Sunteți pe pagina 1din 58

FT

C1

20.09.2012

FARMACOTERAPIA
DEF: Este ramura farmacologiei care studiaza folosirea practica a medicamentelor pentru profilaxia si tratarea bolilor. FARMACOLOGIA este stiinta care se ocupa cu studiul mediamentelor sub diferite aspecte. Farmacologia are mai multe ramuri: 1. Farmacografia se ocupa cu prescrierea medicamentelor. 2. Farmacoterapia 3. Farmacocinetica aceasta studiaza transformarile suferite de medicament in organism de la administrarea lor pana la eliminare. 4. Farmacodinamia aceasta studiaza actiunea si mecanismele de actiune ale medicamentelor asupra organismului normal (sanatos) sau patologic si stabileste locul de actiune al medicamentului. 5. Farmacotoxicologia studiaza efectele adverse ale medicamentelor cat si intoxicatiile acute si cronice cu medicamente, prevenirea si tratarea lor. MEDICAMENTUL este acea substanta medicamentoasa care se administreaza pentru prevenirea, tratarea sau diagnosticarea unei boli sau unui simptom. Medicamentele sunt desemnate cu mai multe denumiri: Denumirea chimica = aceasta reda structura chimica a substantei Denumirea comuna internationala (D.C.I) = aceasta se trece obligatoriu pe prospect si pe cutie alaturi de denumirea comerciala si este aceeasi in toate tarile. Denumirea comerciala = aceasta reprezinta numele medicamentului care difera de la tara la tara in functie de firma producatoare. Clasificarea medicamentelor se face dupa mai multe criterii: 1. Dupa origine Medicamente naturale (de origine vegetala, animala sau minerala) Medicamente semisintetice Medicamente sintetice 2. Dupa modul de administrare Cu actiune generala (sistemica)
1

FT

C1 Cu actiune locala (topice) 3. Dupa gradul de toxicitate Medicamente putin toxice Medicamente puternic active (Separanda) Medicamente toxice (Venena) 4. Dupa modul de preparare Medicamente oficinale Medicamente magistrale Medicamente industriale

20.09.2012

FARMACOCINETICA GENERALA
Urmareste modificarile suferite de medicamente in organism sub aspectul absorbtiei, transportului, a distributiei, a metabolizarii si eliminarii acestuia. ABSORBTIA urmareste patrunderea medicamentului de la locul de administrare in circulatia sangelui. Factorii care influenteaza absorbtia depind atat de medicament cat si de organism astfel absorbtia depinde de forma farmaceutica, de calea de adminsitrare, proprietatile fizico-chimice ale substantei, concentratia medicamentului. BIODISPONIBILITATEA reprezinta fractiunea de principiu activ care ajunge in circulatia generala si viteza cu care ajunge in circulatie. Biodisponibilitatea scazuta a unui medicament duce la o eficacitate scazuta, iar o biodisponibilitate crescuta poate sa duca la aparitia reactiilor adverse.

CAILE DE ADMINISTRARE A UNUI MEDICAMENT


1. CALEA SUBLINGUALA pe aceasta cale absorbtia se realizeaza rapid si se evita inactivarea substantelor la nivelul stomacului sau a intestinului si se ocoleste primul pasaj hepatic. 2. CALEA ORALA La nivelul stomacului medicamentele se absorb bine insa pot fi inactivate de sucurile gastrice si pot da reactii adverse asupra stomacului (iritatii, greturi, varsaturi). Medicamentele care se absorb la nivelul stomacului se numesc gastrosolubile.
2

FT

C1

20.09.2012

La nivelul intestinului subtire absorbtia se face rapid insa aceasta poate fi influentata de prezenta alimentelor (Ex: tetraciclina are absorbtie intarziata in prezenta antiacidelor si a lactatelor). Medicamentele care sunt absorbite la acest nivel se numesc enterosolubile. Pe mucoasa rectala absorbtia medicamentelor este lenta si inegala insa prezinta avantajul ca ocoleste bariera hepatica.

TIMPUL OPTIM DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR


Cu jumatate de ora inainte de masa se administreaza: o Antispasticele o Stimulentele secretiei gastrice o Hipoglicemiantele o Hepatoprotectoare o Anorexigenele o Colereticele (stimuleaza secretia biliara). Colagog (dreneaza secretiile biliare) o Metoclopramid Dimineata inainte de micul dejun cu 30 min se administreaza: o Purgativele o Antihelminticele o Diureticele o Medicamente folosite in tratamentul osteoporozei (Alfa D3, acid risendronic) Imediat dupa masa se administreaza: o Substituentii secretiei gastrice (acid clorhidric, pepsina) Dupa mese se administreaza: o Antiacidele (Maalox, Dicarbocalm) o Enzime digestive (Mezym) o AINS (acid acetilsalicilic, ibuprofen, flamexin, novocalmin, diclofenac) o Medicamente care scad colesterolul Seara inainte de culcare se administreaza: o Antiulceroasele de tip antihistaminice H2 (Ranitidina, Cimetidina, Famatidina) seara se instalea o hipertonie vegetativa care antreneaza secretia gastrica acida si declanseaza astfel crize ulceroase foarte dureroase.
3

FT

C1

20.09.2012

o Antiasmatice deoarece efectele broncoconstrictoare ale histaminei si acetilcolinei sunt foarte pronuntate. o Medicamente hipolipemiante deoarece secretia colesterolului este maxima pe timpul noptii. o Hipnotice Pe timpul zilei se administreaza: o Antihipertensivele -adrenolitice de tip prazosin o Antihipertensivele -adrenolitice de tip propranolol o Neurosimpatoliticele (neurotonice) atunci tonusul sistemului nervos simpatic este cel mai indicat.

FT

C2

27.09.2012

CAILE DE ABSORBTIE
1. ABSORBTIA PE CALE RESPIRATORIE are loc la nivelul alveolelor pulmonare si este rapida datorita suprafetei mari al circulatiei bogate (vascularizatiei bogate). Pe aceasta cale se administreaza: gaze sau lichide volatile (in cazul anesteziilor). Aceasta cale prezinta dezavantajul ca da foarte multe reactii adverse. 2. ABSORBTIA LA NIVELUL MUCOASELOR are loc la nivelul mucoasei conjunctivale, la nivelul mucoasei nazale, la nivelul mucoasei bucale, la nivelul mucoasei vaginale, la nivelul mucoasei rectale, la nivelul mucoasei faringiene. 3. ABSORBTIA CUTANATA este redusa in cazul unor tegumente intacte dar creste foarte mult atunci cand tegumentul este lezat. Pe cale cutanata se administreaza pentru actiune locala sau pentru actiune sistemica (Nitroglicerina-sub forma de plasturi-Nitroderm-se foloseste ca antianginos; Rivastigmina (Exelon)-se foloseste ca antiparkinsonian; Nicotina (Nicorette)). 4. ABSORBTIA DUPA ADMINISTRARE PARENTERALA este avantajoasa in cazuri de urgent pentru administrarea medicamentelor care se absorb greu in tubul digestive sau sunt inactivate de sucurile gastrice cat si la bolnavii care nu coopereaza.

TRANSPORTUL
Se face cu ajutorul unei molecule transportatoare specific care formeaza un complex cu medicamentul si il transporta de pe o parte pe cealalta a membrane celulare. Transportul se face cu consum de energie. Transportul medicamentelor in sange se face sub doua forme: Sub forma libera (substanta medicamentoasa este dizolvata direct in plasma) Sub forma legata (substanta medicamentoasa este legata de albuminele plasmatice). Numai forma libera este activa farmacologic si este capabila sa treaca in diferite compartimente lichidiene si sa fie metabolizate si apoi eliminate.

DISTRIBUTIA
1

FT

C2

27.09.2012

Medicamentul ajuns de la locul de administrare in sange in urma absorbtiei difuzeaza si in celelalte compartimente lichidiene. Exista substante care pot difuza in toate lichidele organismului cum ar fi: (alcoolul, narcoticele, anestezicele generale); si exista substante care se distribuie neuniform datorita faptului ca se pot fixa selectiv pe anumite organe: (Ex: tetraciclina se fixeaza in dinti si oase; morfina se fixeaza in creier; barbituricele dupa administrare intravenoasa se depoziteaza in tesutul adipos).

METABOLIZAREA
Exista medicamente care nu sufera nici un fel de transformare in organism si se elimina ca atare (Ex: eterul etilic-anestezic, halotanulanestezic general, penicilina G-antibiotic) insa majoritatea medicamentelor sufera in organism o serie de biotransformari care duc la metaboliti inactivi si usor de excretat. Metabolizarea substantei medicamentoase are loc predominant la nivelul ficatului dar si in sange, rinichi si la nivelul mucoasei intestinale.

ELIMINAREA
Este procesul care inceteaza actiunea substantei medicamentoase. 1. ELIMINAREA PE CALE RENALA = este cea mai importanta cale de eliminare a substantelor hidrosolubile si se realizeaza prin filtrare glomerulara sau prin secretie tubulara. Ea depinde de gradul de solubilitate a substantelor; de concentratia substantei in sange, phul urinei, fluxul urinar si starea functionala a rinichilor. Medicamentele care se elimina sub forma activa in rinichi sunt utile in tratamentul infectiilor urinare (Ex: ampicilina, gentamicina, florochinolonele, acidul nalidixic). 2. ELIMINAREA PE CALE DIGESTIVA = se face prin secretie salivara, gastrica, intestinala si mai ales biliara. 3. ELIMINAREA PE CALE RESPIRATORIE = este selectiva pentru substantele volatile si pentru cele gazoase (Ex: iodurile se elimina prin secretiile bronsice). 4. ELIMINAREA PE CALE CUTANATA = este redusa si se face prin celulele epiteliale si mai ale prin glandele sudoripare.

FT

C2

27.09.2012

5. ELIMINAREA PRIN LAPTELE MATERN = este importanta pentru consecintele toxice pe care le pot avea substantele medicamentoase asupra copilului (Ex: purgativele, laxativele, barbituricele, anticuagulantele cumarinice, antiepilepticele, cloranfenicol, hormonii sexuali).

FT

C3

4.10.2012

CAILE DE ADMINISTRARE
Administrarea medicamentelor se poate face: Pe cale orala (per-os sau intern) Calea parenterala (injectabila) = administrarea substantei medicamentoase se face direct in mediul intern folosindu-se acul si seringa Administrarea locala (topic) = administrarea substantei medicamentose se face extern pe piele sau mucoase.

CALEA ORALA
Avantaje Permite autoadministrarea, deci nu necesita personal calificat si seringa; Este comoda, ceea ce asigura complianta (cooperarea bolnavului); Riscul reactiilor adverse este relativ mic (in comparatie cu injectiile); Dezavantaje Riscul descompunerii substantei active sub actiunea enzimelor digestive; Necesitatea utilizarii unor corectori de gust, miros; Efecte locale iritative asupra diferitelor segmente ale tubului digestiv; Medicamentul odata inghitit se absoarbe in special in prima parte a intestinului subtire care este specializat in procesul de absorbtie. Medicamentele care sunt liposolubile cat si o buna parte a medicamentelor uzuale (acestea sunt de obicei acizi sau baze slabe) se absorb complet sau in mare parte. Medicamentele care nu sunt liposolubile (Ex: aminoglicozidele gentamicina, canamicina, streptomicina, nu se absorb in intestin). Administrarea medicamentelor se face exclusiv cu apa deoarece aceasta favorizeaza absorbtia usurand desfacerea formelor farmaceutice solide, asigura dizolvarea substantei medicamentoase si micsoreaza riscul aparitiei reactiilor adverse iritative. Administrarea pe cale orala este influentata de prezenta alimentelor (prezenta alimentelor este convenabila pentru antiinflamatoare, enzimele, tetraciclinele,
1

FT

C3

4.10.2012

antiacidele), sucurile digestive acestea pot inactiva unele medicamente (Ex: acidul clorhidric poate sa inactiveze benzilpenicilina penicilina G; fermentii inactiveaza heparina anticuagulant; insulina), fenomenul de prim pasaj hepatic acesta poate micsora semnificativ disponibilitatea dupa administrarea orala (Ex: lidocaina este inactivata in ficat; nitroglicerina in doze mici poate fi administrata per-os insa in doze mari depaseste cu mult capacitatea de metabolizare a ficatului).

ADMINISTRAREA LOCALA SI ADMINISTRAREA SUBLINGUALA


Medicamentele aplicate pe mucoasa bucala sunt sub forma de comprimate de supt, solutii si sub forma de aerosoli bucali. Uneori aceasta cale asigura si un efect sistemic. Administrarea bucala si sublinguala asigura a absorbtie buna deoarece zona prezinta o vascularizatie bogata si astfel efectul se instaleaza rapid. Pe aceasta cale se evita primul pasaj hepatic. Administrarea pe mucoase se foloseste pentru a obtine un efect local si mai rar pentru a obtine un efect general.

ADMINISTRAREA RECTALA
Pe aceasta cale se folosesc medicamente sub forma de supozitoare sau clisme. Acestea au actiune antibacteriana, anestezica, antiinflamatoare si se folosesc in hemoroizi sau fisuri anale. Absorbtia pe mucoasa rectala este lenta si inegala in special la adulti. Fenomenul de evitare a primului pasaj hepatic este partial evitat.

ADMINISTRAREA PE MUCOASA VAGINALA


Se foloseste pentru actiunea locala (pe aceasta cale se pot administra: ovule sau comprimate vaginale cu rol antiseptic, antimicrobian, antimicotic, antiinflamator, anestezic local, cicatrizant etc). Unele preparate care se administreaza pe mucoasa vaginala au efect sistemic (Ex: hormonii).

ADMINISTRAREA PE MUCOASA NAZALA


2

FT

C3

4.10.2012

Pentru efectele locale se aplica diferite substante inglobate in unguente, geluri, solutii, emulsii. Ex: Vibrocil gel.

ADMINISTRAREA PRIN INHALATIE


Se aplica medicamentelor sub forma de aerosoli, gaze sau vapori si poate urmari efecte locale sau sistemice. Anestezicele generale (Ex: halotan enfluran, desfluran; protoxidul de azot, toate aceste substante au actiune sistemica).

ADMINISTRAREA PE CALE INJECTABILA


Injectiile se fac subcutanat, intramuscular, intravenos, rareori intraarterial, in seroase, intrarahidian. Injectarea asigura patrunderea in organism a intregii administrari si are un efect mai rapid decat calea orala. Este de ales in situatii de urgenta si cand nu este posibila administrarea orala. Injectia intravenoasa este mai mare si riscul de reactii adverse, uneori chiar severe. Injectia intramusculara permite absorbtia in 15-30 min, cea subcutanata ceva mai lent. Injectiile intramusculare sunt mai putin dureroase decat cele subcutanate. Preparatele prea iritant, solutiile hipotone sau hipertone, solutiile cu aciditate sau alcalinitate mare nu se pot injecta subcutanat sau intramuscular. Suspensiile sau solutiile uleioase injectata intramuscular constituie preparate de depozit, din care substanta activa ajunge treptat in sange atentie! Aceste preparate nu sunt introduse intravenos deoarece provoaca embolii. Injectarea intravenoasa este cea mai rapida modalitate de patrundere a medicamentelor in sange. Acestea se face sub forma de perfuzie timp indelungat. Actiunea iritanta este mai bine suportata decat celelalte injectii. In cazul unor medicamente cu risc mare cum ar fi adrenalina, aminofilina, digoxina se face injectarea sub forma diluata, de catre medic sau sub supraveghere medicala.

NOTIUNI DE FARMACODINAMIE GENERALA


Farmacodinamia aceasta studiaza actiunea si mecanismele de actiune ale medicamentelor asupra organismului normal (sanatos) sau patologic si stabileste locul de actiune al medicamentului.
3

FT

C3

4.10.2012

Efectul unui medicament este dependent de doza in care se administreaza astfel cresterea dozei are drept consecinta cresterea efectului pana la o intensitate maxima care nu mai poate fi depasita. Pentru a produce un anumit efect terapeutic medicamentul trebuie sa aiba o afinitate chimica specifica fata de un anumit substrat din organism. Acest substrat poarta numele de receptor farmacologic. Majoritatea medicamentelor actioneaza specific asupra unor anumite structuri macromoleculare prezente in cantitate mica in tesuturile tinta. Legaturile dintre receptor si medicament sunt de obicei slabe ceea ce permite medicamentelor sa se lege si sa se desfaca de pe receptori foarte repede. Substantele care se leaga de receptori se comporta diferit (Ex: unele substante se cupleaza cu receptorii si ii activeaza producand astfel un efect farmacologic) astfel de substante se numesc activatori agonisti ai receptorilor. Unele substante se cupleaza cu receptorii insa nu ii activeaza aceste substante se numesc antagonisti sau blocanti. Exista si o alta categorie de medicamente care la doze mici au efect agonist iar la doze mari au efect antagonist.

NOTIUNI GENERALE DE FARMACOTOXICOLOGIE


Farmacotoxicologia studiaza efectele adverse ale medicamentelor cat si intoxicatiile acute si cronice cu medicamente, prevenirea si tratarea lor. Intoxicatiile pot fi acute si cronice. Toxicitatea se evalueaza experimental si se cuantifica prin stabilirea dozei care intoxica sau omoara 50% din animalele de laborator. Intoxicatiile acute apar in cazul administrarii unor doze excesive de medicamente sau in cazul ingerarii accidentale sau intentionate a unei cantitati mari de medicament. Tratamentul intoxicatiilor acute presupune masuri nespecifice care grabesc eliminarea toxicului din organism si sustinerea functiei vitale si masuri specifice constant in administrarea de antidoturi specifice. EXEMPLE DE ANTIDOTURI In intoxicatia cu acetaminofen antidotul este acetilcisteina;
4

FT

C3

4.10.2012

In intoxicatia cu carbamati (acestea sunt insecticide organofosforice) antidotul il reprezinta atropina; In intoxicatia cu anticuagulante cumarinice antidotul il reprezinta vitamina K (fitomenadiona); In intoxicatia cu izoniazida antidotul este B6. Intoxicatiile cronice apar la administrari repetate timp indelungat si sunt datorate acumularii in organism de cantitati excesive de medicament.

DEPENDENTA
Este o stare cronica care se caracterizeaza prin necesitatea imperioasa de folosire a unui medicament sau a unui toxic. Principalele substante care produc dependenta sunt: Opiu, morfina si derivatii sai, amfetaminele si derivatii sai, cocaina, alcoolul etilic, lisergida (LSD), cofeina, nicotina. Tratamentul dependentei este foarte complex si necesita supraveghere medicala, tratament si consiliere. Reactiile adverse la medicamente = sunt fenomene nocive care apar la doze uzuale de medicamente, ele trebuiesc deosebite de efectele secundare care insotesc efectul terapeutic si rezulta din mecanismul de actiune al substantei (Ex: uscaciunea gurii produsa de morfina si codeina; actiunea hipnotica a romerganului, a peritolului, clorfeniramin, ketotifen, metoclopramid). Reactiile adverse pot fi: De tip toxic Reactii adverse idiosincrazice Reactii adverse de tip alergic. REACTIILE ADVERSE DE TIP TOXIC sunt dependente de doza si apar in conditii de supradozare. Frecventa si intensitatea lor sunt direct proportionale cu doza administrata. Se manifesta prin tulburari functionale si eventual leziuni la nivelul unor aparate si sisteme, gravitatea lor variaza si in unele cazuri pot duce la moartea individului. Parametrul care masoara toxicitatea acuta a unei substante este doza letala (DL50). Un alt parametru folosit pentru masurarea toxicitatii este doza eficace (DE50).
5

FT

C3

4.10.2012

INDICELE TERAPEUTIC (I.T) reprezinta raportul dintre doza letala si doza eficace. Acesta trebuie sa fie de minim 10 adica doza letala trebuie sa fie de minim 10 ori mai mare decat doza eficace.

FT

C4

11.10.2012

Reactiile adverse toxice pot fi influentate de o serie de factori: De reactivitatea biologica a organismului la medicamentul respectiv; De insuficienta unor organe de epurare (ficat, rinichi). Factorii care favorizeaza toxicitatea unei substante medicamentoase sunt: Biodisponibilitatea Indicele terapeutic mic Schemele de tratament inadecvate Interactiunile intre substantele medicamentoase Folosirea pentru administrare a unei cai cu risc toxic foarte mare (Ex: administrarea intravenoasa a aminofilinei si a adrenalinei). Tratamentul reactiilor adverse toxice consta in: oprirea administrarii medicamentului respectiv si indepartarea acestuia din organism prin spalaturi gastrice, prin administrarea de carbune medicinal pentru absorbtia substantei respective, prin administrarea de purgative sau laxative; administrarea antidotului care are actiune inversa pe cat a toxicului respectiv. EXEMPLE: In intoxicatia cu atropina se administreaza ca antidot pilocarpina si apoi fenobarbital. In intoxicatia cu morfina se administreaza ca antidot nalorfina. Exista unele tipuri particulare de reactii adverse toxice acestea sunt: Reactii adverse dismorfogene sau teratogene Reactii adverse mutagene Reactii adverse cancerigene REACTIILE ADVERSE DISMORFOGENE acestea se manifesta prin defecte morfologice care apar la fat in urma administrarii unui medicament la femeia insarcinata. Atunci cand efectele au caracter de monstruozitate acestea se numesc reactii adverse de tip teratogen. Medicamentele cu risc crescut sunt: citostaticele anticanceroase, unele antiepileptice cum ar fi fenitoina, sarurile de Li, anticuagulantele cumarinice, derivatii de vitamina A si hormonii sexuali androgeni si progestativele. REACTIILE ADVERSE DE TIP CANCERIGEN constau in producerea de cancer sub efectul medicamentului. La fabricarea unui medicament este necesara efectuarea testelor pe animale iar daca medicamentul respectiv prezinta risc cancerigen acesta nu este permis in terapia umana.

FT

C4

11.10.2012

Exista insa si cazuri in care medicamentele cu risc cancerigen sunt permise in terapia umana datorita beneficiilor foarte mari (Ex: anticanceroasele). Alte exemple de substante medicamentoase cu risc cancerigen: Substante produse de mucegai Gudronul de carbune Aminele aromatice care rezulta in urma transformarilor pe care le sufera aminofenazona la nivelul sucului digestiv. REACTIILE ADVERSE MUTAGENE constau in producerea de catre un medicament a unor mutatii genetice cu afectarea fenotipului chiar si dupa mai multe generatii. Exemple de medicamente cu potential mutagen: Anticanceroasele Imunosupresoarele.

FT

C5

18.10.2012

REACTII ADVERSE DE TIP IDIOSINCRAZIC (de intoleranta)


Apar la doze mici la persoanele cu predispozitie genetica. De cele mai multe ori aceste persoane au o mutatie genetica prin care se impiedica metabolizarea medicamentelor. Determinismul este genetic si se refera la modificari ai sintezei unei proteine specifice (de regula a unei proteine enzimatice). EXEMPLE DE ENZIMOPATII RESPONSABILE DE APARITIA REACTIILOR IDIOSINCRAZICE Deficit de pseudocolinesteraza = este enzima biosintetizata in ficat si intalnita in plasma care are rolul de a biotransforma unele substante medicamentoase. Unele persoane pot avea deficit de N-acetiltransferaza (este o enzima hepatica care are rol de a metaboliza anumite medicamente cum ar fi: izoniazida (se foloseste ca antituberculos) si hidralazina (se foloseste in tratamentul hipertensiunii arteriale). Unele persoane au deficit de succinil-colina = este enzima responsabila de biotransformarea suxametoniului (este un curarizant care odata administrat in lipsa enzimei da apnee si paralizia diafragmului). Suxametoniu se foloseste ca si relaxant al musculaturii in interventii de scurta durata. Acest tip de reactii adverse poate avea doua etiologii: Congenitala sau nascuta Dobandita

REACTII ADVERSE DE TIP ALERGIC


Aceste sunt efecte nocive ale medicamentelor care apar la doze foarte mici la persoanele sensibilizate anterior (de obicei acestea apar la 5-14 zile de la prima doza de substanta medicamentoasa). Alergia este specifica la o anumita substanta medicamentoasa dar poate cuprinde si compusi inruditi structural. Exista 4 tipuri de reactii alergice:
1

FT

C5

18.10.2012

1. REACTII ALERGICE DE TIP 1 (reactii alergice anafilactica) = aceste reactii alergice sunt foarte rapide si apar imediat dupa cuplarea medicamentului (ANTIGEN) cu imunoglobulinele E (ANTICORPI), dupa aceasta cuplare are loc degranularea mastocitara cu eliberarea de histamina care produce bronhospasm, vasodilatatie marcata perifica, scaderea brusca a tensiunii arteriale, urticarie urmata de soc anafilactic letal. EXEMPLE DE MEDICAMENTE INCRIMINATE DE A DA REACTII ANAFILACTICE: PENICILINELE ASPIRINA 2. REACTII ALERGICE DE TIP 2 (citostatice) = in acest caz medicamentele se fixeaza de anumite componente celulare carora le modifica structura. EXEMPLE: - CHINIDINA (este un antiaritmic) - CHININA (antimalaric) - SULFAMIDELE Toate acestea pot da anemie hemolitica (este o boala care produce distrugerea celulelor rosii (eritrocite) cu o viteza mai mare decat poate sa le produca maduva osoasa). 3. REACTIILE ALERGICE DE TIP 3 (prin mecanism imun) = acestea presupun formarea unor complexe imune circulante (complexele imune sunt formate din antigen si anticorp). Aceste complexe se fixeaza pe peretii vaselor de sange din anumite tesuturi sau organe si produc anumite procese inflamatorii. EXEMPLE DE MEDICAMENTE CARE POT DA ASTFEL DE REACTII ALERGICE SUNT: PENICILINELE SULFAMIDELE BARBITURICELE (FENOBARBITAL) 4. REACTII ALERGICE DE TIP 4 (de tip intarziat) = acestea se produc prin sensibilizarea limfoticelor T (sunt celule ale sistemului imunitar responsabile de reactia de aparare a organismului fata de substantele straine). EXEMPLE DE ASTFEL DE REACTII: fotosensibilizarea medicamentoasa si dermatita de contact.

FT

C5

18.10.2012

TOXICOMANIA SI DEPENDENTA TOXICOMANIA = este o manifestare de tip toxic cu frecventa foarte


mare care creste odata cu doza pe o lunga perioada de administrare. DEPENDENTA are mai multe aspecte: Dependenta psihica Dependenta fizica Toleranta Psihotoxicitatea

MEDICATIA ANTIMICROBIANA SI ANTIPARAZITARA


Substantele cu actiune antimicrobiana se impart in doua categorii: I. DEZINFECTANTE SI ANTISEPTICE II. ANTIBIOTICE SI CHIMIOTERAPICE

I.

DEZINFECTANTELE SI ANTISEPTICELE = aceste


substante actioneaza nespecific exercitand efecte toxice asupra agentilor patogeni insa uneori au efecte toxice si fata de celulele organismului gazda. Acestea sunt utile pentru dezinfectarea mediului extern (vase, instrumente) sau pentru dezinfectia tegumentelor si mucoaselor. Un dezinfectant trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: Sa aiba activitate rapida si intensa Sa aiba spectru larg Sa fie stabil din punct de vedere fizico-chimic Sa fie compatibil cu sapunul sau cu alti agenti de curatare Sa nu aiba miros Sa nu distruga sau sa altereze obiectele iar in cazul tesuturilor sa nu fie toxic sau sa aiba o toxicitate cat mai redusa. Substantele dezinfectante si antiseptice se clasifica dupa modul de actiune asupra agentilor patogeni: a. Substante care actioneaza prin oxidare (Ex: clor; iod; apa oxigenata; permanganat de potasiu) b. Substante care actioneaza prin hidroliza (acizi si baze) c. Substante care actioneaza prin cuagularea proteinelor (alcoolii)
3

FT

C5

18.10.2012

d. Substante care precipita microorganismelor (Ex: sarurile metalelor grele) e. Substantele care actioneaza prin modificarea tensiunii superficiale (Ex: detergentii). EXEMPLE DE SUBSTANTE FOLOSITE CA DEZINFECTANTE SI ANTISEPTICE: PEROGENUL care se foloseste sub forma de apa oxigenata 3%; este utila la curatarea plagilor si actioneaza prin degajare de oxigen. CLORAMINA B SI CLORAMINA T se foloseste pentru a dezinfecta vesela, mediul extern (cloramina T); B-pentru plagi. Aceasta se foloseste sub forma de solutie 0,2-1% sau 5%. CLORHEXIDINA (ape de gura) se foloseste pentru dezinfectarea plagilor si mucoaselor. TINCTURA DE IOD se foloseste ca si dezinfectant al tegumentelor. HIPOCLORITUL DE POTASIU se foloseste ca si dezinfectant extern si nu se amesteca cu alte substante. CARBONATUL DE SODIU (soda de rufe) se foloseste ca dezinfectant al mediului extern. ALCOOLUL ETILIC 70% SAU 90% - dezinfectant slab al tegumentelor. FENOSEPTUL se foloseste ca dezinfectant pentru plagi, tegumente mucoase si vesela. SOLUTIA APOASA DE FORMUL 5% - se foloseste pentru dezinfectia mediului extern.

FT

C5

18.10.2012

II.

ANTIBIOTICE SI CHIMIOTERAPICE

Sunt produse care introduse in organism exercita efecte toxice asupra microorganismelor, asupra parazitilor sau a celulelor atipice (celule canceroase) si au efecte toxice mai reduse sau absente asupra celulelor gazda. Termenul de antibiotic (atb) se refera la acele substante produse prin fotosinteza de catre anumite microorganisme. Exemple: penicilinele naturale si streptomicina. Termenul de chimioterapic face referire la substantele obtinute prin sinteza chimica. Intrucat in ziua de azi antibioticele in mare parte se obtin prin sinteza chimica cei doi termeni se confunda. SPECTRUL DE ACTIVITATE reprezinta totalitatea tipurilor de germeni care pot fi influentati de un anumit antibiotic in concentratii usor de realizat in clinica. Antibioticele cu spectru de activitate ingust sunt avantajoase pentru ca permit o terapie bine tintita (Ex: penicilinele si streptomicina). Antibioticele cu spectru de activitate larg sunt utile in infectii polimicrobiene si in situatii de urgenta insa prezinta dezavantajul de a favoriza aparitia rezistentei microbiene (Ex: tetraciclinele, cloranfenicolul). REZISTENTA reprezinta insensibilitatea microorganismelor la un anumit antibiotic. Rezistenta poate fi naturala si dobandita. REZISTENTA NATURALA este fixata genetic si caracterizeaza bacteriile din afara spectrului de actiune. REZISTENTA DOBANDITA se refera la faptul ca germenii au fost initial sensibili la un antibiotic dar si-au pierdut aceasta caracteristica dupa un numar mare de contacte cu antibioticul respectiv. Exista si un al treilea tip de rezistenta numita rezistenta cromozomiala care se inscrie in codul genetic al bacteriei si se transmite de la o generatie la alta. Rezistenta cromozomiala se transmite prin plastide, acestea sunt molecule de ADN cuprinse in citoplasma bacteriilor. Acest tip de rezistenta se transmite intre bacterii cu tulpini diferite. Exista insa si rezistenta incrucisata intre doua chimioterapice inrudite structural sau nu. Pentru a se evita instalarea rezistentei se recomanda prescrierea antibioticelor si a chimioterapicelor la indicatii prescrise si alegerea lor trebuie facuta pe baza antibiogramei. Se recomanda sa se evite pe cat posibil antibioticele la care instalarea rezistentei se face rapid (Ex: streptomicina, eritromicina, acidul nalidixic si izoniazida). EXEMPLE DE ANTIBIOTICE LA CARE INSTALAREA REZISTENTEI SE FACE LENT:
5

FT

C5

18.10.2012

PENICILINELE CEFALOSPORINELE SULFAMIDELE CLORANFENICOLUL Chimioterapicele (C.T) si antibioticele pot actiona bactericid sau bacteriostatic. Actiunea bactericida poate fi: Absoluta = afecteaza germenii in stare de repaus sau in stare de multiplicare astfel actioneaza polimixinele. Degenerativa = afecteaza germenii aflati in stare de multiplicare astfel actioneaza penicilinele, cefalosporinele si aminoglicozidele. Reactiile adverse ale antibioticelor pot fi: a) TOXICE datorate substantelor active ca atare sau a produsilor rezultati prin biotransformare, mai ales in caz de supradozare. EXEMPLE DE REACTII TOXICE: AMINOGLICOZIDELE dau ototoxicitate si nefrotoxicitate TETRACICLINELE dau hepatotoxicitate SULFAMIDELE (ERITROMICINA SI RIFAMPICINA) dau icter BENZILPENICILINA da reactii neurotoxice insotite de convulsii POLIMIXINELE SI AMINOGLICOZIDELE - pot da leziuni renale CLORANFENICOLUL SI SULFAMIDELE dau toxicitate sanguina. b) REACTII ADVERSE ALERGICE = sunt produse frecvent de peniciline, cefalosporine si sulfamide antibacteriene. Alergia se manifesta prin febra, eruptii cutanate, inflamatii ale mucoaselor, soc anafilactic. c) REACTII ADVERSE BACTERIOLOGICE = acestea sunt produse de perturbarea echilibrului florei bacteriene normale de catre antibiotice si chimioterapice. EXEMPLU: dismicrobismul intestinal (distrugerea florei saprofite si selectionarea de germeni rezistenti) acesta se manifesta prin enterite stafilococice si candidoza. Aceasta reactie apare de obicei la antibioticele cu spectru larg. Antibioticele pot diminua raspunsul imun al organismului si in unele cazuri pot da bacterioliza masiva, aceasta apare in cazul utilizarii in doze mari a unui antibiotic si poate duce la soc anafilactic si colaps (EX: tratamentul cu cantitati mari de peniciline in cazul sifilisului).

FT

C5 CLASIFICAREA ANTIBIOTICELOR A. -LACTAMINELE Penicilinele Cefalosporinele Monobactamii Carbapenemii B. AMINOGLICOZIDELE Gentamicina Streptomicina Tobramicina Kanamicina Neomicina Amikacina Netilmicina C. MACROLIDE Macrolide antibacteriene (eritromicina, claritromicina) Macrolide antifungice (nistatina) D. TETRACICLINELE Tetraciclina Doxiciclina Minociclina E. POLIMIXINELE SI BACITRACINA Fac parte din clasa POLIPECTIDELOR F. AMFENICOLI Cloranfenicol G. LINCOSAMIDE Clindamicina H. GRISEOFULVINA I. ANSAMICINELE Rifampicina
7

18.10.2012

FT

C5 CLASIFICAREA CHIMIOTERAPICELOR

18.10.2012

1. CHIMIOTERAPICE CU ACTIUNE ANTIMICROBIANA Sulfamidele si sulfonele Trimetoprim (un inhibitor de -lactamaza) Acidul aminosalicilic Etambutolul Nitrofurantoina Izoniazida Chinolonele si florochinolonele 2. CHIMIOTERAPICE CU ACTIUNE ANTIFUNGICA Derivati azolici (Ex: tiazoli, imitazoli) 3. CHIMIOTERAPICE ANTIPROTOZOARE Metronidazol

FT

C6

25.10.2012

PENICILINELE
Sunt un grup de antibiotice bactericide produse de mai multe specii de mucegaiuri. Cea mai importanta penicilina este Benzilpenicilina (PENICILINA G), toate celelalte peniciline fiind de semisinteza. DUPA SPECTRUL DE ACTIVITATE ANTIBACTERIANA PENICILINELE SE CLASIFICA IN: 1. Peniciline cu spectru ingust de activitate actioneaza asupra cocilor gram pozitiv, gram negativ, bacili G+ si spirochete. BENZILPENICILINA (PENICILINA G) BENZATILBENZIL PENICILINA (MOLDAMIN) FENOXIMETILPENICILINA (PENICILINA V) 2. Peniciline rezistente la penicinilaza (Peniciline antistafilococice) au spectru de activitate asemanator celor 3 peniciline prezentate anterior insa in plus actioneaza si asupra stafilococilor. OXACILINA CLOXACILINA 3. Peniciline cu spectru larg de actiune acestea au spectru asemanator cu cel al antibioticelor prezentate anterior in plus actioneaza si pe bacilii gram negativ. AMPICILINA AMOXICILINA CARBENICILINA DUPA ORIGINE AVEM: I. Peniciline naturale Injectabile Orale PENICILINE NATURALE INJECTABILE Peniciline injectabile cristalizate (BENZILPENICILINA PENICILINA G) Peniciline injectabile cu actiune retard (de depozit sau depou) (BENZATILBENZILPENICILINA MOLDAMIN; PROCAINBENZILPENICILINA EFITARD) PENICILINE ORALE Fenoximetil penicilina (PENICILINA V) II. Peniciline de sinteza a. ANTISTAFILOCOCICE (OXACILINA, CLOXACILINA) b. PENICILINE DE SINTEZA CU SPECTRU LARG AMOXICILINA AMPICILINA c. PENICILINE DE SINTEZA ACTIVE PE PSEUDOMONAS
1

FT

C6

25.10.2012

CARBENICILINA AZLOCILINA Rezistenta la peniciline poate fi naturala si dobandita care apare prin secretia de betalactamaza (penicinilaza), enzima care inactiveaza antibioticul (Ex: stafilococul auriu secreta beta-lactamaza care inhiba bencilpenicilina).

REACTII ADVERSE
Penicilinele prezinta risc foarte mare de a da reactii adverse care se manifesta prin urticaria si eritem cutanat. Aproximativ 60% dintre pacienti prezinta reactii alergice iar riscul creste foarte mult la pacientii cu antecendente alergice. Exemplu: procain-benzil penicilina odata administrata elibereaza procaina, aceasta avand un risc crescut de a da reactii alergice. De asemenea penicilinele pot da si reactii adverse toxice ca de exemplu: Oxacilina poate da hepatita Carbenicilina poate da hemoragii. Dupa administrare penicilinele favorizeaza suprainfectiile datorita dezechilibrului creat in flora intestinala.

PENICILINE INJECTABILE
BENZILPENICILINA se administreaza exclusiv injectabil deoarece este

inactivata de acidul clorhidric din stomac. Se administreaza intramuscular sub forma de sare sodica sau potasica si se absoarbe rapid. Timpul de injumatatire este aproximativ 30min 1h. La pacientii cu insuficienta renala timpul de injumatatire este aproximativ 10h. Eliminarea se face pe cale renala; in cantitati mici prin bila. Rezistenta se instaleaza prin producerea de beta-lactamaza de catre cocii G+. Reactii adverse dermatite de contact; la administrarea in doze mari poate aparea anemia hemolitica; soc anafilactic. !!! Se administreaza in pneumonii, meningite, septicemii, otite, scarlatina, angina, tetanos, plagi si profilactic in tratamentul reumatismului articular acut. !! Se administreaza intramuscular profund sau intravenos in doze de 1-2 mil U.I/zi la adult si 40000-60000 u.i/kg/zi la copii. ! Nu se asociaza in seringa cu alte medicamente.

PENICILINELE INJECTABILE DE DEPOZIT 1. Benzatil benzil penicilina (Moldaminul) se administreaza intramuscular


profund cu ac gros (deoarece cristalizeaza pe ac) 1,2 mil u.i la interval 6-12 h. Reactii adverse sunt mai rare decat in cazul Penicilinei G, insa datorita actiunii retard manifestarile clinice pot fi mai grave. !!! Nu se administreaza copiilor sub 3 ani. !! Nu se administreaza persoanelor cu masa musculara foarte redusa.
2

FT

C6

25.10.2012

! Se administreaza in afectiuni cum ar fi: sifilis, scarlatina, meningite, infectii stafilococice, profilaxia reumatismului articular acut. 2. Procain benzil penicilina (Efitard) se administreza in doze de 300.000 u.i pentru adult intramuscular profund. Spectrul de activitate este asemanator cu ale Penicilinei G Reactii adverse sunt asemanatoare cu cele ale Penicilinei G.

PENICILINELE ORALE
FENOXIMETIL PENICILINA (PENICILINA V) se administreaza sub forma de comprimate deoarece este stabila fata de actiunea acidului clorhidric din stomac. Biodisponibilitatea de aproximativ 50% Timpul de injumatatire aproximativ 45 min Eliminare eliminare pe cale renala !! Se administreza oral inainte de masa deoarece este influentata de prezenta alimentelor. Doza de administrare 400.000 1mil u.i la 4-6 h. !! Se foloseste in infectii usoare cum ar fi: faringite, sinuzite, otite. PENICILINE REZISTENTE LA BETA-LACTAMAZA 1) Oxacilina
Biodisponibilitatea de aproximativ 33% dupa administrare orala Timp de injumatatire este foarte scurt Se elimina pe cale renala aproximativ 46% Si prin metabolizare aproximativ 45% Se foloseste exclusiv in infectii stafilococice. !! Se administreaza oral si injectabil in doze 2-3 g/zi. Solutia injectabila nu se asociaza in seringa cu alte substante. Solutia injectabila se prepara cu apa distilata sterila (MOLDAMINUL, EFITARDUL SI OXACILINA).

2) Ampicilina
Biodisponibilitate aproximativ 60% dupa administrare orala, daca este administrata inainte de masa. Daca se administreaza dupa masa biodisponibilitatea scade cu 30%. Eliminare predominant renala. Timpul de injumatatire aproximativ 1h-145h, si creste foarte mult in insuficienta renala si in insuficienta hepatica. !! Se administreaza oral, intramuscular sau intravenos 2-4g la 6h. ! Este utila in meningite, sinuzite, otite, bronsite, gastroenterite si infectii urinare. ! Pentru a creste eficacitatea Ampicilinei aceasta se poate asocia cu un inhibitor de beta-lactamaza = SULBACTAM UNASYN

FT

C6

25.10.2012

3) Amoxicilina
Biodisponibilitate foarte mare aproximativ 96%. Biodisponibilitatea nu este influentata de prezenta alimentelor. Timpul de injumatatire 1-2 h Eliminare predominant renala. Se administreaza oral, intramuscular. Administrarea se face astfel: In infectii usoare si medii se administreaza 250 mg la 8 h pentru un adult si 62,8 mg la 8 h pentru copii mici, 125mg la 8h la copii mari. In cazuri grave se administreaza 2-4g/zi in 3 prize pentru adulti si 2g/zi in 3 prize la copii. Pentru a mari eficacitatea amoxicilinei aceasta se poate asocia cu un inhibitor de beta-lactamaza = ACID CLAVULANIC aceasta se administreaza in concentratie de 500mg Amoxicilina +125mg Acid Clavulanic la 8h sau la 12 h si in concentratie de 875mg Amoxicilina + 125mg Acid Clavulanic la 8h sau la 12 h. La copii se administreaza concetratie de 156,25mg/5ml sau 312 mg/5 ml la 8 h sau la 12 h in functie de gravitatea infectiei.

PENICILINE ACTIVE PE PSEUDOMONAS CARBENICILINA se administreaza intramuscular sau intravenos deoarece nu


se absoarbe dupa administrare pe cale orala. Biodisponibilitatea ridicata Timpul de injumatatire 8 h si creste in insuficienta hepatica si renala. !! Se administreza intre 100-600 mg/zi in functie de gravitatea infectiei. Ca si reactii adverse poate da: reactii alergice, accidente hemoragice, tulburari hepatice si renale si tulburari electrolitice. ! Se foloseste in infectii urinare, infectii genitale cu enterobacter, cu proteus, E.coli. La pacientii cu insuficienta hepatica si renala se reduc dozele.

FT

C7

1.11.2012

CEFALOSPORINE
Reprezinta o grupa de antibiotice beta-lactamine cu actiune bactericida care actioneaza prin modificarea structurii peretelui bacterian al microorganismelor aflate in faza de multiplicare. SPECTRUL DE ACTIVITATE a cefalosporinelor este foarte larg insa variaza odata cu generatia de care apartin. Clasificarea cefalosporinelor pe generatie este facuta pe criteriul antibacterian pe care acestea actioneaza, pe criteriul farmacocinetic precum si in ordinea cronologica a descoperirilor.

CLASIFICAREA CEFALOSPORINELOR
A. CEFALOSPORINE DE GENERATIE 1 acestea actioneaza pe bacili gram negativ si pe stafilococi. Sunt indicate in infectii ORL, infectii respiratorii, infectii urinare si cutanate. Dupa calea de administrare acestea se clasifica in: a) Cefalosporine de generatie 1 cu administrare orala: CEFALEXIN (Cefalexina, Ospexin, Keflex) CEFADROXIL (Cexyl) b) Cefalosporine de generatie 1 cu administrare parenterala (I.M; I.V): CEFALOTINA CEFAZOLINA B. CEFALOSPORINE DE GENERATIE 2 actioneaza asupra bacililor gram negativ, stafilococilor cat si asupra enterobacterilor. Sunt utilizate in infectii ORL, infectii bronhopulmonare, infectii urinare si in septicemii. a. Cu administrare exclusiva orala CEFACLOR (Ceclor, Ceclodyne, Cefaclor) b. Cu administrare orala, I.M, I.V CEFUROXIMA AXETIL (Zinnat, Axycef doar oral; Zinacef, Axetindoar injectabil) c. Cu administrare exclusiv injectabila (I.M sau I.V exclusiv in spital): CEFAMANDOL CEFOXITINA

FT

C7

1.11.2012

C. CEFALOSPORINE DE GENERATIE 3 au spectru de activitate mai extins decat cefalosporinele de generatie 2 si se folosesc in infectii cu germeni rezistenti la celelalte antibiotice beta-lactamine; de obicei sunt folosite in infectii intraspitalicesti. Marea majoritate a acestora se administreaza parenteral (adesea intravenos). Un singur reprezentant al acestei grupe se administreaza oral CEFTIBUTEN - (Cedax) CEFTRIAXONA (Ceftriaxon, Rocephin) CEFOPERAZONA CEFOTAXIMA (Cefotax) CEFTAZIDIMA (Fortum, Ceftamil) D. CEFALOSPORINE DE GENERATIE 4 acestea nu sunt inca in comert (se intalnesc doar in farmaciile de circuit inchis). Reprezentanti CEFEPIMA CEFPIRONA

REACTIILE ADVERSE
Durere la locul de administrare; Tulburari de cuagulare care sunt prevenite prin administrare de vitamina K; Eruptii cutanate; Febra; Mai rar urticarie; Soc anafilactic; Reactii gastrointestinale; Uneori pot da convulsii la copii. Cefalosporinele sunt nefro si hepatotoxice.

UTILIZARI CEFALOSPORINELE DE GENERATIE 1 sunt folosite in infectii cu bacili


gram pozitiv rezistenti la actiunea penicilinelor. Sunt indicate in infectii ORL, respiratorii, infectii ale pielii si tesuturilor moi.
2

FT

C7

1.11.2012

Cefalosporinele de generatie 1 cu administrare parenterala se folosesc in interventii cardiovasculare, ortopedice si la insertia materialelor protetice.

CEFALOSPORINELE DE GENERATIE 2 se folosesc in infectii cu germeni


rezistenti la peniciline si la cefalosporine de generatie 1. Se folosesc in infectii ORL, infectii bronhopulmonare, infectii urinare usoare sau medii asociate cu aminoglicozide.

CEFALOSPORINE DE GENERATIE 3 se folosesc in cazul infectiilor grave cu


bacili gram negativ multirezistenti (meningite, pneumonii).

FT

C8

15.11.2012

CEFALOSPORINE DE GENERATIE 1
CEFALEXINA Are absorbtie digestiva buna, se elimina pe cale renala nemodificata in proportie de 90% si pe cale biliara 10%. Se administreaza oral, la 8h, 0,5-1g. Se utilizeaza in infectii respiratorii, infectii urinare, infectii cutanate. Reactii adverse pe care le pot da: greata, diaree si poate determina cresterea fosfatazei alcaline. CEFADROXIL (Cexyl) Are absorbtie digestiva buna aproximativ 90%, absorbtia nu este influentata de prezenta alimentelor. Se elimina pe cale renala. Administrare orala 500mg in doua prize (dozele se scad in caz de insuficienta renala), la copii se administreaza 50mg/kgcorp/zi. CU ADMINISTRARE PARENTERALA CEFALOTINA Are spectru de activitate asemanator cu BenzilPenicilina, se administreaza parenteral I.V sau I.M 0,5-1g la 6h. Eliminare predominant renala. Indicatii: septicemii, avort, infectii respiratorii, infectii urinare si infectii ale tesuturilor moi. CEFAZOLINA Se administreaza I.M sau I.V in doze de 500mg-2g la 6-12h in functie de gravitatea infectiei. Spectrul de activitate este asemanator cu cel al Cefalotinei; este mai putin nefrotoxica decat Cefalotina.

CEFALOSPORINE DE GENERATIE 2
CEFUROXIMA
1

FT

C8

15.11.2012

Se administreaza oral, I.M sau I.V 500mg la 12h (pentru forma orala) si respectiv 750mg la 8h (pentru parenterala). Se elimina pe cale renala in forma activa aproximativ 90%, are spectru de activitate superior cefalosporinelor de generatie 1. Indicatii: pneumonii, infectii urinare, infectii chirurgicale, infectii cu stafilococi rezistenti la ampicilina. In infectii grave cu enterobacteri se poate asocia cu aminoglicozide. CEFAMANDOL Se administreaza I.M sau I.V in doze de 500mg-1g la 8h. Se elimina pe cale renala si biliara. Indicatii: infectii cu stafilococi, pneumonii, infectii urinare, infectii chirurgicale. Solutia injectabila de Cefamandol se poate asocia cu lidocaina. Nu se recomanda asocierea cu alte medicamente. CEFACLOR Se administreaza pe cale orala, absorbtia este influentata de prezenta alimentelor, se elimina pe cale renala si pe cale biliara. Indicatii: infectii ORL, infectii respiratorii, infectii urinare. Administrare: 750mg in 3 prize (8h) doza se ajusteaza in insuficienta renala.

CEFALOSPORINE DE GENERATIE 3
CEFTRIAXONA Este inactiva la administrare pe cale orala, se elimina preponderent renal si prin bila, timpul de injumatatire este de aproximativ 7h. Se administreaza I.M sau I.V 1-2g la 12h. Intramuscular nu se administreaza la copii sub 3 ani. Indicatii: meningite, infectii urinare severe, infectii ale pielii, oaselor si articulatiilor. CEFOTAXIMA

FT

C8

15.11.2012

Nu se absoarbe dupa administrare orala, se elimina renal, se administreaza I.M sau I.V 1-2g/zi la 8 sau 12h. Se poate asocia cu lidocaina insa aceasta forma nu se administreaza copiilor sub 3 ani. Poate fi administrata la nou-nascuti cat si la copii nascuti prematur. CEFOPERAZONA Este inactiva dupa administrare orala, se elimina prin bila in proportie de 70%. Nu produce efecte antabuz la asocierea cu alcoolul. Se administreaza I.M sau I.V 1-2g la 12h. Utilizari: sunt identice cu cele ale Ceftriaxonei. Se poate folosi si la pacientii care au infectii urinare sau sufera de afectiuni renale deoarece se elimina preponderent prin bila. CEFTIBUTEN (Cedax) Administrare orala neinfluentata de prezenta alimentelor. Se elimina pe cale renala, se administreaza 400mg/zi in doza unica. Indicatii: infectii respiratorii, otite, infectii urinare, enterite si in gastroenterite la copii. CEFTAZIDIMA Este inactiva dupa administrare orala, se elimina nemetabolizata pe cale renala, se administreaza I.M sau I.V 1g la 8 sau 12h, actioneaza in infectii cu meningococi (meningita), in infectii cu streptococi si in infectii cu stafilococul auriu. Cu precautie se poate asocia cu aminoglicozide. Daca este folosita in meningite necesita control periodic deoarece difuzeaza in lichidul cefalorahidian. Nu se administreaza in primul trimestru de sarcina si pe toata perioada alaptarii.

MONOBACTAMII
Sunt anti ioti e -lactaminice activi pe bacili gram negativ. Reprezentant: AZTREONAM (este inactiv dupa administrare pe cale orala).

FT

C8

15.11.2012

CARBAPENEMII
Sunt anti ioti e -lactaminice cu spectru foarte larg care cuprinde bacterii gram negativ si gram pozitiv aerobe sau anaerobe. Reprezentanti: IMIPENEM MEROPENEM ERTAPENEM

AMINOGLICOZIDELE
Sunt antibiotice cu efect bactericid absolut. REPREZENTANTI: STREPTOMICINA KANAMICINA NEOMICINA AMIKACINA GENTAMICINA TOBRAMICINA NETILMICINA Nici o aminoglicozida nu se absoarbe dupa administrare orala. Spectrul de activitate cuprinde bacili gram negativ, coci gram pozitiv, bacilul Koch (este bacilul care determina aparitia tuberculozei). Activitatea aminoglicozidelor scade foarte mult in prezenta puroiului. Aminoglicozidele sunt foarte toxice fiind in special oto si nefrotoxice. Ototoxicitatea se manifesta prin tiuituri in urechi care pot sa mearga pana la surditate definitiva. Nefrotoxicitatea se datoreaza acumularii acestora in parenchimul renal. Aminoglicozidele au timpul de injumatatire lung acesta este cuprins intre 35200h. In infectii grave se asociaza frecvent cu anti ioti e -lactamine. Nu se asociaza cu: Diuretice de ansa (Furosemid); Miorelaxante centrale (Tolperison-Midocalm; Clorzoxazona);
4

FT

C8

15.11.2012

Anestezice generale (Halotan, Protoxid de azot, Enfluran, Desfluran, Ketamina si Benzadiazepine Diazepam, Clonazepam, Lorazepam) Sulfat de Mg; Amfotericina B; deoarece toate aceste substante potenteaza toxicitatea aminoglicozidelor. INTERACTIUNI: Diuretecele de ansa cresc toxicitatea otica a aminoglicozidelor; Amfotericina B determina cresterea nefrotoxicitatii aminoglicozidelor; In cazul in care se asociaza aminoglicozide cu cefalosporine acestea din urma determina cresterea nefrotoxicitatii aminoglicozidelor. CLASIFICAREA AMINOGLICOZIDELOR Se clasifica in generatii: A. AMINOGLICOZIDE DE GENERATIE 1 STREPTOMICINA = este utila pe infectii cu bacili gram negativ, coci gram pozitiv (stafilococi) si coci gram negativ (meningococi) cat si pe bacilul Koch. Indicatii: tuberculoza in special, meningite. Utilizarea sa este limitata deoarece da reactii adverse grave. Se administreaza I.M 1-2g/zi timp de 1 saptamana. KANAMICINA = este indicata in bronhopneumonie, abcces pulmonar, septicemie si local se foloseste pentru tratarea infectiilor oculare. Se administreaza topic sau I.M 15mg/kgcorp in 2 sau 3 prize. NEOMICINA = este cea mai toxica aminoglicozida. Spectrul de activitate este asemanator Streptomicinei. Nu se administreaza sistemic datorita toxicitatii foarte crescute. La administrare locala da reactii alergice manifestate prin eruptii pruriginoase.

FT

C9

22.11.2012

B. AMINOGLICOZIDE DE GENERATIE 2

GENTAMICINA = este cea mai utilizata aminoglicozida. Prezinta avantajul de a avea o toxicitate mai mica decat Kanamicina. Rezistenta se instaleaza prin aparitia unor enzime care inactiveaza antibioticul. Are timp de injumatatire variabil intre 1-4 h; in insuficienta renala timpul de injumatatire poate ajunge la aproximativ 70h. Se administreaza 80 mg la 8-12 h I.M, se poate administra si I.V in perfuzie lenta (10-30 min). Gentamicina poate fi administrata si in meningite 4 mg 1 data pe cale intrarahidiana. Se elimina in forma nemodificata pe cale renala. Se utilizeaza in infectii respiratorii grave, in infectii urinare, in infectii hepatobiliare, in infectii osoase, in arsuri infectate (topic), sub forma de unguent oftalmic sau picaturi oftalmice se foloseste in diferite infectii oculare. TOBRAMICINA = are spectru larg de activitate asemanator Gentamicinei insa cu activitate mai intensa pe pseudomonas. In infectii cu enterococ se asociaza cu Ampicilina sau cu Penicilina G. Are nefrotoxicitate mai scazuta decat Gentamicina, se administreaza I.M sau I.V 3-5 mg/zi fractionat in 3 prize. Topic se foloseste sub forma de unguent oftalmic sau solutie oftalmica 0,3%. Rezistenta microorganismelor la Tobramicina poate fi incrucisata cu cea a Gentamicinei. AMIKACINA = este un derivat semisintetic al Kanamicinei, are nefrotoxicitate mai mica decat cea a Kanamicinei insa ototoxicitatea este foarte crescuta putand produce leziuni ale urechii interne. Rezistenta se instaleaza mai greu, se foloseste in infectii cu germeni rezistenti la Gentamicina si Tobramicina, se administreaza I.M sau I.V 15 mg/kg la 8 sau 12 h. In insuficienta renala se reduc dozele. NETILMICINA = este un antibiotic cu spectru larg de activitate. Are proprietati asemanatoare cu Gentamicina, se foloseste in infectii cu germeni rezistenti la Gentamicina si Tobramicina. Are toxicitate mai scazuta decat celelalte aminoglicozide.

C. AMINOGLICOZIDE DE GENERATIE 3

FT

C9

22.11.2012

MACROLIDE SI AZALIDE
MACROLIDE = sunt antibiotice care au in structura chimica inelul lactonic, au spectru larg de activitate, sunt utile in infectii cu coci gram negativ si gram pozitiv, bacili gram pozitiv, mycoplasme, chlamydii. Au o toxicitate redusa si sunt bine tolerate de macroorganisme. !! In general sunt antibiotice de inlocuire a penicilinelor la pacientii alergici la peniciline. !! sunt medicamente de prima alegere in difterie, tuse convulsiva, acnee vulgara, acnee rozacee, pneumonie si in forme grave de enterocolite la copii si sugari. !! macrolidele in doze mici au actiune bacteriostatica iar in doze mari au actiune bactericida.

CLASIFICARE
A. MACROLIDE DE GENERATIE 1 (Macrolide vechi) sunt de origine naturala. REPREZENTANTI: ERITROMICINA JOSAMICINA OLEANDOMICINA SPIRAMICINA B. MACROLIDE DE GENERATIE 2 (Macrolide noi) sunt produsi de semisinteza. REPREZENTANTI: ROXITROMICINA CLARITROMICINA AZITROMICINA este o azalida. Macrolidele de generatie 1 au timp de injumatatire relativ scurt ( Eritromicina are timp de injumatatire 2h) si spectru de activitate mai restrans decat cel al macrolidelor de generatie 2. Macrolidele noi au spectru larg si timp de injumatatire lung (Claritromicina are timp de injumatatire 5 h iar Azitromicina are timp de injumatatire 40 h). ERITROMICINA are absorbtie redusa pe cale orala deoarece este inactivata de sucul gastric. Pentru a evita acest inconvenient se recomanda administrarea formelor farmaceutice enterosolubile. Alimentele reduc
2

FT

C9

22.11.2012

absorbtia Eritromicinei. Se elimina prin bila si fecale 2/3 din doza administrata si 1/3 se elimina prin urina. Sunt contraindicate in insuficienta hepatica si insuficienta renala. Se administreaza 250-500 mg la 6h inainte de masa cu 1h sau la 3h dupa masa. Nu se recomanda a fi administrata impreuna cu anumite substante medicamentoase deoarece Eritromicina creste toxicitatea acesteia: TEOFILINA (bronhodilatator musculotrop) CARBAMAZEPINA (antiepileptic) ANTICUAGULANTE ORALE o Acenocumarol Trombostop o Bromocriptina medicamente care se foloseste cu succes pentru suprimarea lactatiei; actioneaza asupra SNC. ERGOMETRINA alcaloid extras din cornul secarei, si se foloseste ca si hemostatic; actioneaza la nivelul sistemului nervos vegetativ. Eritromicina este medicament de electie in tuse convulsiva, difterie, acnee vulgara, enterocolite in forme grave. Nu se asociaza cu Cloranfenicol. JOSAMICINA Spectrul de activitate asemanator cu cel al Eritromicinei. Are absorbtie orala mai buna, se elimina in procent de 90% prin bila. SPIRAMICINA Este asemanatoare cu Eritromicina, se administreaza oral si I.V. CLARITROMICINA Are biodisponibilitate superioara Eritromicinei, se metabolizeaza la nivel hepatic, are timp de injumatatire aproximativ 5h, spectrul de activitate este asemanator cu cel al Eritromicinei insa actioneaza si pe helicobacter pilori (provoaca ulcer). Se utilizeaza in tuse convulsiva, pneumonii, acnee vulgara, infectii cu helicobacter, de asemenea este utila in infectiile prezente in stadiile terminale ale SIDA. Se administreaza 250-500 mg la 12h. AZITROMICINA Biodisponibilitate orala medie influentata de prezenta alimentelor. Spectrul este asemanator cu cel al Eritromicinei. Realizeaza concentratii mari in sputa, amigdale, plamani, sinusuri, stomac si in organele genitale. Se

FT

C9

22.11.2012

foloseste cu succes in boli cu transmitere sexuala si se administreaza 1 g/zi in doza unica. Se mai poate administra oral 500 mg la 24h timp de 3 zile sau 500 mg/zi o singura zi urmata apoi de 250 mg la 24h timp de 4 zile. Nu se administreaza cu Teofilina, Warfarina (anticuagulant) si cu Midazolum (benzodiazepina).

ANTIBIOTICE CU SPECTRU LARG


TETRACICLINELE
Sunt antibiotice cu spectru foarte larg care include pe langa germeni gram negativ si gram pozitiv si unele protozoare si virusuri mari. Nu sunt active fata de stafilococi si Proteus. Rezistenta la tetracicline se instaleaza greu si este incrucisata in cadrul grupului. Reactiile adverse se instaleaza: La nivel digestiv (iritatie gastrica, greata, voma si dureri epigastrice) La nivel hepatic sunt toxice mai ales in caz de insuficienta hepatica iar in doze mari pot duce la infiltrarea grasa a ficatului. La nivel renal sunt toxice, se acumuleaza in dinti si oase unde formeaza chelati de Ca si astfel se produce colorarea in galben pana la brun a dintilor (aceasta coloratie este ireversibila) si de asemenea produc hipoplazia smaltului dentar. Daca sunt administrate in a doua jumatate a sarcinii afecteaza dentitia de lapte a copiilor iar la copii pana in 8 ani afecteaza dentitia permanenta. Prin depunerea in oase produc inhibarea cresterii la copii (fenomen ireversibil), iar in cazul in care sunt administrate doze mari pe o perioada indelungata pot afecta dezvoltarea normala a copiilor. Sunt contraindicate la pacientii cu afectiuni renale grave, la gravide si la copii mici. !! Nu se asociaza cu penicilinele deoarece apar efecte antagoniste. CLASIFICARE A. TETRACICLINE DE GENERATIE 1 TETRACICLINA OXITETRACICLINA ROLITETRACICLINA
4

FT

C9

22.11.2012

B. TETRACICLINE DE GENERATIE 2 DOXICICLINA (Vybramicina) MINOCICLINA TETRACICLINA este o tetraciclina naturala. Dupa administrare orala are o biodisponibilitate buna, care scade in prezenta alimentelor. Nu se asociaza cu: Ca, Mg, Fe, antiacide, alcalinizante si lactate. Timpul de injumatatire este cuprins intre 6 si 12 h si creste la pacientii renali. Se elimina prin urina si fecale. Este antibiotic de electie in holera, pneumonii, tuberculoza. Se foloseste ca medicatie alternativa in gonoree si in doze mici pe termen lung in acnee, in infectii urinare si in bronsite, utilizarea sa este limitata deoarece sau dezvoltate microorganisme rezistente.

FT

C10

29.11.2012

DOXICICLINA (Vybramicina)
Are biodisponibilitate orala buna care scade in prezenta alimentelor. Prezinta avantajul de a nu provoca dereglari accentuate in flora intestinala. Prezenta Fe scade foarte mult absorbtia doxicilinei. Are timp de injumatatire de aproximativ 18 h si se poate administra 200 mg la 24 h in prima zi si apoi se scade doza la 100 mg/zi. Spectrul de activitate este asemanator cu cel al Tetraciclinei. Doxiciclina poate da fotosensibilizare motiv pentru care trebuie evitata expunerea la soare in timpul tratamentului. Indicatii: se foloseste in episoadele acute ale bronsitelor cronice, in pneumonii atipice, in sinuzite. Are aceleasi contraindicatii ca si Tetraciclina.

MINOCICLINA

Mod de administrare, indicatii, contraindicatii tot ca la Doxiciclina.

AMFENICOLI

Sunt antibiotice care au spectru de activitate larg si care se folosesc foarte rar datorita faptului ca dau reactii adverse grave (deprima ireversibil maduva hematotrofica). Din aceasta clasa fac parte: CLORAMFENICOLUL este substanta naturala PIAMFENICOLUL substanta de semisinteza. are spectru de activitate asemanator Tetraciclinelor, se absoarbe bine pe cale orala si se concentreaza in vasele si ganglionii limfatici. Cloramfenicolul trece prin bariera hematoencefalica si de aceea ajunge in lichidul cefalorahidian si la nivelul SNC in concentratii foarte mari. Este utilizat in abcesele cerebrale, in encefalite bacteriene si in meningite. De asemenea este utilizat in septicemii de origine abdominala sau vaginala. Cloramfenicolul poate provoca indiferent de doza anemie insotita de leucopemie agranulocitoza cu evolutie letala. La nou-nascuti in conditiile administrarii unei doze mari de Cloramfenicol dupa 4 zile de tratament poate sa apara sindromul cenusiu (se manifesta
1

CLORAMFENICOL

FT

C10

29.11.2012

prin coloratie cianotica a pielii, voma, diaree, deshidratare, anorexie, letargie) sindrom care de obicei este letal. Cloramfenicolul se poate administra sub forma de sare de sodiu pe cale I.V. este contraindicat in insuficienta hepatica, la gravide, la nou-nascuti, in perioada de alaptare. !! Nu se asociaza cu alte medicamente hepatotoxice si medulotoxice. Se administreaza oral 1-4 g/zi fractionat la 6h. Utilizari: in meningite, septicemii, febra tifoida, encefalite de natura bacteriana. Se foloseste ca medicatie de rezerva.

ANTIBIOTICE POLIPECTIDICE
Cuprind doua clase: POLIMIXINELE (acestea actioneaza pe bacilii G - ). BACITRACINA (aceasta este activa pe coci G- si G+, bacili G+ si G- ). sunt antibiotice care au toxicitate mare fiind nefrotoxice si neurotoxice (produc dezechilibre electrolitice si paralizia musculatorii striate). Se folosesc strict in infectii foarte grave pe bacili G-. POLIMIXINA B = nu se administreaza pe cale orala deoarece nu se absoarbe din tubul digestiv. Se elimina pe cale renala. Se administreaza I.M sau I.V 15000-25000 U.I/zi. In insuficienta renala se reduc dozele. Se poate administra si pe cale cutanata sub forma de unguente, spray-uri si pe cale inhalatorie sub forma de aerosoli. Se utilizeaza in infectii grave care nu raspund la tratamente cu aminoglicozide. Utilizari: meningite si local se foloseste in interventii chirurgicale, ulcere ale corneei, otite externe si in infectii cutanate. !! Nu se asociaza cu aminoglicozidele si cu curarizantele (sunt substante care actioneaza la nivelul sistemului nervos vegetativ si care produc deprimarea musculaturii. Ele se folosesc in terapeutica in interventii chirurgicale care necesita relaxarea musculaturii). !! Nu se administreaza in miastenia gravis si in insuficienta renala.

POLIMIXINELE

FT

C10

29.11.2012

COLISTINA are absorbtie foarte redusa dupa administrare orala. Nu se absoarbe pe mucoase. Are spectru de activitate asemanator cu Polimixina B insa efectele adverse sunt mai reduse ca intensitate. Se administreaza I.M si I.V in septicemii, in infectii urinare cu bacili G- atunci cand celelalte antibiotice dau gres. Pe cale orala se folosesc in gastroenterite si pentru pregatirea interventiilor chirurgicale pe colon. Colistina se foloseste si topic pentru spalaturi vezicale si oftalmice. este un antibiotic natural care actioneaza prin inhibarea dezvoltarii peretelui bacterian. Se utilizeaza doar local datorita nefrotoxicitatii crescute. Se foloseste sub forma de unguent, pulbere sau solutie in eczeme infectate, ulcere cutanate, plagi traumatice si plagi chirurgicale infectate. Preparatele de uz local contin BACITRACINA SI NEOMICINA = BANEOCIN. !!!! PENICILINE, CEFALOSPORINELE SI MACROLIDELE SUNT ANTIBIOTICE DE CLASA B TOATE ACESTEA SE POT ADMINISTRA IN SARCINA. METRONIDAZOLUL ESTE CHIMIOTERAPIC DE CLASA C SUNT CONTRAINDICATE IN TRIMESTRELE 1 SI 2 DE SARCINA. TETRACICLINELE, AMFENICOLII SI CHINOLONELE ANTIBACTERIENE SUNT ANTIBIOTICE DE CLASA D SUNT TOTAL CONTRAINDICATE PE TIMPUL SARCINII SI PE TOATA PERIOADA ALAPTARII.

BACITRACINA

FT

C11

6.11.2012

CHIMIOTERAPICE DE SINTEZA
SULFAMIDE ANTIBACTERIENE
Sunt derivati de sulfanilamida. CLASIFICARE a) SULFAMIDE CU ACTIUNE DE SCURTA DURATA acestea se administreaza in 4-6 prize/zi, au proprietatea de a se concentra in urina motiv pentru care sunt utilizate frecvent in infectii urinare. Au timp de injumatatire mic cuprins intre 1-7 h. Sunt indicate copiilor deoarece riscul de a da reactii adverse este mic. Reprezentanti: SULFAFURAZOL (Neoxazol) SULFATAZOL b) SULFAMIDE CU ACTIUNE SEMIRETARD SULFAMETOXAZOL SULFAFENAZOL Se administreaza in 2 prize/zi, realizeaza concentratii mari in bila. Sulfametoxazolul este singurul care se foloseste in terapeutica si de obicei se foloseste in combinatie cu TRIMETOPRIM. c) SULFAMIDE CU ACTIUNE RETARD acestea nu se prescriu in mod curent in terapeutica din cauza toxicitatii crescute. REPREZENTANT: SULFADIMETOXINA Se foloseste impreuna cu PIRIMETAMINA in tratamentul malariei. d) SULFAMIDE INTESTINALE REPREZENTANT: SULFASALAZINA (Salazopiryn; Sulfalazin) Se foloseste in tratamentul rectocolitei ulcerohemoragica cronica. Acesta are o actiune antiinflamatoare locala deoarece la nivelul colonului se desface si da nastere unui produs numit ACIDUL 5AMINOSALICILIC. e) SULFAMIDE CU ACTIUNE LOCALA
1

FT

C11

6.11.2012

Reprezentanti: SULFACETAMIDA MAFENID SULFADIAZINA ARGENTICA Se foloseste in infectii oculare, plagi sau rani infectate. CARACTERISTICI Sulfamidele dau rar reactii adverse, acestea apar la administrare prelungita si in doze mari. Au spectru de activitate larg si actioneaza pe bacterii gram negativ, gram pozitiv, chlamydii, mycoplasme, plasmodii si protozoare. Datorita utilizarii pe scara larga multe dintre aceste microorganisme au devenit rezistente. Sulfamidele au actiune bacteriostatica si actioneaza prin blocarea procesului de sinteza a acidului folic la nivelul microorganismelor. Sulfamidele nu se administreaza la pacientii renali sau hepatici si nu se administreaza copiilor nou-nascuti (din prima saptamana dupa nastere). EXEMPLE DE REACTII ADVERSE Greata, voma, eruptii cutanate, ameteli, fotosensibilizare. Sulfamidele de scurta durata pot da obstructie renala insotita de hematurie. Sulfamidele nu se administreaza cu anticoagulante si sulfamide antidiabetice deoarece acestea din urma potenteaza toxicitatea sulfamidelor antibacteriene. Acidul folic si procaina antagonizeaza efectul lor.

TRIMETOPRIM
Este un chimioterapic bacteriostatic cu spectru larg de activitate asemanator sulfamidelor. Se asociaza frecvent cu sulfamidele deoarece au actiune sinergica si astfel scade riscul de aparitie a rezistentei. Foarte frecvent il gasil asociat cu SULFAMETOXAZOLUL in produsul numit BISEPTRIM 80 mg de Trimetoprim si 400 mg de Sulfametoxazol. Produsul se utilizeaza in infectii urinare, infectii respiratorii, infectii biliare, tuse convulsiva si febra tifoida.
2

FT

C11

6.11.2012

Combinatia este contraindicata la nou-nascut, la femeile insarcinate, in insuficienta renala si in hepatita acuta si cronica.

CHINOLONELE CLASIFICARE
a. CHINOLONE DE GENERATIE 1 aceste se mai numesc si chinolone vechi, au spectru de activitate ingust care cuprinde bacili gram negativ aerobi. REPREZENTANT: ACIDUL NALIDIXIC (Negram sau Nalixid) b. CHINOLONE DE GENERATIE 2 REPREZENTANTI: ACIDUL PIPEMIDIC CINOXACINA Spectrul de activitate asemanator chinolonelor vechi. c. CHINOLONE DE GENERATIE 3 se mai numesc si chinolone noi sau fluorochinolone. Acestea au spectru de activitate mai larg si actioneaza pe coci gram pozitiv, bacili gram pozitiv si gram negativ si bacterii anaerobe. REPREZENTANTI: CIPROFLOXACINA NORFLOXACINA OFLOXACINA LOMEFLOXACINA LEVOFLOXACINA MOXIFLOXACINA ACIDUL NALIDIXIC Produsul are biodisponibilitate buna pe cale orala. Eliminarea se face pe cale renala. Realizeaza concentratii mari in urina motiv pentru care se utilizeaza exclusiv in infectii urinare. Se administreaza 1g * 4/zi timp de 5-14 zile. Nu se administreaza in sarcina, perioada de alaptare, in epilepsie si de asemenea nu se administreaza copiilor pana la perioada de pubertate deoarece provoaca leziuni ale cartilajelor.
3

FT

C11

6.11.2012

Pe perioada tratamentului se evita expunerea la soare (da fotosensibilizare). Rezistenta se instaleaza repede. FLUOROCHINOLONELE Au o biodisponibilitate buna dupa administrare pe cale orala, eliminarea se face pe cale renala pentru Ofloxacina (Zanocin) si pe cale renala si hepatica pentru celelalte fluorochinolone. Timpul de injumatatire este cuprins intre 3,3-10-11 h. Rezistenta se instaleaza greu. Reactiile adverse sunt rare si sunt bine tolerate de organism. !!Nu se administreaza cu saruri de Ca, Mg, Al, Fe si antiulceroase de tip SUCRALFAT (acestea sunt protectoare ale mucoasei gastrice) deoarece in prezenta acestora scade absorbtia fluorochinolonelor. Indicatii: infectii urinare, gonoree, infectii gastrointestinale, pulmonare, infectii ale pielii si tuberculoza pulmonara. CIPROFLOXACINA are biodisponibilitate buna dupa administrare pe cale orala. Se elimina pe cale renala si hepatica, timpul de injumatatire este de aproximativ 4 h. Se administreaza oral 250-750 mg la 12h dupa masa. Se administreaza si I.V lent in perfuzie. OFLOXACINA are biodisponibilitate de 100% dupa administrare orala, se elimina predominant renal, timp de injumatatire intre 5 si 6h. Se administreaza 200 mg la 12 h insa doza poate creste pana la 600-800 mg. In infectii grave se poate administra si I.V. NORFLOXACINA se administreaza oral in doze de 200-400 mg la 12h. LOMEFLOXACINA se administreaza 400 mg/zi intr-o singura doza. Prezinta dezavantajul de a da reactii de fotosensibilizare frecvente. LEVOFLOXACINA SI MOXIFLOXACINA se administreaza 500 mg/zi in doza unica.

FT

C11

6.11.2012

CHIMIOTERAPICE ANTITUBERCULOASE
Medicatia folosita in tuberculoza se clasifica in doua mari grupe: 1. Antituberculoase majore IZONIAZIDA RIFAMPICINA STREPTOMICINA ETAMBUTOLUL 2. Antituberculoase minore CICLOSERINA VIOMICINA Antituberculoasele minore se folosesc la pacientii intoleranti la antituberculoasele majore. Antituberculoasele minore sunt mai putin toxice si mai putin eficiente. In terapia TBC-ului se administreaza urmatoarele medicamente timp de 3 luni: IZONIAZIDA + ETAMBUTOL + RIFAMPICINA apoi urmatoarele 6 luni se administreaza doar IZONIAZIDA + ETAMBUTOL. In formele foarte grava de TBC se administreaza 4 chimioterapice in primele 3 luni si apoi urmatoarele 6 luni se administreaza doar 3 chimioterapice. IZONIAZIDA este un antituberculos cu activitate intensa si cu efecte secundare reduse. Rezistenta se instaleaza repede. Se absoarbe bine din intestin, se metabolizeaza hepatic si se elimina renal. Este toxica pentru ficat putand da hepatite si de asemenea este toxica pentru rinichi producand nefrite. Pentru prevenirea nefritelor se poate asocia cu vitamina B6. Se administreaza oral 10 mg/kgcorp/zi in 1-2 prize. Izoniazida poate da ameteli, ataxie (imposibilitatea controlarii miscarilor), convulsii, tulburari mentale si chiar fenomene psihotice. RIFAMPICINA se absoarbe bine dupa administrare orala, se metabolizeaza hepatic si se elimina prin urina, fecale, saliva si secretiile lacrimale si sudorale colorandu-le in rosu portocaliu. Este toxica pentru ficat in special in asociere cu izoniazida. Tulburarile digestive pot fi evitate daca administrarea Rifampicinei se face dupa masa. Se administreaza oral 600-700 mg/zi intr-o singura priza.
5

FT

C11

6.11.2012

Rifampicina are actiune bactericida asupra germenilor aflati in diviziune rapida. Se poate utiliza si in infectiile cu stafilococul auriu si in lepra. ETAMBUTOLUL este antituberculos cu activ intensa, reactiile adverse sunt reduse. Principala reactie adversa pe care o are Etambutolul este scaderea acuitatii vizuale reversibila la intreruperea medicatiei (ingusteaza campul vizual si da tulburari de perceptie a culorilor rosu si verde).

CHIMIOTERAPICE ANTIMICOTICE (ANTIFUNGICE)


!! Sunt substante active pe ciuperci patogene care au toxicitate mare, sunt folosite mai ales local insa se pot utiliza si sistemic. REPREZENTANTI: o GRISEOFULVINA o NISTATINA (Stamicina) o AMFOTERICINA B o TINIZOL (Tinidazol) o METRONIDAZOL o CLOTRIMAZOL o FLUCONAZOL o MICONAZOL o ITRACONAZOL (Orungal) o KETOCONAZOL o NIZORAL o FENTICONAZOL (Lomexin) o TERDINAFINA (Terbisil; Lamesil) o NAFTIFINA (Exoderil) o ISOCONAZOL (Travogen) o BIFONAZOL (Biazol, Canespor) GRISEOFULVINA este activa pe micozele pielii capului, a unghiilor. NISTATINA activa pe Candida Albicans. In functie de concentratie este fungistatic sau fungicid. Nu dezvolta
6

FT

C11

6.11.2012

dependenta, nu este activa pe infectii profunde. Se administreza 500.000 U.I pana la 1 mil U.I de 3-4 ori/zi minim 7 zile. Se administreaza si sub forma de unguente, suspensii, sampoane. AMFOTERICINA B este antibiotic activ pe micoze viscerale grave, se administreaza I.V sub stricta supraveghere medicala. Are toxicitate foarte mare in special la nivel renal. De asemenea se poate administra si intrarahidian in meningite. Reactiile adverse sunt frecvente si grave: insuficienta renala si hepatica, anemie. CLOTRIMAZOLUL este un chimioterapic putin activ pe candida, se utilizeaza in infectii cu micoze cutanate si in infectii cu Tricomonas vaginalis. Se foloseste sub forma de unguente, spray-uri, solutii cutanate si ovule. Fluconazol, Miconazol, Itraconazol, Ketoconazol, Fenticonazol, Isoconazol, Bifonazol actiune asemanatoare cu Clotrimazolul. METRONIDAZOLUL este activ pe Tricomonas vaginalis si in infectii cu giardia. In infectii cu Tricomonas se administreaza 250 mg la 8 h timp de 10 zile. Se poate administra si I.V in functie de gravitatea infectiei. !! Pe timpul tratamentului nu se consuma alcool. TINIZOL proprietati asemanatoare cu Metronidazolul. TERDINAFINA antibiotic cu spectru larg, are timp de injumatatire lung, se distribuie preferential in piele, unghii, glande sudoripare si sebum si se administreaza oral sub forma de comprimate si local sub forma de crema, geluri, spray-uri.

FT

C12

13.12.2012

CHIMIOTERAPICE ANTIHELMINTICE
REPREZENTANTI: PIPERAZINA MEBENDAZOL ALBENDAZOL TIABENDAZOL PIPERAZINA este un antihelmintic care actioneaza producand paralizia viermilor intestinali care apoi sunt eliminati. Este bine suportata de catre organism si rareori produce tulburari digestive, urticarie si ameteli. In infectia cu oxiuri se administreaza 75 mg/kgcorp intr-o singura priza pe zi in cure de 7 zile cu 10 zile pauza. MEBENDAZOLUL este un antihelmintic cu spectru larg de activitate utilizat in cazuri de infectie multipla cu tenii, oxiuri si helminti. Este contraindicat copiilor sub 2 ani si femeilor gravide. ALBENDAZOL (Zentel) spectru de activitate asemanator Mebendazolului, se administreaza inainte de masa, se administreaza intr-o singura singura priza iar cura se poate repeta dupa o perioada de aproximativ 7 zile. TIABENDAZOL spectru de activitate asemanator cu cel al Mebendazolului.

CHIMIOTERAPICE ANTIVIRALE
Medicatia antivirala se foloseste cu precautie deoarece efectele acestor medicamente se rasfrang si asupra celulelor organismului gazda. ANTIVIRALE UTILE IN INFECTII CU VIRUSUL GRIPAL DE TIP A AMANTADINA (Vyregit) actioneaza pe virusul gripal de tip A, pe virusul rubeolei si pe virusuri tumorale. De asemenea Amantadina are si proprietati antiparkinsoniene deoarece actioneaza asupra sistemului nervos simpatic stimuland secretia de DOPAMINA.

FT

C12

13.12.2012

Amantadina este utila in parkinson deoarece diminueaza hipertonia musculara (regenerarea musculara). Are biodisponibilitate buna dupa administrare orala in prezenta alimentelor. Poate da reactii adverse importante cum ar fi: tulburarile neurologice sau tulburarile psihotice la doze mari. La doze mici poate da greturi, varsaturi, cefalee si aritmii. RIBAVIRINA (Rebetol, Copegus) este activa pe virusul gripal de tip A, de tip B si pe virusul herpetic. Asociat cu ENTERFEROLUL este activ pe virusul hepatic de tip C. prezinta avantajul de a nu dezvolta dependenta. ANTIVIRALE ACTIVE PE VIRUSUL HERPETIC SI PE VIRUSUL VARICELO-ZOSTERIAN. ACICLOVIR (Aciclovir, Zovirax) se recomanda in infectii cu virusul herpetic de tip A si de tip B (acesta se localizeaza in jurul nesului, pe buze si la nivelul genital) recidivant, virusul neonatal, virusul encefalitei herpetice care apare la pacientii imunodeprimati. Se administreaza oral, parenteral (I.V) si topic. De asemenea este activa si pe herpesul ocular cand se aministreaza sub forma de gel oftalmic sau colir. Are timp de injumatatire scurt cuprins intre 2-4 h. aciclovirul este util si in varicela si pe virusul care cauzeaza Zona Zoster. !! In hepatitele virale nu se administreaza antivirotice singure ci numai asociate cu INTERFERONI. Interferonii sunt glicoproteine produse de celulele infectate cu virus, ei au actiune antivirotica, imunomodulatoare si de asemenea impiedica multiplicarea virusului. Exista 3 clase de Interferoni: INTERFERONI sunt produsi de leucocite INTERFERONI sunt produsi de fibroblasti INTERFERONI sunt produsi de limfocitele imune.

SISTEMUL UMORAL SI FUNCTIA HORMONALA HISTAMINA = este o aminobiogena care la om se gaseste in


cantitate foarte mare in plamani, piele si mucoasa gastrointestinala. In cantitati mici se gaseste in celulele neuronale si in celulele epidermice. Histamina este stimulator puternic al secretiei de acid clorhidric si pepsina; ea actioneaza asupra receptorilor specifici H1 producand
2

FT

C12

13.12.2012

bronhoconstrictie si vasodilatatie si la nivelul receptorilor H2 producand hipersecretie gastrica si vasodilatatie. Histamina este unul dintre principalii mediatori chimici ai reactiilor alergice de tip 1 (anafilactice). Reactiile alergice de tip 1 (mediate histaminic) pot fi combatute prin utilizarea antihistaminicelor blocante ale receptorilor H1, aglucocorticoizilor si ai inhibitorilor degranularii mastocitare. Antihistaminicele H1 pot fi clasate in 2 generatii dupa cronologia sintezei lor si dupa reactiile adverse pe care le produc: ANTIHISTAMINICE H1 DE GENERATIE 1 = acestea traverseaza bariera hematoencefalica si ajung la creier fapt care le confera actiune sedativa de intensitate diferita. Acestea sunt active dupa administrare orala si sunt recomandate cu prudenta la pacientii glaucom, cu adenom de prostata, cu retentie urinara, cu boli obstructive pulmonare datorita efectului pe care il au asupra sistemului nervos parasimpatic. De asemenea sunt contraindicate conducatorilor auto si copiilor sub 1 an. Au o durata scurta de actiune si se administreaza in 3-4 prize pe zi. REPREZENTANTI: CLORFENIRAMINA DIMETINDEN (Fenistil) CLEMASTINA (Tavegyl) CIPROHEPTADINA (Peritol) PROMETAZINA (Romergan) - este derivat de FENOTIAZINA cu efect 8-12h. Acesta este si neuroleptic moderat cu efect sedativ, antivomitiv si antitusiv. ANTIHISTAMINICE H2 DE GENERATIE 2 = acestea nu au efecte sedative, au actiune de lunga durata si se pot administra o singura doza pe zi. REPREZENTANTI: CETIRIZINA (Zyrtec) LEVOCETIRIZINA (Xyzal) FEXOFENADINA (Telfast) LORATADINA (Claritin) DESLORATADINA (Aerius) Antihistaminicele H1 se folosesc in urticatie acuta si cronica, rinite alergice, conjunctivite de natura alergica, prurit.

FT

C13

17.01.2013

ANTIHISTAMINICE H2
Receptorii H2 sunt situati la nivelul mucoasei gastrice si sunt implicati in mecanismul secretiei de acid clorhidric si pepsina. Acesti receptori sunt blocati specifici de antihistaminicele H2. REPREZENTANTI: RANITIDINA FAMOTIDINA CIMETIDINA Aceste substante actioneaza impiedicand efectul excito-secretor gastric al histaminei. Aceste substante se administreaza oral de preferat seara deoarece atunci se instaleaza o hipotonie vegetativa care antreneaza secretia de acid clorhidric, responsabila de declansarea crizelor ulceroase.

HORMONII GLUCOCORTICOSTEROIZI
Glanda corticosuprarenala este responsabila de secretia hormonilor glucocorticoizi, a hormonilor mineralocorticoizi si a hormonilor sexuali. Glucocorticoizii sunt hormoni secretati in zona fasciculara a glandei corticosuprarenala. Acestia pot fi naturali si de sinteza. Hormonii naturali sunt: HIDROCORTIZONUL (Cortisol) CORTIZON (acesta este un metabolit hepatic a hidrocortizonului). Hormonii de sinteza sunt: PREDNISON PREDNISOLON METILPREDNISOLON BETAMETAZONA DEXAMETAZONA TRIAMCINOLON In functie de durata lor de actiune, de intensitate, acestia se clasifica in 3 mari categorii: I. GRUPA 1 din aceasta grupa face parte:
1

FT

C13

17.01.2013

HIDROCORTIZON = acesta are efect antiinflamator de scurta durata; el se foloseste in insuficienta corticosuprarenala si in urgente cum ar fi: soc anafilactic, colaps si crize de rau astmatic. HIDROCORTIZON HEMISUCCINAT se administreaza I.V in stari de urgenta. HIDROCORTIZONUL SODIU-FOSFAT se administreaza si I.M. HIDROCORTIZONUL ACETAT se utilizeaza topic si in infiltratii. II. GRUPA 2 cuprinde compusi cu efect antiinflamator mai intens. Din aceasta clasa fac parte: PREDNISON METILPREDNISON TRIAMCINOLON GRUPA 3 cuprinde compusi sintetici cu efect antiinflamator foarte intens. Acestia au durata de actiune aproximativ 3 zile si nu se pot folosi pe termen indelungat. o DEXAMETAZONA o BETAMETAZONA

III.

Glucocorticoizii au efect antiinflamatorii intense fiind utili in toate fazele inflamatiei, de asemenea acestia au si proprietati antialergice. Sunt utilizati in: reumatism articular acut, forme grave de poliartrita reumatoida, lupus, necroza hepatica subacuta, hepatita cronica activa severa, sindrom nefrotic, colita ulceroasa, infectii grave insotite de soc, soc anafilactic, leucemii si in insuficienta corticosuprarenala cronica (= boala Addison). REACTII ADVERSE PROVOCATE DE GLUCOCORTICOSTEROIZI Efectele adverse sunt numeroase si pot fi clasificate in: Efecte metabolice Endocrine Cardiovasculare Digestive Sangvine
2

FT

C13

17.01.2013

Asupra SNC. Principalele tulburari metabolice se datoresc cresterii catavolismului proteic, cu accentuarea osteoporozei, intarzierea cicatrizarii plagilor, aparitia vergeturilor si oprirea cresterii la copii. Asupra metabolismului glucidic glucocorticoizii au efect stimulator manifestat prin hiperglicemie si rezistenta la insulina. Ei pot agrava diabetul sau pot induce aparitia diabetului de tip cortizonic. Asupra metabolismului lipidic actioneaza producand cresterea acizilor grasi si a colesterolului in sange si a distributiei anormale caracteristice a grasimii in corp (produc cresterea tesutului adipos la nivelul fetei; la nivelul gatului producand gat de taur; si la nivelul addomenului). De asemenea glucocorticoizii determina in functie de reprezentant efecte de tip hidrominerali cu retentie de apa si saruri, edeme si hipertensiune arteriala. In urma administrarii indelungate acestia pot produce modificari in formula leucocitara si influenteaza proprietatea de cuagulare a sangelui. La nivelul stomacului acestia pot determina aparitia ulcerului prin cresterea secretiei de acid clorhidric si pepsina si scaderea rezistentei mucoasei gastrice. !!! Nu se recomanda administrarea a glucocorticoizilor cu antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) deoarece ambele pot produce ulceratii. La nivelul SNC acestia au efect stimulator producand euforie, insomnie, anxietate si favorizeaza aparitia convulsiilor in special la persoanele predispuse. Glucocorticoizii administrati pe o perioada indelungata pot avea efect imunosupresor. De asemenea administrarea indelungata a acestor medicamente pot produce hipercorticism exogen insotit de instalarea sindromului Cushing care se manifesta prin obezitate, hirsutism, acnee, retentie hidrosalina, edeme, hipertensiune arteriala, osteoporoza si oboseala musculara. Tratamentul se face pe termen limitat iar oprirea administrarii se face lent cu scaderea progresiva a dozelor.

FT

C13

17.01.2013

ANTIDIABETICE
Exista mai multe tipuri de diabet. In functie de criteriul etiopatologic diabetul poate fi primar si secundar. Diabetul primar cuprinde doua forme de diabet: Diabetul primar familiar; Diabetul dobandit. Diabetul secundar cuprinde trei forme de diabet: Diabetul pancreatic; Diabetul endocrin; Diabetul post stres acut si cronic. Dupa criteriul clinic diabetul poate fi: Insulinodependent Noninsulinodependent. Dupa varsta avem: Diabet zaharat juvenil (se instaleaza pana in varsta de 20 ani) Diabet zaharat al adultului tanar (21-40 ani) Diabet zaharat al adultului (41 65 ani) Diabet zaharat al varstnicului (peste 65 ani). Medicamentele antidiabetice sunt substante capabile sa suplineasca insuficienta secretorie a pancreasului. Insulina este principalul horman secretat de pancreasul endocrin si are rol hipoglicemiant. Administrata la diabetici insulina corecteaza tulburarile caracteristice (scade glicemia si fac posibila disparitia glicozuriei si a corpilor cetonici). Insulina se administreaza subcutanat sub forma de solutii apoase. Exista insa si medicamente cu actiune antidiabetica obtinute prin sinteza. Acestea se administreaza oral si actioneaza stimuland secretia de insulina sau influentand direct metabolismul glucidelor. Antidiabeticele orale sunt recomandate bolnavilor in varsta care nu au primit insulina. Antidiabeticele orale se clasifica in 2 clase: SULFAMIDE ANTIDIABETICE BIGUANIDE Ele sunt utile in anumite tipuri de diabet.

SULFAMIDE ANTIDIABETICE
Odata administrate reduc hiperglicemia si scad sau suprima glicozuria. Administrate in doze mari pot provoca hipoglicemie.
4

FT

C13

17.01.2013

Ele actioneaza prin stimularea secretiei endogene de insulina. Acestea nu sunt active in diabetul juvenil si in crize foarte grave de diabet. Sunt indicate doar in formele stabile de diabet la adultii de peste 40 ani. Au toxicitate mica si nu se administreaza femeilor insarcinate datorita efectelor teratogene. REPREZENTANTI: TOLBUTAMIDA GLICAZIDA GLIMETIRIDA (Amaryl) GLIPIZIDA (Glucotrol) GLIBENCLAMIDA (Maninil)

BIGUANIDE
Acestea administrate la diabetici scad evident glicemia dar numai in prezenta insulinei. La diabeticii obezi favorizeaza scaderea in greutate. Administrate la individul sanatos nu scad glicemia dar amelioreaza toleranta la glucoza. Dozele mari pot duce la insuficienta hepatica si insuficienta renala. !!! Pe perioada tratamentului nu se consuma alcool. !! Nu se administreaza in timpul sarcinii, nu se folosesc ca medicatie unica in diabetul sever al adultului si in diabetul juvenil. Ele se folosesc in formele de diabet nestabil. REPREZENTANTI: METFORMINA (Siofor) ACARBOZA (Glucobay) ROSIGLITAZONA (Avandamet) PIOGLITAZONA (Actos).