Alta minune: ndraznesc si eu un bot de huma nsufletita (I.

Creanga), creata dupa chipul Celui din Cer, pe nume Ema Z. sa relatez una dintre multele minuni ale Sfntului de la Slatioara. Desi ne miscam aproape continuu n aceasta lume mica ce se masura cu cotul (Eminescu) rareori ne oprim din mersul vietii pentru a contempla iubirea lui Dumnezeu pe care o raspndeste asupra creatiei. De-aproape un deceniu sufletul meu lupta cu doua lumi, una n care m-am nascut si am crescut, unde sufletul meu se simte ca la el acasa, cum zicem noi romnii, si alta a strainatatii n care trebuie sa lupti continuu pentru a-ti cstiga existenta. Desi ma aflu departe de hotarele tarii mele, printre oameni att de straini de Dumnezeu nct te sfiesti sa le vorbesti despre o zi de post sau o sarbatoare, fiindca te ntreaba tu de unde ai mai iesit totusi am cunoscut ca dragostea lui Dumnezeu nu are nici limite si nu este nici partinitoare. Cu ct oferi mai mult, cu att primesti mai mult din harul care niciodata nu se sfrseste. Rapita de mrejele acestei lumi mai mult atee dect credincioasa, mi salta inima de bucurie cnd mai vad printre trecatorii grabiti ai strazii, oprindu-se si facnd semnul sfintei cruci trecnd pe lnga vreo Biserica. Am ntlnit romni, oameni care de-a lungul vietii s-au hranit cu mireasma Sfintelor Moaste din Romnia. Am ntnit nsa si alt fel de oameni, care voiau sa adune de unde nu risipise care si doreau totul dar fara Dumnezeu. mi amintesc ziua n care am parasit Romnia pentru a merge n Italia, cu toate ca nu stiam ca voi ramne aici pentru atta vreme. Totul este ca o fesca n care personajele sunt vii, se misca, vorbesc sau te avertizeaza. Da, te avertizeaza si aceasta ar fi cel mai important, sa stii ca cineva ti poarta de grija si nu te lasa sa gresesti. Si cel mai frumos e cnd acel cineva te nsoteste si la bucurii si la suferinta. Poate multi cnd vor citi rndurile mele se vor gndi la Mntuitorul sau la Preasfnta Fecioara. Da, este firesc, au dreptate. Cine n afara de Tatal si Sfntul Duh pot avea aceeasi putere ca si Mntuitorul sau cine n afara de Sfnta Fecioara poate cere orice de la Fiul ei. Dar, pentru mine mai este cineva e Sfntul de la Slatioara, acela care totdeauna ma ntmpina cu dulceata unei binecuvntari precum : Domnul Dumnezeu sa te binecuvnteze. Asa-l aud adesea cnd din ntmplare ochii mi se opresc asupra icoanei lui, asa l-am auzit si-n noaptea cu pricina cnd voiam sa mai pot spune cuiva iarta-ma dar parca totul se terminase pentru mine. Era cu doua zile mai trziu dupa ziua Sfntului de la Slatioara si eu departe de acel colt binecuvntat de Dumnezeu mi ziceam n sine : anul acesta am pierdut binecuvntarea Sfntului poate o fi macar la anul sa ajung pe-acolo uitnd ca sfintii lui Dumnezeu sunt pretutindeni. Era dupa-amiaza si parca nu ma simteam prea bine. Abia venita de la serviciu simteam o stare de agitatie, dar mi-am zis : asta-i numai de la oboseala si stresul din ultima vreme. Cu putin timp mai nainte trecusem prin niste necazuri ngrozitoare. M-am gndit ca daca voi lua cteva pastile, cum obisnuiam de obicei, totul va fi n regula. Am luat pastile dar nelinistea parca se ntetea si mai mult. N-am stiut ct de repede trecuse timpul era deja seara, posibil sa fi adormit putin pe canapeaua pe care ma asezasem sa ma linistesc. Nelinistea s-a transformat ntr-o criza de dureri de stomac, desi cu astfel de dureri ma obisnuiseram de multa vreme. De data aceasta erau ngrozitor de cumplite. Am rugat pe sotul meu sa astearna patul, ceea ce a si facut ntr-o clipa. Ghem de durere, m-am ridicat de pe canapea si m-am asezat pe pat. Nu a durat mult si cred c-am adormit, fiindca de aici s-a rupt filmul pentru un timp. Pentru un timp, adica pna pe la ora 4.00 dimineata cnd, desi eram constienta ca traiesc un calvar al vietii, nu puteam nici macar sa deschid buzele sa strig spre ajutor. Simteam nlauntrul meu ceva ca un ghem de foc care pe unde trecea parca mi ardea maruntaiele. Era o durere pe care n-am trait-o nici n vremea nasterii copiilor mei, mi se parea ca ma framnt n durerile iadului. Fiecare picatura de transpiratie care se cobora de pe frunte parca mi nneca sufletul. Voiam sa strig din adncul puterilor mele, poate m-ar auzi sotul meu, gndeam eu, dar la fiecare ncercare un nod mi taia respiratia. Voiam sa pot sa misc macar bratul, sa pot sa ating mna sotului meu sa-l trezesc, dar eram parca ncatusata. Nu puteam face nici o miscare, nu puteam scoate nici un sunet numai mintea mi era libera. Si stapnita de grozavia mortii ma ntrebam : Doamne, oare m-ai trimis n iad pentru pacatele mele, Tu Cel care ai zis noua sa iertam pacatele semenilor nostri de 70 de ori cte 7, oare n-ai putut sa le ierti si pe ale mele? Dar tocmai n acea zi ma certasem cu cineva fara a-mi mai cere iertare. Si ma gndeam : daca eu n-am iertat, Dumnezeu cum mi va ierta mie? Dar n acel ntuneric n care nu puteam zari nimic, desi nu stiu cu care ochi vedeam atunci, cu cei sufletesti sau cu cei trupesti, am putut vedea totusi, departe, departe, un punct luminos. Ma gndeam cum as putea face sa ajung acolo, fiindca ma ngrozea acel ntuneric. Si ntr-o clipa, cineva parca mi-a soptit : ai uitat ca si peste iad stapneste tot Dumnezeu? Si atunci cu mintea-n chingi am nceput a zice n sinea mea : Dumnezeule milostiv fii mie, pacatoasa si Sfinte Glicherie ajuta-ma si acum. Si dintr-o data acel punct de lumina se facea din ce n ce si mai mare, iar ntunericul se ridica ca un nor de fum. Cu ct acel punct de lumina se apropia si mai mult de mine, parca prindea un contur.Era conturul unui trup uman care radia lumina de care sufletul meu avea atta nevoie. Si, cititorule, cred ca ai si ghicit cine era acel contur de batrn, senin la fata, cu ochii blnzi si patrunzatori, mbracat n rasa de calugar cu omofor arhieresc peste grumazii lui si cnd a ajuns aproape de mine m-a binecuvntat cu amndoua minile si s-a facut nevazut. n clipa aceea m-am desteptat ca dintr-un somn, desi nu dormisem. Sotul meu era lnga mine, treaz pipaindu-mi minile. Probabil ncerca sa vada daca sngele din trupul meu mai pulsa sau nu. Cnd a vazut ca-mi revin putin a pus mna pe telefon. Voia sa anunte salvarea. Am priceput ntr-o clipa intentia lui, pentru care am ridicat mna si am schitat un gest rugndu-l sa n-o faca. Ma gndeam n cugetul meu : la ce vrei sa mai chemi doctorul, daca doctorul meu tocmai a plecat si doctorul de care aveam eu nevoie nu-l poti chema de la aparatul telefonic, ci de la aparatul inimii si a mintii. Speriat si el ma ntreba ce se

ntmpla cu mine, caci de un sfert de ora privesc tinta n plafonul camerei si nu scot nici o vorba. N-am putut sa-i spun nimic, desi stiam ca ultima data cnd privisem catre plafonul camerei a fost atunci cnd m-am trezit n acele dureri cumplite spre ora 4.00 dimineata. De atunci pna mi-am revenit n-am mai vazut nimic din cele ce erau n camera. Peste cteva minute lam asigurat pe sotul meu ca totul este n regula. I-am zis : a fost o criza de stomac si cred c-am lesinat pentru cteva momente. Din nou m-am asezat sa ma culc si din nou doctorul meu, Sfntul Glicherie mi s-a aratat ca prin vis spunndu-mi : vezi, te-am scapat si de data aceasta, dupa cum m-ai rugat, dar peste cteva zile va veni la voi mitropolitul, spune-i sa faca o carte n care sa scrie toate minunile mele, iar tu sa o scrii si tu pe cea din noaptea aceasta. Peste cteva zile am auzit vestea venirii mitropolitului n Italia si am ncercat, pe ct mi-a fost posibil, sa-i transmit mesajul de la Sfntul Glicherie. Si asa mplinind si eu porunca Sfntului de la Slatioara m-am straduit sa astern pe hrtie minunea pe care a facuto Sfntul cu mine. Poate unii o vor crede, poate altii se vor ndoi. Pentru cei care nu vor crede voi ruga pe Sfntul Glicherie sa-i convinga el, dupa cum va sti.