Sunteți pe pagina 1din 26

FAMILIA AZI PROBLEME PASTORALE SI SOCIALE

In zilele de 25-27 septembrie 2001, a avut loc la Bucuresti, la initiativa Bisericii Ortodoxe Romane si a Bisericii Romano Catolice din Romania, congresul international cu tema foarte sugestiva Familia si viata la inceputul unui nou mileniu crestin 1. Congresul, care a fost o intalnire foarte reusita, a adunat in jurul sau personalitati dintre cele mai de valoare din lumea ierarhilor, teologilor, preotilor si specialistilor, apartinatori celor doua Biserici crestine, Ortodoxa si Romano-Catolica, din tara si din strainatate, ministri din guvernul tarii, senatori si reprezentanti ai organismelor europene. Participarea unor asemenea personalitati a fost determinata si de importanta temei, caci, intr-adevar, familia, de care depinde implicit si viata, doua realitati care se interconditioneaza, ocupa un loc tot mai important in preocuparile tuturor factorilor responsabili de viitorul omenirii. Asa cum subilinia Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, in mesajul adresat la deschiderea lucrarilor, "Familia a ocupat neincetat un loc central in invatatura noastra crestina despre viata, fiind inteleasa drept cea mai insemnata alcatuire sociala de care depind dezvoltarea, stabilitatea si, mai ales, existenta intregii omeniri " 2. Dar, daca familia a avut intotdeauna acest rol fundamental in viata omenirii si in societate in general, drept celula de baza a acesteia si mediu in care s-au format adevaratele caractere si personalitati, care au marcat dezvoltarea stiintei, artei, culturii si civilizatiei, astazi ea este confruntata cu noi realitati si situatii, care, pe de o parte, duc la subrezirea sau destramarea ei, iar pe de alta parte, ridica semne de intrebare si ingrijorare pentru factorii responsabili de bunul mers al familiei, incercand sa gaseasca si solutii pentru pastrarea ei in fagasul traditiilor sanatoase, pentru a fi salvata de la amenintarea cu disparitia si pentru a-si indeplini in continuare rolul major pe care l-a avut in viata societatii si a omenirii. Asa se explica de ce astazi lumea este preocupata de soarta familiei, de amenintarile care o pandesc din toate partile si de solutiile salvatoare pentru a pastra acest sanctuar al vietii si sfinteniei cu scopul pentru care a fost creata de Insusi Dumnezeu. Este firesc, deci, ca si Biserica sa fie preocupata de familie, ca izvor al vietii si cadru de educatie si de formare a viitorilor membri ai Bisericii si ai societatii. De aceea, in cele ce urmeaza ne vom referi la problmele care se pun astazi in legatura cu familia, pericole care o ameninta in societatea si in lumea contemporana, in plin proces de secularizare si de indepartare de Dumnezeu si de valorile crestine, si de datoriile pastorale ale preotimii legate de familie. 1. Invatatura crestina despre familie Potrivit invataturii de credinta ortodoxa, familia este asezamantul divin, creat de Insusi Dumnezeu in rai, pentru perpetuarea neamului omenesc, pentru ajutorul reciproc si pentru cultivarea si dezvoltarea darurilor cu care fiecare sot este inzestrat, in atmosfera de comuniune si de dragoste, luminati si calauziti de harul Duhului Sfant, care binecuvanteaza si sfinteste legatura dintre barbat si femeie. Familia se bazeaza pe dorinta lui Dumnezeu de a-l crea pe om barbat si femeie, deci pereche, pentru a se completa sau intregi reciproc. Conform referatului biblic din cartea Facerii, dupa ce Dumnezeu l-a creat pe Adam, si-a dat seama ca "nu este bine sa fie omul singur pe pamant" (Facere 2, 18) si a creat-o pe Eva, pe care vazandu-o Adam a zis: "Iata acesta-i os din oasele mele si carne din carnea mea; ea se va numi femeie, caci din

barbatul ei este luata. De aceea, va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va uni cu femeia sa si vor fi amandoi un trup" (Facere 2, 23-24). Cuvintele acestea ne arata indisolubilitatea familiei, caci trupul devenit unic, nu poate fi impartit, decat prin taiere, iar aceasta unitate o creeaza puterea harului Duhului Sfant care se da prin Sfanta Taina a Cununiei. De aceea, Mantuitorul, referindu-se atat la momentul creatiei, cat si la puterea Duhului Sfant, a spus: "Ceea ce Dumnezeu a unit, omul sa nu desparta" (Matei 19, 4-6), iar Sfantul Apostol Pavel ridica legatura dintre barbat si femeie la inaltimea legaturii dintre Hristos si Biserica, socotind-o pe drept "taina mare" (Efeseni 5, 23-32). Cea de-a doua intentie cu care Dumnezeu a creat familia este cea a procrearii sau inmultirii neamului omenesc, asa cum arata cuvantul Scripturii: "Si a facut Dumnezeu pe om barbat si femeie. Si Dumnezeu i-a binecuvantat, zicand: "Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l supuneti" (Facere 1, 28). In porunca lui Dumnezeu este cuprins tot rostul sau scopul familiei, adica nasterea de prunci. De aceea, familia a fost socotita mereu sanctuar si leagan al vietii 3. Cu aceste doua scopuri, pentru care a fost creata, familia si-a avut rolul ei bine definit in societate, stand la baza acesteia si oferind, de-a lungul istoriei, roadele sale binefacatoare prin cresterea si educarea mai ales a membrilor societatii. De aceea, a existat pretutindeni si intotdeauna, un cult al familiei, ca loc de sfintenie a legaturii dintre cei doi soti, izvor de viata pentru pruncii care se nasc, din dragostrea impartasita reciproc de cei doi soti, si mai ales scoala si pepiniera de educatie si virtuti. Atata timp cat familia s-a bazat pe aceste principii sanatoase, adica dragoste reciproca, sfintenia vetii sotilor, credinciosia, indisolubilitatea, ajutorul dezinteresat si resonsabilitatea fata de societate, prin educarea corecta a copiilor, ea a jucat un rol fundamental in societate si in viata omenirii. Cand aceste principii au inceput sa nu mai fie respectate, schimbadu-se, in decursul istoriei, conceptia despre familie, ea a incetat sa mai fie izvor de viata, sanctuar de sfintenie si mediu de educatie pentru viitoarele vlastare ale societatii, iar rolul ei s-a diminuat tot mai mult. Acest lucru a adus dupa sine si decaderea morala a membrilor insisi ai familiei, dar si pe cea a societatii. Nu vom face aici o istorie exemplificata a acestui fenomen, pentru ca roadele sau consecintele s-au cules de-a lungul timpului, ci ne vom referi la situatia de azi a familiei, in societatea romaneasca si in lume, de unde vom vedea ca ea s-a instrainat mult de scopul pentru care a fost intemeiata, fiind amenintata de pericolele tot mai mari care aduc dupa sine slabirea si dezintegrarea ei in societatea contemporana. 2. Cauzele si pericolele care duc la slabirea si dezintegrarea familiei Daca urmarim istoria vietii de famile, de-a lungul timpului, ne putem da seama ca au existat intotdeauna pericole care sa ameninte aceasta celula de baza a societaii, dar acestea erau putine si nu se manifestau la scara mare in relatiile dintre soti sau in raporturile sociale. Cazurile in care familiile se destramau erau tot mai rare. Principala cauza de divort, ingaduita si de Biserica, era infidelitatea conjugala sau adulterul, care aducea dupa sine moartea morala a familiei. Adulterul a fost condamnat chiar de Mantuitorul Insusi si a constiutit un motiv canonic de divort: "Oricine va lasa pe femeia sa, in afara de pricina de desfanare, o face sa savarseasca adulter, si cine va lua pe cea lasata savarseste adulter" (Matei 5, 32) 4. Cu vremea insa, cauzele care au dus la slabirea si destramarea vietii de familie s-au inmultiti si au devenit o realitate in viata multor persoane. Acestea au impiedicat pe de o parte inchegarea unor familii adevarate, pe de alta parte au sabit viata de familie sau pur si simplu au distrus-o, incat astazi aceste cauze si pericole pentru familie si pentru viabilitatea ei sunt tot mai numeroase, fiind intalnite la un numar tot mai mare de persoane. Daca la inceput divortul era ingaduit doar pentru adulter sau alte motive asimilate cu moartea, atat morala: alienatia

incurabila, crima, avortul, atentatul la viata sotului, osanda grava din partea duhovnicului, care se dadea pentru pacate foarte grele, adica adulterul, boala venerica, silirea la acte imorale, refuzul vietuirii conjugale si parasirea domiciliului,religioasa: apostazia, erezia, tinerea la botez a propriului copil, fizica partiala: impotenta, boala incurabila si contagioasa, sau civila: declararea unui sot disparut, anularea casatoriei prin hotarare judecatoreasca, calugarirea sau alegerea de episcop, motive ingaduite si de Biserica 5, cu vremea acestea s-au inmultit si diversificat, contribuind tot mai mult la slabirea si distrugerea familiei. Vom aminti cateva dintre acestea, subliniind de la inceput ca marea majoritatea a lor au la baza lipsa credintei in Dumnezeu si ignoranta sau nerespectarea legilor morale. Ele sunt proprii unei lumi lipsite de instructia si educatia religioasa unei societati in plin proces de secularizare 6. Cel dintai motiv este individualismul, egoismul sau iubirea de sine exagerata care ne face sa uitam de semenul nostru si sa punem in centru preocuparilor grija si interesul pentru propria persoana. Aceasta stare potrivnica poruncii de baza a Evanghelieie, care este iubirea aproapelui, determina pe membrii familiei sa uite de obligatiile fata de cei apropiati, soti si copii, si sa caute in viata de familie numai placerea erotica. De aici atitudinea de neacceptat a sotilor de dezinteres fata de scopul principal al casatoriei si al familiei care este nasterea de prunci, cresterea si educarea lor si formarea pentru viata. Aceasta atitudine este determinata in viata multora de modul in care au inteles viata sau relatia dintre barbat si femeie inainte de casatorie. In aceasta privinta, un pericol foarte mare este inceperea vietii sexuale de timpuriu, imediat ce tinerii intra in pubertate, incurajarea si indemnul, de multe ori din partea medicilor sau a altor factori raspunzatori de educatie, de a urma aceasta cale, pe care o socotesc normala si fireasca si care aduce dupa sine imbatranirea precoce, blazarea si epuizarea timpurie a puterilor fizice si sufletesti, dezinteresul pentru viata si fuga de obligatiile familiale. Nu a trecut de mult vremea cand fete din liceu gravide erau incurajate in modul lor gresit de vietuire, sau cand tinere studente sau eleve declarau ca este o rusine ca o fata sa se casatoreasca fecioara. La aceasta s-a adaugat tragedia legalizarii avortului, care determina pe atatia tineri sa vada in relatia dintre barbat si femeie numai placerea erotica si deloc obligatiile care decurg dintr-o legatura de familie, de la care nu mai asteapta nimic frumos, iar cand aceasta are loc, usurinta cu care abandoneaza copii sau ii ucid, mai ales cand cuplurile nu sunt cununate civil si cu atat mai mult religios, lipsa de interes fata de educatia copiilor, atitudinea de violenta a parintilor fata de copii si invers, aspect care capata proportii ingrijoratoare in societatea romaneasca, scaderea numarului copiilor sau a natalitatii in general, prin folosirea contraceptivelor si in chip special prin numarul imens de mare al intreruperilor de sarcini care a devenit un adevarat macel al pruncilor nevinovati si o plaga a vremii noastre, ca lepra in antichitate si ciuma in evul mediu 7. Ce pata pentru tara noastra ca ocupa locul de frunte in lume in privinta numarului crimelor savarsite prin avort! A doua cauza a destramarii familiei si a slabirii coeziunii ei interioare o constituie modelele noi de familie, care nu sunt altceva decat forme denaturate ale modului de convieturie fireasca dintre barbat si femeie. Aceste asa zise familii incearca sa ofere un model alternativ fata de ceea ce inseamna familia serioasa si adevarata, dar nu sunt decat schimonosiri ale acesteia. Ele nu al la baza legatura fireasca dintre barbat si femeie si mai ales scopul pentru care a fost creata familia. Prima forma denaturata a familiei este traiul in concubinaj, convietuirea fara casatoria religioasa, care inseamna trairea in faradelege. Ea nu urmareste decat placerea trupeasca si lipsa de responsabilitate care decurge din casatoria legala. Ea are la baza instinctul erotic, este o casatorie de proba care se poate destrama oricand fara nici un fel de obligatii reciproce, care nu urmareste aducerea pe lume a copiilor, ci doar satisfacerea placerii trupesti si care reprezinta un pericol pentru adevarata viata de familie. Ea este tot mai curenta in mediul urban. Consensul doar intre cei doi angajati intr-o asemenea relatie, fara nici un aspect legal sau religios este o acceptare a vietii pacatoase de catre

amandoi partenerii. Din aceastea decurg familiile monoparentale, in care unul din parteneri, in urma nasterii unui copil, accepta sa-l creasca, fara nici un fel de obligatie fata de celalalt partener, de care se desparte cu usurinta, lipsind pe copilul nascut din vieturiea pacatoasa, de dragostea ambilor parinti, sau familii provenite din divort, in care copilul ramane numai cu un parinte. In aceasta privinta, trebuie sa remarcam ca, daca odinioara divortul era acceptat mai greu, acum el se pronuta cu prea multa usurinta si totala iresponsabilitate, nemaiincercandu-se impacarea sotilor. Divortul a devenit un lucru mai mult decat firesc in viata societatii, ceea ce denota o conceptie total gresita despre casatorie si familie, care pot fi desfacute oricand si din orice capriciu. La acestea adaugam formele total denaturate de relatie nefireasca dintre persoane de acelasi sex, barbat cu barbat si femeie cu femeie, prin practicarea pacatelor impotriva firii, a homosexualitatii, lesbianismului, care ataca direct scopul principal al casatoriei si familiei, care este nasterea de prunci. Acestea nu sunt decat forme bolnavicioase ale instinctului de procreare, pe care Biserica nu le accepta niciodata. Ceea ce este si mai grav, il constituie faptul ca in aceste forme de vietuire, copiii care se nasc in familiile adevarate si normale, fiind infiati de asemenea cupluri cu viata nefireasca, devin obiectul placerii lor si al deformarii instinctului procrearii, asa cum si colectivismul sexual transforma omul in sclavul placerilor dereglate de pacat, ca si intreaga gama a perversiunilor sexuale care coboara pe om sub demnitatea sa. Tot aici am putea sa mai adaugam implantarea ovului uman prin fecundari artificiale care reprezinta tot o forma denaturata a vietii de familie si un pericol la adresa fiintei umane si a vietii in general. Un pericol real il prezinta si globalizarea, care atenteaza tot mai mult la identitatea familiei si popoarelor, care apreciaza raportul dintre indivizi si popoare doar prin prisma economica si financiara. Demonul patimii trupesti si al iubirii de avutie pune in felul acesta tot mai mult stapanire pe oameni, indepartandu-i de la idealul sublim al vietuirii si al intregirii reciproce in cadrul familiei. Nu mai putin important este in procesul de slabire si de destramare a vietii de familie si curentul sau miscarea feminista care urmareste tot mai mult emanicparea femeii, nu atat de sub stapanirea barbatului, cat mai ales sub obligatiile pe care in mod firesc le are in cadrul vietii de familie: nasterea de prunci, grija si dragostea fata de ei si de sot. Feminismul nu este altceva decat denaturarea menirii cu care femeia a fost creata de Dumnezeu, aceea de a fi sotie si mama. Toate aceste forme denaturate ale vietii de familie si devieri de la o adevarata vietuire a celor doi parteneri, pe care Dumnezeu i-a creat unul pentru altul, constiutie grave pericole care sapa la temelia vietii sanatoase de familie, distugandu-o si diminuandu-i importanta. Ele constituie adevarate pericole sociale care nu duc decat la destramarea modului firesc de vieturie a oamenilor. In sfarsit, merita sa amintim aici si a treia categorie de motive care contribuie la destramarea familiei si la slabirea ei. Intre acestea, asa-zisul conflict intre generatii, care are la baza falsa idee despre raporturile corecte dintre membrii familiei si mai ales proasta sau gresita educatie care se face tinerilor, dar si libertatea exagerata care li se acorda si care se transforma in libertinaj. Tinerii care nu mai asculta de parinti si incearca sa iasa de sub autoritatea acestora, nu sunt decat victimele unei false conceptii de viata, deoarece nici diferenta de varsta, nici tehnicizarea sau mijloacele moderne ale civilizatiei nu ne indreptatesc sa dispretuim experienta de viata a parintilor si mai ales dorinta sincera de a asigura viitorul fericit al copiilor lor. Nu exista parinti care sa nu doreasca binele propriului sau copil. Cu toate acestea, exista atatia tineri care, asemenea fiului risipitor din Evanghelie, se indeparteaza de casa parinteasca, de parinti si de modul lor de viata si, de cele mai multe ori, cad prada unei vietuiri nedemne si pacatoase, care nu inseamna deloc modernitate sau generatie noua, ci cultivarea unui mod nesanatos de viata, care nu le ajuta cu nimic la formarea personalitatii lor.

Un pericol extem de mare pentru viata de familie il constituie influenta masa- mediei asupra acesteia. Prin mijloacele de informare, dar mai ales prin televiziune si publicatii, reviste si ziare, se atenteaza la viata de familie prin publicitatea care se face pronografiei, violentei, pacatelor impotriva firii, sexualitatii in general, ceea ce determina mai ales tinerii sa nu se mai gandeasca la adevarata si frumoasa viata de familie, pe care sa o doreasca, ci mai ales la satisfacerea exagerata si nefireasca a instinctului sexual. Televizorul a ajuns sa fie numit "o cetate a Somodei" pentru impactul negativ pe care il are asupra tinerilor in general8. Nu exista nici o emisiune in care sa se vorbeasca despre familie, principiile sanatoase pentru intemeieirea ei, obligatiile sotilor intre ei si fata de copii, dragostea care trebuie sa uneasca pe cei doi soti, sinceritatea, credinciosia, sfintenia vietii familiale, nasterea de prunci, cresterea si educatia lor, pe cand filmele si reclamele pornografice abunda pe fiecare post. Nu mai putin daunatoare pentru viata de familie sunt si casatoriile mixte 9, adica cele care se incheie intre crestinii orotodocsi cu parteneri apartinand altor confesiuni, catolica, protestanta sau cultelor neprotestante sau chiar necrestini: mahomedani, evrei, budisti, hinduisti, brahmani si altii. In conditiile in care se desfasoara viata in tara noastra, cand capata tot mai multa realitate economia de piata si patrunderea elementului strain, mai ales in domeniul vietii comerciale, se constata si o crestere a numarului casatoriilor mixte, incheiate intre romani, mai ales femei, si straini de toate nationalitatile si de toate religiile sau confesiunile ori cultele crestine. Neavand aceeasi credinta, aceeasi limba si aceleasi obiceiuri si traditii culturale si de familie, in mod firesc, aceste cupluri isi impropriaza un mod deosebit de viata, care difera de cel obisnuit sau traditional, cu efecte negative asupra celor doi parteneri. Cei mai multi din partenerii acestor casatorii traiesc necununati, iar copiii raman de foarte multe ori nebotezati. Oricum, latura religioasa este cea afectata poate cel mai mult. La aceasta trebuie sa adaugam ca legalizarea si incurajarea prostituiei prezinta unul dintre cele mai grave atentate la viata de familie 10. 3. Indatoririle pastorale ale preotimii fata de familie Cunoscand toate aceste cauze si pericole care pandesc viata de familie si ameninta trainicia si integritatea ei, este firesc sa ne intrebam ce trebuie sa faca slujitorii Bisericii fata de aceste stari de lucruri negative existente. Asa cum remarcam mai inainte, toate aceste situatii provin din lipsa instructiei si educatiei religioase. Ateismul materialist pe de o parte, iar pe de alta secularizarea, care se intinde tot mai mult, au adus in sufletele oamenilor acest gol spiritual, care ii determina sa devina robi placerilor erotice si sa nu urmareasca in viata decat progresul sau propasirea materiala, uitand de Dumnezeu si de semeni. De aceea, sarcina principala a slujitorilor Bisericii este intensificarea catehizarii, pentru a "crestina" din nou pe oameni, scotand in evidenta valorile moarale si spirituale ale crestinismului si rolul lor in dezvoltarea si afirmarea insului si a societatii. Privitor la familie si viata, trebuie sa se cultive o conceptie sanatoasa despre ceea ce inseamna ele pentru binele fiecaruia si al societatii. Trebuie accentuata si cultivata invatatura ca familia isi are fundamentul ei natural si suparanatural in Taina Sfintei Treimi. Dupa cum persoanele Sfintei Treimi nu pot fi concepute fara iubire, la fel relatia dintre barbat si femeie nu poate imagina fara acest liant atat de necesar convietuirii dintre cei doi parteneri. Familia nu se poate concepe, intemeia, dura si afirma sau implini decat daca are la temelie iubirea intre soti si intre acestia si copii. Familia crestina adevarata are la baza dragostea jertfelnica si frica de Dumnezeu. "Supuneti-va unul altuia intru firca lui Hristos" si " asa sa-si iubeasca barbatul femeia sa ca pe sine insusi, iar femeia sa-l respecte pe barbat" ne indeamna Sfantul Apostol Pavel (Efeseni 5, 21 si 23). Adevarata familie crestina este aceea in care sotii se iubesc cu adevarat, isi indeplinesc indatoririle fata de societate, prin munca si comportare exemplara, se preocupa de nasterea, cresterea si educarea copiilor, iar acestia, la randul lor, sunt supusi si

ascultatori de parinti. Altfel, ea nu mai este familie, ci o parodie, un contract, o conventie, un mod de viata artificial, consensual si fara roade. Locul in care ia nastere familia crestina nu poate fi altul decat Biserica, prin lucrarea binefacatoare a Duhului Sfant. Prin Taina Sfintei Cununii, cei doi soti devin un singur trup, o unitate de gandire si simtire, se transforma spiritual, asemenea apei in vin la nunta din Cana Galieleii, inlaturand din viata lor egoismul si individualismul si traind in comuniune sfanta, in dragoste jertfelnica si daruire reciproca. De aceea, orice forma de convietuire dintre doi parteneri, in afara de cea binecuvantata de Biserica nu se poate ingadui sau accepta, fiind o sfidare a credintei si a moralei crestine. In aceasta privinta preotii trebuie sa fie neinduratori cu formele parazitare ale vietii de familie: concubinajul, desfraul, adulterul, incestul, homosexualitatea, lesbianismul, pervesiunile sexuale, prostitutia, infierandu-le in predica, iar in sacunul de spovendanie fiind mult mai exigenti cu cei care practica asemenea pacate. Totdeauna sa se scoata in evidenta frumusetea, necesitatea si folosul vietii normale de familie. Pentru cultivarea unei conceptii sanatoase despre familie si rostul ei, ca si despre obligatiile care revin celor doi viitori soti, se impune o catehizare sistematica a tinerilor care se casatoresc, ca si obligativitatea ca acestia sa se spovedeasca si sa se impartaseasca inainte de Taina Cununiei. Un cuvant de invatatura se impune totdeauna la savarsirea Tainei Cununiei, in care sa se explice simbolismul lucrarilor sfinte din slujba acesteia, ca si constientizarea tinerilor pentru raspunderile care le revin in calitate de soti si mai tarziu de parinti. Slujba Cununiei sa nu fie doar o ceremonie la care sa se observe daca mirii se calca pe picioare sau nu, daca miresele trebuie sa se intalneasca sau nu, daca preotul "pacaleste" pe miri cu piscotul si altele, care denatureaza si minimalizeaza insemnatatea Tainei, ci o lucrare solemna si plina de demnitate, in care sa se simta prezenta Duhului Sfant. Se va scoate mereu in evidenta ca scopul casatoriei este nasterea de prunci, avertizand pe tinerii miri cat de pagubitoare sunt toate practicile impotriva venirii pe lume a copiilor. Familia nu este doar o modalitate de satisfacerea a placerilor erotice, ci leaganul si sanctuarul vietii, in care trebuie sa se conceapa si sa se nasca viata. Se va insista mereu asupra faptului ca Biserica este impotriva planning-ului familial si al metodelor si mijloacelor contraceptive, care sunt dusmanii vietii. Cu atat mai grava este savarsirea intreruperilor de sarcini, a avorturilor, care sunt crime ce nu pot fi rascumparate niciodata, insemnand si lipsirea pruncilor avortati de posibilitatea botezarii si a intrarii in Imparatia lui Dumnezeu 11. Preotul trebuie sa constientizeze pe tineri ca toate pacatele care ameninta viata de familie trebuie evitate, deoarece ele sapa la temelia unitatii create de Dumnezeu prin Taina Cununiei, iar legatura dintre cei doi este conceputa ca indestructibila si pentru toata viata. De asemenea, este bine si folositor ca slujba logodnei sa nu se administreze separat si cu mult timp inaintea Cununiei, deoarece multi tineri inteleg ca prin aceasta ei pot incepe viata intima, o buna parte dintre ei nemaivenind sa primeasca si sa binecuvanteze viata de familie prin Taina Nuntii sau multi se despart dupa o vreme de impreuna vietuire de dupa logodna. Or, este bine stiut ca logodna este numai o promisiune sau o fagaduinta pe care si-o fac tinerii de a intemeia o familie. Este un fel de arvuna sau amanet pentru marea lucrare pe care urmeaza sa o opereze Taina Cununiei asupra celor doi parteneri de casatorie. Ea nu da dreptul la consumarea casatoriei sau a actului intim, care, in aceasta situatie, inseamna tot desfranare. Logodna nu este decat o ierurgie sau binecuvantare in vederea incheierii casatoriei. Tot in legatura cu aceasta, preotii trebuie sa educe si sa sfatuiasca pe tineri sa nu traiasca in concubinaj inainte de casatorie, iar daca fac aceasta sa se spovedeasca

neaparat inainte de savarsirea Tainei Cununiei. Obiceiul de a cere sa li se citeasca celor doi tineri care au trait in concubinaj o "dezlegare" inainte de oficierea Cununiei, nu trebuie incurajat, deoarece el nu are nici un temei. Nu exista o rugaciune sau molitva de dezlegare a tinerilor sau partenerilor care au trait in concubinaj pentru a putea primi Taina Nuntii, ci singura dezlegare se da numai prin Taina Spovedaniei. In prinvinta casatoriilor mixte, este bine ca preotii sa insiste ca acestea sa nu aiba loc, iar atunci cand ele sunt inevitabile, mai ales ca sunt incurajate de legislatia civila, cununia religioasa sa nu se faca decat dupa convertirea partii necrestine sau neortodoxe sau, in cazuri de exceptie, cand partenerul neortodox nu doreste sa paraseasca confesiunea sa, sa aiba dispensa chiriarhului 12. Mai departe insa, preotul este obligat sa asigure asistenta religioasa partii ortodoxe, veghind ca aceasta sa pastreze randuielile bisericesti, practicile de cult si traditiile proprii Ortodoxiei. Preotul trebuie sa cultive grija pentru respectarea credintei celuilalt sot, toleranta si dragostea, ca baza a familiei. De asemenea, sa ia seama ca libertatea fiecarui sot de a merge la biserica sau locasul de cult al confesiunii respective, de a-si respecta sarbatorile si de a-si indeplini indatoririle fata de suflet sa fie neingradita. In toate aceste situatii, va cultiva toleranta si iubirea crestina 13. Pentru intarirea actiunilor de redresare a vietii familiale adevarate, slujitorii Bisericii trebuie sa coopereze cu toti factorii responsabili de dezvoltarea si intarirea familiei. Unul din fenomenele pe care trebuie sa-l urmareasca slujitorii bisericesti in parohiile lor este cel al "copiilor strazii", pentru care trebuie sa depuna eforturi sa stopeze acest mod parazitar de a intelege viata, incercand sa-i atraga pe acesti copii certati cu buna conduita si sa-i calauzeasca pe un drum normal la vietuire, fie oferindu-le ajutoare, fie creandu-le posibilitati pentru studiu, scolarizare de calitate, ajutor medical. Acelasi lucru il poate realiza preotul in parohie pentru persoane in varsta, batrani, bolnavi si neajutorati, cu ajutorul comitetului parohial 14. Iata doar cate activitati si initiative pe care le pot desfasura slujitorii Bisericii pentru a intari, a dezvolta si a sprijini modul de viata normal si firesc din familie, si pentru a face din ea mediu de cultivare a virtutilor crestine si de promovare a vietii sociale: Societatea contemoporana are nevoie de o renastere spirituala si morala a familiei si aceasta nu poate porni decat de la Biserica, ea fundamentandu-si invataturile si modul de viata pe poruncile evanghelice. De familie depinde viitorul unei natiuni, iar de felul in care ne traim viata aici, pe pamant, depinde si mantuirea noastra. Iata de ce trebuie ca una din laturile esentiale ale activitatii preotului in parohie trebuie sa fie grija pentru starea familiei si straduinta pentru redresarea ei materiala, morala si spirituala.

FAMILIA CRETINA INTRE TRADIIE I MODERNITATE CONSIDERAII TEOLOGICOSOCIOLOGICE Asa cum se cunoate, de-a lungul timpului, dar rr.ai ales n ultimele decenii, teologia cstoriei a fost aprofundat ntr-un mod foarte serios. S-a scris relativ mult sub acest aspect, mai ales n Apus, ceea ce este un lucru mbucurtor. Din pcate insa, o anume teologie a familiei n-a cunoscut o aceeai aprofundare din partea teologilor, i acest lucru este cumva explicabil, dac avem in vedere faptul c n sens strict teologic doar cstoria, nu i familia, este c tain. In contextul actual. ntr-o societate industrializata, cnd anumii factori noi au aprut n viaa familiei, cnd nu arareori tradiii:, obiceiurile, sunt asaltate de o lume mai mult sau mai puin modern, uneori aproape agresiv, este fireasc abordarea unei teologii a familiei sub toate aspectele.

Familia cretin de astzi se confrunt, aadar, cu noi probleme, motiv pentru care socotim necesar o analiza a rostului si semnificaiilor ei intr-o iume ce se zbate mai mult ca oricnd intre cei doi poli majori, respectiv ntre tradiie i modernitate. Fr ndoial, consideraiile noastre ar rmne incomplete i sterile pe aceast tem. dac s-ar reduce stricto setisu la cadrul teologic de evaluare, fr a ine seama de mutaiile de ordin sociologic survenite la nivelul familiei de astzi.
1. FAMILIA CRETINA MEDIU AL COMUNIUNII DE VIAA A PKINTILOR l COPIILOR

Convieuirea prinilor, pe de o parte, i a acestora cu copiii, pe de alt parte, este att de strns legat de fiina insi a familie: cteiine, nct orice ncercri de a nesocoti familia sau de a < nlocui printr-o alt form de instituie sunt sortite eecului. Acest lucru apare cel mai pregnant in utopiile sociale aa-zis comuniste", care, prin combinaia lor ciudat de raiune i fantastic, real i ireal, de eshatologie secularizat i realitate colecii- v:st, reprezint o contradicie i o anomalia in sine, cu mult mai nociv dect s-ar prea la prima vedere. nceputurile sau, mai bine zis, surcele de inspiraie pentru asemenea utopii, sunt cu mult mai vik'hi, cunoscnd n continuare o evoluie n timp. n cartea a V-a a lucrrii sale JPoliteia", Platcn schia acea form de stat ideal", in care pentru militari, de pild, orice al meu" si .%al tu* trebuie dezavuat, pentru c nimeni nu posed ceva al su in afar de propriul trup". Gardienii nu trebuie s posede 11 ici case, nici pmnt sau alte bunuri; inclusiv femeile i copiii sunt bunuri comune, aa nct nici un printe nu-i cunoate copilul su, dup cum nici un copil nu-i cunoate propriul printe", ndal <up natere, copiii sunt dui la nre, unde mamele au voie s intre doar pentru un scurt timp spre a se liniti, dar unde ngrijitoarele trebuie s fac toi posibilul ca nici o mam s nu-i recunoasc propriul copii" 1. Sub aceast influen a iui Platon, pe ia nceputul secolului a] XVII-lea, nsui Thomas Campanella schia in lucrarea sa C'wi- tas Soh$u o nou:: ordine social, care excludea familia. In viziunea sa brbaii i femeile trebuiesc ncazarmai i s doarm n hale separate. Pe temeiul unor considerente medicale i astrologi ce, perechile sunt dirijate autoritativ spre procrccre. Copiii cresc n cresc de stat, aa nct prinii i copiii s nu se cunoasc2. Mult mai trziu, prin 1949, G. Orwell ilustra ntr-un mod foarte drastic i ironic fantoma viitoarei societi totalitare, de tip colectivei, care direct sau indirect submina rostul i valoarea familiei cretine: ... Noi im distrus legturile dintre copil i prini, dintre om i om si dintre so i soie. Nimeni nu mai ndrznete s se in- cn ail intr-o soie, ntr-un copil sau ntr-un prieten. Dar in viitor nu vor mai exista nici soii i nici prieteni. Copiii vor fi luai ie !a mumele lor imediat dup natere, aa cum sunt luate oule unei ^'ini... Procreerea va deveni o formalitate realizata anual, asemenea procurrii unei cartele pentru alimente..."3. n locul familiei ar fi trebuit s apar colectivul comunelor" Ni grupelor opionale" \ Abia dup aceca omul s-ar putea considera cu adevrat emancipat". Unor asemenea utopii dumnoase fa de fam'lie, nvtura noastr cretin ie-a contrapus i le va cont rpune ntotdeauna modelul de via i familie cretin, confirmat dc ntreaga istorie ere: tin. Din aceast perspectiv, familia este neleas ca o comuniune indispensabil de via, avnd dou sarcini majore de indefinit, i anume ?4rija fa de necesitile trupeti, materiale ale membrilor ei i promovarea valorilor spirituale, morale si religioase. Aceste dou aspecte sunt inseparabile n planul vieii de zi cu zi a familiei, ntruct structura material a unei familii, a unei gos- poJrii se repercusioneaz simultan i pc planul moral i educaional!

1. Politela, 4f7 ti-464 d. 2 Civiias Solis, Deutsche Ubers, von J. E. Wessely. Miinchen. 1900. G. Orwell, 1 9 X 4 . Stutga rt. 1950, p. 310 sq.

a) Kostul familiei n asigurarea nevoilor materiale

Din punct de vedere material, orice familie ar trebui s ofere omului, n primul rnd, acel acas", locuina, cminul su. Mai ale:- astzi, cnd majoritatea oamenilor activeaz profesional n medi: foarte variate, uneori departe sau foarte departe de rostul familiei, ei simt acut nevoia unui acas", a unei locuine care i ateapt si le confer incrcdcrea n ci nii, acel meoiu de comuniune de via si iubire. Tot mai muli sociologi i analiti ai familiei sunt dc prere c structura arhitectural a locuinei, a casei, ar irebui s exprime realmente sensul i rostul acesteia, lucru care, din pcate mai ales in marele orae, nu se prea observ. Pornind de la menirea i semnificaia arhitectural a locuinei, ei opineaza c structurarea sau compartimentarea spaiilor acesteia ar trebui gndit in funcie de implicaiile i consecinele ce se resimt n pianul spiritual i mai ales educaional al familiei. Astfel, aceast compartimentare a camerelor ar trebui fcut n jurul unui spaiu comun central. In acest mod, familia va fi neleas ca un tot unitar, ca un tot comunitar, care n acest spaiu contrai de locuit cunoate locul plin de sens al integrrii, ntlnirii ? comuniunii", fr ca prin aceasta s obstaculeze n vreun fel dezvoltarea individual", a personalitii proprii4. Credem c, sub acost aspect, structura arhitectural a multora dintre casele noastre rneti spune extraordinar de muit, mai aie> dac avem n vedere unitatea familiei rneti n general, comuniunea pe care ea o exprim n cele mai muite cazuri i se resimte cu mult mai pregnant astzi dect n czui familiilor din IR.cdhil UT ban. Comuniunea de via a prinilor cu copiii lor vdete o expresie intrinsec n specrial n aceea ce noi numim masa in comun". Este dc- la sine neles c atunci cnd ntreaga familie servete masa in comun, fiecare primete conform nevoilor sale proprii. Copilul, de pild, care din punct de vedere material nc nu produce" sau ctig" ceva, primete tot ceea ce-i este necesar, fiindc, aa cum spunea Sf. Ambrozie, el este socotit de ctre prinii si un dar a! lui Dumnezeu5. in acest mod, din punct de vedere teologic. n sufletul copilului se nate sentimentul de a fi iubit de Dumnezeu, fr ca ei s aib un merit deosebit in aceast privin. Aceluia care n-a trit niciodat iubirea dezinteresat a tatlui i marnei sale i va fi foarte dificil n cursul vieiicare, \a general dur s cread n iubirea venic a lui Dumnezeu. Peste masa in comun a familiei se preumbl n acelai timp duhul comunitii primite din Ierusalim: ,,.. i nici unul nu zicea c este al su ceva din averea sa, ci toate ie erau de obte... i se imprea fiecruia dup cum avea cineva trebuin". (Faptele Apostolilor i, 32-35). Semnificaia profund i sfnt a mesei n comun n cadrul familiei apare ntr-o nou lumin n ordinea mntuirii. Noi serbm Sfnra Euharistie ca o Cin a Domnului" (I Corinteni 11, 20), care este semnul iubirii reciproce i, n acelai timp, prefigurare i garanie a fericirii cereti, ntruct noi vom sta la mas n mpria lui Dumnezeu" (Luca 13, 2;)). Distribuirea fireasc a mncrurilor la masa n familie se face cu ndejdea ir. Dumnezeu; de aceea nainte de mas se face toic'eauna rugciunea. Sfnta Scriptur numete bunurile materiale un dar al lui Dumnezeu: Cutai mai nti mpria lui Dumnezeu i dreptatea Lui i toate acestea se vor adug i vou" (Matei 6, 113) Atunci cnd acest caracter de dar lipsete, familia ajunge n periccul de a i\ robit egoismului, avariiei, individualismului i lipsei de deschidere i comuniune reciproc.

4 R. Gieselmann, Wcrk, 41(1954), p. 85 sq. 5 Arnb^osius, Luka$'Komvu>nt<ir, I, 29-30, in. Tcrie der KlrcJictivdler Eine Auswahl nach Thei.icn geordnet, Bd. III. Zdsarnmen^esteitt und he- rau:-gegcben von A. lleilmann unYer wissensrhaftlicfcer Mitarbeit von H. Krat. Munchen, 1964, p. 65

ntr-o familie cretin modern, masa n comun nu reprezint doar locul unde se mnnc mpreun, ci i locul de discuii, schimburilor cie idei, un mediu de comunicare i chiar de educaie prin excelen. In vechime se discuta n jurul focului din vatr. n familiile moderne, deci, locul acestuia a fost preluat de masa n familie. Din nefericire ins, n multe familii, tcerea a luat locul comunicrii, apropierii i comuniunii personale, aa cum se manifestau acestea n primii ani de csnicie. Sptmni ntregi se discul a doar despre problemele profesionale, despre costurile i dificultile zilnice legate de gospodrie. In aceste situaii avem de fapt de-a face mai mult cu o stare de incomunicabilitate, de muenie" provocat i4e greutile vieii, i nu cu acea tcere" sfnt, cu acea reculegere pe care o trim, de pild, atunci cnd ne rugm mpreuna. Dimpotriv, n condiiil.unei viei apstoare, constatm o lips de comuniune, care degenereaz uneori n ncordare, fie ea intre tat i mam, ntre prini i copii sau doar ntre copii6.
b) Menirea familiei n cultivarea valorilor spirituale, morale i religioase cretine.

n plan educaional i de formare n general, familia reprezint rea mai important comunitate. ntruct principiul de via al familiei l reprezint iubirea, mai precis comuniunea de via i iubire, din ea izvorte o deosebit for educaional i de formare a personalitii sub toate aspectele, care nu-i are egal in alt parte. Astfel, familia este mediul spiritual n care copilul nscut de mam urmeaz s-i contureze personalitatea sa moral. Fr iubirea matern i patern, in ciuda unei foarte bune ngrijiri trupeti, copilul risc s rmn srac sufletete, aa cum se ntmpl, de pild, n multe orfelinate. De asemenea, educaia presupune comuniune ntre tat i mam. ntr-o societate modern exist ns pericolul ca brbatul s-i piard calitatea i menirea sa de printe" si s devin un strin" in i pentru propria sa familie. Aceasta, ntruct, pe de o parte, i petrece cea mai mare parte a zilei n afara familiei, iar, pe de- alt parte, fiindc in mod aproape automat n asemenea condiii. ignor semnificaia i rostul calitii sale de printe pentru pteprii '-i copii. Tn acest sens pot fi luate i cuvintele Sfntului CCrian al Caita&.'nei, earc spunea : Fii pentru copiii ti mai degrab un iat, aa cum era Tobie. Ofer iubiilor ti (fii, n.n ), nvturi utile i mntuitoare, aa cum oferea el fiului su; in- deamn-i cu insisten pe copiii ti ceea ce i el i! ndemna (pe fiul su).."7 Ar trebui reflectat mai profund asupra faptului c Sfnta Scriptur, n parabola Fiului risipitor (Luca 15, U-32), prin a fi acas" nelege, de fapt, a fi la tatl su" sau a fi mpreun cu printele su, fr ca prin aceasta, desigur, s nege rostul mamei in viaa familiei. Este cu mult mai grav cnd tatl n-are timp4* pentru familia sa, pentru copiii si, dect atunci cnd, de piid, nu are bani" pentru ei: Noi ne facem griji pentru averea copiilor notri, nu pentru ei nii. Tu observi ct de absurd c acest lucru? Formeaz sufletul copilului, celelalte se vor gsi de la sine. Dac sufietul nu e bun, atunci banii n-au nici o valoare pentru copil. Dac sufletul e 111 ordine, atunci nici srcia nu-1 afecteaz Dac vrei s-i lai motenire bogie, atunci deprinde-1 pe copil cu obiceiul bun"8, spunea foarte sugestiv Sfntul loan Gura de Aur. Pe de alt parte, brbatul nu poate pretinde calitatea sa de conductor ca pe un privilegiu, ca n religiile necre;ine din antichitate. El trebuie sa i-o ctige printr-o reprezentare demn de im redere a ordinii spirituale i morale. Fericitul Augustin sublinia ml.r-un mod anticipativ faptul c ei trebuie s aib din acest punct de vedere n snul familiei un fel dc funcie bisericeasc", aproape episcopal": ... Pentru Ilristos i viaa venic (printele familiei, n. n ). s atrag atenia, s nvee s sftuiasc, s mustre pc* toi ai si, s dovedeasc bunvoin, s educe. In acest fel, cl va mplini n casa sa o funcie bisericeasc i ntr-o anumit msur, una episcopal, prin aceea c slujete lui Hristos, pentru a
6 Cf. Johannes ChrysostomUs, HomUlen zum Eph0skrbrtef, 21, Kirchenvter..., Bd. UI. p. G58. 7 Cyprian. t'ber yue Werke und Almosen, 16-21. Jbidevi. p. GOG. Ibidem, p. 6ft6.
1-2.

in- Texte der

fi cu El in venicie" 9. De la capacitatea dc a iubi a brbatului nu trebuie ateptat ca el s-.1 determine pe membrii familiei sale s se simt intr-o stare de dependen de el nsui, ci dimpotriv, s simt c ei contribuie chiar la mplinirea fiinei lui nsui, (.'ci- I completeaz. Contribuia soiei n cadrul familiei, de pild, este de aceeai \a- loare, ns de alt natur, mai interioar i mai continu. De aceea Sfntul loan Gur de Aur inea s remarce: Femeia nu joac un rol mai puin important dect brbatul nici n problemele lumeti si nici in cele .spiritual*. Femeia este capabil s moar de multe ori. dac este nevoie... Fa i poate pstra cinstea, i anume mult mai bine dect brbatul, ntruct pasiunea simurilor n-o mpovreaz aa de tare"1'. Nenelegerile dintre prini resimite incontient de ctre fiecare copil au consecine mult mai grele pentru acesta dect in familiile mai numeroase de odinioar, in care prinii nu reprezentau pentru copil singurele relaii i unicul suport moral. Acest context nu este, clin pcate, suficient evaluat i analizat n pastoraia actual. Practic se are n vedere doar capacitatea educaional rea sau bun a unuia sau altuia dintre cei cloi prini; cei mai frecvent, deficienele comportamentale ale copilului sunt puse pe scama nesincronizrii sau deteriorrii relaiei mam-copil, trecndu-se cu vederea sau neglijndu-se semnificaia cstoriei. Trebuie ins cunoscut faptul c orice csnicie reuit sau nereuit este n dependen de fiecare dintre soi in aceeai msur si c, n toate cazurile, nici greeala individual a unuia dintre soi, dup cum nici virtutea altuia, nu reprezint pentru copil aciunea pian educaional doar a unuia dintre prini, ci a ambilor. Tot ceea ce este bine si tot ceea (re e ru ntr-o familie ii implic pe ambii prini n faa copilului pe plan educaional, i nu doar pe autorul direct. Iubi ren printeasc, de pild; se coreleaz i este determinat de iubirea conjugal, dispariia sau denaturarea ei se repercusioneaz automat i asupra celeilalte. Nu este nici un ctig, ci dimpotriv o pierdere pentru copil, atunci cnd acesta se bucur fie de iubirea paterna, fi? de cea materna n mod separat, cnd el i caut consolarea doar la unul dintre prinii ce au euat n csnicia lor. Opihu reprezint uneori o valoare de semnificaie i expresie individual pentru starea relaiilor dintre prinii si. ( Hiueatie familial es.at reprezint n cele mai multe cazuri consecina csniciilor euate 10.

642.

Augustinus. Vorirv.ge liber dus Johtinnes-Evanqe.Vtum, 5.1, 13, Ibidem. p 641-

10 Lexlkon iur Theologic und Kirche, Bd. IV, Freiburff, i. Br., 1960, p 12-13; Cf. J. I^aoroix, Hat ci/e Familie. ver$agt?f Offenburg, 1952.

V. rt primordial conferit de Dumn-v.eu prinilor, ca r."iviir*a lor plan educaional ce decurge clin aceasta, ntm- i mr.n dificulti n societatea noastr moderna, mai ales n- r . 'u copiii i tinerii intr foarte4 de timpuriu n sfera de influen a unor factori extra-familali. i ceea ce complic i mai mult aceasta situaie este faptul c mediul extrafamilial pe care-1 ofer societatea industrializat actual cu referire special la mediul profesional, de petrecere a timpului liber, dar i cel oferit de acord este din punctul de vedere al concepici despre lume, foarte variat si incompacl, aa nct educaia pe care o primesc n afara familiei nu este totdeauna cea mai potrivit. Astfel, odinioar, Sfntul Ioan Gur de Aur fcea o constatare amarnic in acest sens, cu att mai valabili pentra zilele noastre: Astzi, copiii votri cnt cntece fii dansuri proaste, dar nici unul din ei nu cunoate mcar r.n pialm. ba dimpotriv, ei socotesc c trebuie s se ruineze, s ia n batjocur i s rd de psalmi" 11. Referitor la astfel de situaii, prinii au un drept, dar i o obligaie moral dubl. Este vorba nu numai di? dreptul lor firesc i de ndatorirea lor prioritar ele a-i educa copiii n spiritul moralei i spiritualitii noastre cretine, dar n acelai timp i de a determina i desemna acel mediu extra-familial i acele aezminte i locuri dintre cele oferite de societatea noastr pluralist, care s corespund cel mai bine modului si modelului de educaie i formare pe carr* ei i-l doresc pentru copiii lor. Tocmai de aceea, se cuvine a acorda o importan deosebit acestui lucru, pentru a avea certitudinea c educaia nceput in familie va fi continuat n acelai duh cretin. n plus, nu trebaie uitat c, la vrsta lor, tinerii manifest o anume instabilitate", un neastmpr" inerent vrstei lor: Luai aminte, prini! Educai cu toat grija pe copiii votri... Tinerii au ceva neastmprat n ci, au nevoie d? muli care s-i supravegheze, s-i nvee, s-i educe, s se ocupe de ei, s-i creasc. i chiar cu o aa c: mare trud, ei se las cu greu nfrnai"12. Ar fi ns, pe de alt pai te, cu totul absurd ca n societatea pluralist de astzi s

l i. Joi an ne* Chrysotomus, Kommentar zum Kotosserbrief, 9, 2, Ibidem, p. 669. 12 Idem. Homilien zum /. Tim ol ficus brief, p, 2, /bfcteifi p. 855.

F A M I L I A CRETINA A Z I

117

sc mai promoveze o educaie prin constrngere, o educaie unitar, de tip ideologic, de pild; fiindc din punct de vedere cretin, nu exist nici o educaie neutral. Alunei cnd vorbim de prini ca educatori, nu trebuie neglijat fptui c aciunilc lor educaionale se pot repercusiona si de la copii asupra lor. Ha mai mult dect att, uneori copiii chiar trebuie sa contribuie la educaia, Ia ndreptarea propriilor lor prini: i nu este cel mai mare repro dac avem prini ri, ci dac noi nu ne ngrijim deloc n ce ne privete, pentru a face totul, ca s-i eliberm de ru. Dac vom fi fcut totul pentru mntuirea sufletului prinilor notri, dar ei persista n ru, atunci suntem liberi de orice repro i vin4415. Cea mai buna educaie o reprezint o via fericita i plin de armonie n familie: consideraia reciproc i plin de iubire, fidelitatea conjugal, mprtirea reciproc a necazurilor i bucuriilor, credina i evlavia vie. Atunci cnd venii acas", spunea Sf loan Gur de Aur :ntr-o predic pe la sfritul Secolului IV, s gsii nu numai hrana material, ci i pe cea spiritual..- i astfel, casa voastr s devin o biseric!4*. O zi dup aceea, acelai mare sfnt Printe revenea asupra acestei probleme: Atunci cnd ieri v puneam c fiecare trebuie s fac n aa fel ca i cum casa Iui s devin o biseric, m-ai strigat i miai mprtit Ductiria voastr pentru acest cuvnt.. ns cine primete cu atta bucurie un asemenea ndemn, dovedete prin aceasta c e deja pregtit s -I l pu?< n practici. De aceea, astzi am i venit la predic cu mai mult plcere4415 De asemenea, ntr-o familie si fraii se educ reciproc. n ciuda diferenei ?or de vrst, sex sau temperament, fragii constituie laolalt o comunitate vie, dinamic, in care virtuile, nsuirile buiie, se transmit uneori reciproc. Relaia frate-frate, sora-sor, ct mai ales dintre frate i ser, reprezint, de cele mai multe ori, o relaie dc mbogire spiritual reciproc. nCel mai mare ctig pe caro-1 poate avea un tnr, este s aib o sor. care este apropiat de el ca vrst si mentalitate... In cercul familiei, acolo unde feminitatea se manifest sub forma frietii, ea se prezint ntr-un mod intim, constant i curat din punct de vedere moral44 rf. Chiar dac convieuirea cu bunicii nu este indispensabil pentru structura familiei, ea nseamn totui un ctig sau o mbogire spiritual a vieii de familie, unic n felul ei. Potrivit nvturii cretine, btrneea nu nseamn neaprat doar apropierea de sfritul vieii, ci si apogeul i mplinirea deplin a acesteia. Btrnii sunt, n general, mai linitii, mai nelepi n cele ale vieii i, de cele mai multe ori, mai credincioi i mai apropiai dc Dumnezeu dect tinerii i cei aflai n puterea vieiit8. Din acest punct de vedere, contribuia lor pe plan educaional este major*

mai ales n ceea ce privete pstrarea i cultivarea valorilor spirituale, morale si religioase ale familiei cretine.
2. 1AMILIA CKE1 IN A CELULA" A SOCIETII UMANE

O foarte veche tradiie vede in familie originea oricrei asocieri umane. Deseori, acest lucru a fost de o aa manier neles, nct tipurile social.-* trai mari ar exista in nuce n familie", du pa cum stejarul se ascunde in ghind*119. Astfel, orice urcu sau scara a dezvoltrii societii ncepe de fapt cu familia, traverseaz apoi evolutiv aceea iv numim grupare social, trib. ajungndu-se in cea- din urm pn ia ceea ce noi azi numim popor i stat. Inv- tara serial cretin respinge ins, in general, aceast prere, ca fiind eronat. Viaa societii, structurat att de bogat i diversificai. nu e cuprind miniatura" n familie. Sate, orae, ntreprinderi. asociaii, universiti, etc., nu pot fi asimilate n acelai sr -. s sub acest aspect, ele nu reprezint nici evoluii ale familiei i ei tipuri de structur familial. Conform nvturii cretine, fa- mi reprezint celula" societii mai mult sub aspect biologic si moral, dei trebuie adugat c i n acest raz expresia celul", utilizat n chip analogie de component organic este, de fapt, doar simbolic. Din punct de vedere biologic, familia este prima celul" sau celula-mam" a societii. Tocmai din acest motiv, un popor in carc cstoria i familia degenereaz i dispar, este destinat mai devreme sau mai trziu el nsui dispariiei. De asemenea, i sub aspect moral-educaional, familia e considerat n mod justificat o celul" a societii, ntruct n familie se pun bazele educaiei, n familie ncepe dltuirea" sufletului cretin, familia este cea mai abilitat component a unei societi pentru a practica aceast c.rt* suprem, care este educaia: i totui nu exist nici o art mai mare dect educaia. Ce s-ar mai putea compara cu evoluia armonioas a sufletului i dltuirea inimii unui tnr? Cel ce stpnete aceast art, acela este de departe un artist mai desvrit dect toi pictorii i sculptorii"13.

13 Johannes Ch:ysostomiLs, Mattlu'ius-Kommevtar, r>9, 7. i a . Texte tI e r Kirchenvot. r..., Bd III. p. 668.

Atunci cnd familia nu mai reprezint temelia societii, primul ioc al educaiei i culturii, consecinele vor fi depersonalizarea .i pierderea oricrei individualiti. Toate acele virtui sociale, fr;'i de care nici o societate nu poate supravieui, omul si le nsuete clin famile: iubirea de pomeni, consideraia fa de acetia, caracterul -sociabil, dreptatea, solidaritatea, capacitatea de a fi asculttor, dar i de a dispune etc. Din acest motiv, Sfntul Ioan Gur de Aur avertiza nc din secolul al IV-lea asupra nevoii absolut imperioasa ct a aeza totdeauna la temelia educaiei copiilor Sfnta Scriptur- Vrei s ai un fiu asculttor? Educ-! de la nceput prin sfaturi n certarea Domnului! Nu socoti inutil s asculte Sfnta Scriptur... S nu spui: Asta e doar pentru clugri; nu voi face totui un clugr din el! Nu e necesar ca el s devin clugr! ... Tu trebuie s faci un cretin din el! ... Fiul tu are neyoie, d&ei, de S f n ta Scriptur ca de i>n antidot ... Noi le punem la ndemna (copiilor, n. n), cele mai bune excmpie, atunci cnd ii ndemnam 'a citirea Suntei Scripturi din cea mai frageda copilrie" Ca a soneta\Yi umane, mYna e supusa, sub asj>eetu\ fizic al problemei, desfacerii" sau dezintegrrii" ei Astfel, o dat cu bucuria legata de faptul c fiii notri cresc, se maturizeaz, apare i amrciunea legat de apropiata desprire de ei, care ine de nsi fiina familiei. Insolubilitatea este valabil doar pentru cstorie, nu i peniiu fanvlie. n special familiile urbane moderne au in ele ceva efemer. Dac familiile rneti rmn i locuiesc uneoii secole de-<i rndul n aceeai curte, n acelai ioc, aa nct proprietatea, gospodria familiei, supravieuiete fr ntrerupere, tie la o generaje ia alJa, familia modern urban iu schimb este ntemeiat pentru ca, de multe ori, dup cteva decenii s dispar iaivi. Maturizarea ueptai a copiilor ins nu trebuie s degenereze intr-o nstrinare sufleteasc. De asemenea, aceasta nu irebuie s insc-mntze o ruptur aductoare de suprri, conflicte, ci dimpotriv, o cretere a individualitii plin de altruism, generoas in iubire si nelegere. De aceea, Fericitul Augustin numete familia o pepinier a societii"14; Dumnezeu n-a druit famiiiei posibili taiea ce a se nmuli doar pentru ca cei rposai s aib urmai, ei i pentru ca cei vii s aib tovari do via. Se ntmpl, firete, nu arareori ca att tatl ct i mama s se opun ca copiii lor s devin independeni de ei. in ceea ce-1 privete pe tat, motive i.;- mai sunt nc probabil i astzi cele patriarhale. In ce o privete pe mam, exist pericolul ca ea s vrea s-i ataeze copilul ntr-un mod exagerat, mai ales atunci rnd e vorba ue singuri;' copil i n cazul cnd tatl lipsete, aa cum se ntmpl in situaiile n care mama e necstorit, e desprit sau vduv. Asemenea legturi prea puternice, dar mai ales prost cultivate, sc i'-percu?ior:eaz, nu de puine ori, n mod negativ in csn.cia de mai trziu a acestor copii, ntruct ataamentul loi sufletesc fa de so, respectiv soie, ntmpin o serie ntreag de obstacole la nivelul incontientului. n alte situaii, prinii ncearc s-i rein acas pe copiii lor deja maturizai, mai ales la tar. din motive Ton ornice, ntruct ei reprezint o bun for de munc pe lng prini. Desigur, din punct de vedere cretin, legtura (ic comuniune, apropierea sufleteasc dintre copii i prini trebuie continuata i Gup separarea lor. dar, in acelai timp, trebuie s se in seama i de faptul c fiecare om reprezint o creatur a iui Dumnezeu cu caracter distinct*3, fiecare i are personalitatea sa care trebuie s -e dezvolte ca atare, bineneles n spiritul valorilor cretine familiale in care s-a nscut i a crescut. Rolul i semnificaia profund religioas i moral familiei s-,i diminuat ns n ultimul timp n multe tvi, mai aha apusene. Prima consecin s-a resimit mai ales n plan demografic. Dar in secolele trecute, cauzele erau de natur medical, n ultimul secol ele sunt, de foarte multe ori, de natur moral. S-a diminuat sau. n anumite pri, chiar a disprut funcia morai i religioas a familiei cretine. Pn la nceputul evului industrial, ca o consecin a indicelui de mortalitate ridicat mai ales la sugari i copii n ciuda numrului mare de
14 Augusiinui, De Civitatc Dei, Lib. 15, c-16, II. 0:i,

nateri, numrul populaiei Europei a rmas mai mult sau mai puin constant. Este adevrat c un control al naterilor n aceast perioad era un lucru aproape necunoscut, aa nct n prima jumtate a secolului al XlX-lea populaia Europei a crescut de la 187 mii la 266 mii. iar n a doua jumtate de la 266 la 400 mii. locuitori. Spre sfritul secolului XIX s-a cunoscut o nou faz n aceast privin, care poate fi socotit tipic i pentru prima jumtate a secolului XX. In timp ce indicele de mortalitate s-a diminuat, s-a diminuat .i numrul naterilor. Sub acest aspect, cauzele sunt multiple, ntre altele de natur economic, social, cultural, spiritual, moral i religioas. n prezent se constat o anume declasare" sociala, din pcate, a familiei cu muli copii. Exist astfel multe familii fr copii sau cu cel mult 1-2 copii. La nivel naional, conform datelor furnizate de Comisia Naional pentru Statistic, ce s-a ocupat cu ultimul recensmnt al populaiei din ara noastr, lucrul acesta apare evident i ca fiind foarte ngrijortor. Rezultatele definitive ale recensmntului din 7 ianuarie 1992, date recent publicitii dc Comisia amintit:*, arat c populaia Romniei15 era, la acea dat, de 22.3j0.03f) locuitori. Fa de recensmntul precedent, din 1977, populaia rii a crescut n medie pe an cu 83.000 locuitori, respectiv cu un ritm mediu anual dc cretere de doar 0,4 la sut. Dcsigur, aa cum spuneam, motivaia acestei realiti ngrijortoare de la noi, ca s nu mai vorbim de rile apusene, uncie ea se prezint chiar mai rau, este foate variat. ns dup prerea noastr, una dintre cauzele majore o constituie, cu siguran, i degenerarea familiei cri "Mine, dispariia valorilor spirituale, morale si religioase ale acesteia.
i. CONCEP re AA-ZIS MODEKNF" PRIVIND FAMIIJA N GENERAI. I CASATOHIA N SPECIAL

E ndeobte cunoscut faptul c, n legtur cu denaturarea i criza spiritual vi rmral prin care trece familia ca instituie in societatea actual, se aduc tot felul de acuze: numrul tot mai crescnd al divorurilor, creterea masiv a numrului avorturilor, diminuarea accentuat a funciei familiei, rcirea relaiilor dintre so, soie i copii, etc. Odat cu sporirea independenei i libertii familiale pe plan intim, aa cum se manifest acestea n multe familii astzi, familia n sine devine extraordinar de vulnerabil. Propriu-zis, orice ins pericliteaz familia atunci cnd subordoneaz relaia intim propriului su arbitru i atunci cnd refuz s-i asume ca misiune realizarea sensului familiei. Consecina cea mai negativ o reprezint in aceast situaie, desigur, degenerarea relaiilor conjugale, abuzul sexual, etc.25. Trebuie recunoscut astzi faptul c o neabordare pe mai departe a problemelor conjugale n toata complexitatea lor, inclusiv a celor legate de relaiile trupeti ale soilor, o evitare a lor ca i a consecinele lor pe plan moral asemenea unui tabu, ar ?i o mare eroare clin partea Bisericii. Imaginea familiei de astzi trebui? pre- zerital i analizata conform realitii, dintr-o perspectiv cretin, dar fr menajamente, fr a ne rezuma doar la ceea ce cu? ideal. Realitatea familial de astzi este o realitate a semenilor notri, indiferent de imaginea ei, bun sau rea. A o evita nu nseamn aiiccva uect a ir"isa uneori rul s se extind i mai mult. in Apus exista aproape un consens general in lumea cretin, constnd n faptul c subaprecierea problemelor intime conjugale in istoria cretinismului, reducerea lor la un platonism uneori prea idealist care a ptruns :n Biseric n primul rnd dc la Fericitul Augustin ncoace, ne mpinge napoi spre o antropologie dualist, care separ ntr-o manier ncbiblic trupul dc suflet2*. Astfel, de pild, in Evul Mediu, relaiile trupeti erau socotite ca ceva necurat, impur. Cnd era vorba de soi, aceste relaii erau, intr-adevr, legitimate pe jumtate prin sacramentali La tea Cstoriei dar numai in msura n care ele serveau procrerii de urmai i ca o concesie la slbiciunea omeneasc. Ilustrativ pentru aceast situaie este, de pild, canonul X Sess. XXIV al Conciliului de la
15 Datele au fost publicate Li Ev. zilei", vineri, 4 febr. 1994.

Trident, n care cel ce ar susine c n-ar fi mai bine i mai fericit s se rmn in feciorelnicii i necstorit dect a se cstori4* trebuie neaprat excomunicat* din Biseric27. Viaa conjugal s-:i schimbat totalmente n prezent* comparativ cu aceea din societatea preindustrial. ntr-o societate deschis ca cea de astzi, sexualitatea, de pild, nu mai ine seama dect cu greu de legile moraiel cretine, iar n anumite medii nu mai cunoate nici un fel de bariere. Pe de o parte, viaa conjugal de astzi s-a umanizat i personalizat, iar pe de alt parte se contureaz tendine curente inumane i apersonale. Consecin a unei atmosfere propice create de literatura pornografica, de unele reclame tendenioase in acest sens, dar i datorit anonimi tii i mobilitii rezultate din urbaniz-iroa accentuat, viaa conjugal a devenit n multe cazuri mult prea liber, conducnd uneori la divor sau promiscuitate. Unii analiti occidentali crora s ibscriem n mare parte consider c libertinajul contemporan reprezint consecina subminrii i evitrii unei evaluri i unui rspuns prompt din perspectiv cretin Totui, dincolo de cauze, acest fenomen este tot mai prezent astzi n multe ri, iar mai recent chiar la noi. El se coreleaz, dup
25. Lexikon f u r Theoloyie und Kirche, p. 12; C f . DTV-Loxiko in 20 Bn&en, Bd. V, Mannheim. 1992, p. 221 sq. 26. Vezi H.G. PShlmann. Ehe und Sexualitat in Strukturwandel un^- rer Zeit, in: O. 8H>cr Eh*, Zeii zuh Antwori, Kcuksrriten-Vluyn, 1988. p. 30-31. 27. H. Denziotfer, A. Schonmetzer, Enchiridion Sytnbolorum, 33. Aui\.% 1965. is:o.

flm^a noastr, si cu viziunea anticretina a unor sociologi ocei- imuli, care nu fac altceva dect sa pericliteze foarte serios va- Biuwa moral cretin a familiei, sensul i finalitatea ei. Astfel, Artto Piack, de pild, opina c orice cstorie 11ar fi altceva dect un moment al dragostei*428. El ncerca s-i justifice aceast prere ntr-o manieri aproape pueril, i anume prin aceea iii ^orice lucru de care dispui n orice moment", dup un timp ii pierde farmecul suu 29. Relaiile conjugale sunt degradate nu arareori, cum ar fi de pild n morala James Bon, doar ia nivel strict fiziologic, Ia nivelul oricrui bun de consum, i n acest fel omui, creatura naional a lui Dumnezeu, este obiectivat i depersonalizat. Pe aceast linie se nscrie, de pild Hertrand Russel, care afirma c relaiile trupeti intre soii sau oameni in general, sunt o necesitate fireasc, asemenea mncrii i buturii* 16f ca i Alex Confort , care susinea c pudoarea e tot att de puin o virtute ca i subnutriia*17. Aa cum se observ, e evident aici depersonalizarea omului, reducerea lui la nivelul bunului Ue consum, aa cum apare in pornografie, aceast plag a oricrei morale. Un alt moment depersonalizant i dezumanizant al familiei n generai i omului n special o reprezint acea paradoxal constrngere* la i spre lilxTtinaj in aa-numitul nostru ev post- pudic*. Ne gndim aici la reaciile maselor mediocre de oameni pe care rapoartele Kinsey le-au declanat in America in relaiile sexuale. Dup prerea lui H. Schelsky, n at este rapoarte nomia* morala s^ deduce ntotdeauna din facticitatea biologic14 ca i cum totdeauna un fapt sau o realitate biologic presupune i impune automat norma m o r a l n aceste rapoarte este%; i trebuie" suni, de fapt, confundate; facticul primete putere normativ Statistica moral a devvnit, in realitate, pentru oameni* moderni, dirijai din afar, dup principii exterioare lor, ca o norm moral, mai precis dictatura lui se*, n sensul c dac a.i se ntmpl, nseamn c aa i trebuie s fie*. Statisticile de evaluare, sondajele, devn criterii, norme. Noiunea de dictatura a indecenei* cu care Consiliul KD aprecia deja n 1964 aceast situaie nu este, deci, aa de nepotrivit18. Tn aceast constrngere* la i spre libertinaj i n norma ci vi ta tea facticului se exprim, de fapt, o criz mult mai profund a secularismului modern: ignorarea moralei cretine a familiei si a canonului* valorilor sociale. Pornind de la cele subliniate mai sus, un alt aspect negativ astzi ar fi o anume concepie necretin despre familie i cstorie, privite en o convenien anulabil, iar apoi secularizarea i relativizarea lor, punerea lor sub semnul ntrebrii prin forme noi de as.-.-zis convieuire liber*, zdruncinarea lor prin apariia n mas a divorurilor, era dispariia principiului vinoviei din noile norme oe drept n unele ri occidentale, privind divorul

16 Cf. B. Russol. Ehe und Moral, (1929), 1951. p. 193. sq. 17 A. Comfort, Der aufgeklrte Eros, iiG4, p. 123. 18 H. G. P6hlmannf loc. cit., Ibidem, p. 32-33.

i \ h i l i a creti sa azi
123 Cstoria, de pild, e pasa tot mai mult sub semnul ntrebrii in muhe ri europene apusene, ca i in S.U.A., ea e socotit o monogamie constrngtoare", o nsuire a trupului", o ordine caracteristic Evului Mediu" i o structura feudal" predeniocra- tic, Exista analiti care ncearc s acrediteze ideeu c, de fapt, cstoria i familia ar fi o consecin i un re/.vAluw. aV rupresmiVri bisericeti", care continua s mai acioneze pn astu/.i 3j Legat de aceasta, ii. Schulze, de pild, ncearc s demonstreze chiar faptul cu experiena ar confirma, chipurile, contrariul: Nu supravegherea i controlul..., na ponderea tradiiei dau temei consimmntului n legturile erotico-ccnjugale de durat; e vorba ma< degrab de materuror- istoriei obriei umanei Mai ales n Occident tinde sa ia amploare o asemenea form de eon vieui re" ;ja-/is liber", care nu-i propune ca finalitate cstoria in sine, ci se dorete o alternativ la aceasta. De regul, aceasta forma de convieuire e neleas ca o legtur intre brbat : femeie pe o perioad limitat de timp, excluznd orice Tain a Cununiei. In a .'este caruri avem de-a face cu o relaie public intre cei doi, avnd chiar pretenia unei legitimiti morale i sociale. Aceste forme de convieuire liber" au crescut mulc ca numr in ultimele decenii n Apus, dar mai ales n rile scandinavice i n S.U.A.19. Exist nu puine voci n Occident care cer o recunoatere juridic a acestor forme de convieuire, alturi de cstorie33. Motivaia adus n acest sens este variat: evitarea consecire'.or juridice i costurilor unui divor, dezamgirile.cc decurg dintr-o cstorie euat, antipatia fa de orice obligaii i legturi constante i definitive, individualismul, adversitatea fai de orice form de instituie M. Josuttis, de pild, atac Biserica pentru faptul c ea ar ine la modelul de cstorie ca form exclusiv de parteneriat pentru configuraia social" i pentru c n-ar fi de acord i cu alte forme in acest sens, cum ar fi de exemplu legturile libere"20. O discuie cu Josvtiis pe aceast tem ar fi, practic, imposibil din punct de vedere cretin, fiindc formele de relaie conjugal pentru el nu sunt de origine di'in, nu in de Sfnta Tain a Cununiei, ci oiuu de origine uman i, prin urmare, sunt infinit de "ariabile2111. Ringeling apreciaz i el c formele de convieuire liber" pot fi legitime din punct de vedere moral, ins dac ndeplinesc condiii' si sensul de instituie, dac se manifest ca o form de comunitate obligatorie, despre a crei durat de timp nu se discut in mod expres, a crei obligativitate se ntemeiat, n primul rnc),

19 W. MuUer-Frwonfes, Tendenzrn zur Vi<rerhi'tC/iu?i(j r.ebensgeTneinuchaftcn., in ZEE, 24, 1980, p. ~>o sq. 20 M. Josutiis. Zur Ehe-I'olitik in der EKD, in: Euheol, 42. 1!>82, p. 28(J *q.

nichtthrti-

cher

pe calitatea persoanelor care acioneaz moral . Acesta este, practic, un emei

22

care nu numai clin punct de vedere cretin, ci chiar prin sine nsi se contrazice. Ringeling pretinde pentru asemenea relaii deschise*, care nu au nimic de-a face cu fam'lia i cstoria cretin, protecie juridic*23 n acelai timp, el ncearc s argumenteze, din perspectiva unei morale situaioniste discutabile, care nu se orienteaz dect dup normativi tatea schimbrii sau evoluiei factice a corn mgerii populaiei, i nu dup legea moral n sine. in cele din urm. ncercm o abordare succint i a binecunoscutei terapii a cstoriei*24, frecvent practicat n ultimul timp in Apus si cu destule consecine in planul moral al familiei. Amintim in acelai timp c < filosofic a fericirii"teorie att de vehiculata f;ctzi in Occident oriental strict spre realizarea de sine, cu caracter individualist, reprezint una dintre cauzele crizei spirituale a csniciilor din zilele noastre. Tn S.U.A., de pild, eueaz fiecare 2-a cstorie, iar n California se ajunge chiar pn acolo incftt or'ce cstori* nseamn mai devreme sau mai trziu divor25. Hvrberl von BorchA6, descrie cum toate ateptrile l dorinele de fericire sunt ndreptate spre cstorie, iar atunci cnd aceasta nu reuete s le ndeplineasc, se ajunge la o adevrat teroare a fericirii". Potrivit acestui autor, n America ar exista tendina de a face din fericire criteriul suprem. S.U.A. sunt singura naiune din lume care a prevzut ntr-o lege fundamental ca un drept al omului realizarea fericirii", pursuit of hapiness"; a fi nefericit e mpotriva Constituiei. Atunci cnd cstoria nu trece de acel aa-zis test al fericirii", ea rmne doar o experien, pentru c urmeaz desprit ca i ncercarea anei noi cstorii. Rata crescnd a divorurilor nu e evaluat ca o decdere moral, ci ea o receptivitate pentru devva: ,.Tu trebuie fii fericit, altfel ai pierdut ocazia ele a tri* Fiecare trebuie s vad si s experieze el nsui cum se realizeaz fericirea deplin. Daca nu reuete cu acest so sau partener, va ncerca cu un altul . Iar atunci cnd cineva totui ine la cstorie, ca la singura instituie abilitat din punct de vedere moral pentru convieuirea oamenilor, aceast aa-numit filosofic a fericirii", de care se face atta caz, il conduce pe om la o poligamie consecutiv si spre o degradare depin a ceea c? cstoria i familia nsemneaz din punct de vedere cretin4'. In aceast filosofie a fericirii" avem de fapt de-a face, aa cum opineaz muli analiti, cu cea mai serioas provocare la sensul i semnificaia familiei i cstoriei cretine. Ea influeneaz i psihologia i psihoterapia n ceea ce-i propun acestea, ba mai mult

41 Ibidem, p. 277 sq. 42. H. RingeSiiv. Freie Lebcnsgcmeinsc.luiften in der Sichi e'Xiwjells- cher Soziatethik, in: ZKE, 24, 1980, p. 147. 43. Ibidem, p. 148. H.G. Ptfhlmann. Ehc und..., op. cil., p. 51-32. 44. Cf. T. U Schfl'l. Eheberatung-Konkrete Svelsorge iri Familie und Crmrindc. 1983. 25 L Ei bocii, Ehe und SelbstverWlrkltchung, in: O. Bayer (Hrsff.), op ciU p. 70-71.

dect att n anumite metode psihoterapeutice de tip umanist* transferate in ultimii ani din SU.A. spre Europa44 gsim o filosofie a vieii" corespunztoare. Prin popularizarea acestor me- lode terapeutice i nenumrate lucrri, ca i prin numrul r. >L mai crescnd de antrenamente pe grupe*26, sc ajunge de fapt la o L-loc nesemnificativ influenare a concepiilor despre via, despre familie :n general, mai ales in cazul pturilor sociale superioare. FHti Perls, iniiatorul terapiei personalitii", a formulat chiar ca un credo" fHosofia vieii ce st la baza metodei sale*; &u mi triesc viaa mea, iar tu i-o trieti pe a ta. Eu nu exist n aceast lume ca s-i ndeplinesc dorinele tale, dup cum nici tu nu eti aici ca s te conduci dup mine. Tu eti tu, iar eu sunt eu nsumi, bac ne-am ntlnit, e un lucra frumos, iar dac nu, nu se poate schimba nimic"27. Firete, e just c pentru a ajunge la o evoluie dc sine, pentru a se manifesta ca un sine" distinct de ceilali, eul" propriu trebuie s se deosebeasc de semenul su. Totui, axioma lui F. Perls oglindete clar un individualism i un egoism exarcerbat, aduce n prim plan fericirea individual ca idee predominant; orice om este indiferent fa de semenul su, care, ntr-un anume fel, nu-1 completeaz, aa nct, in armonie cu el, s ajung la o mai mare reali/are i mplinire propriului su eu"28.
4. CONSIDERAII GENERALE DIN PERSPECTIVA CRETINA

Unii analiti occidentali ai familiei se ntreab tot mai mult n ultima vremeaa cum s-a putut observa mai sus dac nu cumva cstoria, ca temei i fundament al familiei, nseamn moartea'* iubirii, dac aceasta nu conduce la un fel de banali/are, la o obinuin i desuetudine, fiindc, n fiina ei, iubirea se vrea a fi ceva spontan, nou, permanent. Cu toate acestea, noi am spune c, in nici un caz, cstoria ca i familia in sine nu e ceva static, ci un proces dinamic. Din moment ce una dintre caracteristicile fundamentale ale omului este aceea de deschidere, de comuniune, dc- nnoire, din moment ce n cstorie i n familie se realizeaz tocmai acest lucru, respectiv caracterul de fiin comunitar a omului (Facere 1, 27), nseamn c nsi cstoria c un proces de nnoire, de deschidere, de comuniune; Atunci putem vorbi de o adevrat csnicie cnd ntre soi exist o asemenea armonie, cnd ea este aa de strns i cnd ei se leag printr-o astfel de dragoste... Acolo unde domnete o asemenea armonie, acolo exist tot ceea ce este bun. Acolo exist pace, acolo domnete dragostea i bucuria duhovrticeascd"**. Adevrata cstorie este deschis spre noi posibiliti, este o ar" mereu nou n fiecare zi, ea il descoper pe so mereu nou, ea este, aazicnd, mereu nou n el i cu el, ea devine un fel de aventur 4 * cu caracter pozitiv. Acest caracter dinamic al csniciei, aceast comuniune nnoitoare se evideniaz cel mai pregnant n nelegerea ei ca dialog (Facere 3, 18-23). Cel mai mare peruci pentru familia din zilele noastre nu este att divorul, spun analitii, ct plictiseala, indiferentismul, non -comuniunea reciproc, i/olarea. Trivialismul unei cstorii apare acolo unde dispare caractere! d- ,,tain 44 al acesteia (Efeseni 5, 32), acolo unde apar.* libertinajul. Iubirea nu moare 44 In orice csnicie, ci in csniciile de rutin. Cstoria nu e doar instituie, ea este i tain dumnezeiasc i eveniment. Iar caracterul ei evenimenial este presupus de cel instituional Tn general, e foarte greu de vorbit de o csnicie sau o familie ideal. In csnicie trebuie pornit totdeauna iari de la capt; csnicia supravieuiete i capt putere (lin i prin iertare, aa cum ne sugereaz Sfntul (rigorie cel Mare; Trebuie s ndemnm soii, ca tot ceea ce nu le place unul la altul s suporte cu rbdare i, prin ncurajare reciproc, s-i fie unul altuia ue ajutor spre mntuire. S-a scris deja: Purtai-v sarcinile unuii altora i ia vei mfJlni legea lui Hristos".
26 Fentru critic, vo/.i N Luhmann, !.ie}>e ah Passion, 1982, p. 2llsq. 27 Citat dup WZM, :*3, 1980, p. 70; cf F iVr s u. a. Gestalt-I kcrapic, Lebensfrcude und l:(:ts6nllchkcUsentjaltungf 1981; U. Kibach, Eh* und Sc?- bstverwirklichuvg, in op. cit., p. 71 sq. 28 Pentru critica, cf. J. Wilf, K<teviH\tition, 198f> p. 15, sq; U. A. Pervn, Pcrsvnlichkcitslheoricu, 1931, p. 24*1 sq., 294 sq ; M I.as:?hf Dos ZritaUer des N'irzissismus, 1980, p 235 sq; VI. Theunissen. Selbstverwirklichtini und .4?- Igemeinkeit, 1082; U. Ribach, Ehe und Selb*tvi>vunr,V?ehuu?/, op. cit., p 70 sq.

Legea lui Hristos este dragostea: aadar, atunci i urmm lui Hristos i mplinim le#ea Lui, cnd mprim de asemenea cu plcere bunurile noastre i cnd purtm cu iubire povara grcalelor semenilor notri"29. Cstoria neleas ca o comuniune personal de via i iubire, ca fain dumnezeiasc, aa cum apare ea n Noul Testament, contravine din punct de vedere moral relaiilor extraconjugalc ca si schimbului de parteneri" n cazul convieuirilor libere", care transform soul sau soia n simple obiecte. De aici i sublinierea n Noul Testament a monogamici familiei: i vor fi amndoi (dyo) un trup. Aa nct nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a mpreunat Dumnezeu, omui s nu despart" (Matei 19, 5-6), lucru care corespunde ntocmai sensului ei vechitestamentar (Facere 1, 27; 2. 18.24). Cstoria nou-testamentar implic necesarmente c reiaie subiect-subiect, nu o relaie subiect-obiect. neleas n acest modt ea este automat o legtur stabilit prin puterea harului lui Dumnezeu, o legtur indisolubil, exclusiv i obligatorie pentru toat viaa (Matei 9, 5-6).Ct de necondiionat i radical e acest principiu al fidelitii conjugale pentru toat viata, ni se arat n Predica de pe Monte: C oricine se uita la femeie, poftind-o a i svrit adulter cu ea in inima lui" (Matei 5, 28). Relaiile o\tra-conjugale reprezint un mare pcat (Galateni 5, 19; Efeseni T., 5; I Corinteni 6, 9), clar i o nclcare a legmntului conjugal realizat prin Sfnta Taina a Cununiei. i n Vechiul Testament, la nceput, cstoria era neleas ca un legmnt de fidelitate cu caracter exclusiv i indisolubil (Maleahi 2, 14-1 fi; Facere 2, 24), reflectai n dragostea irevocabil a lui Dumnezeu fa; de poporul Israel. ^i te voi logodi cu Mine pe vecie44 (Osea 2, 21). Caracteristica csaloriei este i aici venicia ii, dup cum foarte sugestiv avea s sublinieze i Sfntul loan Gur d Aur, artnd indisolubilitatea ei, indiferent de necazurile si problemele pe care ie implic: . asator i a sau necstoria este la ndemna noastr dar nu i ceea ce urmeaz cstoriei: noi trebuie s suportm robia, chiar dac vrem sau nu. De ce? Pentru c n-am ales-o dc* la nceput in necunotin de cauz, ci am cunoscut bine drepturile i legile ei i noum aezat n mod voluntar sub jugul ei"30. Din moment ce cstoria este o tain dumnezeiasc a comuniunii ele iubire ntre soi. acea iubire care se druiete soului dup modelul lui Hristos (Efeseni 5, 25), este de la sine neles ci orice cstorie" ncheiat doar pentru o anumit perioad, orice aa-zise cstorii dc prob", cstorii colective" cu caracter pro- miscuitiv. aa cum le ntlnim astzi n anumite medii i locuiri, sunt excluse din punct de vedere moral. Aceasta, pentru c n ele relaia subieet-subiect devine de fapt o relaie subiect-obiect. In astfel de asex ieri lipsete nsi esena cstoriei, acel agape", care presupune o iubire necondiionat i nu o face pe aceasta dependenta de anumite condiii, care nu las fr o finalitate moral absolut marea tain" (Efeseni 5, 32), care .slujete celuilalt i nu doar pe sine nsui, care ofer i nu ia31. O cstorie de prob este; propMu-zSs, o contradictfo in adiecto"32, o contradicie n sine nsi.

29 Gregor der Gross<\ Pastocalregel, 3, 27, in: Texte aer*.. Bel. IIJ, p 591. 30 Johannes Chrvsastomus, Vom jungfraulichen SUwde, 3!\ IL ml Texte der..., Bd. UF, p. r>!)!>. C>G. H. G. HShlmanr, Ehe und..., oj;. eit. p. 42. 32 Jan Milic Lochman, Wegtveisung dur f'reiheit, 1979, p. 10>; H. G. Fohlmann. Ibidem.

Referitor la astfel de forme cie convieuire liber", trebuie subliniat nc o dat c, in sine, cstoria ca i familia nu slujete coar realizrii de sine in mod individualist a unuia dintre soi, ci realizrii de sine n comuniune a ambilor soi. Grania realizrii oului meu propriu reprezint, de fapt, realizarea i mplinirea de sine a propriului meu i o t . lucru care in formele de convieuire liber" este neglijat. Aa-zisele convieuiri libere4* se afl ntr-o contradicie totala cu Sfnta Tain a Cstoriei din Noul Testament i Tradiia Bisericii, ntruct prin ele agape* este separat de eros" i de relaia conjugal in general, dei acestea sunt inseparabile. O asemenea relaie de convieuire se transform ntr-un fel de cstorie-obiect", n cadrul creia coi doi parteneri doar se probeaz44 reciproc e\cluzndu-sc orice comuniune personal. Convieuirea soilor n urma Tainei Cununiei nu trebuie s devin un fel de calcul", de simplu contract4- la nivel de subiect-obiect, ci o comuniune de via i iubire izvort din puterea harului lui Hristos, adevratul svri tor al acestei Sfinte Taine. De a:eea, Fericitul Augustin sublinia att de frumos importana respectrii legmntului cltoriei, ca ternei al unitii familiei pentru toat viaa; Fiindc dac nu-i ii legmntul (cstoriei, n. n.), nu vei fi ceea ce ai fi rmas, dac n-ai fi fcut nici un legmnt. In cazul mai de pe urm n-ai fi dect mai puin bun, dar nu mai ru. Acuvi ns, dac ... ai ncl ca legmntul lui Dumnezeu, ai s devii cu att mai lamentabil, cu ct mai fericit vei fi,

daca l vei respecta" 58 . nainte de orice, n accste forme de convieuire liber", omul ncearc s ia pe cont propriu, n propria sa regie, ceea ce Ue fapt numai Dumnezeu poate conferi (Marcu 10, 9). Cstoria n sine e un dar al lui Dumnezeu, e o ordine stabilit doar de Dumnezeu (Marcu 20, 9), si nu o simpl ordine omeneasca, pe care o reglementeaz omul dup propriile lui legi. i numai aceast legtura de origine divin i confer libertatea, adevrata libertate de care are nevoie, pentru a nu fi distrus prin egoism, respectiv libertatea pentru cellalt i fa do sine insusi n cazul aan urnitelor forme de convieuire liber", ca o alternativ propus n Apus la cs torie, este vorba, dori, de pierderea sau neglijarea dimensiunii transccrcli -ntale, divine, :- . acesteia, familiei i a societii contem porane in general. Pe de alt parte, ntrebarea care se pune acum este aceea privind semnificaia, rostul i sensul iubirii dintre soi ntr-o fa- mi' V, dmtr-o perspectiv

cretin, mai ales comparativ cu ceea ce nseamn ea n aceste forme de convieuire liber" practicate, dup cum s-a vzut, mai ales in Apus. n primul rnd, ea nseamn fidelitate, credinefoie, dup modelul legmntului dintre Dumnezeu M om, cate reprezint un moment al ncrederii, al fidelitii (Maleahi, 2, !."> sq.). Iubirea fr credincioie rmne pe mai departe supus crosului mpreun cu el momentului, ef emerit ii. Ea nu cuprinde i nu strbate ca un fir rou ntreaga via a omului, a soilor, plin de bucurii i dc necazuri, atractiv, dar i inatrac- iv, plin de tineree, dar i de btrnee, etc. Abia in fidelitate, iubirea si: manifest ca adevrat iubire conjugal. De aceea s-a si spus cei nu iubirea n sine constituie fiina csniciei, ci acea iubire izvort din harul divin, exprimat prin fidelitate i filtrat prin i clc-a lungul anumitor crize ce apar60. n acelai timp ins, sensux fidelitii si ncrederii nu trebuie restrns doar ia fidelitatea conjugal; ea vizeaz voina i efortul permanent ac a mprti experienele proprii mpreun cu soul, de a depi

mpreun conflictele. pentru a proteja csnicia i familia de un anume vacuum sau 'ieztwtere. Astfe'., Sfntul Ioan Gur de Aur afirma: E uor s ducem o via curat doar clac dorim acest lucru cu adevrat i ndeprtm de la noi tot ceea ce e primejdios in aceast privin, ins dac ne lipsete voina, atunci ua i poarta le st deschisa tuturor viciilor.. Ca atare, totul depinde de voina sau lipsa acesteia din partea omului. De aceea, cndva vom primi rs- plai sau pedeaps"61.
58. Aup.ustiniib, Bricf an ArmcnUirius und l*ullna, 8-0. in: Trxte der..., Bd 111. p. 631. *' . Cf H. G. PoKmann, Ehc und..., op. cit., p. 51. ou. cf. G. MiilIer, VerantwortUches Leben, 1973, p. lo7; H. G. Pohlmann, F.h. und.... O.TJ. cit, p. 65-66. 61. Johannes C u ysostomus, Homilien zum I, Tkessalontcherbrief, 5,4, in: Texte der., Bd. III. 569.

Fidelitatea presupune o disponibilitate permanent spre iertare i spre un nou nceput- Ea este de neconceput din punct de vedere teologic fr aceasta disponibilitate spre iertare, ntruct doar iertarea reciproca presupune deschiderea spre celalalt, comuniunea cu el, trecerea peste orice iei de nenelegeri, atunci cnd acestea apar. Prin urmare, aceast fidelitate nsemneaz, n cele din jrrn. dragoste responsabil reciproc. Aceast dragoste responsabil include ntreaga via n aceea cc desemneaz noiunea dc iubire conjugala i familial. Iubirea ciintre soi devine comunitar atunci cnd fiecare dintre soi e pregtit s mprteasc viaa sa cu cellalt i s existe pentru cellalt, fr ca prin aceast existen s1 ngrdeasc pe cellalt, s dispun cumva do el n sensul negativ ai cuvntului. Fidelitate i dragoste conjugal nseamn c eu sunt, de asemenea, oricnd pregtit ca, din responsabilitate pentru cellalt, sa renun la ceva, chiar dac din punct de vedere personal acest ceva reprezint pentru mine foarte mult33. i tocmai n aceasta const de l'apt, caracterul de comuniune, dar i dc jertf al familiei cretine. Din aceast perspectiv, jertfa aceasta nu nsemneaz frustrare, ci dimpotriv, mplinire, cretere spiritual, comuniune. Referitor acea aproape obsesiv ^filosofic a fericirii", ca si ia profilul ciudat al aa-numitelor forme de convieuire liber", putem spune c aici avem de-a face, de fapt, cu o variant modern a concepiei romantice despre csnicie, dezvoltat pe fundalul modelului biocibemetic al autoreglrii, in care semenul sau soul este, in cele din urm, schimbabil. Atunci cnd el nu mai poate ndeplini dorinele i ateptrile soului su, are loc un proces psihic de desprire ce se regleaz de la sine i apoi de unire cu un aii partener. Dac acest model de gndire se asociaz cu o filosofic a fericirii" de tip vulgar, atunci rezult de aici un model de cstorie" sau, mai bine zis, convieuire de tipul armoniei hedo- r.iste, ir care soul sau soia nu mai sunt n realitate
33 Cf. U. Eibach, Ehe und..., op. cit., p. 65-66 !

considerai ca persoane de sine stttoare'53. Soul apare doar ca o completare <i mea nsmi. Privit din punct de vedere teologic, unui asemenea mod ti de gndire ii lipsete iubirea comunitar, grija pentru cellalt si responsabilitatea reciproc. Dac ne gndim c cu asemenea probleme antropologice fundamentale se oreleaz i metodele terapeutice moderne, desigur c ne putem ntreba. n mod justificat, n ce msur asemenea metode pot realmente i serios vindeca i reface o rel.iie conjugal, familiali, etc., distrus. Dr faptul c o terapie pune in mod clar in centru dialogul, discuia nu nseamn neaprat c n acest dialog e vorba realmente de ntlnirea cu soul i de nsnloirca relaiilor dintre oameni. Dialogul poate n astfel de procese de comunicare sa fie, de asemenea, utilizat exclusiv ca mijloc pentru a veni spre sir.c iri'sui, pentru a-i realiza, pur i simplu, propriul eu, sine, prin comunicarea cu ceilali. In aceasta situaie, dialogul ar reprezenta un mijloc terapeutic-, iar partenerul ar rmne, n cele din urm, doar un mijloc pentru realizarea sinelui meu propriu. Pe aceast linie se in >crie de fapt terapia dialogului" de tip individualist, c terapie rare, Jup cum se observ, e orientat, n cele din urm. pre realizarea individualist de sine61. Sv.b acest aspect, din perspecciva cretin ortodox, este limpede ncercarea psihologilor occidentali de a contrapurte acest tip ft34 terapie a dialogului" Tainei Mrturisirii sau Spovedaniei. Tnir-un vacuum spiritual creat de Bisericile protestante prin ne'recurioaterea adevratei meniri si semnificaii a acestei Taine i a celorlalte, consecinele nu mai pot fi absolut deloc o surpriz.

34 4. Ci. pentru critic. I.. A. Pervin, Perstinlichkeitstheorien, p. 244 sq.; U. Eibnc-h. Ehe und..., op. eit., p. 72-73.