Sunteți pe pagina 1din 14

Hernia de disc Lombara Coloana vertebrala este alcatuita din 33-35 vertebre, continand intre ele discurile intervertebrale

si un sistem ligamentar, adapostind maduva spinarii. Vertebrele coloanei sunt formate din tesus osos,fiind niste unitati rigide, daca intreaga coloana ar fi fost alcatuita numai din corpurile vertebrale, suprapuse una peste celalata,gradul de mobilitate al coloanei ar fi fost 0, astfel incat functionalitatea discurilor intervertebrale este aceea de a oferi mobilitate coloanei vertebrale, alaturi de ligamente, fiind alcatuite dintr-un tesut fibros (ca un cartilagiu). Structura discului intervertebral este : La exterior inelul fibros - lame de fibre de colagen concentrice,asezate spiral si antispiral-care initial sunt inextensibile,dar pot deveni elastice sub actiunea solicitarilor mecanice -inelul fibros este mai gros in partea anterioara(in fata) si mai subtire in partea posterioara(in spate),aceasta structura explica tendinta discului de a hernia posterior,spre canalul vertebral La interior -nucleul pulpos - masa rotunda de tesut gelatinos,al carui rol este acela de a absorbi o cantitate mare de apa,astfel incat in momentul in care coloana este incarcata de greutate,se deformeaza si distribuie greutatea de la o vertebra la alta, ca o bila. Hernia de disc intereseaza nucleul pulpos si inelul fibros,iar nucleul,in urma suprasolicitarii,se rupe si iese printr-o fanta a inelului fibros.Poate produce o compresiune pe radacinile nervoase,iar in acest caz,durerea se resimte pe traiectul nervului comprimat (radiculopatie). Hernia de disc poate fi avea fazele: 1) Disc tumefiat Spatiul discal este mai mic,iar inelul fibros este intact (faza 1) 2)Hernie de disc subligamentara Fibrele inelului sunt rupte,nucleul pulpos este deformat,dar cu ligamentul posterior intact,hernia de disc se extinde sub marginile corpului vertebral adiacent(faza2) 3)Hernie de disc transligamentara Ligamentul posterior este rupt, inelul fibros este rupt,nucleul pulpos este rupt si fragmentul poate ramane in legatura cu discul din care a provenit (faza3)

4)Hernie de disc cu fragmente libere Ligamentul posterior este rupt,inelul fibros este rupt si nucleul fibros este rupt,iar fragmentul rupt din nucleu pierde contactul cu discul,putand migra.(faza4) Simptome: Durerea radiculara(radiculopatia) Asociata adesea cu parestezia pe traiectul nervului comprimat,poate fi agravata de tuse,stranut sau la sfarsitul unui efort mai mare. Se accentueaza in general in ortostatism(stand in picioare),se agraveaza in timpul mersului si scade in repaus,se poate amplifica in sezand. Radiculopatia L1 Durerea iradiaza sub ligamentul inghinal Hipoestezie sub ligamentul inghinal In stadiile 2 si 3 sunt afectati flexorii soldului Radiculopatia L2 Durerea apare pe fata anterioara a coapsei(pana la 2 laturi deasupra genunchiului) In stadiile 2 si 3,scade forta musculara a coapsei Radiculopatia L3 Durerea apare pe fata anterioara a copasei,de la ligamentul inghinal,pe genunchi,pana la tuberozitatea tibiala anterioara. Fata anteromediala a genunchiului In stadiile 2 si 3,deficit muscular de adductori si cvadriceps(muschii coapsei-medial si anterior) Radiculopatia L4 Durerea se resimte pe fata anteromediala a coapsei si ganmbei,pana deasupra gleznai In stadiile 2 si 3 se observa deficitul muschilor cvadriceps(pe coapsa) si tibial anterior(pe gamba) In deficit grav,este foarte geru urcatul si coboratul scarilor. Radiculopatia L5 Durerea iradiaza pe fata posterioara a coapsei si fata laterala a gambei,de la fesa pana la nivelul gleznei. Pe fata anteroexterna a gambei,pe parte mediala a dosului piciorului si primele 3 degete. In stadiile 2 si 3 deficitul se oservala nivelul gambei si al piciorului. Radiculopatia S1 Durerea iradiaza de la nivelul fesei,pe fata posterioara a coapsei si a gambei,pana la tendonul achilian. Calcaiul,marginea externa a piciorului si ultimele 2 degete. In stadiile 2 si 3,deficitul este la nivelul flexorilor genunchiului.

Hernia de disc in fazele 1,2 si 3 are o un prognostic favorabil daca este tratata prin fizioterapie,kinetoterapie si medicatie antiinflamatorie.

Cu cat hernia este mai mica,cu atat mai mult tratamentul conservator are un efect mai bun. Primul obiectiv in tratarea herniei de disc este reducerea sau ameliorarea durerii. Aceasta se poate realiza prin diferite proceduri de electroterapie:bai galvanice,galvanizare, curenti interferentiali, unde scurte,magnetoterapie masaj medical, kinetoterapie Indicatia chirurgicala asupra herniei de disc survine in urmatoarele cazuri: Indicatie chirurgicala urgenta sindromul cozii de cal(paralizie a vezicii urinare si a intestinelor,cu deficit motor neurologic progresiv) Indicatie chirurgicala relativa tratament conservator ineficace(aplicarea tratamentului intre 6 saptamani si 3-4 luni fara imbunatatirea simptomelor) sciatica recidivanta deficite neurologice recidivante deficit motor semnificativ,cu imposibilitatea mersului Este foarte important ca afectiunea sa fie depistata la timp si tratata la timp,pentru a evita interventia chirurgicala.In USA,de exemplu,90 % din pacientii cu HDL sunt tratati prin tratament conservator,doar 2-4% avand indicatie de interventie chirurgicala. Tratamentul chirurgical rezolva imediat problemele de sciatica,dar pe termen lung,nu exista nici o diferenta intre cei care au fost operati si cei care nu au fost operati.Si din pacate,prima operatie de hernie de disc,nu inseamna si ultima. Dupa ameliorarea durerii,extrem de importanta este recuperarea prin kinetoterapie,caci prin obiectivele ei,va va ajuta sa va intariti musculatura care actioneaza asupra coloanei,iar kinetoterapeutul va va invata ce este bine sa faceti,ce nu este bine sa faceti,cum sa va miscati si cum sa va protejati. Daca fiecare pacient bolnav de hernie de disc,ar depista afectiunea la timp,ar face tratament de fizioterapie o data la 6 luni,ar face kinetoterapie si ar respecta indicatiile kinetoterapeutului si ale medicului curant,atunci am ajunge si noi la performanta de 24% hernii de disc operate.

Artroplastie de sold Interventia chirurgicala in urma careia se inlocuieste o portiune din articulatia soldului,se numeste artroplastie de sold.Ea poate fi totala sau partiala,cimentata saunecimentata.Afectarea articulatiei soldului rezulta in urma unor boli cronice,congenitale sau acute, dureroase care au determinat in timp afectarea articulatiei coxofemurale cu alterarea mobilitatii membrului inferior sau chiar imposibilitatea mersului. Afectiuni in care este indicata interventia de artroplastie de sold: fractura sau pseudartroza de col femural necroza ischemica idiopatica de cap femural fractura ireductibila sau instabila, coxartroza primitiva avansata, coxartroza secundara (necroza avasculara de cap femural, poliartrita reumatoida, pelvispondilita ankilozanta, sechele de osteocondroza juvenila, sechele dupa fractura de cotil,luxatie traumatica coxofemurala, displazie luxanta de sold) Artroplastia este aleasa ca si metoda de tratament in momentul in care tratamentul medicamentos,procedurile de fizioterapie si kinetoterapie si-au epuizat metodele de terapie,iar evolutia bolii continua. Coxartroza (primara sau secundara) este cel mai des intalnita boala care afecteaza articulatia soldului,de fapt,cartilajul articular care imbraca,capetele osoase se macina si astfelcalca os pe os,cu aparatia unor dureri intense la sprijinul pe soldul afectat si la mers. Spatiul dintre articulatii se micsoreaza si poate aparea scurtarea unui membru fata de celalalt,cu deformarea mersului.In momentul in care fizioterapia si tratamentul medicamentos nu mai amelioreaza calitatea vietii pacientului suferind de coxartroza,se indica protezarea soldului prin artroplastie. Sunt inlocuite partile articulare si osoase afectate cu o proteza,care va permitre reluarea activitatilor zilnice cat mai aproape de normal in urma interventiei.La inceput,se folosea o proteza metalica,acum pot fi folosite si proteze ceramice,mult mai rezistente. Materialele cele mai folosite la proteza de sold de peste 20 de ani sunt: Ceramica-polietilena (adica un cap ceramic se roteste intr-o cupa de polietilena), Metal polietilena, Ceramica-ceramica, Metal metal

Termenii de cimentata /necimentata definesc modul in care proteza este fixata in femur. Proteza cimentata Cimentul reprezinta de fapt un polimer numit metacrilat de metil. Substanta este injectata in canalul femural realizat pentru implantul protezei. Chiurgul pozitioneaza implantul in canal si il mentine in pozitia dorita. Proteza necimentata Acest tip de implant presupune atasarea protezei in canalul femural fara sa se foloseasca ciment. Initial, proteza se stabilizeaza printr-un mecanism de intepenire.Ceea ce face posibila fixarea in timp a protezei,este structura materialului din care este alcatuita,prin prezenta unor pori in metal care permit ulterior osului sa creasca in interiorul protezei si sa se intrepatrunda cu implantul..In ultimii ani,medicii chirurgi-ortopezi au inceput sa prefere aceasta ultima metoda de realizare a atroplastiei de sold. Operatia de artroplastie se realizeaza numai la indicatia medicului specialist.Chiar in ziua operatiei,dupa trezirea din anestezie,este recomandat sa se miste soldul operat(asta nu inseamna ca trebuie sa va dati jos din pat si sa mergeti). Este ideal sa bratele in primele zile de dupa operatie pentrua va sustine de triunghiul situat deasupra patului dumneavoastra. Ar fi bine,sa incercati sa va obisnuiti cucarjele sau cu un cadru de mers inaintea operatiei pentru a evita procesul de reinvatare a mersului dupa operatie.Programul de kinetoterapie se incepe cat mai precoce,pentru a intari musculatura soldului si a membrului inferior respectiv. La cateva luni dupa operatie si dupa efectuarea corespunzatoare a sedintelor de kinetoterapie pacientul isi poate relua activitatile uzuale in proportie de 100 %.Exista putine lucruri pe care pacientul nu va avea voie sa le faca dupa aceasta operatie: sa stea picior peste picior, sa se aplece din bazin mai mult de 90 grade in general este interzisa orice miscare care determina aparitia durerii sau o miscare in care pacientul simte ca forteaza soldul. O persoana care are o proteza de sold poate : sa mearga pe bicicleta, sa innoate, sa alerge, sa faca ski. Dar nu este indicat sa practicati sporturi dure care va uzeaza rapid proteza: judo, karate fotbal, baschet, saritura de la trambulina, echitatia, intotdeauna este bine sa intrebati inainte medicul specialist sau kinetoterapeutul daca intentionati sa practicati un astfel de sport dur.

Obiectivele programului de kinetoterapie dupa operatia de artroplastie de sold sunt: intarirea musculaturii fesiere si a coapsei,unilateral/bilateral intarirea musculaturii coapsei unilateral/bilateral reinvatarea mersului (cu sprijin la inceput) crestera mobilitatii articulare in limitele protezei recuperarea membrului inferior afectat pentru reluarea activitatilor zilnice.

Genunchiul-Leziunea de Menisc Genunchiul este cea mai mare articulatie importanta a corpului. Prin pozitia sa, prin rolul sau in biomecanica statica si dinamica a membrului inferior, ca si prin slaba sa acoperire cu tesuturi moi, el este deosebit de predispus si vulnerabil atat la traumatismele directe, cit si la cele indirecte. Genunchiul sufera si in cazul unor imobilizari impuse de tratamentul anumitor afectiuni sau traumatisme. Particularitatea recuperarii consta in strinsa interdependenta dintre functia articulara si valoarea anatomo-functionala a musculaturii sale. La genunchi ntlnim toate tipurile de traumatisme i lezri a tuturor tipurilor de structuri articulare: 1. Leziuni ale prilor moi: Tegumente i esut celular subcutanat (contuzii, plgi, arsuri); Tendoane i muchi (ntinderi, rupturi, secionri, dezinserii); Vase i nervi (rupturi, secionri) 2. Leziuni osoase (deranjamente trabeculare, fisuri, fracturi) ale : Epifizelor femurale, tibiale sau peronale; Rotulei. 3. Leziuni articulare Plagi articulare; Rupturi ligamentare; Entorse; Luxatii; Leziuni meniscale. Ruptura de menisc este un accident survenit pe o meniscopatie preexistenta care a creat o degenerescenta, cu sau fara depunere de calcar. Se poate prezenta ca ruptura longitudinala completa (care este caracteristica mai ales meniscului extern) sau ca ruptura oblica sau combinata cu dezinsertie. Genunchiul, prin pozitia sa de articulatie intermediara a membrului inferior are un dublu rol:

- asigurarea statica in momentul de sprijin; - asigurarea elevatiei piciorului in momentul balansului pentru orientarea piciorului in functie de denivelarile de teren. - Genunchiul joaca un rol important in foarte multe momente si activitati uzuale si profesionale. TRATAMENT Tratament igieno-dietetic Tratamentul igieno-dietetic in cadrul genunchiului operat nu este specific.Daca bolnavul, are un surplus de strat adipos este bine sa nu consume lipide sau glucide (piine, fainoase, zahar) deoarece articulatia si asa suferinda va fi ingreunata si mai mult de greutatea provenita din consumul acestor alimente. Recomandam deci, bolnavului, consumul de proteine principale cum ar fi: carne, (slaba)

fiarta, oua, lapte si brinzeturi. Cel mai important rol il au vitaminele prin: - vitamina A, care ajuta la regenerarea celulelor din organism, la vindecarea ranilor, cresterea rezistentei la infectie; - vitamina K are actiune antihemoragica; - vitamina C care asigura functionarea normala a vaselor sanguine; In general trebuie evitate eforturile profesionale si pozitia ortostatica prelungita. Tratamentul profilactic consta in evitarea eforturilor mari si bruste, mai ales la sportivii de performanta, la virstnici (care au un grad avansat de degenerare a elementelor articulare), la copii. Tratament medicamentos

Medicatie

antalgica

si

antiinflamatoare

este

administrata

cind

durerea

are intensitati mai mari: infiltratii cu xilina cu/sau fara hidrocortizon (decit in cazul unor forme dureroase limitate, mai ales la insertia tendoanelor la burse sau muschi). Infiltratia intraarticulara se aplica doar in procesele articulare inflamatorii. In inflamatia articulara repausul si postura articulara relaxata e prima atitudine a recuperatorului in fata unei articulatii inflamate, cu sau fara lichid articular. Crioterapia determina o hiperemie activa (dupa o prima si scurta faza de vasoconstrictie), scade viteza de conducere pe nerv, scade activarea receptorilor cutanati (efect antalgic) scade spasmul muscular. Alte proceduri de fizioterapie si termoterapie cu rol antalgic si antiinflamator sunt: parafina, ultrasunetele si undele scurte. Tratament ortopedico chirurgical Tratamentul ortopedic foloseste metode care vizeaza reducerea deformatiilor sau a fracturilor prin manevre externe si mentinerea reducerii cu mijloace exterioare a segmentului afectat. Mobilizarea ortopedica se realizeaza cu ajutorul aparatului gipsat a tractiunii continue. Imobilizarea gipsata se aplica atit la fracturi cit si in cazul unor afectiuni care necesita punerea in repaus a unui segment. In situatii postoperatorii se poate folosi aparatul gipsat si pentru corectarea si mentinerea corectiei unor deformari congenitale sau dobindite. In cazul esuarii tratamentului ortopedic, se indica tratamentul chirurgical. Tratamentul ortopedic prin imobilizare in aparat gipsat pe o perioada de 3-4 saptamini este recomandat in fracturile de rotula, fractura supra si intercondiliana si fractua de platou tibial. In fracturile cu deplasare se recomanda insa tratamentul chirurgical. Mersul cu sprijin va incepe dupa circa doua luni. Genunchiul poate fi operat pentru repararea unor leziuni traumatice ca: a) Rupturi de menisc (foarte des intilnite); b) Leziuni ale genunchiului lax, post-traumatic; c) fractura supra si intercondiliana; d) Fractura de platou tibial;

e) Luxatii ale genunchiului. Pentru restabilirea miscarilor ale genunchiului se poate efectua o artroplastie a genunchiului, operatie ce consta in inlocuirea pe cale chirurgicala a unei articulati cu o proteza metalica. Artroplastia este o operatie complicata, mai ales prin posibilitati multiple de infectii, embolii gazoase, flebite, infundarea platourilor tibiale, paralizii ale sciaticului popliteu extern. Artroplastia se prezinta sub doua forma: proteza partiala sau totala . Protezele prezinta si mari beneficii, ca refacerea functiei membrului inferior prin reducerea durerii si recistigarea mobilitatii, cel putin partial si a capacitati de mers. Ruptura de menisc are indicatie operatorie majora, deoarece instalarea procesului degenerativ al genunchiului este accelerata. Menisccectomia este o operatie intra-articulara prin care se realizeaza curatirea genunchiului de o serie de elemente anatomice, inclusiv in indepartarea meniscului rupt. Meniscul rupt poate fi indepartat in intregime sau numai fragmente rupte, in locul ramas liber formindu-se un un nou menisc din tesut fibros. Dupa operate, genunchiul este strins intr-un pansament compresiv pentru a impiedica hemartroza si este imobilizat pe atela. Sedintele de kinetoterapie incep a doua zi dupa operatie cind piciorul se afla pe atele. La inceput se executa contractii izometrice pentru cvadriceps aflat in exces.Daca tratamentul de kinetoterapie a fost bine efectuat, dupa 10-15 zile se obtine o musculatura buna si se poate trece la mers. In exercitiile de mers se va urmari: - ca piciorul sa fie intins din genunchi, in faza de sprijin anterior; - sa se corecteze tendinta de leganare laterala provocata de teama de a calca pe piciorul operat; - sa se corecteze inclinarea trunchiului tinind bratul din partea piciorului operat in sus pe linga cap; Dupa 30 zile de la operatie, mersul trebuie sa fie corectat, intirzierile fiind de multe ori provocate de graba de a merge cu un picior insuficient pregatit si dureros. PRINCIPIILE SI OBIECTIVELE TRATAMENTULUI DE FIZIOTERAPIE SI KINETOTERAPIE: Obiectivele tratamentului balneofiziterapeutic sunt: a) reducerea durerii, care este factorul determinant in cadrul recuperarii deoarece gonalgia ingreuneaza sau face imposibila aplicarea programului recuperator; b) obtinerea stabilitatii, care este de fapt principala functie a genunchiului; c) obtinerea mobilitatii; d) coordonarea miscarii membrului inferior.

Prin programul de recuperare a genunchiului operat, se urmaresc patru obiective esentiale:

a) Indoloritatea; b) Stabilitatea; c) Mobilitatea d) Coordonarea; Recuperarea integrala a bolnavilor operati de menisc se bazeaza pe un program recuperator bine condus. Postoperator, genunchiul este mentinut in extensie 10 zile cu o atela gipsata.In cazul operatiilor sau afectiunilor genunchiului in care nu exista material de osteosinteza,pe langa exercitiile de kinetoterapie se recomanda si efectuarea procedurilor de fizioterapie pentru a reduce durerea de la nivelul genunchiului si a partilor invecinate. Recuperarea incepe a doua zi dupa interventie si consta in : - contractii izometrice cvadricepsului, din ora in ora; - imobilizarii ale piciorului; - ridicarii pasive ale piciorului cu genunchiul intins, incepind dupa 3-4 zile de la operatie; - exercitii de flexie ale genunchiului la marginea patului, dupa scoaterea bandajelor; - mers cu baston din a 10-a zi de la operatie. Recuperarea continua cu: Fizioterapie- electroterapie antalgica si antiinflamatorie; Kinetoterapie- tonifierea cvadricepsului; Masaj Terapueutic- masaj coapsa-gamba, cu evitarea genunchiului; Kinetoterapie- mobilizarea articulatiei; Din saptamina a 3-a se incepe urcatul si coboritul scarilor

Boala Parkinson A fost descrisa pentru prima data de James Parkinson n 1817 sub denumirea de paralizie agitant, boala Parkinson se individualizeaz prin asocierea unor tulburri de tonus

sub form de rigiditate, tremurturi i dificultate n a iniia micrile voluntare, rezultatul unor leziuni degenerative ale neuronilor dopaminergici din substana neagr a trunchiului cerebral. Etiologie. Boala cu o inciden crescut, apreciat ntre 1/400 1/1000 de indivizi, debuteaz n jurul vrstei de 55 de ani i predomin uor la sexul masculin. Cauza afeciunii a degenerrii neuronilor dopaminergici din substana neagr este nc necunoscut, dar efectele acestei degenerri se traduc clinic printr-o triad foarte caracteristic: akinezie dificultate n iniierea micrii active, rigiditate hipertonie plastic i micri involuntare sub form de tremor.

Simptomatologie Boala Parkinson se manifest clinic prin trei semne cardinale: akinezie, rigiditate plastic i tremurtur de repaus. Debutul este insidios, n jurul vrstei de 50 ani, cel mai adesea prin apariia unui tremor static, distal, uni sau bilateral sau prin senzaia de nepenire consecina rigiditii, cu imobilitatea feei, lentoare a vorbirii, crampe musculare sau o stare depresiv. Treptat se sumeaz n tabloul clinic cele trei semne eseniale.

Tremurtura, prezent la peste 80% din bolnavi, este o tremurtur de repaus cu o frecven de 4-6 cicli/sec. Debuteaz de obicei la extremitetea distal a unui membru superior (imitnd micarea de numrare a banilor sau de rsucire a unei igri), se extinde apoi la ntreg membrul superior i membrul inferior homolateral (unde ia aspect de pedalare), n evoluie se bilateralizeaz dei, rareori poate cuprinde de la nceput ambele membre superioare. La extremitatea cefalic tremurtura poate interesa brbia, mandibula, limba, excepional capul. Dispare n somn i este declanat sau agravat de oboseal, emoii sau executarea unei micri active n alt segment al corpului. Se poate ntlni

frecvent i o tremurtur de atitudine n poziia minii pentru jurmnt sau a opoziiei indexului n

faa nasului. Akinezia se traduce printr-o ntrziere n iniierea micrii, obiectivat printr-o alungire a timpului de reacie motorie i se nsoete la bolnavul parkinsonian de bradikinezie care definete ncetinirea execuiei micrii, msurat prin alungirea duratei acesteia. Akinezia duce la o reducere a tuturor formelor de micare: voluntare, spontane i asociate. Micrile automate sunt diminuate sau absente i bolnavul este condamnat la o micare voluntar perpetu (cum a descris nc Charcot), micare asupra creia ns trebuie s se concentreze pentru a o efectua i care se execut deasemeni cu o lentoare caracteristic. Bolnavul pare imobil, cu activitate gestual srac, cu dificultate n execuia micrilor alternative, rapide, faciesul este inexpresiv cu clipit rar, explorarea cmpului vizual se face numai prin micarea ochilor, fr ntoarcerea capului, vorbirea este lent, monoton, uneori ntrerupt de accese de accelerare a debitului verbal tahifemie sau de palilalie (repetarea pn la epuizare a unor silabe sau cuvinte). Scrisul este lent i micrografic. Ridicarea din poziia aezat este dificil, mersul demareaz cu ntrziere, este lent cu pai mici, trii, fr a desprinde picioarele de pe sol; micrile de balans ale braelor n mers sunt reduse sau lipsesc. Activitatea motorie a parkinsonianului este cu att mai perturbat cu ct actul motor care trebuie executat este mai complex: ntr-o succesiune de micri o a doua micare o ncetinete considerabil pe prima pn la blocare. Odihna, somnul, au un efect benefic asupra akineziei i, totui, parkinsonienii sunt incapabili s rmn mult timp ntr-o anumit poziie fenomen denumit akatisie. Rigiditatea muscular mbrac aspectul de hipertonie plastic care intereseaz toate grupele musculare, agoniste i antagoniste, predominnd la rdcina membrelor i pe muchii statici. Ea se datoreaz unei contracii simultane a antagonistului muchiului ntins care tinde s fixeze noua poziie. Se acompaniaz de semnul roii dinate (caracterizat print-o alternan ritmic de rezisten i relaxare muscular n cursul ntinderii pasive a muchiului), sau semnul Noica. Hipertonia modific atitudinea general a bolnavului care, n evoluie ia un aspect sudat, capul i trunchiul sunt nclinate nainte, membrele superioare n uoar flexie i adducie, genunchii uor flectai. Minile pot fi fixate n extensie uoar din articulaia pumnului, cu tendin la flexie metacarpo-falangian i hiperextensie interfalangian, cu adducia policelui. La picior se poate

ajunge la o grif a degetelor i hiperextensie a degetului mare care pot perturba staiunea vertical i mersul. Aceast atitudine sudat se pstreaz i n decubit, ortostaiune sau mers. n decubit d natere aa numitului semn al pernei psihice capul bolnavului nu cade dect lent i dup o perioad de timp dup ce i se ia perna. Staiunea vertical a bolnavilor este instabil, o uoar mpingere este suficient pentru a-i dezechilibra, declannd retropulsia. Mersul este adesea lent, cu corpul anteflectat, n bloc, cu pai mici, uneori accelerndu-se pn la fug, fr a se putea opri dect atunci cnd se lovete de un obstacol.

La triada clasic descris se asociaz curent: - Tulburri psihice i cognitive. Depresia de gravitate variabil (considerat mult timp ca reacional bolii) poate fi inaugural i se observ n aproximativ jumtate din cazuri. Halucinaii n special vizuale i bufee confuzionale pot apare n cursul bolii, cel mai adesea atribuite tratamentului utilizat. Anxietatea, adesea cronic, se exagereaz uneori n bufee cu ocazia fluctuiilor performantelor motorii i impune atunci prescrierea de anxiolitice.

Tulburrile intelectuale intereseaz funciile mnezice, funciile vizuo spaiale i funciile lobilor frontali. O diminuare global a funciilor intelectuale se ntlnete doar n 15% din cazuri i n special la subiecii vrstnici. - Tulburrile vegetative constau n hipersialoree, hipersecreie sebacee, accese de hipersudoraie, edeme i cianoz ale extremitilor i n special hipotensiune ortostatic. - Tulburri trofice sub form de artroze ale pumnului, rectracii tendinoase se pot ntlni la cazurile vechi n pn la 20% din cazuri.

- Tulburri de reflexe uneori reflexele osteotendinoase sunt vii, exist un reflex palmomentonier bilateral, reflexul nasopalpebral este exagerat, uneori inepuizabil, iar reflexul de postur este exagerat. - Se mai poate ntlni o perturbare a oculomotricitii cu limitarea convergenei i a verticalitii. - Tulburrile de sensibilitate obiective lipsesc dar se ntlnesc deseori dureri musculare penibile, senzaie de tensiune sau crampe musculare. Evoluia bolii este lent progresiv, inexorabil spre agravare. Prognosticul este dificil. Pacienii la care boala debuteaz la o vrst relativ tnr rspund bine la tratamente, scorul lor motor rmne relativ satisfctor i funciile intelectuale rmn integre. Pacienii la care boala debuteaz la vrste mai naintate rspund mai puin la dopaterapie, tulburrile motorii se reinstaleaz rapid i tulburrile intelectuale vor fi invalidante. Forma clinic a bolii este de asemeni important: formele tremorigene au un prognostic mai bun dect cele akinetohipertone cu apariia rapid a tulburrilor de echilibru. Sperana de via se consider astzi c se ncadreaz n limite normale. Kinetoterapia este una din ramurile medicale care poate mentine pacientul bolnav de parkinson la un nivel de miscare cat mai aproape de normal,daca boala este diagnosticata la timp si daca kinetoterapia se realizeaza de la debutul bolii,cu continuarea ei a la long.