1

PROPEDEUTICA TEHNOLOGIA FARMACEUTICA SI OBIECTIVELE EI

TEHNOLOGIA FARMACEUTICA este stiinta care studiaza aspectele teoretice

si practice (proprietati fizico-chimice, formulare, biodisponibilitate, operatii tehnologice generale si specifice, forme farmaceutice etc) pentru realizarea medicamentelor cat si alte aspecte legate de evaluarea biofarmaceutica a acestora, conservare, depozitare si eliberare.

OBIECTIVE
Obtinerea pentru fiecare substanta medicamentoasa a celei mai adaptate prezentari; Obtinerea de diferite forme farmaceutice (solutii, emulsii, suspensii, comprimate, drajeuri, capsule etc); Asocierea substantelor active cu substante auxiliare; Obtinerea de medicamente cu: Biodisponibilitate foarte buna Toleranta foarte buna Stabilitate Conditionare eleganta.

ROLUL FACTORILOR IN ELABORAREA UNUI MEDICAMENT

Pentru realizarea obiectivelor de mai sus mentionate este necesar un studiu in detaliu ce cuprinde: 1. FORMULAREA Alegerea celei mai indicate forme farmaceutice; Structura chimica a substantelor active; Alegerea corecta a excipientilor; Conditionare corespunzatoare; 2. PROCESUL TEHNOLOGIC 3. CONTROLUL diferitelor faze intermediare cat si a produsului final.

PROPEDEUTICA

MEDICAMENTUL = este una sau mai multe substante active asociate sau nu cu
substante auxiliare utilizate in scopul prevenirii, ameliorarii, vindecarii sau diagnosticarii unei boli.

CLASIFICAREA MEDICAMENTELOR
1. DUPA MODUL DE FORMULARE OFICINALE (FR X) MAGISTRALE INDUSTRIALE (TIPIZATE) OFICINALE sunt formule prevazute in farmacopee cu formule fixe bine puse la punct si mod de preparare care in general se gasesc preparate in farmacii. Ex: tinctura de iod. MAGISTRALE sunt medicamente preparate in farmacie pe baza unei formule stabilite de medic cu preparare la nevoie si conservabilitate redusa. INDUSTRIALE sunt formule fixe preparate in industria de medicamente sau in laboratoare de microproductie. Prezinta termen de valabilitate mai mare fata de primele doua categorii si trebuie sa corespunda exigentelor impuse de farmacopee si fisele tehnice. 2. DUPA MODUL DE ADMINISTRARE DE UZ INTERN DE UZ EXTERN PARENTERALE

PROPEDEUTICA

MEDICAMENTE DE UZ INTERN sunt destinate administrarii pe cale orala (per os). Pentru medicamentele preparate in farmacie destinate uzului intern etichetarea se face cu etichete cu chenar albastru pe fond alb cu mentiunea intern. MEDICAMENTE DE UZ EXTERN sunt destinate aplicarii pe piele si mucoase. Pentru cele de uz extern etichetarea se face cu etichete cu chenar rosu pe fond alb cu mentiunea extern. MEDICAMENTE PARENTERALE in afara tubului digestiv Injectabile Perfuzabile Sunt medicamente introduse direct in mediul intern. Pentru cele cu administrare parenterala etichetarea se face cu etichete cu chenar galben pe fond alb cu mentiunea injectabil. 3. DUPA GRADUL DE DISPERSIE DISPERSII OMOGENE DISPERSII ETEROGENE ULTRAMICROETEROGENE SAU COLOIDALE MICROETEROGENE MACROETEROGENE DISPERSII OMOGENE sunt compuse din doua faze miscibile (care se amesteca). DISPERSII ETEROGENE sunt compuse din doua sau mai multe faze nemiscibile. Ultramicroeterogene (solutii coloidale) particulele fazei interne au intre 1100 nm. Microeterogene (emulsii si unguente) 10 nm 100 m Macroeterogene (emulsii, suspensii, pulberi, grosiere) 10 m 100 m.

PROPEDEUTICA

4. DUPA COMPOZITIE SIMPLE COMPUSE SIMPLE contin o singura substanta activa. COMPUSE contin doua sau mai multe substante active. 5. DUPA TOXICITATE ANODINE PUTERNIC ACTIVE SAU EROICE (SEPARANDA) TOXICE (VENENA) STUPEFIANTE (VENENA) ANODINE (Obisnuite) ele pot fi administrate de ordinul gramelor fara a produce tulburari in organism. Etichetarea lor se face cu litere negre pe fond alb , iar depozitarea pe un raft obisnuit. CELE PUTERNIC ACTIVE sunt utilizate in cantitate de ordinul centigramelor. Etichetarea se face cu litere rosii pe fond alb, depozitare la SEPARANDA. TOXICELE sunt utilizate in cantitate de ordinul miligramelor. Etichetarea se face pe fond negru cu litere albe, depozitarea la VENENA. STUPEFIANTELE sunt substante ce produc dependenta. Etichetarea se face pe fond negru cu litere albe, depozitarea la VENENA. Eliberarea medicamentelor stupefiante este supusa legii 73/1969 cu completarile ulterioare si se face pe baza unei retete cu timbru sec. Doza maxima eliberata este pentru 3 zile.

PROPEDEUTICA

6. DUPA CONCEPTIA TERAPEUTICA ALOPATE HOMIOPATE ALOPATE actioneaza in mod antagonic asupra bolii. HOMIOPATE sunt folosite in doze infinitezimale (extrem de mici) avand efecte opuse dozelor mari din aceeasi substanta. 7. DUPA MODUL DE ELIBERARE A SUBSTANTELOR ACTIVE CU EFECT PROMT (INJECTABILE) CU EFECT OBISNUIT (UZ INTERN) CU ACTIUNE MODIFICATA (SEMIRETARD, RETARD) CU ACTIUNE CONTROLATA CU EFECT TINTA 8. DUPA FORMA FARMACEUTICA COMPRIMATE DRAJEURI CAPSULE SUPOZITOARE OVULE UNGUENTE EMULSII, SUSPENSII ETC. 9. DUPA LOCUL DE ACTIUNE TOPICE SISTEMICE TOPICE sunt cu efect local (uz extern). SISTEMICE sunt cu efect general (intern, parenteral, unele forme rectale).

PROPEDEUTICA

10. DUPA ORIGINEA SUBSTANTELOR ACTIVE NATURALE ORGANICE VEGETALE ANIMALE ANORGANICE DE SINTEZA SEMISINTEZA 11. DUPA MODUL DE ELIBERARE ETICE = care se elibereaza pe baza de prescriptie medicala OTC-URI = se elibereaza fara prescriptie medicala 12. DUPA ACTIUNEA FARMACOLOGICE ANALGEZICE ANTIBIOTICE ANTIINFLAMATOARE ANTICONCEPTIONALE ANTIPIRETICE ANTIDIAREICE ANTIVIRALE etc 13. DUPA MODUL DE CONDITIONARE UNIDOZA MULTIDOZA

PROPEDEUTICA CAILE DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR

Medicamentele pot fi utilizate local sau sistematic, iar pentru atingerea scopului urmarit pot fi utilizate diferite cai de administrare: a) Calea orala b) Calea parenterala c) Calea cutanata d) Calea transmucozala A. CALEA ORALA sau per os, per-oral, deriva de la cuvantul per-pe si orisgura. Este cea mai frecvent utilizata si consta in administrarea pe gura a medicamentelor care prin inghitire ajung in tractul digestiv de unde substanta activa este absorbita. AVANTAJE Administrare lejera neutramatizanta; Posibilitatea administrarii de doze mari de medicamente intr-o singura administrare; Posibilitatea administrarii formelor retard. DEZAVANTAJE Riscul descompunerii substante active sub actiunea enzimelor digestive; Necesitatea utilizarii unor corectori de gust, miros; Absorbtia deficitara la unele substante medicamentoase (la aminoglucozide); Efecte locale iritative asupra diferitelor segmente ale tubului digestiv. FORME FARMACEUTICE administrate pe cale orala comprimate, capsule, drajeuri, siropuri, suspensii, granule, pulberi etc. B. CALEA PARENTERALA para in afara si enteron intestin. Este calea prin care medicamentul este introdus direct in mediul intern. Exista mai multe cai parenterale. Cele mai utilizate sunt: Intravenos (I.V)
7

PROPEDEUTICA
Intramusculara (I.M) Subcutanata (S.C) Intradermica (I.D) Alte cai parenterale: intraarteriala; intracardica (muschii cardici); intraarticulara (infiltratii); intrarahidiana (anestezii). AVANTAJE Se pot administra diferite forme farmaceutice solutii, emulsie ulei in apa, suspensii, comprimate implant; Se evita alterarea substantelor active intalnite in administrarea peros; Inducerea rapida a efectului; Inducerea controlata a efectului (comprimate implant). DEZAVANTAJE Terapie traumatizanta; Necesita personal calificat; Cost ridicat; Necesitatea sterilizarii; Durata de actiune scurta (exceptie comprimate implant). FORME FARMACOLOGICE solutii, emulsii, suspensii, comprimate, comprimate implant etc. C. CALEA CUTANATA este utilizata mai ales pentru terapie locala dar recent s-au obtinut si forme cu actiune profunda. AVANTAJE o Aplicare usoara neutramatizanta; o Medicamentul este administrat la locul de actiune. DEZAVANTAJE Pot aparea fenomene de hipersensibilizare; Patrunderea de substante nedorite in mediul intern. FORME FARMACEUTICE solutii, suspensii, emulsii, linimente, spray-uri, sisteme adezive, pudre, sisteme terapeutice transdermice.

PROPEDEUTICA
D. CALEA TRANSMUCOZALA ca si in cazul caii cutanate administrarea pe mucoase poate avea efecte locale sau sistemice. Spre deosebire de pielea mucoasei ii lipseste stratul cornos ceea ce usureaza absorbtia medicamentului prin mucoase. Fenomen foarte important cand urmarim obtinerea unui efect sistemic. In cazul unei existente a unei leziuni a mucoasei absorbtia este marita. Caile transmucozale de interes terapeutic sunt: A. CAILE MUCOASEI BUCOFARINGIENE a. CALEA SUBLINGUALA medicamentul absorbit pe aceasta cale evita eventualele degradari in tractul digestiv cat si primul pasaj hepatic. Substanta fiind transferata rapid in circulatia generala. FORME FARMACEUTICE comprimate; solutii; granule si globule homeopate. b. CEALA BUCOFARINGIANA PROPRIU-ZISA este utilizata pentru efect local. FORME FARMACEUTICE comprimate bucale, solutii gargarisme.

c. CALEA GINGIVALA utilizata pentru FARMACEUTICE badijonaje; comprimate etc.

efect

local.

FORME

d. CALEA BUCODENTARA pentru actiune locala si sistemica mai ales in sistemul dentar. FORME FARMACEUTICE: solutii, geluri, unguente, microcomprimate.

B. CALEA RECTALA este utilizata ata pentru tratamente locale cat si sistemice evitandu-se in procent mare primul pasaj hepatic. In situatia in care substantele sunt absorbite in circulatia generala. FORME FARMACEUTICE: supozitoare, unguente, clismele. C. CALEA VAGINALA este utilizata in primul rand pentru efecte locale dar in acelasi timp nu trebuie subestimata o absorbtie sistemica care la doze
9

PROPEDEUTICA
mari produce efecte adverse evidente. FORME FARMACEUTICE: ovule, aerosoli, comprimate vaginale, unguente, solutii pentru spalaturi.

D. CALEA URETRALA este utilizata cu preponderenta pentru efectul topic. FORME FARMACEUTICE: solutii sterile, hidrogeluri, bujiuri.

E. CALEA PULMONARA utilizata ata pentru efect local cat si sistemic. Administrarea poate fi pe nas sau pe gura prin caile respiratorii superioare, medicamentele patrunzand in caile respiratorii inferioare. FORME FARMACEUTICE: aerosoli, inhalatii.

F. CALEA NAZALA utilizata in special pentru efect topic dar recent s-a introdus si forme sistemice administrate nazal ca de exemplu substantele neabsorbabile pe cale orala. EX: hormoni hipofizari. FORME FARMACEUTICE: solutii, spray-uri, suspensii.

G. CALEA OFTALMICA efect local. FORME FARMACEUTICE: colire, unguente.

H. CALEA AURICULARA utilizata pentru tratament local. FORME FARMACEUTICE: picaturi pentru ureche, spra-uri, spalaturi.

10

PROPEDEUTICA

PARTILE COMPONENTE ALE UNEI RETETE 1. SUPERSCRIPTIO 2. INSCRIPTIO 3. INVOCATIO 4. PRESCRIPTIO 5. INSTRUCTIO (SIGNATURA) 6. SUBSCRIPTIO 7. ADSCRIPTIO (ADNOTATIO)
Medicamentele se prescriu in functie de diagnosticul stabilit de medic, pe imprimate speciale numite ORDONANTE MEDICALE sau PRESCRIPTII MEDICALE. Prescriptia medicala sau reteta trebuie scrisa citet, fara corecturi deoarece este un act special, care in situatii speciale poate deveni document medico-judiciar. Cuvantul reteta deriva din limba latina de la verbul recipio a lua, a primi. Redactarea retetei se face in limba romana sau in limba latina, nefiind permisa intocmirea partiala. PARTILE EI SUNT:

1. SUPERSCRIPTIO este prima parte a retetei (antetul) tiparit al retei si

cuprinde: Denumirea institutiei, localitatea, judetul; Numele bolnavului; Datele personale ale bolnavului; Numarul fisei medicale.

2. INSCRIPTIE diagnostic sunt mentionate datele bolnavului.

11

PROPEDEUTICA 3. INVOCATIO reprezinta prescriptia propriu-zisa in care sunt insirate

ingredientele din compozitia preparatului.

4. PRESCRIPTIO reprezinta prescriptia propiu-zisa in care sunt insirate

ingredientele din compozitia preparatului. Prescrierea ingredientelor si a cantitatilor se face in limba latina; Exprimarea cantitatii se face in grame sau ml, picaturi ; La substantele putin active si toxice cantitatile se prescriu in litere iar in paranteza se scriu cantitatile in cifre, utilizandu-se submultiplii gramului; Cand utilizam cantitati care sunt multiplii ai unitatii de baza, prescrierea se face utilizand cifre romane; EX: MISCEFIA PULVIS NO X = AMESTECA SI FA O PULBERE. Cand avem prescrise 2 sau mai multe ingrediente in aceeasi cantitate se utilizeaza prescurtarea ana partes (parti egale); Cand adaugam vehiculul la cantitate ridicata se utilizeaza indicatia ad pana la; Solutiile se prescriu in grame utilizand exprimarea utilizand exprimarea

cu exceptia

medicamentelor parenterale, la care cantitatea este indicata in ml,

);

Pentru substante se foloseste denumirea oficinala, adica FR X iar pentru cele neoficinale denumirea comuna internationala = DCI.

5. INSTRUCTIO (SIGNATURA) cuprinde indicatiile date de medic farmacistului, indicatii legate de: Modul de preparare Forma dorita Modul de etichetare Modul de eliberare
12

PROPEDEUTICA
Intalnim urmatoarele exprimari: MISCEFIAT + PULVIS = amesteca si fa MISCEFIAT = amesteca si fa DENTUR TALES DOSES NO X (DTD) = da asemenea doze. Inainte de a cantari substantele cantitatile prescrise se inmultesc cu cifra indicata in exprimarea No X; No XX; No XXX. DS DENTUR SIGNETUR = da si eticheteaza DIVIDES IN DOSES EQUALIS = se imparte in doze egale, si se intelege ca dupa cantarirea cantitatii si obtinerea cantitatii, acesta se va diviza in doze individuale, in functie de indicatia acestei expresii. Dupa prepararea medicamentului se eticheteaza corespunzator in functie de forma preparata (intern, extern, injectabil). Intotdeauna modul de utilizare a preparatului este scris pe etichete in limba materna a pacientului, utilizand cifre arabe, chiar si atunci cand administrarea se face in picaturi. 6. SUBSCRIPTIO cuprinde Parafa Semnatura medicului Unele indicatii Unele indicatii: CITO = imediat STATIM! = urgent VERTE = intoarce reteta SIC VOLO = asa doresc Aceasta notatie e obligator atunci cand medical doreste administrarea unui medicament peste doza maxima.

13

PROPEDEUTICA
7. ADSCRIPTIO (ADNOTATIO) reprezinta completarile pe care farmacistul le face pe reteta si avem: Pretul Data Semnatura farmacistului Stampila farmaciei Cantitatea si felul excipientului utilizat la preparare atunci cand medicul scrie qs (cuantum satis cat este necesar) Izotonizantul utilizat Edulcorantul utilizat Vehiculul utilizat. La primirea retetei in farmacie, farmacistul va citi cu atentie reteta, verificand substantele medicamentoase, dozele maxime admise (daca este cazul), existent substantelor in farmacii, va taxa reteta si o inainteaza pentru preparare; Nu se permite prepararea a 2 sau mai multe retete deodata; Aparatura pentru cantarire trebuie sa fie verificata conform dispozitiilor legale; Dupa prepararea retetei conform regulilor tehnice dependente de forma prescrisa si proprietatilor fizico-chimice ale ingredientelor, preparatul se ambaleaza si se eticheteaza corespunzator; In farmacie exista un registru pentru copierea retetelor in care este copiata fiecare reteta preparata; Pe eticheta se va nota numarul de reteta din registru, preparatorul, data si modul de administrare; La eliberarea din farmacie se mai verifica o data produsul, etichetarea si se dau indicatiile corespunzatoare legate de utilizarea preparatului respectiv.

14

PROPEDEUTICA

MASURI UTILIZATE LA ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR 20 picaturi apa 1 pahar apa 1 pahar vin 1 ceasca ceai 1 g alcool 95o 1 g alcool 70o 1 g tincture alcoolica 1 varf de cutit de pulbere 1 lingurita rasa de pulbere 1 lingurita cu varf de pulbere lg Apa Sirop Ulei 15 g 20 g 13,5 g 1 g (apa 20oC) 200 g apa 100 g apa 150 g apa 63 picaturi 56 picaturi 56 - 60 picaturi 0,5 1 g 2-4g 45g lgt 5g 6,5 g 4,5 g

FARMACOPEEA Capitolele generale ale farmacopeei; Monografii pentru preparatele farmaceutice; Monografii pentru metodologia de analiza; Solutii volumetrice; Indicatori; Reactivi; Standarde; Tabele (cu doze maxime).

15

PROPEDEUTICA
Monografiile pentru substantele farmaceutice, preparatele formate si produce vegetale au ca titlu principal denumirea in limba latina, iar ca titlu secundar denumirea in limba romana; Pentru substante organice farmacologic active este folosita in general DCI, in limba latina prevazuta in listele cu denumiri pentru substantele farmaceutice elaborate de O.M.S; Pentru substante anorganice la denumirea latina este prevazut intai cationu; apoi anionul (pozitiv sau negative) (Carii sulfast)(Sulfatul de Bariu); Pentru produsele vegetale la denumirea latina numele plantei, precede partea din planta folosita: Ex: frangulae cortex (scoarta de crusin); La preparatele farmaceutice denumirea formei farmaceutice (f.f) precede pe cea a substantelor sau a produsului vegetal; La solutiile apoase si la tincturile alcoolice nu se specifica in titlu solventul: tinctura belladonae; La solutiile sau tincturile preparate cu alti solventi acestia sunt prevazuti in titlu; Pentru unele substante preparate sau produse vegetale sunt prevazute in cadrul monografiei respective, in limba latina sau limba romana alte denumiri mai cunoscute al acestora; o o o o o o Prin solutie fara precizarea solventului se intelege solutie apoasa; Prin alcool se intelege alcool etilic de 96o; Prin alcool diluat se intelege alcool etilic de 70o; Prin eter se intelege eter etilic; Prin apa se intelege apa distilata; Apa proaspat fiarta si racita se intelege ca inainte de folosire apa distilata trebuie fiarta 3 -5 min si racita la temperatura camerei.

16

PROPEDEUTICA

CONDITII DE CONSERVARE Temperatura de conservare exprima: La rece = 2 8oC La loc racoros = 8 15oC La temperatura camerei = 15 25oC La cald = 30 40oC.

17

PROPEDEUTICA

OPERATII FARMACEUTICE GENERALE

CANTARIREA Este operatia prin care se determina masa substantei sau a produsului cantarit. Pentru realizarea acestui scop se utilizeaza balanta si greutatile corespunzatoare. Unitatea de masura utilizata este gramul cu multiplii si submultiplii sai. Tipuri de balante 1. Cumpana de mana 2. Balanta de receptura 3. Balanta semiautomata tip Sibiu 4. Balanta de precizie cu taler superior Owalabor 5. Balanta tehnica 6. Balanta analitica

1. CUMPANA DE MANA pe acest tip de balanta se cantares in general cantitati mici de substanta in functie de sarcina admisa (0,1 100 g). Cumpana este compusa dintr-o parghie suspendata intr-o furca metalica care se termina cu un inel. La extremitatile celor doua brate sunt atarnate cu ajutorul a trei snururi cate un platan. Pe bratul stang al parghiei este o scala gradata prevazuta cu un cursor. Pe platanul stang se pun greutatile iar pe cel drept se cantaresc substantele pe tecturi de hartie. In timpul cantaririi cumpana se tine in mana stanga cu inelul in degetul aratator iar cu dreapta se manevreaza cursorul respectiv si se face cantarirea substantei. 2. BALANTA DE RECEPTURA se utilizeaza pentru cantariri intre 10 1000 g. Balanta de receptura are doua brate egale de care sunt suspendate doua
18

PROPEDEUTICA
talere. In repaus balanta se blocheaza cu ajutorul unui dispozitiv sau se aseaza pe unul din talere o greutate astfel incat balanta sa fie protejata de miscarile bruste ale aerului sau manevrarii necorespunzatoare. Punctul de echilibru este indicat de un ac fixat la mijlocul parghiei si care se misca in fata unui cadran gradat. Greutatile se aseaza pe talerul stang, substantele pe cel drept. 3. BALANTA SEMIAUTOMATA DE TIP SIBIU poate cantari maximul un 1 kg si minimum 10 g avand o sensibilitate de 1 g. Acest tip de balanta are un singur taler. Indicarea maselor substantelor cantarite are loc pe o scala gradata de la 1 100 g pentru cantariri de peste 100 g adaugarea de greutati a cate 100 g se realizeaza prin rotirea unui dispozitiv sub forma de steluta. 4. BALANTA DE PRECIZIE CU TALER SUPERIOR OWALABOR aceasta balanta poate cantari intre 1 1000 g cu o precizie de 0,05 g. Cantarirea se efectueaza cu compesatie de tava. In acest scop recipientul se aseaza pe taler iar prin rotirea elementului de deservire aflat in partea stanga sau dreapta jos se regleaza punctul zero dupa care se cantareste substanta in recipientul nostru. Valoarea masei cantarite se citeste pe un geam din partea frontala a balantei. 5. BALANTA TEHNICA aceasta balanta poate cantari intre 50 g 20 kg. Valorile pana la 1 kg se citesc de pe cadran. Cele peste un 1 kg se adauga greutati pe talerul din partea stanga iar citirea se face adunand valoarea greutatilor de pe taler cu indicatiile de pe cadran.

19

PROPEDEUTICA
6. BALANTA ANALITICA se utilizeaza pentru cantariri foarte exacte mai ales in laboratoare de analiza a medicamentului. Pe aceasta se pot efectura cantariri cu o precizie de 4 zecimale.

Caracteristicile balantelor Pentru a putea fi utilizata trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: 1) Sa fie sensibila sensibilitatea este exprimata prin acea greutate minima raportata la incarcatura maxima pe care balanta o poate sesiza; 2) Sa fie stabila sa se echilibreze cat mai rapid du pa balansare; 3) Sa fie justa daca se schimba doua greutati egale pe cele doua platane sa ramana in echilibru; 4) Sa fie fidela cantarind diferite mase indiferent de pozitia de pe platan sa fie necesare aceleasi greutati pentru echilibrare.

Conditii de pastrare a balantelor Pentru mentinerea performantelor tehnice ale balantelor trebuiesc respectate anumite conditii: Sa nu fie expuse unor variatii mari de temperatura si umiditate; Sa fie ferite in timpul exploatarii de socuri mecanice avand grija intotdeauna ca in timpul repausului sa fie in pozitia inchis; Curatarea platanelor, a parghiilor se face cu materiale textile fine; Verificare anuala; Cumpana de mana se pastreaza in cutii sau suspendata cu ajutorul dispozitivului inelar intr-un cui fixat pe un cadru.

20

PROPEDEUTICA

Aspecte practice privind cantarirea Cu exceptie preparatelor parenterale lichide care se prepara la volum respectand indicatia celelalte preparate medicamentoase se prepara la greutate respectand indicatia . La cantarire se vor respecta urmatoarele aspecte practice: Cantarirea se va face numai cu balante functionale avand verificarea tehnica; In afara unor indicatii speciale cantaririle se fac cu o precizie de 0,01 g; Cand avem indicatia se cantareste exact, cantarirea trebuie facuta la balanta analitica Cand substantele sunt prescrise in parti (p) o parte va fi asimilata un 1 g p = 1 g; Alegem balanta potrivita cantitatii de cantarit; Pentru cantitati sub 0,05 g e utilizeaza pulberi titrate (pulberi diluate 1:10 sau 1:100); Intotdeauna se verifica punctul de echilibru al balantei inainte de cantarire; Pentru cantarirea substantelor solide se pun pe cele doua talere doua tecturi sau doua carpele egale iar substantele se scot din borcan cu ajutorul linguritei de metal sau plastic si se pun pe talerul drept (dupa ce am pus in prealabil greutatile in talerul stang). Talerul drept se va controla tinandu-se intre degetele aratator si mijlociu ai mainii stangi pentru a se evita supradozarea; Lichidele se vor cantari in sticle sau vase de laborator tarate; Cantarirea substantelor vascoase se va face in patentule sau capsule de portelan cu ajutorul spatulei;
21

PROPEDEUTICA

MASURAREA LA VOLUM A LICHIDELOR

Pentru masurarea la volum a lichidelor se utilizeaza diferite vase gradate utilizate la temperaturi ale lichidelor intre 15o 20oC (temperaturi la care este gradat vasul). Cele mai frecvent utilizate sunt: pipete, mensuri, biurete, cilindrii gradati, baloane cotate etc. MENSURA este confectionata din tabla smaltuita, portelan sau sticla, are forma unui trunchi de con rasturnat si este marcata in interior incepand de jos in sus cu numarul de ml corespunzator pala la inaltimea respectiva. Mensura este indicata pentru masurarea cantitatilor mari de lichide (100 2000 ml) deoarece masurarea cu ajutorul ei este mai putin exacta.

CILINDRUL GRADAT este confectionat din sticla, are forma cilindrica cu diametrul mic in raport cu inaltimea. Este mai exact decat mensura dar mai putin exact decat pipeta sau biureta.

BALONUL COTAT fabricat din sticla de diferite capacitati are un gat lung si ingust pe care este un semn care marcheaza capacitatea exacta a balonului. Baloanele cotate permit o masurare exacta a volumului diferitelor lichide.

PIPETELE sunt utilizate pentru volume mai mici de lichid. Ele sunt vase care permit o masurare exacta a volumului lichidelor. Pipetele sunt cu bula sau cu biureta.

22

PROPEDEUTICA

BIURETELE sunt tuburi de sticla cilindrice gradate cu diametrul bazei foarte mic in raport cu inaltimea, la partea inferioara au un robinet cu ajutorul caruia se regleaza scurgerea. Aspecte practice privind masurarea volumelor de lichide Pentru masurarea lichidelor trebuie sa tinem cont de urmatoarele aspecte: Alegerea unui vas potrivit raportat la cantitatea de lichid masurata; Masuratorile trebuie facute la temperatura indicata pe vasul gradat; Pentru exactitatea masuratorii citirea volumului se face la baza meniscului. Masurarea in picaturi Se face in diferite situatii si anume: Cand avem substante puternic active prescrise in cantitati mai mici de 2 g; Cand se masoara cantitati mici de lichide. Marimea picaturilor depinde de diferiti factori: Tensiunea artificiala; Temperatura lichidelor; Vascozitatea; Diametrul suprafetei de picurat. Conform FR X picaturile se masoara cu picuratorul normal care are diametrul exterior de 3 mm si diametrul interior de 0,6 mm.

23

PROPEDEUTICA

USCAREA
Uscarea este procesul de indepartare totala sau partiala a umiditatii din diferite substante solide, lichide sau gazoase. Sunt substante in care apa este legata prin legaturi chimice sau fizice (apa de cristalizare) iar operatia indepartarii apei de cristalizare este numita deshidratare. Uscarea se realizeaza pentru urmatoarele scopuri: Asigurarea conservarii unor produse (vegetale sau animale), alterabile in prezenta umiditatii; Obtinerea unor forme farmaceutice, ca extractele uscate; Usurinta la manipulare si transport; Posibilitatea obtinerii unor forme farmaceutice ca de exemplu:

comprimate, granulate etc. USCAREA LICHIDELOR La uscarea lichidelor avem doua situatii: Uscarea unui lichid care contine o anumita cantitate de apa care trebuie eliminata; Uscarea solutiei apoase a unei substante fixe. In primul caz putem indeparta apa prin evaporare pe baia de apa sau prin absorbtie pe substante higroscopice (din lichide volatile). Uscarea lichidelor care contin substante fixe in solutie poate fi obtinuta prin: a. Pulverizare, atomizare sau nebulizare. Este un procedeu de uscare preferabil pentru produsele alterabile (solutii extractive) si consta in dispersarea lichidului sub forma de picaturi foarte fine si urmata de o uscare rapida (1-2 sec) cu aer cald. Metoda se aplica pentru uscare la: extracte, preparate opoterapice, fermenti, aminoacizi, lapte praf etc.
24

PROPEDEUTICA
b. Uscatorul cu cilindru. Lichidul este dispersat pe suprafata cilindrului incalzit si se transforma in pulbere fina apoi pulberea este colectata. c. Liofilizarea se aplica produselor care contin substante termolabile si consta in uscarea rapida a substantei prin sublimarea ghetii in vid dupa o prealabila congelare a solutiei apoase. AVANTAJE: Menajarea substantelor termolabile; Substantele isi pastreaza proprietatile initiale (solubilitate); Se obtine o umiditate scazuta ceea ce permite o conservare indelungata; Solventii volatili pot fi recuperati; Protectie fata de degradarile enzimatice, bacteriene si oxigenul atmosferic.

USCAREA SOLIDELOR La substantele solide apa se indeparteaza prin evaporare, proces care are loc atunci cand tensiunea de vapori superficiala este mai mare decat presiunea de vapori din mediul inconjurator, la o anumita temperatura. In mod normal uscarea nu se face complet ci pana la umiditatea de echilibru care este specifica substantelor; de exemplu produse vegetale 10%, amidon 15% etc. Alegerea metodei de uscare depinde de materialul de uscat si de modul in care este legata apa. a. Uscarea la aer este cea mai simpla metoda de uscare si aplicabila la substantele care pierd usor umiditatea si sunt stabile la agentii atmosferici. Uscarea se face la soare, umbra, in aer liber sau in spatii inchise,
25

PROPEDEUTICA
substantele fiind expuse in straturi subtiri pe coli de hartie, faianta, placi de sticla etc. b. Uscarea la cald. Metoda este aplicabila substantelor termostabile. Energia termica poate fi transmisa in diferite moduri: Convectie (cand vasul sau aparatul in care sunt expuse substantele pentru uscare, vine in contact cu vaporii de apa fierbinti, apa calda sau aer cald); Conductie cand aparatul vine in contact cu sursa de energie termica (gaz); Prin radiatie termica provenind din diferite surse; c. Uscarea la vid. Este aplicabila mai ales substantelor termolabile, extractelor, tincturilor, substantelor care prin uscare obisnuita se transforma intr-o masa solida greu pulverizabila. d. Uscarea cu ajutorul substantelor deshidratante. Se aplica in cazul substantelor higroscopice (extracte, saruri anhidre), utilizand ca substante deshidratante, oxid de calciu, sulfat de sodiu anhidru, acid sulfuric concentrat etc. e. Distilarea azeotropa. Se aplica pentru deshidratarea sarurilor (ex: sulfat de magneziu) si consta in amestecarea lor cu benzen, toluen urmata de distilare, cand aceste substante antreneaza cu ele vaporii de apa dand amestecuri azeotrope. f. Uscarea prin iradiere termica. In acest scop se utilizeaza diferite surse de radiatii infrarosii si anume: sobe de teracota, resouri electrice etc. care au rolul de a incalzi materialul supus uscarii, determinand astfel evaporarea

26

PROPEDEUTICA
apei. Metoda este aplicabila la substantele solide sensibile ca: acid ascorbic, coloranti etc. g. Uscarea cu microunde. Metoda se bazeaza pe utilizarea efectului termic al undelor cu frecventa inalta de 2450 50 MHz. Microundele pot traversa sticla, portelanul, aerul, se reflecta pe peretii metalici si sunt absorbite de substantele cu constanta dielectrica mare. In industria farmaceutica sunt utilizate la uscarea granulelor, a extractelor vegetale, a pulberilor etc.

APARATURA UTILIZATA PENTRU USCAREA SOLIDELOR Exsicatoarele se utilizeaza pentru uscarea si eventual pastrarea unor substante higroscopice; Etuvele ; Etuvele cu vid acestea usuca produsele termolabile; Dulapurile de uscare scarea se face cu aer cald la presiune normala; Uscatoarele cu camere in serie; Tunele de uscare uscarea dureaza in medie 10 ore si se preteaza foarte bine pentru uscarea produselor vegetale; Turnuri de uscare; Uscatoare cu talere; Uscatoare cu banda; Uscatoare cu cilindri materialul supus uscarii este sub forma lichida sau pasta; Tobele de uscare uscarea se realizeaza cu aer cald; Uscatoarele prin fluidizare.

27

PROPEDEUTICA

PULVERIZAREA
Este operatia prin care corpurile solide sunt reduse in fragmente foarte mici pana la dimensiuni coloidale. Se poate realiza prin: Lovire (aplicand lovituri perpendiculare pe substanta) Triturare efectuand o miscare circulara de apasare in sens invers acelor de ceasornic (sens trigonomic). PULVERIZAREA IN FARMACIE Aceasta operatie se realizeaza cu ajutorul mojarului si pistulului (pentru pulverizare fiind indicat mojarul a carui pereti prezinta porozitate). Dupa pulverizare substantele se cern prin sita indicata iar un eventual reziduu se pulverizeaza din nou. Conform FR X substantele se pulverizeaza fara reziduu. Pulverizarea cu reziduu este intalnita la unele produse vegetale (radacina de Ipeca) unde un anumit reziduu este rezultat din tesut lemnos foarte sarat in substanta activa. Pentru pulverizarea substantelor toxice iritante se lucreaza cu mojare acoperite sau operatia are loc sub nisa. Pentru a micsora timpul de pulverizare la substantele care se pulverizeaza greu se utilizau unele substante inerte chimic si farmacologic numiti intermediari. Exemple: Zaharul pentru pulverizarea semintelor oleoginoase (dovleac, floareasoarelui); Alcoolul pentru camfor, acid boric, acid salicilic; Cloroform sau eter pentru dizolvarea iodului;

28

PROPEDEUTICA
Substantele gazoase pentru obtinerea unei pulberi foarte fine in cazul sulfului.

Pulverizarea unor substante cu tendinta de aglomerare oxidul de zinc si oxidul de magneziu se realizeaza prin frecarea pe: Sita Pulverizator de tip mixer Moara cu discuri verticale. PORFIRIZAREA metoda utilizata pentru obtinerea pulberilor foarte fine si consta in frecarea substantelor pe o placa perfect lustruita dintr-un material foarte dur (porfir, otel inoxidabil, portelan). La pulverizarea in industrie se realizeaza cu ajutorul unor diferite tipuri de mori: 1. Mori centrifugale cu discuri 2. Moara cu pietre orizontale 3. Moara cu bile 4. Moara vibratoare 5. Moara cu jet 6. Moara coloidala.

29

PROPEDEUTICA

CERNEREA
Operatia de separare cu ajutorul sitelor a doua fractiuni dintr-o pulbere: o Cernut (are dimensiunile particulelor mai mici decat ochiurile sitei) o Refuz (are dimensiunile particulelor mai mari decat ochiurile sitei). In practica farmaceutica exista 9 site standardizate (FR X): I. II. III. IV. V. VI. VII. VIII. IX. Pentru fragmente vegetale mari Pentru fragmente vegetale mijlocii Pentru fragmente vegetale mici Pentru pulbere groscioara Pentru pulbere mijlocie Pentru pulbere semifina Pentru pulbere fina (subtilis) Pentru pulbere foarte fine (subtilissimus) Pentru pulbere extrafina (impalpabilis)

30

PROPEDEUTICA

DISTILAREA
Este operatia prin care un lichid se transforma in vapori in urma fierberii apoi este condensat ca urmare a dirijarii vaporilor printr-un refrigerent. Distilarea se utilizeaza in diferite scopuri: Purificarea lichidelor Separarea unui lichid in partile componente in functie de temperatura de fierbere. Se pot distila doar lichide care nu se descompun la fierbere. Pentru distilare se utilizeaza distilatorul. TIPURI DE DISTILATOARE 1) Distilator de laborator de tip per ascensum 2) Distilatorul tip ciuperca (per descensum) 3) Distilatorul din sticla Ena 4) Distilatoare industriale Distilator cu efect simplu Distilator cu efect dublu 5) Distilatorul termocrompresie

31

PROPEDEUTICA

AMESTECAREA
Este operatia fizica prin care are loc o intrepatrundere a moleculelor sau ionilor unei substante sau a mai multor substante cu moleculele substantei utilizate ca solvent. Amestecarea urmareste obtinerea unor sisteme disperse omogene insa perfect omogene nu pot fi considerate decat solutiile. Un grad de omogenitate mai mult sau mai putin avansat il au emulsiile si pulberile in functie de modalitatile de lucru. Tipurile de amestecuri intalnite in tehnologia farmaceutica pot fi grupate astfel: Solutii adevarate (moleculare, lichide) Emulsii (dispersii de lichide nemiscibile) Suspensii (dispersii de solide intr-un lichid) Amestecuri (pulverulente) Pentru diferite forme farmaceutice se utilizeaza pentru operatia de amestecare diferite expresii de exemplu: agitare pentru lichide dispersare pentru lichide care contin o faza dispersata (suspensii) malaxare pentru forme de consistenta semisolida (unguente) omogenizare pentru sisteme grosiere AGITAREA utilizata pentru forme farmaceutice lichide are ca scop cresterea vitezei de dizolvare sau omogenizarea formei. Ea poate fi realizata manual prin simpla miscare a flaconului sau cu ajutorul baghetei sau folosind diferite agitatoare.

32

PROPEDEUTICA

Amestecare este utilizata pentru omogenizarea formelor farmaceutice solide. In cazul pulberilor compuse se urmareste repartizarea cat mai uniforma a componentelor in cantitatea totala de pulbere. FACTORI CARE INFLUENTEAZA UNIFORMITATEA PULBERILOR 1. Proprietatile fizice ale substantelor Marimea si forma particulelor Incarcarea electrica Densitatea 2. Metoda de amestecare 3. Aparatura utilizata In farmacii pentru prepararea cantitatilor mici de pulberi se utilizeaza mojarul si pistilul. AMESTECAREA IN INDUSTRIA FARMACEUTICA In industrie se utilizeaza masini pentru amestecat de capacitate mare de diferite constructii pe care le putem grupa in functie de principiul de functionare: a) Amestecator cu tambur cilindric sau prismatic b) Amestecatorul cu conuri c) Amestecator cu arbore oblic d) Amestecator in forma de V e) Mori cu bile

33

PROPEDEUTICA

FILTRAREA
Este operatia de separare a particulelor solide dintr-un sistem polidispers care contine in amestec particule solide si o componenta fluida. In urma filtrarii rezulta un lichid transparent numit filtrat si o parte solida retinuta de hartia de filtru.

MECANISMELE FILTRARII
1. Printr-un fenomen mecanic cand pe hartia de filtru sunt retinute particulele solide cu diametrul superior porilor materialului filtrant. 2. Printr-un fenomen fizic de absorbtie cand se retin particule cu diametrul inferior porilor materialului filtrant.

SCOPURILE FILTRARII
In functie de scopul urmarit avem urmatoarele tipuri de filtrare: a. Filtrare cu scop de clarificare a partii fluide realizata prin retinerea particulelor solide; b. Filtrarea sterilizanta utilizata mai ales la preparatele parenterale si are ca scop retinerea microorganismelor.

CARACTERISTICILE MATERIALELOR FILTRANTE

Filtrele au doua caracteristici importante: Porozitatea (diametrul mediul al porilor) Debitul de filtrare

34

PROPEDEUTICA

TIPURI DE MATERIALE FILTRANTE

I. II. III. IV. Materiale filtrante fibroase Materiale filtrante poroase Materiale filtrante sub forma de tesaturi Membrane filtrante I. MATERIALE FILTRANTE FIBROASE a. Hartia de filtru este din celuloza pura de culoara alba, aspect omogen, rezistenta corespunzatoare si nu trebuie sa cedeze filtratului substantei straine. Diametrul porilor este in functie de utilizare si anume: o 3 70 pentru hartia de filtru utilizata in farmacie o 1 15 pentru hartia de filtru analitica b. Vata (Gossypium depuratum sau Gossypium depuratum mixtum oficinale FR X) se obtine din bumbac prin diferite operatii de purificare si albire, trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute de FR X. Filtrarea prin vata este expeditiva si poate fi folosita ca atare sau impreuna cu tifon mai ales pentru solutii extractive apoase si siropuri. c. Vata de sticla datorita rezistentei fizice si chimice este utilizata pentru filtrarea bazelor si acizilor.

II. MATERIALE FILTRANTE POROASE a. Placile de sticla poroasa sunt obtinute din pulbere de sticla prin incalzire si presare si sunt fixate in interiorul unor palnii. In functie de procesul de obtinere avem filtre de anumite porozitati. Aceste tipuri de filtre sunt

35

PROPEDEUTICA
utilizate pentru preparatele parenterale lichide, au randament bun si pot si sterilizate prin caldura. b. Bujiile filtrante sunt confectionate din material poros obtinut din amestecuri de caolin, siliciu si apa presate in forme si calcinate la 1000 oC. Au diametrul porilor intre 0,3 0,4 si sunt utilizate pentru sterilizarea solutiilor termolabile. III. MATERIALE FILTRANTE SUB FORMA DE TESATURI

Aceste materiale asigura filtrarea intr-un mod analog cernerii, calitatea filtrarii depinzand de numarul de ochiuri pe cm2 si felul impletiturii. Aceste tipuri de materiale filtrante se utilizeaza mai ales pentru filtrarea solutiilor vascoase sau cu continut de substante mucilaginoase. a. Tifonul Tela Hydrophila FR X este tesatura de bumbac in amestec cu celofibra. Pentru filtrare se utilizeaza in cateva straturi suprapuse sau in combinatie cu vata. b. Panza de bumbac este utilizata frecvent avand o rezistenta mecanca buna si un pret scazut. Nu este utilizabila pentru filtrarea substantelor corozive. c. Flanela este obtinuta din bumbac cu grosime mai mare decat panza si este utilizata pentru filtrarea siropurilor. d. Tesatura de in asemanatoare celei de bumbac dar cu rezistenta mai mare. e. Lana utilizata pentru filtrarea acizilor diluati. f. Fibre de nylon utilizabile pentru filtrarea hidrocarburilor halogenate, benzen, aldehide, cetone dar contraindicate pentru filtrarea oxidantilor si aczilor minerali.

36

PROPEDEUTICA
g. Fibre vinilice inerte fata de acizi si alcalini sunt utilizate pentru filtrarea hidrocarburilor alifatice si alcoolilor si nu sunt utilizate pentru solventi organici, cetone, eteri.

IV. MEMBRANE FILTRANTE Au diametrul porilor foarte mic intre 0,1 100 pot fi de origine naturala sau sintetice si sunt semipermeabile opunand rezistenta la filtrare. Pentru a avea un randament corespunzator se utilizeaza suprapresiune.

APARATE DE FILTRARE
1. Aparate folosite in farmacie 2. Aparate de filtrare industriale 1. APARATE FOLOSITE IN FARMACIE a. Filtre utilizate la presiune hidrostatica. Pentru astfel de filtrari (filtrari obisnuite) se utilizeaza palnii si material filtrant, hartia de filtru, vata, tifon. Acest filtru poate fi de 2 feluri: Filtru simplu (cand suntem interesati de precipitat) Filtru plisat (cand suntem interesati de fluid). Pentru a grabi filtrarea mai ales la lichidele vascoase putem utiliza palnii cu pereti dubli. Aceasta palnie se compune dintr-o palnie mai mare din tabla de cupru care este prevazuta cu un tub lateral pentru incalzire. Spatiul dintre palnii este umplut doua treimi cu apa care se incalzeste la un bec de gaz prin tubul lateral. In lipsa palniei cu pereti dubli filtrarea fluidelor vascoase se poate face si cu palnii simple + filtru simplu puse impreuna cu recipientul de colectare a filtratului in etuve incalzite.
37

PROPEDEUTICA

b. Filtre cu functionare la vid (subpresiune redusa) Utilizarea vidului mareste foarte mult viteza de filtrare. Filtre folosite pentru acest gen de filtrare avem: Palniile Buchner care sunt fabricate din portelan sau sticla si au in interior placi perforate pe care se pune materialul filtrant (hartia de filtru). Palnia se pune pe un vas Erlenmayer care are un tub lateral prin care este conectat la sursa de vid. Palnii cu placi de sticla poroasa de tip Ena utilizate pentru solutiile parenterale. Filtre Seitz asemanator constructiei palniei Buchner dar cu parti componente demontabile. Acest tip de filtru este montat prin intermediul unui dop de cauciuc la un vas cu trompa prin care se leaga la vid. Bujiile filtrante au forma unor cilindri alungiti inchisi la o extremitate cu garnitura metalica sau manseta de portelan prin care se realizeaza legarea la vid. Au diametrul intre 1,5 5 cm, inaltimea intre 3 50 cm. Pipe filtrante sunt utilizate pentru cantitati mici de filtrat. Aceste filtre au la partea inferioara un material poros filtrant si se introduc in lichid punanduse in legatura cu recipientul colector adaptat la vid. Ultrafiltrele. Materialul filtrant este format din membrane semipermeabile suprapuse pana la 80 de straturi si sunt utilizate pentru filtrare sterilizanta. c. Filtre cu functionare la suprapresiune Principiul de functionare al acestui tip de filtru este de a crea suprapresiune la suprafata lichidului de filtrat. a) Filtre Seitz cu capac superior au la partea superioara o deschidere pentru alimentare si una pentru suprapresiune.
38

PROPEDEUTICA
b) Bujii filtrante lucreaza la o presiune de 20 30 atmosfere. c) Ultrafiltre materialul filtrant este format din membrane semipermeabile si sunt utilizate la filtrarea sterilizanta.

2. APARATE DE FILTRARE INDUSTRIALE a. Filtrul olandez b. Filtre care lucreaza la vid o Nucele filtrante o Filtre cu toba Cu filtrare exterioara Cu filtrare interioara c. Filtre care lucreaza la suprapresiune Nucele filtrante cu capac Filtre prese Presa cu rame Presa cu camere Filtre centrifugale.

39

PROPEDEUTICA

STERILIZAREA
Este operatia prin care sunt distruse sau indepartate toate organismele vii in forma vegetativa sau sporulata de pe un obiect sau un produs. Sterilizarea este obligatorie in urmatoarele situatii: Pentru preparate administrate parenteral (solutii injectabile, perfuzabile etc); Pentru preparate oftalmice; Pentru preparate farmaceutice care se aplica pe rani, pe arsuri sau pe pielea sugarului; Pentru forme farmaceutice la care conservarea se poate realiza doar in absenta microorganismelor (antibiotice, produse opoterapice etc); Pentru instrumentar si diferite materiale medico-chirurgicale.

METODE DE STERILIZARE
1. Metode fizice 2. Metode chimice 3. Metoda aseptica A. METODE FIZICE 1.a. sterilizarea cu vapori de apa sub presiune 1.b. sterilizarea cu aer cald 1.c. sterilizarea prin incalzire repetata (tindalizare) 1.d. sterilizarea prin incalzire la 100oC (60 min) 1.e. flambarea incalzirea la flacara B. METODE NETERMICE 2.a. prin filtrare 2.b. ultrasunete
40

1
2.c. radiatii ultraviolete 2.d. radiatii ionizate

PROPEDEUTICA

1.A. STERILIZAREA CU VAPORI DE APA SUB PRESIUNE se realizeaza cu ajutorul autoclavului. Se realizeazavla diferite temperaturi: 121oC = 15 min; 115oC = 30 min. Se utilizeaza pentru preparate apoase, pansamente. Este oficinala in FR X. 1.B. STERILIZAREA CU AER CALD (FR X) se realizeaza in etuva sterilizarea cu caldura uscata. Se aplica pentru pulberi, solutii uleioase. Temperaturi: 160oC = 3 h 170oC = 1 h 180oC = 30 min 1.C. TINDALIZAREA Produsul de sterilizat este incalzit la 70oC timp de 30 60 min. Operatia se repeta de cateva ori lz intervale de 24 h. La prima incalzire se distrug formele vegetative, la a doua se distrug sporii, pentru siguranta se repeta operatia. Metoda nu este foarte sigura si atunci pe produsul sterilizat trebuie precizat sterilizare prin incalzire repetata. Pentru mai multa siguranta se asociaza cu filtrarea sterilizata sau mod de lucru aseptic. 1.D. STERILIZARE PRIN INCALZIRE LA 100Oc TIMP DE 60 MIN Aceasta metoda consta in introducerea flacoanelor de sterilizat in baie de apa incalzita la 100oC. Metoda da rezultate mai ales daca produsul a fost preparat pe cale aseptica. 1.E. FLAMBAREA consta in trecerea repetata a obiectelor de metal (platina, argint, inox, otel etc) sau a unor obiecte de portelan prin flacara unui bec de gaz.
41

PROPEDEUTICA

O alta modalitate este umectarea obiectivelor cu alcool urmata de aprinderea alcoolului. Metoda nu asigura o sterilizare sigura. 2.A. STERILIZAREA PRIN FILTRAREA (FR X) se realizeaza pentru solutiile termolabile si consta in indepartarea microorganismelor prin filtrare cu filtre bacteriologice sterile sau membrane filtrante sterile in conditii de lucru aseptice. Prin aceasta metoda microorganismele nu sunt distruse ci indepartate. Trebuie sa mentionam sterilizat prin filtrare. 2.B. ULTRASUNETE se utilizeaza vibratii sonore cu frecventa ce depasesc 20000 Hz (spargerea membranei celulare). Ca inconvenienta se poate modifica structura unor substante active. 2.C. STERILIZAREA CU RAZE ULTRAVIOLETE utilizata pentru sterilizarea boxei sterile. 2.D. STERILIZAREA CU RADIATII IONIZATE

2. METODE CHIMICE DE STERILIZARE

- sterilizare cu gaze - sterilizare cu substante chimice STERILIZAREA CU GAZE (FR X) este folosita pentru produse termolabile compatibile cu gazul sterilizant. Cel mai utilizar este oxidul de etilen. Este utilizata pentru sterilizarea materialului plastic, manusi, seringi, vata, tifon. Rar folosita pentru medicamente. STERILIZAREA CU SUBSTANTE CHIMICE se utilizeaza substante cu proprietati bacterioacide si bacteriostatice. Bacterioacide omoara microbii. Bacteriostatice impiedica inmultirea lor.
42

PROPEDEUTICA

Se utilizeaza pentru unele preparate termolabile, la preparate multidoze si la cele preparate aseptice. Principalii conservanti utilizati: Fenol 0,3 0,5% Fenosept 1:25000; 1:100000 P-hidroxibenzoat de metil 0,1 0,2% P-hidroxibenzoat de propil 0,2% Clorura de benzalconiu 0,01%

3. PROCEDEUL ASEPTIC (FR X) aceasta preparare presupune utilizarea de:

substante, solventi, recipiente, echipamente sterilizate iar prepararea propriu-zisa se face in boxe sterile. Este obligatorie etichetarea pe produs preparat aseptic.

43