Este evident c, n cultura romn actual, traducerile profesioniste din autorii clasici snt absolut necesare.

Filosofia, si cu att mai mult autorii fundamentali recenti din domeniu, resimt dureros acest vid. Numele filosofului german Martin Heidegger este tot mai invocat n viata cultural romneasc. Pentru ca aceast invocare s capete temei, referirea la niste scrieri fundamentale, traduse acurat si ntr-o limb romn fireasc, se impune de la sine. Ca atare, nu ar putea dect s ne bucure o nou traducere din Heidegger, presupus initial a respecta standardele impuse de versiuni anterioare. Este vorba de un volum cu titlul Timpul imaginii lumii, care include traducerea prelegerii Die Zeit des Weltbildes, din volumul Holzwege, creia i se adaug un aparat critic intentionat strivitor. Traducerea, studiul introductiv si notele i se datoreaz d-lui Andrei Timotin, iar publicarea acestui volum Editurii Paideia. Prima impresie a cititorului binevoitor este pozitiv. Suspiciuni usoare apar cnd caut s surprind mai atent curgerea textului n limba romn. Dar, dup cum o stim cu totii, Heidegger e un gnditor dificil si, conform opticii comune, limba lui e, n consecint, la fel de inaccesibil. Am fi tentati s credem, de aceea, c ininteligibilitatea acestei versiuni are ca surs pe Heidegger nsusi. Cel care si revine din nuceal si se gndeste c autorul german nu putea fi, totusi, att de confuz, va apela, fireste, la textul original - text care, n parantez fie spus, e una din lucrrile heideggeriene accesibile si cunosctorilor medii ai limbii germane si mai putin familiarizati cu opera gnditorului. Ajuns n acest punct, va fi victima unui soc de proportii. Va fi asaltat din toate prtile de un suvoi de erori ce privesc toate aspectele unei traduceri: cunoasterea limbii din care se traduce, a limbii n care se traduce si a regulilor minimale de traducere; e vorba de greseli semantice si de sintax, ca si de nclcri ale logicii elementare. ntruct spatiul nu ne permite, enumerm doar cteva greseli tipice, ce abund pe tot parcursul "traducerii", cu mentiunea c ele nu snt simple accidente datorate neatentiei, dat fiind proportia lor covrsitoare. Le putem clasifica n trei categorii: Erori semantice inadmisibile: - bel, care n orice dictionar nseamn "ru, necaz, boal" devine, printr-un mecanism de neptruns, "rest" ("ea nu este numai un rest necesar", p. 41, par. 2); - Ni se povesteste, la un moment dat, despre un cercettor care, pe lng faptul c nu mai are nevoie de nici o bibliotec la el acas, mai e si tot timpul pe drum pe deasupra ei; cel putin asa ne asigur versiunea n cauz: "Cercettorul nu mai are nevoie, acas, de o bibliotec. El este permanent pe drum deasupra ei" (p. 43, par. 1). Aceast survolare, la care se vede silit bietul cercettor, ia nastere dintr-o survolare inconstient a traductorului pe deasupra textului; cci, er ist berdies stndig unterwegs n-a nsemnat nici pentru Heidegger dect c "pe lng asta, el (cercettorul) e ntotdeauna pe drum". Iat cum confuzia ntre un adverb (berdies, n plus, pe lng aceasta) si un pronume (ber dies, deasupra acesteia, peste aceasta ) l transform pe Heidegger ntr-un insolit autor de science-fiction.

- das bessere Ohr fr... hat care, pentru orice cunosctor de german, are sensul de "are un simt/ auz mai dezvoltat/ fin pentru" e redat, n textul romnesc, de (bizarul) "detine ceasul cel mai potrivit pentru" (p. 56, par.3); - pe aceeasi pagin si la acelasi paragraf, Einzelwissenschaft, care, att conform uzantei limbii, ct si a ntelegerii heideggeriene, nseamn "stiint particular", devine prin "traducere", "stiint unic"; - un paragraf mai jos, das rechte Ansehen einer Wissenschaft erlangen, adic "a dobndi aspectul/ nftisarea proprie unei stiinte" ni se prezint ca "a reclama privirea corect a unei stiinte"; - simpla sintagma german von etwas Besitz ergreifen (a intra n posesia a ceva) ne-a fost redat ntr-o presupus limb romn si printr-o interpretare "mai catolic dect papa" ca "a concepe posesiunea din" (n contextul n care stiinta modern "concepe posesiunea din propria si deplina ei esent" - sic!, n loc de, cum ar fi fost normal, "stiinta modern intr n posesia propriei si deplinei ei esente" -, p. 42, par. 1); - Auseinanderstreben der Wissenschaften, aici cu sensul de "tendint de dispersie/ autonomizare a stiintelor" ajunge s semnifice, prin domnul Timotin, contrariul, anume "dorinta de comuniune a stiintelor" (p. 43, par. 2); - Autorii de dictionare nu s-au gndit nici o clip c wirklich (real, efectiv, concret, adevrat) ar putea s nsemne "eficace", dup cum nici Martin Heidegger nu s-a gndit la asta, pasajul e de altfel destul de limpede n aceast privint. n schimb, s-a gndit domnul Timotin, vajnic inovator n limb (ibidem); - Betriebsamkeit, "zel/ rvn organizator(ic)", se transfigureaz de nerecunoscut n "capacitate de organizare" (p. 55, par. 2); Si lista ar putea continua pn la disperarea traductorului - traductor care nici n sintax nu are unul din punctele lui forte, desi impozantul su studiu introductiv, de altfel neautorizat de Editura Vittorio Klostermann, cuprinde un capitol ntreg rezervat sintaxei heideggeriene a lucrrii. Prin ce mecanism de ntemeiere si poate aroga un necunosctor cras al sintaxei comune privilegiul de a discuta despre sintaxa (altminteri nerelevant) a unei asemenea scrieri, e o ntrebare la care nu am primit si, probabil, nici nu se poate primi vreodat un rspuns.