Microsoft Word ’97 - Nivel începători CUPRINS

CAPITOLUL 4 - EFECTUAREA CALCULELOR----------------------------------------------------------------- 4-1

4.1. NOŢIUNEA DE FORMULĂ ------------------------------------------------------------------------------------------ 4-1
4.2. OPERATORI---------------------------------------------------------------------------------------------------------- 4-1
4.3. OPERANZI ----------------------------------------------------------------------------------------------------------- 4-2
4.3.1. Referinţe----------------------------------------------------------------------------------------------------- 4-2
4.3.2. Folosirea numelor ----------------------------------------------------------------------------------------- 4-4
4.4. UTILIZAREA FORMULELOR --------------------------------------------------------------------------------------- 4-5
4.5. FOLOSIREA FUNCŢIILOR EXCEL ---------------------------------------------------------------------------------- 4-6
4.5.1. Folosirea opţiunilor Wizard ------------------------------------------------------------------------------ 4-7
4.5.2. Obţinerea totalurilor -------------------------------------------------------------------------------------- 4-7
4.5.3. Obţinerea sumelor de produse --------------------------------------------------------------------------- 4-8
4.6. PROCESUL DE CALCUL--------------------------------------------------------------------------------------------- 4-8
4.7. TENDINŢE ŞI PROGNOZE ------------------------------------------------------------------------------------------- 4-9

Facultatea de Electrotehnica Ing. Ioan Şerban Popa

Microsoft Excel 97 - Nivel începători Pag. 4-1

Capitolul 4

EFECTUAREA CALCULELOR

4.1. Noţiunea de formulă

Până acum am discutat numai despre introducerea valorilor în documentele Excel. A
sosit momentul acum să vedem, mai în amănunt, în ce fel putem să prelucrăm aceste valori
pentru a obţine din ele rezultatele dorite, cum putem să sesizăm tendinţe ale unor fenomene
măsurabile şi să realizăm prognoze.
Conceptul Excel care defineşte aceste acţiuni se numeşte formulă. O formulă Excel
este un enunţ, compus din operatori şi operanzi, la fel ca în orice limbaj de programare.
Formulele sunt memorate în celulele foilor de lucru. Excel afişează în aceste celule rezultatele
evaluării formulelor.

4.2. Operatori
Operatorii sunt simbolurile care precizează operaţia/ acţiunea pe care Excel o va
efectua asupra operanzilor. Unii operatori acţionează asupra unui singur operand (operatori
unari) alţii asupra a doi operanzi (operatori binari). Programul Excel recunoaşte următoarele 4
categorii de operatori:
! Operatorii aritmetici, care acţionează asupra valorilor numerice şi au ca rezultat
tot valori numerice sunt: + (adunare), - (scădere), * (înmulţire), / (împărţire), % (procent,
trebuie plasat după o valoare) şi ^ (ridicare la putere).
! Operatorul pentru texte &, care combină prin concatenare, două sau mai multe
valori de tip text într-o singură valoare de tip text.
! Operatori relaţionali, care compară două valori de acelaşi tip şi au ca rezultat o
valoare logică TRUE (adevărat) sau FALSE (fals), sunt următorii:
= egal cu
< mai mic decât
> mai mare ca
<= mai mic sau egal decât
>= mai mare sau egal ca
<> diferit de
! Operatorii pentru referinţe la celule sau domenii de celule, care combină două
referinţe la celule într-o singură referinţă compusă, sunt următorii:
: domeniu (produce o referinţă la toate celulele dintre cele două
referinţe - inclusiv).
spaţiu intersecţie (produce o referinţă la celulele comune celor două
referinţe sau o valoare de eroare #NULL! Atunci când cele două referinţe nu au nimic în
comun);
, uniune (produce o referinţă care include cele două referinţe).
Atunci când într-o formulă complexă, Excel întâlneşte mai multe tipuri de operatori,
el îi va evalua în următoarea ordine descrescătoare, primul operator fiind cu prioritatea
maximă:
Operator Semnificaţie Prioritate
: Domeniu Maximă
Spaţiu Intersecţie
, Uniune

Centrul de perfecţionare radiocomunicaţii Ing. Ioan Şerban Popa

Microsoft Excel 97 - Nivel începători Pag. 4-2

- Negaţie
% Procent
^ Ridicare la putere
* şi / Înmulţire şi împărţire
+ şi - Adunare şi scădere
& Concatenare
= < > <> <= => Operatori relaţionali Minimă

În cazul când Excel întâlneşte într-o formulă mai mulţi operanţi, ei vor fi executaţi în
ordinea enumerată mai sus, şi dacă găseşte mai mulţi operanzi de acelaşi nivel ei sunt evaluaţi
de la dreapta spre stânga. De asemenea există posibilitatea acordării de priorităţi prin
intermediul folosirii parantezelor.

4.3. Operanzi
Operatorii dintr-o formulă acţionează asupra operanzilor, adică a valorilor din foaia
de lucru. Operanzii pe care Excel îi acceptă în formule pot fi valori constante, referinţe la
celule sau domenii de celule, nume şi funcţii predefinite sau definite de utilizator.

4.3.1. Referinţe
Referinţele sunt construcţii care permit identificarea celulelor individuale sau în grup.
Ele precizează locul unde va căuta Excel valorile pentru evaluarea formulelor. Referinţele
sunt asemănătoare cu adresele din memorie. Precizarea unei referinţe la o celulă a unei foi de
lucru are la bază antetul rândului şi coloanei la intersecţia cărora se găseşte celula.
Referinţele acceptate de Excel sunt de 6 tipuri: absolute, relative, mixte, 3D (care
adresează date din alte foi de lucru ale aceluiaşi registru), externe (care adresează date din alt
registru) şi la distanţă (care adresează date din alte aplicaţii).
Referinţele absolute indică poziţia exactă a unei celule în foaia de lucru. Notaţia
folosită pentru a specifica o referinţă absolută include caracterul $ şi eticheta coloanei sau/şi a
rândului (de exemplu $F$11 indică celula aflată la intersecţia coloanei F cu rândul 11).
Referinţele relative precizează felul în care poate fi găsită celula adresată plecând de
la celula care conţine formula. Se foloseşte notaţia D6 (literă coloană, număr rând). Este
recomandată când dorim să păstrăm distanţa faţă de celula referinţă.
Referinţe mixte sunt compuse din referinţe absolute pentru o componentă şi referinţe
relative pentru cealaltă. De exemplu: $B1 este o referinţă mixtă, în care referinţa coloanei este
absolută şi cea a rândului este relativă.
Pentru schimbarea tipului referinţelor:
1. Selectaţi referinţa sau plasaţi indicatorul de introducere în interiorul referinţei.
2. Apăsaţi tasta F4.
Acest stil de scriere al referinţei se numeşte A1. Mai există însă un alt stil numit stil
de referinţe R1C1, care numerotează atât rândurile cât şi coloanele, el este util la punerea în
evidenţă a referinţelor relative. Formele în care se aplică stilul de referinţă R1C1 sunt
următoarele: RmCn pentru referinţe absolute şi R[i]C[j] pentru referinţe relative, unde m este
numărul rândului , n numărul coloanei, iar i şi j reprezintă diferenţa dintre numărul rândului,
respectiv a coloanei în care se află celula sursă şi numărul rândului, respectiv a coloanei în
care se regăseşte celula ce conţine referinţa. În consecinţa i şi j pot fi atât pozitive, cât şi
negative.
Pentru transformarea referinţelor din stilul A1 în stilul R1C1, se procedează astfel:
1. Executăm comanda Options, din meniul Tools.

Centrul de perfecţionare radiocomunicaţii Ing. Ioan Şerban Popa

Microsoft Excel 97 - Nivel începători Pag. 4-3

2. În caseta pentru dialog Options (figura 4.1), în fila cu eticheta General, alegem
stilul de referinţă dorit, prin intermediul selectării sau deselectării butonului de
opţiune R1C1, din caseta de grup Reference Style.
3. Acţionăm butonul OK.

Fig. 4.1 Fereastra de dialog Options

Pentru accesarea datelor din alte foi de lucru ale aceluiaşi registru, Excel introduce
conceptul de referinţa tridimensională sau pe scurt referinţă 3D. Forma în care precizăm o
astfel de referinţă este următoarea:
nume_document ! referinţă
unde: nume_document este numele foii sursă, referinţă reprezintă sau numele domeniului
de interes.
Atunci când avem nevoie de date dintr-o mapă de lucru, putem să specificăm acest
lucru prin folosirea referinţelor externe. O referinţă externă poate fi specificată în două feluri,
în funcţie de repertoriu în care se găseşte registrul sursă:
'cale_director [nume_registru] nume_foaie' ! referinţă
unde: cale_repertoriu este specificatorul de unitate de disc şi de cale de director pentru
accesarea fişierului cu documentul sursă; nume_registru reprezintă numele registrului;
nume_foaie reprezintă numele foii de lucru iar referinţă reprezintă referinţa sau numele
domeniului de celule sursă.
Dacă registrul se găseşte în acelaşi director cu registrul de destinaţie, folosim
următoarea formă pentru referinţa externă:
'[nume_registru] nume_foaie' ! referinţă.
În cazul în care dorim să accesăm date din alte aplicaţii, folosim referinţele la
distanţă. Sintaxa acestora este următoarea:
nume_aplicaţie | nume_document ! referinţa

Centrul de perfecţionare radiocomunicaţii Ing. Ioan Şerban Popa

Microsoft Excel 97 - Nivel începători Pag. 4-4

unde: nume_aplicaţie este numele aplicaţiei sursă; nume_document este numele

documentului sau subiectului; referinţă este un domeniu de celule, o valoare sau un câmp de
date.

4.3.2. Folosirea numelor

Excel permite identificarea celulelor sau domeniilor de celule prin nume.
Identificarea prin nume este aplicabilă atât în cazul celulelor care conţin valori constante, cât
şi în cazul celor ce conţin formule.
Numele acceptate de Excel trebuie să respecte următoarele reguli:
! să înceapă cu o literă sau caracterul ( _ ).
! să conţină numai litere, cifre, caracterul punct ( . ) şi caracterul ( _ ).
! să nu conţină spaţii.
! să nu fie asemănător unei referinţe.
! să conţină maximum 255 caractere.
Folosirea numelor oferă o serie de avantaje:
! uşurează înţelege şi memorarea formulelor;
! la modificarea structurii unei foi de lucru este suficient să actualizăm o referinţă
într-un singur loc şi toate formulele care o folosesc vor fi actualizate automat.
! Numele pot fi incluse rapid şi uşor în formule, prin folosirea casetei pentru nume
din bara pentru formule;
! Excel poate să genereze nume automate, pe baza titlurilor coloanelor sau
rândurilor selectate.
Pentru definirea unui nume:
1. Selectaţi celula sau domeniul dorit.
2. Executăm subcomanda Define a comenzii Name, din meniul Insert.
3. În caseta pentru dialog Define Name (figura 4.2), introducem numele.

Fig. 4.2. Fereastra de dialog Define Name

4. Acţionaţi butonul Add.

O altă posibilitate de definire a unui nume este următoarea:
1. Selectaţi domeniul vizat.
2. Introduceţi numele în caseta pentru nume din bara pentru formule.
3. Dacă numele nu este definit. Excel înregistrează definiţia pentru domeniul
selectat. Dacă numele este deja definit, va fi selectat domeniul pe care-l
identifică.

Centrul de perfecţionare radiocomunicaţii Ing. Ioan Şerban Popa

Microsoft Excel 97 - Nivel începători Pag. 4-5

Pe de altă parte, putem să lăsăm în seama Excel să creeze nume pentru zonele de
interes. Pentru crearea automată a numelor:
1. Selectaţi domeniul dorit.
2. Executaţi subcomanda Create a comenzii Name, din meniul Insert.
3. În caseta pentru dialog Create Names, precizăm felul în care dorim să fie
generate numele, prin selectarea casetelor de control din caseta de grup Create
Names In.
După definirea unui nume, putem să-l aplicăm în întreaga foaie de lucru sau numai
într-o anumită porţiune a ei. Aplicarea numelui înseamnă înlocuirea tuturor referinţelor care
corespund numelui definit sau numai a referinţelor din celulele selectate.
Pentru aplicarea unui nume:
1. Executaţi subcomanda Apply a comenzii Name, din meniul Insert.
2. În caseta pentru dialog Apply Names (figura 4.3), alegeţi numele pe care dorim
să-l aplicaţi.
3. Specificaţi opţiunile de aplicare, prin acţionarea butonului Options>> şi
selectarea casetelor de control corespunzătoare.
4. Acţionaţi butonul OK.

Fig. 4.3. Fereastra de dialog Apply Names

La un anumit moment, un nume poate să nu mai fi necesar. În acest caz putem să-l
eliminăm din lista de nume a mapei. Pentru eliminare, procedaţi astfel:
1. Executaţi subcomanda Define a comenzii Name, din meniul Insert.
2. În caseta pentru dialog Define Name, selectaţi numele pe care-l doriţi să-l
eliminaţi.
3. Acţionaţi butonul Delete.
4. Acţionaţi butonul OK.

4.4. Utilizarea formulelor

Atunci când introduceţi o formulă, trebuie să respectaţi următoarele reguli:
" Introduceţi formulele, la fel ca şi datele primare, în bara de formule sau direct în
celulă;
" Începeţi întotdeauna formulele cu semnul egal (=) sau cel puţin cu caracterul (+);
" Folosiţi operatorii două puncte (:), spaţiu ( ) şi virgulă (,) pentru construcţia
referinţelor la celule şi domenii de celule;
Formula apare în bara de formule pe măsură ce este introdusă de la tastatură. În
momentul confirmării, prin acţionarea tastei ENTER, introducerea este efectuată. În acest
moment Excel evaluează formula şi produce automat rezultatul sau modifică rezultatul
anterior.

Centrul de perfecţionare radiocomunicaţii Ing. Ioan Şerban Popa

Microsoft Excel 97 - Nivel începători Pag. 4-6

Excel memorează valorile în foaia de lucru cu precizia maximă de 15 cifre zecimale.

Dacă afişarea rezultatelor se face cu o precizie mai mică, atunci valorile sunt rotunjite. Acest
lucru va da aparenţa unor rezultate incorecte, deşi valorile aflate la baza calculelor sunt
corecte. Pentru evaluarea formulelor cu precizia afişată, procedaţi astfel:
1. Executaţi comanda Options, din meniul Tools.
2. În fila cu eticheta Calculation (figura 4.4), selectaţi caseta de control Precision
As Displayed, din caseta de grup Workbook Options.
3. Acţionaţi butonul OK.

Fig. 4.4. Fereastra de dialog Options, având activă

caseta de control pentru selectarea preciziei

În cazul în care intenţionăm să prevenim modificarea anumitor formule importante,

putem să le ascundem, în aşa fel încât ele să nu fie afişate în bara pentru formule. Astfel,
pentru ascunderea unei formule:
1. Selectaţi celula gazdă.
2. Executaţi comanda Cells, din meniul Format.
3. În caseta pentru dialog Cells, în fila cu eticheta Protection, selectaţi caseta de
control Hidden.
4. Acţionaţi butonul OK.
După ce am selectat, în acest fel, toate celulele care urmează să fie ascunse, activăm
ascunderea lor efectivă, prin folosirea următorului procedeu:
1. Executaţi subcomanda Protect Sheet a comenzii Protection, din meniul Tools.
2. În caseta pentru dialog Protect Sheet, selectaţi butonul de opţiune Contents şi
eventual specificăm o parolă.

4.5. Folosirea funcţiilor Excel

Funcţiile Excel sunt formule predefinite . Ele primesc la intrare anumite valori, pe
care le numim argumente, efectuează o prelucrare a acestora şi returnează una sau mai multe

Centrul de perfecţionare radiocomunicaţii Ing. Ioan Şerban Popa

Microsoft Excel 97 - Nivel începători Pag. 4-7

valori. Funcţiile simplifică munca în foile de lucru. În loc să introducem formule lungi şi
complicate putem să introducem funcţii predefinite sau să ne definim propriile noastre funcţii,
adecvate ţelurilor şi sarcinilor de calcul particulare.
Excel conţine numeroase funcţii predefinite, grupate pe categorii, care ilustrează
domeniul lor de aplicabilitate astfel: funcţii pentru baze de date, funcţii pentru căutare şi
referinţă, funcţii pentru dată calendaristică şi timp, funcţii financiare, funcţii pentru informaţii,
funcţii logice, funcţii matematice şi trigonometrice, funcţii statistice, funcţii pentru texte,
funcţii definite de utilizator.
O listă completă a funcţiilor Excel se poate afla în ghidul Excel on-line sau în
documentaţia de firmă.

4.5.1. Folosirea opţiunilor Wizard

Pentru a introduce funcţii în celule putem să apelăm la ajutorul asistentului Excel
pentru funcţii, pe care îl putem activa prin acţionarea comenzii Wizard (figura 4.5) din
meniul Tools, care afişează alte trei submeniuri:
" Submeniul Lookup - permite crearea unei formule ce găseşte o valoare prin
folosirea etichetelor de rând şi coloană dintr-o listă. De exemplu, dacă aţi creat o
listă de inventar ce conţin numere, descrieri şi preţuri, puteţi crea o formulă ce
găseşte descrierea sau preţul produsului căutat, prin căutarea unui număr.
" Submeniul Conditional Sum - permite însumarea valorilor dintr-o listă ce
întrunesc o condiţie specifică. De exemplu, dacă lista conţine valorile vânzărilor
efectuate de diferiţi dealeri, folosind Conditional Sum Wizard se poate crea o
formulă ce calculează totalul vânzărilor per persoană.
" Submeniul Web Form - configurează foaia de lucru pentru a fi folosită la crearea
unui formular web, ce transmite informaţii la o bază de date.

Fig. 4.5. Submeniurile comenzii Wizard din meniul Tools

4.5.2. Obţinerea totalurilor

O operaţie frecvent întâlnită şi folosită în calculele de gestiune şi de contabilitate este
însumarea valorilor pentru un total parţial sau general, pe rânduri sau coloane. Excel ne ajută
în realizarea acestei operaţii de rutină, printr-un buton de însumare automată (AutoSum).
Pentru ca să obţinem totalul valorilor dintr-un rând sau coloană procedaţi astfel:

Centrul de perfecţionare radiocomunicaţii Ing. Ioan Şerban Popa

Microsoft Excel 97 - Nivel începători Pag. 4-8

1. Selectaţi o celulă adiacentă rândului sau coloanei.

2. Acţionaţi butonul AutoSum. Acesta introduce caracterul (=) şi funcţia SUM
aplicată pentru celulele rândului sau coloanei şi încadrează celulele cu un chenar
cu linei punctată.
3. Dacă formula nu este corectă, o corectaţi şi apoi, acţionaţi tasta ENTER sau
caseta cu acelaşi nume de pe bara cu formule pentru a o confirma. Rezultatul
apare formatat corect pentru că se preiau atributele de la rândul sau coloana
însumată.
Pentru totalizarea valorilor din mai multe rânduri sau coloane:
1. Selectaţi domeniul cu celule care conţine valorile de însumat sau domeniul cu
celule care vor memora formulele de însumare.
2. Acţionaţi butonul AutoSum.
3. Excel introduce formule cu funcţia SUM în primul rând liber de sub domeniul cu
valori sau în prima coloană liberă de la dreapta domeniului cu valori, respectiv în
domeniul pentru formulele de însumare.
Pentru totalizarea valorilor dintr-un domeniu cu celule pe rânduri şi coloane,
simultan:
1. Selectaţi un domeniu cu celule care conţine valorile de însumat şi domeniile de
celule goale în care vor fi memorate formulele de însumare pe rânduri şi pe
coloane.
2. Acţionaţi butonul AutoSum.
3. Excel introduce formule cu funcţia SUM în rândul liber de sub domeniul cu
valori şi în coloana liberă de la dreapta domeniului cu valori, care constituie
domeniul pentru formulele de însumare.

4.5.3. Obţinerea sumelor de produse

Funcţia SUMPRODUCT (tablou1, tablou2, tablou3, …) returnează suma
produselor valorilor a două sau mai multe tablouri (maxim 30). Argumentele tablourilor
trebuie să fie de aceeaşi mărime, altfel va rezulta o eroare #VALUE!, iar intrările ce nu sunt
sub format numeric vor fi tratate ca fiind nule. Fie exemplul din tabelul următor:

prin folosirea următoarei formule, toate componentele celor două tablouri vor fi adunate
astfel: 3*2 + 4*7 + 8*6 + 6*7 + 1*5 + 9*3 rezultând 156.
SUMPRODUCT({3,4;8,6;1,9}, {2,7;6,7;5,3}) sau SUM(A1:B3*D1:E3).

4.6. Procesul de calcul

Procesul de calcul este secvenţa de acţiuni pe care Excel o întreprinde pentru
calcularea formulelor dintr-o foaie de lucru şi de afişarea valorilor rezultatelor.
Implicit, Excel execută automat procesul de calcul pentru întregul registru de lucru,
atunci când introducem sau când modificăm o formulă din foaia de lucru. Pentru a grăbi
procesul de calcul în cazul unor registre care conţin foi de lucru cu numeroase formule, putem
să trecem la calculul manual al formulelor.
Pentru a comuta procesul de calcul pe manual:
1. Executaţi comanda Options, din meniul Tools.
2. În caseta pentru dialog Options, în fila cu eticheta Calculation, selectaţi butonul
de opţiune Manual.

Centrul de perfecţionare radiocomunicaţii Ing. Ioan Şerban Popa

Microsoft Excel 97 - Nivel începători Pag. 4-9

Există anumite situaţii în care este de dorit îngheţarea valorilor anumitor formule din
foaia de lucru, pe care le facem constante. O astfel de situaţie tipică este într-o aplicaţie de
compatibilitate în care bilanţul periodic trebuie actualizat la închiderea perioadei, păstrând
totuşi valorile precedente sub formă de constantă, constituind date de intrare pentru
următoarea perioadă.
Pentru înlocuirea unei formule cu valoarea ei:
1. Selectaţi domeniul vizat.
2. Executaţi comanda Copy, din meniul Edit.
3. Executaţi comanda Paste Special, din meniul Edit. În caseta de dialog Paste
Special, selectăm butonul de opţiune Value.
4. Acţionaţi butonul OK.
O posibilitate inedită este aceea de a afişa instantaneu suma valorilor din domeniul
de celule selectat, într-o casetă din bara de stare, facilitate ce poartă numele de
AutoCalculate. În plus, avem posibilitatea să alegem o altă operaţie pentru prelucrarea
valorilor selectate (medie, valoare maximă, valoare minimă, numărare, etc.)
Pentru alegerea unei alte operaţii pentru prelucrarea valorilor selectate:
1. Activaţi meniul contextual al celulei AutoCalculate (figura 4.6.), din bara de
stare, prin acţionarea ei cu un clic-dreapta cu mouse-ul.
2. Selectaţi operaţia dorită, din meniul contextual deschis.

Fig. 4.6. Celula AutoCalculate din bara de stare

4.7. Tendinţe şi prognoze

Excel ne oferă posibilitatea creării unor serii de valori care să ilustreze tendinţele
unor fenomene despre care deţinem date sau care să permită să formulăm prognoze ale
evoluţiei acestora.
Putem crea două tipuri de astfel de serii: liniare şi de creştere. Primul tip se poate
crea prin metoda antrenării mânerului unei selecţii, iar ambele se pot obţine cu subcomanda
Series a comenzii Fill, din meniul Edit.
Prima metodă nu modifică datele din selecţia iniţială, în timp ce o serie care
ilustrează o tendinţă creată cu comanda Series va produce o serie de tipul "cea mai potrivită"
pentru domeniul selectat şi va modifica datele selecţiei iniţiale. Pentru crearea acestei
tendinţei, Excel foloseşte metoda celor mai mici pătrate.
Pentru realizarea unei prognoze liniare:
1. Selectaţi domeniul de valori numerice pe care ne vom baza prognoza.
2. Antrenaţi mânerul selecţiei în direcţia în care dorim să extindem seria. Datele
iniţiale nu vor fi modificate.
Pentru sesizarea unei tendinţe de tipul "cea mai potrivită":
1. Selectaţi domeniul de valori numerice pe care dorim să ne bazăm tendinţa.
2. Executaţi subcomanda Series (figura 4.7) a comenzii Fill, din meniul Edit.

Centrul de perfecţionare radiocomunicaţii Ing. Ioan Şerban Popa

Microsoft Excel 97 - Nivel începători Pag. 4-10

3. În caseta de dialog Series, precizăm parametrii seriei.

4. În caseta de grup Series In, precizăm poziţia seriei:
5. În caseta de grup Type selectaţi tipul seriei:
6. Dacă doriţi o serie de creştere precizaţi şi pasul de creştere în caseta Step.
7. Selectaţi caseta de control Trend.
8. Acţionăm butonul OK.

Fig. 4.7. Fereastra de dialog Series din comanda Fill, meniul Edit

Centrul de perfecţionare radiocomunicaţii Ing. Ioan Şerban Popa