De ce m-ai dus de lng voi, De ce m-ai dus de-acas? S fi rmas fecior la plug, S fi rmas la coas.

Octavian Goga Btrni

Octavian Goga Sara

Bolta #i-a cernit nframa (a o mam $ntristat, 4loarea-soarelui pe cmpuri leac fruntea-ngndurat. 5area-#i picur argintul e ove!ele de aur, Ostenit, din aripi &ate, (a un vis pri&eag, un graur. (odrul cntreii-#i culc, Doarme trestia &olnav, Dorm doi pui de nevstuic Su& o &ra!d de otav. S-a oprit trudita-moar, Doarme apa la irug, /!imat pe coate-adoarme %n cio&an $ntins pe glug. Doarme cerul #i pmntul .ntr-o dulce-m&ri#are... Doar i!vorul mai tresalt (a un sn de fat mare.

Atunci eu nu mai rtceam e-attea ci r!lee, "i-aveai #i voi $n curte-acum %n stlp la &trnee. '-a# fi-nsurat cnd isprveam (u slu)&a la-mpratul, 'i-ar fi a!i casa-n rnd cu toi... (um m-ar cinsti a!i satul... (i ai avea a!i dumneata *epoi, s-i !ic+ ,'o#u..., -e-ai spune spu! de pove#ti... (u .mpratul /o#u... .............. A#a... v trecei, &iei &trni, (u rugi la reacurata, "i plnge mama pe ceaslov, "i-n &ar& plnge tata..

Octavian Goga (raciunul copiilor

Octavian Goga (o&oara toamna...

Dragi copii din tara asta, 0a mirati voi cum se poate 'os (raciun din ceriu de-acolo De le stie toate-toate... %ite cum, va spune &adea... 1arna-n noapte, pe !apada, 2l trimite cte-un $nger -a fereastra sa va vada... .ngerii se uita-n casa, 0ad si spun - iar 'osul are (olo-n ceriu la el, $n tinda, e genunc3i o carte mare... (u condei de-argint el scrie (e copil si ce purtare... Si de-acolo stie 'osul, (a-i siret el, lucru mare.

(o&oara toamna-ncet din slava, *aframa gal&ena-i rasare Si peste varfuri de dum&rava 1i flutura departe-n !are. Atat de )alnic geme vantul, (um s-a pornit acum sa !&oare, are c-a prins in drum cuvantul %nei neveste care moare. e urma lui un plans se-mparte Si-n taina codrului stra&ate, (a niste fluturi -6 soli de moarte -6 S-alunga foile uscate. -umina soarele si-o frange, De somn pleoapele i-s grele, 1n )ur de patul al& isi strange, 'ai des, cernitele perdele. Din geana lui a&ia o ra!a 1mi mai aluneca pe frunte Si tremurand imi luminea!a Argintul firelor carunte...