Caracteristicile generale ale stilului moldovenesc (surse interne si externe)

Originalitatea acestui stil este datorata conditiilor proprii Moldovei, care au determinat intalnirea pe teritoriul ei a doua stiluri de arhitectura reprezentative pentru toata Europa medievala: cel bizantin si cel gotic. In cristalizarea stilului moldovenesc si-au facut simtita prezenta o serie de factori: factori locali, modul de constructie al mestesugarilor, felul de a gandi si a simti al mesterilor locali si influentele straine datorate relatiilor de colaborare la nivel politic ce au facilitat contactele de ordin artistic. Influenta bizantina se manifesta in planul bisericii si in organizarea spatiala: pronaos, naos si altar, inlantuire spacific ortodoxa. De aceeasi influenta sunt pentru Bals si arcele in plin cintru, cele frante gasindu-se doar in detaliile de ornamentatie, iar boltile pe nervuri fiind extrem de rare. Naosul cu absidele laterale, impreuna cu altarul, formeaza planul trilobat, acesta fiind de aceeasi influenta sub-dunareana. Un alt imprumut intalnit in constructia bisericilor moldovenesti il reprezinta sprijinirea cupolelor direct pe zidurile exterioare, caracteristica de influenta sarbeasca. Influenta gotica se manifesta, in opinia lui Bals, prin accentuarea verticalitatii constructiei, prezenta contrafortilor exteriori si tratarea elementelor din piatra fatuita. Aceste imprumuturi se explica prin schimburile culturale cu Polonia si Transilvania. Introducerea elementelor constructive si decorative gotice in stilul moldovenesc nu sunt doar simple imprumuturi: adoptarea lor presupune o modificare voita impusa formelor bizantine deoarece verticalitatea cladirii (element gotic) se afla in opozitie cu concentrarea in sine orientala a proportilor bizantine, iar contrafortii reprezinta un principiu gotic contrar spiritului bizantin care inchide in interiorul zidurilor bisericii toate partile constructive menite sa anuleze eforturile ce descarca din bolti. Originalitatea stilului moldovenesc este indiscutabila si se exprima printr-o serie de elemente specifice. Zidurile care definesc planul bisericilor moldovenesti sunt alcatuite din miez si doua fete (una interioara si alta exterioara). In componenta miezului intra piatra sparta, piatra de rau si caramida, legate cu mortar. Prinse intim de miez, fetele exterioare erau la inceput din material aparent, iar apoi, in timpul lui Petru Rares, acoperite cu fresce. Interiorul era acoperit, de asemenea, complet cu fresce. Zidul era alcatuit astfel: prima parte a zidului ( 2/3 din inaltime) sub planul de nastere al boltilor era alcatuit din piatra, in timp ce a doua parte a zidului (1/3 din inaltime) care sustinea dor acoperisul, protejat de o streasina proeminenta era confectionata din caramida. Aceasta diferentiere dintre cele doua parti ale zidului este sincer exprimata in fatade, constituind un exemplu de arta si logica a constructiei si un remarcabil bun gust. Prima parte prezinta o suprafata din piatra aparenta, cu aspect neregulat si are numai cateva accente cu caracter decorativ: profile de soclu, coronamentele contrafortilor, ancadramentele usilor si ferestrelor. Soclul inalt, proeminent, este compus din doua profile simple suprapuse, despartite de o fasie de zidarie executata din piatra bruta. Profilul de jos tratat ca o invelitoare cu panta lina. Ultima treime a zidului exterior este executata din caramida aparenta si se compune din siruri suprapuse de mici firide oarbe (ocnite) si o friza lata cu doua- trei

siruri de teracota, divers colorata si smaltuita. Fatadele sunt fragmentate de contraforti, la inceput decorativi, din piatra fatuita, apoi pictati ca si restul fatadei. Constructorii moldoveni au ramas insa neintrecuti datorita sistemului constructiv deosebit de original al boltilor moldovenesti. Comparativ cu solutiile bizantine si gotice, conform carora impingerile boltilor erau preluate de pile masive interioare sau contraforti exteriori, constructorii din Moldova au urmarit sa pastreze partea de jos a cladirii fara niciun fel de obstacol. Datorita grosimii mari a zidurilor si a deschiderilor mici, boltile nu au nevoie de puncte de sprijin intermediare. Cele mai ingenioase sisteme de boltire folosite sunt: Peste patru arce in plin cintru, inegale ca grosime, construite in consola si facand corp comun cu zidaria peretilor, se ridica acelasi numar de pandantivi pe care se inalta un scund tambur cilindric in interiorul caruia sunt inscrise patru arce in plin cintru, dispuse piezis. Deasupra acestor arce se construiecte turla a carei diametru este egal cu jumatate din latimea naosului. Ingeniozitatea sistemului de boltire consta in aceea ca transforma planul dreptunghiular intr-unul patrat, iar pe acesta intr-unul circular, inlaturand la baza orice punct de sprijin care ar incomoda circulatia sau vederea. O latime mai mica a golului accentueaza zveltetea turlei.

-Peste patru arce in plin cintru in consola se construiesc patru pandantivi si un scurt inel cilindric. Deasupra acestuia sunt situate o semisfera si opt arce, in plin cintru egale. Intersesctandu-se cu o sfera si intre ele acestea iau aspectul unei impletituri stelate, nervurate. Arhivoltele nervurilor stelate genereaza in partea de sus, o prisma ortogonala, sprijinita pe opt pandantivi, se inalta o calota sferica.

La bisericile moldovenesti, constructorii trebuiau sa conceapa incaperi necesare adapostirii unui numar relativ mic de oameni, urmarind totodata ca edificiul sa capete un aspect monumental, de aici si folosirea acestor sisteme ingenioase de boltire. Acoperisul edificiilor de cult moldovenesti este elementul care influenteaza in cel mai inalt grad aspectul global al monumentului. Cele doua tipuri de acoperis sunt : cel unitar, al bisericilor cu plan drept, cu pante mari (datorita precipitatiilor abundente), avand inaltimea aproximativ aceeasi cu trupul bisericii, si cel al bisericilor cu turla, fragmentat in volume egale cu partile esentiale din plan. Pana in ziua de astazi, a ramas un numar destul de mic de monumente capabile sa ilustreze si sa explice fiecare dintre etapele de evolutie ale stilului moldovenesc. O parte dintre acestea au rolul de model si prefigureaza cele trei mari categorii de biserici: in plan dreptunghiular cu bolti semicilindrice unitare prinse sub acelasi acoperis (model fiind biserica Sf. Nicolae de la Radauti), in plan trilobat (model fiind Sf. Treime din Siret) si in plan dreptunghiular boltite cu mai multe cupole insiruite longitudinal sub un acoperis unic.

Biserica sf. Nicolae din Radauti "poate fi considerata un adevarat document de nastere a arhitecturii din Moldova"1. Din punct de vedere planimetric si spatial, este vorba despre o basilica cu trei nave alcatuite din cinci travei, la rasarit aflandu-se o ampla absida cu traseu elipsoidal. In cadrul corpului bazilical, primele doua travei vestice sunt separate de urmatoarele trei printr-un perete plin strapuns de o usa, astfel se obtine impartirea rituala , specific ortodoxa, intre naous si pronaos. Nava centrala a naosului, mai inalta, boltita in plin cintru pe directia axului principal, iar navele laterale, cu o deschidere de doua ori mai mica fata de nava principala, sunt acoperite cu bolti semicilindrice orientate transversal, ceea ce contribuie la efectul de unitate a spatiului interior pe sensul urmarit constant in arhitectura bizantina. Deasupra navelor laterale, au fost practicate doua ascunzatori, sau tainite, deseori comparate cu falsele tribune ale bisericilor romanice. Accesul la ele se face printr-o scara in spirala gazduita intr-un turnulet partial inglobat in masa de zidarie, partial cu zidarie proprie, situat in coltul sudic al pronaosului. Acestea au si un rol tehnic: acela de a neutraliza presiunile laterale ale boltii din nava centrala. In partea de rasarit, absida este prelunga, fiind alcatuita defapt intr-o parte dreptunghilara, reminiscenta a corului romanic (si gotic), si absida propriu-zisa a altarului.

Fatada este una deosebit de sobra: nu prezinta cornise in schimb, e prevazuta la partea superioara cu o friza de ocnite cu arc in semicerc, in cateva fiind amplasate niste ancadramente de fereastra pentru luminarea si aerisirea tainitelor. Acestea sunt tencuite, simple, dar ritmate de contrafortii construiti din piatra fatuita, cu solcuri robuste, lacrimare la parte inclinata superioara si la decrosul de zidarie situat in partea de mijlor. In perioada lui Alexandru Lapusneanu, ancadramentele ferestrelor au fost modificate. Totodata, biserica a fost prelungita prin adaugarea in partea vestica a unui exonartex (pridvor), inglobat apoi si el sub acoperisul unitar, cu pante repezi, de inaltime aproximativ egala cu cea a corpului constructiei, ceea ce ii amplifica acest caracter monumental.

In sistemul de boltire specific stilului moldovenesc, intalnim tendinta gotica de usurare a maselor, ca si verticalitatea si elansarea volumelor realizate insa printr-o utilizare noua a elementelor bizantine. Arcele piezise, prin modul lor de asezare, dau impresia unor ogive gotice. Tot de natura gotica sunt si : folosirea pietrei brute, prezenta contrafortilor, ornamentele ancandramentelor portalului si ferestrelor. Prelungirea altarului cu un alt spatiu dreptunghiular este o reinterpretare a corului prezent in bazilicile romanice. Boltile pronaosului , toate la acelasi nivel, amintesc de elevatia bisericilor-hale. Provenienta boltilor transversale din navele laterale se presupune ca se datoreaza influentelor cisterciene transmise prin Polonia. Sfantul Nicolae din Radauti este o biserica deosebit de importanta: " este cel mai vechi monument pastrat din Moldova medievala si ofera prima sinteza dintre un program ritual specific ortodox si mijloacele de constructie si decoratie proprii arhitecturii gotice"2.

Biserica Sfanta Treime din Siret Este o cladire modesta, de influenta sarbo-bizantina, cu plan triconc (treflat), zidita din piatra bruta si foarte putina caramida. Reprezinta singurul monument al veacului al XIV-lea , din Siret, care a infruntat vremea, pastrandu-se integral. Biserica este de proportii modeste avand lungime de 1,5 m, latime de 11 m si grosimea zidului de piatra de 1 m. Are un pronaos dreptunghiular si ingust , un naos alungit flancat de doua abside semicirculare si un altar, de asemenea, semicircular cu doua firide folosite ca diaconicon si proscomidie. Pronaosul este boltit in semicilindru, usor frant. Naosul este despartit de pronaos printr-un perete cu o usa joasa; are o calota sferica ridicata cu ajutorul a patru pandantivi pe patru arcuri in consola. Arcurile longitudinale sunt foarte inguste incastrate in ziduri incadrand absidele laterale. Arcurile transversale sunt mai late si inegale. Unul e alipit peretelui ce desparte naosul de pronaos iar celalalt, foarte inalt e alipit absidei altarului. Fiecare absida la randul ei acopera o semicalota. Biserica e construita din piatra bruta iar la paramentul fatadelor s-a folosit caramida simpla si cea smaltuita.

In exterior, absidele sunt decorate cu firide alungite. Lungimea lor depaseste cu putin jumatatea inaltimii bisericii, la partea superioara, ele se termina cu arcade semicirculare iar timpanele lor sunt decorate cu caramizi. Firidele in mijlocul carora s-au amplasat ferestre sunt mai inalte si mai late decat celelalte. Decorul alterneazaa partile reliefate si partile adancite ale zidului. Braul zimtat de caramizi, care inconjoare discontinuu fatadele monumentului, constituie un element care va fi preluat in arhitectura moldoveneasca mai tarziu. O cornisa aparenta sprijina acoperisul in patru ape al bisericii care, in forma sa originara a fost din sindrila. Soclul e construit din piatra bruta si are o inaltime de 40 cm. Ferestrele foarte inguste sunt dispuse cate una in fiecare absida, una in fatada Nordica, una pe peretele sudic al diaconiconului si una in peretele sudic al pronaosului.

Intrarea se realizeaza pe fatada de vest, prin pronaos. Ancadramentele ferestrelor si a usii de intrare in biserica sunt extrem de simple in raport cu cele de la constructiile ulterioare, fiind executate din piatra cioplita, numai partial fatuita.
In a doua jumatate a secolului trecut, peretele Nordic se crapase de sus pana jos. Fisura s-ar fi produs din cauza greutatii mari a boltii naosului, asa ca boltirea veche a fost inlocuita, la 1873 cu una noua, mai usoara. S-a restaurant cu aceasta ocazie intreaga constructie. A fost inlocuit astfel acoperisul de sindrila cu unul cu olane si s-a adaugat o turla. Peretilor naosului si pronaosului li s-au alipit 8 stalpi de piatra. Modul lipsit de raspundere in care a fost intretinuta cladirea a dus la deteriorarea vechilor sale forme . Un strat exterior de tencuiala ce acoperea decoratiile exterioare , zidurile de umplutura, inaltarea pardoselii si alte schimbari din interior s-au adaugat celorlalte transformari pe care le suferise monumentul de-a lungul vremii. Toate interventiile improprii au fost inlaturate mai tarziu la o restaurare facuta de Horia Teodoru cand biserica a primit aspectul originar cu exceptia acoperisului. Doua elemente mai cu seama, unul structural si altul decorativ au adus o lumina importanta asupra datarii bisericii. Astfel, in naos, sub pardoseala, in vederea consolidarii temeliilor, lucrarile au scos la iveala in cele patru colturi ale absidelor laterale urmele unor picioare de zid construite odata cu restul fundatiilor, ceea ce ar insemna ca fundatiile oiginare fusesera pornite pentru un monument care ar fi reprodus dispozitia caracteristica a planului sarbesc, asa cum il gasim in Tara Romaneasca la cea de-a doua biserica a mastirii Vodita. Bals o atribuia influentelor sarbesti aduse in Moldova de catre calugari in timpul domniei lui Petru I. Horia Teodoru confirma ipoteza lui Bals dupa descoperirea celor patru pilastrii. Grigore Ionescu e de parere ca biserica a inceput a fi construita odata cu terminarea

bisericii Vodita II (1376). Cat priveste pilastrii descoperiti in urma , nu ar fi exclus ca ei sa fie simple intarituri ale fundatiilor. Decorul firidelor va fi preluat de bisericile construite ulterior fiind imbogatit si adaptat. In continuare va constitui una din trasaturile caracteristice ale stilului moldovenesc. Braul zimtat, un alt element preluat in forme variate si originale e folosit in epoca urmatoare si in special in vremea lui Stefan cel Mare, cand, impreuna cu caramida smaltuita, vor constitui elemente de baza ale unui sistem de decoratie exterioara perfect armonios. Biserica di Lujeni - nordul Bucovinei, preia elemente constructive si decrative de la biserica Sfanta Treime din Siret. Astfel ca proscomidie si diaconicon sunt folosite doua nise simple scobite in peretii altarului.

Ar trebui adaugat ca, plasata la punctul de intalnire intre Orient si Occident dintre Nord si Sud si deschisa catre influentele cele mai contrare, Moldova ar fi putut de nastere unei arte confuze si hibride insa monumentele dau dovada ca artistii au stiut sa aleaga numai ceea ce era de acord cu propria lor viziune asupra realitatii. Este, de altfel, ceea ce le-a permis sa creeze opere originale, monumente de o destul de mare varietate de tipuri si ale caror trasaturi nu se gasesc in arta niciunei alte tari.

1 V. Dragut - Dictionar enciclopedic de arta medievala romaneasca, ed. Stiintifica si enciclopedica, 1976, pag 147. 2 V. Dragut - Dictionar enciclopedic de arta medievala romaneasca, ed. Stiintifica si enciclopedica, 1976, pag 145.

Bibliografie:

1. Mircea Crisan -Restaurarea structurala a cladirilor de cult ortodox din Tara Romaneasca si Moldova 2. N. Grigoras si I.Caprosu - Biserici si Manastiri vechi din Moldova, ed. Meridiane, Bucuresti 1971. 3. M. Voitec-Dordea - Reflexe gotice in arhitectura Moldovei, ed. Meridiane, Bucuresti 1976 4. V. Dragut - Arta gotica in Romania, Meridiane, Bucuresti, 1979 5. V. Dragut - Dictionar enciclopedic de arta medievala romaneasca, ed. Stiintifica si enciclopedica, 1976 6. V. Vatasianu - Istoria artei feudale in tarile romane, ed. Academiei republicii populare romane, 1959.