Sunteți pe pagina 1din 24

STUDIU PRIVIND ORGANIZAREA SI CONDUCEREA CONTABILITATII STOCURIILOR DE MARFURI LA S.C ALEDO S.R.L

1

CUPRINS

Capitolul I. Generalitati cu privire la stocuri ……………………… 3

1.1 Definitii si concepte privind stocurile…………………………

3

1.2 Rolul si importanta lor……………………………………………5

1.3 Principii si regulile evaluarii stocurilor……………………

14

1.4 Obiective si factori privind organizarea contabiliatatii…………

1.5 Sistemul documntelor justificative si de evident operative…… 15

……7

Capitolul II. Reflectarea in contabilitate a principalelor operatiuni

cu privire la stocuri…………………………………………………

2.1 Consideratii generale………………………………………………17

2.2 STUDIU DE CAZ PRIVIND OPERAŢIUNILE CU STOCURI LA

S.C. ALEDO SRL……………

Concluzii si propuneri …………………………………………………22

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………….24

ANEXE

17

……………………………………….19

2

Capitolul I. Generalitati cu privire la stocuri

1.1 Definitii si concept privind stocurile

Stocurile sunt: ”ansamblul de marfuri, materii prime sau materiale, furniturile, produse finite, semifabricate, produse sau servicii in curs de executie, ambalaje comerciale care se afla in proprietatea intreprinderii”. In termeni economici si financiari: Stocurile reprezinta totalitatea materialelor si produselor finite folosite in activitatea intreprinderii si depozitate de ea in asteptarea utilizarii sau vanzarii lor”. In abordarea europeana si internationala stocurile si productia in curs de executie sunt: ”ansamblul bunurilor si serviciilor din cadrul unitatii patrimoniale, destinate:

fie a fi vandute in aceeasi stare sau dupa preluarea lor in procesul de productie;

fie a fi consumate la prima lor utilizare”.

In contabilitatea financiara a intreprinderii sunt individualizate urmatoarele structuri de stocuri:

- marfurile,

- materiile prime,

- materialele consumabile,

- produsele (semifabricate, produsele finite, rebuturile),

- animalele si pasarile,

- ambalajele,

- productia in curs de executie. Marfurile sunt bunurile pe care entitatea le cumpara in vederea revanzarii sau produsele predate spre vanzare magazinelor proprii. In sens larg, prin materiale intelegem ”obiectele muncii care se consuma, de regula, intr-un singur proces de productie, valoarea lor transferandu-se integral asupra lucrarilor executate”. Structural, ele se prezinta sub forma materiilor prime si materialelor consumabile. Materiile prime sunt ”acele bunuri care participa la producerea noilor pro- duse şi care se caracterizeaz prin faptul ca isi transmit direct valoarea, cat si conti- nutul lor material asupra noilor produse, capatand o noua forma si chiar o noua destinatie”.

3

Materialele consumabile sau furniturile cuprind ”materialele auxiliare, combustibilii, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminte si materialul de plantat, furaje şi alte material consumabile:

Materiale auxiliare” in procesul de productie, se adauga materiei prime in

scopul de a ajuta la transformarea ei, sunt consumate de echipamentele de lucru (carbuni folositi la cazane pentru producerea aburului), sau se folosesc pentru asi- gurarea functionarii acestora (uleiuri pentru ungerea masinilor) care participa indirect sau ajuta activitatea de exploatare fara a se regasi, de regula, in produsul rezultat”.

Combustibilii iau parte direct sau indirect la procesul de productie. In functie de destinatia lor avem:

combustibil tehnologic;

combustibil energetic.

Piesele de schimb sunt constituite din ”acele valori care se folosesc pentru

inlocuirea pieselor uzate cu ocazia reparatiilor la mijloacele fixe si obiectele de inventar”.

Seminţele si materialele de plantat se gasesc la unitatile care se aprovi -

zioneaza cu acestea in scopul distribuirii lor unor producatori agricoli sau pentru a

fi folosite in sectiile anexe agricole proprii.

Furajele sunt destinate animalelor din sectiile proprii de crestere si ingrasare

a animalelor tinere ori sectiilor de intretinere a animalelor de munca sau de repro - ductie.

Materialele pentru ambalat (ambalajele) includ ambalajele refolosibile,

achizitionate sau fabricate, pot fi pastrate temporar de terti,cu obligatia restituirii in conditiile prevazute in contracte si pot fi folosite ”in procesul de productie sau in procesul de vanzare a marfurilor”. Specialistii din domeniu au clasificat structurile de stocuri prezentate anterior dupa mai multe criterii, si anume:

Dupa apartenenta lor la patrimoniu, stocurile pot fi:

”stocuri alfate in gestiunea unitatii patrimoniale si care fac parte din patrimoniul propriu;

stocuri aflate in gestiunea unitatii patrimoniale si care nu fac parte din patrimoniul propriu.

Dupa provenienta lor la patrimoniu, stocurile pot fi:

Stocuri provenite din cumparaturi din afara unitatii patrimoniale: marfuri.

Stocuri provenite din productie proprie cum sunt produse, animale.

Dupa locul de creare a gestiunilor, stocurile pot fi:

stocuri aflate in depozitele intreprinderii.

stocuri aflate in curs de aprovizionare (sosite si nereceptionate).

4

stocuri sosite fara factura.

stocuri facturate, dar nelivrate.

stocuri livrate, dar nefacturate.

stocuri aflate la terţi.

Din punct de vedere financiar, stocurile reprezinta alocari de capital ce nu poate

fi recuperat pana cand aceste stocuri nu parcurg intregul ciclu de exploatare si sunt

valorificate prin vanzarea si incasarea produselor, lucrarilor sau serviciilor realizate

de unitatea patrimoniala. Aceasta impune urmatoarea clasificare a lor:

stoc necesar sau util, care asigura desfasurarea continua si ritmica a ciclului de exploatare. Exista doua notiuni de stoc util:

a) stoc normal, optim sau ideal, care asigura nivelul de rentabilitate optima.

b) stoc util efectiv, respectiv minimul de stoc necesar functionarii unitatii.

stoc de siguranta (de securitate) pentru a preintampina lipsa de regularitate

in aprovizionarea unitatii patrimoniale.

stoc de speculatie constituit in conditiile unor plusuri de trezorerie si

profitand de ocaziile favorabile de cumparare.

stoc zero, ceea ce presupune ca procesul de exploatare s-ar desfasura fara stocuri sau cu stocuri foarte mici.

1.2 Rolul si importanta stocurilor

Gestiunea stocurilor reprezinta unul din procesele economice caruia i se acorda

o atentie deosebita, preocuparea fiind indreptata spre eficientizarea lor prin mai

buna conducere si organizare, asigurarea concordantei desfasurarii acestora in raport cu problemele de furnizare-transport a resurselor materiale si cele de pro- ductie, dimensionarea rationala a stocurilor si accelerarea vitezei fondurilor unitatilor productive. Activitatea integrata in cea de asigurare tehnico-materiala a unitatilor, gestionarea stocurilor, in intreaga ei complexitate, intra in multiple corelatii de interdependenta cu celelalte ramuri ale acestui proces. Astfel, desfasurarea asigurarii materiale si a desfacerii nu se pot realize in bune conditii decat prin formarea unor stocuri care sa asigure corelarea dintre aprovizionare livrare productie - consum. Conditiile in care au loc procesele de stocare influenteaza direct eficienta procesului de asigurare tehnico-materiala, iar volumul si structura stocurilor depind nemijlocit de nivelul si structura bazei materiale asigurate. Ca proces economic

5

complex, gestiunea stocurilor are o sfera larga de cuprindere, acestea incluzand atat probleme de conducere, de dimensionare, de optimizare, a amplasarii stocurilor, de repartizare a lor, cat si de depozitare si pastrare, de urmarire si control. Importanta deosebita manifestata fata de procesele de stocaj in general este determinata de natura economica a stocurilor rezultata chiar din definirea generic ce arata ca acestea reprezinta ”cantitati de resurse materiale stocate intr-un anumit volum si o anumita structura pe o perioada de timp determinata, cu un anumit scop”; asadar pe perioada respectiva resursele materiale stocate nu participa efectiv la procesul de transformare a lor in bunuri utile, deci sunt resurse inactive, scoase din circuit - care prelungesc acest circuit - diminuand posibilitatile de sporire a realizarilor firmei si imobilizand o parte din capitalul ei. Stocurile sunt necesare pentru asigurarea continuitatii activitatilor din diferite domenii de activitate:productie,comert ,servicii etc. Cu toate ca stocurile sunt considerate resurse neactive,este necesar,in mod obiectiv,sa se recurga la constituirea de stocuri (de resurse materiale) bine dimensionate, pentru a se asigura ritmicitatea productiei materiale si a consumului. Rolul determinant al stocurilor este evidentiat de faptul ca acestea asigura

certitudine, siguranta si garantie in alimentarea continua a productiei si ritmicitatea desfacerii rezultatelor acesteia.Altfel spus, procesul de stocare apare ca un regula- tor al ritmului aprovizionarilor cu cel al productiei, iar stocul reprezinta acel tam- pon inevitabil” care asigura sincronizarea cererilor pentru consum cu momentele de furnizare a resurselor materiale. Alte motive pentru crearea stocurilor sunt:

investirea unei parti din capital in stocuri pentru a reduce cheltuielile de

organizare;

capitalul investit in stocuri este usor de evidentiat;

asigurarea desfasurarii neintrerupte a procesului de productie;

asigurarea unor comenzi de aprovizionare la nivelul consumului imediat nu

este intotdeauna posibila si eficienta din punct de vedere economic;

comenzile onorate de catre furnizorii din alte localitati nu pot fi introduse

imediat in procesul de fabricatie;

anticiparea unei cresteri a preturilor(exceptand speculatiile).

Este necesar sa se gaseasca modele si metode in vederea formarii unor stocuri, care prin volum si structura, sa asigure desfasurarea normala a activitatii din economie, dar in conditiile unor stocari minim necesare si a unor cheltuieli cat mai mici. Obiectivitatea formarii de stocuri este justificata de actiunea mai multor factori care le conditioneaza existenta si nivelul de formare, le stabilizeaza functia si scopul constituirii. Dintre acesti factori enumeram:

6

contradictia dintre specializarea productiei si caracterul nespecializat al

cererii;

diferenta spatiala dintre productie si consum;

caracterul sezonier al productiei sau al consumului; pentru majoritatea pro-

duselor productia este continua‚ in timp ce consumul este sezonier; la produsele

agricole situatia este inversa; periodicitatea productiei, a consumului si a trans- portului;

punerea la adapost fata de o eventuala crestere a pretului sau fata de deregla-

rile in procesul de aprovizionare-transport sau fata de factorii de forta majora (stare de necesitate, calamitati naturale, seisme, caracterul deficitar al resurselor);

necesitatea executarii unor operatii specifice pentru a inlesni procesul de

livrare sau consum al materialelor (receptie, sortare, marcare, ambalare, dezam- balare, formarea loturilor de livrare, pregatirea materialelor pentru consum);

necesitatea eficientizarii procesului de transport.

1.3 Principii si regulile evaluarii stocurilor

Inainte de prezentarea metodelor de evaluare este necesara o descriere a principiilor care stau la baza acestor metode. Din Regulamentul de aplicare a Legii contabilitatii, se pot desprinde trei principii ale evaluarii: principiul stabilitatii unitatii monetare (principiul cuantificarii monetare) principiul costurilor istorice si principiul prudentei. Orice contabil care trebuie sa inregistreze fluxurile rezultate din activitatea intre- prinderii sau sa analizeze situatia patrimoniala, va trebui sa cuantifice, adica sa adopte un instrument si un criteriu de masurare. Pentru a masura, contabilul recurge la moneda si la criteriul valorilor istorice, criteriu caruia ii nuanteaza si modereaza aplicarea in virtutea unui alt principiu, cel al prudentei:

Principiul cuantificarii monetare. Fluxurile si stocurile in contabilitate sunt

estimate in unitati monetare, contabilul fiind nevoit, pentru a masura, sa recurga la moneda. Principiul presupune ca unitatea monetara este stabila, cu toate ca nu este un valorimetru constant. Insa ”o asemenea conventie este valabila intr-o economie

stabila, in caz contrar se procedeaza la reevaluarea valorilor economice sau

actualizarea acestora in functie de modificarea puterii de cumparare a monedei”.

Principiul costurilor istorice (principiul nominalismului monetar). Conform

acestui principiu valorile de intrare sunt valori istorice, ce pot fi corectate, daca este cazul, cu suma amortismentelor sau provizioanelor. ”Optiunea pentru costul istoric, desi el poate avea si alte alternative cum sunt costul de inlocuire, valoarea

7

actualizata si valoarea neta de realizare, se intemeiaza pe faptul ca acesta este singurul cost consemnat in documentele justificative, si deci are un caracter verificabil, are determinare obiectiva, fiind validat in cadrul tranzactiilor de piata derulate”.

Principiul prudentei. Potrivit acestui principiu nu este admisa supraevaluarea

elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor, tinand cont de deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de desfasurarea activitatii exercitiului curent sau anterior . Evaluarea stocurilor reprezinta o problema deosebita pentru contabilitate daca se are in vedere, pe de o parte, sursele diferite de provenienta a acestora, iar pe de alta parte, efectele liberalizarii si negocierii preturilor care pot conduce la variatii ale valorii lor de la o perioada de gestiune la alta, cu influente pro si contra asupra costurilor de productie si de circulatie. Evaluarea reprezinta desemnarea expresiei monetare a unui element in vederea prezentarii in situatiile financiare. Stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mica dintre cost si valoarea realizabila neta. Valoarea realizabila neta este pretul de vanzare estimat,ce ar putea fi obtinut, mai putin costurile estimate pana la finalizarea procesului de productie si costurile estimate necesare vanzarii. Valoarea justa (cea mai utilizata terminologie in domeniul standardelor de contabilitate) reprezinta suma care s-ar putea tranzactiona pe piata intre vanzator si cumparator, in condiatii obiective si cu acte legale. Costul stocurilor trebuie sa cuprinda toate cheltuielile afectate achizitiei si prelucrarii, precum si alte costuri suportate pentru a aduce stocurile in forma si in locul in care se gasesc in prezent.

1.3.1 Evaluarea stocurilor la intrarea in patrimoniu

materiile prime, materialele consumabile, obiectele de inventar, ambalajele si

baracamentele intrate in unitate pot fi reflectate in contabilitate la cost de achizitie, pret standard sau pret de facturare, costul de productie, valoarea justa (utilizabila):

a) Costul de achizitie este format din pretul de facturare al furnizorului, cheltuielile

de transport-aprovizionare, taxele si ambalajele nerecuperabile si alte cheltuieli

inscrise in facture furnizorului(pentru stocurile procurate cu titlu oneros).

b) Pretul standard (prestabilit ) este un pret fix, stabilit anterior pe baza preturilor

medii ale stocurilor respective. Devine pret de inregistrare cu conditia evidentierii distincte a diferentelor de pret fata de costul de achizitie.

8

c) Pretul de facturare . Acest pret nu este prevazut in Regulamentul de aplicare a Legii Contabilitatii, dar numerosi specialisti fac trimiteri la acest gen de pret. Astfel, pretul de facturare este pretul indicat in factura furnizorului. Ca si in cazul precedent acest pret devine pret de inregistrare in contabilitate daca diferentele de pret fata de costul de achizitie sunt evidentiate distinct. De fapt, aceste diferente reprezinta cheltuielile de transport-aprovizionare. d)Costul de productie pentru bunurile produse in entitate. e)Valoarea justa (utilizabila) pentru stocurile obtinute cu titlu gratuit.Valoarea justa se substituie costului de achizitie. Eventualele reduceri comerciale(sau rabaturi) sunt reduse din costurile de achizitie, in virtutea definitiilor anterioare, privind determinarea valorii juste a stocurilor. Bunurile de natura stocurilor reprezentand aportul la capitalul social sau obtinute cu titlu gratuit, se pot evalua la valoarea justa sau valoarea de utilitate”, in functie de pretul pietei, utilitatea, starea si amplasarea acestora. Pentru marfuri in comertul cu amanuntul, evaluare la intrare se poate face si la pretul de vanzare exclusiv sau inclusiv TVA.

1.3.2 Evaluarea stocurilor la inventariere

Evaluarea elementelor de stocuri cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuala sau de utilitate, denumita si valoare de inventar. Aceasta valoare este egala cu valoarea actuala, valoare ce se apreciaza in functie de pretul pietei si de utilitatea bunului in unitate. Principiul prudentei cere ca plusurile de valoare intre valoarea de inventar si valoarea de intrare sa nu fie inregistrate in contabilitate, iar pentru minusurile de valoare sa se constituie provizioane. Evaluarea cu ocazia inventarieri se face potrivit prezentelor reglementari si normelor emise in acest sens de Ministerul Finantelor Publice.

1.3.3 Evaluarea stocurilor la inchiderea exercitiului

Valoarea ce se afla inscrisa in bilant la sfarsitul exercitiului provine din compararea costului de intrare si valoarea actuala (la data bilantului) a bunului. In virtutea principiului prudentei, aceasta este valoarea cea mai redusa dintre cele doua valori. Daca valoarea retinuta este valoare actuala se deduce din costul de intrare un provizion pentru depreciere pentru a-l aduce pe acesta la nivelul valorii actuale.

9

1.3.4

Evaluarea stocurilor la iesirea din patrimoniu

In cadrul activelor circulante materiale se disting:

bunuri identificabile, care pot fi individualizate pentru orice articol atat in

momentul intrarii, inventarierii, incheierii exercitiului financiar, cat si al iesirii. Pentru acest caz IAS 2 a prevazut doua procedee de determinare a costului bunurilor iesite: F.I.F.O. (primul intrat-primul iesit) sau C.M.P.(costul mediu ponderat).

bunuri interschimbabile (bunuri fungibile), care nu pot fi individualizate

pe fiecare articol in parte (de exemplu, acelasi sortiment de zahar aprovizionat la

preturi diferite de la furnizori diversi). Planul Contabil General francez (PCG) defineste valoarea de inventar ca fiind valoarea venala,respectiv pretul presupus a fi acceptat sa-l dea un cumparator in starea si locul unde se gaseste bunul. Valoarea venala trebuie sa fie apreciata in functie de situatia intreprinderii. Această delimitare este necesara din punct de vedere al evaluarii bunurilor la iesirea din patrimoniu. Daca pentru prima categorie situatia este clara (evaluarea

lor se face la costul de intrare care nu s-a modificat), pentru cea de-a doua catego- rie se folosesc urmatoarele metode de evaluare a activelor circulante la iesirea din patrimoniu:

A. Metoda ”costului mediu ponderat” (CMP);

B. Metoda ”primei intrari - primei iesiri” (FIFO);

C. Metoda ”ultimei intrari - primei iesiri” (LIFO);

D. Metoda ”costului sau preţului standard (prestabilit)”;

E. Metoda ”urmatorului intrat - primul iesit" (NIFO) sau ”costului de inlocuire”

F. Metoda ”pretului de vanzare”.

In cazul in care evaluarea bunurilor materiale se face la preturi standard (prestabi-lite) diferentele stabilite intre pretul de inregistrare si costul de achizitie,

respectiv costul de productie efectiv, se inregistreaza distinct in contabilitate.Repartizarea diferentelor de pret asupra valorii bunurilor iesite si asupra stocurilor se efectueaza cu ajutorul unui coeficient care se calculeaza astfel:

10

=

+

+

,

k - mai este denumit si coeficientul de repartizare. Acest coeficient se inmulteste cu valoarea bunurilor iesite din gestiune la pret de inregistrare, iar suma rezultata se inregistreaza in conturile corespunzatoare in care au fost inregistrate bunurile iesite. Coeficientii de repartizare a diferentelor de pret pot fi calculati la nivelul conturilor sintetice de gradul I si II prevazute in planul general de conturi, pe grupe sau categorii de stocuri. La finele perioadei, soldurile conturilor de diferente se cumuleaza cu soldurile conturilor de stocuri, la pret de inregistrare, astfel incat aceste conturi sa reflecte valoarea stocurilor la costul de achizitie, respectiv, de productie, dupa caz.

A. Metoda ”costului mediu ponderat” (CMP)

Costul mediu ponderat se poate calcula lunar sau dupa fiecare intrare, ca raport intre valoarea totala a stocului initial plus valoarea intrarilor in stoc si cantitatea existenta in stocul initial plus cantitatile intrate in stoc, adica:

= + () +

Metoda costului mediu ponderat calculat la sfarsitul perioadei prezinta dezavantajul ca nu permite evaluarea fiecarei iesiri din stoc, ci numai evaluarea lor globala, la sfarsitul perioadei de gestiune, ceea ce este in contradictie cu principiul de baza al inventarului permanent: posibilitatea de a determina in orice moment valoarea stocului final. Dezavantajul calcului complex ce caracterizeaza metoda costului mediu ponderat poate fi inlaturat prin utilizarea mijloacelor informatice.

B. Metoda ”primei intrari - primei iesiri” (FIFO)

Aceasta metoda consta in valorizarea iesirilor de stocuri in ordinea in care au intrat, la costul de achizitie (sau de productie) al primei intrari (lot). Pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie (sau

11

de productie) al lotului urmator, in ordine cronologica. In consecinta, stocul final este format din elementele evaluate la valorile cele mai recente. Costul stocului cuprinde costul tuturor materialelor care intra direct in procesul de productie a acestuia, precum si costurile de transformare a acelor materiale in produsul ce urmeaza a fi vandut. Costurile de achizitie a stocurilor cuprind:

- pretul de cumparare;

- taxe de import si alte taxe, cu exceptia acelora pe care intreprinderea le poate recupera de la autoritatile fiscal;

- costuri de transport;

- costuri de asigurare;

- costuri de depozitare si de manipulare;

- reducerile facute pentru discount-urile comerciale, rabaturile si alte elemente

similare; -alte costuri care pot fi atribuite direct achizitiei de produse finite, materiale si servicii.

C. Metoda ”ultimei intrari - primei iesiri” (LIFO) Aceasta metoda consta in valorizarea iesirilor de stocuri la costul de achizitie (sau de productie) al ultimei intrari (lot). Pe masura epuizarii lotului, bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costul de achizitie (sau de productie) al lotului anterior, in ordine cronologica. In consecinta, stocul final este format din elemen- tele evaluate la valorile cele mai vechi. Dezavantajele aplicarii metodei LIFO se concretizeaza in :

- nerespectarea principiului prudentei in evaluarea bilantiera prin subevaluarea stocurilor in bilant (stocurile finale sunt evaluate sub nivelul valorilor curente de la inchiderea exercitiului);

- direct legat de dezavantajul mentionat anterior deoarece evaluarea stocurilor din bilant reflecta preturi vechi, anumiti indicatori bilantieri, cum ar fi fondul de

rulment sau trezoreria neta, pot fi distorsionati si trebuie interpretati cu atentie. Avantajele metodei LIFO consta in:

- atunci cand este permisa, metoda LIFO conduce, in conditii de crestere a pre- turilor, la reducerea profitului brut supus impozitarii, la scaderea impozitului pe profit de achitat deci la cresterea disponibilitatilor de trezorerie;

- intr-o perioada caracterizata prin cresterea preturilor, metoda LIFO reuseste o mai buna corespondenata intre venituri si cheltuielile cele mai recente evidentiind eroarea de desincronizare privind stocurile consumate prin introducerea unui consum mai apropiat de nivelul cheltuielilor perioadei;

- de asemenea in perioadele caracterizate prin scaderea preturilor, metoda LIFO

12

determina o crestere a profitului, fapt ce determina nivelarea perioadelor de avant si declin economic.

D. Metoda costului standard (prestabilit)

O.M.F.P. nr. 1752/2005 (art.130) precizeaza ca evaluarea bunurilor atat la intrare, cat si la iesire, se face la cost prestabilit, cu conditia evidentierii distincte a diferenţelor de pret fata de costul de achizitie sau de productie. Aceste diferente se inregistreaza distinct cu ocazia intrarii bunurilor in patrimoniu si se repartizeaza proportional atat asupra valorii iesite, cat si asupra stocurilor. Pentru aceasta repartizare se foloseste urmatorul coeficient de repartizare.

Acest coeficient se inmulteste cu valoarea bunurilor iesite din gestiune la pret de inregistrare, iar suma rezultata se inregistreaza in conturile corespunzatoare in care au fost inregistrate bunurile iesite.

=

+

+

E. Metoda ”urmatorului intrat – primul iesit”(NIFO)

Metoda NIFO este asemanatoare metodei LIFO, constand in evaluarea iesiri- lor din stoc la pretul estimativ al urmatoarei facturi sau la costul estimativ al urma- torului lot ce se va fabrica, adica la valoarea de inlocuire a bunurilor material iesite.

Aplicarea unei astfel de metode poate conduce si la obţinerea unui sold cre- ditor al conturilor de stocuri. Pentru a nu se ajunge la astfel de situatii este necesar sa se reevalueze in permanenta stocul ramas.

F.Metoda ”pretului de vanzare” Potrivit acestei metode atat iesirile cat si intrarile sunt evaluate la pret de vanzare . Prin aceasta metoda se urmareste simplificarea evidentei operative si analitice a gestiunilor de bunuri destinate vanzarii. Metoda prezinta avantajul cunoasterii pe intreaga perioada de gestiune a valorilor iesirilor, precum si dez- avantajele unei metode neautorizate de catre normele contabile romanesti si o regularizare a valorii stocurilor ce se poate realiza numai la sfarsitul perioadei de gestiune.

13

IAS 2 nu precizeaza ca o intreprindere trebuie sa foloseasa o singura formula de evaluare la iesire a stocurilor, pentru toate stocurile pe care le detine. In conse- cinta, o intreprindere poate utiliza metoda costului mediu ponderat (CMP), FIFO si LIFO pentru evaluarea diferitelor clase de stocuri care prezinta caracteristici dife- rite in ceea ce priveste natura si modul de utilizare. Metoda aleasa trebuie sa fie aplicata cu consecventa de la un exercitiu financiar la altul. Daca administratorii considera ca trebuie schimbata metoda de evidentiere, acest aspect trebuie prezentat cu foarte multe detalii in nota explicativa numarul 6, care face parte din cele 10 note explicative. Cele 10 note explicative impreuna cu bilantul,contul de profit si pierdere si situatia fluxurilor de trezorerie formeaza situatiile financiare anuale. Concluziile despre fiecare metoda privind evaluarea iesirilor din stocuri sunt urmatoarele:

Metoda CMP pe loturi (dupa fiecare intrare) prezinta avantajul evaluarii stocurilor in cursul perioadei de gestiune,dar dezavantajul unor calcule cu volum mare de munca. Metoda CMP global (la sfarsitul lunii) prezinta avantajul unor calcule simple cu volum mic de munca, dar nu permite evaluarea iesirilor in cursul perioa- dei de gestiune. Cele doua metode FIFO si LIFO conduc la rezultate diferite in functie de fluctuatia preturilor de aprovizionare astfel:

- dupa metoda FIFO: cand preturile cresc, iesirile (consumurile) sunt

evaluate la preturi mici (pornind cu prima intrare), influentand pozitiv rezultatul

financiar, adica beneficiul creste; cand preturile scad, consumurile sunt evaluate la preturi mai mari, iar beneficiul scade.

- după metoda LIFO: situatia apare invers:cand preturile cresc, consumurile

sunt evaluate la preturi mari (pornind cu ultima intrare), iar beneficiul scade; cand preturile scad consumurile sunt evaluate la preturi mici si beneficiul creste. In situatii de inflatie, pentru agentii economici este mai recomandabila

metoda LIFO, care evaluand consumurile dupa preturi mai apropiate de pretul zilei”, inlatura consecintele unui beneficiu majorat prin efectul pretului”.

1.4 Obiective si factori privind organizarea contabilitatii

La organizarea contabilitatii stocurilor si productiei in curs de executie trebuie avute in vedere urmatoarele elemente :

- obiectivele urmarite ; - factorii specifici de influenta a stocurilor si a productiei in curs de executie ;

14

- documentele justificative si de evidenta operativa ;

- sistemul conturilor utilizate pentru reflectarea stocurilor si a productiei in curs de executie.

a) Obiectivele urmarite

Organizarea contabilitatii stocurilor si a productiei in curs de executie, impune luarea in considerare a urmatoarelor obiective :

- urmarirea si controlul permanent al programului de aprovizionare pe feluri si

grupe de stocuri ; - asigurarea integritatii patrimoniale a stocurilor la locurile de depozitare, evidentierea stocurilor fara miscare ;

- urmarirea utilizarii rationale a mijloacelor materiale aprovizionate astfel incat sa

fie posibila respectarea normelor de consum specifice la eliberarea lor din depozit ;

- delimitarea cheltuielilor de transport-aprovizionare de valoarea stocurilor aprovizionate ;

- promovarea principiului prudentei si a principiului continuitatii activitatii la evaluarea si inregistrarea in contabilitate a stocurilor.

b) Factori specifici de influenta :

Pentru atingerea obiectivelor trebuie avuti in vedere urmatorii factori :

- marimea unitatii patrimoniale si structura tehnico-functionala a acesteia;

- amplasarea depozitelor cu stocuri aprovizionate si cele cu stocurile destinate vanzarii ;

- organizarea gestiunii analitice a stocurilor ;

- ritmicitatea aprovizionarilor, respectiv livrarilor;

- calitatea furnizorilor si a clienţilor.

1.5 Sistemul documntelor justificative si de evident operative

Operatiunile privind existenta, intrarea, iesirea si deprecierea stocurilor sunt consemnate in diferite documente specifice, care pot fi grupate dupa urmatoarele criterii:

Documente privind existenta stocurilor:

- liste de inventariere;

- registru de inventar;

- proces verbal de inventariere ;

Documente privind intrarea stocurilor :

- comenzi ;

- facturi;

- avize de insotire;

- borderou de achizitie;

15

- note de receptie si constatare de diferente;

- bon de predare-transfer-restituire;

- rapoarte de productie ;

- bon de primire ;

- liste de inventariere ;

- declaratii vamale de import ;

- ordine de plata-extrase de cont ;

- chitante si registru de casa ;

- borderou de primire a bunurilor in consignatie ;

- procese verbale de predare-primire ;

- procese verbale de inventariere ;

- procese verbale de donatie ; Documente privind iesirea stocurilor :

- facturi ;

- avize de insotire ;

- bonuri de predare-transfer-restituire ;

- borderou de vanzare ;

- fise limita de consum ;

- bonuri de consum ;

- foi de parcurs ;

- procese verbale de predare-primire ;

- bon de predare ;

- declaratii vamale de export ;

- declaratii de incasare valutara ;

- decizii de impunere ;

- procese verbale de donatii ;

- procese verbale de inventariere ;

- buletin de analiza ;

- extrase de cont bancar ;

- chitante si registru de casa ;

- rapoarte zilnice de productie ;

Documente privind deprecierea stocurilor :

- listele de inventariere ;

- procese verbale de inventariere ;

- situatii de calcul a perisabilitatilor ;

- procese verbale de scoatere din gestiune a bunurilor degradate sau expirate ;

- note de constatare ; Evidenta operativa a stocurilor se tine cu ajutorul urmatoarelor documente :

- fisa de magazie ;

- registrul stocurilor;

16

Capitolul II. Reflectarea în contabilitate a principalelor operaţiuni cu privire la stocuri

2.1 Consideratii generale Prezentarea firmei Societatea comerciala ALEDO este o societate cu raspundere limitata, infiintata in anul 1994,avand ca obiect de activitate productia si vanzarea de articole de pasmaterie. Societatea are în prezent 100 % capital privat ,cu un capital social de 70.000 ron . Intre anii 1995-2000 au avut loc o serie de investitii care s-au concretizat in achizitii de utilaje si construirea de noi spatii de productie. In perioada 2005-2010 societatea a primit in cadrul reutilarilor si dezvoltarea capacitatii de productie utilaje moderne care au permis cresterea semnificativa a productiei. In momentul actual societatea dispune de utilaje de ultima generatie care permit realizarea de produse de pasmaterie de inalta calitate. Societatea dispune de tehnica necesara pentru un proces tehnologic complet si utilizeaza materii prime si materiale de cea mai buna calitate, pentru confectionarea produselor finite. Societatea dispune de propria ei cladire unde se desfasoara activitatea de productie, un magazin de prezentare si mai multe puncte de lucru. Societatea pro- duce o gama diversa de panglici, benzi, elastice, articole imprimate,intr-o paleta larga de culori.

Produse Panglicile sunt realizate din fire de poliester, poliamida, vazcoza, lurex sau amestecuri si pot fi legatura panza, simplu atlas, dublu atlas sau diagonal, cu latimi cuprinse intre 3 si130 mm. Datorita dotarii tehnologice complete a procesului de productie (urzit, tesut, vopsit, finisaj, ambalat) se pot executa modele solicitate de client in culorile dorite de acesta. Ambalarea se realizeaza pe role de 25m, 50m sau la cerinta clientului pe formate industriale. Panglicile sunt destinate productiei de confectii, tricotaje, jucarii, ambalaje, artizanate etc. Societatea are in permanenta in stoc o gama larga de panglici, pentru livrari prompte si garanteaza termenul de livrare si calitate pentru toate comenzile. S.C. Aledo produce benzi textile din poliester, polimida, bumbac si amestec cu latimi cuprinse intre 3 si 130 mm. La fel ca si panglicile, se pot executa modele cerute de client in culorile dorite. Se produce in mod curent benzi pentru medalii, din poliester, realizate in diferite combinatii coloristice, benzi pentru confectii, etc.

17

Benzile sunt destinate confectiilor, tricotajelor, pentru mobila tapitata si se asambleaza pe role de 50m. Se pot realiza si benzi cu utilizari tehnice (peliculizate, apretate). Aledo realizeaza o gamă larga de modele de elastice (peste 200) inclusiv elastice fine pentru corsetarie si lenjerie intima. Acestea pot fi tesute cu latimi cuprinse intre 3 si 235 mm, tricotate pana la maxim 50 mm latime si inscriptionate cu latimi pana la 60 mm. Firele care intra in compozitia elasticelor sunt fire lycra, poliester si cauciuc. Elasticele sunt destinate urmatoarelor domenii: confectii, tricotaje, productia de lenjerie intima, costume de baie, incaltaminte, comert. Tot in aceasta grupa se realizeaza ca si confectii bretele elastice pentru copii si pentru adulti, precum si brate elastice medicinale. Se asigura livrari prompte din stoc pentru elastice cu latimi uzuale. Din dorinta de a veni in intampinarea dorintelor clientilor sai, ”Aledo” a achizitionat printr-un program ”Phare” o noua linie tehnologica ce ii permite realizarea articolelor imprimate. Imprimarea poate fi realizata pe diverse suporturi:hartie, textil, piele si inlo- cuitori. Etichetele imprimate pot avea o latime de 100 mm si pot fi realizate in sase culori.

CALITATE Conducerea societatii ”Aledo”, sustine valori precum creativitatea, participa- rea activa, increderea reciproca, obiectivul acesteia fiind cresterea competitivitatii pe piata a societatii prin implementarea urmatoarelor principii:

1. Orientarea catre clienti prin imbunatatirea continua asociata satisfacerii la timp,

cantitativ si calitativ, a cerintelor, necesitatilor si asteptarilor clientilor actuali si potentiali.

2. Eficienta economica prin calitate , scopul organizatiei fiind marirea atractivitatii

si calitatii produselor oferite, concomitent cu minimizarea costurilor. Pentru aceasta societatea investeste in calitate prin imbunatatirea continua a unui sistem

de management integrat al calitatii si aplicarea principiilor managementului de mediu, securitate si sanatate in munca.

3. Dezvoltarea profesionala continua a personalului organizatiei.

4. Respectarea cerintelor legale si de alta natura a tuturor partilor interesate:

angajati, colaboratori, clienti, institutii ale statului. 5. Asigurarea resurselor necesare pentru implementarea si aplicarea tuturor cerintelor standardului de referinta EN ISO 9001/2001. 6. Directorul General impreuna cu Managerul Calitatii al societatii isi asuma intreaga responsabilitate pentru realizarea unui management al calitatii performant, asigurand conditiile necesare pentru atingerea obiectivelor propuse. Totodata, fiecare angajat este raspunzator pentru calitatea muncii sale.

18

2.2 STUDIU DE CAZ PRIVIND OPERAŢIUNILE CU STOCURI LA S.C. ALEDO SRL

In cursul lunii aprilie S.C. ALEDO SRL efectueaza urmatoarele operatiuni economic-financiare:

1. In data de 05.04.2011 se achizitioneaza materii prime in valoare de 5000 ron si

materiale consumabile in valoare de 5000 ron +TVA conform facturii numarul

213281.

2. In data de 07.04.2011 se dau in consum materii prime si materiale consumabile

in valoare de 8000 ron conform bonului de consum.(materii prime-4000 ron,

material consumabile-4000 ron).

3. In data de 10.04.2011 societatea obtine produse finite din productie la costul de

producţie efectiv, de18000 ron.

4. In data de 12.04.2011 societatea vinde o parte din produsele finite obtinute la

pretul de vanzare de 15000 ron + TVA, costul de productie efectiv al produselor vandute este de 9000 ron, conform facturii numarul 128325.

5. Concomitent cu vanzarea produselor finite (12.04.2011) se face si descarcarea

din gestiune pentru produsele finite vandute.

6. La data de 15.04.2011 societatea achita furnizorii de materii prime si material

consumabile (factura 213281) prin banca (ordin de plata).

7. a) La data de 16.04.2011 societatea transfera o parte din produsele finite obti-

nute la magazinul propriu de desfacere, in valoare de 3000 ron.

b) Se calculeaza adaosul comercial si TVA neexigibila pentru calculul pretului de

vanzare cu amanuntul:

- adaos comercial = 30 % - 3000 *30 % = 900 - TVA inclusa in pretul marfii: (3000+900)*19 % = 741

c)

Vanzarea cu numerar a marfurilor conform bonului de casa.

d)

Descarcarea din gestiune a marfurilor vandute la pret de vanzare cu amanuntul.

8.

La data de 17.04.2011 se incaseaza contra valoarea produselor finite vandute

clientilor prin ordin de plata ( factura 128325)

9. La data de 18.04.2011 se achizitioneaza materie prima in valoare de 7000 ron +

TVA, factura urmand sa se primeasca ulterior. 10. La data de 20.04.2011 se primeste factura numarul 32935 pentru achizitia materiei prime din 18.04.2011. 11. La data de 21.04.2011 se achizitioneaza obiecte de inventar in valoare de 2000 ron + TVA.

19

12.a) La data de 22.04.2011 se obtin din procesul de productie semifabricate si produse la pret standard:

- semifabricate -

1000 ron

- produse finite -

1500 ron

- produse reziduale -

500 ron

productia în curs de executie- 1300 ron ————

-

4300

Se determina, in contabilitatea de gestiune costul efectiv al semifabricatelor si produselor:

- semifabricate 1200 ron (diferenta de pret : + 200 ron)

- produse finite 1000 ron (diferenta de pret: - 400 ron)

- produse reziduale 550 ron (diferenta de pret: +50 ron)

- productia in curs 1300 ron (diferenta de pret: -)

b) Se inregistreaza diferentele de pret constatate.

c) Se vand produse finite la pretul de 1800 ron + TVA conform facturii.

d) Se descarca din gestiune , produsele finite la pretul cu care au intrat in gestiune,

inclusiv diferentele de pret constatate.

e) Se vand semifabricate la pretul de 1300 ron + TVA conform facturii.

f) Se descarca din gestiune semifabricatele la pretul cu care au intrat acestea in

gestiune, inclusiv diferenţele de pret.

unitatii

patrimoniale.

g)

Se

utilizeaza

produsele

reziduale

in

procesul

de

productie

al

h) Se incaseaza de la client, prin banca contra valoarea produselor finite si

semifabricatelor vandute in suma de 3689 ron.

13. La data de 23.04.2011 se achita furnizorii de materii prime (factura 32935).

14. La data de 24.04.2011 se achita furnizorii de obiecte de inventar.

15. Se dau in consum materii prime in valoare de 3500 ron, la data de 25.04.2011.

16. Se obtin produse finite la costul efectiv de 3000 ron, la data de 26.04.2011.

17. La data de 27.04.2011 se doneaza o parte din produsele finite obtinute, in valoare de 1000 ron.

18. La data de 28.04.2011 se vand produse finite in valoare de 3500 ron + TVA

(facture 231927).

- se face concomitent si descarcarea din gestiune.

19. Se incaseaza contra valoarea produselor finite vandute prin banca .

20. La sfarsitul lunii, 30.04.2011 se inchid conturile de venituri, cheltuieli si TVA.

20

Date si indicatori financiari in RON 21

Date si indicatori financiari in RON

Date si indicatori financiari in RON 21

21

Concluzii si propuneri In ţara noastr a, care se afla intr-un stadiu de consolidare a

Concluzii si propuneri

In ţara noastra, care se afla intr-un stadiu de consolidare a economiei de piata, relatiile comerciatilor cu producatorii sunt in curs de formare. Obiectivul principal al comerciantilor trebuie sa il reprezinte:

promovarea cifrei de afaceri a firmei;

rationalizarea costurilor;

creşterea profitabilitatii;

Un rol important il are aplicarea progresului tehnic, care are drept finalitate cresterea eficientei muncii si care este util in adaptarea la cerintele distributiei rapide si eficiente a productiei. Criteriul fundamental al deciziilor firmelor

comerciale trebuie sa fie maximizarea rentabilitatii. In vederea desfasurarii unei activitati eficiente in ramura comertului,trebuie avute in vedere urmtoarele:

cresterea volumului desfacerilor;

minimizarea consumului de resurse;

perfectionarea conducerii economice care ia decizii cu privire la alocarea

resurselor si la organizarea activitatii economice;

modernizarea metodelor de stocare a marfurilor in depozite prin utilizarea

22

progresului informaţional;

constituirea unor stocuri optime de marfuri;

In vederea cresterii eficientei, alaturi de activitatile de intermediere a actelor de vanzare-cumparare, de distributia fizica, este nevoie si de alte noi activitati:

cercetarea pietei;

informarea si educarea consumatorului;

promovarea unei game largi de servicii legate de folosirea produselor;

publicitatea;

In vederea dezvoltarii comerţului se recomanda:

relansarea cererii,fara a neglija rolul cererii externe;

o politica a veniturilor care sa sustina procesele de dezinflatie;

imbunatatirea utilizarii resurselor de munca (folosirea unui personal cu

pregatire profesionala in domeniu) si reducerea somajului;

dezvoltarea unui mediu de afaceri funcţional si atractiv;

dezvoltarea unei politici bugetare relaxante;

Stocurile sunt foarte importante pentru buna functionare a activitatii unei societati comerciale, exista motive intemeiate pentru crearea lor, cum ar fi:

capitalul investit in stocuri este usor de evidentiat;

asigura desfasurarea continua a procesului de productie;

anticiparea unei cresteri a preturilor (exceptand speculatiile);

23

BIBLIOGRAFIE

2. Felicia Ineovan, Contabilitate financiara , Editura Mirton 2003,Timisoara

3. Boulescu Mircea Control financiar-fiscal,Editura Fundatiei Romania de

Maine,Bucuresti,2006

4. Bunea Stefan,Maria Madalina Garbina, Sinteze ,studii de caz si teste grila

privind aplicarea IAS(revizuite)-IFRS,vol.I,Colectia Standarde Internationale de contabilitate,editia a II-a,Editura CECCAR, Bucuresti, 2006

5. Capusneanu Sorinel Contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor, Aplicatii,

editia aII-a, Editura Economica, Bucuresti,2003

6. Capusneanu Sorinel, Contabilitatea de gestiune,Editura Economica, Bucuresti,

2006

7. Coman Florin Contabilitate financiara, Editura Fundatiei Romania de

Maine,Bucuresti,2002

8. Cristea Horia Contabilitatea si calculatiile in conducerea intreprinderii, Editura

CECCAR, Bucuresti,2003

9. Ionascu Ion, Control de gestiune, Editura Economica, 2003

24