele
Scripturii 111 des'copera pe Dumnezeu sau Ratiunea supre,ma a lor ca cuvint, sau ca
ulHmul izvor ,de cuvinte i iar creatiunea, ca Creator suprem, diar ca
Cuvint ce creind lucrind. Cuvintele Scripturii .creatiunii sint adaptate
Ratiunii divine nu numai intrucH prin ele se poate descoperi, ci intrucit se poate
acoperi i dar intrucH se poate acoperi nu total, paradoxal, intrucit acoperindu-se
prin ele se descopera descoperindu-se se acopera. cum pen-
tru corpul omenesc il dar il descopera, il descopera acoperindu-l.
aceasta catafaHsmul apofatismul simultan al Dumnezeu.
C'uvintele Scripturii, Ratiunea divina se acoperit, sau se acopera
descoperindu-se ca Ratiune ,direct sau ca Cuvint. Cuvintele Scripturii nu
lnai cuprind ni!;>te ratiuni pe oare are le descopere sa le formuleze ca cuvinte
omul, cum cuprind lucrurile prin existenta lor, ci ratiuni formulate griiilte uman,
deci descopera Ratiune asemenea oelei 'umane dar mai presus de ea, care cugeta
Descopera pe Dumnezeu ca acest sens, ca Cuvintul
deci ca Purtii10rul Ratiunii dare se intelesurilor cuvintelor ce le
exprima. LUCl'urile existente nu arata pe Dumnezeu ca Celce a grait direct, ci ca
Cel ce a gra1t lucrind. Lumea vazuta e de Dumnezeu, nu e dintr-o
materie de sine ca la Platon. prin lucruri S-a descoperit Dumnezeu,
caciele sint potrivHe sa descopere omului sensurile intentiile divine ca punti
intre Dumnezeu om. Dar timp Dumnezeu S-'a acoperit prin ele, caci
operele cuiva nu sint una cu persoana l,ui, sint corespunzatoare ratiunii pu-
tel'ii cuvintele lucrurile create folositede Dumnezeu Sll1lt potri-
vite omului Slll't intelese de om sta primejdia de a fi luate de om ca produse de
natura comuna cu a lui, de Dumnezeu.
133. Este de remarcat puterea revelatoare egala ce sfintul Maxim
cuvinte-lor Scripturii creatiunii pentru cei ce le inteleg Duh, precum putinta
lor egala de a se ,a,copoeri obscur1tate pentru cei ce nu le inteleg Duh. Aceasta
nu inseamna insa ca nu sint deosebite intre ele. Sfintul Maxim pune pe picior de
egalita'te revelatia Dumnezeu prin cuvint cea prin natura. Nu e vorba Iaci de
revelatia naturala, complet separata de orice lucr,a,re a DUlnnezeu, ci de cu-
lui Dumnezeu din na,tura tot cu ajutorul Duhului Sfint, de catre omul re-
nascut Hris!tos, de ciJ!tre omul Clare intelege lumina revelatiei supranaturale.
Aceas'ta e contemplatia naturala Duh. neindoielnic ca a'ceasta cunoa.')tere a
lui Dumnezeu din creatie e intregire a celei prin cuvint explicit. Cea din urma
indeamna, de altfel, ea pe om la vederea ae'atiunii ca revelatie. Cele mai
rnulte din cuvintele Scripturii despre Dumnezeu nu s-ar putea intelege fara exis-
tenta Lui creatie. Dumnezeu graind Se indica pe Sine ca cel ce a
facut rinduit toate indeamna pe om la contemplarea lumii ca sa vada cH de
mare e puterea de minunata intelepciunea Lui. Revelatia prin cuvint presupune
lumea ca opera a lui Dumnez,eu se cere intreglita ce le ofera ea
presupune OClipa,citatea omului, crea1 el pentru Dumnezeu. Puterea
128
SFINTUL MARTURISITORUI,
dintii mai apropiate raport cu iar ca cuvinte, caliti'iti1e gene-
rale care m,aii departe maisubtifIi. ,aees,te1a, prin cHir1ela 10/[, se
desprinde Chiip inte1ept CuviiIl!tul (Ratiunea) care le collltureaza e
conturat ele ch,ip negrait. Ace,s,tea ne dau numai ca este,
este, prin combinarea bine-cred,incioasa a diferite10r chipuri
,ridica 1,a Uil1iilCa aadevaru1u,j ce nis,e Iofera sprea fi cugetat,
pe potriva iLoJr 134, prin ceJ:e va'l?u>te, ca Creator.
dou.a, cunOiscuta prin oe1e graite (poruncHe)
ea, intelepte$te ca alta 1ume aonstMatQoaredin oer $1
pamint dliJn oe1e mij10C, adica d,in molr,a1a, rna,tura1a rteo-
logica, vestind puterea negraHaa Celui carea grait 135.
,arata alternatlilv ca fiecare e una eSlenta cu cealalta : cea saisa
cu cea na,tu.ra1a oa potenta 136, cea naturlala cea c'a deprin-
dere a,etua1izaJta virtute. des'copera Ra-
tiune: acopera prin Htera prin ceea ce se vede, descopera prin
sens!u,l ,a oe nevazut. Cac,j a.tuncJ ciiIl!d
cuvintele iar cugetam ,oa trupuiri ,a1e
cele dintii ,aoopoer,im, prin cere de a1 dorilea d'escoperim,
creatoa.re a Dumnezeu nu se manifestii intreagii reveIatla precum
nici cea prQoniatQoare toatii, ci deosebit de cu,vinl. Dumnezeu nu numai ca. ll-ar putea
cunQoscut intregime numai reveIatia cuvint exp1icit, dar nici ll-\ar putea
cunoscut, fa.ra. premisa Sa.u creator a adteIor proniatoare care
l-a creat il sus\ine pe om impreuna cu lumea, pe care \aude cuvintul ras-
punde, deci fiira ,alctele oare nu sint cuvinte spuse de-a gata, ci incorporeaza C01n-
plexitate de cuvinte potentiale liisate omului spre descifrare, dar,
acte de in\elegere tde putere ale omului manifestari de putere ale Dumnezeu,
fjentru a se folosi omul de lucruriIe crea!te sustinute de puterea Dumnezeu
a primi cuvLntele Lui.
134. Universul e comparat carte ce ,are ca litere corpurile consti-
tuite combinarea multor ce ne cele rnai aprQpiate, intrucit ne sint
direct a'ccesibHe,ca cuvi11te, ca:liJta.tile generale sau comune, mai, subtiri ma,i de-
partate de intrucit avem nevoie de cugetare pentru a le sesiza. Toate acestea
slnt expresia unui unic Cuvint prezent tOaJte. Dar e.le ne fac cunoscut acest Cu-
numai faptul cii este, nu ce este esenta Lui. combinarea tuturor
chipurilor Jumii ne ridicam la ideea unitara a Adevarului, Care Se prezinta ca
Creator ,a1 ceIor viizute .. de mention.M insa d.in nou ca limba greacd
inseamnii nu numai cuvint, ci ratiune i formele creatiei lnseamnii nu numai cu-
vinte, ci sensuri. iar Cuvlntul ceI unic ce se exprimii prin eIe este
cea unicii ce strabate toate.
135. Dar cum universul creat ne face tr,ansparent el pe Dumnezeu ca
Creatorul ca Ratiunea cea unica ce se manifesta toate reprezentate
de Iucrurile din el, Ia fel, Sfinta Scriptura, ca un alt univers, ne face straveziu
Acela$i Dumnezeu, dar ca CeI ce a griiit de$i insu$i ramine negriiit.
Universul este lncorporata, Sfinta Scriptura. este un univers grait, taJ-
ma.cind cuvinte universul pe Creatorul lui. Lurnea griiita a Sfintei Scripturi
consta ea, ca lumea cuvintelor incorporat'e, din piimint, din cer din cele
dintre ele, sau din filosofia naturala (care vede sensurile oreatilInii), cea morala
(care duce de la pamint Ia Dumnezeu) $iteoIogia care vorbe$te despre Dumnezeu).
136. Sfinta Scriptura Iumea consistenta fi ca doua Iegi de
viata dreapta ce duce spre Dumnezeu sau ca izvoare lale acestor legi ca a:tare. Dar
din eIe se cuprinde sau e una cu ea: Iegea scrisii e
ca polen1a cea naturalii, cea naturala e actualizata ca virtUlte in cea scrisa.
AMBIGUA
129
cind numim chipurHe f,igur:ile vazute ale
iar ratiunile dupa care acestea au fa,cute le cugetam ca trupuri,
cele dintil oele d,in urma dJescoper,im. CaJci RJatiunea
,aratindu-Se, Seascunde, fiind
dupa fire nevazuta, fiindas,cunsa, Se arata, incredintind pe cei inte-
lepti ca nu e fire nesesizabila 137.
Da,r mai bine sa ,ceea ce e negatie,
sa trecem peste to.ata pllt,e,rea ghJicHllriJlor care ilnchipuiesc
adevarul sa urcam chip negrait, prJn putere,a de la lHera
,apa,ritii la Ratiune,a decit sa s,e sa as-
cundem ceea ce e aratat, afirmare. Aceasta ca cumva, devenind
Ratiunrii chip elIinesc, sa slujim
crezind ,ca e nri.milc mai sus decH cele vazu,te:;;i mai maret de-
cH cele slensibile ; sJau, ca nu cumva strabatindoo vederea numali 1a
tera, sa ne faJoem pre'a numai trnp ch,ip Iud,a-ic,
pintecele slava sa ne a'trIagem aceea$i
ca de Dumrnezeu. ,aceasta n-am recunoa:;;te &atiunea c,are
a venit la pentru ca ,trup, S-a ingropat silabe
Hteire siimtirea oa,re spre s:ine toa,ta puterea m1ntii din
Ca,ci zice dumneze.iJes,cu.l Litera :i,ar duhIU:l face
3, 6).
De fapt litera, sungura ln ea inSa$l, ob,1;;nuie:;;te sa
Ratiunea din ea pentru cei ce iubes,c, precum;;i frumusetea
daca e privita spre slavIa sa lIipseasca pe cei
ce privesc d,e binecredincio;;ia cea ratiuIThii 138. zice
137. AltH Scriptura ci,t lumea acopera descoperi:i pe Dumnezeu ca
Ratiune a lor. Scriptura acopera prin litera, lumea, prin ceea ce e vazut. ,Pe de
alta parte, Scripturia l! descopera prin sensurile cuvintelor lumea, prin cele ne-
vazute ale ei. Dar descoperirea este ea incompleta. Caci daca literele IScripturii
cele vazute ale sint Ratiuniidivine, intelesuri.le Scripturii cele
nevazute ale 5111t nici ele decit Jtrupurile ratiunii, Ratiunea
138. Dar mai bine este sa raminem nici la intelesurile Scrip,tuxii la cele
ascunse ale lumii, pentru a prin ele Ratiunea ci sa le
prin negatie, a pe aceea ca una ce e dincolo de orice [ntele5 al cu-
vintului de orice lege a creatiunii. Caci altfel, riscam sa raminem la litera Scrip-
turii, la ratiunea a creatiunii, ca indumnezeind creatiunea
ca ultimjj ca jJrimii, sau omorind ca elinii jJe Dumnezeu ca suprema
adevarata Ratiune a a creatiunii, sau ca iudeii pe Dumnezeu venit
trup. Caci d/aca mai &atiunea mai presus de Scriptura de lume,
maiadlnitem nici [ntrupare a ei, adica mai li.tera intelesurile
formele vazute leg;ile rationa.le ale creatiunii ca tf'upuri
ale Ratiunii supreme, ci ca realitati ultime. Prin aceasta omorim propriu-zisa
din ele mai avem credinta conforma ratiunii adevarate care cauta Ratiunea
ultima a continutului Scripturii a lumii. Prin cuvintele 5cripturii trebuie sa se
simta cuvintele sau Cuvin!tul suprem, iar prin formele legile lumii, Creatorul, con-
si:derind primele ca exprimari ale iar lIltimele ca manifestani ale slavei
Lui. Scriptura lumea a\U un sens pozitiv, dar numai cind prima e considerata
ca produs omenesc, iar lumea" ca realita'te
9 - Maxlm
130 SFINTUL MARTURISITORUL
Evanghe1ia: Daca nu s-ar fi scurtat zileleacelea, adica ale pacatu-
lui, nu s-ar fi mintuit nici un trup 24, 22), ,adi,ca nici credinta
dreapta despre Dumnezeu. Cacise scurteaza zHele paca,tulu,i punindu-se
capat judecatii gre!?ite cele,i dupa simtu.ri, ca.r,e le p.roduce,
ratiune'a du.pa ,aceea a drerpotatii
aduse de Ratiune 139. Caci legea trupului nu se deosebe!?te intru nimic
de AnHhrist, luptind necontenit impotriva duhului!?i opunindu-se legii
c1t timp vi.ata de ,aJci le e,ste stingulra scumpa iubita
celor d,e ea ttimp inca nu ,s-,a ,a.ratat Ratiuneaca sa desfiin-
teze cu cuviniul puterii sale aceasta ,lege. AceaSita, venind,
cee,a ce-i murHor, a}U!Ilga dJn Hbertate 'oare supa.ra,a.r,ata adeva-
rul si,ne insu!?i, de minciuna de cele
ve!?nice pe cele materi.aJ,e t.recat08Jre, ,spre oalre obil;inuie!?te ,a s'e apleca
min,teta amagli,ta de ,afectiunea ce ,a.re fata de ele simtif'e, lasindu-se
omorita de iubirle.a nertationalaa 1,o'r. Sp,re ,ace,alsta md.nte se
mul rind coborirea vredni,ca de Dumnezeu ,a R,atiunii (:a Cuvi'Thtu1ui), ri-
dicmd-o din infrinindu-j ,afectiunea patima!?a spre
cele maieria1e retrez,irll!du-i dor:inta spre ceea est'e fire vrednic
de ,iubire 140.
De ,a,ceea socotesc ca e nece,sarc,a cei ce sint ratiorll!ali
tind spre Ratiune sa se ingrJjeasca de trup, care e cu mult mai decit
ve!?minte1e, adica de intelesurHe dumnezeie!?ti inalte a1e Sfintei Scrip-
,ale ce10r ce se vad din aeatiune,ceea ce zice insa$i Ratiunea :
Au e sufletul mai mult decit hrana trupul decit 11aina ? 6,
25). facem aceas1Ja vom fi dov,editiod,ataca neavind nimic, ca
unii ce ne-'am prins de ve$minte nu am imbrati$at Ratiunea care sub-
zi.sta t'l.1turor le da subzIstenta, asemeneaegiptencei care, prinzindu-
139. ,Daca n-ar veni:t Cuvin.tul Dumnezeu, sau Ratiunea 'suprema, trup,
s-ar fi pierdnt cu vremea orice credinta adevarata despre Dumnezeu. Caci s-ar fi
pierdut treptat ce mai ramasese din capacitatea vederii in.itiale nepervertite a
sufletului uman, curat inceputurile lui. Perversiunea ar fi progresat Ia ali-
pirea ,totala la fapturi la trup. 'Cuvintul suprem cu puterea Lui revendicatoare,
sau R/atiunea ultima creatoare cu lumina suprema ce pune evidenta, pune
capat judecatii. inguste celei dupa simturi, transfor@ind-o judecata omului cre-
dincios care raceea a indrepta,t toate, deci judeca'ta.
140. Ratiunea suprema sau Cuvintul atotrevendicator face evident
nmane ceea ce este nemurj,tor netrecator chema,t spre deosebindu-l
de ceea ce e muritor trecator, din servitutea cu aparenta de li-
beI1Uate, care sufIetul e biruit de patimi, separa adevarul de minciuna,
reaza mintea de fatil de cele aparente trecatoare spre care e dusa
prin pu1erea slmtirii aproape omorita. Laaceasta minte Se coboara mai Ra-
tiunea sau Cuvintul din mOtartea adevarului facind-o sa
cugete inde.pendent de simtire ca.pabila sa cunoasca Ratiunea suprema, sau sa
simta cuvintul supremei revendicari aceasta sa se elibereze de afectiunea
patima:;;a fata de cele trecatoare sa simta dorinta tm mai puternica
spre cele netrecatoare. cum fiecare credincios mai minte co
borirea supreme, Cuvlntul lui Dumnezeu sau Ratiunea divina S-a
unit minte sau spirit cu trupul omenesc Hristos.
AMBIGUA 131
se num,ai de Iosif, izbutit sa se ulleas:ca ,cu losif cel
iubit 141.
Astfel, ul'c'ind pe munte,le Schimbari 1a f,ata, vom
privi pfIincantemplatia ina1ta, Ratiunii, ad[ca ouvin-
tele Scripturii fapturile ce se vad, stralucitoare slavite rde legatura
cu dogmIel'e privlitoare la de Ratiunea dum-
nezei,asca. caz nu vom fi opriti ,chiptaios de dce,a
atingerea Ratiurnii, ca Marij,a Magd,arlena, car'e lua pe Domnul Iisus
dre;pt fa,cator numaial celor supuse
soootea ca nu e rnim1c m,a,j presu.s des1mtire. Ci Il vom vedea
adora invirat din morti. Caci v,a intr,a la prin u$ile incuiat:e, lucrarea
simtiri,i d'in smngindu-se tO'tul. 11 vom cunoa$te oa Ratiunea
insa'li ca pe Dum:nezeu oare e tO'tul toate oare le-a facut toate
proprii ale Sale din pricina bunatatii, pe cele inteligibi1e ,trup, iar pe
cele sensibile, poate nu ,e sa soootim d,e.spre aces-
tea s-a zis : haina se vor invechi (Evr., 1, 11), pentru stri-
ciiciunea ce peste cele vazute; pe care ca pe un ve$mint le
vei intoarce se vor schimba (Evr., 1, 12), pentru al ne-
stricaciunii 142.
28. t1lcuire celor cinci moduri contemplaJjei
turale.
Pe vom cunoa$te ratiunile, se intelege, pe 'cele din
urma :accesibile noua, vedere,a carora ne-a fost d,aia 7Jklirea oa ln-
vatatoare; deasemenea oele cinci moduri ale contemplatiei adaptate
141. Daca nu depa!,iim ve!,imintele, adica literele .Scripturii aspectele va-
zute ale creaj:iunii, ridicindu-ne spre trupuriJe lor, sau spre inj:elesurile Scripturii
spre ratiunile creaj:iunii, nu vom izbuti sa ses'izam prin ele Raj:iunea divina, sau Cu-
vintul atotrevendicator. cazul acesta nu vom ramine cu nimic, caci literele Scrip-
turii ccle vazute ale creaj:iunii nu au subzistenj:a !,ii consistenj:a ele
Numai Ra,j:iunea divina, ca ultim sens cuvint de suprema revendicare le da tu-
turor sub2Jistenj:a prin comuniunea cu ele. Dupa sfintul Maxim numai Dumnezeu
toate celecreate capa.ta sens !,ii subzistenj:a prin comuniunea cu cugetare
total deosebita de cea origenista care, desparj:ind lumea de viaj:a pliroma spiri-
telor, golea de pozitiva.
142. Pentru cel ce se ridica muntele contemplaj:iei, dupa subj:ierea sa
.scriptura f?i lUlnea nu dispar, ci apar schimbate la faj:a. ,formele
vazute ale lunlii ramin, dar ele devin ve!?minte luminoase sau transparente pentr.u
Raj:iunea divina sau a 10r, pentru Cuvintul comunicat atotrevendicator.
C:uvintele .Scripturii formele vazuteale lumii redau inj:elesuri, devin trlansparente
pentru intelesuri mai adinci decii cele literale sau strict raj:ionale, pentru Cuvintul
care intra cOlnunLu:ne cu prin u!?ile incuiate. Prin ele se vad dog-
Jnelor care se refera la Dumnezeu la legatura Lui cu lumea. Prin ele
luam contact cu Raj:iunea suprema, vie personala, cu Cuvintul dumnezeiesc care
Se comunica adincimea negraita ne revendtca, fiind izvor de putere
!tibire. Nici ele, nici simturile noa,stre nu mai sint incuiate pentru intrarea acestui
1a mintea a acestei Persoane cu Ele ramin, dar
devin :transparente. Aceasta inseamna ca lucrarea lllaturala a simj:urilor a fost pene-
trata de lucrare mai presus de ea, ca creatiunea Scriptura.
132
SFINTUL MARTURlSITORUL
acelora. Prinacestea distingind creatiunea, sfintii ,au aduna,t cu evlavie
ratiuni1e tainice dln ea, deosebind-o substanHi, diferenta
(distinctie), unire stabilitate. Dintre acestea, trei au spus ca
sint modul1He contelnplatiei rindu.ite ch,ip oa povatuitoare
spre Dumnezeu : cel referitor la substanta, cel referitor 1ft
cel ref,erHor la difierenta 143. Pri:n a,cestea Dumnezeu Se face
cunoscU<t oamenilor care aduna din lucruri indiciile despre ca : Crea-
tor, Pronia:tor Judecator. J,a.r d,oua sint spre virtute
spre d Dumnezeu: cel ,al unirii (combinarii) celal stabi-
lita.tii. acesitea modelindu-se omul se face dumnezeu, patimind
lucruri prefacerea dumnezeu, prin faptul ca vede cu mintea toata ara-
tarea bunMatii lui Dumnezeu peaceasta intipa.Ie:;;te sine cit mai
curat, r,atiune. Ca.ci se zice ca. ceea ce mintea curata. sa
priveasca. ouno:;;tinta binecredincioasa, aceea poaie patimi, deve-
nind insa.:;;i aceea dupa deprinderea prin virtute 144.
Astfel, substanta este inva.jatoare ,teologiei. Prin ca.utind
cauz,a lIulCfurilor, ele a.stfel de c,auza, neincercind sa
cunoa:;;tem ce este aoeasta dupa fiinja. Ca.,ci pentru ace'asta nu e dat
luauri nici semn care am sa u:rcam macar intrucitva
ca d,e l,a eranz,at la cauza 145.
Mi,:;;carea este ara.tarea proniei lucrurilor. prIivind iden-
titatea nealterataa dnpa oa ne-
sca.pata. d.in mina, pe Cel ce jLne pa.ze:;;te intr-,o ne-
143. nngmele sint principiile sau ratiuni1e genera]e referitoare la Dumnezeu
la lucrarea asupra lumii a omlUlui. Lor 1e corespund principii sau ni:;;te
ratiunl genera,le ale creatiunii. Intre ele dogme Daca dogme]e
se refera mod direct la Dumnezeu, ratiunile generale ale creatiu1J.ii se refera
Inod indireat, caci ele reflecta ceva din Dumnezeu. Aces,Iea sint: fiinta (substanta),
diferenta, unirea (combinarea, ames'tecarea, sinteza), pozitia (stabilita'tea).
Lor le corespund cinci moduri de superioara perceperii simturi.
144. ,Ce]e trei dintii: cel referitor ]a fiinta, 1a la
povatuiesc spre de Dumnezeu ca Creator, Proniator adicii
spre cunoa:;;terea a ceeace a facut face pe baza a ceea ce este caCreMor.
Celelaltedoua: al unirii (combinarii) stabilitatii, ne invata pe ce avem
de facult penltru dobindirea pentru apropierea de Dumnezeu. Ele au ca-
racter practic. Dar ne invata sa ne de Dumnezeu pe baza f'aptului ca-L
primele trei moduri ale contemplatiei. Caci acestea trei vedem
bunatatea lume a DU!nnezeu, pe care ne-o prin celelaJte doua. La
Dumnezeuajungem prin comuniune stabilitate. pronie Dumnezeu conduce spre
Sine fiinta create, judecatii le tine
145. Sfill!tul Maxim trece 1a explicarea fo1osului ce-I avem din
fiecaruia din cele cinci aspecte ale ,Contemplind fiinta lucrurilo.r, invatam
ca exista a lo.r, care e ea Dar nu putem ce este aceasta
sine, afara de de cauza, c'aci nu exi.sta ceea
ce este cauzat ceva identic cu ceea ce este Dumnezeu, sau cauza. Intre
cauzata cauza este disco.n,tinuita,te de putere, creatiei are drept
cauza 'pe Dumnezeu.
AMBIGUA 133
graita intreolalta, d,ar clar dirstincte, tOC\Jte, dnpa r,atiuni\le care
exi.slta fieoare 146.
Diferenta este descoperitoarea judecatii. ea invatam din pute-
rea naturala aflatoare fiecare faptura, pe masura suportului ei fiin-
tial, ca Dumnezeu e distribuitorul intelept al ratiunilor tuturor.
Iar numesc pe cea care intoarce conduce readucer('a
celor providenti,ate, de la cele ce nu la cele ,ce trebuli'e, pe cea
ca.re sustine universul conserva ratiuruile, dupa c,are a fost el irnte-
n1ei,at la inceput. judeca.ta, pe oea mustratoarea ceJ:orce pacatu-
iesc, ci cea distribuitoare care salveaza define'$lte Datori-
ta ei tOC\Jte fapturile unHe cu ratiunile care s-au facut au iden-
titatea lor naturala, necalcata, legalitate.a lor neschimbata, precum il
judecat $i a hotarit de la inoeput FacMorul sa fie ce sa fie cum sa
fie necare. I,a,r ceea ce s,e ,alt fel pronie judeoata e legat
irutim cu pornirile noastre libere, de rele multe fe-
ia.r cele intelepcdune. Iar pr:in diriguirea
celor ,ce atirna de mod contrar cel,arce atirna de taie rau-
tatea prezenta, viitoare tre'cuta. Dar aceasta spun caexista
oalta pronie judeoata. Caci una $tiu dupa putere,
d,ar deosebilta raport cu avind lucra,re1a de mu1te feluri 147.
146, Precum substanta 1ucruri1or indica. cauza. a 1or, ca.re e sub-
stanta, la fe1 neitndica pran.i a adIica grija a 1u,j Dumnezeu de
pastrare conducere a lor. Numai grija face ca sa nu Iiasa, lor,
din cadrulspeciei 10[. Numai da,torita ei, speciile ramin timp
unite distincte, a$a Cl1m au fost creatc. Pronia este pastrarea creatiei specii
individuulitati, dar nu ca un intreg static, ci prin care individuaiiu-
nile se dezvo1ta ramin legatura unele cu altele. Pronia este ,a'ctiune nega-
tiva, cH si una pozitiva a lui Dumnezeu.
147. lJjferenta intre creaturi, manifestata de puterea fiintei ei, ca
taza a ilcelei puteri oa forma a ei, ne arata pe Dumnezeu ca Cel ce diis,tribuit
ele varietd!te armonioasa neconfundata de ratiuni, dupa 'care se conduc
D:ferenta fapturilor arata judecata distinctiva a lui Dumnezeu
cadrul universului. e nedespartita de actul creatiei de inceput de actiunea
continua a proniei. Cac[ Dumnezeu a creat lucrurile repartizate dupa ratiuni dis-
tincte 1e mentine ca atare 10r special jude-
cata e unita pronia de muH, ca acestea doua pot fi considerate una
radacina 10r, se manifesta raport cu acte ,diferite mintea noastra
distinge aceste acte, ca pronia de judecata.
5fintul Maxim arata prin acestea ca este operii pozitiva la Iui Dumnezeu,
condusa de nu un produs pacatului, sens origenist. Individuatiunile
51nt opera judeciitii distinctive s1nt mentinute de pronia IJui toate sint con-
duse de folosul binelui. Dar nu 5int mentinute conduse spre bine
numai din exterior. Actiunea care le salveazii specificul lor le conduce e
concrescuta pornirile natur,ale de a se mentine de a se
bine. Iclr fiintele colaboreaza bine prin libertate. BineIe e sadit
asHel creator firea ca lege. Prin aceasta le condtIce Durnnezeu 1n-
spre bine, dar se I1li$ca eIe Dar intnlcit libere se abate
s\pre rau, Dumnezeu pronia judecat\a Sa le lnloarce uneori spre bine cu
voia Ior, aIteori, chiar impotriva produc1nd imprejurari care 10 opresc
de la rau saH 10 fac sa regrete facHt 5a-] intoGrca spIe bine,
134
SFINTUL MARTURISITORUL
J,ar luc['urilOO" S,alll sinteza 10r este simbolul Hberului nostru
arbitru. C1lai uni:ndu-.se ace'sta cu pe aces-
tea unindu-le (amestecindu-le) cu s,ine, intemeiaza el Iumea cugetata
cea demna de Dumnezeu 148. stabiHtatea este invatatoare mo-
raliHitii voluntare care trebuIe sa stea ferma pe linga ceea ce a hotar1t
bine 'a ceea ce se opune persIstenteJi el, nepr,imind sa fie
abaltwta de 1a baz,a r,atio[\Jala de ce1ece-i ca!le 149.
Unind pozitia stabila cu unirea, cu diferenta, au
chip neimpartit intregimea universuIui ,substanta, diferenta
cu maiestrie cugetar,ii ,aucunoscut d'in
ceIe c.auz,ate chip djJ,erHcauz,a ca aceasta este
intele,apta este au invatat de aicJ
mintu>itoarea ratiu:ne d,espre Tatal, Fil111 Duhul Sfint, prin care Iau in-
teles "bainic nu numai simplu ratiunea existentei c.auzei, ci s-au initiat
bine-credincios modul subzistentei ei 150.
priv.ind toarta creatiunea stabi1itatea ei,au conc.entrat
ceIe cinci moduriarMate ,ale contemplatiei trei, cUThoscind ca crea-
tiunea, constind d,incer, pamint cele din mJjloc, este r,atiunea ei
invatatoarea filosofiei mor,ale, naturaIe teologice 151.
148. Combinarea lucrurilor lume ne arata posibilitatea liberului Iarbitru de
a face diferite combinatii sau sinteze. ,1n aspectul acesta se ,arala cel mai lnullt ca-
racterul contingent lumii, dependent contlnuu de voila lui Dumllezeu de a omu-
lui care poate produce mereu alte alte rezultate prin combinarea indefinit de
varu1ata a elementelor lumii. Cea mai inalta combinatie este cea a liberul:ui
arbitru cu virtutile cere sint ele forme de comuniune cu Dumnezeu cu se-
menii. Prin aceasta se constituie ordine spirituala plina de aceasta
se .ara'ta ca omul a primit putere creatoare unire cu Dumnezeu, facind creatia
demna de Dumnezeu.
149. a speciilor ,a indivdzilor lume ne invata sa. ne men-
tinem fermi pozitila binelui, pe care am adoptat-o, refuzind ispita schimba.rii. Numai
asrtfel se virtutea. Astfel, virtutea e ,produsul combina.rii liberululi
C'U binele a1 persista.rii I,ar persistarea virtuti e persistarea
Dumnezeu. Numai e persistarea. Facind lumea pentru a ,ajunge 1a
stabilitate, Dumnezeu a fa.cut-o pentru 11' ajunge
150. Dar Iume se poate cOrItemp1a nu numai unirea dintre combinare
zitia stabila, ci unirea dintre stabila sau dintre combinare
diferenta., aspecte paradoxale: cele cese ra.min stabile, ce]e COffi-
binate ra.min dis.tincte. cel unul fiinta este unire paradoXlaHi a acestor
aspecte contrare. Contemplind acest univers unitar y,ariat, cei InteIepti au putu't
dea seama ca cauza lui e pe de parte una dupa fiinta., pe de alta, diferita
Persoanele ei, adica dat seama nu numai despre existenta unicei cauze,
a modului dHerit a1 subzist.entei ei. Ca:ci au intel'es ca acea cauza trebuie sa
fie vie, daca exista ferma lume, daca ce]e ce se ra.min stabile
daca cele diferite sint combinate din intre stabilitate ca
dintre combinare dHerenta, putind vedea un univers lIllic intreg fiinta, dar
diferentiat Iar aceasta i-a ajutat sa. cugetepe DumnezeuJ Unu fi-
inta, dar deosebit Persoane.
151. Aspectele creatiei sint unite nu numai cite doua chipdiferit, ci
fieoare e unit cu toate celeIaHe. Astfel, prin fiecare aspect f'i privite tcYate.
fiecare aspect prezinta lumea altfeI repartizata. Astfe] privind partHe lumii dupa. as-
pectu] Ior stabil ea apare repartizata pa.mint, cer ce]e de la mijloc.
AMBIGUA
135
creatiune:a numaQ din de vedere ,al deo:sebi-
adicaal oelor continute, sau ,al celor
dina1lnitru, ,au ,redus cele ,trei modurJaminti:te la doua,la int'elepci'une
filosofie (iubire practica de intelepciune cu fapta). Princea dintii ali
primit inchilp vrednic de toate vazute
creatiune au inclus launtrul ratiuni1e tainice na,turale
despre cele'lalte; cea de a douaau cuprins mor,alitatea votnta,
contemplatia, pri:n afectiune s-au
r'efer1t la inte.lepciune ,ca l,a oauza 152.
contempllnd zidire'a numad unirea (combinarea) sau
dupa sinteza armonioasaa toate oele leg.ate inrtreolalta
chip spre imp1inirea unei lumi unice, adica vazind numai ratiu-
neacar,e leaga Uille$te part11e cu intr'egul au ,inclus cele
doua moduri ,ale contemplatiei intr-unulsingur, conform caruia au stra-
batnt ,cu intr-unact simplu ratiunile din lucruri ,1a cauza
au mintea num,ai cu ea, c,a cu cea oa.re aduna atrage toate cele pro-
venite din ea, mintea curatiunile individuale ale
tuturorcelor pe c,are le-a Ace,asta pentru s-,au inIoredintat
chip cl:ar, din contemplarea treaza ,a lucrurilor, numai exis-
ta sens e substanta lucruri10r celor
se deos'ebesc legatura de nedezlega;t a celor aornbina;te locul ne-
clintiltal oelor stabHe sirnplu vorbind, cauza ,oricarei existent'e
tate o,rioare fel de diferente, cornbinari sbabilitati. As'tfel
$i-au transportat datorita as'ernanarii care tinde spre apropie-
re, contemplatia taiinica de la veacul 'acesta sensibil Ta lurnea
cngetarii duh, implinita virtuti 153. aceasta,adunind moduri.le
amintite intr-unul, imprimat pe cit era posibil, toata ratin-
Acestea trei formeazii la rindul lor obiectul unei intreite abordari.
Pamintulcontemp1,a<t ne Invata filosofia natura1a, ceru1
teologicd sau despre Dumnezeu, iar ce1e de 1a mij1oc, filosofia mora1a sau
drumul de 1a pamint 1a cer.
152. Privind creatiunea punctul de vedere unic a1 diferente10r din ea"
au observa toate cuprinzindu-se cer ca ce1e continute contin1iltor. Astfel,
au redus cele 'trei moduri de filosofii, 1a doua: inte1epc,iune 1a stradania mo-
rala prin exce1enta). inte1epciune au cuprins ratiunile tainice a1e tuturor
oa intr-un cer (continatorul suprem); prin stradania morala au cuprins toate meto
de1e pr,in care se pot aduna inte1epciune, ca intro singura Ratiune, r,atiunile tutu-
ror, ducindu-1e ltoate s:pre cea prin cele doua trepte sau aripi: 'faptuire con-
v,ir'tute Cea ea totaLitate'a r,ati=ilor mo-
duri10r ca unitate, se apropie de Ratiunea atotcuprinzatoare a ,Ium.ii, de
LogosuJ divin sau ouprinzator a1 tuturor ratiunilor modurilor ratiunilor. lnte-
lepciunea 1a care a ajuns subieatu1 uman se astfel de inte1epciunea divina
inte1ege ca prin ea s-au facut toa.te.
153. Prin orice aspeot cont.emplat, creatia conduce m,intea spre Dumnezeu, Auto-
ru1 ei. Dar daca cele1alte aspecte prezinta intr-o varietate contemp1atia trebuie
sa se ramifice spre partile ei ,aspectu1 de sinteza a1 creatiei ajuta mintea
sii se inalte s-pre Dumnezeu printr-un act simp1u, neanalitic, intuitiv.
136
SFINTUL MARTURISITORUL
nea ,atotfolositoare c,are diferitelechipuri de virtuti
lumii voirte conforme cUgetarii, toate r,atiunile
pe cele a:le ba mta:i bi.ne zi\s dupa raoestea chip
necunoscut la Ratiunea suprafiintiala supr'abuna mai pTresus de aces-
tea, spre oare diIn care ,au .acestea 154. unindu-s'e in-
tregicu Ba intreIa9a, pe cilt ecu puter,ii aflMoare au fost
de mu.lt imprim.ati de Ea, pe cit s-a putut, incit nu mai poarta decit
Iucrurilor prezentIndu-ne creatia repartizata cer, pamint cele din-
tre ele, face minrtea fiinta noastra sa se ridice la Dumnezeu printr-un demers intreit;
aspeatul diferentiat lal lumii f,ace mintea noastra sa se ridice la Dumnezeu
demers indoit, din virtute.
Singur aspectul de sinteza ajuta
diferite. Caci sinteza vede ratiunea C'are le pe toate.
Contemplind legatura dintre lucruri Mintea strabate lucruri la ratiunca
care le leaga intr-un act de percepere simpla, neimpartita. aceasta mintea se
cauzei 'lI1Ilitare care Ieaga pe toate, mu1titudinea lucrurilor, ne-
conternplarea lor. lacest act mintea sesizeaza pe Dumnezeu ca
unica substanta a substantelor lucrurilor, mai presus de acestea, ca unica
a lucrurilor, mai presus de ca temei al deosebirii lucrurilor, mai prc-
sus de ea, aa loc unitar al pozitiilor sta!bile ale lucrurilor. Simplu vorbind,
mintea Dumnezeu drept cauza a tuturor celor cinci a;specte ale crea-
tiei : substanta, deosebire, unire stabilitate.
La unirea cu aceasta cauza nu sc poate ajunge numai prin cugetare, prin-
tr-un efort voLuntar, sau mutarea contemplatiei de la cele sensibile la planul su-
prasensibil se infaptuie$te virtute. Dar rolul virtutii nu e numai acela cle a
,Jjuta mintlea sa se ridice I'a cunoa$terea Ia ata$area la cauza suprema, ci im-
lumea creata, facind-o conforma cugetarii adevarate lui Dumnezeu.
Ea ump].e sufletul cu plUterile morale cognitive superioare, ea rela-
dintre oameni le deschide tuturor ointeIegere unica a lumii, ea Ida un chip
nou ordine noua Iumi, sau duce spre tnansf;igurarea putC'Iile
divine.
154. Se afirma din nou rolul hotaritor aI promoVlarea viritutilor, iar
aceasta, construirea lumii superioare, umplute de Dumnezeu. Aceasta
capacitate are insa numai ratiunea unitara la care s-Ia r.idicat ceI ce s-a adunat
din lucrurHe sensibile.
Pe de parte ratiunea aceea unitara conduce om realizarea virtuti
ace.leia spiritulal1e div.ino-umane; pe de ,a1ta, inJtiparirea cIara inel se
prodl:ce numai ]a rdupa dobindire;a tuturor Omul e condtu<s Ia
ratiune devine virtuti rational. faza aceasta superioara, precum
a ratiunile singulrare .a,le lucrurilor, a9a a preocuparea de
partiale, ridicindu-se la stare virtuoasa De aici
se vede ca preocuparea de ratiunea lucrurilor e una cu preocuparea de virtuti. Aici
se afirma ca virtutea nu se realizeaza numai simpIa gindire, unitatea
superioara a spiritului. Ratiunea virtutea nu sint decit doua ,a,specte
ale spiritului uniltar caree pu.tere de dupa lasemanare.a cu Dumnezen
din puterea Lui. Sfintnl Ioan Damaschin spune vointa este naturlala ra-
sau e liberii a mintii elemen-
P.G., 95, 110). de mintea libera, de min'teil Aces-
tei parti superioarea 5ufletului (ratiune-vointa) ii es,te Incredintata stapinir,ea afec-
telor - poftii - guvernindu-Ie conform ratiunii, reaJize.aza virtutea (De
P.G., 95, 149).
Deoi virtutea nu e dec.it starea care ratiunea, ce a actualizat vointa
impIicata ea impus stapinirea peste le-a pa'tr,uns acestea, a
pus pecetea pe ele, a pus ordine ele, ,devenit, din ratiune virtuala, ratiune ac-
tuaIa, Omul ridicat la efectiva, Ia starea de virtute gene-
ralii, reflecta sine cauza ac.estei calitati cu dub1u aspect, care
e Ratiunea mai presus de r,atiune bunatatea mai presus de caci omul a
devenit atunci intreg partener de comuniune cu Dumnezeu cu semenii.
AMBIGUA

semnele ca oglinzi atotstravezii. Caci au chipul intregii Ratiuni
Dumnezeu care ei, chip ce ramine neschimbat tra-
saturile ale lui. Caci n-a mai ramas nici una din trasa.turile
cele vechi, care se manifeste omenescul, toate cedind
celor mai bune, caaerul neluminatamestecat deplin cu lumina 155.
29. lnJelesuJ duhovnicesc al1ui Melchisedec.
Ace,as'ta, socotes!c, cunoscind-o minunatul
Melchisedec, deSipre care dnmnezeiIescin Scripturi
acele mari minunate lucruri, s-a Invrednicit sa devina mai presus de
timp de fi1r1e$i sa se ,asemenecu lui facindu-s'e ,aIdica,
dupa ha,r, pe cit e cu precum credem ca e
DMMorul harU'lui dnpa Caci ce Se spune el ca
era "fara Itata, fara mama fara neam 7, 3), socotesc ca nu inseam-
altceva decit lepadarea deplina a trasaturilor naturale, produsa el
de ha,rul snprIem dtin pric:ina virtIutii 156. I,ar cuvintele : ll-,ave,a niIci ince-
-----------
155. Cei ce au realizat s-au unit iThtregi cu Ratiunea divina intreagii,
ca unii ce s-,au imprimat tolt'a1 de Ea prin cOIJJtemp1area ump1erea
c'OmIun.iullle iu:bitOla;re d,e pUiteri!Ie iS-au imb.ibat, ,au p[dmi.t calHaItea aHt de
mult, incit se mai vad decit sell1ne1e se mai vede ei a1 10r,
ca ni:;;te oglinzi pe care, cind te e1e, nu 1e nlai vezi,
ci 1asa sa se vad.a nUll1ai ce1 reflectat e1e.
Oll1u! devine purtatorul lui Durnnezeu cornu-
niune cu Oll1u! apare ca dUll1nezeu, e indumnezeit. se mai vad orne-
ornul este se 10r. Dar aceasta transparenta a 1ui DUll1ne-
zeu prin 0111 e conforrna cu ,a oll1ului general a omului res-
pec.tiv ispecial, fiind proportiona1ii cu masura care a dezvoltat ratrunea sa
clusa ca potenta cornportarea sa.
de rernarcat 'in acest capitol f'aptul ca Maxill1 vede
spre indumnezeire nu prin ocolirea lurnii, ci cu ea. cu IUlllea
se fiinta oll1ului. a,dunind ratiunile lurnii prin aceasta efectiva
sine ratiunea 5a ratiunea ca, felul acesta
ratiunea sa ratiun:le sa devina totodata oglinda cit ll1ai curata a Ratiunii
bunatatii divine din care iradiaza acelea. Este noua afirmare pozitiva a
a ea, impotriva origenismului.
Sfintul Maxirn a redus, transformat utilizat intr-un rnod propriu tabela cate-
goriilor 1ui Aristotel. Daca Aristotel zece substanta, calitate, canti-
tate, relatie, loc, timp, pozitie, posesie, actiune pasivitate, sfintul Maxim en,umera
dintre oaIr,e une1,e sintidentice cu a1e lui Arist01el, altele, deos,ebite. Identice sint :
substanta, pozitia (cu nurne deosebit) (Ia Aristotel:actiunea). Relatia a
devenit la sfintul Maxim sinteza. Diferenta, care e proprie sfintului Maxirn, e la
Aristoitel expresia gener<a\la a categoriilor. Locul e implicat, la sfintul
pozitie jcantitatea, calitatea, diferenta
sesia, re}.atie. Dar ce e cn totul la sfintu1 Maxim e folosirea a cate-
goriilor ca obiecte ale contemplarii modele ,ale urcnl;>ului spirj:tual a1 omului spre
Durnnezeu, de aceea, el a voit sa v:ada ca aspecte
cele care au baza Dumnezeu.
156. exemplificare a trasaturilor naturale prin cele
ne-o ofera Melchisedec. se 01)serva ce context cosmic plaseaza sfintul Maxim
spre Dumnezeu al personaje10r biblice al sfinti1or, reliefind din nou con-
vergenta revelatiei naturale cu cea biblica.
Me1chisedec s-a faout deprinderea bine (prin virtute), deci prin vointa
statornica, dupa har, ceea ce e Datatorul harului dupa fire. Deprinderea indicii doua
sensuri: a) e ceea ce se dis:tinge prin efort repetat b) e ceea ce, prin urmare,
138
SFINTUL MARTURISITORUL
put al zi1elor, nici al vietii marturisesc care circum-
scrie timpul contemplatia ce depa$e$te existenta ,a toata fiin-
ta nema{eri,ala 157. : faout ,a.sem'enea Fiului lui
Dumnezeu 'el ramine preot pururea)} poate ariata Icael e instare
zeasca la sfir$it ochiul mintal deschis, prin deprinder'ea neschimbata
a vir'tutii ,atotilsema.natoare DUInnezeu, a privirii spre
Dumnezeu 158. Caci ,sa lup:te cu fir:ea, i,ar oontem,pla-
cea a:deva,rata, cu ti,mpul cu veacu1. cea dintii ,sa ra-
mina nerobita nestapinita decelelalte cite se socotesc ca sint dupa
Dumnezeu, ca una ce numai pe Dumnezeu ll$tie nascator; iar cea de a
dOl1ia, necircumsord,sa, nezabov,jiI1d nici una din cele ce ,au inceput
ca una ce dachip ,sine lui Dumnezeu care tot ince-
putul la Sine intr-un extaz negrait toata intelegerea
celor oe intel,eg 159. ,aoes:tea se aIata ,as'emanaIe,a dum!I1ezei,asca, ,adica
virtu,te. prinaceasta e pazi!ta cei vrednici Jubirea
e ca a doua fire, dar a doua fire dobinditii prin vointa sta'tornica. Ea e apti-
t'Uldine sta,tornica, din care ras,a,r gindurile din Nu e ostare tre-
ciHoare. Dar aceasta e vil'tutea. aceasta omul poate urca la indumnezelre.
Dar aceasta nu e dupa fire, ci dupii deprindere, sau dupii a doua fire
deprindere. Insii intrucit virtutea sau deIprinderea bine nu e dec:it deprin-
derea a triii tot mai mu1t cu Dumnezeu, lndumnezeirea nu e decit calitatea stator-
a firii de a fi mai presus de Iire, de a fi un mediu subtire transparent al
put.erii Propriu-zis aceasta a firea noastrii mod actue.l
ceeoace e chemata sii devina: mediu ,transp,arent al puterilor dumnezeie!?ti. Deprin-
dere,a aceasta nu e decit s,tarea actualizata a noastre. Astfel virtutea
harul se inclnd reciproc. Caci virtutea e de sine cu
Dumnezeu cu semenii.
157. Melchised,ec n-avea inceput al zilelor al vietii s'ensul cii cu-
se intindea peste timpul eonul lumii, iar contemplatia depiigea
existenta atoatii fiinta materi,alii nem,a,teriala. Era ridicat prin contemplatie peste
ele, iar aceasta spiritul biruise se intinsese inainte de ince-
putul existentei piiminte!?ti. Se intindea peste timp veac, dar nu desfiinta faptul
de a fi inceput sa existe.
153. Preot este cel ce are ochiul mintii deschis spre Dumnezeu ca sa slujeasca
Melchis'edec ramine preot pururea., d,u.pa asemiin:area Fiu'lui celui al
Dumnezen. Caci cum Acesta are ochiul mintii pururea deschis spre Tatal,
slujindu-I Lui opera de mintuire de indumnezeire a creatiei, Melchi-
sedec are ochipul pururea de'schis spre Dumnezeu, faptul ca este unit cu Fiul
cel intrrupat a devenit asemenea are ochiu! pururea deschis spre
Dumnezeu s1uje$te prin de,prinde,re,a nes'chimbata a virtutii atotasemanato&e
Dumnezeu, daca virtutea insii$i este deprinderea intinderii continuu spre Dum-
nezeu, a depii$iTii de sine, a uitarii de sine. Virtutea e sustinutii de ochiul deschis
al mintii s'pre Dumnezeu il mentine pe acest'a desch1s pe miisurii ce ea devine mai
ferma. Vederea spirituala buna faptuire se hranesc una din alta. Deprinderea
clintita a e cea care tine neconteni,t deschis ochiul mintii, ochiul cugetarii
la Dumnezeu. aceasta se exprima rostul cognitiv al virtutii. Cine se face ase-
1llenea Dumnezeu virtute are Dumnezeu el e asemenea !Jui de
"ceea cnnoa$te pe Dumnezeu traire.
159. Virtutea firea, dar intrucit ridica mai presus de Dum-
nezeu.
Virtutea tine ochiul mintii deschis spre Dumnezeu pentru ci\ ea !uptii
cele sint dupa Dumnezeu, nevoind sa se lase robita de ele intrucit numai pe
11 experinta nasciitor proniator al Aceasta nu insearnna ca nu se
manifesta fapte de iubire fata de ele, dar iubirea aceaslta nu vrea sa fie sta-
AMBIGUA
139
nec1inHta de D'1.lmnezeu singucr. ,aceas,ta li se da chip demn de
Dumnezeu vrednicia infierii care le pnterea de a interveni ne-
contenit la Dumnezeu de asta fata Lui, procurind cel'ui ce intervine
asemanaTeadumnezeias,ca chi:a"f cu obtinerH indurarii Lui 160.
De acee.a, pe drept cuvint socotesc ca nu printimp sub oare
petrecea na,tural marele Melchisedec, dar pe care, ratiune
le para,sise cu totul,trebuie sa se spuna : "Cuvintul lui Dum-
nezeu indreptat pe el, ci acelea prinace1ea prin care el s-il
prefacut cu vointa,adica din virtute 161. Caci nu e dreptca -
celor a caror voinfa a combatut prin virtuti legea greu de
vins ,a firii a caror ,a zburat chip
neprihanit lllai presusde ltimp veac - sa li seatribuite oa trasatura
celor parasi,te, ci mai degraba singu.rele
din care oare sint se cunosc. Fiindca privind chip natu-
rallaoele vazute, cunoa-5tem numim corpuri1e dinculori, de pildaaerul
lnminat, lnmina, or:ice materie aprinsa de foc, corpu1 inalbit, ,alb,
c1te altele de felul acesta 162. Deci - daca dumnezeiescul Melchisedec
a preferat prin vointa virtutea, firii tutnror celor oe de ea, alegind
TJinita de ele, ci numai de Dumnezeu, Cel atotliber datator de libertate. Iar con-
templatia tine ochiul deschis spre .Dumnezeu, pentru ca lupta sa se J'ase
circumscrisa de partial sau al Jumii. neJasindu-se inchisa cele ce au
inceput Caci cel ce contempla se 1ntinde peste cele ca atare
llninclu-se cu Dumnezeu ia sine chipul Dumnezeu cel nehotarnicit de vreun
IncepUJt sau Datorita acestui fapt atrage spre sine toata i:ntelegerea,
c1nd-o din cele hotarnicite printr-un extaz la aceasta treapta a
intuirii Dumnezeu a cn este contemplatia.
160. Asemanarea cu Dumnezen decH caIitatea data sufletnlui
linta de v,irtute. dealta parte ase!nanarea sau cuno$tinta virtutea reprezinta
inSd$i de Dumnezeu s1nt ohtinute comuniune cu Poate 51nt numiri
diferite ale uniri afectuoase a snfletul1li cu DlJmnezeu. Cel ce are
aceasta are de la Dumnezeu vrednicia ca nrmare, puterea de a
tcrveni la (le ,a sta CH efect fata putere proprie preotului. Numai 'ase-
rnanarea cu Dumnezeu face ca interventia celui cc sa fie efectiva, sa obtina
indnrarea
161. Orice sfint cit traie:;;te pe pam1nt ramine, pe de parte, sub timp
fire, adica 1ntr-o existenta naturala. de aIta parte, prin viata ratiune, sau
virtute cuno$tinta, san prin a timpul .firela. Caci estc
activa pHterea Dumnezen. Astfel, sfintul vietuie$te doua planuri: cel
l1i1turii cel mni presus de natura. Mai bine zis planu: naturiieste transfigurat
prin virtulte din partea lu! Dumnezeu, dar snprimat. Sfintul Maxim
da ,aici precizari ale starii de Indumnezeire. Timpul se umple de Dumnezeu, deci
de eternitate ; fire intra ceea ce este mai presus de fire.
162. aceste rinduri sfintul Maxim staruie asupra transfigurarii intregii na-
turi a sfinti10r prin virtnte cuno.5tjnta prin puterea dumnezeiasca manifestata
ele. Petreccrecl nat:urala 1n timp trebuintele naturii e penetra,ta ea de
duhul dumnezeiesc lucrator prin qindirea orientate spre Dumnezeu. se
cunosc acum prin cele ce au primit, prin cele ce, persista, 51nt biruite sau
Ca sd folosim asemanare: intr-o mama totul e biruit cle sentimentuJ
ma.tern de aceea acest sentinlen:t caracterizeaza sau define$te. Cind starea
copilnlui cere angajarea ei imediata, orice sJmt al de femeie e cople$it
de sentiJllentul aura't mamei. ,Se pnre ca exista om energie generala a sen-
sibilit5.\ii, repartizata pe simturi pe sentimente, d,ar sa se activeze
140
S}<'INTUL MARTURISITORUL
prea frumos noa,stra, a intreg timpul vea'ou1
las,ind cu intelegere supe.r.io.ara prJn
sa to.ate cHe sint dupa Dumnezen, nezab,Pvind nici unnl din lucrurile
care se dacd. s-a nascut Duh intre fiintele dum-
fa,ra de nemuritoa.reale numnezeu prin ratiune
dupa har poarta sine nevatamata adevar,ata a.semana.rea Dum-

nezeu care l-a nas'Cut (deoalrece toata nal$tere,a o.bi$nu,ie$te sa faca la fel
cu nascMo.rul pe cel nascut: Caci ceea ce e nascut din trup, zice, trup
este, iar ceea ce e nascut din duh, duh este) - pe drept cuvint s-a mai
numit din naturale tempo.rale, intre care se cuprindetata
lllama neam, inceput al zilelo.r, pe aare le-a lepadat cu :totul
de la sine, din trasaturHe dumnezeie$ti ferici,t.e, oare schim-
bat chipul la care nu ,ajunge nici timp, nici fi,re, nic'i ratiune, nici min-
te, ni,ci nimic ,a1tceva din cele ce sint, ca sa vorbim pe scu,rt 163. Deci md-

sentirnente rnai curate sau rnai putin curate, sau sa se concentreze intreaga intr-un
sentirnent Hnic care le pe celelalte. Datorita acestui fapt. sub[ectul
poate sa se concentreze intreg sirntirea prezentei divine, care oaz,
satisfcuce trebllJintele firii a se conserva, a,petiturile aces,toranu avea pu-
terea de a-I robi, ci le va sirntirea prezentei spirHuale ourate a lui
DUtnl1ezeu.
163. Fiintele fara inceput nernuritoare intre care se Mel-
chisedec Dnh prin ratiune, dupa har, nu sint prin natura fara inceput nernu-
ritoare, ci s-au nascut ele ca atare Duh, ca el. Daca prin natura nu Se na\ite
din Durnnezeu deci,t singur Fiu, har se na,sc nnrneroase subie'cte, care au
ex,jstat ca creaturi inainte de a se sau de a deveni durnnezei dupa l1ar.
pentru ca au existat inainte, au ele contributie la ca
durnnezei dupa har: ele contribuie la uceastla prin ratiunea sau prin CUno$tinta
prin vointa lor. Ele au contribuit la biruirea inceputului ternporal prin
Duh, intruciIt s-au ridicat prin ratiunea lor de la lucru.rile care inccp
la 'fara inceput Iar prin vointa de a voia Durn-
nezeu, devenita 'deprindere virtuoasa care totdeauna e placere sllperioara, au
biruit placerea apetiturilor nernaifiind sclavele 10r, slaltisfac din motive o\)j-
firii. Firii lor intinse peste ea auno$tinta Y,irtute,
vointa, i-a lntirnpinare h'arul penetrind-o \ii sustinlnd-n
aceasta de sine prin intensif,icarea unei sirntiri su.perioare ea. Depa-
$irea firii sau ei este opera a Dumnezeu, dar fara contri-
buti'a ei. 'In aceasta se arata poarticiparea pozitiva ce acorda sfintul Maxirn vie-
tuirii noastre parninte$ti. Starea de rarnine ea un:re parado-
xala a contrarii!or, ca drurnul spre ea. Firea creata persis'ta ca supor,t al indurn-
nczelrii, da obiect sau ll1a! de graba ca subiect indurnnezeilt purtator de
durnnezeire prin nivelulde de virtute la care a ajuns. Sirntirea pla-
cerii unor realitati superioare e sirntire a ei, de\ii se afla ea forta divina
sau frurnusetea divina exercitata asupra ei, care produce atractie superi.oara care
le pe cele inferioare.
Astfel firea rarnine, dar se afla tirnp deasupra e1. Ea triiie5te cele
ce sint rnai presus de ea. Ornul zboara .aripile ce s-au adaugat peste sine.
DararipHe aces,tea le poarta el el face exjJerienta zborului care e del)-
sclJita. de experienta lui viata parninteasca. Ornul a ajllns la adevarata
asenlanare cn adica la actualizarea suprernelor sale potente, dar ace-
la5i tirnp \ii-a chipul)) asernanare, trMnd Duh dincolo de tjrnp. Aceasta
tra.ire e de aserne.ne.CI Duh, dar aceasta traire supranaturala Duh c traire
expcriata Dnh toata fara ca obiectiv sa inscmne ridicarea trupului din
AMBIGUA
141
rele Melchisedec a fost descris oa fara tata, mama, fara neam, ne-
avind al ni,ci a,1 vietii, precum a lamurit cuvin-
tuladevarIat el al barbatilor pUI1tatori de DumI1lezeu, nu din pr.icJna
ceIei create a ceIor din nimic, dupa care a inceput a de a
ci din pricina harului dumnezeiesc necreat care exista pururea mai
presus de f,IIrea .tot din pUiru.reIa existentul Dumnezeu, har
dupa ca.re se oa fiind nascUJt intreg cu tOctul
Sale 164. ne-a fost pastrat de Scriptura ca fiind singul" de felul acesta,
ca ce! oe s-a .ridioat poate primul p.rin luai presus oe
fonna, care poa1:e sint : Fara fara mama
fara neam ; ca ce! oe a tIrecut cuno$Hnta peste t.oate de sub
vreme veac, a caror existenta a inoeput timp facere (care
neaga inceputul oarecare Itimp), s-a abatu,t de10c de drumul
dumnezeiesc cel inteligibil, ceea ce inseamna poate ca ll-are inceput al
zilelor nici al 165. cel ce a patruns cu mintea
Dnmnezeu insu$i, desnicut de toate, chip ascuns, tacut pe
necunoscut, dupa negar'e'a tuturor, e t.ransform,a,t intreg de ca-
litatile Dumnezeu intreg 166. Aceasta se arata cuvintele :
ea e arVUlla la nemuriroii viitO'are cu trupul.
Ca sa raminem 1a cO'mparatia cu O'mul care zbO'ara: e1 actualizCJit pO'tenta a
sa prin destO'inicia de adaug.a aripi; dar el a prin aceasta din cO'nduita sa
sau din ceea ce el numai prin na'tura sa i el zboara intrucit a
adaug,at ceva naturii sa1e, desigur baza pO'sibilHatii de ad8Juga de a ,purla
ceea ce adaugat. Dar nu singur e1 ,addugat aripile, ci ele i-au fO'st adaug,alte
de Dumnezeu. Caci zbO'rul e viata cO'muniune cu Dumnezeu.
164. Este aici afirmat, cu muH inainte de PalIama, Ciaracterul necreat a1 11a-
rului. Subiectul uman indumnezeit se caracterizeaza numai din harul prez,ent el.
Caci s-a nascut intreg din Dumnezeu, dar nu dupa naturii, ci dupa har dupii libera
lui alegere 'tnainte de a fi dO'bindit nO'ul sau mO'd de existenta prin
vojnta prin har, ,a existat natura 1ui creata. De aceea nu s-a niiscut dupa naturii,
ci dupii dO'rintii dupa har. De aceea c'alitatea aceasta n-are tata mama
dupa natura.
165. Fara tata fara mama" lllai pO'ate insemna ca Melchisedec s-a ridicat
mai presus de ma,terie formii, caci fO'rma era considerata filO'sO'fia greacii veche
(la AristO'tel) ca un principiu Cilre da materiei forma prin aceasta 1a
existenta individuatiune. Deci sfintul s-a nascut ca faptura noua alHel decit
aceasta lege a naturii, care se doi factori. s-a vir-
tute, care re,prezinta ridicarea pesteaceasta lege. Dar general existenta naturala
se prO'duce printr-o intilnire timp initre materia cO'nsistenta fO'rma glndita
se desface dupa un timp, ma.teria scapind de sub fO'rma care a Sfintul
insa nu s-a nascut ca atare prin aceastii intilnire trup intre forma
nu va inoeta sa fie sfint printr-O' despartire 'a a Rildicarea mai
presus de materie forma pO'ate insa ridicarea peste O'rice
trupului fatii de sufletul de har.
,SHntenia nu aIe inceput tempO'ral, ci vine din ve:;;nicie cel ce se
de ea ; lllU Iare pentru ca sfintul nu maiiese din ea.
166. Experienta din timp fire traie:;;te sfintul insa grad culmi-
nant ca unul a carui minte a uitat de toate, patrunzind fara idei, farii cuvinte,
chip neinteles Dumnezeu, Cel mai presus de tO'ate cele cunO'scute
explicabile. IIaI starea nu e numai stare a ci e stare a
sale fiinte, pentru ca Intreaga a primit insu:;;irile DUII11nezeu intreg, care co-
142
SFINTUL MARTURISITORUL
Fiului Dumnezen, ramine Caci orice
sfint care a inceput sa bine exceIenta, dupa acest bine e de-
clarat chip a,1 Dumnezeu care I-a dait. sensul ,acesta,
acest m,are MeIcMsede'c, pentru dumnezeiasca Iel, s-a
lnvrednlcit sa fie chip Hristos Du.mnezeu
negraite. Ci:ici spre se aduna toti sfintii ca spre cauza a
bineIui ce searata fieoare dinei, dar mai aIes acesta, ca ceIce poar.ta
sine, mai multaa semnele 167.
30. Referirea D01unuJ celor spuse despre Melchisedec.
Caci singUir Domnnl Dumnezeu1 nostru Hris,tos este fIire
adevar Hira ltata fara mamal;)i fara nealn n-,a.re nQci inceput al
zilelor, ni,ci sfir:;;ital viletii. Fara. maJna, nemaIte,ri.al, ne-
trupesc ,al nal;)terii dinainte de veci 'de su.s din Tatal. Fa.ra tata., dupa
nal;)terea jos, tempor,ala, din mama. trup, care nu s-a produs d,ato-
rita zamis1irii sa.minti:i. Fara neam, intrucit modulambelor Lui
e tuturor cu totul necuprins. n-are ni:ci incepU't ,al
nici sfir:;;it fiind inceput, fara sfir!?it cu nemarginit,
ca Cel ce e fire Dnmnezeu ]68. ramine preot veac, Ca unul ce nu
inceteaza de a exista, moarte care pune sfir!?it pacatu1ni sau fi-
e Dumnezeu datatoru1 a toata v,iIata dupa fire!?i vir-
tUite 169.
ei, cum incalzit foc a primit insu:?irile focu!ui, care
Je-au pe ale s,ale. S-a produs transformarea firii creaIte prin aceasta schim-
bare de calitati, mai bine-zis calitati!or sale de catre calitatile dum-
;( calificatus et transcalificatus) a capatat calitate buna, curata, efortul
uman energiIa divina. Omul trece peste ratiuni, apofaltic, caci nici
Dumnezeu nu Se afla limitat ratiuni, ca la Origen.
167. acestea s1nt calitatile binelui prin excelenta, care sint la rin-
dul calitatile Dumnezeu. De aceea, sfintul a Idevenit forma, intiparire
vazuta a lui Dumnezeu cel nevazut icoana a Hris.tos, Care, C!a
nezcu Om, a dat umanitatea Sa prima suprema forma vazuta ,a caJitatilor
Dumnezeu, fiindca este ca arhetipUl binelui devenit vizibil ca Dumnezeu,
cauza lui. De aceea, toti sfinl,ii sint icoanele Hristos, Care e arhetipul cauza
binelui ce se manHesta toti.
168. Hristos e arhetipul cauza tuJturor celor ce se fac icoane ale Lui, ridi-
cindu-Se peste timp fire, pentru cii es.te fire, nu har,
deasupru timpului. e intr-adevar fara rnama fara inceput cea ne-
materiala din veci din Tatal faratata, dupa de jos, fara de saminta.
e fara taUl far:i Una 'din ceJe doHa ale
e mama fara tata. Nici una nu e patata. Na$terea nu aduce
un snbiect temporal pe lume, pe Cel nascut de veci.
169. Hristos ramlne preot veac, pent.ru ca nu inceteazii de a exista prin
moartea menita sa puna capat pacatului sau firii din pricina pacatului, ci
moartea spre inviere. Caci fiind Dumnezeu e
c:elei dnpa fire a! celei dupa virtute. Oamenii recl$ltiga viata supe-
rioara dar de l,a Dumnezeu, har deplin
ctnpa ce pierd pe cea fire, care pacat a intr,at moartea.
Hl'istos are viata Sine, deci etern, a'tit dupa fire cH dupa virtute, diiru-
ie$te tntliror viata dupa fire na$:terea vi1ata cea dupa har vir-
AMBIGUA
143
---------------------------------------------------------------------
Dar s,O>Cooti ca e cinev.a deacest har, cind auzi ca des-
pre marele Melchisedec a spus Scriptura ca ilare. Caci tuturor le-a sadit
Oumnezeu chip ,natural putereaspre mIintuire, ca fieoare sa poata,
daca vrea, sa se de harul dumnezeiesc daca -vrea, sa
fie impiedicat s6 devina Melchisedec v.raam Moise simplu, sa
transfere pe toti sfintii sine, tara sa le schimbe numele locurile,
imitindu-le modurile vietuirelCl
170

31. Alt 1nteles duhovnicesc allui Melchisedec.
Deci totcel ce mor,tificat madularele de pe pamint (Col., 3, 5)
stinstot cugetul trupesc (Roll1., 8, 3) s-a scuturat cu totul de
afectiunea fatade trup, care iubirea datorata de noi numai lui Dum-
nezlu se toate semnele trupului ,ale lumii,
pentru harul dUll1nezeiesc, incit sa poata cu ferici,tul PavelCine
va desparti pe dedragostea Hristos $icelelalte (Rom., 8,
35), acela s-a aa m,a.rele Melchisedec, fara rt,ata fara m,all1a fara
neam, nem,aiavind sa fie tinut sub trup $1 fire, pentru ,legatura ce-a
ci$tigat-o cu Duhul
l71

tutea Ior, care pe de parte e produsul efortuIui pe de alta, aI haru1ui. Desigur
Hristos a acceptat oda'ta cu firea omeneasca, moartea; dar a acceptat-o volun-
tar, caci voIuntar a luat firea noastra cea murttoare. insa nu putea ramine
moarte, atit pentru ca era cauza, dlupa fire, cit a conforme
tutii. PropI1iu-zis la viata conforma e viata dupa firea omuIui, dar da-
torita un.irii firii ,cu cea dumneze.iasca. moartea intrata
pacat firea acceptata de voIuntar. moartea nu a devenit
voIuntara, cum a devenit Ia om, dupa ce a aIes prin voie pacatul. Deci nu a de-
ven>it imposibil de bir,uit voinia. Hristos moartea a putut fi invinsa
voia Sa care aIes ,pacatul, dar !li voi:a divina conforma firii Lui divine. ln
moartea a putut fi invinsa prin amindou,a voile, adica convergenta umane
cu cea divina, s,au firii umane firea divina.
170. Dumnezeu 'a sadit chip natural fiecare om puterea spre min:tuire, nu
sensul ca se poate m!intui sine, ci sensul ca. se poate impar-
ta:]i de ea prin har, devenind virtuos; sensU\ ca poate sta relatie cu Dum-
nezeu. Ba chioar e fiicut fiecare pentru aceesta relaiie. el e posibil un cuget aI
ca moarte idescompunere pentru trup pentru spirit. Dar cugetul
duhului, sau cugetarea Qu pIacere Ia ceIe a]e duhu1ui care produce bucurie
madulare.Ie trupului, senzatiile Iui inferioare, viata de pace. Deci cu-
getarela 1a ce1e aIe vietii nu e monotonie, ci bucurie
spirituaIa pIina. de armonie, nu pIa.cere oare aduce desfrinare, regrete, tristete sau
plictiseala noastra. Acea,sta viata a duhuIui care copIe$e$te plac>erile infe-
rioare, producind bucurie multipIa mereu noua, este iubirea curata. fata de Hris-
tos de semenii Hristos. Cel ce traie:?te aceasta iubire la deveruit fiira
ta1a fara mama, nemaifiind stapinit de trup de fire. firea omului e sadita
trebuinta capacitat,ea comunicarii ou Dumnezeu, cum e sa,dtilta firea ochiului
oa,pacitatea sa vada lumina deosebita. de e1. Daca :inielegem umana
natura inchisa ea insa:?i. ea nu se poate mintui. Dar nu a'cesta e sensul
umane. de e bolnava, ,atrofi.ata.
171. Madular,ele ceIe de pe pamint nu sint propriu-zis madularele trupului, ci
senzatiile reIe ce se pot manifesta prin eIe. Acestea sint, dupa sfintul ,apostoI PaveI:
C'urvia, necuratia, pofta cea rea, Iacomia care este idoloIatrie (Col., 3, 5). Deci
144
SFINTUL MARTURISITORUL
32. THcuire duhovniceasca a cuvintelor : nici lnceput,
nici sf1I$it vietii.
Iar daca, pe 1ingaacestea, s-atagaduit pe sine
sufletul sau pentru Mine, i1 va af1a pe e1 (Lc., 9, 24). Adica daca a
parasit viata de aici cu voBe ei, pentru cea mai buna, ,a dobindit numai
pe Cuvintul ce1 1ucrMoral Dumnezeu, Care strabate vir-
tute la despartitura duhului (Evr., 4,
12), nimic de prezenta acest caz s-a facut
farainceput tara (Evr., 7, 3), nemaiavind sine viata
re vremelnica, oe are inceput tulburata de multe patimi, ci
numai pe cea dumnezeiasca a Cuvintului sine
care are nici 172.
33. Ti.lcuire duhovniceascaa cuvintelor: preot

Iar daca prin cutentie multa sa veghezea:supr,a dIa.ru1ui sau, in-
grijind prin faptuire cOllltemopl,atie de bUll!uri1e ma,i presus de fire
timp, a dIevenit preot perpetuu bucurindu-s,e mJntal de COl1-
vorbirea cu Dumnezeu 173. imita neschimba.rea vointei
bine pe Cel dupa fire neschimba,t, e impiedicat chip iudai,c de moar-
tea cea din pacat sa ramina veci preot sa aduca jertfa de ,lauda de
marturisire, slavilnd pe Dumnezeu ca Facatora,l tutu.ror multumindu-I
cu ca Judecatorulu.i altuturor alta-
rul dumnezeies'c al cugetarii 174. Dinacest alltar au putere sa manince
cei ce slujesc cortului (Evr., 13, 10). Caci se p.ot de piinHe
se cere suprima,re de madulare, ci punerea s'tare ,de a senzatiilor de
placere manifestla,te prin ele, a lor prin simtiri superioare, transcalificare
a lor. Iar cugetul 'trupului (ROln., 8, 6) este cugetare la cele ale
irupului, care nu e lipsita de voluptate inferioara.
172. Ouvintul sau R,atiunea lui Dunlnezeu strablate ,toaJta omului prin
virtute rodindu-Ie acestea. strabatere se timp,
intr-un moment. Cuvintul Dumnezeu staruinId om, stra-
bate ratiunea lui, care se conformeaza cu ratiunea lui Dumnezeu. Din
ea organizeaza, omu1ui, apoi lumlneaza intele-
gerea lui, strabd<tind la urma tot Cele dOUd ratiuni sint legate, dar
ramin doua, cea umana urmind celei divine, cum cuvintul lui Dumnezeu leaga de
Sine, ca raspuns, cuvintul nostru, fara sa-l anuleze, intr-o unire dialogica.
173. Preotu,l e definit aci oa cel ce se afla convorbire cu Dumnezeu, prin
I11lnte. Da'ca prin fap1uirea devenita virtute prin contempLatie omul a ajuns la
convorbirea ou Dumnezeu., adica la starea de preot, aceaslta stare poate pa'stra per-
petuu, avind grija prin atentie sa ramina virtute contemplatie. Itar prin acestea
poarrta grija bunurile mai presus de fire de timp. Convorbirea prin gindire
fapte e modul unirii noastre raspunzatoare cu Dumnezeu. noastra preo-
\easca, jerltfa noastra cuvintatoare.
174. Viata de virtute Inseamna, pe treptele ei culminante, neschimbare
bine prin vointa, din puterea dupa asemanarea Dumnezeu cel neschimbat
bine ,prin Cel ajuns la treapta aceasta nu maj e intrerupIt neschimbarea
de moartea prin pacat sau prin caderea din bine. Preotia lUJi e perpetua, fiind con-
AMBIGUA
145
tainice aIe 'de paharul de viata facator ,a,1 inte-
Iepciunii cei ce se numai li.terei se indestuleaza, vreme'l
mintuirii, de jertfeIe p,atimilor ner,ationaIe. Ele vestesc, ce e drept, moar-
tea Hsu.s, de l,a pac,at, dar Lu.i, pentru a
mi,t martur,iisesc co,ntemplati,a mintii, lumi.nata
dreptatea faptelor bune. Caci ei sint gata sa se mortifice dar
nu incep deloc sa s,e f,aca Duh, stind in:ca pioioare de-
inca li s-,a ,a,ratat c.alea sfintilor prin ratiune
este Cuvintul (R,atiune,a) lud Dumnezeu ,a zi,s : Eu sint oCli}ea
dorIjIt sa trelClica de l,a Domnului
faptuire c,a Ouvint (ltatiune) devenit trup, l,a slav,a Lu.i ,a Illasout
,s1ava de h,ar adevar 175.
34. lntelesul duhovrUcesc lui
Tot un ,a1t Av,r,a,am duhovnicesc, ddn pamintul, ru-
deni,a oas,a tati.Hui venind pamintul ,aratat de Dumnez,eu, oel ce s-a
rupt de aHpirea 1auup, ,a ,afa,ra din el prm de.spartireade p,atimi, a
parasit mai prilll ele n,ici ,amagire ,a pac,atulu.i
a Ias,Clit urma ,toate ,cele sensibHe din oare ii vine sufIetuIu.i 'sim-
turi in$eIacirunea$i ,amagi.rea. Acela a numai cu minteIa, libera de
toata lega:tu.r,a m,a,teriIala, pamintuldumnezei,esc feri,cit
tei strabiitindu-l tainic lung Iat, ,af1a ,el pe Domnul Dum-
nezeul nostru Iisus mO$,tenire,a cea buna ,a celor ce setem d,e
a teologhisit despre oameni.lor, vorbind despre 1ungime neinchipuita
de cei drepti, pe cH e cu putinta,$i slavit pentr,u latimea Lui,
vorbire neincetata cu Dumnezeu, care consta intr-o aducere a jertfei de lauda de
marturisire, adica intr-o slavire a lui Dumnezeu ca Facator al tuturor intr-o mul-
tumire ina!ta,ta Lui, ca Proniator Judecator al tuturor, sau ca Celui ce toate le
conduce, mentinindu-le dezvoltindu-le specificul lor, dar unitatea armo-
nioasa dintre e1e. Dar aceasta jertfa de hauda, de ma.rtur,isire de aduce
acela tot aItarul mintii sau locul cel mai spiritual mai ina!tat spre Dum-
nezeu, al fiintei noastre.
175. Mintea e altarul care, de p'arte, se aduc dialogic Dumnezeu
de lauda de multumire, iar pe de alta, se maninca dinaoele jertfe. Din
laJ\J!dele multumirile aduse Dumnezeu se hranesc spiritual 5iufletele celor ce
le aduc. Ele sint ca ale de Dumnezeu puse Ina,intea lui Dum-
nezeu ca un al pahar care nu sint numai produse
ale omului, ci daruri ale Iui Dumnezeu. Hrana aceasta e CiU totul su.perioara min-
carurilor {Evr., 3, 9--,10). Dar de ea nu se pot cei ce slujesc inca
literei. jertfesc inca numai patimile nerationale, oprindu-se Ia paCilt, aplicind
la ei numai moartea lui Iisus, dar nu au pa.truns viata Ilis.'Us de dincolo de
moarlte, sau la invierea prin contemplatiIa luminata d,e dragoste de comuniune.
au rarnas prin aceasta inca legati de trup, nu au trecu,t la Duh. Caci nu
li s-a deschis calea sfintilor care ii conduce 1a viata Duh, neavind pe Cuvintul
cel invi;at al lui Dumnezeu, sau Ratiunea deplin descoperita a lui Dum-
nezeu, calauza la cele de dincolo de viata tru,p. Neridicindu-se la contemplatie
nu cunosc pe Domnul decit ca Cuvint sau ca Ratiune deveni'ta trup nu
s-au ridicat la slavei Lui.
10 - Sf!ntul Maxlm MArturisltorul
146
SFINTUL MARTURISITORUL
a[atatain p.rovid,ent,a Lui pre,a Inte.leapta carie t08ite leimbriiti/?e,aza
minunata negraita Lui iconomie (intrupare) cea pentru Caci unul
ca .acesta a devenft de modurHe prin care a fost invatat sa cin-
steasca pe Domnul prin contemplatie, moduri prin care se
chip ferm .asemanarea cu Dumnezeu.
-pescUJrt despre aceste,a, cel oe a cu faptu:irea ,trupul
simtirea lumea care -pricinui,esc desfacerea alipirii mintii de cele
ligibile, s-a apropiat modcunoscMor cu mintea de Dumnezeu,
unul ca acesta este unalt Avraam, .aratlnd caare, printr-un har egal,
pecete a virtutii ca patriarhul
1
'7'6.
35. lntelesuJ duhovnicesc lui Moise.
De se ,ar,ata c.a un ,alt Moiis,e oel ce, pa-
oind diavoLul,adilca F.ar,aan oel cind deoi
ceea ce-i mai ran asuprlaa oeea oe-i bun tT1l1pes,cul se
rascoala impotriva duhovnicescului tot gindul binecredinci,os e omo-
rit, se cu vointa din Dumnezeu e pus
r.ate, cane s-a intar11 .af.ara, trup, moduri1e faptuilrH mo-
ra1le, iar launtrn, dupa suflet, intelesuri1e cel ce rab-
da .apoi 1a primire.a legii contempl,atiilQI' na,tn[ale sa fJe smltire,
adica ,sub fdJiioa lui F'ar,aon cel irntelig.ib.il, da,r prin rivna sincera ,a bunuri-
lor omoara cugetu'l egipte,an ,a1 trupului Isub
sip, adica sub deprinderea neroditoare de rele, oare, chi.ar dacase sea-
176. Avraameste un a11 tip al celor ce despCl[t afectiunea de trup de
Aceasta nu inseamna suprimarea trupului, ci numai despartirea patimi i
nu inseamna nici suprimarea simturilor, ci numai refuzul de a primi prin ele amagirea
pacatului, perceptii incarcate de ceea ce atrage la pacat. Aceasta e amagire,
pel1ltru proiectam prin simturi peste chipurile lucrurilor, dd;re e]e sInt
curate. proiectam lucruri placeri care par consistente durabilc, pe care de
fapt lucrurile nu ]e dau.
Cel ce elibel'\a,t asMel mintea de afectiunea fata de pamintulde jos poate
intra paIllintul de sus, care e mai consistent decit cel de jos. Acest
e Hristos, pamintul pe care il vor cel b1inzi. e consistent ca Dum-
nezeu, dar e consistent ca natura umana indumnezeita. e de lungime de
latime neinchipuita. Prin teologie experienta duhovniceasca cei vrednici de
cearca sa vesteasca lungimea fara sa ajunga vreoda,ta la cap1itul i la-
timea Lui. cea vrednica de s1ava care prin pronie universul se arata
negraita Lui intru'pare, prin care s-a intins de cer la pamint, unind natura divina
cu cea umana.
Cel ce a intrat umbla acest s-a imparta$it de modul faptuirii
contemplatiei prin care a invatat sa slaveasca pe [)umnezeu, intarind prin ele iubirea
de Dumnezeu ClJsemanarea cu Modul faptuirii ne ,arata ca e vorba de para-
sire a realitate creata, ci de transfigurarea prin faptele bune.
vorba de prin fapte a sensibilitatii voluptuoase a trupului fata de lume,
de realitatii acestora. Caci aceasta sensibilitate voluptuoasa desface
tea deafectiunea fata de Dumnezeu. Odata ce sufletul dobinde!$te afectiunea fata de
cele spiritUiale, cople!$e!$.te afectiunea trupeasca fata de cele sau
rifica pe aceasta. Dar aceasta e stare de har dobindita prin virtute
celor
AMBIGUA
147
mana de neghil]a rautatii, nru ra.sa.r!e pentru saracl,a cu
duhul c.a:re nepatimirea; 001 ce dupaBJcee,a, la po.rnnca
dumnezeiasca, p11The marH cu la,dIevarat ,sarIate ,a pac,atuJ.ui,
infurLalta de duhurile de v,alurile suIcoesive ,ale ispitelo.r,
precum ,s-a scris Cel ce a pus nisipul hotar marii, spune ei: Pina
vei aju:nge nu rtrece ma,i departe ,1Ji,ne se vQrsfarima V1alu-
rile tale (Ier., 5,22; 28, 11) ; cel ce ca un pasto.r ,priceput conduce
ca pe - pustie de patimi, de materii de placeri,
apo.i spre muntele de Dumnezeu, Cel vazut pe inaliim,ea
legerii - ginduri1e ce inclina inca spre pamint oauta placerea acestuia,
pentru care sa lupte minia, ca sa ia s'tapinire sa
ratiunea; cel,ce o.cupindu-se aco.lo. chip inco.rdat adec-
vate dupa parasirea mintii cu cele sensibi1e (caci
aceasta are,d ca i:r1:seamna .trecerea timpului de
vrednice$te sa devina lntelegere vaza.to.r ,auzi:to.r ,al f.ocului dum-
nezeiesc negrait .suprafiresc afHito.r fiinta lucruri,lo.r Ca intr-un tufi$,
adica al Cuvintului dumnezeiesc, Care timpurile mai de pe urma a
stra.lu.cit din ru:gul Sfd.nteIi Fec;ioa,re petr'ecut ou prin trup 177. Ca.ci
talpa cugetarii go.ale cu to.tullibera. de incalta.mintele mo.ar-
te ale ginduri10r de aceasta.taina, into.rcind spre intelegere pu-
terea vazatoare a mintii c.a pe fata, dar deschizind numa,i prin credinta
,as'cultatoarea sufletuIui, ca pe ureche, spre primiiIea tajnei.
de la ,a,ce,as,ta tar,e ne,biruita impo.Itr,iv,a rele,
177. e un a1 omului credincios care duhovnice5c.
ce1ebra scrierea sfintu1ui Grigorie de Nyssa, Via!a Moise, care-1 descrie ca atare.
Acesta se cu vointa din Dumnezeu se inchide in ascezei, scapind
de sub stapinirea patimilor. Caci vointa 5a ascetica modurile mora1e
de vietuire du;pa trup intelesurile sau curate ale lucrurilor in suflet.
pinii la primirea legii contemplatiilor naturaIe, adica a vederii prin 1u-
cruri dincolo de Iucruri. sub regimul lucrarii simturiJor ca sub fiica lui Faraon, dar
omoara cugetul trupesc din sine, 5au pofta de a se indulci din 1ucrurile per-
cepute simturi, ascunzind acest cuget nisipul deprinderii neroditoaxe de pa-
care are sine saracia cu duhul sau lipsa de pretentie de la ceva pe p1anul
trup.esc 1umesc. AceasIta nepatimirea, iar nepatimire pune ba-
riera vaIuri10r succesive infernale ale ispitelor. Dupa ace,ast,a conduce ca pe
ni$te gindurile prin pustiul lipsit de imagini de placerl, ca sa le urce pe muntele
de Dumnezeu (Horeb), cu toate ca ele inca spre pamint spre
p.lacerea acestuia, luind sprijin minia care cauta sa puna stapinire pe ratiune
s-o Petrecind muJta vreme pe inaltimea intelegerii contemplatii duhovni-
dupa parasirea relatiei mintii cu cele sensibile, se sa devina,
intelegere, vazator a1 focului auzitor a1 Cuvintului dumnezeiesc afliito,r ,tn fiinta 1u-
crurilor create tufi$), ac1ica a1 Cuvintului dumnezeiesc care ne din 1u-
cruri, i!ar mai pe urma va straluci din rugul Sfintei Fecioare.
Dumnezeu nu Se arata pentru decit fiinta 1ucrurilor create, facindu-1e
transparente ca un foc ce arde ele, fara sa le consume, fapt care a,tinge gre.dul
culminant aratarea 1ui Dumnezeu trupul luart din Fecioara. Trupul Fecioarei
trupul Hristo5 sint suprema justificare a materiei ca mediu de eratare a Dum-
nezeu. Ele s1nt clara respingere a teoriei origeniste despre raul fiintia1 a1 ma-
teriei.
148
SFINTUL MARTURISITORUL
desparte cu multa forta cele conforme firii, de celecontrare firii, cele su-
de cele inteligibi,le imateriale, de cele materiale
sensibile, intrecind mult puterea careincearca sa robeasca liber-
tat'ea 178.
36. lnleles duhovnicesc despre
f?i cia sa SpU!Il pe SlCU['t, a deveni,t un Moise duhovnicesc Icel ce su-
porta jugul paca,iJulu,i DiU s,e ine,aca pe sIine riul tulbult"e al patd.mi1or,
prin pof,ta cea re,a, nu rabda sa fie hranit de simtire ,ca izvoral place-
rilor, ci mai degr.aba cugetul trupului care tiraniz'eaza nobletea su-
fletului ; oel oe, :ridiIcat dupa ,acee,a dea,supr,a tUlturo:roe'lor s,tr,i,cacioa,se, a
fugit, c,a de unalt Egipt, de lumea aiceasta ,care supara min-
,atotvazatoare cu deveni,t ,al sau.
a cunoscut, chip negrai.t_ intr-o concentr,ata contempla-
readestoinicaa Jucrurilor, iconomia inteleaptaa proniei
oare totul ; oel ,ce, pe urma, p.rin teologia mIisbi-
ca pe care extaz negrait numai mintea prin rugaciu-
ne, s-a inti1nit negrait cu Dumnezeu ca llltr-un intuneric d
primit el pe dinauntru, minte, intiparirea dogm'elor dreptei credinte,
iar pe dinafara, ,ca tablele lui Moise, harurile virtutilor, prin degetul lui
Dumnezeu,adica prin Sfintul Duh; sau, peDitru a grai cu Scriptura, cel ce
a prefer,at sa sufere cu poporullui Dumnezeu, decit sa se bucur,e de place-
rea vremelnica a pacatului a socotit mai de pret ocara de la Hristos, de-
ciIt comori1e din Eg.i.pt, a ,ales de bunav,oie osrteoolile poo,tru virtute
bogatiei slaveicare sint vrem,elntce Aoesta a
un alIt MctiIse duhovnd.cesc, c,a,re nu 'cu F,a.rIaon vazut,
c'i cu :ruevazut omoritoru1 incepatorul rau-
tatii, cu puterile re,le din jurul luIi,stind fata luJ, chip spiritual,
cu toiIagu1oe-l poa:rIta mina,adica cu pute.rea r,atiu:ruM d1n faptuire 179.
178. punem, intre inj:elegerea noastra Dumnezeu, multe ginduri
adunate decursul timpului, ginduri lipsite de I(ginduri moarte).
Nu !uam contact, sensibilitatea directa a fiinj:ei noastre, cu Dumnezeu pentru
Care este facuta aceasta fiinta. Faj:a spirituala este puterea a minj:ii, caci
cum faj:a trupului poarta ochii sau simtu! spre ce!e materia!e, poarta
mintea puterea spre ce!e spiritua!e.
Dar daca pu'terea a mintii ce!e spirituale as'emenea ochiului, ure-
chea asculta cu credinta taine!e comunicate de Dumnezeu, a Carui pre-
zenta mintea sesizeaza. Aceas'ta auzire intaresc ce! mai mult libertatea
umana impotriya ispite!or inferiQiare, ele sint crHeriul sigur a ceea ce este bun
deInn de preferat.
179. Revine continuu ordine'a celor trei trepte a!e a) curaj:irea de
pa\timi j b) contemp!area ratiunilor din !ucruri mintea atotstravazatoare, care nu
mai e siLi'ta, de griji de p!aceri, sa se opreasca !a materialiItatea lucruri10r c)
,tainica sau apofatica a lui Dumnezeu, primita mintea curatita ru-
giiciune, concentrarea Dumnezeu piiriisirea ideilor Iucrurilor. ,1n
cursu! II!cestei intiparite de degetuI lui Dumnezeu, pe de
parte, minte, dogmele 'credintei, pe dea:1ta, incomportll!IeBJ vazutaa firH sale, vir-
AMBIGUA
149
37. urmatoare : Cum poate imita cineva pe sfin-
tii dinainte de lege $i de lege ; aI intreba.rii: Care e identita-
legii naturale $i acelei scrise, fiind trecerea reciprocQ
uneja ln alta ?
La fel, fiecare daca vrea, poate sa tr.ansfere sine toti
sNntii, modelindu-sedupa potrivit celar scris
istori.e despre ei ca tipuri. Caci li s-au intimpIat aceIor,aca chipuri, spune
,au fos,t ,scri.s'e spre faptuire,a noasitrra, I,a oare a
ajuns sfir;;itul veacuri1or Cor. 10, 11). Se dupa sfintii vechi,
dinainte de lege, primind de Ia creatiunea lumii cu
despre Dumnezeu, iar de la pronie, care toate 1e oirmuie:;;'te cu inteIepciu-
ne, invatindu-se sadobindeasca virltutile, intocmai Ca sfintii aceia dinain-
te de lege, care, imprimind de mai inainte ei, duh, prin toate, chip
naturaI, Iegea scrIsa mai tirziu ,a ,a virtutii, s-au facut
pilda cuvenirta oeIor de ,sub I:ege. zice: la AVI1aam,
Ia Sarra oare y-a nascut vloi (Is. 51, 2). I,ar 'dupa cei de sub
Iege se modeIeaza ridicindu-se prin porunci, cu cugetare binecredin-
cioasa, lui Dumnezeu Cel propovaduit ele infrumusetin-
du-se cu modurile cuvenite ale virtutilor printr-o faptuire nobila 180. Ast-
f,eI, invatind ca Iegea naturala este cu ,oea scr,isa, cind ea se dife-
rentiaza prin simboIuri
cea cu cea cind devine prin ratiune contempla-
tutea. Observam deci laci ca apofatismul e considerat totaIa, ci
poate fi recLa!t intr-o i iar de virtuti se spune ca se intiparesc aceasta
faza finaIa, cea initiaIa, aum se spune general aIte Aceasta in-
seamna ca progresul virtute continua pe treapta cea mai inlalta. CeI ce s-a eli-
berat de preocuparea de ceIe trecatoare a devenit aI sau propriu, IS-a descoperH pe
sine, vede sinea sa tainica indefinit de adinca, a pus functie mintea sa atotstra-
vazatOIare sinea sau prin mintea sa stravazatoare vede pronia Dumnezeu
lucrind toalte.
Acelui.a ii devine stravezie lucrarea contrara a satanei. pe acela
cu puterea ratiunii din faptuire. e simp!a facultate a ci are
putere de infruntare de comb,atere a diavolului a puterilor rele. Ea res-
pinge ispitele satanei judecata ei cea dreapta. face aceasta ales f,er-
mita,tea ce da fire consoJ.idata bine prin virtuti. Daca chiar de la inceput
ratiunea sustine pe straduinta spre bine, respingind ispitele, cu aHt mai mult
faoe aceasta dupa ce firea s-a consolidat virtute. consolidare
seamna consolidare ratiune. Desigur ratiunea care sustine pe pe drumul
tutii e ea sprijinita de Dumnezeu sau de Duhul Sfint, daca virtu-
tile sintsapa,te om.
180. fost sfinti inainte dea se da !egea scrisa. Aceia au devenit sfinti,
primind de creatiune despre Dumnezeu, intrucitintelegeau ca lumea
s-a putult de !a sine, iar de !a pronia divina, caretoate !e cu intelep-
ciune tinindu-le conducindu-le armonie, au tnvatat sa dobindeasca virtntile, prin
care tuturor ce li se cuvine contribuiau mentinerea dezvo1tarea
tuturor. aceast:a ei inscria,u ei legea scrisa a virtutii ina-
in'te ca a,ceasta sa fi fost data. Tot cel ce face la fe! 'imita pe sfintii dinainte de lege,
de exemplu, pe Avranm. Sfintii de sub lege (au dobindit de Dum-
nezeu virtuti, dar poruncile legii scrise. Tot cel ce face la fel imita
pe sfintii de sub Iege.
150
SFtNTUL MARTURISITORUL
unitara !;ii simpla !;ii libera de simboluri cei vrednici virtute!;ii cu-
nO$tinta, s-au iaratat ca cei de sub lege, care
tera ca pe un aCooperamint al Duhului 181. .
38. Sfintii de sub lege, lnleleglnd duhovnice$te legea, au vazut
de mai lnainte haru1 vestn prin
Caci !toti, vazind limpede de mai inaintieca v,a veni a
lui Dumnezeu d,ecit oe,a ,a 1egii, ,au vest,it de mai inaiI:rnte vii-
toare ,a vietii atotvrednice de Dumnezeu, din timpul acelei s1ujiri, potri-
virea !;ii ei depltina cu f.irea, oa unH ce ,aveau trebuinta
181. ,lntelese 'aplicarea lor la viata duhovniceasca, adica sensul lor de din-
colo de Htera de suprafata materiala (prin contemplIatie), cele doua legi sint iden-
tice. Legea scrisa nu e decit legea naturala concretizata simboluri1e diferitelor
moduri care a fost infaptuita de personagiile biblice, legea nu e decit
Iegea SCri5a, cind aceastIa e privtta ratiune contemplatie ca unitara, simpla
libera de cu alte cuvinte, cind e vazuta 'dincoIo de simboluri, rationa-
puterea ei stimuIatoare de virtute, sau cind a devenit virtuie
tinta cei oe implinesc. a devenit Iegea scrisa lege naturala de
sub lege, intruc'it trecut de la Iitera ei la semnificatia puterea ei du-
hovniceasca. Prin aceas'ta ei au descoperH Duhul legea scrisa au folosit-o du-
inlaturind litera de pe ea, precum cei dinainte de lege au descoperit Ace-
la$i Duh Iegea naturalii, inlaturind acoperamintuI mater1aJ trecator de pe
Aoeasta identificare a ceIor doua legi a put'llt-o face sfintul Maxim numai
trucit a avut vedere pe sfintii care, avind ei Duh al Dumnezeu,
contempla dincolo de supr.afata ma.teriala a Iumii tesatura de ratiuni sau de
cuvinte ale Dumnezeu, care indica adevara,ta comportare, dincolo de
Iitera, porunci1e Aceluia$i Dumnezeu, Care le spune direct cum sa se comporte. Daca
n-ar fi intervenit pacatuI, Dumnezeu le-ar fi fost straveziu oamenilor legi1e uni-
versului ca ponJnci personale ale Lui. Dar 'urma pacatului ei ,au sa vada
uni"ersul ca rea1itate sine, ca tesatura de cuvinte sau de porunci consis-
tente ale Dumnezeu. urma a f05t necesara legea scrisa a porunci!or
directe a li se oamenilor straveziu Drnnnezeu numai prin ele, ci
prin natura. Numai cei nerobiti total de pacat pU'tut vedea legea nescrisa
dinainte '<le legea scrisa cuvintele personale a1e Dumnezeu. Perutru
de dupa cadere, se poate spune ca legea naturala cuprinde implicit pe ce'a scrisa,
dar acest implicit se poate dezvolta de la sine legea scrisa. legea natu-
rala se vedea intentia lui Dumnezeu ca, de la vorbirea indiredta., prin cuvintele con-
cretiz,a:te legi natur,ale, sa treaca la vorbirea directa prin Iscrise, pentru
a Se face mai Iar la urma era necesar ca, dupa ce $i-a facut auzite cuvin-
tele Sale, sa Se arate Cuvintul, sau Cuvintul ce! personal, prin intrupare.
Legea duce spre cea scrisa (desigur nu prin ea iar cea scr:isa lumi-
neaza cea naturala.
DeaItfel e de remarcat ca dinainte de legea scrisa cuno$teau pe Dum-
nezeu mod simplu, din natura, ci din convorbiri cu Dumnezeu Avraam, Moise
inainte de Sinlai). Sfintul Maxim intelege prin legea naturaliiaceste convorbiri ale
cu Dumnezeu, poate pentru ca ei se inJtilneau cu DumnezE\u oarecum prin
natura, vazute. cu ochi devenit vazator prin Duhul de care erau umpluti.
intelegeau din cuvintele putine ale n,umnezeu, care actua1iz,a,u legea scrisa
naitura1 inima 10r, multitudine de cuvinte sau de porunci ce 'aveau sa fie date
cei muHi prin legea de pe Sinai. Cind sfintul Pavel spune ca neamurile
poarta scrisa ilD.inima legea Dumnezeu (Rom., 2, 14-15), intelege,se pare, ca
acea'sta lege scrisa face Dumnezeiu straveziu auzit inima celui cura,t. Dum-
nezeu vorbe$te prin legea scrisa inimi, cum prin cea scrisa pe table s-au
pe hirtie pentru cei de DuhuI sau aflati legatura cu fond nici
lege nu poate fi inteleasa ca existind prin sine de sine, ci e data de legiuitor
depinde de vointa lui. Dupa parinti. natura nu poate inte1easa de sine.
natura e activ Dumnezeu, deci, legea din inima. Sfintu1 Maxim face deo-
AMBIGUA 151
de nimiIc din ,cele din ,af,ara spre Acea,sta Ji s-,a facUit va.di,t
turor celor ce ignoreaza cele de Dumnezeu prin lege
A,ceas-OO ,aratat-o m,aiales pe linga al-
tele, fiecare prin incercarea ce i-a venit. Cacicel dintii prin
lege indurarea Dumnezeupentru paoatul sau,cel de ,al doilea pri-
de la Dumneze,u ,adaosuII de v.i,ata prina1ta rindUJi.,ala decit ,ceIa a
Iegii (IV Regi, 20, 2 urm.) 182.
39. Cel ce sincer lui Hristos, din inima, prin virtuti, se
ridica $1 peste scrisa $1 peste
50cotesc ca e nici piedica pentru cel ce s-a deprins mai ina-
inte Iegile aoe9te,a, ce.a natur,aIa princea scrisa, sa vietu-
Dumnezeu v,rednic de oa fa.raacestea sa pri-
measca prin acestea odata cu ara.tarea luminii
adeva.rata a Iucrurilor, pe ciit e cu putinta omului. Aceasta
intrucit urm'eaza sincera numIai r,atiuniic.e duIce spre cel
mIai ina1t bme [)JU se de putin cu 1ucru
sau s,au InteIes ,subca.re ,care se ar,ata. firea
tinta ori,ce mod Caci se sa ce s-a hotar'it
sa urmeze sincer Iisus, Care ,a trecut cerurile 183.
sebire lntre legea naturala supra-naIturala, ci intre legea naturala sau scnsa III
natura legea scrisa pe table. Deosebirea intre na'tural supral1Jatural nu e cunos-
cuta de Parinti, sau e cu mult mai putin importanta pentru realizarea Iegatlurii omu-
cu Dumnezeu. Ilntre natural supranatural nu e un I!aport de simpla exclusiv,j-
tate sau opozitie. Desigur sfintul Maxim oum am vazut din cele anterioare
fire care e de sfinti. firea sensul de ceea ce piere, sau
sensul pornirii spre unirea trupeasca. Dar acestea sint trasaturi partia1e treca-
toare ale firii. Firea, sensul deplin, e netrecatoare. Ea tinde spre abso1ut se
unirea cu gindirea Piirintilor despre raportul intre legea natu-
ra1a cea scrisa, raport care mai trebuie 'aprofundaIt, sint implicate mari posibili-
tati pentru dia10gul intre ea e implicat raport
intre Biserica 1ume.
182. Duhul care sint unite 1egea naturaHJ. cea scrisa pentrucei cedepa-
Duh suprafata lucrurtlor sau litera Scripturti nu e, dupa sfintul Maxim, decit
harul vietii viitoare in Hristos. Acea viata nu va fi contrara firii umane.
DaviId reprezinta starea de legii iar Iezechia dJarul ha-
rului (IV 'Regi, 20, 2), superior ambelor legi, dar favorabil firii umalI1e necesar desa-
ei 'ca ,aerul organJismului fizic.
183. Nu e vorba aici de r,atiune care trebuie sa premearga credintei sensu1
Abe1ard (intelligo ut credam), ci de ratiune care nu trebuie despartita de cre-
dinta real, nici cronologic. vorba ,de ratiunea prin cele doua 1egi,
care e timp cuvintu1 10r. suma de ratiuni divine, incorpoI1aIte lucruri
sau cuvinte1e Scripturii, cu care se simte de acord I1atiunea umana. Aceste ra-
tiuni au evidenta intrinseca. Dar ele sint acela$i timp cuvinJte ale lui Dumnezeu.
Deci omul, urmind ratiunilor 1egii naturale sau ale 1egii scrise $i, timp, ra-
tiunii sa1e QU ca're ele descopera 'U$or acordul, poate sa aceasta, cu atit
cu cit evidenta acestor ratiuni il face sa le socoteasca dr,ept cuvinte ale lui
Dumnezeu deci le va urma cu credinta cu care trebuie sa urmeze acestor cu-
vinte.
152 SFINTUL MARTURISITORUL
40. lnte1esu1 duhovnicesc modu1ui 2n care ce1 ce S-Q
toate ascultiitor lui Dumnezeu se ridicii mai presus de legea natu-
ralii i cea scrisii.
Toata fireIa oe10r ,eXiiIstent'e sIe imp.arte ce1e intelig,ibHe cele
sensibi1e. Cele dinrtii ,se numesc sint m,a,j presus de
timp, oa ce ,au inoeputul 'existentei ne-
tempor,al, iar aele deal temporIale, c,a facut'ein timp; ,d;in-
tii oad sub i,a,r c,ele de al doiJeIa, sub simtire, pentru puterea
de Ia

natur,alece le intre e1e. pu,tennica


este oel0r ce cugeta cu cele cugeta,te oelor ce
simt, 'cu cele sensibile. Iar omul, oonstind din trup sensibil,
relatia oapa,c[tat.ea natrur,ala imbinata f,ata deamindoua partnecrea-
tiunii, c:ircumsIcri,e est'e c'ircumscris: oircumscrris prin
circumsc,rie putere, ca unul oe se imparte cu prin partile
lui le Ulle:$te peaoes,tea cu prin partile sale. Fiindca
e circumsari,s de cele sensibile,oa cee le
circumscrie pe prin pu,tere, unu1 cecugeta sJmte 184. Dar
Dumnezeu e chip simplu$i peste toate ce1e ce sint,
carecuprind cuprinse, pest.e firea celor fara de oare nu pot
exista laces,te,a, ad.ica atimpului, a veacului$i a sp.atiului, oar,e ,este
Dar ratiunilor exprimate cele doua legi ratiunii trebuie sa Ii se
urmeze pentru motivul ca ele indearnna pe sa se 1a ratiunHe
ale cuvintelor, nu la suprafetele la literele 10r, procuratoare de placeri de
relig,iozitate formalista. Ele trag mintea spre ceee ce e spiritual, spre ceea ce ex-
prima mai adecvat pe Dumnezeu. Cunoscind aceste ratiuni ale lucrurilor, cre-
dincios se simte sub raza luminii Prin aceasta el urmeaza Iisus care
a strabatut cerurile (Evr., 4, 14), neraminind lucrur.ilor paminte$ti literei
legH. Dupa oe cineva s-a deprins legea scrisa naturala sa devina iubitor d'e
Durn.nezeu, poate sii se dispenseze deele, sa nu mai nici un lucru sau
gind minte, ci sa se preocupe numai de Dumnezeu. lumina dumnezeiasca acela
va vedea ca ceea ce e mai mult se ,afla cuno$tinta adevarata a lucrurilor, ca
ceea ce e mili putin. Din aceasta se vede din nou ca legea scrisii naturaHi izvorasc
din ordinea de viata dumnezeiasca, din ordinea la care se ridica omul duhov-
nicesc intelegerea su,perioara a acelora.
184. Ve$ni,ce sint legile permanente a1e lucrurilor, pentru ca exista etape ma-
surabilein durata lor. S-ar putea spune ca ve$nice sint fiintele pentru
ca nu se m]$ca intr-un timp ca al nostru oaTe le-ar permite scllimbiiri radicale
lor. Hans Urs Balthasar, urmind cuvintelor Maxim, din Am-
bigua (P.G., 91, 1164), ca 1a sfintu1 Maxim cele ve$nice nu au nici
care, spre deosebire de sfintul Grigorie de Nyss.a care atribuie mi$care sta,tornica
Dumnezeu celor ce s-au aflat inainte veac (eon) (Kosmische 135).
Se pare insa Iipsa de mi!?care atribuie sfintul Maxim numai legilor lucrurilor,
vreme ingerilor le anumi,ta mi$care, ca Dionisie Areopagit.ul.
Caci faptul ca admite pentru cei din timp, posibilitate de ridicare peste
cele inteligibile planul apofatic divin implica ca ingerii sa fie ca-
pabili de de Veacul (eonul) mai inseamna pentru sfintul Maxim
ansambluI celor create sau intreaga perioada a duratei lor. Cele ar fi deci,
sensul acesta, cele Iegate permanent de ansamblul ceIor create sau de perioada
duratei lor. ambele aceste sensuri se explica din participarea l,a ve$nicia
d,ivina, ea fiind distincta de divina care e ea

153
inchis ca ce e, f,ata de toate, cu totul nira de relatie. Daca c
cel 'oe intelepciune cum :trebuie sa iubeasca pe Dum-
nezeu, Caree mai preJsiUs de toata ratiunea simplu de
toata de orice fel, va trece fara re'latie peste toate
cele sens:ibi1:e peste tot veacul ,!?ispatiul
la dezbracindu-s'e chip suprafiresIc de !tOClita lucr,area simtirii,
a r,atiunii a mintii, va dobindi chi,p negrai:t necunoscut desavir-
dumneze;l,asca cea mai presu,s de ratiune !?ide minte. Aceasta dupa
un ratiune pe oare decit Dnmnezeuc,a,re un
as:tfel de ce s-au invnednicit sa-1 primea,sca de la Dumnezeu.
Acela nu mai poarta cu sine nimic din cele naturale sau scrise, cele
ce fi grai'te s,au de el cu il:otul aduse la
tacere 185.
41. Tl1cuire duhovniceasca celor spuse ln Evanghe1ia despre
cel cazut lntre tllhari.
poate ,a,ceasta este cheltuiiala ceruta plus, pe li,nga ce,i doi di-
nari dati ospMarJe de Domnul pentru ,tamadu,irea omuluj cazut ln-
tre tilhari oelui oe lS-ia poruncit sa ingrijeasca deel, chelui,acla pe care
orice caz e a ceIor inte.IigibiIe saIu a ceIor prin
cugetare, iar temporaIitaitea, a celor sensibiIe, sau ce cad sub simturi. Omul, f,iind
alciituit din suflet cugetiitor trup sensibiI, are Iegiiturii a,fectiune de nedes-
fiicut fatii de ambeIe aceste categorii ale reaIitatii. EIe il circumscriu, caci fiecare
il cuprinde dupa fiintii baza impartirii dintre eIe partile lui, dar el Ie cir-
cumscrie, caci Ie pe amindoua cu sine actiunea partiIor S'a]e, dovedindu-se
el lJJnit sau fiind unul cel ce Ie imparte le sine.
Adica omul invinge despartirea ceIor doua parti aIe reaIitatii faipitul ca eJ
invinge sine despartirea celor doua parti ale sa]e prin puterea sa manifes-
tatii ratiunea simtirela cu care le cuprinde ..
185. Dumnezeu insa, simplitatea nehotiimicia Lui, e peste toate cele ce
sint, oare sint cuprinse, ca peste timp (eon) spatiu, fara de care
acestea nu pot exista. Ca atare nu Se aflii reIatie afectiune involunt'ara cu
n,imic din ceIe ce sint. Ciici nu are nici parte de naturii cu aoeIea, sau
fiicuta pentru ace]ea. Dacii sta Iegatura cu eIe, e suvel'an a,ceasta legatura
peste ea. Dumnezeu are cu ele nici reIatia omului care Ie circumscr,ie cugetin-
du-Ie simtindu-Ie. Omul le circumscrie cugetare simtire, dar, ace-
timp circumscris, le cugeta simte fara voie. Faptul de a l,e circumscrie se
simte de fap'tuI de a c.ircumscris. Dumnezeu, circumscris, le circumscrie
altfel, intr-,un mod mai presus de inteIegere. OmuI cugetii Iumea ca reIaJitate data
ciireia ii apartine el. Dumnezeu cugeta ca Cel ce a creat-o ca Cel de care
ea depinde fara sa depinda de ea fara sa-i apartina.
Omul, ca chip aI Iui Dumnezeu, poate sa se ridice ].a nivel. Ce! ce a
crescut iubirea de Dumnezeu se ridica prin simtire, ratiune minte mai presus
de relatia cu !ucrurile, atH pentru ca iubirea de Durnnezeu aceas\ii re-
latie afect1une, cH pentru ca el se face asemenea Iui Dumnezeu, Care vietn-
intr-o bucurie superioara :acestei re!atii, de care se omul unit
cu bucurie mai presus de orice descriere, care nu mai are ea nimic ,din
ceea ce prin !egea natura!a, sau scrisa. Singura re!atia cu Persoana Suprema
nu p()ate c'ircumscrisa de om. Spre deosebire de Origen, sfintul Maxim vede pe
Dumnezeu depa$ind mod apofatic toate ratiuniIe, omul cu DumIIJezeu, !a fel.
Acesta e planu! infinitatii.
154
SFINTUL MARTURISITORUL
a nigaduit Domnul ,cu sa rascumpere cind Se va
ce : deplina, prin ,credinta, la cele ce slnt, de catre cei desa-
vir!?iti. Caoi zlLce Cel ce nuse v,a lepada de ,toate 'avutiile
poate fi Mie Ulcernc (Lc., 14, 27). Prin lepadlnd
ale g,au mai zLcinJd, lepadlrul
I
u-,se de toate, cel ces-,a fa'cut pe
lubitor de tntelepcilUlIle se sa fie
zeu, Ev,angheHe, oa feriocitiiapos-
tolii, care, dezbra'cindu-se cu de er,a ,al ,Jli.pindu-se
intregiime numa:i de Dumnezeu Cuvintul, au SpUS: I,a:ta, le-,am
las,at am IUrmat Ti1e 19, 27), Facatorul DMatorul ,ajuto-
rului celui dupa lege 186. Pe Ac'esta, pe Domnul adica,dobindindu-L ca
pe singur,a a ,adevarului legii firH, ,au primLt cu
dreptate nira a tuturor celor de dupa Dumnezeu.
CIU sa s,e ,ar,a,te prop,riu
celor facute de Fiindca, precum imprelUlIla cu isoarele ,ce ra-
s,ar,e .s.earata. clar toa,te ctnd ra.s,are
Soarel,e inteligibil facindu-Se incaputde precum
sa ,apIara impreuna cu ale
tuturor celor arata ,aceasta straluci,toarea impreuna
aratar'e ,a DOInmulu:i cu fetei la SchimbaiTe,a
la fata, adaugind, socotesc, la Dumnezeu celor de dupa
din juruI Caci nici ochiul poate cuprinde ,cele sensibile fara
Iumina, mintea poate primd. fiira lu:i oon-
dluhovniceasca. Acolo celor vazuteda vederii per-
ceptj,a celor ,aici de Dumnezeu
,celor 187.
186. Harul cu Dumnezeu, sau harul infierii, il da Domnul ca unsurplus
celor ce pentru Domnul osteneala plus, pe linga cea ceruta lor prin legea
naturala cea scris,a, date lor ca aju'tor. Acest Slurplus de iubire f,ata de Dumnezeu
searaIta renuntarea la ei la toate oele din lume pentru Cei ce fac
astfel se pesIte 1egea firii a la Datatorul 10r, primind ca urmare,
chia:r prin aoeasta, ca pe comoara mai mare, mod nemijlocit, pe
Datatorul legilar, mai presus de rationalitatea cuvinte!e ce!or doua !egi.
187. Dar negrai,ta a Dumnezeu pune !umina suprema ra-
tiunile tuturor ce!or crea,te, care au izvorul re!atiei cu a'cestea nu
lnseamna lor tota!a, ci aparitia !or lun1ina suprema. Ba chiar se poate
spune ca ratiunile fa.pturilor nu sint lntelese cu adevarat, fara de Dum-
nezeu. Precum se vede, apofaticu! !a sfintul Maxim nu inseamna parasire totala a
ce!or create. Sfintul Maxim se prin aceasta de origenism. Crealiunea
ma,teria!a e transfiguIiata, dIar nu Dar aceasta impreuna ,aratare a
celor ,;ereate cu Dumnezeu nu tine de !egMura necesara a !ui Dumnezeu cu e!e, ci
de bunavointa Iui Dumnezeu. Se face incaput de fapturi aratat prin fapturi pre-
cum singur printr-un fe! de chenoza. Dumnezeu este prin Sine total transcen-
dent, apofatic, dar prin bunavointa Se face aratat fapturilor prin fapturi. nu apar-
tinep1anu!ui rational lmpreuna cu ele. Dar inving,e transcendenta Sa prin buna-
vointa Sa. Aceasta ar deosebi, dupa Lars Tunberg, pe sfintuI Maxim de .Evagrie
Dionisie. dupa primul, sufletul purificindu-se ar cunoa!?te mod naturii! pe
Dumnezeu, jdentic esenta cu el,iar dupa doilea dupa sfintul Grigorie de
AMBIGUA
155
42. T11cuire modului care s-a petrecut cd-
derea lui Adam.
Protoparintele Adam, ochiul sufJ,etului inace,asta
lumina dumnezeias,ca, 'ci pipatnd mingiind ca U[l orbin
cu miinile ame'stecaturia s-,a ,aiplec,at
tregspre simtire, predindu-se ei. nar p.rin ,a,c,easta s,tri-
cacios ,alcelei mai f-i<are, nu s-a bucur,at ni:ci de rodul simtirii
voi,a, incercind sa dobinde.asca, cum nu c'ele ,ale lui
Dumnezeu, fara Dumnezeu inainte de Dumneze,u nu dupa Dumne-
z,eu. I.araoe.as'ta nu se pute.a. Deci ascultind de simtire care lua ca sfet-
nic pe m,ai mult deci't pe pof.tea p'0mul oprLt, de al
carU'i fruol:afl.a,se de mai ca e impreurnat cn moartea,
d,in ,el pirga min.carii, vioata dupa asemanare.a
mo,arte,a viie toaIta vremea petrecerii de aic1. Caci daca
moartea e descom,punerea Hip.turii, trupuI, oare se sustine aflu-
de mincard, se des,compune, mod evaporin-
du-se prin curgere, Adam necontenit tine.a vigoare moartea pen-
tru sine pentru prin cele de oail"ecredea ca viata 188. Fiindca
d,aca ,a.r fi mult de Dumnezeu decit de sotie s-ar f,j hra-
pomul nuar fi lepad,at ce i s-ia dat, fi
pastr,at-o necontenit prin de viata, odata ce orice viata se
sustione pI1intr-o hrana pfoOprie :;;icoresopoozatoare. I,ar hrr&1ia vietii ,ace-
leia fericite es,te Piinea ce s-a pogorit din ,a dat lumii viata, cum
Cuvlntul cel a spus despre Ev,alllgheIii. Ne-
vrind pr,imul om sa se hrarne,asca ou ace.as,ta, pe drept cuvint 'a cazut
din viata dumneze,j,asca dobindit de moa.rte, prin
caI1e imbracindu-se forma irationala
Nyssa, apofatismul divin ar fi numai un stimulent pentru un continuu su-
fletului spre Dumnezeu. Aceasta ar implica un anumit imanentism al lui Dumnezeu
creatuiri (Microcosm and Medjalor, 434, urm.).
Din partea noastra socotim ca Tunberg are num'ai p-arte atit ce
deosebirea intre Maxim Evagrie, cit ce deosebirea
in.tre el Dionisie Areopagitul. ce pe ultimul, socotim ca nu se poate
exclude nici la el coborire voluntara ,a la fapturi aSe face
cunoscut
188. Ce!e materiale sint e!e ale Dar omul se poo,te bucura
de ce pot ele, ca ale spiritului ca infrumusetate
d:aca sint vazute !umina spiritului, sau a care f.i vazute e!e
face straveziu pe Dumnezeu, ulrtimul sens al tuturor. privi cele materiale
ele lnse!e num:a'i prin simtire a le privi pe intuneric a se ing!oda
placerile oarbe procurate de e!e. a facut Adam. Dar prin aceasta a cu!es
nici madar rodul redus al placerilor, de !a ce!e materiale, ci a cules prin
ele moartea. Caci lnoartea e descompunerea trupului. Jar trupul se descompune din
trebuinta a mincarilor consumate din slabirea tesuturi10r pro-
aceasta consumare Deci Adam a introdus moartea aa mod de
descompunere trup, prin gustoa,rea din fructu! oprit, de care credea ca-i va aduce
viata, de$i se spusese ca-i va aduce maartea.
156
SFINTUL MARTURISITORUL
negraHa ,a ceIei ,a pred,at to,a,ta
spre minoareio Pr[n ,iKea,sta, ,cur,suI ,ace,steiintregi
distante temporaIe, facindu-ne pe mincare ei nu mai
traim niciod,a,ta ei, fiind neince:ta;t minoati deea ooru-
per'e 189.
43. Din trecerea ca un circuit oprire viet1i acesteia sfintii
au lnvatat cci aJta este viata adevCiratCi $i dumnezeiascCi $1 mereu

Cunoscind sfintii cu t.receJ:'lea succe-
sJva ,a vi,etii aoeste,i,a,au inteles ca nu QIceasrta e.ste viata de
Dumnezeu oamenilor la inceput,ci au invatat iainic ca Dumnezeu a
iInceput dumnezeia,s'ca mereu 1,a fel, una despre au
inteles ca e d'ermna de Dumnezeu, Car,e e bun. Spre aceast.a ri,dicindu-!?i
cu 'intelepciune, haruI Duhului, pe e 011 oamenilor ce-
de sub moavte, ochiulsuf,l.e,tului dorinta dum-
neze,j,asca dupa ea, .socotirt, cu drept ,cuvint, ,ca trebui,e ,sa Ie.pede
aceasta prezenta, daca sa dobindeasca chip curat pe aceea,
preoum cere 190.
lepadarea y,jIetii se fara moa.rte, ,au socotit drept
moartea mortii Ja iubire,a rtrupeaIsca, cares-a facut
trarea m,ortii viata. Prinaceasta renuntare au voit ca, pricinuind
moarte mortii, sa inoetezea trai mortii, murind moartea ina-
inteIa Domnului, moarteaadevara'ta ,a mortii, Ciare pe de parte
str.icaoiunea, pe de ,atta deschidein ,cei vrednici intrar,e feri-
cite ne.stricaciunii. Caci .sfir$iltul vietii acesteia de aici socotesc ca nu
e dre.pt sa se numeasca moarte, ,ci izbaVJre de moarte despartire de
stricaciune slobozire din incetarea tulburarii oprirea raz-
189. Daca p,rima par1e a paragrafului sfintul Maxim explica moartea ca ur-
mare a pacatului lacomiei de mincare, cea de a doua parte considera
nemurirea, pe care ar fi pastrat-o omul nemincind, ca intretinuta de spi-
rituala de Cuvintul dumnezeiesc ca de pomul sau de piinea viet1i. Daca omul n-ar
fi cazut, ar fi viata la viata dumnezeiasca ce ar fi necesita-
tile de hrana trupeasca. fi trait planul teandric. Pacatul a insemnat refuzul de
a trai acel plan caderea planul v,ietii care se intretine numaj mincare
materiala, nrI}mai resursele planului creat. Deci explicarea fizio10gica a mortii din
prima partea paragrafulUi se completeaza a doua parte cu explicarea des-
prinderea omului din p1anul vietii divine, din dialogul onto10gic iubitor dintre e1
Subiectul divin, izvor al tuturor cuvintelor. Nemurirea omului nu ar avut un
caracter fizio10gic, ci ar fi avut cauza participarea la Dumnezeu. Du.pa cadere omul
e obiectu1 procesului de devorare neintrerupta a mortii. nu mai nici
afara acestui proces, nu mai nici '0 viata plenara. Dar
aceasta se suprima trupul, se salveaza pentru viata
190. Sfintul Maxim daaici cea mai profunda intemeiere a ascezei. Cei ce se
decid pentru aceasta nazuiesc sa redobindeasca viata 1u.i Adam dinainte de cadere,
prima fliata ce s-a da;t omu1ui de Dumnezeu care este adevarata viata ,a omului.
a f,ace 10c ei acestei vieti adevarate care e viata din Dumnezeu, ascetul
Jeapadii viata luj din resursele pur materiale, care i-a luat 1ocul.
AMBIGUA
157
boaielor trecerea confuziei retr,agerea intuneriIcului odihna de
osIteneli -tacerea zgomotului necl,ar fierberii acoperirea
ru:;;inii de disparitia pacatu1ui ca sa spun pe
scur,t, hotarul tuturor relelor 191.
Acestea reu:;;indu-l,e prin de sfintii s-au fa-
cut pe ei straini viIetii inea. Caci luptindu-se vi,teje$te cu
cu trrupul cu dinele $iscuturindu-s,e Ideamagi.rea
provenita din <amindoua, da,torHa simturilor cu oele sensibile,
:;;i-au pa.ziIt nerobita demnitatea sufletului. mod cit se poate decuve-
niIt au jud,eoatca e legiuit drept mai bine 'esIte c,a ce,eaoe ,e m,ai rau
sa fIj,e de ,c'e e maIj bun, de'cit sa cee,a ce e
mai bu:n de cee'a mairau. Caci e lege dum.nezeiasca ,sa-
dita cei ce s-,aru hotari,t sa imbrati'$eze cu viIata demna de
fiintele rationale, viata care imita indestularea cu putin lipsa de
tr'ebuiinte de griji <ai:ngeIrilor 192.
44. Sfjntjj nu priveau ca noi nici natura, nici Scriptura.
Dar revenind nostru, sa adaugam, la cele Itilcuite inainte,
cele rama.se Itilcuit din Sch,imbIarea la FIata, ,oercetindu-le ,dupa pu-
tere, casa se v,ada rtoate desavir$irea sin-
cera de trup caci ei nuau privit ca ni,ci creatiunea, nici
191. Dar cunoscind ca 1epadarea unei vieti nu se face fara moarte, ascetii au
a1es moartea care se numai din cele materiale. Pe de alta parte ei nu
au sa moara simplu, ci sa schimbe cea dupa trup ,cu cea din Dum-
nezeu. Deci trebuiau sa ramina intr-o continuita'te a subiectului care Astfel
au realizat moartea vietii dupa trup, renuntlnd 1a fata de el, sau la iubirea
trupeasca care viata cea dupa trup a Intrat om. Dar, omorind aceasta
sursa de alimentarea vietii celei dupa trup, au omorit propriu-zis moartea promovata
de aceasta. Ascetii au urmarit astfel nu moartea vietii, ci moartea mortii, moartea
p,rocesu1ui de descompunere. timp, aceasta au deschis fiinta
intrare vietii din Dumnezeu, care nu se descompune. (Sfintul Maxim va relua r;;i
funda aceasta distiinctie intre moartea vietij moartea mortii Rdspunsurj cdtre
Talasje, 61). Mortificarea vietii preocupate mod principal de poate con-
siderata moarte, ci izbavire de moarte, sau de procesu1 de alterare, de razboiul din
fliinta noastra dintre de confuzia sau lipsa de sens care traim.
Desigur, nu toti se opune intr-un mod atit de accentuat vietii ce
se hrane$te din resursele materiale ale lumii. Dar frina aceasta viata dez-
volta concomitent viata ce se din Dumnezeu, urmind lui Hristos. In orice
caz concepfja aceasta desp,re mintuire e Cu totul deosebita de cea apuseana, care con-
sidera mintuirea noastra realizindu-se intr-un mod pur juridic, af,ara de fara
de un efort de a vietii noastre dupa tru.p, intr-o viata din Dumnezeu.
192. Viata infrinare nu e cont.rara naturii umane. Caci omul fiind
alcatuit dintrup suflet e drept ca sa nu fie robit de trup ca ceea ,ce e
superior sa conduca ceea ce e inferior, fara ca aceasta sa insemne suprimarea
a ceea ce e inferior. Condusa astfel, natura umana se caci a'tunci nu con-
duIce omul robit de plac'eri de patimi, ratiunea pentru oare planul m'aIter,ial e facut
straveziu pentru ordinea transcendentala transcendenta de ratiuni. Sfintul Maxim
nu neaga yaloarea 1umii a trupului sens origenis't, dar ca cei ce vad
numai -c6ncr,etizarea sensibila a lor, nu tesatura rationa1a care se concretizea,za
e stravezie ele se comporta consecinta, sint unei amagiri r;;i
unei renuntari la dreapta dep1ina dezvoltare a fiintei 10r.
158
SFINTUL MARTURISITORUL
Snnta Scr:i.ptura, m,a,ter,i,al coborit. nu s-,au numai de
simtire, d,e supr,afete de n,guri sp're dobindirea fericite a
lui Dumnezeu, d,e 1irtere de silabe, din oare vdne gre$eal,a in$ela-
ciunea in ,aprecderea ,adevarului, numa!i de mintea singura, ,atotcu-
dzbavita detoata ceata ma,teriala. voim sa jUJdecam
buna oercetind mintal ratiunile celor sensibHe, sa
vim ,e,i cum ,corect pe car,ar,ea dr,e.apta, spre cuno$tinta
fara gre!;>eala ,a Dumnezeu ,a celor
45. T11cuire mai pe larg Schimbarea
S-a spus m,ai sus stralucirea luminoasa a fetei Domnului,
aparuta pe munte, de trei ori fericiti ,apostolii au fost ca.Iauziti
chip negrait spre puterea s,l,av,a lui Dumnezeu de
toate fapoturile ne'cuprinsa, invatind lumi,nace s-Ia ,aratat simt'uliilor
lor e simb,olul ascunzimH nelaratate. Caci precrum r,az,a luminii fa-
cute biruiel$te luorarea ochHor, raminlind neincapu.ta d,e
aool0 intre,ce toata pUJtere,a lu,crare,a neHisind
vreme ce intelege forma incel oe prime!;>te intele'gerea 193.
,au cuno,scu,t totoda,ta$i in chip vrednic d,e Dum-
nezeu maretia operei lui Dumnezeu dilI1 r,atiu-
n11e dupa c,areau fost facute, iaineIe ,ascunse Sfiill!tei
Scripturi, dupa fi intelese. Caci deoda,ta cu cunO$tinta lui Dumne-
zeu se dezvaluie intelesul Scripturii, Duhul, intelepciunea cu-
nO$tinta cea din fapturi, prin Acela!;>i, Care iara$i se descopera
mod proportiolI1aI
194
Iar Moise I1ie, care se af.la pe ,amin-
doua parti1e (d1ar ace,a,sta m,ai ramine sprie ,cer,cetare
aflat, potrivit cu multe sensuri, printr-o adevar,ata contemplatie, muIte
193. VarIaam, adversaruI sfintuIui Grigorie Palama, s-a foIosit de epitetuI de
simboI, dat de sfintuI Maxim dumnezeie1?ti de pe Tabor, ca sa declare
inchipuire inconsistenta. Sfintu1 Grigorie Palama atrage atentia ca sfintuI Maxim
nume1?te pe Moise pe Ilie simboluri. AIu fost ei incMpuiriinconsistente? (Am-
bigua, P.G. 91, col. 1168 C; Sfintul Grigorie Pal\iamu, Cuv. pt. 3, djn cele pos-
la 558). Daca pe Sina,i taina prezentei Dumnezeu e
simtita intuneric, pe Tabor e vazuta fata luminoasa a Lui ca mediu iubitor
aI Persoanei dumnezeie1?ti care a venit la intrupindu-Se.
194. Se ddn nou ca odata ou sau cu Iumina ce iradiaza din
e cunoscuta faptura tainele din Scriptura. Creaturile sint cunoscute du,pa ratiurniiIe
dupa care au fost facute, deci nu Ia suprafata 100r, ia,r ratiunile, ceea ce poate fi
inteles din ele. Adica, pe de parte, sint cunoscute Dumnezeu., deci intr-o adin-
cimel de nesfir1?itii ta:ina; pe de alta, prin aceasta nu sint epulizate aceastii
curtoaJ?tere, ci se cunosc ,pe masura capacitatii umane a nivelului duhovnicesc la
care s-a ceI ce cunoa1?te. Aceasta e cunoa1?tere necunoa1?tere, sau sesi-
zarea ,prezentei a ceea ce nUJ poate fi dep,lin defin,f,t. Deci nu poate fi vorba de
adevarata a revelatiei ea insa1?i, ci numai Duhul Dum-
nezeu. Tot reveIatia din Scriptura e cunoscuta numai Duhul Lui. Numai din
unirea cu Dumnezeu, lor mfinH 1?i indefinit, se cunosc amindoua cu adevarat
tot mai adinc, faraa produce vreo
AMBtGUA
159
de a tainelor. li s-au oferit drept tipuri
ale 195.
46. lntelesul duhovnicesc allui Mo1se $1 Il1e.
Intii au prirnit Moise cUD!o$tinta prea bine
ca impreuna cu Cuvintul Dumnezeu treibuie sa se a:fle 'cuvtntul
legii prooIjocHor,c,a sint se graiesc dffi despre
sint jurUil
,au invatat ei ca impreuna cu ,s,e afla inteIepciunea
bunatatea cea dooarece ea Cuvintul ceIe ce tre-
buie de la celece nu trebuie facute, iar tipul ei a fost
Moise (ca'ci creaem ca h,aruI legiferarii els:te un h,ar al ; a
doua, deoareoe e,a indeamna i-ntoarce Cuvintul l,a dumne-
pe ce s-au ,abMut de ,Iiar tipul eia Ilieoa,re ,a ,ara-
tat el ,to,alta ha,ri,Sffi,a prooroceasca. ,Caci ,e semnuJ. al
bunatatii intoarcerea celorrata'citi ou iub.ir,e de oameni, aicarei
vestitori pe prooroai 197.
Sau au porimit mustr,area ped1agogi1ca: Ceoa dintii,
pentru ca s.e oamenHor ,a ,raului.
Dat-am, zice, inaintea feiei taIe viata moartea (Deut., 19), pe una
spre a alege, pe alta spre a fi ocolita spre a nu cadea, din
rau ca bilD!e. Aceasrtas-a laratat caa Moiise, preinchipuin.d
el simboIurlle adevaru1ui. doua, ca ea este foIosita fata de
cei fara fata de cei ce lamesteca fara deosebire cele neamest2-
cate, ca Israel pe care l-a cer,tat mar,ele IHe care laadus, calitate
de ratiune, la intplegere simtire, neintelegerea celor ce
s-au lipit cu totul de rau 1'98.
195. Sfintul MaKim distinge pe linga ratiunile intelesurile Scriptu,rii,
cunoscute lumIna dumnezeiasca, modur:ile care aceste ratiuni sau intelesuri de
taina se leaga de Dumnezeu" ca modurile diferite care se implinesc ele cei
ce vietuiesc Dumnezeu" Modelele acestor moduri sint Moise I1ie.
Urmeaza descrierea a zece as.tfel de perechi de moduri. Ele sint cuprinse intr-o
tilcu,ire duhovniceasca (P.G. 91, 1161-1165 Legate de aceasta tilouire sint
altele care urmeaza (32 b-32 h. P.G. 1165
196. Aparitia Moise a lui Ilie de parte de alta a lui Hristos arata ca
cuvintul legii al proorocilor se afla totdeauna impreuna cu lui Dumnezeu.
Ele se graiesc din despre nu poate f.i cunoscut fara ele. Lumina Lui le
penetreaza, fara ca sa Se iden1ifice intreg cu eIe.
197. Moise Ilie reprezinta apoi bunatatea intelepciunea. Caci Iegiuirea data
Moise este faptaa iar indemnul comunicat oamenilor p,r'in pro-
oroci, de a se intoarce la viata dupa voia Dumnezeu, este fapta a bunatatii.
face cunoscut inconjurat de inteIepciune bunatate. Moise IHe sint 1ipu-
rile modurilor modelele care se concretizeaza se prin oameni
telepcilU!IJ.ea bunMatea Cuvintu:lui ,Iui Dumnezeu.
198. CuvintuI Iui Dumnezeu Se mai arata in comunicarea binelui
a raului pentru a aIege pe primul pentru a evita pe aI doilea mustrarea
fBiptelor rele, prln cei ce se fac acestor doua ale Lul, dupl pilda
Moise llie.
160
SFINTUL MARTURISITORUL
Sauau prilnit contemplatia. Ge,a dintii, ca una oare
desfiinteaza rauta,te,a aratarea virtutiloIr, cu totul
nea fata de luIne, a celor s,tapiniti de ea, cum ,a despartit Moi,se pe Israel
de Egipt, ii inv,ata sa s,e Cionduca cu buna ,a,scultare dupa legiIle duln-
lar ,a dou.a, ca una oe d,e la ln,ate.rie
forIna, ca poe caruta de la Duln.nezeu cu
prin pe cei neilnpovar,ati ni,cidecum d,e trup,da,torita in-
laturarii legii lui, sau pe cei ce nu sint deloc de mindrie pentru
faptele lor, ,avind roua saraciei cu ,duhul virtuttle ,a'deva-
199.
Sau au invatat ca linga Cuvintul sint t,ainele casatoriei
ale necasatori,ei,ceoa dil1itii Moi,se ,oare nu a fos,t impi,edioa,t de ca-
satorie sa se fa,ca iubi:tor ,al slav'ei cea de a douia prin
Ilie, carea ramas cu totulcurat de legatur,a casator'iei. Prin ,aceasta
Cuvintul Dumnezeu ca tainic pe cei oe le chiv,erni-
sesc pe ace,stea prin ratiune, dupa legi1e stabilite cu pri-
vire la ele 200.
Sau sint incredintati prin ei ca Cuvintul e cu adevarat Domnul
vi,etii ,al mortii 201.
Sau invata prinei ca linga Dumnezeu vietuiesc ;e;;i nimenea nu
e lnort linga EI,afara dec'el ce s-,a omorit pe sine p.rin paoat ,s-a des-
pe sine de Cuvlntul aplecarea de bunavoie ,spre p.atimi 202.
199. Cuvintul lui Dumnezeu Se afla de asemenea vecinata:tea faptuirii a
co.ntemplatiei. Prin se taie afectiunea de 1ume, cum a des-
partit Mo.ise pe Israelde Egipt. Co.ntemp1area sufletul peste materie forma,
adica peste co.ntinutul material chipurHe 1ucrurilo.r, sau peste o.po.zitia trupuliui fata
de suflet, cum 1-a ridicat pe Ilie caruta de fo.c, unindu-1 cu Dumnezeu printr-o. cu-
no.:;;tinta superio.ara. sint ina1tati pentru ca trupul nu-i mai trage jo.s, iar de
fo.c sau co.ntemplarea nu-i arde, pentru ca nu e ei nici mindrie pentru faptele
1o.r, ci sint raco.riti de ro.ua smereniei. Numai umde este smerenia sint virtutile ade-
varate, care subtiaza pe o.m fac straveziu pent.ru Dumnezeu, sau il Virtu-
tile sint aripi de nears de fo.cul mindriei, dar to.tU$i aripii care inalta sufletul, ne1a-
sindu-l ars de mindrie sau ingreuiat de afectiunea fata de ce1e paminte:;;ti.
200. AI'te do.ua mo.duri de viata pe care le accepta CUNintul lui Dumnezeu linga
Sine sint casato.ria necasato.ria. Prima este reprezentata de a do.ua, de Ilie.
Nici una dii!l cele do.ua stari a1e vietii nu este de 1a co.municarea cu Hristo.s.
Singura co.nditie e ca ele sa fie prin ratiune, sau cu legile dum-
l1ezeie:;;ti cu privire la ele, adica sa fie do.minate de ratiunea care vede tesatura ra-
tio.nala iradiind din suprema ratiune divina inco.rpo.rata to.ate, nu de mindria sau
de simturile care se multumesc cu trairea o.arba a senzatiilo.r de placere, pro.duse de
intynirea trupului cu plasticitatea 1umii. Prin din to.ate, ratiunea se pune
cu Ratiunea suprema, cu Cu.vil1tul lui Dumnezeu.
, 201. Mo.ise mai reprezinta viata:;;i mo.a,rtea aducato.are de viata 1 caci
Mo.ise a dat leg,ile care du.c 1a viata, iar Ilie a aratat ca prin ie:;;irea din vi,ata aceasta
se trece to.t 1a viata.
202. De$i au p1ecat din viata paminteasca, Mo.ise Ilie sint to.tU$i pentru ca
sint linga Dumnezeu. Mo.rti sint ce,i ce s-au despartit de Dumnezeu prin a,p1ecarea
spre patimi. Patimile reprezinta uitarea de Dumnezeu, udtarea teo.retica practica a
tesatUJrii ratio.n,a'le a 1umii, prin ,se stravede Dumnezeu" RatiuI1ea Supre'ma.
AMBIGUA
161
Sau ,au fos,t luminati, ca Ia Cuvintul, ca },a oel ce ,e Adevarul,
se refera ,ti:prurile taineIor, },a ,s,e I&duna, oa la inceputu,I
lucrarii 1eg:ii prooroci1or 203.
Sau invata ca oele facu.te dupa Dumnezeu d,e Durnnezeu, adica
firea lucrurilor timpul, se arata deodata cu Dumnezeu, cind Se ara,ta
cu ,adevarat, pe cit e cu putinta, ca unele ce sint linga Cauzatorul
Faciitorul 10r. Dmtre ,aoestea, Moi:se 'e tipul timpului, numai ca
dascalul timpuluii ,al numarului ref,eritor I,a eI (ca,ci primul el a numa-
rat timpuil l,a t:aoerea lum[i) oa IinvatatoruIl 'cruItului vremelni,c,
ca ceI ce nu 1m:p,reuna cu pe oar'e i-,a con-
inainte de dumnezei,asca EvangheJi.e; caci e timpuil oare nu
ajunge s,au nu intra prin impr'eruna cu acei,a pe ,oare
sa-i tre,a'ca viIata ,a viitor. Caci ,are pe
Hsus oa su,cces,or ,al intregului ,timp veIac; chi.ar daca, d,e ,aJ.tfel, ra-
tiunile staru,j,esc DumI1ezeu, oum ,ar,ata ,tMnic intr,a,l'!e,a Iegii
d,ata j:>rin MoiIse, impreuna cu cei oe ,a,u primirt paminrtu,l faga-
duintei 204. Caci timpuleste veac (eon), cind se
veacul sau 'eonul e,ste .timp, ,cind, purt.a,t de este masur,aif:. Ast-
feI, ca sa cuprind intr-o veacul sau eonu,l est'e un timp lipsit
de iar timpul, un veac sau eon masurat prin 205.
Iar IHe eiste nu numai c,a 001 ,ce ,a pazH ratiu-
nile dinsine prudenta hotarirea vointei cu privire la eIe,
203. Moise Ilie reprezinta tipuri1e sau concretizarHe de model ale lucrarii
mai presus de cunoa!?tere. Caatare ele se refera la Cuvintul sau la Ade-
varul ultim iau puterea din se aduna la ca la incepl\1tuI sfir!?itul ori-
carei lucrar,j de a a proorocilor.
204. Dumnezeu nu Se atlt cit e cu oamenllor, fara firea creatil
fara timp nici acestea nu se arata fara chiar daca dintre nu-L vedem
pe prin ele. Caci ele s:int totdeauna la sau cu oda:ta ce este cauziC\
Pacatorul 10r. Prlin aceasta, Maxim arata caracterul al create
a1 timpului, spre deosebire de Origen. Timpul nu intra odihna fericirii de veci,
cu cei pe care ii duce el spre aceea, a.'Ia cum nu a Canaa:n impreuna
cu Israel. pe care-l conducea. Aco10 dus Hsus care a fost succesorul lui, cum Iisus
Hristos ii conduce dupa Moise pe cei exercitaH lege prin timp
Caci ca Dumnezeu, a,re intregu1 Piindca ratiunile sint ddn veci
pina veci la Dumnezeu, legea d,ata Moise, pentru normarea prin
ratiune a activitatii umane, vine de la Dumnezeu intra Canaan impreuna cu
porul Israel. Adica rationalitatea ei ramine etern celor ce au trait
conform ei, cum timpul ramine concentrat ei.
205. Cei ce au inaintat prin timp spre Dumnezeu intra intr-o stare a
VeacuI (eonul) nu e eternitatea Dumnezeu, ci e timpul din avind
el rezultatul intregii mi.'/cari. Eonul e celorcreate, mai bine-zis ne-
10r. Dar aceasta oprire a mi!?carii celor create inseamna ca ele au ajuns la
plenjtudinea vie1ii divine cej ce au inaintat bimp spre
VeacuI (eonul) e un t.impconcentrat, dar nu numai atita. Iar caracteru,1 a'cesta il are
eonul la timpului. lnainte de a se pune eonul are sine
concentrata nu ca ci ca avind sa se Cos-
mosul are tot tirnpul prefigurat el de la incepui. La fel, planta sau organism.
anteI1ioara mi!?carii creaturilor e bazata pe ve!?nicia ratiunilor lor Dum-
n,ezeu. Ve.'/nici:a aceasta potentiala trebuie sa treaca prin \:Iimp ca sa ajunga la pleni-
tudineaadevarata Dumnezeu. felulacesta este ceva i.uter-
11 - Sf!ntuI Maxim Marturis!toru!
162 SFINTUL MARTURISITORUL
libera de orioe ab,aIter'e din p.atima,ci c,a cel ce prin jude-
cata, ,ca lege na,turala, pe cci ,oes'e folosesc de 1,ege impotriva. legii.
Caci ,a'$a fireoa, peldepsilJ1Jd pe cei ce sa s,trice, ,ati,t cH
sa vi'etuiasca impotrlv,a fi.rJi, .acee.a ca rnu mai
chip na:tural de Hind oeoo oe
ei, dea,ceea c,a u,nii ce prlcinui,t fara
chibzuiIala fara prudenta lipsa fiinta prin incli,na,re,a spre ne-
fiinta 206.
Poa'te ,ab,ate d,e la ,adevar llltCl .ace},a c,iH,e ar spune ca prin
Moise Ilie se arata creati'unea int,eHgilbila s,ensibila 'a Cuvintului
creator. Dintre acestea, Moise ratiunea celei sensibile, ca
cel supus facerii cum lar,a,ta ,i!stOirila la el, oare
moarteIa lui. Caci e zidLrea ,avind
inceput cunoscut al facerii nadajduind un produs
prIin I,ar IHepe ce.a inteHgibila, intruc'it Lsil:or,i,a referi-
toaI1e lui, chiar daca s-a nascut, nu face
sa se descompunere.a prin moarte, chiar daca v,a sfir;$i sa existe
forma pamin,teoasca. Caaia'$ae intelig.ibHa, ,oare nu are nici
inceputul facerii vadit oamenilor, chiar facut a inceput
a fost ,aduIsa din neexisternta l,a existenta, nu a$te.apta nicI UJn
determinart existentei prJn de,scompuner,e 207.
46 b. t1Jcuire cuprjnziitoare a Schjmbarii Fata.
lar de nu par cuiva mai cur,ios de cum trebui1e, socotesc ca din
Schimbare l,a Fata ne oalHI. taina mare dum-
nezei.asca mai 'cele spuse. Caci socotesc cacele
mediar intre eternitatea diJvina intre ca sinteza intre eternitatea
divina tim,p. rez,uJ!ta din duce 1a eon. I'ar eonul, sau V1ea,cul, nu se
poate intelege fara divina. lar dezvoltarea este imp1icata starea
tiala a eonuIui sau a veacului. temporala nu este cadere contrara
Dumnezeu, ca origenism barthianism, e prevazuta planuI lui Dum
nezeu cu privire 1a 1ume. Eonul din care 1a care ajunge tempora1a e 1a
Dumnezeu.
206. Cei ce Vlietuiesc impotriva ratiunilor lasindu-se robiH de sInt
pedepsiti de firea a,ceasta pedeapsa este judecata sa,u criza pentru ei.
Pedeapsa rezulta din faptul ca <lceia nu <lctualizat toate potentele firii saru le-au
Astfel f,irea se dovede:;;te buna chiar faptul ca ce calca sufera.
Sfintul Maxim afirma va10area ei pozitiva, faptul ca considera aflindu-se linga
Cei ce vietuiesc .in conformitate ou ea ajung sa rasfringa Cuvin-
tului ca timpu1 ajuns veac, buna folosire a mi.:;;carii timpu1ui. Chiar
ca a luat natura noastra 'umana, unita cu nat,ura cosmJica, Cuvintul lui
Dumnezeu a revars'at 1umina Sa dumnezeiasca peste ea. Se acorda valoare eterna
timpulu'i :;;i firii create, contra.r origenismului.
207. Moise Ilie mai reprezinta cele doua laturi a1e creatiunii: cea sensibila,
care are incepu:t cun'oscut un inte1,igibila, a1 carei
inceput nu se vede care nu se descompune moarte. Dar amindoua stau linga
CuvintuI intrwpa:t, caoi pe ami1ndoua le-a aswna't pe amindou,a le
1e scalda lumina dumnezeirii Sale. Latura sensibila a nu disparea
nici ea, oum afirma platonismul, filosofia Asiei Orientale,
AMBtGUA
petrecute la la F,ata, pe mUinte, inchip iainic cele
dO'ua mO'dnri gener,alea,le teologiei : anum'e oel dilntii simplu ne-
cauzat caTe oprin taoere afiTma cru. ad'evara,t ,dumnezei.rea pr1in singura
tO'tal,anegatie l,aud,a ,a tr,ansoendentei ed, cel urmatO'r
aces,tui,a cO'mpns, ,care descrie chip maret prin ,afirmar,e din cele
cauzate. P,rin aces,te,a, pe cH e cu putinta O'ameniIQr sa pr1ime,asca cu-
inaltata d,espre Dumnezeu cele dumnezeie$ti, ne duce, prin
simboluri,le pO'trivite nO'ua, ,spre amindO'ua mQodurile, dezval'uindu-ne,
inteIegere:a binecridinclOaisa a luorurilO'r, ratiuni1eamindurO'ra
invatindu-ne ca simbol al celui dintiie tO't ce e m,ai presns de s-imtire,
iar a'l ceIui de al dQoilea ,este ansamblul mareteIO'r O'pere supuse sim-
turilor. Caci din simbO'lurile mai presu,s de simturi numai ca
adevarul mali poresus de ratiune minte exi!s,ta, n.eindraznind nicide-
cum sacercetam, s,au n.eputind sa 1nteIegem ce cum careeste
cind, evltind impi,eta1e,a iscodir-ii. Iar din ceIe supuse simturi-
pe ,c'ilt e putinta, pTim.ind num.ai cugetare ratiunile des-
carnate, ca trepte ale despre Dumnezeu, spunem ca e toa-
te cite L-,am cunoscut d,in fa:pturHe oalitate de oauza 208.
4'1. Domnul S-a chip prin lntruparea Sa.
Dar sa privim daca nucumv,a fiecare din cel,e doua moduri
tite 1a Schimbarea ,aceea dumnezeiasca la Fataa DO'mnIIllui
208. Schimbarea 1a fata m,a,i reprezinta doua modur,j aIe de
Dumnezeu: cea afirmativa cea negativa. Teologia afirmativa pe Dumne-
zeu din zidirile Lui, atribuindu-I intjf-un grad ma,re, ca1itate de cauza, toate insu-
fa:pturilor. Fapturile sint astfel simboIuri de oare se modul afirmativ de
a Dumnezeu. lntrucit acest mod de vrea sa cunoasca ceea
ce este Dumnezeu, el se bazeaza mult pe ratiunile des,cairnate aIe cugetarii.
TeoIogia negativa sau modul negativ aI renunta Ia
toa'te atributeJ.e imprumutate din Se precizeaza aici insa ca J"enuntarea aceasta
se refera numai la atributeIe dednse din ceIe snpnse simturHor. Deoi poate folosl ca
simbolnri cele mai presus de simturi. Dar int.rrucit ideile despre Dumnezeu ne
din lucTurile ren'llntarea la tot ce e sensibil inseamna de fapt renunt,area
aceste idei. Daca ceva simturilor poate servi ca simbol al lui Dum-
nezeu, ,acea,sta e ceva superior ideilor despre e realitate neconstruIita nede-
dusa de minte, ci aparind spiritului nlod apofatic din trairea lui Dumnezeu
Deci modul acest,a al teologiei nu e mod intelectual, ci experimental duhovnicesc,
nici nu alte supe.rioare ceIor sensibile,ca mijloace aIe
lui Dumnezeu, ci pe Dumnezeu din D-umnezeu din experierea negraita
a prezentei Dar intruclt aceasta prezenta e pe masura receptivitatii omului, ea
e numita de sf'intul Maxim tot simbol.
Aceasta e dumnezeiasca. De fapt, atit din ceea ce a SP'llS sHntul Maxim
mai inainte, cH din faptul ca pe Tabor s-au ara,tat pe de ,parte cMpurile sensibile
aIe Moise Ilie, pe de alta, lumina mai presus de simturi, se poate spune ca
Dumnezeu S-a facnt cunoscut sau Se poate face cunoscut atit din formele sensibile
ale Iuminii, cH din Iumina mai presus de simturi. AmbeIe sint ale Iui
Dumnezeu, pentru ca nu Se arata cn totul descoperit. Lumina aceea, fiind fara
forme, ne face cunoscut pe Dumnezeu mod simplu, sau ca simpIa prezenta supre-
ma, neprecizat atribute, care pot reda ele pe Dumnezeu ceI mai
presus de toate atributele. Un Dumnezeu ascuns apofaticul Sau mai presus de ra-
e un Dumnezeu infinit cum nu e Dumnezeul Iui Origen.
164
SFINTUL MARTURISITORUL
chip intelept simbolul ei. Caci trebuia sa Se creeze chip neschim-
bat ca primind, pentru iubire de oameni, sa Se faca
simboIul Sau sa Se arate din Sine mod simbolic pe Sine ;
prin Sine, CeI ,aratat, sa caIauzeasca spr,e Sine, Cel cu totul ascuns
nearatare, toata creatiunea$i sa ofere oamenilor,cu iubire de oameni,
prin lucr,area dumnezeirasca trup, semnele vadite ale ne-
,aratate ascunse de toa,te nepu.tinta dea fi inteIeasasau
numHa de nici una din mod 209.
48. T1Jcuire despre Domnului.
Deci fetei Domnului, c,are a covir$it ,m ,aposltoli ferici,rea
omeneas,ca, ,este simboluI :teo1ogi1ei mistice negra,tive" lntrucit ferici<ta
sfinta dumnezeire dupa fHnta supranegraiil:a
infinit mai presusdetoata inf,initatea, nelasInd celor de rdupa e,a nici
urma cea mai subtirre de cuprindere nedind
nici de cumsrau ce masura estetot ea unime treime. Caci
poa:te fi necreratul cuprins de creatura, infiiIlii'tul inteles de ceIe
ma,rginite 210.
49. Ti1cuire ve$mintelor Dom-
nului.
Iar modul :afirmativ se imparte cel bazat pe lucrare, pe pronie
pe judeci!Jta. Cel baz,at pe lucrare, care prin maretia
fapturilor da $tireaca Dumnez,eu 'este creratorul tuturor, e simbolizat de
209. Dar nu numai Moise Ilie, ci Domnul prezinHi felul aratarii
Sale pe munte, mod mai vadit decH currsu1 celorlalte manifestari de pe pamint
ale Sale, cele doua moduri ale Sale ca Dumnezeu. Ca1ugarul Varlaam din
Calabria afirma, impotriv,a sfintului Grigorie Palama, ca lumina dumneze1asca de oare
vorbesc sfintii nu e decit Dumnezeu prin negarea intelectuala a atri-
butelor ce le atribuim dupa asemanarea creaturilor. Sfintul Grigorie Palama a ara-
tat, cu exemplul Taborului, ca lumina dumnezeiasca este altceva decit un simbol al
teologiei negative intelectuale. De fapt, sfintul Maxim spune el aici ca Fiul
Dumnezeu prin 1ucrarea Sa dumnezeiasca trup, ,aratat ,pe T1abor sem-
nele vadite ale infinitatii Sale nearatate. Lumina aceasta e deci semnul lucrarii
Sale trup, nu expresia unei gindiri umane negative. Numai astfel se poate spune
ca Fiul lui Dumnezeu S-a facut pe Sine Simbolul llrup. Daca acest trup
fi aratat prin sine nimic altcev,a declt un trup ca al celorlalti oameni, Domnul nu
fi facut trupul Sau simbol al dumnezeirii Sale, cum trupuri1e noastre nu sint
simboluri ale dumnezeirii Lui. Se acorda aci mare valoare trupului, care poate fi
facut simbol nu numai ,al sunetului, ci ,al dumnezeirii afirmare contrara
origenismului.
210. aratata pe fata Domnului este simbolul teologiei tainice negative.
Deci teologia negativa nu e mai prejos deacea lumina. Iar acea lumina este
un simbol al unei experimentale m,a,j presus de intelegere intelec-
h!lala definita a lui D}lmnezeu, afirmativa sau nega'tiva. acea lumina mintea cura-
sesizeaza prezenta indefinita a lui Dumnezeu. orice caz, teologj,a tainica nega-
tiva nu e simpla negatie rationala a atribuite lui Dumnezeu, dupa ase-
miinarea fapturilor. Dumnezeu e fiind mai presus de rationalul care
margine!?te, ca la Orige!ll. Deci poate plictiSli.
AMBIGUA
165
striHucitoare ale Domnului, pe care Cuvlntul le-a cu
anticipatie 1n nipituri1e vazute 211.
50. Alt lnteles duhovnicesc al1ui Moise.
ModuI b.az,at pe pronie e Moise, ciici ,aoes,ta scoa,te cu
iubirede oameni, dilIl ratacire, pe cei stapiniti de raurbat'e Je ,arata cu
intelepciune oam,enilor caile variate .ale dincele materiale, stri-
cacioase spr,e cele netru-
pe$ti, legile dumrnezeie:;;:ti 212.
51. Alt lnteles allui IJ1e.
Iar modul judecatiise ,aratii Ilie, caci pedepse'$lte cu
cuvintul lucrul pe ,calauz,e$te pe IaltiJ, dupa vr,ednicie, aODmO-
dindu-se fiecaruia potr.ivit, dupa ,continutul$i oalitatea
s,au a rautatii
Toate ,eeJe spuse :inainte referitor la 10cul d,e f,ata a'1
turi le-au lucr'at Moi'se Ilie, fiecare 'in timpuri1e sale, cumspune isto-
ri,a, ,atltcit le e ingaduit celor oe concr,etize,aza 1[1 mod Jtipic lu-
crari1e fiindasemenea celorspuse tilcuire.
51 .b. !ntelesu1 Iduhovnicesc .cu ,Moise I1ie Ja
Schimbarea Fatii.
Iar d.in cu Domnu1 dilIl faptuI ca
despre sfir:;;i.tul pe sa-l patimeasca Acela Ierus,a1im (Lc.,
9, 31),apoS'tolii au ,CUiIloscUt nu numai impl,inirea ,a tainelor pre-
de lege de ci po,ate faptul ca sfir$itul sfatului
al lui Dumnezeu despre lume despre iconomi,a nu poate fi cu-
211. tainica negativa a Domnulfll'i este una :?isimp1a, scufun-
darea persoana sau lumina fetei Lui divine inexprimabile. Iar modul
afirmative a lui Dumnezeu se dupa cum 11 pe Dumnezeu,
pornind de 1a 1ucrarea, de 1a pronia sau de 1a judecata Lui referitoare 1a 1ume. Una
din aceste ounoa:?teri a 1ui Dumnezeu se bazeaza pe fapturile pe care,
calitate de cauza, 1e-a creat. Ve:?minte1e Domnului, de pe munte, reprezinta fapturile
create anticipat. Cind Se intrupeaza vine Dorrunu1 e1e, acestea devin 1umi-
noase. lntregul cosmos materia1 e destinat sa devina luminos al Domnului,
contraiI invataturii 1ui Origen.
212. alta forma a afiiImative a 1ui Dumnezeu se bazeaza pe pronia
LUi cu la faptur:i. Aceasta cunoa:;;tere deslu:;;e:;;te fe1uri1e cum Dumnezeu r.i-
dica pe oameni, de 1a cele spre ce1e netrecatoare prin legile
natura1e scrise, pe care 1e ,a,plica. Moise a fost un organ al acestei
a 1ul'Dumnezeu', prin activitatea 1ui. Sfintul Maxim acorda pronieiun sens
antropologic-etic.
213. treilea fel a1 cunoa:?terii afirmaticvea 1ui Dumnezeu este ce1 bazat pe
judeoata. aceasta are de asemenea efecte antropo1ogice. ele
Dumnezeu cearHi. cu cuvintu1 cu 1ucrul pe unii ajuta pe a1tii, acomodindu-le
tuturor dupa marimea oalitatea virtutii sau patimilor 100'. Acest fe1 de lucrare este
reprezentat de Ilie.
166
SFINTUL MARTURISITORUL
prins d,e nici uIna din nipturi, decit num,ai de mar,e,a Lui pronie jude-
cata, c,are toate inainteaza cu buna rinduia1a s.pre cunos-
cu.t de m,ai inainte IlIumai lui Dumnezeu. acesta, care v,a fi
cum!?i cind, l-au toti i l-au cunoscut cu adevarat,
dar numai ca va fi, numai sfintii care curatit sufletul prin virtuti
indreptat toata mintalaa cu totul spre cele dum-
nezeie$ti. Caci ace.as,ta ei ,aJ$a zicind, fire,a g,eneraHi
a celor nu cu totul clar, modurile e
ita, cum sfir$itul bunei ei preze[1jte 214.
52. !nJelesul natural sf1r$itului necesar allumii.
Caci privind, pe cit se putea, cu lumea prezenta
rind cu cugetarea chip intelept ra,tiunea concentrata a corpurilor le-
gate intreolalta e,a chi.p valria't, aflat unelIe Idinet1e s,int sen-
sibile, perceptibi1e genera1e, dar toate se se prefac
toate schimbarea reciproca ,a proprietatilor caHtative a'le fie-
caruia. Caci oel,e ce sJnt se cuprind dupa fire cele supu.se simtu-
rilor,i,ar cele su.puse s'imturilor cele ce sim,t simtire, une'le ce
sint percepute. $i generale s-estrica prefacindu-se cele
schimbare, iar cele particulare cele genera1e prin
desf\acere. descompunerea unora se pfoOduce al,tora.
Caci ce10r intre e1e, oelor particu-
214. FaptuI ca IHe pe munte cu graiesc pati-
mirea Lui Ierusalim il interpreteaza sfintul Maxim sensuI ca legea
indicau pe ca pe Cel oare aveau sa se implineasca tainele de ele.
Lui diInainte de intrupare primisera ele din lumina Lui de
dupa intrupare primesc lumina Dar legii
Hristos implica irnplinirea lui Dumnezeu cu p,rivire la
Iume }a Lui.
Aceasta implinire a Iumii Hristo.s a fo.st prezIisa ea de Iege de
Dar CeI ultima. analiza, cind cum va fi, este Dumnezeu, prin
judeoata Lui. Caci acestea de fIapt Iumea spre implinirea
ei finaIa.
Ceva m,ai sus, sfintul Maxim referise judecata la drumul duho.vnicesc
al o.mu1ui, nu la lume. Acum le 'f.efera Ia co.smo.s, caci face drumul
cesc prin Iume. Acest drum e ca a Ialipirii exclusive la lume. Deci el im-
pl:ica. un sfir1?it al lumii, daca. to.ti sint chemati sa. se dezlipeasca de ea r?i
daca lumea nu aTe decit aces't ro.st, inaintarii o.mului ea, dincolo. de ea. Na-
tura um,ana natura dezvaluie astfel destinatia co.nducerea
pro.nie, spre Dumnezeu
I
. D.estinatia aceasta cunosc mai bine sfintii, caci
firii lo.r spre dezlipirea de chipul actual al lumii spre inaintarea catre Dum-
nezeu prin virtuti e mai accentuata. Prin vir-tutile lo.r fac ca na:tura vazute sa
fie pl:j.n activarea de catre ei a judeca.tii
cunosc prin :&ceste mo.duri aplic,ab'i1e lumii, sau de Dumnezeu pr'in lume,
ca lumea e destinata cind cum va fi aceasta nu cuno.sc.
Astfel, sfintul Maxim viziunea dezvo.ltarii Jndi'Vifduale a o.mului,
prie general sfintilo.r parinti, intr-o. viziune a inainta.rii co.smo.sului spre
J.UJi Dumnezeu. a1t argument al lumii este prefacerea co.ntinua a lu-
crurilo.r din ea. Nu are nici un sens du.ra'ta eterna a acestei prefaceri, mereu identice.
Dar natuf'a um'ana, nici nu se suprima la Dumnezeu, ci, se
prefac, se transfigureaza.
AMBIGUA
167
lare, insemnteaza ,s,ohimbare.
ceIor particu,lare ceIe generale prin desfacerea Ie-
gatUJrii (ceIor unHe ele) inseamna persistenta ceIor
gener,ale.
Atlind ca aceasta este firrea Iumii sensibi1e:
prefacerea 'intreolaltaa corpuri1or din ea,din care oar,e consta,
au ca urmare, dinstructura prJn fire nestatornica !;)ischimba-
cioa'sa mereu pur,tata. intoarsaa corpuriilo.r din care constii,
ei, ,carese va produoe cu neceslutate prin suocesiunea lucruri-
Caci au soootit cu drepitate ca e cu pu!linta, nici rational,sa
mea.sca ceea ce ,e rnereu fel, fara schimb,ar'e pr,efacere,
cise se preface nenumarate modu:r].
53. t1Jcuire despre veacuJ vi1tor $1 despre ce
dintre Dumnezeu $i oameni $1 cine este $1 ce este
slnuJ patriarhulUi.
Prin ridicindlu,-s,e se vad, au cugetat cu
inteIepciune la al cind v,a m,a[ rui.ci una din
existerrt,e oare poarta e pu,rtata nici a din
s'tabiljrt,aitea negraiHa, carea pus hotar ceIor ce sint
se Laaces,t sfin;;it dorind sa ,ajunga cu mintea, inca
tind trupul supus au trecnt cu inteIepciune prapastia dintre
Dumrnezeu oameni, des,facindu-se cu bunavoile d,e afectiunea fata de
Iume. CaoI cu adevar,at m,are irrtre
oameni este dr,agostea pIacerea fata de trup de lumea
aoeas,ta. cu bUIC1.IJrie 1ip.sla acestora, Lazar (cum
arata boala foamea, una pricinuindu-i instrainarela de Iume,alta de
trup) s-a invrednicit sa primeasca odihna sinurile Avraam, lasind
fara ,alQnare pe bogla1tu,l, lips:it de lace,stea, nefolosit cun10I rod din
vi:ata trup, fara num,ai cu chinurHe fara de Cac,iaoelsta 'a ramas
lipsH I$ide vilat,a prezEm'ta, pe oa,re stngura a 'cu iubire, in-
fi,re poa,te f,i retinuta diin currgereIa ei, s-a
putut :llIiIci de cea viitoare, fata de 'oare ,aramas nemi$-
fara iubifie. Caci ,aceasta sa se daruIasca numai acelora
care ,au d,epIin$i din dr,agostea f,ata de rabd,atde bunavoie,
cu plaoere, toa'te cele dureroase 215.
215. Afectiunea fata de trup de lume este prapastie intre Dumnezeu.
Numai cine se de a'cestea se sinurile lui Avraam, asemenea
saracului Lazar. Cine se prin placere de viata prezenta ramine lipsit
de ea, ca de ce nu poate fi retinuta d.in coruperea nici nu pe
cea viitoare, ca.ci nu s-a acomodai ei prin iubire. Acesta e a,semenea bogatului
nemilostiv.
168
SFINTUL MARTURISITORUl.
J'M" cmdauz1m de slinurlil,e Jui vJ',aam, sa inte1egem Dumnez'eu
ceI din semIi[ttia Avraam, Oare S-a. ,aratat noua dupa
cu a,devarat toa.te, tuturor ce10r vredn.i,ci de h,a.r, pe masura
masurii virtutii fiecaruia. Se imparte pe Sine neimpartit
masuri diferite,dar nu Se taie nicidecum cu ceice se de
pent:ru ,oar,acrte.ruJ fire 18.1 unitatH Sa1e, pen-
tm vrednicia feluriJtaa celor ce se ,apare chip minunat
S,ale, adunindu-le intr-o unire negraita, crum
Cuv,i:nJtul /7it1i,e 216.
Spre Acesta nimeni va putea trece bucurindu-se de placerea
trupuIu.i indulcindu-se de ea mai mult de>clt de feri.cita Luislava. Nici
vIa sta Ceil.ce ,a biru.iIt lumela ce,l ,cea se
desfata de ,ea, chip rau. Caci dreptate,a
18. socotit ca ca ceice marginesc la cele ale
se cu bogiitia, cu sanatateIa trupului celeIlalte
socotesc ca <Cl'oe,asrta e ferioir,ea, iJar bunurHe sufle-
1e socotesc ca nimic, sa se de bunurile
de car,e nu s-,au ingrijit deloc, m.ulta grij8. de cele ma-
te.liiale, ne!?,tiind cit de m.ult virtuti1e intrec cele-
1,a1te bUIlJUJm vremelmce 217.
54. T1Jcuire despre virtuJj.
Caci numaij fac pe om f,erdcit, fie ca 5ilnt .Slingu.re, fi.e im-
preuna cua1te CeleIlalte bunuri impreuna ,cu virtlUtile il f,ac pe
Om fericit mod ,abundent, cum ,a spus cinev,a dintre cei intelepti
iar de sine, mod circumscris. Caci din-
lucru,ri, unele 5e ounosc cume <cel de coti,
a:ltele ca grarnada. Cacidin gramada chiard,aca scoti dorua masuri res-
tul ramine tot gram,ada. $idin feric1re,aabu.ndenta de s,coti bunurile
trupuriLor <ale celor din af,ara numai virtutile, fericirea ramine
fara lipsa. Caci virtutea e indestulatoare prin ea spre feri-
cirea oe'lui ,oe ,are. De<CQ cel rau <este nef,erl,cit, chiIar daca ,a.r avea
1a un loc toIate bunuri1e amintite <ale amintului , odata ce este 1ipsit de
216. Pirin sinuriIe lui Avraam sfintul Maxim intelege pe Fiul Dumnezeu cel
rasarit dupa trup din sinurile lui Avraam. este numit sinuri nu sin, pentru
ca daruie1/te Sine un loc fericit, potIivit cu marimea calitatea virtutii
lui, impartindu-Se tuturor raminind neimpartit, sau impartindu-Se ca sa-1
adune Sine.
217. l.umeapoate fi cunoscuta chip rau voluptatea amagitoare de
scurta durata celui ce dezlegat simturHe din fiintei sale complexe
capabile de durata ve1/nica, p,rin spiritul prin care se distinge de ca1itatile pur
materiale biologrce. Virtutile sint depl'inderile care se spiritul
fac capabil sa tina subordine toate elementele umane sa lucreze l.a ar-
tut.uror.
AMBIGUA
169
virtuti. tot cel e :t:ericit, de e li.psit de bunUJrile pamin-
tului, avind stra1ucirea vir,tutii cu care se bucura Lazar, avind odihna
cea din srnurile Iud v.raam 218.
55. Alta tilcuire Ja: De vei li rastignit ca un t11har (Sf. Gri-
gorie Teo1ogul, Cuv. cap. 24; P.G. 36, 656).
ti1har cins:tit estecel ce s-a lnvrednioii 5a ,se rastigne.asca
impreuna 'cu Hristo.s, prin ,respingerea to.ta1a deplinaa patimilo.r, ce1
ce s-,a 1a ,adica a strabatu't toata virtutea cu ra-
tiune viata fara smin:tea1a pentru o.amenii
,are nici care-1 ,abate de 1a bIindetea pri-
cina ,asprimii. Iar tilh,ar necinstit estece1 ce, de dragu1 sl,avei$ia1 bu-
nurIilo.r mlai slimuIleIaza 'cu viclenie vilata virtuo.asa prin pur-
tarile ,a'Parlente ,culrtiva flata de de cel unic
singur ,al 10c de rtoata iar de
cei din ,apropiere e perv'ersin intentii$i Acestuia trebuie sa
se incMda gura cu priceper'e, oa ce ,oalea Dumnezeu.
J)oate v,aincelta de a birfi Cuvintul prin purtareIa ,5a, de ce1
oare-lceIarta, precum a patit cruce tilh,arul oare a hulrit fara ru$ine.
Caci tacelreIa oa[e mustra este semnal primi.rii cu-
v
I
intului grait. Deci, oTioareinteles dIin ce1e aratate ne rastignim cu
Hristos, sa ne ci.t Isin:temaici,sa ne indurato.r Cuvintul-
sa primim fagMuinta nemincinoasa a odihnei,
curatitad'e ginduri1e oare muIsItra, daca ,azi ziua
p.rezentaa veacului acestuia (caci zice, vei fi cu Mine ;
iar miine, pe cea a veacului viitor, Care mai trebuie sa nici
iertare ,a paoateloT, ci dupa vred-
nici,a oelo.r vIiIata.
56. Alta tilcuire pentru cei ce intreaba despre spusa din
vintarea la Duminica cea noua, care zice: Mai lnalta ca cea mai
mai ca cea (Sf. Grigorie Teo1ogul, La
Duminica oa'P. 5 ; P.G. 36, 613).
prima Duminica e simbo1ul viitoarei invieri nestrica-
,a fdrii; j,ara douia poarta ,ch,ipul indiUi1Th11ezeilri dupa har.
Daca de,ci ce1e bune e maicinstIttade'cilt deprindere.a curati-
ta de re1e, iar adevarata, mai

218. Numai virtuti!e fac pe om fericit, fie ca acela mai are sau nu alte bu-
nuri. Toate cele1a1te bunuri sint masurate ctnd sint pierdute, e pierdut
tutea e nemasurata chiar daca omul care are le pierde pe celelalte, tot fericit
ramine. Caci prin virtute omu1 participa la Dumnezeu cel
170
SFINTUL
stita decit raIegerea sanatoasa a virtutii ridiooCiJre,a 1a Dumnezeu
har, prin indumnez,eire, mai cinstita decLt nes,tricaciunea firii, iar
ma Duminica Ie este ceIor dintii chip, iar ceIor deal doilea simbo'l,
drept cuvinta spus invatatorul, ridicat ca Duminica cea '!loua
este mai 'ina1ta decit cea 'inalta.
5'1. Contemplarea prin care sfintii au cunoscut pe
Dumnezeu din fiipturi.
Deci sfintii - intelegind astfel creatiunea buna ei pro-
folosul pe care fiecare parte il ofera intregului uni-vers ca
r1:oat,e cele create cu inte1epoiune purt,a.re de .grija,
dupa r'atiunea dupa ,oare rCiJU fost create, ceIece s-,au ca e
cu putinta sa fie ,aIt chiip sini, neavind rtrebuinta
de ,adaos s,au de spre ra fi ,aItchip - raucumoscut pe
Pacatol' din Luri. privind persistemta, Iordine,a
luarurri10r create, rinduirai1a dupa care toa'te inspeciia neames-
tecatre l[bere de orioe ,confuzie, im
mod nioidercum n.iciodata ciclul anuIuioare s,e savir-
regulrat prin revenirea de la la 10c, ,ega1itatea
noptilor cur,sul mod
alternativ, nici nefacindu-se intr-o masura
mai mare sau mai mica, au invata,t ca Cel pe care L-au cunoscut ca
Dumnezeu PacMor ,al 'este Proniatorul lucrurilor 219.
58. lntelegerea naturald prin care se cunoa$te cd lumea $1 toate
cele dupd Dumnezeu 1$1 au un sf1r$it.
Caci frumusetea maretia faprturilar Dumnezeu,
mu-L Via ,indalta pe oa oa inceput !;ii
cauza ,a loa facator? De ,acee:a num,ai spre Ul'oa
min'tea, Iasind racestf:ea j,o.s. Caci nu poa1te strabcut,e tot'U1 mintea oa.re do-
sa cuprinda nemijlocit pe Cel cunoscut lucruri. $iamagirea
ca lumea e nira deincepurt v,as,cutur1a d,e sine, cugetind chip
catotce se a inceput fara 'indoiala sa se Caci
nu e fara de inceput, fiindca nu ,e nicI fara oauza.
PerlIltru ca inceput pe Cel ce cauza, pe Cel
ce cheama atr,age spre tinta finaHi spre care se Tar d,aca
ceputul a ,a ce s,e e Cel ce tinta finala
e cauza spre oaTe e pu:rtat celce ,se (caci nimic se fara
cauza), una din existente nu e afara de Cel ce
219. Con'temp1atia naturalii este lui Dumnezeu din creatiune. Prin
una din se Dumnezeu ca fac'iHor, alta ca ",pr'o-
ni,ator.
AMBIGUA
171
prima data (cac'i Cel ce prim,a data e fara indo.iaIla fiind-
ca e !;ii fara inceput), atunci nici una din existeute e fara de inceput,
pentru ca e nici nem.i!;icata. Caci toate oele ce sint o.rice f,e.J se
,af,aTa de Cauz,a singu,ra !;ii pres,uIs d,e ,tOla.Ite. Cele
inte1egato.are ratio.nale se pentru ca
s,au Caci nu
e a ci aptitudini o.bservate pe linga fiinta pro.veni.te din
jude,c,atoa dreapta ,a mintii adica a puternor propr.ii fHntei
lor 220.
59. lnlelesuj ascuns strlngerea $1
1jin/ei, calit6.tii datorit6. nu
poate 11 de lnceput.
Da,r ce se simplu substanta s'e ,aila Cea
a celor ce sIe nacsc s,e Qo.rup se nascindu-se co.flUJpmdu-se, iar
c,ea ,a tutuTor celo.r ce sinta fo.5ot pusa s,e ,conf1o.rm
ratiunii modului dHa,tarii co.ntr,ac,tarii. Caci se de la genul
atotgener,al genurHe putin spre specii prJncare
care ,sa se imparta, iuaintind l.aspeciile c'ele m,ai par-
ticulare care di,latare,a e,i, fata
de oele de jos ; seadn.na de ce}e m,aii particulare, in-
to.rcindu-se prin ce1e mai putin generale la genul ato.tgeneral
oare se co.ntr'act'area ei, ei fata de
ce1e de SIUJS. Astfel marginindu-s,e amindo.ua :partile,adica sus
jo.s, aTata ca ,are inceput nef.iind oa,pabila ,Dlic1dIecumsa pri-
measca <siIne r,atiune.a infinitatii.
La ecu Nu nUIThai oea acelo.r ce s,e nasc se oo.rup
o.rice mIo.d,in oare poate o.bservata, se
220. alta contemplare natu[",ala ia considerare ea e cu-
noscut Dumnezeu ca origine tinta a tut'urOor ceIor din lume e
dovada ca lumea nu e de la sine pentru sine, ci are un deosebit de ea
tinta deosebita de ea. implica cauza ca are
di["ectie, ca tinde spre ceva fiira voia ei deci vine de undeva. Ulbimul principiu
al ultima 1intaa ei trebuie sa fie deci ca sa nu mai trimita
la alt la alta 1inta. luata aici ideea lui Aristotel despre Dumnezeu ca
Dp.r sfintul Maxim ideea aceasta pentru a prezenta
de p,arte intr-o lumina pozitiva, contrara de alta,
a deduce ca lumea se spre Dumnezeu, Care, fiind cauza trebuie
sa tinta finala. Lumea nu se poate spre a1ta 1inta, nici nu poate ramine
intr-o ea Daca aJre mereu Dumnezeu,
ea ramime mereu raza puterii lu,j Dumnezeu. provine dintr-o nedeplina-
ta!te a 1umii ca[e oauta deplinatatea Dumnezeu, Care Se pentru ca
e deplin. se inc,adreaza actiunea intrucit fiin1e1e inte1ega-
tOoare areate nu sint dep1ine pentru ca sint depline saru infinite
e1e insele. sint la de cele deosebite de ele. E1e se
care se poate la margine, dec:it spre Dum-
nezeu, realitatea infinita ea
1'12
SFINTUL MARTURISITORUL
,a dupa r,atLUIIle,a deisconcenJtra-
concentrarii specificindu-se prin di1atare parti-
culare, se nepu.tindu-se revars,a 1a infinit iara!?i se
duna reveniTe, 'desfacind acelora, dar nu specificul innas-
cut ei.
La fel e cu ca1itatea. Nu numai a ce se na,sc se
prlin pretacer'e, ,tO'all:a a schimba-
rea a cee,a ce odistinge,
tr,actare. de nimic ce sa se sa 5e ,adune, n-ar
cinev,a, cugetind drept, ca e cu totul in r,atiune
lucr,are. Iardaca nu e nu e nici fara de inoeput. Iar daca
nu e fara de inceput, ,e vMit ca nu e nici nefacut, ci precum !?tie ca cel
ce se ,a inceput sa 5e mil?te, 1a fel cacel facut are un inceput
al faoer:ii 5pr'e existent,a Cel
Unul singur Iar cel ce ,a inceputsaexiste
facere nu poate fi ni'cidecum fara de incepu,t 221.
60. Dovedire cii tot ce exista, de Dumnezeu, e
cIt $1 de mod e $1 t1mp ; $1 cii ce
e lnceput existe ce prive$te timptll.
Dar ,tre,cind peste faptul ca celorce s1nt, avinrd un
cum ,a,l exi,s,tentei ceela ce este primul chip al
marginirii, ,a'duce dov.ada puternica m,are ca lau .inoeput
dupa fiinta ,cine nu ca odata ,cu tot ce exista oare-
care fel, afarade Dumnezeu singur, Care e propriu-zis mai presus de
existenta, se cugeta ,unde exista, impreuna cu care,in mod ne-
cesar, se cind exi.srta? Caci e cu putinta sas,e cugete
runde s,ep,arat de cind lipsi, pentruca s'int deo-
data, sim ce,le fara de nu exisrta cev,a ; un cind nu
221. se'ctia anterioa.ra s-a scos din gener,al ,argument pen-
tru inceputul deci pentru origine un scop transcendent ei,
sectia aceast'a se scoate argument pentru marginirea lumii substanta, can-
t1Itate calitate, penbru inceputul din limitata a diferi-
telor genuri, a oa!l1titatii oalitatii lor parte. SUbstanta generala merge pina la un
loc cu specifioarea sa genuri specii nu la infinit. Caci ramine
margIinile genuri s,au oaracterele substante.
a,ceast,a limitata a fluxului refluxului specificarii e 'U!l1 argument penbru marginirea
1Umii, pentru neinfinitatea ei. incapaciItate de
/limit,ata de c'antitativa sau de specificare caIif.ativa
Hmitata de revenire din ea.
Pe de ,alta parte, specHicarea substantei specii revenirea din ele,
descre$terea cantitativa specificarea caIitativa limite, realizindu-se
prin aT,ata ca nimic din :lume nu e Iar daca nu e nu e
nici fara de tnceput, ci are un inceput al sale, din Cel nefiicut
A2i se m;uH teologia americana de limita Iumii a culturii
(David Tr,acy).
AMBIGUA
173
e sepa.rat de un unde care ,ar lipsi$i cu care acesta se cugeta

To.a'te se ar,ata .supuse lui unde, cacele exista spatiu. Caci
nu e mrai prersus univers 1nSu$icuprinsul universului, pentru ca e
irational$i sa se cugete cupr:insul mai presus
de cii$iare circumscrierera de 1a Mrne sine, lavind
puterea infinita ce circumscrie toat'e, a. Celui ce e oauza
cea m,ai din ,afara a sa. Acesta este universului, cum
definesc unii spatiu1, zicind: este periferia a uni-
versu1ui, sau din afaraa universulu'i, s,au mrarginea
carese cOOltine
Iar ,se v,a sint sub cind, oaexis-
tind t.imp. Fiindca toarte cele rau dupa Dum-
nezeu nu Ia:U mod ci 'cumvra. $id,eaoeea nu sint fara de
inceput. Caci oe ratiunea. ,cum, del$i este, totU$i a
cind nu er,a. De a,ceela s.punind ca Dumnezeu est,e" cum
este. de ,acee:a este er,a le spunem la ohip simplu, ne-
determinat Caci e mai presus de cuvint
$ide intele,s. De laceea nici spunindca este, nu f,acem supunin-
d:u-L Caci este izvorul nu existenta
Fiindca e mai pre,s:us de spusa gindHa
oareoare mod. Iar daca ,oele ce sint au exi,stenta oarec.a.re dar
nu simplu, precum trebui,e sa fie sub iunde pentru marginea
ratiunilor naturale din ele, rtrebui cu sa fie cind
lor 222.
61. Do.vedire cd ce are existentii ceva nu poate 11 infi-
nit $i, de aceea, nici 'inceput.
iara$i,substanta nu po.ate fi ce acestea
toarte .sint multe. Deci are ca limita a mu1te existente in.sa$i citi-
mea mu.ltime care circumscrie existentei$i ra e:i de
existenta. Astfel, tuturor nefiind fara friu, e vadiltca
stasurile lucrurilo.r singulare nu sint Hira circumscriere, circumscriindu-
se lo.rreciproc prin numar substa:nta. I.ar daca nici exis-
222. Fata de filosofi.a ca:re sUJpunea totul categoriei deci ,chiar divini-
tatea, Maxim pe Dumnezeu mai presus de categoria existentei.
Aceasta este cea m'ai r,adica!a apIicare a teo!ogiei negative, afirmata da;r nu demon-
strata de scrieriIe areopagitice. Tot ce cade sub categoria existentei cade sub un
cum a! existentei deci e marginit, pentru ca orice fel de cum exclude alte moduri
ale !ui. De cum a! oricaTei eXistente clnd unde, sC!Jrn timpul spatiul,
care de asemene,a mirrginesc. Ceea ce exista cindva undeva nu exista mai presus
de cind de unde. Ceea ce exista cindva are un inceput Ceea oe exista
undeva nu e infinit. Dumnezeu, necazind sub categoria existentei e
presus de tim.p de spatiu. limiteaza existenta timp spatiu.
114
SFINTUL MARTURISITORUL
tenta nu e libera decircumscriere, e vadi:t catOoCIJte eXii:stentele au
mit, potrivit cu ele, inSU1$irea de a fi cindva dea fi undeva. Caci
fara nu v,a putea exi,s:ta nicidecum cev,a, nici sub.stanta, nici
oantitarte, calitate, relatie, ni,cia,ctiuI).e, nic[ pasivit,ate, nici
,aptitu'd1DJe, ruci altceva din oe1,e oar'e le cuprind pe
toa!tecei PJ"ioeputi aoestea.
Deci nici una dinexistente, carei,a se poat'e cugetaaltceva ,ante-
,oare s,e po.ate cugeota altceva deod,ata, e fara de inceput
sau I,ar daca nilCi una din existente nu e fara de inceput
neci,r,cumscrJ'sa, cum a ,aratat urmind consecvent lucru-
rilor, ,a fost cu siguranta odata, cind nu era nimic din oele ce sin!. lar
da'ca nu era, fara inddi,ala s-a faout.
Caci ou putinta ,amindoua : .sa f,j fost se faca,
fara p.refacere schimb,are. Pentru ca d,aca era .s-a faout, s-a pre-
facu,t, tre,cind devenire ce nu era s,au s-a schimb,at,
mind adaosul in.su$iri de care era lipsH. Dar Itot ce se preface, sau
s,e ,are lipsa de forma, pO',a,loe fi prirn sine
Iarceeoa ce nue SJine avea nevoie cusigur,anta de
altceva Odire sa-i procu,re a$a Va devem ,acesta desa-
d,ar porilIl sine, nuare

Dar ceeace ,ar,e nevoie de altceva pentru desavir$ire are rnevoie
cu atiil: mai mUJlt de ,altocev,a perntruexistenta 5,a. Caci d,aca substanta e
mai mare decit fO'rma, j,ar pe ea a putut sa$i-o dea sie$i s,au sa. aiba
acel lucru pe care sa-l numeasca substanta, cum nU$i-a
fost suficient ca saaiba simplu, s,au dea sie, ceea ce-i mai mic,
adica form,a ?I.ar da,ca da sie ceeoa ce e mai mic, siau pen1ru
a-l avea simplu, este sufi.cient acellucru, pie care pot sa numeasca
substanta, s,au ma,terie, oeice indraznesc sa ,atribuie 1irpsa de inceput
celor de dupa Dumnezeu dim. Dumnezeu ,ac'easla ne deose-
bim), (-um a putut ,avea ceea ce-i mai mare, adica insa$i 'existenta, fie
mod simplu, fie de sine, lucrul oare n..,a sitare saaiba ceea
ce-,j mai mic? Iar daca materia n-a p'utut sa aiba nicidecum fie de 1a
sine, fie mod simplu, cee,a ce-i m,a-i mic,cu a.tit mai mult poa:te ,sa
aiba insd:$i existenta, fie mod simplu, fi,e ,oar,eaare mod de 1a sine.
Dec,j cea care n-a 'avut putere saaiba, cum s-aaratat, ,cee,a ce e mai
mic, ,adica forma, putea sa ,aiba rui.ci un fel vreod,ata ceea
ce e mai mare, adica existent,a. Iar d,aca e cu siguranta de
la Dumnezeu s-a lucrur.ilor ,aHt cit form,a, oda,Hi ce
ele exista. Iar daca de la Dumneze,u e to,ata subs:tanta materi.a
A:MBIGUA
175
form,a, nimeni n-ar putea sa spuna, de oazul cae liposit cu totul de
m-int'e sanatoasa, ca mlarte:ria e filla deinceput nefacuta, cunoscind pe
Dumnezeu oa Facator Proni,artoral 223.
62. Dovedire cii tot ce se mila, e din veci lmpre-
unii cu deosebit dupii nu fi $i cii
nu e nici lnceput, nici de lnceput $1 cii singurii e
chip propriu lnceput $i de lnceput.
daca materia, cum zic unii, era din vec.i, evident ca n-a
fost facuta. I,ar d,aca n-:a fos1 fa'cuta, nu e nici lar d,aca nu e
nici n-a inceput sa fi.e. lar daca n-,a incepl1.1t sa cu siguran-
ta e fara de inceput. Ia.r dacae fara de inceput, e J,a.r daca
e cu sigural1ta e (caci infil1itul ,e cu sigurant a
fiindca nu a.re unde sa se neh,otarn;j,airtul). J.alr d,aca-i
desigur ca sint doua inf:initu.ri neincepUJte Dumnezeu
materia, aee,a ce e cu nepu'tinta.
223. SfintuI Maxim scoii.te IUn aIt argument pentru inceputul Iumii,
chi:aT din ex'istenta ei forma unei citimi de existente. Acestea fiind multe se limi-
teaza reciproc. Subst,anta insal1i apare mereu limitata, tinuta friu.
Toate Iucrurile sint supuse unui Ioc unui diferit existentei 101[,
tindu-se reciiproc. Locul timpul conditiile fundIamentaIe aIe tutuTor celorlalte
determinari variate aIe lor. Fara Ioc timp putea exista nicI substanta, nici
citimea, nici calitatea, nici nici Ior activa pasiva.
Existenta citimea muItimii deci a. reciproce face
sa nu ex'iste nici un lucru caruia sa nu se poata cugeta altul sau simult'an.
Aceasta inseamna ca nici un lucru nu e fara inceput necircumscris. Decf a fost
od,ata cind ll-a fost nici un lucru. De aici urmeaza ca ele au fost facute. deve-
Ior ar'ata ca eIe au fost facute. Caci nu poate fi ceva sa devLna. Prin
devenire progreseaza ceva spre nefiinta sau spre un adaus dp. bunatate. Dar tot ce
se preface mai bun nu poate fi prin sine ci prin partlcipare. Dar ceea
ce are nevoie de altceva a deveni cu atit mai mult va avea nevoie
de altul pentru existenta sa. Caci substanta e mai mult decit forma. Iar daca un Iucru
polllte da forma, cum va putea da substanta sau Sfintul Maxim
vizeaza aci platonismul, caJre admitea un Dumnezeu formator aI Iucruri1or, dar nu un
Dumnezeu creator. Totul e creat de Dumnezeu, inclusiv materia. Prin ClJceasta sfintul
Maxilln Ifespinge platonismul origenismul, care socoteau ca e nedemn ca Dumnezeu
sa fie socotit creator al materiei.
Dupa argumentuI marginirii substantei (am zice, legea
de substanta, a citimi:lor a calitatilor), sfintul Maxim prezintaa.ici ClJIgumentul Ior-
mei a carei realizare eI vede rostul Tot ceea ce se preface, tot ceea
ce ,adica, forma pe care nu avea - acest proces sint
cuprinse toate - nu e sine ci are nevoie de aHceva
tru primi de de alte conditii. Dar daca poa.te da
singur forma (adica cu mai putin poate da singur exi,stenta
sau fiinta, sau substanta, care e mai mult decit forma.. Deci numai Dumnezeu a daruit
tut\l!ror atit existenta fiinta), cit forma. afara de aceasta chiar Ia,ptul
ca toate Iucrurile impreuJla cugetate cu cind al existentei Ior ca nu
sint fara de inceput. SfintuI Maxim acest paragraf alterneaza expresi.a existenta
cu fiinta indicind prin ele prima de existenta, pe cea nede-
termiJnata, fata de care intr-o anumita forma e a doua treapta.
e alternata cu existenta fie pentru ca e un ce deriva de Ia fie pen-
tru ca fiinta (sau substanta) nedeterminata e prima trea,ptB. care se realizeaza exis-
tenta
176
SF!NTUL MARTURISITORUL
Dar doimea nu e nici nICl fara inoepiu:t,
nici nu f.i a ceva gener,al, fii:nd a.tit
prin unirea cH prin despartirea ei. Prin unire, intruc1t ex.istenta ei
consta din compozitia sub care e cuprinsa ca sub partile ei
care se poate taia ca partile e{($i nimic sau posibil de
despartit, ori compus sau posibil de compus, dupa fire, sau pozitie, sau
alt mod ce poate fi clllgetat, d:ar nici chiar ceea ce sle
impartire salll compunere llIll fi fiindca nu poate nici
simplu siil1gu.r nenumarat sau imposibril de numar.at, :sau :imposibll
de numar,at impr'euna, sau liber simplu de fel de relatie.
Caci toate acestea se cugeta relatie, iar e fara re,l,atie, fiindca
nu are ceva unit cu sine prin rel,atie). Iar prin despartire, intrucit e
cata de numarul din care a inceput ,sub care se cuprinde, odata ce
nu are prin fire fara Caci prin numar
orice doime Oori,ce care p.arte ,aei, prin
uni.tatile ei inlatura re,criproc nim1eni,draca e
cit de ci,t de ratiune, nu v,a spune ca e infinit ceva cu c,are sau
linga ,oare se cugeta din .altc'ev,a deo,sebit dupa fiinta, ca ce-
1ui ce ju,deca Ia1tf,el ii cu siguranta ca
infinitu1 este infinirtdupa toata ratiune.a modu.l, dupa fiinta, dupa pu-
tere, dl\.lpa lucr1are, dupaamindoua laturile, a,d[Ica dupa de ,su,s cea
de jos, ,sau dupa iDlcepUlt este infinitul dupa fi-
Inta neintelers dupa ne,circumscris dupa lu.cr,a.re fara in-
ceput de fara j,os. vorbind simplu mari ,adevar,at,
dupa toate e fara hotar, intru'cit nimic nu pooate fi cuget.at
impreuna cru e'l dupa din i:n$irrate. Caci dupa oricare
ratiune sau mod am spune ca mai poate fi adaugrat altceva, deosebit
dupa fiinta, ,alatu,ri ou e1, 'i-,am rap.i a infinitatii. Iar
d:aca nu poate fi Lin.finoirt cev,a cu care din veci laHceva deos'ebit
dupa fHnta, doimea nu poate fi nicidecum infmita. Caci urnitatile co-
reciproc ,alarturare, ,se marginesc !UIla pealta, ne,inga-
duind nici una din ele sa se v,adacealalta mod nehotarnicit,avind-o
alaturata, dar nu deasupra ei, astfel rapesc pe drept cuvint una
alteia ratiunea infinitatii.
Tar daca, porecum s-,a aratat, doime,a nu poate fi inJInita, evid'ent ca
nu poate fi nici fara de inoeput, 'caci 'Inceputul ,a toa,ta e unimea
(monada). I,ar d'a:ca nu e tara de incepwt, nu e nici nemrii$Oalta, ,caci e
de numar, primindu-$i existenta de ,la unitati prin ,adunare
spre ele, impartir'e. I.ar d,aca nu e nemI'$cata, nu e niciinceputul a
altcev,a. CaCri ce'ea ce :se nu e ci din <inoeput, ad.ica din
cel ce mi$ca.
AMBIGUA
177
Singura unimea e chip propri'l1 nemi:;;oata, fiindca e nlcl nu-
mar, nici nJumar8Jta, s,au posibil d,e numarat (cacJ unimea ,e nici par-
te, s,au intreg, sau re1atie), fara de inoeput chip propriu,
are nimic mai batrinca ea, ddn sa primeasca sa fie
unime; chirp rpropriu infinita, pentru ca ruu ,are rIimi'c
existent s,au imrpreuna ILumarat 'chip pentru ca e
oauza a tot numarul ,a to1: ce e rpoSlibil d,e numara,t, ca
aflindu-se mai rpresus de toata relatioa toata pa'rt.ea de intreg;
chirp propriu prJmordi'8Jl unic:;;i simpl'l1, vreun
fel oareoar'e e prim,a unilca singu,ra.
Iarspunind aceasta, aratam cum este fer.icita dumnezeire,
caci ,acea!S,ta e, ch1p dupa ,toata ratiunea modul totul ne-
apropiata a,tit mintii cilt oricarei ratiuni nume, oferim
in:;;ine norma ,a croedinte.i in ea, stabila, ,acoesibila potrivirta noua.
Caci dumnezeies,cul ouvint ne veste:;;te a:cest num,e al unimii oa in-
dumnezeiel:;;tii fericitei fiinte, ci ca indicator ,al desavir-
simplitati, ,aflatoar,e dincolo de orice ci,time caHt8Jte de ori-
ce fel de reIatie, ca e intreg oareaare constata-
tor din unele parti, nici vreo parte oarecare d,in vreun intreg. Caci
dumnezeirea e mai presus de tOCl!ta impartirea compozitia partea
intregul, fJiind:ca e strillna de tot ceexista intr-08Jllu-
de oriceint,eles c,alre i-,ard,etermina moduJexcIstentei,
fdindca ,e libera dezIegarta de orice Iegatura
ne fata de orice altceva; caci e fara relatie, neavind ceva inainie de ea,
sau cu ea, sau dupa ea, fiind dincolode ,toate cu []i,Ci
Jucru, dupa nicI ratiune sau mod.
Aoeoasrta cugetind-o poate marele dumnezeiescul D1onis,jle zice :
Deaceea e Iaudataca unime treime, dumnezeirea e mai presus
de toate ; ea ,e nici unime, nici treime, ounoscuta fie de fie de alt-
cinev,a; cica sa laudamcu adevarat supraunimea
dumnezeia,sca ,a ,ei, am pe oea m,ai presus de num,e,cu denumi-
rea dumnezei,a,sca, treimica unitara, prin ceIe ce sint, pe cea mai
presus de fiinta (De div. nom., oap,. 13).
Deci cel ce s-a hotarit ,sa vietuiasca binecredincios prinadevar
Y,a putea sa spunaca doimea sau multim,e,a este fara d,e in-
ceput sau, general, inceputulaceva. Caci Dumnezeu ii va aparea ca
prin putere cont'emplativa a ratiunii ,a mintii
fiind m,ai presus de toata infiniltatea necunoscut ni,cli un fel
nici Ull'eiexistente gener,al. este ,cunos,cut numai prin credinta,
aceIasta din este 'Ounoscut numai ca este, ce este;
ca est.e Facat'or Ziditor a tot y,eacul (eonul) timpul ,a tuturor ce-
lOor din veac (din eOon) din timp. Acel,a Y,a cugeta, nici mod,
12 - Max1m
178
SFINTUL MARTURtStTORUL
impreuna cu ca UIIla d,in ceile doua care-$i
I1e,ciproc din poate fi facatoare ,a ce1eHalte. Caoi e cu
totul de necuge;tat cu neputinta de risc ceice ,au
a faJce, dintre cele ce ,au deodata, pe una facatoare a celeila1-
te. Ci vaadmite ca s-au facut de Dumnezeu oe1 pururea existoot,
din nimi'c, total, nu p.arte nedeplin, fHnd ,intelep-
te$te de cauza infinita Cuno$tinta$i infinitain putere; ca
stau toate, pazite tinute ca intr-un sin atottii'tor 1a se intorc
toate ca l,a tarmu,l propriu, cum zioe undev,a m,arele D1oniIsi,e
gHul (De div. nom., oap. 4) 224.
63. Dovedire cii lui Dumnezeu se lntinde fire peste

,ne vom ca este pronilatorulcelor existente oare
am de lasem'ooea ca ,este Dumnezeu, judecind ca ,e drept ra-
tional sa IIlU f,iealtul pazitorul$i ingrijitorul lucrurilor decit numai Crea-
torul 10r. Ca,ci insa$i pers,istenia lucruril.or, ordinea, mi$oarea
legatura a celor de la extr'emitati cele din mij1oc,
nepagubindu-,se UIIl,el,e pe ,altele apoi pariil.or
intreguri uInir,ea a intregurilor cu paytile, nea-
224. Se insista respi'ngerea teoriei platonic-origeniste despre doua realitati
finite !ii fara inceput. doime nu poate fi infinita, ,nici fara inceput, nici nemiijcata,
pentru ca, rel!atie intre fLeca1f'e ,parte e dependenta de ceaIalta fie-
oare e de ceaIaJta, fiind circumscrlsa de ea avind ceva de Ia ea. Un in-
treg, care consta din ce se limiteaza se conditioneaza reciproc, nu pOoate fi
niCi eI nelimitat neconditionat. InfinituI nu poate fi circumscris din nici punct
de vedere, nici al fiintei, nici al puterii, nici al lucrarii, nici al inceputuIui, nici a1
Nu se poate numara nimic este nehO'tarnicit indefinibil. Numai
ceea ce e compus se pentru ca se partile ca se adune, ca sa se asimi-
leze sau sa se desparta, sa se dezasimileze intr-o rHmica. Dar
acea,st,a inseamna ca orice lucru c'ompus se mi!ica numai sine intr-,un proces
de asi.milare a ci spre ,alte existente pentru a dobindi un
plus de la ele sau pentru a pierde ceva favoa'rea lor de 1a e1e. nar spre
cele finite devine de la vreme monotona, pentru ca nu poate scoate eXistenta ce
se spre ele d'in cercul ei, de Ca sa iasa din ,a,cest cerc
trebuie sa se s,pre sursa de viata infinita care e l.l,na singura. Singura acea
sursa fiind !ii fiind necompousa are spre ce sa se mi!ite, dar pune
mi!iCaIe tine mi!icare spre sine toate cele comlpuse !ii create pentru ca
sa creasca intr-un proces de asimi1are ve!inica, fara sa fie materiala ne-
siir!iita def,avoarea alteia, ci cre!itere spi\fituala oare include !ii asimiJare a
materiei posedate prin spiritul penetr,a,t de dumnezeire. !ii Mi!icatorul
tuturor e
pe Dumnezeu unitate necompusa, ve!inica, infinita, afara
de orice relatie !ii deterrninare, sfintul Maxim se de teologia neg,ativa in-
teleCltuala s,au rationala, care nu spune ce e fj,jnta 1ui Dumnezeu, ci numai cum illU e.
Am vazut insa ca el cunoa!ite teologie neg,ativa a experientei ca!re
pe cea negativa rationala. negativa rationala, vrtnd sa spuna
ceva pozitiv despre Dumnezeu, trebuie sa recurga la cea afinnativa, recu-
noscindu-L pe Dumnezeu de creator proni,ator. Dumnezeu trebuie sa aiba Sine
puterea intelepciunea priill care a adus la existenta atrage spre Sine fapturile.
sinul stau toate, din sp.re iau toate puterea de
AMBIGUA
179
mes:te,cata a pariilor insele intre ele, dupa a fie-
careia, 'I.lnireIa fara cantopire intr-o idenHtat,e, a intreg,u-
ca sa nu le spun pe ,toate, adunaIrea tnturor fata
de ,inviol,abila ,a tuturor a fie.car,eia dupa specia
neaoru,pi,ndu-s'e pl'O:pr:iIe a firii neconfun-
C'l.l ,altcev,a neconfundind nimic, - clar ca toate se
sustin a lui oaire le-a facut.Caoi nu e
cu putinta oa Dumne,zeu bun fHnd sa nu f.ie binefacMOir, ni,ci b,inefa-
cator fiind, sa nu pTOIni,ator de aoee,a sa nu ingnijIe:a,sca chip
dumnezeiesc de lucruri harazindu-le atit ,existenta, cH
ocratirea.
Caci dupa purtatorii de Dumneze'l.l Par,inti, grijIa lui
Dumnezeu ind,reptata spre l'l.lcruri. pro:ni,a este
Dumnezeu care toate lucrurile primesc calauzirea ce
li se Iar daca e lui Dumnezeu, Ca sa ma folosesc de in-
cuvintele dascalilor,e necesar ca celecese fac sa se faca dupa
dreaptra ratiuIne, oa sa nu ordine ma,j buna. Deci cel
ale's adevarul de calauza va fi indemnat tot modulsa spuna ca Ace-
e ,d,e pe ca.re l-Ia c,u ca facator
al luaurilor, sau ale caruiasint lucrurile ca facator. animale,
cind ne 'atintiiffi noasItra la oele ce sinJt mijlOlciIrea ratin-
nii,aflam otrasatura oa.re nu faira nob1ete cele mai presus de
ratinne. Caci privind la cele ce ingrijesc mod natural de cele ce sint
din ele dupa capatam indrazneala sa cu cntezanta
evlavi,oasa, r,atiunii din casingur es'te
proni,atorul lucrurilor, nual unora da ,altor,a nu, unii
filO!sofii de Iafara, ci al,tntnror un dupa neschim-
bata vointaa bunatatii; a celor celor singulare. Caci
ca daca toate cele partirculare s-ar strica din lipsa a pa-
cuvenIj,te, s-,ar sItric:a cele universale (caci cele nnivIersale con-
stau d.in cele Demonstratia logicaa acestui luc,ru, oondu-
ciInd ,aplicare bine inteiffiei,ata ,adevar, nise Iiiffipnne de
sine. Cacidaca cele universale subzista cele particulare, neavind nici-
decum ratiunea existentei ele insele, pierind cele particulare, e
pentru oricineca nru ramine nici cele univ,e'I1s,ale. Caci partile
sint subzista intregurIi il1itregurile payti. r,atiune nu
se va opuneacestui ,a,d,evaIr. Deci de adevar fara
voie puterea cele ce se sa demornstreze dove-
ei ca strabaIte toaIte. Caci spuniJ.1Jd ca numai cele
univers,al,e s,injt condus,e de proni'e, b,aga de se.ama ca ca
se intinde cele parHcuIlare, mergind tara voie spre adevarnl de
se sHesc sa fuga.
SFINTUL MARTURISITORUL
Cac'i d,aca d,in peirsistentei spun ca cele nnivers,a1e se in-
vredllicesc ,de prOJJ!i,e,arata ca de ,ace,asta se invred[lJices,c cu atit mai
mult cele in oare afla peiristent,a univer-
sale. Aaes,tea tin l,aol,alta pentru re1atia natu.rala irndi.solubi1a 1nitr,e ele
fiecare se canserva ,in persistentei oeleila1te, nici u.na ne-
fiind straina de ,ace,as:ta Caci una din a,ceasta paza prin
care pe.rsi,s,ta, ni,Clicealalta se de eia 225.
De ,altfel, idee.a ca Dumnezeu poartade grija de Iuorurile
e sustinuta trei modu.ri. Sau zic ca purtarii
de grija, sau nu vrea, sau nu poate. Dar dupatoate conceptiile co-
mune ,aletuturor, Dumnezeu f.iind bun ,$i pen-
tru toa,te bUlI1Je ;$i fHnd intelept, m,ai mult deci,t intelept, mai
,izvorul a toataintelepcJunea, desJgur cele de i1olos i
f'iind puternic, binle-zis de puternic, lncre.aza desigur
chip de Dumnezeu intoate ceIe Lu,i $i voite de ca
bune I$i folosJ,toare. Ca,ci fiind bun $i intelept I$i puternic,s,trabate prin
toate cele vazute ,$i nevazute, $i m,ari,
prin toa,te ce ,a,u extstenta conform oricarui f.el de fiinta, necedind
din infinitatea bunati:itii inteIepciunii $i puterii, toa'te conservindu-
Ie dupa ,r,atiu[lJea ,exi,stentei fiecareia, pentru ele insele pe unel,e pen-
tru altele armoll!i,a persistenta reIatiei ind,isolubile ,a tuturor 226.
225. Dupa. ce a dernomstrat ca. Dumnezeu e fa.ca.torul proniatorul lu-
crurilor, sfintul Maxim aprofundeaza. continuare intelesul proniei divine. pro-
nie se mentin se conduc toate fa.ptmile la tinta printr-o reci,proca. conditionare
conlucrare. Sfintul Maxim insista. asupra faptului ca. pronia conserva. nu numai
legile genurile cele mai generale ale creatiunii, ci entita.ti1e pa,rticulare, care
se concretizeaza. legile na,turii genurile. Unii filosofi vazind altera.rea entita.tilor
persistenta legi.lor naturii genurilor gene.rale au sustinut ca. numai
cele din urma. sint cons,ervate de pronie. Aceasta ar insernna ca. nu conduce
lurnea spre nici pentru ca. legile genurile gene.rale ra.rnin mereu
Sfintul Maxim o,pune 1JJcest,ei teorii faIPtul ca. legne genurile uni-
versale nu se realizeaza., deci nu exista. fapt decit cele partLculaxe. Se antici-
peaza. aci discutia scolastica. daca. universalia sunt re sau ante rem. Sfintul
Maxim se declaIra. pentru prim,a parte a alternativei.
FizicLanul filos'of contemporan Philibert (Der Dreieine) afirma. ca. numai neantuI
nu e definit. Orice existenta. concreta. e definita.. Cum s-rn.r putea impa.ca aceasta cu
afirmatia pa.rintilor ca Dumnezeu e mai presus de orice determinare Con-
cLlierea ar putea st,a faptul ca Dumnezeu e timp indefinit izvor a tot
ceea ce e definit. FaptuI acest'a e propriu persoanei. Dar cita vreme persoana umana
se sa. vrea definitul constituie sfera. a sa, Durnnezeu e al de-
fini,tuIui prin vointa nu tine de fiinta Lui. alta. e aata fap-
tul ca Dumnezeu e nu numai ci Treime. Persoanelor treimice
se realizeaza. iubi.rii, care nu e lipsita. de orice Se poate spune
ca. iubi,rea a Lui are ea structura.. Dumnezeu ,e stru:ctura
a pateme a filiale al Maxim). CeI ce pOCl['ta
sine chipul, intiparirea celui iubit.
226. pe c,are sfintul Maxim j,a favoarea entitatilor create,
e implicata. convingerea lui ca fiintele umane, fiind ajutate sa se reaIIileze viata
prezenta., sint spre durata. eterna. viata viitoare, s,au Dumnezeu. Pen-
tru ca. altfel ar fi zadarnica. pronierea viata prezenta.. Numai pronierea
celor individuale se arata. ca lumea e creata cu un scop final, care e e.tins prin
AMBIGUA
181
D-ar oare vedem ca firea insa$i de stne ne chip c1ar
ca proni,a Iuii s:e iniinde peste Caci fire'a ne da
dO'vada nu ,ca cuno$Hnta prO'niei a fos:t semanata
chip cind fara sa ne fi invatat inaint-e, spre
Dumnezeu prin rugaciuni,in necazuri venite pe ne.a$teptate, ne
face sa cerem de la izbavirea. Caci deO'data de :strim-
tO'rare, ina[me chiar d:ea cug'eta I,a oev,a, strigam fara vO'ile pe Dumne-
zeu, de pare ca prO'niIa ne ,atraIge I,a ea, fara sa a,ceas-
ta niscai ginduri, inrtrecind facru,ltatii noa,str,e Jntele<c,tu'aIe,
cea dintii aratind ca ,ajutO'rul dumnezeiesc e m,ai de'ci.t Nu
ne-ar du,oe fara spre ceea ce nu ,are fiint[i. D-ar ,tO't ce ur-
meaza naturaI dinaltc'eva da dov,adaca are simtire 'iare neinvinsa
a adevaruIui, chi:ar daca acesta ramine tutu.ror nevadit 227.
Iar da.ca pentru faptul ca ratiunea pu,rtarH d,e grij3. ,a ceIO'r parHcu-
lare ne este nec'llprinsa, precum de fapt este, dupa C'llvintul: Cit de
ascun.se sint judecatile Lui de neumb,late cai1e LUin (Rom., 11, 33),
cineva ,ar spune ca nu exista astfel de purtar,e de grai
drept, dupa judecata mea. Caci daca .e mare necuprinsa deO'sebirea
intre oameni schimbarea fi.ecarulia fata de fi.eoare sine inSUi$i,
vietile, moravurile, orpinHJ:e, hortaririle, poftele, trebuintele,
aptitudinile chiar ginduri1e sufletulu,j care sint ,aproape inf.inite,
schimbindu-se fiecare impreuna cu toate cele ce se fiecare
ceas (cacii e versatil acest anim,al oare e omul, schimbindu-
se repede impreull1a cu tim:purile cu ,trebuintele), e numaidecit nece-
sar oa prO'nia, care cuprinde imbrati$eaza tO'ate cele singu1are prin
sa apara felurita, variata mu1tipIa, sa se i'llitinda cu lucru-
rile necuprinse pricina multimii, cu precum
convine ,aceluia, pO'trivit cu fiecare lucru gind, la cele mai sub-
tiri mi'$cari ce se na,sc suflet trup 2128.
Deci daca deO'sebirea celor este necuprinsa,
e ratiull1e:a oe .s,e acomO'deaza eIe chip cuvell1it. Dar daca
ratiunea proniei ceIor particulare este nesfir$ita nO'ua necunO'scuta,
acestea. Se afirma aci personalismul opus panteismului. Nu e eterna numai specia
umana, ci persoanele sint eterne.
227. puterea proniei e mai adinca decit gindirea. De aceea strigam indata,
orice greutate, pe Dumnezeu ajutor.
228. Sfintul Maxim ia i.n considerare argumentul ce se <J!duce impotriva pur-
tarii de grija a tuturor, ca este de necuprins, sau de neinteles, data fiind multimea
complexitateaschimbarilor lor a ra.porturilor dintre ele. spune ca,
precum omul se schimba r.aport cu semen al sau cu ori,ce imprejurare,
acomodindu-se tuturor, CUl atit mai mult poate fi multipla acomodata tuturor crea-
turilor individuale lor pronia dumnezeiasca. negare a pronierii
celor individuale ar saraci gindirea lU.i Dumnezeu L-ar lipsi de iubire, supunindu-L
unui m.jc numar de legi, sens parnteist.
182
SFINTUL MARTURISITORUL
nu trebuie sa facem noastra pricina de desfiilntare a grijii
atotintelepte de 1ua
1
uri, ci sa laUJdam sa primim simplu fara indo-
i1cula, chip vr,ednic de DU.mnezeu folosi,tor, faptele
sa credem ca se fa,c cele ce se fac, chiar daca ratirune<a lor ne este
noua ne,ajunsa. Iar zicind toate, Zi,C ce<le ale proniei,adica nu cele fa-
cuterau de dupa ratiune<a voii noaSltre; caci ac'esteasint cu totul
straine de ratiune,a


cele spus'e ,am inlcerca,t sa patrund cu ratiunea sa urmaresc
dupa ch1ip conjec'tural, chip sigur (caci minJtea noas,tra
e departe de masura adevarului modul indicat de acest mare das-
cal la harul s.fintnor ce ratiunea ,con-
temp1atj,a. Caci banuies,c doar ca este
64. Diferite lntelesuri dualitiitii materiale de slinti;
care este unitatea Treime (Sfintul Grigorie de Nazianz, Cuv.
Despre pace, cap. 8; P.G. 35, 1166).
Iar oeea ce spune ca sfintii s-au ridicat mai pre.sus de doimea
materi,ala, pentru 1Nlimea cugetata din Trei.me, banuiescca arata
oarea lor peste m,aterie forma, din oare consbau corpurile, sau pes,te
trup materie despre care, a spus ca s-au unit cu Dum-
s-au invreldniciltsa se impreune cu lumina prea'curata. Aceasta
insealI1I1aca au lepadat afectiuneasufleltu1ui fata d,etrup prin trup
fata d,e materie, sau, vorbind simtitoare fata
de natnra se'l1sibila famiHara ,au sincer numai dorinta de
Dumnezeu, pentru unimea Treime, cum am s.pus inainte.
Caci casufletulsta la mijloc intre Dumnezeu a-
vind puterile care il unesc cuamindoua, adica mintea cu Dumnezeu
simtirea cu mcuterila, simtirea fata decele sensibile relatia ,aativ;).
au Iepad,at-o cu din dispozitia singura
s-au f,amiHar,iz,at negrai.t cu Dumnezeu. vazind astfel sufletul intreg
unit, chip cu Dumnezeu intreg, ca pe unchip au modelul sau,
mi'l1te, ratiune duh, avind, pe cit se poate, iil1xudirea cu
asemanare, ,aucunoscut tainic unimea cugetata Treime 229.
229. Du,pa oe a, diferite modele ale tr'ecerii prin lume la Durnnezeu, de-
spre care a vorbit sfintut Grigorie de Nazi,anz cuvintele puse frulIltea ca,p. 10,
sfintul Maxim abordeaza a doua idee a sfintului Grigorie, afirmata textul amintit:
doimii materiale de catre sfinti ajU!torul ce-l prrmesc pentru acea;sta de-
din palrtea Treimii. Sfintul Maxim considera ca trecerea principalii de la lume
la Dumnezeu consta intr-o a starii de dualitate spre unitate. Dar el da
seama ca trebuie preciz,at acum ce consta dualit,atea care trebuie uni-
tatea spre care se face aceasta care .ajuta.
Sfintul Grigorie de Nazianz declarase acea dualitate mater.iala. Sfintul Maxim
cansidera ca orice dualitate poate fi numi1ta materiala, chiar daca membru al
AMBIGUA
183
Dar poate ca a numit iutimea pofta doime materia-
la, pentru faptul ca sint leg,ate de materie, ale partii pasionale
a sufletl1lui, se razvraies'c imp'o>trlva ratiunii, p'utind
multe, d,aca ,a'ceasta le subjuga de la inceput, si1tndu-le
Cu ad'evarat feri6t e cel ce le le cO!rJ.vinge p'e sa
cuviinta spre cele cetrebuie, avindu-Ie subjugate sub sta-
pinirea slau cind le cn totul se ,l.asa dus num,ai de
placerea barbateasca a cunoa$terii iubire, ratiune contem-
platie, s-a concentrat unica singur,a mi'$care curata de cele multe
simpla neimpaftita 'a puterii a,to>tbarbate$tia acelei dorinte, p'rin
c,are $i-a fixat statornicia fara sfir$it jurul Dumnezeu,
identitatea mi$carii nein1trerupte a dorintei. Caciaajuns nu numai la
l1nireaadevar,ata f,ericita snnta Treime, Ci$i la uniltatea inteleasa
din Sfint,a Treime, ,ca ce ,a devenitsimplu neimparlit uniform
dupa putere, dUp'a ce, fiind simplu neimpaftit dupa fiinta, s-a facut
siJll1plu dupa deprJndeIrea virtuti1o>r, imi:tind, dUp'a pUJmnta, ce
ramine la fel lepa.dind puterilor impartite dupa fire p'erntru
harullui Dumneze,u cel unic 230.
65. T11cuire privitoare partea (pasionalCi,
suf1etuJui generale
Caci partea pas'iva patimi,to,are) ,a suf1etului se imparte,
cum se spune, cea supu.sa oaTe ,e supusa
dualitatii nu e material. Dualitatea umana e materiala, pentru ca e provocata de
materie care e deosebita de spirit care tine spiritul uman separ,at de Dumnezeu, deci
intr-o dualitate fata de
Duali!tatea oare trebuie se poate aifata, dupa sfintul Maxim,
tre materie forma. acest caz depa.-;;irea ar insemna deplina asimilare
a corpul uman, biroire a faptelor haotice care se opum r.ationalizarii
trupului, biruire a uman cu Dumnezeu. Ciici dualitatea aceast.a
dintr-o .prea marer trupului la materie. acesll: caz trupul e
de spirit. Sfintii despiIiI't de J1l'aterie afectiunea trupului, cind il pe .a,cesta
stiipi'nit intreg de s,pirit unit cu Dumnezeu. Spiritul care pune stapinire petrup este
puterea cugetiitoare (mintea) oare sufIetul e ou Dumnezeu. Spiritul, punind
stapinire pe trup unind prin aceasta trupul cu Dumnezeu, sau
simtirea pr1n care de obicei sufletul activeaza trup. Ca urmare, trup nu mai dom-
nesc ci Clu,ge'tarea 'u;nita cu Dumnezeu, sau simtirea mintii, cum spun Pa-
rinti urmind sfintului Grigorie de Nyssa. Aceasta prodUlce ea placere, ,placere
sUlperioara. Astfel s-a invins dualitatea intre simtirea sufletului, lucratoare trup,
mi:ntea sufletului care oautii unirea cu Dumnezeu, producindu-seunirea trupului
cu partea cea mai inalta a sufletululi, sau cu m,intea prin aceastacu Dumnezeu.
Aceasta. unit,atea Treimii. Aceasta unj,tate e traitaapoi de omul
sine. Caci el s-a cu Dumnezeu cel Unul s-a facut asemenea Lui, unita'te
treime, sau rninte, ratiume duh, cum Dumnezeu e Minte, Logos Duh
SHnt. Afirmind aceasta unificare a trupu.lui cu spirHul sfinti, sfintul Maxim respinge
origenismul ca;re prevedea lepadarea tru1pului la pliroma.
230. alta dualitate materiala de sfinti e aceea a iutimii a poftei.
:;ii aceasta e numita du,alitate m,ate111ala, pentru ca e legata sau stimulata de materie.
Ambele sfnt pu'teri ale .piirtii pasionale ,a sufletului oa atare se razvriitesc impotriva
ratiunii tendinte CC)Jltradictocii, cind ratiunea nu le
184
SF!NTUL MARTURISITORUL
,pe C'ea ca:re llJU e supusa r,atiunii impa;r,t cea vegetativa,
pe oar'e num,esc in c'ea viltaHi, pe oare numesc
r,ala. Fliecare din lacestease activeaza i:ndependent de ,ratiune. s,e spu-
ne ca ,e supu,sa r,atiunii, deoarece nu e condusa de ratiune,caci a
saua fi s,au a trai nu depind'e de nori.
I,ar ,ce,a oa,re e supu,sa [,atiunili se imparte tot doua, pofta iu-
time, s,e zi,ce cae ,supusa pentruca ce1e bunese conduce
de r,atiune se supune ei. Pofta impart pHicere intri.stare,
caci s,a.tisfacuta produ,ce placere, nes,a.ti,sfacuta,
inalt mod, pofta se ramifica, zic, patru, cu ea cu tot: pofta,
p1acer,ea, Ciici deDIarece dintre 1ucruri une1e sint
bune, ,altel,e rele, ,acestea sint sau prezente sau viitoare, binelea::;;tep-
tat I-,a numit pofta, pe cel prezent, pe cind raula'$teptat I-a
numit frica, iar pe cel prezent, intristare. Astfe,l placerea$i pofta sint
se vad 1egatura cu oele bnne, ne cu ,adevarat bune, fie socortite bune;
ilar intrista1'ea frioa, 1egatura ou rele
In:tristarea i1ara$i patru supar,are, neca,z, pizma
mila. spun ca este illitristarea ,ce amutel$te pe cei care
se din pricina Itrecerii inadinc a cugetarii ; nec,azu.! e intristarea
ce ingreuneaza din pricina unor imprejurari neplacute ; p1zma
e intristarea pentru bunurile ,altor,a; milae pentru 1'e1e1e
Da,r ,au spus ca e 1'ea firea ei. Chiar daca
omu1 bunse intristeaza pentru re1elealtor,a, pentru ca ,e milos, se su-
'Para cu pentru ca acea,sta premerge vointei, ci de pe urma
unei imprejurari. Dar contemplativul ramine aoeste.a
unindu-se 'Pe sine cu Dumnezeu instrainindu-se de oele de aici 231.
e a carui ratiune le pe a.cestea, convingindu-le sa se sp[e cele
ce se cuvine, sau cind le cu totul se lasa condus numai de dorinta
de a pe Dumnezeu. Acela a dualitatea orice nestMor-
nicie, fiind intreg stapinit de neintrerupta biirbiiteasca a acelei dorinte.
Acela iubke, prin raHune contemplatie, numai pe Dumnezeu
sa-L cunoasca modul acesta tot mai mult. lui, insu.fletiltii de unica dorinta
a numnezeu, e cU[ata pentuu ca nu s,e spre nimic impur; e
simpla, pentru ca schimba directia cind spre un obiect, cind spre altul, sau spre
mai multe deodata. cea unitara spre Dumnezeu este spre bine
pentru care a c:reat Dumnezeu fiinta umanii j e tuturor spre Unul, Care are
Eltotodata iubirea.
231. Folosind psihologia timpului sau, sfintul Maxim sint
cari involuntare ale suf1etului, care se implinesc fara voia ratiunii. Sint ve-
getative vitale. Ele sint partea pasivii a sufletului. Dar de partea aceasta a sufle-
tului mai tin pofta minia, care fi latura pasionalii aacestei piirti
pasive a sufletului. Ele se activeazii ratiune, sau impotriva ei, dar se
ratiunii. Cind se supun ratiunii, infiiptuiesc cele bune. Dar care
nu se nu sint nici ele rele, pentru ca servesc mentinerii
rii organismului. Iar celelalte devin rele prin vointa omului de a nu le supune ra-
Pentru a dovedi ,aceasta. sfintul Maxim face impiirtire a
poftei. Daca a,cestea sint lasate sa seactiveze de sine, sint rele chiar mila
e rea pentru ca i1 pune pe om intr-o stare de pasivitate. Dar daca le supune
AMBIGUA
185
Iar frica impart : :aminare (tergiversare),
ne, pudoare, spaima, groaza, chin. Aminarea spun ca e frica
de actiunile vi'iltoalre frica de viitoa:re pudoarea,
frica pentru fapt'a rea spaima, frica chinuire exagera-
ta groaza, frioa din s'trigate sau sunete mari care su,spenda simtirea
chinul (angoasa), frica de pagubire, adica de Caci temindu-ne
de ne chinuim. numesc pe a,cea,sta temere.
Iar iutimea numesc fierberIea singelui perioardului din
nirea de a produce la ['indul ei suparare. impart pe ea : fu-
rie, pe care numit-o ranchiuna, razbunare. furia zic ca este
iutime.a ,actiune, avind ca inceput slau iutimea pusa
crare. Razbunarea este fata de cel ce a produs supararea, prin
altceva, pe cind ranchiuna este urmarirea celuice a supararea
de catrIe cel su.para't. Miniaeste iutimeIa se nume$te de la
a ramine a tine amintire Iar coacerea este
minia car,e timpul pentru razbunare. Numele ei grecesc
de La a zacea
Fiecare dinacesltea se im.parte, la rindul ei, Ialte multe, pe care
de air vrea dineva sa le scris, dnpa mu1ta cercetIare, cheltui
vreme$i lnngi a$ta de mnlt cuvintul incit nici n-ar fi de
cititori din abnndentei.
Deci este lucrn mare $i minnnat, care cere multaatentinne $i
sirguinta, sa intii sa stapine$ti doimea materiala a puterilor innas-
cu1te, adica a a pofte.i, a impartirilor $i feric'it e cel ce
poate sa le conduca peacestea unde-i pltaIce lratiunii, cH
timp se producein cei faptuitori fHosofia morala curatirea de gin-
durile de mai inIainte 232.
66. T11cuire din Scripturii. nu trebuie cunosciitorul sii. uneas-
cii. legea l.ntelepciunii cu legea 1i1ii ce l.nseamnii. adaosul lui
numele vraam.
s-a ridi,ca.t peste acestea$i s-a scuturat de ele cu desavir$ire, ca
de Agar de Ism,ael, acel mare Avraam, cind mintea a putut sa se
le desfiinteaza sau le transfigureaza, iar mila pwte face lucruri cu adevarat demne
de Dumnezeu. Aceasta poate insa numai cel ce se mod principal spre
Dumnezeu, contemplatie. Atunci el nu mai e pasional sau sens rau
a facut sa amuteasca acea:sta rea a sufletului. Ramine numai
latura pasiva a ei, functii1e vegetative vitale, dar ele sint infrinate pofta
iutimea transfigurate. lntreguI compus uman poate fi Itransfigurat, contrar afirma-
origeniste.
232. Programul vietii este conducerea a poftei unde ii
place ratiunii. Iar tintIa ei este uitarea gindurilor de mai inainte care pun
involuntara cele doua porniri ale noastre. Acest program se pr,in efort mo-
ral sustinut, care e adevarata filosofie
186
SFINTUL
exercite prin Isarac vederile a fost invatat prin gla-
sul dumnezeiesc m'anifestat ca rodul dumnezeiesc al cuno-
libere a mintii duh nu se poate fagaduinta feri-
cita, cH timp e unit cu saminta roaba a timpului. Aceasta fagaduinta e
harul indumneze.ilrii vazut prin nadejde de ce iubesc pe Domnul. Pe
acesta 11 pr'imise ca pe un chip de mai ina,1nte, tainic prin
credinta, ratiunea despre unim,e. Caci prin aceasta ratiune devenit
mai bine-zis unifi,cat din multe, se unise intregime chip
maret singur cu Dumnezeu, nemaipurtind deloc nici intiparire a vreu-
nei des.pre a1tceva din cele cred ca
arata intelesul 1iterei a pusa ca adaos la nume. De ,aceea a fost tata
al celor princredinta lui Dumnezeu, prin renuntarea la toate cele
de dupa Dumnezeu, oa sa poata avea, prin credinta,
intipari,l"i ca copii asemenea 233.
6'1. lncaltamintei pe sco-
s-o Moise.
Poate acest lucru l-a afla't acel mare Moise la incepu.tul vietuirii
intru cind s-a ,apropia1t sa vada rug lumina taini-c inchi-
puita, invatat de glasul dumnezeie.sc, care zicea: Dezleraga incaltamin-
tele din picioarele tale, caci locul care stai e pamint sfint 3, 4).
invatat ca suf1etul trebuie sa se desfaca cu putere de alipirea la
toate cele cind prin contemplatie pe drumul
terii intelege,rii celor m1di presus d,e lume, sa seinstraineze prin
lepadarea incaltamintelor, cu d,e viata de mai inainte,
ta trupului 234.
68. Tllcuire partilor jertfelor.
Poate acea,sta a preadumnezeiesc Moise
dispozitiile despre jertfe, poruncind sa se scoata seul, rinichii, pieptul
grasimea de pe ficat a animalelor jertfi'te : ca tre.buie sa scoatem aces-
'te puteri generale ale patimilor dan adica iutimea (mJinia) pofta,
doimela cu adeva,r,at marteriala lucrarile lor sa let,opim focul
dumnezeiesc al puterii tainice prin Pofta earatata prin ri-
n.ichi, lucrarea ei,adica placerea, sau seu, iar iutimea prin
piept lucrarea e.i prin grasimea ficatului, in care se ,afla fierera anl<ara
acra.
233. Ce! ce se ridica, peste rodul compuse a trupului, !a
,a !ui Dumnezeu este asemenea !U!i care a parasit pe Agar pe ,IsmaeI.
trupuI din eI. pentru Isaac, sau rodul mintii in Duh.
234. Expunere a unitare a sufletuIui spre Dumnezeu prin
aIipirii ce!e
AMBIGUA
187
69. t1lcuire leprei celei de multe
Iuri dupa Iege (Lev., 13).
Tot aceasta socotesc ca se indica ghicituri sim-
bol.ice, locul despre lepra, unde se imparte lepra patru soiuri,
alba, .in verd,e, galbena neagra. laoestea se .arata minia$i
pofta impartite specii1e lor. ceaalba verde se arata pofta im-
partita pHicere intrisltare, iar cea galbena neagra, iutimea
impartita pede parte furie$i minie, pe de ,alta, viclenia ascunsa.
a fatarniciei. Caaiacestea sint primele soiuri ,ale pa'timilor ce de ele
cele mai principale roduri ale iutimii p.oftei. Pina ce sufletul e bol-
nav irnpuns de ele e cu putinta sa fie socotit numarul celor ce se
invrednicesc de curtea Dumnezeu 235.
70. lntelesuJ duhovnicesc lui Fineos $1 celor omoriti de
(Num., 25, 7).
socote.s,c ca 0 indica acel minunat Fineas rivna ,lui.
Caci strapungind pe madi:anita impreuna cu iSiIaeliteanu1, ,a aratat tainic
lance ca puterea cuvintului arhiereului trebuie scoasa cu tatul
din suflet materia impreuna cu forma, pofta impreuna cu min.ia, placerea
impreuna cu Caci forma detine fa,ta de materie
rolul pe care il ar'e iutimea f.ata' de pofta. Pentru ca Iiutimea imprima pof-
tei nlil$Care, intrucH aoeas:ta e Isine nemi$cata. La fel gindul da
placeri1j forma, intrucit .aceasta e fara chip forma dupa ratiunea
ei 236, A'ceasta 10 a.rata insu'$i 'intelesul Caci m.a,di,anita se
,235. cea mai accelltuata a a milliei e. dupa sfilltul Maxim.
piedica adevaratei a sufletului spre Dumllezeu. Aprillderea lor are loc cind
alipesc prea mult de lucrurile create. cu ui,tarea de Dumllezeu.
236. Sfintul Maxim aplica teoria lui Aristotel despre su.flet, ca forma
a ma.teriei. raportului intre iutime - masculin) gre-
ce$te - feminin) raportului intre gind - masculin) placere
- feminill). 5il1t doua doimi. doua perechi. Partea barbateasca da partii
femeie.$ti fiecare caz forma. prill mi$carea ce imprima.
Fata de ideea obi$nuita, ca fiecare stare sau functie sufleteasca apartine unei
sillgureputeri sfintul Maxim deschide aci drumul pentru intelegerea
carei stari sau ca produsul mai multor puteri fara gilld nu
se nu cap1\..ta contur, nu se pune mi$care lliCi pofta. fara iutime. Aceas-
da putinta de intelege cum mi,5carea dorintei spre Dumnezeu se concentreaza
toate puterile suflete$ti. facultatilor suflete$1i nu exclude unitatea mi$Ca-
rH 10r cind obiectul e unul. a$a cum multitudinea sucurilor nu exclude
unitatea lucrarii 10r. Numai obiectelor mentine
sau succesiva a
Acestea sint du,a1itati1e sau cuplurile care trebuie prin cople$irea
afectiunii dintre ele. penJtru a se ajunge la unitatea Treimii. cu ajU!torul ei. Sufletul
trebuie sa doreasca numai pe Dumnezeu. la fel. iutilnea gindul lui. Ele devin atunci
dupa chJpul luii cel Treime. Prin aceasta ele duc trupul !ji
pofta placerea Dumnezeu. imprimata noastre trebuie conver-
tita. de la mi!jcare spre lume. la spre Dumnezeu. Personajele biblice,
fiind purta.toarele unor porniri general omene!jti. devin tipuri pentru oamenii din orice
timp. Sfinta are astfcl permanenta actualitate.
1.88
SFINTUL MARTURISITORUL
nume$te Chasbi oare lnseamna gidilirea mea, iar israelite.anul, Zambri
care inseamna cintarea mea, ,adica ina1tarea mea oe1e inalte. Cind
deci partea raHona1a a sufletulu.j renunta 1a cugetarea privirea ce10r
se impreuna ou gidilirea cuptorul pacatului,
are nevoie numaidecit de cuvintul :arh;iereu1ui 'spre nimicirea ce10r im-
preunate rau intre e1e spre abaterea miniei stirnite a 1ui Dumnezeu.
71. Ti1cuire duhovniceasca a cuvinte1or: Nu dat1 cele sf1nte
clinilor (Mt., "1, 6) $1: Apostol1i nu trebuie poarte nic1 foiag,
nic1 traistCi, nici (Lc., 9, 3).
Aceasta mi se pare ,ca a aratat-o Domnul insul$i. Intii cuvinte-
1e : Nu dati ceea ce-i sfint ciinilor, nici a!IUnoati margari,tare1e inaintea
porci!or. Aici nume$te poate sfint inte1,ectul din c,a rasfringere a
slavei dumnezeie$ti 1 pe acesta a poruncit sa nu-l 1asam sa se tu1bure
1atrat de mi$carile miniei. Iar margaritare, cugetari1e
stra1ucitoareale aces.tuia, cu care se a se tot ce1
cinstit. Pe acestea a poruncit sa 1e pazim neintina:te libere de patimi-
1e necurate a1e poftei
doilea, sfaturHe date sfintilor invatacei, trimi;;i l,a pro-
povaduire, invatindu-i pe linga alte1e acestea, ca sa fie ne-
de 1ucruri de prisos : Nu 1uati trais,ta la drum, i\:oiag, nici
inca1taminte pi.cioare1e voastre. ca ce1 ce a
nit pedrumu1 inalt a1 cuno$tintei trebuie sa fie liber de toata povara
materia1a, curat de toa,ta a poftei a miniei, pe
care 1e indica trais:ta toiagu1, prima insemnind pofta,a1doi1ea iuti-
mea. Dar m,ai a1es sa fie gol de toata vicleni,a fatarniciei, car,e acopera.
ca inca}taminife aratarea vietii alscunde sufletulu,i intr-o in-
de bunavointa. Pe aceasta fariseiiaveau
aparenta a dar nu insa;;i evlavia, soooteau ca ramin
ascun;;i. De aceea s-au vazut vaditi de
7'1.. !ntelesul spiritual allunaticuluj,
de aceasta dualitate materia1a, adica de mlnle pofta, a eli-
berat iara$i Domnul, cum pe Junatic 1"1, 14). Mai bine zis
1-a eliberat de dracul vic1ean care voia sa-1 piarda foc,adica mi-
nie, apa, adica pofta, potoIind stingind furia nebuneasca (de-
oarece nu se deloc de 1una afe'ctiunea oameni,1or biruiti de
cele materiale, sprecele ce cresc descresc). De folosindu-se
dracul care nu inceteaza de a arunca de a ineca
mintea, cain apa foc, ipIoflta minie, ce venind Cuvintul
1ui Dumnezeu alunga duhul maIteria1 viclean care se caracteri-
AMBIGUA
1.89
zeaza omu1 vechi pamlntesc), iar pe ce1 stapinit de tirania vic1eana
il el1bereaza, redindu-i daruindu-i 1ui ncrturIala, prin care
se distinge omul nou zidit dupa Dumnezeu 237.
Astfe1toii sfiniii, fo1osindu-se sincer de raiiunea dumnezeiasca $1
au s:trabatut veacul ,acesta, nescufundindu-'$i pasul su-
fle,tu1ui nicl una din desfatarile lui. Caci privind cum se cuvine rIa-
tiunile supreme, a1e ce10r accesibile oam,enilor, din Dumnezeu, adica
a1e bunatatii iubirii, de care au invatat ca Dumnezeu fi.ind mi'$cat a
dat a daruit 1ucrurilor existeni,a bUJ1Ja exisltenia (daca e ingadui\t a
vorbi 1a Dumnezeu, singurul nemi.$cat, despre mi$caf'e nu degra-
ba de vointa car'e mi$ca toate aduce sustine existenta, d&r care
nu e mi$cat nici,decum, niciodata), s-,au 1asat ei intipariti de e1e,
purtind prin desavir$ita imitare insu$irea frumusetii (bunatatii) ascunse
nevazute a mareiiei dumneze'iIe$ti ,aratalt'e prin virtuti. De aceea s-au
nlcut buni, iubitori de Dumnezeu$i iubdtori de oameni, binevoitori
milo$i s-au ,arMat avind singura dispozi'iie, pecea a lubirii faia de
tot neamul 238. Cu ajutorrul ,ac'estora cursul intr,egii lor vieti pastrind
nec1intita <::ea mai inalta dintre toate virtuiile, adica smerenia, ca pazi-
toare a bune nl'mi,eitoare a celor contrar,e, ll-au fost amagiti
de nici una dintre ispite1e suparatoar'e, nici de ce1e de bunavoie atir-
natoare de nici de ce1e fB.ra de voie neatirnat:oare de ci au
ve$tejit rascoa1e1e oe1or dintii prin infrinare ,au departat atIacunile
ce10r din urma prin rabdare. Caci i.spitiii d,in ,amindoua par\ile, ,adica de
slava de au ramas nec[atinati, nemi$cati fa\a de amin-
doua, neraniii ndci de ocari, pellitru umi1irea de bunavoie, neprimind
nlci s1ava, pentru covif'I?Hoarea imprietenire cu saracia. De aceea nu i-a
lua,t .stapinire nici minia, nici pizma, nici vrajba, nici fa\aria, nici
clenia, nici vreo iubire prefacuta hoata fata de altceva, ce se ascundea
cu In$,e1ac,june infati$area masoata mai decIiIt toart:e
patimile, nici celor ce par stra1ucitoare viaia, nici ,a1ta din
multimea v,icleana a patimilor, nici amenin\ari strigate partea dU$-
manilor, nici vreun fel de moarte.
237. ,Cumpatarea tine de adevarata IIJatura a Dar aceasta nu se poate
redobindi pe dealta paT1e decit cuvintul Dumnezeu, caiTe e timp
Ratiunea suprema, Care ratiunea umana impotriva exceselor poftei iuti-
mii. Aceasta stare natur,ala e adevarata libertate de pornirilor involuntare.
Numai cuvintul lui Dumnezeu, care elibereaza pe om de patimi
aduce la ratiune prin ea, la Dumnezeu.
238. sfintul Maxim arata identitatea cu binele. Ratiunile divine cele
mai inalte, accesibile oamenilor, sint ratiunile bunatatii. ele a
Dumnezeu exis.tenta existenta ce'a buna a fapturilor. Ele se inHparesc oameni prin
virtuti. De aceea oglindesc ei frumusetea sau bunatatea nevazuta a
Dumnezeu. Frumusetea aceasta dumnezeia,sca reflectata virtuti se
iubirea fata de toti
190 SFINTUL MARTURISITORUL
Deaceea au cu dreptate, fericiti de Dumnezeu de
oameni, fiindca s-au facut pe ei, dupa har, chipuri vazute ale slavei
straIucitoare a mareIui dar al ce v,a avea sa
li se arat'e pentru ca, bucurindu-se, sa se uneasca cu ratiunile virtutilor,
ca uneIe ce le sint cunoscute, mai bine-zis, cu Dumnezeu, Care
au staruit moartea de fiecare zi. Caci 111 au ca intr-un
izvor puofUrea curgator toate ratiu11ile bunatatilor intr-o unica, simpIa
singura concentrare a tU!turor spre atrag pe toti cei oe se folo-
sesc bine fire de puterile date spre aceasta 239.
13. Tilcu,lrea cuvint'eIor, din Cuvintarea a pa,truzeci doua
a Te<YIoguIui, despre cele spuse cu privire ,la fericitul Iar
cele au fost mici rlnduite pentru cei mici (Sfintul
Grigorie de Nazi,anz, Cuvlntare spre lauda sflntului Atanasie, cap.
8; P.G., 35,1101).
Compal1Lnd, socotesc, pe cele trupe$ti date, dupa Supol1t,area incer-
carHor, cu facuta de Dumnezeu lul le-a numit pe cele
dintii mici, ca unele ce s'e pot compara nici ch,ip cu cele ve$-
nice. IaT sopunind: Ipentru cei mici rinduite a numit pe cei mici
intelegatoare, care U$or se smintesc de ratiunile proniei
a'le judecatii seclatina chiar dreapta credinta. Despre ace$tia s.o-
cotesc ca zice Domnul Evanghe1ie: Cel ce sminte$'te pe din
ace$tia mici (Mc. 9, 42). ar vedea pe cel drept bolnav
sau sarac, s,au su:pus altor necazuri, ar suferi aceasta 15minteala.
$i mai slabi s;Ocotesc ca oricine trebuie ierta't de Dum-
nezeu, cu atit mai mult se smintesc d,e schimbarea totala a sortii
de toti ca drept. Despre ace$tia a zis invatatorul: Pentru
cei mici rinduHe 240.
239. ,identitate a ra1iunii cu binele exprima sfintu,l Maxim vorbind
de ratiunile virtutilor. Cu r,atiunile acestea se vor deplin toti cei ce se vor fi
consolidat viJ1tuti. Iar unJr,ea ratiunile virtutilor va fi lucru cu unirea cu
Dumnezeu. Caci au preex1s:tat, ca intr-un izvo[ pururea curgator, r,atiunile virtu-
tilor sau ale tuturor bunatatilor. Caci Vlirtutile nu sint decit diferHele bunatati ale
subiectelor umane care se dezvol,ta ei prin gindul lor continuu atent la Dumnezeu,
sau la acest,e bunMati, ceea ce le face pe de parte sa-i atr,aga pe ei spre eJe, pe
de alta, sa se imprime ei ca tot at1tela pu,ter,i.
240. Bunurile date lui a doua oara au fost mici date pentru
cei mici, ca sa nu sminteasca vazind pe un om drept, ca supus la ne-
cazuri. Dar aceste bunMati sint mici in comparatie cu bmatatile vietii faga-
duite lui Iov.
AMBIGUA
191
74. Explloarea cuvintelor din Cuvintarea
de vlnziitorii de Dumnezeu de negustorii de-
Hristos, nu cu frlnghie ci cu cuvlntul
convingCitor (Idem, c,ap. 31 ; P.G., 35, 1117).
Nu a ariltat acest sli:ivit invatator acestea pe Domn1.Ll$i Dumne-
zeul nostru mai ,aspru ca pe parintele Atanasi'e, cum au socotit unii. Sa
nu fie ! Nici nu se f,ace lauda sfintului Atanasie faptul ca Domnul
S-a folosH de fringhiie, iar acesta zice ca S-a folosit de cuvilllt pentru a
curati templul de vinzatorii de Dumnez'eu. Din acestea ar rezulta, dupa
ca trebuie sa admitem una djn doua: Isau ca Domnul $i
Dumnezeul nostru n-a cunoscut metoda mai blinda a tamaduirii, sau ca
sfintul Atanasie, necunoscind modurile ingrijirii practica
iubire de oameni fara efect.
Dar fiindca ratiunea care judeca ce1e ce 1e-am facut se
ca intr-un :temp1u insufletit viu produce c&inta proportiona-
1a cu iar ea HfiiStOS, Dumnezeu Cuvintul ne 1ove$te
necontenit pe care pacatuim, avind ca pe fringhie impletit& ins&$i
con$tiinta ,imp1etita din ginduri urmari nep1acute, iar sfintul
Atanas.ie oonduce pe cei spre indreptare chip blind, ca unul
ce era imbracat el insu$i cu trupul neputintei, - de acee.a socotesc ca
invatatorul dumnezeiesc s-a fo1os'it de cuvintul acesta ca de un
mO'del care trebuite sa-1 imiItam 241.
75. THcuirea cuvintelor: "Caci slnt unii se gldi1a
limba (Din catre eunomieni a sfin-
tului Grigorie de Nazianz, sau Cuv. teol. eunomienilor,
cap. P.G. 36, 13).
Spun cei ce s-au ocupat cu cuvintele ci$tigat nu glo-
rie din aceasta ca trebuie sa cunoa$tem intelesurile exacte ale ,10r, sta-
bilind ca e bine sa dam fiecarui 1ucru nume1e cuvenit, care
proprietatea neconfundata cu a oricarui alt 1ucru indioa:t .oarecare
mod. Cei ce Ise gidila 1a auz 1a limba .s.int insa cei ce voiesc saa.fle
sau sa spunaceva I1I0U$i se bucura pururea de nou'tati. Ei muta, ca sa
241. Sf'intul Grigorie Ia pe sfintul Atanasie ca a Biserica cu cuvin-
tul. nu cu fringhia. cum a ouratit Domnul templul. De aici ar rezultat ca Domnu!
a fost mai aspru ca sfintul Atanasie. Sfintul Maxim deosebirea intre modul
cum genera! Domnul Biserica cum face sfintul Atanasie. MijJocul
de care fJecare trebuie inteles mod figurativ: fringMa de care se
Domnul pentru indreptarea celor ce au este impletita din
ginduxi mustrMoare. care. stind om ca templu'. il il cu-
ratd. Cuvintul de care se sfintul Atanasie e convingator. Sfintul Atanasie
nu e un staptn <11 se folose!jte fata de sai de un mijloc blind.
pentru ca e! e UlllUi trup slab.
192 SFINTUL MARTURISITORUL
spun exJt. hotarele pe care le-au pUS parintii Ior se indulcesc de cele
se ri,dica impotriva ceIor obi$nuite cunos-
culte de demult mereu la fel, oa impatriva unor lucruri rasuflate
tocite fara nici prim'esc cu bucurie cele mai de curind,
chia.r de-ar fi n-ar aduce nic,j un folos sufletului. Dar pen-
tru suflet se cinta, se scrie se orice cuvint binecredincios
orice osteneala Unul lupta impotriva ne$tiintei, altul impo-
triva placerii, unul pentru ca, taind ranile din suflet, sa apro-
pie de Dumnezeu prin pe cei ce cauta adevarul :$i de aceea
S8 bucura de invataturi. Acesta, ridicind mintea mai presus de cele va-
zute cugetaIte, desfata cu dragostea negraita a frumusetii dumneze-
ie$ti prin doruIde ea, ca sa nu m:ai poata fi purtata nicaieri,
mai bine-zis sa mai a'coepte sa poata. Altul lupta ca sa scoata cuieIe
alipirii la cele ale lumii prin placere, prin care dorul intinderea sufle-
tului spre Dumnezeu au fost intoarse, incepind cu vechea ne.ascu1tare,
spre materie sprecele s:tricacioas'e, sa-i ,izbaveascade rautate pe
cei tinuti de ea, facindu-i ucenici sinceri ,ai sa faca familiari-
tatea suf1e
1
tului cu binele neclintita de nimic din cele ce par sa po,ata
impiedica. Altul inv,aia pe om sa respinga aplecarea spre pla,cere:a c.are
clatina inmoaie taria vointei, amagind-o prin desfatarile necuvenite
atirnatoare de convinge sa prefere 'cele prezente ce10r vi,iItoare
cele vazute celor nevazute. lar altul il invata barbatia,
care se prin toate acestea spre lepadarea fricii$ia temerii,
care prin ele cele neaItirnatoare de ca parind de nesupor-
tat mai mari decit putere.a omeneasca$i u.rmaresc sa puna stapinire
cu sila pesl1:e cugetare,a treaza prin aduc.erea fata ,a unor lucruri infri-
Aceste cuvinte ne ajutasa dobindim deprinderea neincovo-
iata nebiruHa de nici ,pHlcere a celoratfrnatoare de de nici
durere a celor neatirnatoare de 242.
Gidiliti la la Jimba a numit invatiito.rul cei despre ca.re
e vorba, fiindca tot cuvintul se spune se limba se aud,e
Ise afla auz.
Iar daca vremsa luam cele spuse 'inalt inteles, cei ce se gidi1a
Ia auz la limba sint poa:te ce.i ce sint gata sa auda sau sa rosteasca nu-
m,a,j ocara$i defaim,are s,au impotriva altora jude,ca lucru de
cinste sa se ridice impotriva a tot cuvintul ba.rb,atul se
242. descriere a rostuIui cuvinteIor. CuvinteIe nu sin:l vaIoraase pentIU nou-
tatea lor, sau a intelesului cautat ele, ci pentru puterea Ior de a ne
un text care poate fi de foIos
dezbaterea contemporana juruI expresiilor traditiei. Cuvintul trebuie
foIosit ca forta prirucipaIa de conduoere -a .noastra Dumnezeu, sa ne
curiitim de patimi, prin respingerea pHicer:ii suportarea durerii. sa fie
slujba ra(iunii.
AMBIGUA
193
agita cu duhul inca inainte ca cel s,au pizmui:t de ei sa spuna ceva
imping sufletu1 pregi:itesc auzul limba sa vineze vreo silaba
sau vreun cuvipt ca <arate bucuria de ea, ci Ca sa osindeasca
saaiba pentru mincarimea de limba, impotriva aceluia.
ceea ce au facutacestui sfint barbat adevarului din <ace1 timp,
sarind razvratindu-se c'e1or ce avea sa 1e chiar ina-
inte dea fi fost spuse. razboinici aprigi, care
intind .urechile inainte de lupta $i de sunetu1 trimbitei, 10vesc pamin-
cu picioare1e scurmacu copitele se stlrnesc l,a adese-
oiau inaintea biciului care-i indeamna. caii, Hind lipsiti prin
fire de ratiune, fi de nici b1am da,ca nu <a.)teapta timpul
stabilid: pentru 1upta, pe care il indica glasul trimbitei lovH.ura biciu-
pe cind pentru astf.e1 de oam,eni se poate gasi osinda vrednica
de rautatea }or. Caci toata grija Gi 10lr este nascocirea minciu-
nii fatade adevar. Pe drept cuvint trebuie sa li se spuna aces-
tora dorniai gidile auzul limba)}. Fiindca precum j,ese adeseori
1a suprafata suc vio1ent gros,a.scuns adincul trupu1ui, cind <aces-
ta e iriJtat prin gid,ilire, 1a fel ii irHa dispozitia ascunsa pe cei Isuparati
de cuvinte1,e bine spu.se, facindu-i sa din aceasta prilejul sa-$i arate
pub1ic rau\tatea din suflet. dispozitie care stapine:;;te cu <aItit
mult adincul, cu pare sa se goleasca prin ie:;;irea 1a ivea1a. Caci
parase'$te adincul lor oamen:ilor rai, ind e manifestata prin
fap:te, ci, pustiind ce1e din afara cu furie, nu parase$t'e nici launtrul
sufleiului.
76. Tilcuire duhovniceasca a cuvintelor ace1uia$i: Precum
nu e timpuJ f1orilor, nu se potrive$te femeiJor
pl1nsului, geo-
(Din aceea$i P.G., 36, 16).
Acestea le spUl1e indicind, in$irarea 1ucruri
straine intre e1e, buna rinduia1a din orice cuvint lUCTU, care se
arata ratiunea curata a armoniei fiecarui lucru a tuturor 1ao1alta. le
spune Oa prin e1e sa se f,aca ordonati evlavio$i cei indrazneti dezor-
donati, care nu.)tiu de nici rinduiala a nici 1ucru, dar mai a1es
de ordinea vorbirii deIspre Dumnezeu, ci toate cele deosebite intre ele
le le confundacu indrazneala intr-o oonfuz.ie Ito1:aHi. Caci
dacae lucru ,eontrar firii.)i fara rinduiala floarea vazuta iarna
doaba barbaieasca imbracata de femei cea f,emeiasca d,e barbati,
$i a spuneca geometria este unita cu p'linsu1 (pentru cacea dintii
schimba vremea scoate din ordinea ei, a donaaparind chip
vers 1a barb,at Ja femei,e le strica firea, i,ara treia, silind pe cele ce nu
13 - Sftntul Maxim MArturlsitorul
194
SFINTUL MARTURISITORUL
pot impreuna, adica bucuria sa se adune Intr-una, le ames-
te'ca le desfiinteaza}, cu atit mai mult va fi fara forma fara frumuse-
te nevrednrc de a fiascultat cuvintuI despr,e Dumnezeu, rosHt oricum
de oricine timpul calle nu se cuvine. Caci soaotesc ca cei
ce au minte ,trebuie sa c.aute atit de mult timpul potrivit de a vorbi des-
pre pe C'1t intre toate ceIe indicate de invatiHor ca nepotri,vi;te, mai
nepotrivita este geometria cu plinsul. a socotesc, mai mult
asupra ,acestei nepotriviri, fie pentru ca ,cei ce ocupa cu putere militara
tara impartesc pe aceasta geometric, vrind sa tina sub a,utorita-
tea limparateasca, ia.r acea,sta le e prilej d,e cea mai mare bucurie, de-
sigur ca rivnesc numai bunurile deaici, pentru faptulcaau de-
venit biruitori ,au dobindirt bogatie fiind cu sa aiba
ei vreo triste,te; fie pentru ca, rprecum zic cei priceputi in acestea, si-
Iogismeledeosebi,t de constringatoare se inrudesc ,cu geometrila de
aceea se poate vedea cite un om nesimtitor care, necunoscind ce se cuvi-
ne,apHca silogismul, c.a geometrie, celui ce plinge incearca sa-i ara-
te ca plinge fara temei; fie, poate, cum ar zice cinev,a, fiind,ca J?i celui
ce pllnge ii este cu totul strain lucru sa faca silogisme, incercind
sa se canvinga pe sine argumente ca probabil n-a pa.timit de fapt
nenorocire.a intimplata lui printr-o sau lucru. Sau ac'easta incer-
care e chiar contrara plinsului, caci se d,esfiinteaza plinsul cind cel ce
plinge face si1og,tsme plinsul inceteaza de a mai fi plins, schimbindu-
se silogism. D-ar pierzind cineva pe cel care-!;>i puse.se nadejdea
sa-l mo!;>tene.asca, de prisos ,toate cele de ai'ci.
felul acesta il-ar putea spune cineva sint afara de ratiune
cuvintele ti1cuite, cunoscind ca se afla impreuna bucuria
sul, cacI cauza a fiecareia dinacestea nu ia prilejul d'in ace-
inceputuri. Martor e sfintul dumnezeiescul Dionisie
Areopagirtul, c.are astfel despre iconografia ingere.asca: Iar
instrumentele geometrice de constructie, cele de fundare, de zidire
de desavir$ire toate celelalte, de ri,d1c,are intoarcere s'intale grijii
de ce1e inferioare (Despre ierarhia cereascQ, oap. 15). Dar toate acestea
indica activi:tate veseHi, careia ii este desigur contrar pllnsul!;>i de
aceea
Iar daca trebuie iilteles locul, socotesc nu e nepotrivit
sa adaugam la ,cele cuvintul Iisus Sir,ah : Cuvintul la Hmp
nepotrivit este ca muzica vreme 'de intristare 22, 6). Muzica
cuprinde toate dintre care una este geomeItria, cum spun cei ce
De acee,a soco,tesc ca
tind cu ce!l ce a cuvintul de m'ai sus, a spus ca geometria e
trivita cu irrtristarea. Iar daca ar intreba cineva : D-e ce a lasat celelalte
AMBIGUA 195
a SpUS numai de aceasta ca e nepotr,ivita cu intri'starea, i-am
raspund,e ca aceasta a considerat-o cu toate inten\iile lui mai
inainte ,aceasta una au fos't cuprinse celelalte. Socotesc
caajung cele spuse. Iar daca cineva ar afila ceva mai bun, ii mul-
tumI, luind de ce1e pe care nu le cunoa!?tem..
77. Tilcuire duhovnice.ascaa c:uvintelor: Cd Dumne-
zeu e tuturor $i Ie-
dint1.i privind cele vdzute, bine $1
continud lnaintare, se $1 se sd
chip nemi$cat ; de descoperind ratiunii prin ceIe vdzute
$1 bine orlnduite pe ClrmuitoruJ 101 (Sfintul Grigorie de Nazianz,
Cuv. teo1. cap. 6, P.G. 36, 40).
Cel ce ia s,eama prin simtirea imbinaJta cu ratiunea la marimea fru-
musetii firii celor vazute, nelasind-o pe prima sa lucreze nimic stind
de sine, despartit de ratiunea care conduce, nici ratiunea insa$i dez-
legata de simplitatea mIntii, ci conduce chipuri1e form,ele simtirii prin
mijlocirea puterii ratiunii spre ratiuni de tot felul, iar diversitatea vari-
ata a r,atiunilor de tot fe1u1 ,aflatoare 1ucruri descoperita de pu.terea
ratiunii concentreaza inte1egere uni1forma, s,impIa nediferen-
tiata, care consta numita necantitativa
unitara, - ace1a a afl.at cuadevar,a,t ,cele vazute buna
rinduiala din ele poe Facatorul Sustinatoru1 pe cH
e cu putinta omului, a cunoscut pe Dumnezeu nu dupa
stasul Lui (icaci aceasta e cu neputinta), ci numa,i dupa existenta Lui 243,
Iar aceasta are 10c dupa trecerea peste orice pozitie, forma,chip
prin simtire; daca nu par cuiva vorbind de pri-
sos, dupa ce omul respectiv a afara cu desavir$ire chiar din diver-
sitatea ra\iunilor 1ucrurilor s-aa$ezat pe sine ca meteor intre
Dumnezeu cele de dupa Dumnezeu. Atunci Dumnezeu Se afla
dea,supra ramine cu Itotul neatins neajuns de nici inte1egere, iar
celelalte sillit 1asate sint depa$ite prisosinta cunO$tintei
din minte sint inferioare intelegerii ce1uI ce singur intelege cu ade-
243. Sesizarea chipurilor concrete ale lucrurilor prin lucrarea simturilor (sen7.a-
tia, perceptia) e componenta cea mai de jos a Cind de ea se
pofta i!ll'\imea, omul ramine de lucruri. Ele pot mari atractia lucrurilor prin
ginduni, produse ale imaginatiei. acest caz ratiunea a devenit roaba poftei
Iar ratiunea, cind se mentine libera de ,pofta de iutime, strabate prin per-
ceptia lucrurilor la lor omul s-a ridicat la componenta superiolara a cu-
Ratiunea e legata insa nu numai jos. de sinltire, ci 5US, de m,jnte,
de capacitatea d,e intelegere unibara a ratiunilor lucrurilor, 'a unui sens comun su-
perior al 10r. ofera astfel putinta sesizarii cauzei unitare a ratiunilor
chipu:rilor lucrurilor Dumnez1eu, nu ceea ce e in Sine, ci 1n calita.tea de
cauza. Coooa:?'terea onru,lui se unifica aceasta a treia trea,ptaaei.
196 SFINTUL MARTURISITORUL
varat ceea ce e mai presus de ele. Acestea imi p,are sa spuna invatato-
rul prin vederea legea naturaHi potrivitcu expHcatia data. Caci nu 50-
cotdc ca trebuie considerate ca unul lucru vederea legea na-
turala, cum au gindit unii. Caci avind amindoua lucrarea lega.tura cu
s,e poate faoe distinctie intre ele princuge<tare. Cea din-
tii sprij.inindu-se, fara ratiune, numal pe atingerea celor vazute nu poa-
te m,ai departe, pe cind a doua, unita cu ratiunea, le cerceteaza pe
a,ces,tea, i,ar cu mintea le bine intelepte;;;te. Prin aceasta le-
gea naturaHi face sa se arate prin simtireideea credinta ca este Dum-
nezeu. Dec.i a numit vedere atingerea chipsimplu, nu pe cea determi-
nata oarecare mod, a de ce1e sensibile (caci nu tine de simti-
rea simplasa deduca chip rationa:l de la ceVra la altceva), legea
naturala, lucrarea naturala facuta simti.re, minte ratiune, prin care
se cu cercetare raitenta, pe calea cuvenita, urcarea de la cele
mai mici 1a ceea ce re mai bun
Iar de ce1e vazute a spus invatatol'U1 ca sint purtate
chip nemi;;ca't, intrucit ranlin neschimbate ratiunea care s-au
cHt dupa fire, pHtere 1ucrare, ordine durata, nu i,es nicidecum din
nu trec nu se schimba altceva j dar iara:;;i se
mi;;ca rinduiala fluxului refluxuluI, prin cre;;terea descre;;terea
dupa cantitate, schimbareain calitate propriu vorbind pr.in suc-
cesiunea intre e1e, ce1e anterioare cedind necontenit 10cul oelor ,ce
dupa aceea. ca sa spun rpe scurt, 'toa:te 1ucl'Urile sint stabi1e cu to-
tul protriviJt ratiunii dupa care ,au luat fiinta sint, dar
ratiunea ce1ror oontemp1ate jurul care se sustine se savir-
chip ,c1ar ioonomia universului, toate se mi;;rca sint ne-
stabile 245.
,
Dar nu ca e cu purtarea. zic ca e
m'a,i mult a ce10r supuse pieirii, ca unele ce adm.irt ce1e con-
template jurul scaderre se poate vorbi chip
de era 1a toate ce1e create), pe cind purtarea este rotatia fiintei
ce se faraodihna oerc. Caci daca cel ce sa
vorbeasca despre univers poate spune sigur eI lucreaza. chip natu-
raI, sau lncrar,ea, dar se poa,tre spUlle ,cesuf,era lncrarea e
purtat. Fiindca nici unul din 1ucrur,I nu e de sine caci nu e ne-
244. Cel ce 5-,a rid,ioa,t la de pe ,aceasta ,a treia treap.ta .se ,afla mai
presus de chipurile lucrurilor de raj:iunile dar mai prejos de Dumnezeu, sau
intr-o simj:ire uniltara minta1aa p.ezentei Lui. Ca subiect intelegator, inj:elege-
rea ]ui, ]e pe toa'te, cuprinde mai mU]rt decit sensuri1e ]or, pentru are
simj:irea prezenj:ei l'!J1i Numai acesta inj:elegeceea ce e maipresus de
ele, adica pe sine faptul ca e c.ineva mai presus de ele de el.
245. Toate sint neschimbate, deci dupa raj:iunea fiintei 10r. Dar toate
cresc sau scad cadrul raj:iunii facind posibila
a celor din jurIul 10r.
AMBIGUA
197
cauzat. lar ceea ce nu este necauzat se desigur pentru cauza,
fiind Iucrata el de cauza pentru care e 'spre care face
Caci fara cauza nu se nic'idecum nimic din ceIe ce se
,in ,-eun mod. Iar inceputul a to:ata naturaIa este facerea
ceIor ce se mi$ca, iar cauza ,a toalta facerea este Dumnezeu, ca Facator
al ei. Iar (tinta) faceri.i naturaIe a ceIor facute eoste stabilitatea
pe care produce, desigur dupa strabaterea tuturor ceIor marginite,
finitatea, ,in care nefiind nici distanta (interval) se opre$te toruta
carea cerIor ce se mi'$ca chip natural, neavind unde .cum$i spre ce
sa s,e illai avind oa calitatea Luidle cauza, pe Dumnezeu,
Care infinitatea ce toata tni$carea 246.
Deci inceputul sfir$itula toata facerea e Dumnezeu, intru-
cit de au fost se fac oprirea toate.
Iar inainte de toata naturaHia Iucrurilor e cugetata f,acerea,
inainte de toata s'tabilitatea e cugetata dupa fire Daca deci
inainte de mi$care e cugetata dupa firefacerea, iar dupa e cuge-
tata dupa fire s'tabili1atea, e cu ca faoerea stabilitatea sa
246. Sfintul Maxim afirma, d.in alta latura, Cd legea naturala fi cuge-
tata ca crea,ta inchisa ea insa$i. Legea ruaturala cuprinde lucru-
vazulte $i ,a lor $i atirnarea lor de Dumnezeu. baza legii naturale
r.idica intelegerea pina deasupra la
Dumnezeu. Sfintul Maxim face distinctie intre cele ce se mL!lca $i cele purtate.
Cele ce se mli$ca pornesc de la inceput $i ajung la sfir$it, la tinta finala. Cele
purtate se mi$ca cerc, neavind inceput$i tinta finala, adica nici un sens al
Origenismul, caderii $i urcarii a
numai purtarea dar mi$carea, i el reduce fi,intele la treap-
ta care se mi$ca oarecum identic, fara inaintare spre ceva cerc
se mi$ca a$trii $i anotimpurile. Omul cu spirit se mi$ca mereu sus, dar se
poate mi$ca $i putea face $i universul sa se mi$te sus, ducindu-l la
trans,fig,urare. Dar acea,sta mi$care sus i$i are Dumnezeu.
lntr-un fel e purta\t universul $i cre$tina, dar numai ca unul ce are
drept cauza a pe Dumnezeu cel personal, trebuie sa inainteze spre ca
spre tinta finala, fiind Cel ce Se baza legi eterne interne. De
aceea, e numai parte purtat i parte se Dum-
nezeu cel le atrage, cu iubirea pe cele le face sa se
s.pre libertate. Ele se intre cauza tinta finala, sau de Dumnezeu
la Dumnezeu. Ajunse cele puse de se stabilitate
eterna. Dar se aceasta stabilitate, pentru Ca au ajuns infinita,te, care
mai sint distante sau intervale de parcurs. fiecare are
care, pe de a1ta parte, Dar aflindu-se infinHate, se afla
Dumnezeu. Ca,ci intr-un insa;;i infinitatea,
intruci!t cuprinde ca subiectul ei despre 48). Dumnezeu
I?i naturala. naturala e de la
Dumnezeu inainteaza spre stabilitatea infinitatea lui Dumnezeu. Sfintrul Maxim
sens natura]e. fi cugffiata decit ca
(!e la Dumnezeu inaintind spre Dumnezeu i ea e pacatului, ca Origen.
Lui are tinta. Daca apare Cll entitatea
adusa existenta, iar aducerea ei in existenta e de la Dumnezeu, ea nu poate inainta
decit spre Dumnezeu. Dumnezeu cel infinit da alta tinta decit
pe Sine Mi$carea ie$i din raza Dumnezeu decit d,aca ar duce enti-
tatea creata la nimic. Dar mi$carea are sa duca nimic, ci la mai multa
\'ia!a. Ic!f viata viata mai mu1ta, fara sfir$it, poa'te fi decit Dumnezeu.
198
SFINTUL MARTURISITORUL
deodata existenta 247. EIe au la mijloc ce desparte
una de alta. Caci stabilitatea nu e stare na:tur
i
ala a facerii celor ce se
mi$ca, ci tinta finala a puterii$i lucrarii ei, sau oricumar vrea cineva
sa-i zica. Fiindca spre lucrare au fost toa:te cele create, iar toata
lucr.area 'este spre tinta finala, ca sa nu ramina nedesavir;;ite. Caci
lucrare naturaHi care nu are tiruta finaIa nuar tinde spre desavir;;ire,
tinta finaIa a Iucrarilor dupa fire este odihna (stabilitatea) mi$carii
celor ce au fost facute, cauz,a 248.
De pilda, ca dintr-un singur mod sa intelege'm modul tutu-
celorce sirut, sufletul e fiintii intelegatoare rationala, avind ca pu-
tere min'tea, ca mi;;care cugetarea, ca intelegerea. Caci 'aceasta
este capatul cugetarii celui ce cugeta al lucrUllui cugetat, unind intre
ele extremitatile aflatoare relatie. Caci intelegind, sufletul se opre;;te
din actu1 cugetarii lucrullui inteles dupa inteleg.ere'a lui. Pentru ca ceea ce
a fost odaia ,inteIes nu mai provoaca j,ara;;i iputerea sufletului spre a-I
teIege fiecare inteIes puterea aceasta odihna unuianu-
mit efort de inteIegere inteIesul lucrului cugetat. Cind deci va fi tre-
cut cu intelegerea peste toa'te inteIesurile celor cugetate, sen-
sibile$i ill'teligibile, se va odihni, precum de toate celecugetate,
de intreaga ,actiune de intelegere de inaintare reIatia cu cele
cu care poate fi relatie care pot fi intelese, nemaiavind ce sa Inte-
leaga dupa intelegerea celor ce pot fi :intelese chip Dupa
aceastase va mai presus d,e minte, ratiune cuno;;tinta, chip ne-
inte[es, necunoscult negrait, printr-o atingere simpla cu Dumnezeu,
necugetind peste 'tot, nici rationind pe Dumnezeu. Caci nue ceva din-
tre cele ce pot fi cugetate, ca sa avea sufleitul intelegerea Lui
baza vreunei relatii oarecare, ci va avea aceasta intelegere unirea
simpla, afara de re1atie mai presus de tntelegere dupa ratiune
negraita$i netalmacita, pe ,care singur Dumnezeu Care daruie:;;te
celor vrednic.i acest har nespus, cei ce primi mai pe urma. Atunci
fi libere de tioata schilnbarea. Caci toata mi;;carea
celor ce sint jurul a orice lua infinitateadin jurul lui
Dumnezeu, Care toate -cele ce se mi;;ca primi odihna. Caci jurul
247. Era propriu origenismului sa afirme e posibila a,bsorbire
etcrnitate, curi!nd dupa evitindu-se i:ntregii
248. lucrare 3au () care nu ajunge la scopul ei final, deci la
tate, ramine Numai stabilitatea infinitatea lui Dumnezeu se
e definita de Maxim ca lucrare, sau ca avind
s5. indeplineasca lucrare, sa produca un efect. Nu e Ca lucrare,
devine proprie ce a primit-o vederea tintei
finale. ajunge la intrucit ea ajunge la desd-
ce! ce se sa,u !ucreaza. fiintd creata nu se decit
ajungind finta finala care e Dumnezeu cel personal infinit.
AMBIGUA
199
Dumnezeu, dar nu Dumnezeu e infiiIlitatea, intrucit e nease-
manat mai sus de a.ceasta 249.
Deci pe drept cuvint socatescca e vrednic de cea mai mare osinda
cel ce dog.ma.tizeaza preexistenta sufletului sustine unitatea
ta a tuturor fiintelor r.ationale, confundind cele neconfundate
spunind ca deodata cu (facerea) ceilor r.ationale vine la
odihna 10r. Caci nu corespunde sa se cugete aduce-
rea existeiIlta fire inaintede odihnireain
nici sa se cugete odihnirea stabilita.te dupa venire laexistenta ne-
nici sa se cugete stabilitateairrupreuna cu aducerea existen-
ta. Caci stabilitatea e putere a (a intrarii existenta), ca
sa se cugete impreunacu laducerea existenta a ceJorceau fost facute,
ci e lucrarii conf!orm puteI'lii cellor ,ceau. fost facUite sau adus,e
la ca sa spun pes,curl1:, st.abHi,t,at,ea fiind a ace,lor.a
. sInt .spre ceva nu e 1ega,ta de a.ducerea 1a exiistenta, ci de
fata de care se fiind nicidecum legata
de ,aducerea existenta, f'ata d,e carle nu ,se prin
contrast. Caoi cind se deslpre inte.leg numai-
decH incetar,e Iar da,ca venirea existenta stabi-
litatea nu sint deodata subzistenta concreta, desigur ca cel ce sustine
aceasta dogmatizeaza unitatea a fiintelor rationale preexis-
tind deodata cu devenirea ratiunea adevarului 250.
249. iln intelegere s-a ,unjfica,t sufletul care lnte1ege lucru1 inte!es. Iar efortul
de intelegere 'a lacestui lucru s-a oprH, s-a odihnit a gasit termenu! final.
de inteIegere a sufletului are ca scop inteJ.egerea tuturor Iucrurilor care fi inte-
Iese. fi trecut dincolo de reIatia cu eIe. Ca'ci relatia lnseamna dis.tinctie, dar
tensiune in'tre sUJfletulaflat efortul de inteIegere lucrul spre ,a carui intele-
gere tinde acest efort care se cere inteIes. Intelegerea buturor este fructul
de intelegere natuI'ala a Deci odihna din efortul de a tUlturor
este un fruct na.tu.ral 'al sufletului. Dar odihna nu se reduce Ia atita. Dupa inte-
legerea tuturor, dlllPa odihna efortului de intelegere a tuturor celor create, singurele ca.re
pot fi intelese, sufletul se va unl cu Dumnezeu intr-o inteIegere mai presus de intele-
gere mai presusde reIatie. Caci inte1egerea lui Dumnezeu nu fructul unui
efort de intelegere 'a ceV1a distmct de suflet de Dumnezeu, Care cere a.cest efort,
Care Se cere inteles. Intelegerea lui Dumnezeu este daruita sufletu1ui, starea lui de
odihna superioara relatiei. Intelegerea lui Dumnezeu este tot-
oda1ta unirea sufletului cu Stabititatea eterna a sufletului sta inteIegerea aceas-
fa.ra efo!'t a Dumnezeu, unirea deplina au Dumnezeu cel inf.init, nefiind nece-
sar nici un efort pentru realiza, omul primind-o ca un.
unirea aceasta care depa!;ie!;ite relatia nu identifica sufletul cu Dumnezeu,
caci Dumnezeu e neasemanat mai presus de infinitatea Sa, care ajunge sufletul
ambianta careia el este unit cu Dumnezeu. Sint doua subiecte acela!;ii ocean
al infinitatii, oceanul iubiri infinite. Infini,tatea iubirii le fara sll.
faca sufIetul sa se simta neliber sa-l confunde cu Dumnezeu.
250. Dupa ce a expus pozitiv rostul mi!;icarii ca drum spre stabilLtatea suHetului
Dunlnezeu, sfintul Maxim trece la respingerea temei origeniste; considera
ca stabilitatea nu are nevoie de mi!;icare anterioara care sa duca spre ea, ci ca sta-
biliibatea este data odata cn aducerea la existenta a enttt.ati1or, sau ca acestea au
irualinte de coborirea la existenta terestra. acest caz s-ar confunda mod absurd
devenirea sau aducerea la existenta cu stabilitatea, iaT devenirea sau aducerea la
200 SFINTUL MARTURISITORUL
---------- I,ar daca ,ar zice cineva : cum se va la Dumnezeu s:tabili-
tate care nu are mi$care cugetatainainte de ea 1, raspunde, intli,
ca nu e acela$i luCTu Creatorul cu creatia, ca ceea ce e cu putinta sa
aiba unul sa se poata observa de asemenea, cu la celalalt.
felul n-ar mai fi vadita deosebirea lor dupa fi.re.
chip propriu, Dumnezeu nici nu Se nu sta (caciaoe.stea sint
celor ce sint marginite prin fire$i au un inoeput al exis,tentei),
nici nu face ceva peste tot, nu patime.$te toate Ie cugetam
1e zicem ,despre pentru e dupa fire mai presus de toata mi$-
care.a stabilitate.a Se supune ni,cI unsens modurilor noa.stre 251.
Aoeast'a s-a spus prin digresiune ca sa nu spunem de vreuna din
cele cr.eate ca lucreaza de sine dupa fire. Prin aceasta am introduoe
ceva necauzat cele de dupa Ci se Iucreaza faptul
de a lucra cel ce suportind lucrarea lucreaza 252.
'18. Tilcuire duhovni.ceasca a cuvin:telor: dacii e netru-
pesc, nic1 aceasta nu lnfati$eaza fiinta, precum nici nici
nelnceputuJ, nic1 neschimbabilitatea $1 nestricaciunea $1 clte se zic
despre Dumnezeu, sau cii slnt jurul lui Dumnezeu
Cuvlntare, cap. 9).
,lnvatMoru1 le spune acestea mai
ales catre cei oe cu vicIenie faceau pe Fiul neasemenea cu Tati.il, prin
a,ceea ca socoteau ca fiinta TataIui este Prin aceasta ii
vata peaceia sa cunoasca din ceIe asemanatoare oeea ce trebuie ca, mi-
nati de adevar spre dreapta credinta, sa marturiseascaconv1in$i impreu-
cu ca TataIui arata numai ca Tatal nu are na$tere.
vrea ca ei sa-$i dea seama ca, sustiruind cu oputere ca nena$tereae
existenta nu ar avea nici un rost. Daca fiintele sint aduse existenta penrtru sta-
bilitate imediata, pentru cema,j sint aduse existenta? Mi\'carea e proprie celor ce
sint spre cev,a. Daca exis:tenta fara mi\,care, ele nu .mai sint spre
ceva. Ele sint desavir\'ite ele insele, sau e nimic mai presus de ele,
care gaseasca desavir\,irea. Sau ele sint starea lor preexis,loenta
timp pornite spre devenire.
251. Adversarii spuneau: daca este rezult,altul cum se poate
admite la Dumnezeu stabilitate neprecedata de Sfintul Maxim afirma cu
aceasta ocazie un alt aspect al apofa,tismului lui Dumnezeu sau faptul ca Dumnezeu
este deasupra atit a cit Dumnezeu le include pe 'amindoua, dar
nu realizind sinteza a 10r, ci intr-un mod neinteles de Deci sta-
bili<tatea noastra nu fi cum concepem opusa mi\,carii, ci
stabilitate mai presus de stabilitatea noastra, oare include mai presils de
noaSltra.
252. Sfintul Maxim precizeaza la ca lucrarea celor create are
ca premisa tinerea 10r de Dumnezeu. Sau 10r are un
rezultat care e timp al Dumnezeu, Facatorul 10r. este un aIt ar-
gument ca naturala rezultatele ei sint bune .. Daca cele create IIucreaza,
Dumnezeu lucreaza ele ca sa lucreze. Deci lucrarea nu e produsul paootuJui, cum
spune Origen.
AMBIGUA
201

lui Dumnezeu, sint siliti, daca ramin oonsecventi cu el sa spuna
CU ca netrupescul neinceputu1 nemurirea neschim-
babili'tatea nestricaciunea cHe se spun negatiune privativa ca
sint Dumnezeu, pentru faptlli1 ca ,1,e depa$e$te, sint fiint'a Lui. felu1 aces-
ta ar fi dovediti ca sustin multe fiinte a1e 1ui Dumnezeu$i nu una, sau
mai bine-zis, vorbind mai propr.iu maiadevarat, ca de politeis-
mu.l paginesc. daca se sa recunoascaaceasta din teama de
abatere de 1a dreapta credinta, raminein caz stapiniti de ne-
rozie, chiar fara sa vrea.
Caci cel1e priv,altive sau negative, care se observa jurul a ceva, nu
sint chia.r acel ceva juru1 caruia sint. Caci inace,Slt caz ar fi dince1e
ce arata ce este ace1 ceva, oa une1e ce sint chi,ar ace1,a; deci n-ar arata
ce nu este ,a,cela. astf:el, e1e 's-ar ca sint ju-
ruI carei.a se spun ca sint, ceea ce e absurd 'cu neputinta. Caci defini-
tia ,a ceva nu se formeaza din ceea ce nu ceva, cl din ceea
ce este, largind notiunea ingusta a acelui ceva, redata numirea 1ui.
Deciabsolut nimic din ce1e ce se spun despre Dumnezen sau ca sint
jurul 1ui Dumnezeu nu poate fi fiint,a Dumnezeu, pentru ca nu
ne nici ,afirmare caresa se potriveasca singura 1ui Dumnezeu singur,
sa-L arate pe Acela insu$i ,in ceea ce es,t.e, fiind afara de
relatie ne.supus nici unei lucrari legaturacuceva 253.
'19. Tilcuire duhovniceasca a cuvinte1or: Nu ajunge s6. nu-
mim trupu1 sau s6. spunem c6. S-Q n6.sout, ca s6. lnf6.ti$6.m $i s6. in-
dic6.m $i acel ceva juru1 c6.ruia slnt acestea, ci trebuie s6. numim
$1 'sub1ectul acestora, dac6. vrem s6. inf6.ti$6.m deplin lndestulO-
ceea ce glndim. C6.ci e sau om, sau bou, sau ca1 acest ceva ce
e trup e supus stric6.ciun1i (Din aceea$i Cuvlntare, cap. 9).
Sfintul vedea pe eretici avind un singur scop a1 1uptei : sa co-
boare Fiinta cea mai presus de fiinta 1a nive1ul sa
ceroe sa prinda, CUIn metode cercul cu-
253. Eunomie confunda cu fiinta lui Dumnezeu, ca sa poata priva pe
Fiul de f:iinta. Sfinltul Grigorie arata cii fiinta Dumnezeu nu se poate iden-
tifica cu cele ce se neagii Lui. nume care ar exprtma insa:?i fiinta Dumnezeu ar
trebui sa singur tot ce e Dumnezeu singur, deci ceea ce este sine insu:?i
afara de re1atiile cu fapturile :?i nesupus lucrari fata de ele. Numai un nume
care s-ar lui Dumnezeu singur ca ceea ce e'st,e,adica nesuipU's rela-
tiei cu fiipturile, nesupus lucrarii fata de ele. Un astfel de nume 'ar trebui sii nu ex-
prime nici comparatie a lui Dnmnezeu cu lucrurile, nici nici
Toate cele ce le spnnem referitor l,a Dumnezeu slnt gindurHe noastre despre Dum-
nezeUi, deci de a,l nostruamest,ecat ele, sau slnt jurul Dumnezeu,
adica lntre noi, fiind lucrari ale DUll1nezeu fata de sau compara-
tii sau ale Lui cu llImea. Noi nu putem trai farii sii despre
DumnezelI. Dar ceea ce spunem noi despre Dumnezeu sur'prindem pe
111 ccea ce este fiinta Lui.
202
SFINTUL MARTURISITORUL
<:
puterea ce nu poate prinsa Incaputa 'toata crea-
tiunea. De aceea a preferat ,sa foloseasca toata cuvintar,ea cu privire
la Dumnezeu privative negative, nesuferind afir-
mare expresie pozitiva, ca nu cumva repezindu-se aceia la ea,
ca ni$te neru$inati, sa-$i afunde mU$CatuM cu furie dintii
cuvintul adevarului, facind din afirmatiile cuvin'tarii despre
Dumnezeu, ,oferite priJej de a-$i sustme aiurelile du,ce la
capat intentii1e
De a,ceea deolara ,ca Dumnezeu nu e nilCi trup, nici tru,p m'ateria,l,
are nimic ,trupesc, caci nu e ni,ci tot universu,J, nici vreo parte a
universului, mai presus de univers pe nimic ni,ca-
i-eri, un mod din cele, ce se vad, sau inoap, sau se numesc, sau se
cugeta, sau POit fi ,cunos,cute cumva. Prinaceasta le iaacelora putinta
carei notiuni despre Dumnezeu, care ar cuprinde dupa ceea ce este
fiinta Lui. ca sa-i rU$ineze mai mult a!?a sa-i aduca la dreap-
ta credinta$i vrind sa arate, din scruta,rea celor inferioare neasema-
nat de departe de Dumnezeu, ca general nu e ingaduit cuiva ni,ci sa
cugete despre Dumnezeu, nici sa vorbeasca cu indrazneala, le spune
Dar le spune spre intarirea celor scrise contra lor,
Inegatie. Aceasta, pentruca ,seama, aceas'ta,ca chiar
intelegerea exacta a oelor mai de pe urma dintre fapturi intrece puterea
lucrarii noastre rationale, aceia sa-$i poata infrina pornirea necugetata
a fata de cele cu mult mai mari, invatind din ,cele mici ne-
pu.tinta Caci chiar dind cercetam, sa zicem, vreun element, sau
omul, sau calul, sau boul, nu neajunge, s'Pre intelegerea deplina a
sa ca acel element e sau ca omul, san boul, sau calul e nu-
mai nascut sau coruptibil,ci trebuie sa ne reprezentam 'subieotul
adica ceea ce se na$te se corupe ar,e acest,e calitati. Iar subiectul
nu poate nicidecum trup, sau naJ$tere, sau corupere. Fiindca altfel ar
urma cu ca tot ce e corp e element tot ce se na$te sau
se s&#