Sunteți pe pagina 1din 6

MASURI DE PREVENIRE A VICTIMIZARII PROPRIEI PERSOANE SI A MEMBRILOR FAMILIEI

Tranzitia prin care nca mai trece societatea romneasca, cu efectele sale imediate si vizibile legate n principal de situarea a mai mult de jumatate din populatie sub pragul de subzistenta si scaderea drastica a numarului populatiei ocupate, a dus la schimbari majore n structura criminalitatii. Pornind de la considerarea familiei ca principal model cultural n procesul complex de educare a copiilor, responsabilitatea statului romn rezida n crearea unui cadru favorabil care sa permita gasirea unor solutii de prevenire a violentei n familie, precum si de sprijinire a persoanelor supuse violentei n familie, motiv pentru care la nivel national a fost simtita nevoia adoptarii n cel mai scurt timp a strategiei nationale n domeniul prevenirii si combaterii violentei n familie. Constientizarea efectelor fenomenului violentei n familie si a gravitatii acestuia la nivel mondial s-a petrecut relativ recent n lume, toate tarile Uniunii Europene confruntndu-se cu problemele generate de violenta n familie. Sistemul serviciilor sociale publice n domeniul combaterii si prevenirii violentei n familie n Romnia nu este dezvoltat, furnizarea de servicii de asistenta n domeniul prevenirii si combaterii violentei n familie fiind asumata de societatea civila ndeosebi. Societatea civila, n parteneriat cu autoritatile locale, a dezvoltat servicii specializate pentru protectia victimelor violentei n familie, precum si furnizori de servicii sociale care lucreaza cu agresorii. Un studiu realizat de Centrul Parteneriat pentru Egalitate n anul 2003 arata faptul ca n Romnia rata globala a incidentei violentei n familie este de 14,3% la nivel national, reprezentnd o valoare medie, care arata ca ntre 12,4% si 16,2% din populatia adulta a Romniei a avut experiente de violenta n familie de-a lungul vietii, sub una sau mai multe forme. Violenta n familie din Romnia are drept factori determinanti semnificativi alcoolismul, saracia, socializarea ntr-un mediu marcat de violenta si modelul patriarhal de organizare a familiei. Principii Principiile care stau la baza elaborarii prezentei masuri de prevenire a victimizarii propriei persoane si a membrilor familiei au n vedere stabilirea cadrului institutional al sistemului de servicii sociale destinate prevenirii si combaterii violentei n familie, att la nivel central ct si la nivel local, precum si dezvoltarea capacitatii sistemului pentru abordarea multisectoriala a problematicii violentei n familie. 1.Principiul respectarii demnitatii umane. Fiecarei persoane i este respectata demnitatea, prin evitarea atitudinilor si comportamentelor umilitoare si degradante. 2.Principiul nondiscriminarii si egalitatii de sanse. Politica n domeniu va fi aplicata fara discriminare, avnd n vedere respectarea si promovarea drepturilor persoanelor afectate de violenta n familie. Aceste drepturi sunt aplicabile n egala masura cetatenilor romni si cetatenilor straini aflati n mod legal n Romnia, cu respectarea prevederilor legislatiei n vigoare, precum si prin asigurarea accesului liber si nediscriminatoriu al acestora la serviciile specifice destinate prevenirii si combaterii violentei n familie. 3.Principiul promovarii valorilor non-violentei la nivelul comunitatii. Cunoasterea gravitatii efectelor comportamentului violent la nivelul societatii implica actiuni concertate ale statului si societatii civile n vederea schimbarii paternului cultural n ceea ce priveste toleranta populatiei la actele de violenta n familie. 4.Principiul responsabilizarii. Societatea moderna are nevoie nu numai de persoane capabile, active si nalt motivate, dar si responsabile fata de sine, familie, prieteni, colegi, vecini, comunitate. Aceasta presupune responsabilizarea fiecaruia pentru problemele celorlalti, complementar cu responsabilizarea colectivitatii fata de problemele si dificultatile cu care membrii sai se confrunta. Este vitala att responsabilizarea agresorului pentru actele de violenta comise, ct si a institutiilor abilitate sa intervina n rezolvarea cazurilor de violenta n familie. 5.Principiul participarii. Promovarea participarii si consultarii beneficiarilor la toate nivelele de decizie, printr-o abordare sensibila la diferentele culturale, de vrsta si gen. Promovarea implicarii comunitatii locale, n mod special a autoritatilor publice, pentru a identifica si a diagnostica n mod corect natura problemelor si a riscurilor. 6.Principiul complementaritatii dintre prevenire si combatere. Tratarea efectului fenomenului violentei n familie este costisitoare si prezinta riscul perpetuarii problemei. Prevenirea violentei prin masuri active si prin implicarea tuturor actorilor sociali constituie unul dintre dezideratele actualei strategii. 7.Principiul securizarii si protectiei victimei. Acest principiu, considerat esential n orice demers ntreprins pentru solutionarea cazurilor de violenta n familie, garanteaza interventia, n limita cadrului legal, prin actiuni care sa asigure inclusiv protectia fizica a victimei.

8.Principiul centrarii pe persoana. Acest principiu presupune centrarea pe nevoile persoanei si implicarea ei activa n toate deciziile ce o privesc. 9.Principiul parteneriatului. Politica n domeniul prevenirii si combaterii violentei n familie trebuie sa includa mecanisme parteneriale: grupurile si organizatiile reprezentative (comunitate locala, organizatii neguvernamentale, organizatii ale grupurilor cu risc etc.) trebuie implicate n procesul de proiectare a politicilor n domeniu. 10.Principiul abordarii multidisciplinare. Asigurarea accesului beneficarilor la servicii, n functie de nevoile identificate, ntr-o abordare multidisciplinara si multisectoriala.

Violenta in familie Identificarea factorilor care produc aparitia violentei n familie, este strict legata de definitia data acestui fenomen. Cauzele si sursele violentei intrafamiliale, depind strict de tipul de abordare. Violenta n familie nu reprezinta un caz izolat al fenomenului de violenta, ci este o parte a acestuia. Sociologii si psihologii considera ca motivatia fenomenului trebuie gasita n mediul extern mai degraba, chiar daca este vorba de circumstante strict particulare, legate de frustrarile individului, mediul familial, conditiile socio-economice, valorile si ierarhiile sociale. Astfel, violenta n familie trebuie abordata din perspective complexa si multifunctionala. Desi s-au cautat factori specifici care sa explice comportamentul violent n familie, nu s-au gasit altii dect cei de natura sociala: atunci cnd sotii sunt foarte tineri, cnd veniturile familiei sunt foarte scazute, alcoolul si somajul, dificultatile sexuale si lipsa satisfactiilor la locul de munca. Unele persoane au probleme de personalitate, ele neavnd sentimentul de vinovatie si cainta, dupa o ntmplare violenta. Violenta n mediu familial exista si persista de sute de ani n majoritatea culturilor si societatilor, prin tolerare, ntarire si nvatare, n acele societati care o permit. Cert este ca, violenta n familie este un fenomen cu impact negativ asupra sanatatii, afectnd negativ comunitatile n care ea se produce. De aceea violenta n familie este considerata att o problema de interes comunitar, social, ct si o problema de sanatate publica si, n special, de sanatate reproductiva. Din punct de vedere clinic o definitie larg acceptata a violentei domestice este aceea formulata de Stark si Flitcraft prin care se preciza ca, violenta domestica este o amenintare sau provocare, petrecuta n prezent sau n trecut, a unei raniri fizice n cadrul relatiei dintre partenerii sociali, indiferent de statutul lor legal sau de domiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi nsotit de intimidari sau abuzuri verbale; distrugerea bunurilor care apartin victimei; izolarea de prieteni, familie sau alte potentiale surse de sprijin; amenintari facute la adresa altor persoane semnificative pentru victima, inclusiv a copiilor; furturi; controlul asupra banilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor, deplasarilor, telefonului si a altor surse de ngrijire si protectie. Violenta n familie si opinia publica Violenta n familie a devenit un subiect de discutie publica n Romnia abia dupa 1995. Anul 1995 nu reprezinta o cotitura, nu este data unui eveniment important care a determinat modificari majore ci este doar un jalon orientativ. Urmnd logica abordarii problemelor societatii romnesti n tranzitie atunci s-a ajuns pe firul rezolvarii situatiei copilului abandonat la motivele abandonului apoi la familia cu probleme sociale si n sfrsit la violenta n familie. Daca n domeniul legislativ s-au facut pasi timizi n directia corectarii modului n care este perceput locul celor doua sexe n spatiul public si n cel privat, nu acelasi lucru se poate spune si despre mentalitatile si prejudecatile prezente n societatea romneasca. In Romnia, televiziunea este mijlocul de comunicare si de masa cu cel mai mare impact la public. Din analiza emisiunilor difuzate pe posturile romnesti de televiziune, rezulta destul de clar faptul ca imaginea femeilor n mass-media continua sa fie tributara unui traditionalism dessuet, demodat. Reprezentarea fenomenului n presa variaza ntre doua extreme: senzationalul, dincolo de care se poate sesiza atitudinea generala fata de femeie n societatea romneasca, si aspectele stiintifice si statistice ale fenomenului, reducnd dramatismul prin exprimarea n cifre a unei realitati dureroase. Senzationalul este reflectat prin semnalarea cazurilor care se petrec cu uz excesiv de forta (lovituri cauzatoare de moarte, crime, maltratari, etc.), ignornd faptul ca fenomenul este grav din natura sa, ca nu trebuie sa fim mai putin toleranti cu formele mai grave de violenta si mai toleranti cu cele care nu produc aceleasi urmari, ca nu exista o scala la nivel moral a gravitatii violentei n familie. Nu trebuie acceptata sub nici o forma, indiferent de urmari. Aspectele stiintifice si statistice ale fenomenului nu fac altceva dect sa transforme o femeie batuta ntr-un procent. Dar nimic din ceea ce a suportat acea femeie, din intensitatea violentelor si din frecventa lor nu poate fi cuantificat, exprimat n cifre. Este adevarat ca datele statistice au importanta si relevanta pentru

determinarea amplorii fenomenului la nivelul populatiei, dar nu si gasesc locul ntr-un ziar, n presa, pentru ca cifrele, de multe ori, nu sunt ntelese si nici nu produc o schimbare la nivelul opiniei publice sau mentalitatii individului. Comunitatea dezvolta o reprezentare sociala asupra fenomenului care intra n corpul de idei, credinte, valori, atitudini, si practici care alcatuiesc mentalitatea. Aici pot aparea mari diferente de la o cultura la alta. La nivelul mentalitatii functioneaza mai degraba mituri dect definitii asupra fenomenelor sociale. Aceste mituri pot contine o parte de adevar dar cel mai adesea identifica n mod eronat o corelatie pozitiva sau o relatie de continuitate dintre fenomene, cu relatie cauzala. Raspunsul cel mai obisnuit al unei femei abuzate n fazele incipiente ale agresiunii este sa nege existenta unei probleme. Negarea este un raspuns omenesc obisnuit la orice experienta traumatica. Aproape ca nu-i vine sa creada ca incidentul a avut loc. Daca a crescut ntr-un mediu cu violenta, o femeie poate minimaliza incidentul (abia daca m-a atins) sau poate crede ca violenta este normala. Daca nu a crescut cu violenta, imaginea ei despre femeia batuta poate fi ca fiind cineva cu o educatie redusa si un venit mic, ea nu vrea sa fie perceputa n acest fel. Este rusinata si nu vrea ca nimeni sa stie. Sentimentele femeii sunt caracterizate de vina si framntare pe masura ce ncepe sa recunoasca realitatea agresiunii. Femeia se autoculpabilizeaza pentru ceea ce se ntmpla si face eforturi sa mentina relatia unita n momentele de criza. Trei factori contribuind la auto-blamarea sa: * stima proprie redusa (chiar daca ncepe cu un nivel foarte nalt de ncredere n sine, abuzarea o determina sa se ndoiasca de propria valoare, ncepe chiar sa creada ca merita sa fie abuzata); * altii o nvinovatesc: aproape mereu sotul sau o nvinovateste (daca aveai grija de copii, nu mai trebuia sa ma nfurii, daca nu-mi reproseai, nu dadeam) si accepta, astfel responsabilitatea pentru actiunile lui. De asemenea, opinia publica larg raspndita sigur a cautat-o cu lumnarea si ca femeile sunt raspunzatoare de ceea ce se ntmpla ntr-o familie ntaresc vina femeii; * ea are nevoia sa simta putere (pe masura ce situatia se deterioreaza si ea se simte mai neputincioasa, ea poate obtine un sentiment de control asupra situatiei daca va crede ca ea este cea care o produce, logica fiind urmatoarea trebuie ca l-am provocat cumva daca m-a lovit. Daca eu sunt cea care l determina sa se comporte astfel, eu sunt cea care n-o sa-l mai provoc si el nu ma va lovi, o sa ma straduiesc mai mult). n ceea ce priveste cautarea ajutorului, de cele mai multe ori se dovedeste o experienta negativa. Familia si prietenii pot sa nu o creada, sau pot sa-i spuna ca ea este de vina, sau sa spuna lucruri de genul cum ti asterni, asa dormi. n marea majoritate a cazurilor cnd femeia victima ncearca sa se confeseze altor persoane din familie sau prietenilor, ea ntmpina nentelegere si chiar blamare, ceea ce i accentueaza sentimentele de tristete, singuratate, disperare. Aceasta neimplicare a celorlati care afla despre situatia femeii victima, se bazeaza pe ideea traditionala ca rufele murdare trebuie spalate n familie, fara amestecul celor din afara. Atitudinea de neimplicare a celor carora ea se confeseaza i va spori sentimentul de izolare, stigma si frica34. Luarea deciziei de separare sau divort n aceste circumstante este foarte dificila. De obicei cei din afara, familia extinsa sau cunostintele au tendinta de a blama femeia pentru o astfel de decizie. Se adauga la aceasta si normele si valorile religioase care nu ncurajeaza separarea. Teama de a trai cu eticheta femeie divortata, stigmatizata, respinsa uneori de catre cei care nainte erau prieteni, o pot face sa renunte, sa ramna n continuare n situatia de cosmar fara sfrsit n care si pierde orice speranta de mai bine. De cele mai multe ori, ea se afla ntr-o situatie fara nici o sansa de cstig. Daca l paraseste nu s-a straduit suficient iar daca ramne nseamna ca-i place. Daca o femeie cauta ajutor si nu-l gaseste nicaieri, ea poate fi condusa napoi catre relatia violenta. Cu toate acestea, exista o respingere generala a ideii privind existenta unui efect pozitiv al violentei domestice asupra relatiei dintre parteneri. Acest fapt dovedeste ca, fiecare agresor stie ca violenta nu are un efect pozitiv dar totusi apeleaza la acest comportament inuman, se pare, din doua motive: este un model preluat din familie si mai trziu ntarit de societate si nu stie o alta metoda de rezolvare a problemelor si frustrarilor personale. n lucrarea Politici sociale, sunt identificate urmatoarele obstacole privind crearea si implementarea unei politici sociale favorabile familiei: nationalismul, limitele translatiei demografice; ignoranta si indiferenta, conflictele valorice; absenta unui demers integrativ n politicile sociale, insuficienta fondurilor alocate. Atitudinea toleranta fata de violenta n familie si complexul de credinte care defineste comportamentul violent drept normal sunt nsotite de necunoasterea drepturilor individuale stipulate prin lege, astfel ca, violenta n familie este un domeniu n care legislatia a luat-o cu mult naintea mentalitatilor, asa ca, este condamnata sa ramna, pna la momentul schimbarii mentalitatilor, doar de jure si nu de facto.

Legislatia internationala n ultimii douazeci de ani, peste tot n lume, a crescut atentia acordata de societate, la nivel guvernamental si neguvernamental, subiectului: violenta domestica. Legislatia pe care statele lumii au adoptato, sporindu-i eficienta, formarea de specialisti, dezvoltarea serviciilor speciale pentru femeile si copiii victime ai violentei domestice au impulsionat schimbarea mentalitatii ntregii societati cu privire la fenomen. Din punct de vedere criminologic, statele nu cunosc deosebiri semnificative, din punct de vedere legislativ si procedural, astfel ca se disting doua tipuri de state: cele care au prevazut n Codul Penal legi speciale cu privire la relatiile familiale si cele care nu fac deosebire ntre violenta familiala si cea extrafamiliala, legea nationala tratndu-le la fel. Violenta domestica, n SUA, este definita ca abuzul comis mpotriva unui adult sau adolescent care este angajat cu un partener ntr-o relatie de tipul: familiala, concubinaj, separare, prietenie, iar violenta familiala este definita ca acel tip de violenta domestica care include orice forma de abuz mpotriva familiei si/sau locatarilor casei, de asemenea. Familia si locatarii includ: sot/sotie, fost(a) sot/sotie, parinte, copil sau orice persoana care locuieste permanent sau n mod regulat n casa. Abuzul consta n cauzarea sau ncercarea de a cauza cu sau faraintentie vatamari corporale, sau n faptul ca victima percepe pericolul unei vatamari corporale grave asupra sa sau asupra unei alte persoane. Violenta domestica, n unele state din SUA, este vazuta ca o crima majora mpotriva societatii, care nu poate fi tolerata. Se considera ca victimelor violentelor domestice trebuie sa li se acorde maxima protectie legala. Printr-un ordin general adoptat n 1995, n SUA s-a nfiintat un Departement n scopul de a ntari aspectele legale de protejare a victimelor si de acuzare a suspectilor, n incidentele de violenta domestica, acolo unde exista suficiente elemente care sa indice prezenta unei atare crime. Acest ordin este n strnsa legatura cu prevederile Codului Penal din SUA. n SUA, departamentele de Politie trebuie sa raporteze n scris toate incidentele de violente de acest tip si sa tina evidenta tuturor cazurilor prelevate n instanta referitor la ordinele de protectie eliberate. n ceea ce priveste procedura, se depun toate eforturile pentru a determina victima reala a atacului. Arestarea se efectueaza atunci cnd suspectul a fost identificat si cnd exista elemente clare ce indica o ncalcare a legii. Statistica Marii Britanii arata ca la nivelul anului 1992 au avut loc n Anglia si Wales 530.000 de incidente din domeniul violentei domestice, circa 460.000 dintre acestea s-au manifestat mpotriva femeilor. La nivelul aceluiasi an, 45% din totalul femeilor ucise au fost omorte de sotii lor, pe cnd 8% din totalul barbatilor ucisi au cazut victime ale partenerelor lor. n medie, saptamnal, n Marea Britanie, doua femei sunt ucise de partenerii lor. Ca si n Romnia, si n Marea Britanie incidentele au loc n spatele usilor nchise, ceea ce se cunoaste reprezinta numai vrful icebergului, se considera ca numai 5% din totalul agresiunilor sunt raportate, n fapt, politiei. ncepnd cu 1984 Marea Britanie are o legislatie speciala privind violenta domestica, este considerata ca o responsabilitate a ntregii societati. Actiunile Politiei, ca prim raspuns la violenta domestica, sunt de o importanta deosebita pentru victime si reprezinta cheia ndrumarii victimei spre agentii. Politistul poate lua masurile n scopul arestarii persoanei, daca aceasta a comis o infractiune care prevede arestul, incluznd agresiunile care cauzeaza vatamari corporale sau vatamari corporale grave. Astfel, el poate actiona n scopul salvarii vietii sau mpiedicarii vatamarilor corporale sau a prevenirii pericolelor serioase. Politistul poate utiliza, n caz de pericol, o forta rezonabila pentru a intra n ncaperea n care se produce fapta. De asemenea, poate aresta o persoana acolo unde are serioase motive sa creada ca acest lucru este necesar pentru a preveni ca respectiva persoana sa cauzeze vatamari fizice unei alte persoane, pentru a proteja un copil sau o alta persoana vulnerabila. Daca politistul care are agresorul n custodie considera ca acesta va agresa si n viitor victima, va constrnge victima sa-si retraga plngerea, atunci eliberarea pe cautiune a acestuia poate fi refuzata pna cnd justitia va decide, la prima nfatisare. n Marea Britanie, rezolvarea cazurilor de violenta domestica este responsabilitatea fiecaruia si a tuturor ofiterilor de politie. Protectia drepturilor omului reprezinta o parte importanta n sistemul juridic grec, drepturile femeii fiind o parte din acesta. Grecia a ratificat toate documentele internationale n domeniu. Legea greaca nu condamna explicit violenta domestica. Prin acordul la Conventia internationala, se prevede nediscriminarea n functie de sexing mai multe domenii: politic, economic, social, cultural si civil.

Constitutia greaca garanteaza egalitatea tratamentului si drepturile si libertatile fundamentale si creeaza obligativitatea respectarii drepturilor cetatenilor de ambele sexe, si daca este necesar, luarea masurilor pentru protejarea acestor drepturi. Codul Penal Grec este bazat pe principiul egalitatii n fata legii si oportunitatii fiecarui individ de a se adresa justitiei n cazul violarii drepturilor sale. Violenta mpotriva femeii este pedepsita ca violare a dreptului la viata si a dreptului la integritate corporala a fiecarui individ. Lipsa definitiei violentei domestice creeaza probleme. Violenta psihologica (limbajul violent, injuriile) nu este pedepsita. De asemenea, n caz de violenta domestica nu se prevede o interventie speciala din partea autoritatilor. n ceea ce priveste Ungaria, nu sunt prevazute legi speciale privind violenta domestica, dar sunt considerate infractiuni si sunt pedepsite: vatamarile fizice, usoare sau grave; violarea proprietatii private; agresiunile sexuale (din 1997 Codul penal ungar prevede violul marital). n investigarea cazurilor de violente domestice apar probleme serioase. Politistii considera violenta domestica ca fiind o problema privata si adeseori nu doresc sa intervina n asemenea cazuri. De multe ori trateaza cu superficialitate cazul, rar n cazul vatamarilor corporale grave retin agresorul pentru 8-12 ore. Totodata, legea nu prevede protectia victimelor si martorilor. Multe femei prefera sa apeleze la divort n rezolvarea cazurilor de violente domestice. La nivelul anului 1994, n Macedonia, violenta familiala reprezenta aproximativ 78% din totalul cazurilor de violenta. Noul Cod Penal al Macedoniei reglementeaza diferite forme ale violarii relatiilor familiale, incluznd violenta familiala ntr-o parte separata care este numita Acte criminale mpotriva casatoriei, familiei si tinerilor. Aspecte ale violentei domestice sunt incluse si n alte incriminari ce tin de viata, integritatea corporala, onoarea, reputatia, actele criminale ndreptate mpotriva libertatilor persoanei. n Iugoslavia nu exista legi speciale care sa reglementeze aceasta problema. Femeile-victime se pot adresa justitiei, nsa trebuie sa dovedeasca violenta comisa asupra lor. Politistul vine acasa la victima, intervieveaza victima si agresorul, dar de regula recomanda victimei sa se adreseze justitiei. Agresorul poate fi sanctionat financiar sau poate fi arestat si poate sa primeasca, tot sanctionator, ordin de dezalcoolizare sau, dupa caz, de dezintoxicare. Noul Cod Penal (1995) din Slovenia nu a prevazut un capitol special privin Nici o institutie nu protejeaza, n mod special, victimele. Politistii nu au mandat sa intervina n problemele familiale. Numai n cazul n care agresorul este beat poate fi retinut pentru maximum 24 de ore. Totodata, victima trebuie sa prezinte probe materiale ale agresiunii: certificat medical, martori, declaratii ale vecinilor privind perturbarea linistii publice. Statistici n domeniu nu exista n Slovenia, nsa se apreciaza, din experienta interventiilor politiei, ca exista un caz de violenta domestica la fiecare 5 locuinte. n Bosnia-Hertegovina nu sunt legi speciale privind violenta mpotriva femeilor si, implicit, violenta domestica. Codul penal se refera la cteva acte care, ndreptate mpotriva femeilor, pot fi considerate ca acte criminale. n practica, femeile violate, torturate sau ranite de soti se pot adresa politiei sau direct justitiei dar agresorul va fi facut responsabil numai n cazul existentei unor vatamari corporale, dovedite cu probe. Orice cetatean are dreptul de a informa politia sau de a scrie o plngere daca cunoaste ca un act incriminat n Codul Penal s-a produs. Interventia statului n viata privata n Bulgaria este vazuta ca o violare a drepturilor omului. Recunoasterea problemei violentei domestice s-a facut abia dupa Conferinta de la Beijing (1995). Violenta domestica este obiectul de activitate al organizatiilor nonguvernamentale. Numai n cazul vatamarilor grave violenta domestica este considerata ofensa publica si penalizata ca atare de Codul Penal bulgar. Croatia nu prevede o legislatie speciala referitoare la violenta domestica, nu este recunoscuta ca o violare a drepturilor omului. Problema este acoperita de legile generale din domeniul dreptului penal. Pedepsele sunt scazute, un omor fiind pedepsit cu nchisoare de la 3 luni la 3 ani. n cazul n care agresiunea este comisa de sot/partener/concubin, legea se pune n miscare numai la plngerea prealabila a victimei. De cele mai multe ori, victimele sunt ndrumate spre rezolvarea civila a cazului. Suedia este un exemplu bun de implicare mpotriva violentei domestice. Aceasta este considerata de catre statul suedez drept o serioasa problema sociala iar din punct de vedere al legii, o ncalcare a drepturilor egale ale femeilor cu barbatii si, totodata, o forma de criminalitate. Guvernul suedez a impus sistemului juridic o abordare prioritara a subiectului, fixnd trei puncte esentiale de plecare n abordarea violentei mpotriva femeii, si anume: ameliorarea si cresterea rigurozitatii legislatiei specifice; intensificarea masurilor preventive; ameliorarea interventiilor legate de femeile victime.

Evolutia fenomenului violentei n societatea contemporana, cu deosebiri de la o tara la alta, prin frecventa, tendinte si forme de manifestare, continua sa mentina n stare de alerta cele mai avizate organisme internationale- ndeosebi O.N.U. iar pe Europa se remarca Consiliul Europei. Natiunile Unite au nceput sa recunoasca problema violentei domestice n contextul decadei O.N.U. pentru femei. La toate cele 3 conferinte mondiale ale femeilor din aceasta perioada Mexico City (1975), Copenhaga (1980) si Nairobi (1985), precum si n forurile guvernamentale paralele, s-au depus eforturi sustinute pentru ca acestui fenomen sa i se acorde o atentie speciala. Pe plan international, exista documente care definesc politica n domeniul prevenirii si combaterii violentei in familie, precum: Recomandarea Consiliului Europei nr.5/2002 privind protectia femeilor mpotriva violentei, Decizia Parlamentului European nr.803/2004 privind adoptarea programului de actiune a Comunitatii Europene pentru perioada 2004-2008 referitor la prevenirea si combaterea violetei mpotriva copiilor, tinerilor si femeilor, precum si la protectia victimelor si a grupurilor cu risc (Programul Daphne II) In procesul complex de aderare a Romniei la Uniunea Europeana, combaterea violentei n familie este inexorabil legata de respectarea criteriilor politice de la Copenhaga, privind respectarea drepturilor omului. Violenta familiei s-a manifestat din cele mai vechi timpuri, dar constientizarea ei ca problema sociala, este de data mai recenta. Acest fenomen este universal, fiind present pretutindeni, de la cele mai mici asezari umane, pna la cele mai mari orase si asezari urbane, de la tarile n curs de dezvoltare, pna la cele dezvoltate. Amploarea violentei familiale constituie una din caele mai grave probleme sociale cu care se confrunta societatile contemporane, inclusive Romnia. Violenta n familie este un fenomen care nu are incidenta numai la o anumita categorie de varsta, la persoanele cu un anumit nivel de educatie sau cu un anumit statut social. Fata nevazuta a violentei ramne multora dintre noi ascunsa. Att victima, ct si agresorul traiesc tragedia unei vieti plina de suferinta, de umilire, de degradare treptata. Specificul agresiunilor n familie, greutatea cu care ele sunt raportate, dorinta de a pastra secreta agresiunea pentru a nu fi brfit de vecini, au determinat aparitia unor erori cu privire la aprecierea corecta a fenomenului. n mod obisnuit, femeile si barbatii au n familiile lor experiente particulare si se simt multumiti sau contrariati de acestea, ca rezultate ale calitatilor si defectelor persoanelor implicate, poate si ca revolta fata de conditiile de viata fata de care raportarea cea mai probabila este una de nemultumire. Fenomenul violentei n familie n Romnia, desi nu pare sa aiba o incidenta mult mai mare dect n tarile membre ale Uniunii Europene, are alta natura, cauzele plasndu-se n zona economicului (saracia, lipsa locurilor de munca )si a conditiilor sociale(lipsa educatiei). La nivelul mentalitatilor, suntem nca departe de obiectivul toleranta zero promovat de Uniunea Europeana si sustinut de Guvernul Romniei. Noi toti mpartasim mentalitatea comunitatii n care traim, ne socializam, internationaliznd-o si a respecta cutumele este un mod de a te adapta si integra n comunitate. Luarea n considerare la nivel de legi si prin practice adecvate, preocuparea privind combaterea violentei n familie, alaturi de diversificarea formelor de familie, ar putea fi argumente n favoarea faptului ca familia se democratizeaza pe cai care imita procesele publice ale democratiei. Democratizarea n cadrul familiei implica egalitate, respect reciproc, autonomie, luare de decizii prin comunicare si absenta violentei, putnd functiona ca o modalitate de legitimare a comportamentelor familiale. Aceasta ar permite o libertate mai mare fata de legalizarea de cuplu, o flexibilitate a relatiilor ntre parteneri, pentru a beneficia toti de avantajele unei sustineri reciproce. Punnd accente n concluzii, se reiau inevitabil anumite aspecte deja prezentate, devenind repetabile, insa ceea ce este de retinut, este faptul ca iesirea din spatiul privat pentru a mpartasi problemele avute, este un demers important de emancipare. Impreuna cu altii care se confrunta cu dificultati similare, pot fi ntelese si demontate mai usor problemele de viata, pot fi gasite solutii si depasit impasul momentan. Emanciparea se poate realiza daca este dorita, constientizata, valorificata; daca dificultatile de fiecare zi, vor fi asumate de ambii parteneri, nu ca bariere de netrecut, ci ca ocazii din care vom nvata cum sa gasim motivatia necesara pentru dezvoltarea personala.Drumul spre autonomie reprezinta o strategie de viata prin care actiunile sunt liber asumate, n sensul coerentei unui proiect de viata personal.