Sunteți pe pagina 1din 506

PREFAŢĂ

Cea dlntîi antologie a poeziei simboliste româneşti, care a devenit


posibilă prin depăşirea a nu puţine prejudecăţi de ordin estetic şi istoric-
literar, de esenţă sociologică, se recomandă mai presus de orice prin ea
însăşi. Cititorul face cunoştinţă cu o serie întreagă de nume, cele mai
multe uitate, ieşite din circulaţie, ignorate pe nedrept, foarte frecvente
totuşi în publicaţiile noastre literare la sfîrşitul secolului al XlX-lea, pînă
spre 1915, unde joacă un rol din cele mai însemnate : prin contribuţia
acestor poeţi simbolişti, cei mai mulţi „minori", dar cu personalitate de
generaţie şi grup, poezia românească se regenerează efectiv, prin depăşirea
netă a fazei posteminesciene şi sămănătoriste.
Prin simbolism poezia noastră se „modernizează", devine contem­
porană cu peisajul liric occidental, capătă o altă fizionomie, care, dat
fiind nereeditarea textelor, poate constitui şi azi, pentru mulţi, o surpriză.
„ N o u " şi „vechi" sînt noţiuni foarte relative în critica şi istoria literară.
Este de ajuns să „redescoperim" poezia simbolistă după o lungă perioadă
de ignorare sau de negare totală, pentru a avea, dintr-o dată, sentimentul
ineditului, al pătrunderii într-o zonă nebănuită a poeziei române. Cu
excepţia marilor figuri : Macedonski, Anghel, Minulescu, Bacovia, pasta
devine destul de omogenă. Ceea ce oferă poezia noastră simbolistă curentă
nu va fi deci o mare şi permanentă „creaţie", ci în primul rînd o atmo­
sferă, o ambianţă, un stil poetic. Oriunde ai deschide antologia de faţă,
întîlneşti o serie de teme, imagini şi idei poetice tipice, uneori stereotipe.
Dar acest univers poetic, chiar dacă nu de dimensiuni cosmice, este „nou",

5
efectiv nou, atît faţă de poezia română precedentă, cît şi în raport
cu ceea ce s-a oferit, pînă într-o epocă nu prea îndepărtată, cititorului
actual de poezie. Merit de loc neglijabil, de natură a înscrie o dată în
evoluţia sensibilităţii poetice româneşti, pe care simbolismul o subtili­
zează în mod netăgăduit.
încă dc la apariţia sa şi pînă nu demult, simbolismul românesc a
fost respins de adversari îndeosebi pe temeiul lipsei de aderenţă la tra­
diţiile şi realităţile sociale şi morale ale ţării noastre. Declarată produs
„exotic", de „imitaţie", poezia simbolistă se vedea exclusă din cuprinsul
literaturii române, pe criterii exterioare, superficiale, în baza unor pre­
judecăţi care nu rezistă analizei. Simbolismul românesc reprezintă cu
toate acestea un fenomen organic necesar, care trebuia să apară atunci
cînd un număr de condiţii obiective l-au făcut posibil şi inevitabil. In
esenţă, originea simbolismului românesc trebuie căutată în colaborarea
factorului „influenţă" şi a factorului „mediu receptiv", întrunite într-o
sinteză originală, cu tendinţă de „autohtonizare", evidentă mai ales la
Bacovia şi la Ion Pillat, de pildă. Cu alte cuvinte, influenţa poeziei
simboliste apusene, aproape exclusiv franceză, a fost receptată şi asimi­
lată de o întreagă generaţie de tineri poeţi români, cu predispoziţie şi
gust declarat pentru noua poezie franceză, care corespundea unei noi
sensibilităţi, pe care eminescianismul şi inspiraţia predominant rurală n-o
mai puteau satisface.
Lecturile din Verlaine, Samain, Laforgue, Maeterlinck lucrau asupra
unei mentalităţi schimbate : apariţia spiritului citadin, cu predispoziţii
spre proletarizarea intelectuală, unele fenomene de inadaptare şi chiar de
clasare, fronda boemă mic-burgheză, apăsarea provincială, frecvenţa unor
decepţii de ordin ideal, toate au contribuit la conturarea unei alte psiho­
logii poetice. Fondul său este un puternic sentiment de izolare şi inadap­
tare, producător de melancolie, nostalgie, spleen, dorinţă de eliberare şi
evaziune, complicată, în unele cazuri, cu forme de adevărată nevroză.
Unele aspecte au fost surprinse, la timpul lor, de Gherea, de alţi critici,
ca Ovid Densusianu, care atrăgeau atenţia asupra fondului citadin al
poeziei simboliste, observaţii de întregit cu ceea ce E. Lovinescu va de­
numi ulterior fenomenul „sincronismului", şi care, în cazul în speţă, se
traduce prin înmulţirea lecturilor, tălmăcirilor, adaptărilor şi ecourilor
directe, în forme tot mai frecvente şi variate, din literatura franceză a
epocii, predominant simbolistă.
Nu încape îndoială că poeţii români ai acelei perioade încercau şi
fiorul, oricînd foarte însemnat în literatură, al „noutăţii", al participării
la o mişcare de „avangardă", aşa cum şi era, pentru perioada respectivă,
simbolismul francez. Atît este de evident acest fenomen, încît verificarea
6
sa nu se produce numai în revistele mai mult sau mai puţin prosimboliste :
Literatorul, Revista literară, Românul literar, Viaţa nouă, Revista mo-
iernă etc., dar şi în paginile publicaţiilor net ostile : Pagini literare, Con­
vorbiri literare, Sămănătorul, Viaţa literară şi artistică, unde apar tra­
duceri din Fr. Jammes, Henri de Régnier, Verlaine, Samain, Charles
Guérin etc. Respins de multe ori teoretic, simbolismul pătrunde, de fapt,
peste tot, prin toţi porii, impunîndu-se ca o realitate evidentă, chiar dacă
nu unanim recunoscută pe faţă.
Deşi problema nu are o mare însemnătate (ea nu mai pasionează,
de fapt, decît pe amatorii de periodizări stricte, didactice, destul de re­
lative în istoria literară vie) cîteva repere cronologice sînt totuşi necesare.
Se poate discuta, fireşte, despre limitele curentelor literare, despre data
apariţiei şi a stingerii lor, despre momentul genezei şi prelungirile poste­
rităţii, dar care este realitatea faptelor ? Şi, în primul rînd, cum se
fixează coordonatele istorice ale unui curent literar ? După opinia noastră
trebuie avută în vedere cu prioritate data generalizării formulei, perioada
în care acceptarea sa devine o realitate certă, într-un număr de publicaţii
şi cercuri literare oarecum omogene. Atenţia ar trebui deci să cadă în
primul rînd pe această perioadă de dezvoltare, nu pe faza de pionierat,
nici de extincţie. Curentul literar reprezintă un fenomen de frecvenţă,
de relativă adeziune colectivă, situaţie posterioară precursorilor, care-1
anunţă, desigur, dar nu-i impun încă şi nu-1 definesc sub nici o formă.
Elemente romantice găsim şi în antichitate. Asta nu înseamnă că roman­
tismul european „începe" cu Ovidiu, nici barocul cu poezia alexandrină.
Care este situaţia în cazul simbolismului românesc ? Teoretizat de
Macedonski, la început sporadic şi tangenţial, de fapt, intuitiv, încă din
1880, apoi cu deplină conştiinţă a formulei, în 1892, 1895, 1899, de
Petică în 1900, de Tudor Arghezi în Linia dreaptă, în 1904, de Ovid
Densusianu, începînd din 1905, în Viaţa nouă, simbolismul românesc
precede, în mare, sub raport estetico-ideologic, creaţia poetică propriu-
zisă. Simbolismul maccdonskian este intermitent şi fragmentar, al lui
Traian Demetrescu, la fel. Primul volum oarecum integral simbolist este
fecioara în alb al lui Ştefan Petică. El datează din 1902, ceea ce ar
face să coincidă începutul simbolismului românesc cu începutul secolului
nostru. Totuşi, răspîndirea formulei nu se constată chiar imediat, şi
generaţia propriu-zis simbolistă, aceea a lui Ion Minulescu, nu ezită să
vadă în Ştefan Petică, I. C. Săvescu şi mai ales în Macedonski decî:
nişte „precursori". Se poate deci considera că această primă fază, oarecum
de iniţiere, durează pînă la apariţia Romanţelor pentru mai tirziu ale lui
Ion Minulescu (1908), volum de succes, care a impus efectiv formula
simbolistă.

7
De altfel, toate datele istorico-literare concordă în acest sens : ca­
feneaua literară se împarte net între „simbolişti" şi „tradiţionalişti" abia
în 1907—1908 (mărturii precise de epocă) ; critica oficială, prin Convor­
biri critice şi M. Dragomirescu, ia „act" de existenţa simbolismului tot
în 1908 ; conferinţele publice ale lui Ovid Densusianu şi ale grupului
său au loc începînd din 1909 ; revistele propriu-zis simboliste — Re­
vista celorlalţi (1908), Insula (1912), In grădina Hesperidelor (1912),
Farul (1912), Versuri si proză (1911—1914) — apar după aceeaşi dată ;
Flacăra, revistă de succes şi tiraj, devine simbolistă sub înrîurirea directă
a lui Ion Pillat tot în 1912, an în care M. Cruceanu întreprinde în
Rampa cunoscuta sa anchetă asupra „poeziei noi". Toate aceste ar­
gumente ne fac să considerăm această perioadă ca apogeul mişcării. După
1914 apar unele semne de disociere între „simbolism" şi „poezia nouă",
proces care continuă cu tot mai multă intensitate după război. în 1920
şi în anii următori, simbolismul reprezintă un curent în parte „depăşit",
şi în orice caz clasat şi studiat oarecum din perspectivă „istorică". Faza
sa eroică, ascendentă, se încheiase.
O întrebare care preocupă în mod legitim pe cititorul actual, mai
mult sau mai puţin iniţiat, de poezie simbolistă, priveşte şi esenţa pro-
priu-zisă a curentului. Ce înseamnă, în definitiv, simbolismul ? Prin ce
note fundamentale se deosebeşte el de alte curente, clasicismul, roman­
tismul sau parnasianismul ? O formulă didactică, unanim admisă, este
greu de dat. Unele distincţii substanţiale totuşi se pot face, plecînd de
la raportul dintre obiect şi subiect, în actul reflectării artistice. Clasi­
cismul înseamnă supunere deplină la obiect, în sensul unei arte obiective
(esenţe, idei, teme, tipuri universale), cu anularea totală a reacţiunilor
lirice ale subiectului. Obiectivismul cultivat în sens estet, descriptiv artistic,
oferind afinităţi şi analogii cu opera de creaţie plastică (gravură, sculptură,
cizelare etc.) stă la baza formulei parnasiene şi, în sens foarte larg, a
barocului. Dimpotrivă, romantismul reprezintă erupţia totală a subiectului
artistic, poetic, proiectat frenetic asupra lumii obiective, pînă la transfigu­
rare şi metamorfoză integrală. Tot ce ţine de primatul lirismului şi de
reprezentarea profund subiectivă a subiectului (viziune, fantastic, utopie,
himeră etc.) defineşte romantismul.
Simbolismul, derivat din romantism, realizează o formulă nouă :
aceea a întrepătrunderii dintre subiect şi obiect, a comuniunii simpatetice,
a fuziunii prin „intuiţie", „participare" şi „corespondenţă" inefabilă. Cu
alte cuvinte, între poet şi lumea contemplaţiei sale se stabilesc analogii,
raportări şi integrări structurale, pînă la ştergerea conştiinţei de subiect,
care se transformă în propriul său obiect. Separaţia planurilor dispare cu
desăvîrşire, în locul său apar stări fluide, concrete şi totuşi inefabile,
indistincte, prin intermediul cărora eul poetic surprinde o infinitate de
analogii şi revelaţii. Din orizontul realităţii, subiectul pătrunde într-o
lume de „mistere", „simboluri" şi „corespondenţe" cosmice.
Se înţelege atunci că simbolismul, în fundamentul său, reprezintă mai
presus de orice o poezie de cunoaştere prin intermediul metaforei, al sim­
bolurilor şi, mai ales, al emoţiilor subtile : olfactive şi muzicale, ca instru­
mente genuine, spontane, de intuire şi descifrare a esenţelor universului.
Artă, prin urmare, din cele mai complexe, realizată destul de rar în
simbolismul românesc, mai curînd sentimental, elegiac, decorativ şi stili­
zat, cu rezistenţă evidentă pentru difuzarea eului în cosmos. Deci nici
vorbă de „decadentism" categoric (toţi teoreticienii simbolişti au ţinut să
se delimiteze net de acest curent efemer), şi cu atît mai puţin de ma­
ladiv, macabru şi misticism sistematic, aspecte care aparţin cu violenţă
în special romantismului. Specific simbolistă este doar rafinarea senza­
ţiilor şi emoţiilor, ca urmare a predispoziţiilor eului citadin, complex,
evoluat la un alt nivel moral şi artistic, în baza unor noi experienţe
intelectuale şi de viaţă modernă.
Este ceea ce-1 deosebeşte, substanţial şi tematic, de romantismul mi­
nor, anterior, de eminescianism şi sămănătorism. Evident, în simbolism,
ca pretutindeni în literatură, hotărîtoare în ultimă analiză este tot legea
valorii individuale. Vrem să spunem că alături de poeţii simbolişti de
prim plan, pe deplin realizaţi, înrîlnim nu puţine figuri şi aspecte se­
cunde, chiar minore. Dar se pune întrebarea : o antologie a unui curent
literar reţine doar capodopere ? în acest caz, ea s-ar reduce — şi nu
numai la noi — la dimensiunile unei simple plachete. Un curent literar
reprezintă mai presus de orice o configuraţie, un climat, o structură, în
care fiecare element, de proporţii şi realizări variabile, îşi dobîndeşte
semnificaţia prin raportare la atmosfera totalităţii. Or, ceea ce urmăreşte
în primul rînd această antologie este să introducă pe cititor într-un climat
poetic specific, subordonînd realizarea estetică intrinsecă — reală totuşi
pe numeroase aspecte — definiţiei întregului, a cărui fizionomie întoarce
în chip efectiv, cu graţie şi dezinvoltură, o pagină a istoriei poeziei noastre.
Pînă la simbolism, faptul este incontestabil, n-am avut în literatura
noastră o poezie propriu-zis şi specific citadină. Scriitorii noştri n-au
cintat oraşul ; sămănătoriştii îi aruncau anateme moralizante. Optica era
mai peste tot negativă, satirică. Simboliştii descoperă, cei dintîi, poezia
aglomerărilor urbane, a vieţii tumultuoase sau apăsătoare, triste, melanco­
lice, căci stadiul intermediar este încă pentru mulţi unicul tîrg provincial,
plictisitor, glodos, bacovian. Marele oraş cu parcuri stilizate, cu localuri
de noapte, produs al tehnicii şi civilizaţiei, sugerînd viaţa modernă şi
mondenă, începe a fi prefigurat şi el, cu elemente la Pillat, Minulescu,
9
Săulescu, N. Davidescu. Simbolismul abate poezia română de la con­
templarea exclusivă, pur romantică, sentimentală şi eugenică a naturii.
In consecinţă, şi sentimentul naturii se schimbă. Tendinţa de refugii
se păstrează, dar predominantă nu va mai fi consolarea afectivă, ci
corespondenţa, senzaţia şi imaginea stilizată. Anotimpul predilect este
toamna, tonul preferat crepuscular şi de penumbră. Parcurile, grădinile
sînt contemplate în amurg şi desfrunzite. Ploaia obsedează. Florile atinse
de paloare devin element decorativ şi, mai presus de orice, receptacule
de efluvii nostalgice. Simbolismul este copleşit de olfactiv, de parfumuri,
arome şi miresme, cu o mare predilecţie pentru volatil şi inefabil odorifer
sau muzical, căci aspiraţia sa fundamentală rămîne evaziunea, expansiunea,
dilatarea simpatetică a eului. De unde un acut sentiment al infinităţii
spaţiului, real sau imaginar, alimentat de imagini deschise, procesionale,
nelimitate. Puternica nostalgie a mării — şi prin ea a exoticului, a insu­
lelor, a explorărilor geografice inedite — în acest mod se explică. Pe
porţiuni compacte ale sale, simbolismul reprezintă o posibilitate de visare
trează, nostalgică, o formă de „plecare" imaginară, de evaziune continuă
de sub apăsarea mediului ostil, urît şi trivial, în zone „ideale". Această
atitudine de neaderenţă reprezintă „protestul" său în forme lirice, indirecte.
Bun prilej de reverie poetică, pe noi teme — vetuste cîndva, azi
din nou „originale", prin contrast, şi suprapuse peste alt fond liric —
simbolismul românesc îşi trage seva dintr-un alt climat moral, de înţeles
în mod obiectiv, fără prejudecăţi literare. Specificul său este spleen-ul,
sentimentul sufocării interioare, sumbre, apăsătoare, tradus în forme
extrem de variate, oscilînd între stările de oboseală, lîncezeală, pînă la
putrefacţie, maladiv şi nevroză. Acest suflet îşi caută compensaţii — de
unde aviditatea senzaţiilor tari, a „beţiilor" subtile, „corespondenţe", de
aici tendinţe de animism, simbolizare şi complacere în atmosfera „miste­
rului", dar mai presus de orice consolare. Căci fondul predominant rămîne,
în cazul simboliştilor noştri, tot „dorul" ancestral, reformulat în alt lim­
baj, complicat cu senzaţii şi nostalgii specifice epocii contemporane. în­
clinaţia evidentă spre erotică subtilă şi intimism, iubite fatale şi enigma­
tice n-are altă origine.
Nu atît exclusiv nouă, cît ridicată la demnitatea unui adevărat stil
generalizat de comunicare, este şi „metoda" de expresie, bizuită în mod
fundamental pe inefabil, sugestiv, stabilire de corespondenţe (muzicale,
olfactive, vizuale) şi simbolizare, prin variate suprapuneri şi interferenţe
de planuri, discurs poetic indirect, specific tehnicii simboliste. Explorarea
enigmaticului, inexplicabilului, „misterului", sondarea absolutului corespund
de altfel întru totul impulsului de „cunoaştere" atît de specific simbo­
lismului.

10
Sub raport strict formal, supleţea versului, spre deplina lui eliberare
de rigidităţi ritmice şi de tirania rimei, muzicalitatea interioară şi, mai
ales, exterioară, imagismul semnificativ sau numai estet, decorativ, repre­
zintă principalele achiziţii poetice simboliste. Poezia tinde să devină
cantilenă, incantaţie, melodie, satisfacţie a ochiului şi a urechii educate,
printr-un refuz sistematic al aridităţii, prozei şi formelor strofice tra­
diţionale.
Moment de înnoire efectivă a poeziei noastre, simbolismul românesc
se înfăţişează în această antologie într-un mod direct, neconvenţional,
sustras definiţiilor abstracte, neverificate. Cu un minim de indicaţii strict
introductive, cititorul actual de poezie va putea să verifice singur, pe
viu, nedus mereu de mînă, toate aceste evidente adevăruri.

LIDIA BOTE
NOTA EDITORULUI

Antologia de faţă reprezintă o selecţie de poezii considerate de noi


reprezentative din opera poeţilor simbolişti români, atît reeditaţi cît mai
ales nereeditaţi, practic „necunoscuţi", culegere cu jaloane fixate în lu­
crarea noastră anterioară Simbolismul românesc (1966). S-a plecat, cu
alte cuvinte, de la o anume definiţie a simbolismului — enunţată şi în
prefaţă — reţinîndu-se de predilecţie doar acele piese care se apropie
cel mai mult de viziunea noastră întemeiată obiectiv. Dar, desigur, ase­
menea oricăror antologii din lume, şi Antologia poeziei simboliste româ­
neşti presupune un coeficient oarecare de „subiectivitate", de preferinţă
pentru un aspect sau altul al poeziei avută în vedere. Antologia înseamnă,
în orice ipoteză, alegere, în baza unor criterii proprii. De aceea, antolo­
giile se şi semnează. Se înţelege de la sine că selecţia noastră nu poate
fi nici exhaustivă, nici infailibilă, nici pe măsura tuturor gusturilor.
La fiecare poet s-a precizat într-o scurtă notă : datele biografice
fundamentale, uneori sub forma unei schiţe sumare de portret, în com­
punerea căruia s-au folosit (în unele cazuri) şi cîteva caracterizări în-
tîlnite la critici mai de seamă, lista volumelor de poezii (cu excluderea
altor genuri literare cultivate de poeţii simbolişti), lista periodicelor la
care a colaborat mai frecvent (atît cît a permis stadiul documentaţiei
noastre actuale), plus o serie de referinţe bibliografice, cu caracter selectiv,
privind activitatea literară a autorului respectiv.
Aşa simple cum sînt sau pot să pară la prima vedere, indicaţiile
noastre de ordin bio-bibliografic au necesitat oarecari sforţări documen-
12
tare. în unele cazuri (în special la simboliştii minori) indicaţiile lipseau
aproape cu desăvîrşire, sau erau cu totul sumare. Bibliografiile existente
(Simbolismul în literatura română, Contribuţii bibliografice, B u c , 1967,
Biblioteca Centrală Universitară), deşi foarte utile, sînt totuşi incomplete.
Fără a ne face vreo iluzie asupra recoltei noastre de informaţii, ele îngăduie
(noi o sperăm cel puţin) o conturare ceva mai exactă a activităţii publi­
cistice a respectivilor autori, premisă esenţială pentru orice studiu şi an­
tologie viitoare a simbolismului românesc, precum şi pentru cercetările
monografice în adîncime. Deci, sub acest aspect, notiţele noastre au un
caracter strict introductiv, aşteptînd cu interes şi încredere orice completări
şi rectificări întemeiate.
Trebuie subliniat totuşi un fapt : această perioadă a literaturii noastre
n-a fost pînă în prezent decît foarte puţin explorată sistematic. O cu­
legere strictă de date documentare n-a întreprins deocamdată, din păcate,
cu seriozitate, nimeni. Este deci de dorit ca micile noastre investigaţii să
fie continuate şi adîncite, spre folosul istoriei literare. Contribuţiile noastre
nu reprezintă decît un prim pas, modest.
Reproducerea textelor s-a făcut, la fiecare autor în parte, după ulti­
mul volum apărut în timpul vieţii scriitorului, din diferite periodice,
din unele antologii care acoperă, în parte, epoca simbolistă (N. Davidescu,
Din poezia noastră parnasiană) şi din ultimele ediţii ştiinţifice apărute,
cu indicarea expresă la fiecare autor, a provenienţelor textelor incluse
în antologia noastră.
Aranjarea textelor s-a făcut în ordine cronologică, păstrîndu-se struc­
tura volumelor. S-au respectat particularităţile de limbă ale scriitorilor
(fonetice, morfologice etc), fără unificări.

L. B.
ALEXANDRU MACEDONSKI

Alexandru Macedonski (n. 14 martie 1854, Bucureşti), cea mai proemi­


nentă personalitate poetică a literaturii noastre, după M. Eminescu, la
întretăierea secolelor XIX şi XX, descoperă simbolismul către 1890, prin
evoluţia şi nuanţarea orientărilor sale romantice structurale. Receptiv noii
poezii apusene, prin călătorii făcute în tinereţe (Viena, Geneva, Italia,
1871—1873), continuate pînă la bătrîneţe (Paris, 1884—1885, 1905,
1910—1913), prin lecturi moderne şi colaborări intermitente la reviste
franceze, Macedonski este primul mare poet şi „estet" român care cultivă
idei simboliste, chiar dacă nu cu o deplină consecvenţă şi spirit de con­
tinuitate. Este însă un fapt că el colaborează încă, din 1886, la revista
belgianului Albert Mockel, La Wallonie, unul dintre primele organe ale
simbolismului european, că poetul este cel dinţii care lansează la noi
manifeste simboliste şi poartă polemici în sprijinul acestui curent : Poezia
viitorului (1892), Simbolismul (1895), în pragul secolului (1899), nu nu­
mai la Literatorul, dar şi în alte publicaţii simpatizante (Revista modernă,
Carmen etc.).
Iniţial, sub influenţa predominantă a lui René Ghil, poetul compune
şi teoretizează poezia „simbolist-instrumentalistă", adoptată cu destulă
elasticitate, căci nu toate poeziile prezentate de Macedonski ca atare co­
respund, în realitate, acestei formule. Dar ideile sale, care mergeau şi în
sensul evoluţiei fireşti a poeziei noastre, au prins. Din cenaclul mace-
donskian au plecat toate forţele şi talentele care au făcut posibilă apariţia
poeziei române „noi". De altfel, prima generaţie mai mult sau mai puţin

15
simbolistă (Şt. Petică, I. C. Săvescu, Al. Obedenctru, h. Sperantia, M. Cru-
ceanu, D. Karnabatt, Al. Petroff etc.) se formează în plină ambianţă ma-
cedonskiană. Şi în materie de versificaţie, o poezie a lui Mai edonski,
Hinov (1880), reprezintă una din primele poezii europene scrise în vers
liber, repudiat însă la bătrîneţe (Versul zis „decadent", 1916). în aceasta
ultimă fază, Macedonski renunţă la „simbolism", în favoarea unui clasi­
cism al esenţelor eterne. Moare în Bucureşti, la 24 noiembrie 1920, după
o viaţă plină de tribulaţii şi polemici, transfigurată în cenaclu şi marea
poezie.

OPERE (poezii) :
Prima verba (1872) ; Poezii (1882) ; Excelsior (1895—1897} ; Bron-
zes (1897) ; Flori sacre (1912) ; Poema rondelurilor (scrise în 1916, 1919—
1920, publicate postum în 1927) ; Opere, I, Poezii, ed. Tudor Vianu,
B u c , E.F., 1939 ; Opere, I—IV, ed. Adrian Marino, B u c , E.P.L., 1966,
1967.

COLABORĂRI :
Literatorul (1880—1919, cu mari întreruperi) ; Revista literară
(1886, 1891) ; Revista independentă (1887) ; Biblioteca familiei (1892—
1893) ; Lumina (1894) ; Liga ortodoxă (1896) ; Revista modernă (1901—
1902) ; Forţa morală (1901—1902) ; Pleiada (1904) ; Revista clasică
(1910) ; Universul literar (1916, 1920) ; Flacăra (1912, 1916) etc.

REFERINŢE :
E. Lovinescu, Critice, VI, Buc, Alcalay, 1921, p. 3—19 ; G. Căli-
nescu, Istoria literaturii române, B u c , E.F., 1941, p. 456—468 ; Bibliogra­
fia poeziilor în Opere, IV, B u c , E.F., 1946, p. 165—182 ; Tudor Vianu,
Studii de literatură română, B u c , E.D.P., 1965, p. 394—409 ; Marin
Bucur, Momente in receptarea şi difuzarea simbolismului lomânesc, extras
din Revista de istorie şi teorie literară, t. 14, nr. 1, 1965 ; Lidia Bote,
Simbolismul românesc, B u c , E.P.L., 1966, p. 79—84, passim ; Vladimir
Streinu, Versificaţia modernă, B u c , E.P.L., 1966 (indice) ; Adrian Marino,
Studiul introductiv, la Opere, I, 1966, p. 123—131 ; idem, Opera lui
Alexandru Macedonski, B u c , E.P.L., 1967.

Poeziile sînt reproduse din Al. Macedonski, Opere, I, II, Buc,


E.P.L., 1966.
HINOV

S f ă r î m ă t u r i de u r n e — o r i u n d e —
lespezi d e m a r m o r ă m a r i
sub care zac atîţi legionari,
iată H i n o v u l ; în el s-ascunde
p o t o p u l d e s e c o l i ce-a c u r s .

Călcînd această ţărînă mută,


v ă d ce nu vedeţi voi :
umbrele-acelor eroi
ai căror u r m a ş i suntem noi ;
ş i stând î n v a l e a t ă c u t ă ,
îmi rîd de ritm
şi d e - o r i c e r e g u l i î m i r î d ;
ritmul meu e zgomotul
ce-1 f a c cu z a l e l e l o r .

îi văd... s-arată : sculatu-s-au toţi


de sub pietre...
Trec —
T r e c s u t e ; i a t ă - i : d e - o ţ e l le e c o i f u l
lat era r o m a n u l în spete, — o n d u l a i
avea părul ; puternic braţul.
R o m a veche întreagă
se-nşiră p e d i n a i n t e a m e a :
Consuli,

17
proconsuli,
m a t r o a n e , copile, liberţi —
R o m a veche întreagă :
pontifeci, apoi, şi vestale,
flamini,
saturnale.
S a l u t a r e , e t e r n ă stea,
pe-aceste ţărmuri pribeagă.
T ă c e ţ i , o ! versuri deşerte...
Şi tu, la p ă m î n t , p o e t e ;
trec caesarii —
sărută p ă m î n t u l acesta :
e sfint.

EXCELSIOR

Sub luna plină,


Cu f a r m e c u l ce-n jos se lasă,
O r i c a r e c o p e r i ş de casă
E b a l t ă de l u m i n ă .

Albastra noapte
E toată ploaie argintie,
U n vis d e - n a l t ă poezie,
De cîntec şi de şoapte.

Din lumi astrale


Magia înfăşurătoare
C o p r i n d e în a ei s p l e n d o a r e
A plîngerilor vale.

Sub pulberi de aur,


S u b stele, f l o r i s c h i n t e i e t o a r e ,
C e griji p o t f i p r e d o m n i t o a r e ,
Şi ce d e s t i n , b a l a u r ?

18
O ! cer, n a t u r ă ,
O ! D u m n e z e u , mister albastru,
M-ai ridicat peste dezastru,
Peste blestem şi ură.

PLECARE

întindeţi pînzele, băieţi...


Un vînt subţire se ridică,
Albastra m a r e se despică,
Pe cer alunecă nori creţi...
î n t i n d e ţ i pînzele, băieţi,
Un vînt subţire se ridică.

Urcaţi în vîrfuri de catarg


Şi p u n e ţ i s t e a g u l de p l e c a r e :
Durerea mea dacă e mare,
P ă m î n t u - a c e s t a este l a r g . . .
U r c a ţ i în vîrfuri de catarg
Şi p u n e ţ i steagul de plecare.

De unde sunt şi cine sunt


Voiesc să uit pe vecinicie...
Ah ! d e - a r sufla o vijelie
î n v a l u r i s-aflu u n m o r m î n t . . .
De u n d e s u n t şi cine sunt
Voiesc să uit pe vecinicie.

VÎNT DE TOAMNA

Mă zoresc să scriu d e g r a b ă . . .
P e n t r u ce, n u ş t i u n i c i e u :
Mă zoreşte D u m n e z e u ?
S i m t că v i a ţ a m e a e s l a b ă ?

19
C î n d apusul e m a i falnic.
N o r i i toţi cînd strălucesc.
Melancolic îi privesc
Şi r ă m î n cu ochiul jalnic.

Este oare, este oare


Semn de moarte pe curînd
Versul meu ce plînge blînd
Ca susurul de izvoare ?

Cu octomvrie ce vine,
Fi-voi oare frunza-n vînt
Doborîtă la pămînt
Şi u i t a t ă de o r i c i n e ?

De-aud clopotul de jale.


F ă r ă voia mea tresar,
De-ntîlnesc funebrul car,
Mă î n t o r c din a m e a cale.

ÎN ARCANE DE PĂDURE

în arcane de pădure întuneric ce spăimîntă.


F r u n z a tace lîngă frunză şi copac l î n g i copac ;
N o a p t e tristă, n o a p t e m u t ă , n o a p t e m o a r t ă , cer opac
D a r privighietoarea cîntă, dar privighietoarea cîntă.

în arcane de pădure vijelie ce spăimîntă,


T r ă s n e t roşu ce-nfăşoară şi s u r p a r e de p o t o p ;
P e n t r u ce e a r m o n i a o m î n i e fără scop
D a r privighietoarea cîntă, dar privighietoarea cîntă.

în arcane de pădure grozăvie ce spăimîntă,


A u r o r a - n t î r z i a t ă nu s-arată sub frunziş,
î n t u n e r i c u l în c a l e i s-a p u s în c u r m e z i ş —
D a r privighietoarea cîntă, dar privighietoarea cîntă.

20
SARE

Să ren a mai poate,


Searbac mă uit la toate,
Şi î n u îeu p u s t i u ,
într-a g i oroare

E de/:. n picioare...
Numai i este v i u .
Corpul i i se a p l e a c ă
P e al \"ii i ce seacă

E catar; 1 trăsnit...
Morţei c n a mea preajmă,
C î n d s-a a o iazmă,
N u - i zi. ;i", nici „ b u n sosii"

[AI

Mai ! Mai ! şi a cu lacrimi de topaze,


M a i : albele calic c r i n i , d u l c i flori d e - a m o r ,
Şi v o c i l e de frun , r a z e , si e x t a z e
Ş-a t r a i u l u i uitar un chin de care m o r .

Mai : barca ce se pe undele tăcute ;


Şi clarul d i m i n e ţ i veseli l o p ă t a r i ,
Şi l u n i ce s p a r g v; hui pe-azururi renăscute,
Şi bălţi de-argint trestii, şi c a n d i z i n e n u f a r i .

Ş-oriunde, o natu: u tînără, tot blondă,


Şi-n cer, p e c a r i lacări, Apollon, crud şi blînd,
Lucind într-o păi de cursă vagabondă,
J u c î n d u - ş i caii d e r şi-n i n i m i s ă g e t î n d .

21
CORABIA

La ţărm, corabia oprită


E ninsă de z ă p a d a lunei
Şi m a r e a tace odihnită,
De biciuirile furtunei.
C a t a r g şi pînze argintate
Abia uşor sunt legănate...
M a g i a n o p ţ e i este sfîntă...
Verzuiele unde dormitează,
Novicii rid... Cîrmaciul oftează,
Matrozii melancolic cîntă.

Oraşul întreg schinteiază


Cu felinarele aprinse...
M u z i c e l e vesel v i b r e a z ă ,
Curse priveghiază-ntinse.
Novicii în p o r t se coboară.
S p r e rîs ş i p e t r e c e r e z b o a r ă :
R ă s c o a l a etăţii-i frămîntă...
Safire pe ceruri l ă c r ă m e a z ă .
D i n cap mişcînd, cîrmaciul oftează,
Matrozii melancolic cîntă.

CÎNTECUL PLOAIEI

Plouă, plouă,
P l o u ă cît p o a t e să plouă.
Cu ploaia ce cade, m-apasă
D u r e r e a c e a v e c h e , cea n o u a . . .
A f a r ă e t r i s t ca şi-n c a s ă , —
Plouă, plouă.

Plouă, plouă...
P l o u ă cît p o a t e să plouă...

22
Zadarnu cîntece clare
C a fior' c-zi de r o u ă
C e i vec Litiţi d e - n t r i s t a r e . .
i, p l o u ă .

i, plouă...
Plouă o :e să p l o u ă . . .
Fiinţa i simţirea
S u f ă r şi ; amîndouă...
Viaţa-şi ază-ndîrjirea...
â, p l o u ă .

a, plouă,
P l o u ă ci te să p l o u ă . . .
R a p ă n a- •muri c a - n t o b e . .
Spinteca la-n d o u ă
Cîntecul iei de c o b e . . .
ut, p l o u ă . . .

RIMELE TA PE HARPA

R i m e l e c î n t ă pe h a r p ă : - or un z b o r se zvoneşte
De paseri albe ce freama - şi d i m i n e a ţ a d o m n e ş t e .
U l m u l , salcîmul şi plopul .uresc... — î ş i ş o p t e s c , —
se i u b e s c .

Rimele cîntă pe h a r p ă : impede curge izvorul,


B l o n d ă e t o a t ă idila, b l o n d : vale păstorul...
O ! dimineaţă ! O ! viaţă ifletul ce se a v î n t ă cîntă.

Sufletul ce se avîntă, cîn :u frunză, cu apă,


Şi cu p a r f u m u l din floare i î n c h i s o a r e se s c a p ă ,
U r c ă , esenţă divină deplin şi p u r s-absoarbe-n a z u r .

23
RONDELUL LUCRURILOR

Oh ! lucrurile cum vorbesc,


Şi-n p a c e n u v o r s ă t e lase :
B r o n z , catifea, l e m n sau m ă t a s e .
P r i n d grai aproape omenesc.

Tu le crezi moarte, şi trăiesc


î m p r ă ş t i a t e - n orice case. —
Oh ! lucrurile cum vorbesc,
Şi-n p a c e nu v o r să te lase.

Şi cîte nu-ţi mai povestesc


în pustnicia lor retrase :
Cu t o t ce sufletu-ţi uitase
T e - m b i e s a u te c h i n u i e s c . —
Oh ! lucrurile cum vorbesc.

RONDELUL ORAŞULUI MIC

Oraşul mic te fură-ncet


C u ale lui t ă c u t e s t r a d e ,
Cu o a m e n i proşti, dar cumsecade.
C e nici n u ştiu c ă s u n t p o e t .

Cu centrul intim şi cochet,


Şi f ă r ă case cu a r c a d e :
O r a ş u l mic te fură-ncet
C u ale lui t ă c u t e s t r a d e .

Prin umbra parcului discret


Nu se strecoară mascarade ;
Şi nu s-aud în el tirade
D e s p r e - a l politicei secret. —
Oraşul mic te fură-ncet.

24
RONDE CRINILOR

In c r i n i e bc ea r a r a :
Sunt albi, d ,i, s u b ţ i r a t i c i .
Potirele lor lanatici —
A r g i n t din . relui p a r ă .

Deşi, cînd a sunt de vară,


M o r pilcuri. m o r singuratici,
în c r i n i e b cea r a r ă :
S u n t albi, t aţi, subţiratici.

în moartele ni, mă-mbătară,


C î n d fragez primăvărateci.
î n ei m ă so; . extatici,
Si pe a r i p i c ii mă p u r t a r ă
în c r i n i e ht cea r a r ă .

RONDEI ŢIGANILOR

Ţiganii merg •a-ncetare —


N u ştiu n i c i :înd au pornit,
D a r se t o t c! necontenit,
î m p i n ş i de-o cinică c h e m a r e .

Cu galbeni c pierduţi în zare,


De c î n d se şi s-au p o m e n i t —
Ţiganii mert iră-ncetare :
N u ştiu n i c i :înd au pornit.

Mereu ţigani - cu mic, cu mare


Au tot născi ;-au t o t m u r i t —
Şi t o t s p r e v 1 nemplinit,
R ă p i ţ i de-ace i aiurare,
Ţiganii merg ără-ncetare.

25
RONDELUL ROZELOR CE MOR

E v r e m e a rozelor ce m o r .
M o r î n g r ă d i n i , ş i m o r şi-n m i n e —
Ş-au f o s t a t î t d e v i a ţ ă p l i n e ,
Şi a z i se sting aşa u ş o r .

în tot, se simte un fior,


O j a l e e în o r i ş i c i n e :
E v r e m e a r o z e l o r ce m o r —
M o r î n g r ă d i n i , ş i m o r şi-n m i n e .

Pe sub amurgu-ntristător,
C u r g v ă l m ă ş a g u r i de suspine,
Şi-n m a r e a n o a p t e care vine
D u i o a s e - ş i p l e a c ă f r u n t e a lor... —
E v r e m e a r o z e l o r ce m o r .

RONDELUL ÎNECAŢILOR

Pe sub poduri, Sena toată


Este m o a r u l tristei s e r i :
Ies în faţă-i şi î n o a t ă
î n e c a ţ i i cei d e i e r i .

Nici plăceri şi nici dureri


Să-i m a i mişte n-o să p o a t ă ,
P e sub p o d u r i , Sena t o a t ă
E s t e m o a r u l t r i s t e i seri.

Sunt aleşii cei din gloată...


Veştejite primăveri
De-a necazurilor zloată, —
Şi le c î n t ă mîngîieri,
P e sub p o d u r i , Sena t o a t ă .
M1RCEA DEMETRIADE

Născut la Ocnele-Mari, în 2 septembrie 1861, fiul actorului Costache


Demetriade şi al Luxiţei Saragea, frate vitreg al artistei Aristiza Roma-
nescu. A călătorit în copilărie în Arhipelag şi la Constantinopol. Studii
liceale întrerupte, reduse doar la cinci clase. Urmează cursurile Conserva­
torului de declamaţie al lui Ştefan Velescu. Adevărata sa formaţie este
însă autodidactică şi mai ales boemă, în sfera Literatorului, unde debu­
tează încă din 1880. Este o figură centrală a cafenelei literare bucureştene,
la începutul veacului, cu mari frecvenţe la „Fialkovski", „Oteteleşeanu"
fi „Kiibler", unde Macedonski îi surprinde silueta :
„Mircea Demetriade, în cafeneaua *Kiibler* e fermecător. Vocea-i
s-aude din stradă. Glumeşte, rîde, e acerb, e vehement, paradoxal, cum
sunt foarte rari, entuziast, dar şi ... blagueur, cum zice francezul, sau mof­
tangiu, cum zice românul. Rău la suflet nu e, deşi sfîşie pe adversari şi
cîteodată pe prieteni, li place să născocească atîtea cîte sunt în lună şi în
stele, şi apoi să rîdă în socoteala acelora cari îl cred. Ziua lui începe
la 3 după amiază. Pînă atunci doarme. Se cam codeşte de poliţie, deşi e
revoluţionar mare. în fondul fondului însă nu-i e frică de nimic" (Stradi­
varius, Un poet mare, Forţa morală, 1, 2, 4 noiembrie 1901).
Discipol entuziast al „maestrului", este răsplătit prin dedicaţii, arti­
cole şi campanii de presă, legate de creaţiile sale teatrale, efortul literar
maxim al lui Mircea Demetriade. Autor de „poeme fantastice în opt
icoane", Visul lui Aii (1913), „melopee în trei acte", Renegatul (1893),

27
basme — feerii, Dafin, Făt-Frumos, Ali-Baba etc. Mot*,t în 1914. Tradu­
cător din Gérard de Nerval, Verlaine, Rimbaud, făcînd operă de pionier.

OPERE (poezii) :
Fabule, Buc, 1883 ; Versuri, 1880—1884, Buc, 1884 ; Din albumul
ei, poezii, 1883—1888, B u c , 1889 ; Făt-Frumos, B u c , 1889.

COLABORĂRI:
Literatorul (1880—1885, 1890, 1892—1893, 1904) ; Portofoliul ro­
mân (1881 — 1882) ; Zorile (1884) ; Analele literare (1885—1888) ; Revista
literară (1885—1887, 1895, 1898, 1900, 1901) ; Peleşul (1887—1888) ; Re­
vista (1888) ; Revista poporului (1888, 1890, 18911 ; Telegraful român
1890—1891) ; Biblioteca familiei (1890—1895) ; Duminica (1890) ; Liga
iterară (1893—1895) ; Generaţia nouă (1894—1895) ; Revista orientală
(1896) ; Viaţa nouă (1898, 1903) ; Tribuna familiei (1899—1902) ; Ileana
(1900) ; România jună (1900) ; Revista ideii (1900—1901) ; Forţa morală
(1901—1902) ; Observatorul (1903) ; Hermes (1903) ; Analele literare,
politice, ştiinţifice (1904—1905) ; Românul (1904—1906) ; Românul li­
terar (1905—1908, 1911—1912) ; Ilustraţia neamului nostru (1915—1916)
etc.
REFERINŢE :
Al. Macedonski, Mircea Demetriade, în Forţa morală, II, 10—12,
6—20 ianuarie 1902 ; E. I. Critzman, Mircea C. Demetriad, Făclia, I,
5 şi 6, 26 decembrie 1915 ; N. Davidescu, Din poezia noastră parnasiană,
Buc, E.F., 1943, p. 21—57 ; Tudor Vianu, Ceva despre Mircea Demetriad,
în Figuri şi forme literare, B u c , Casa şcoalelor, 1946, p. 151—155 ;
Alexandru Macedonski, Opere, Buc, E.P.L., 1966, voi. II, p. 382—383.

Poeziile sînt reproduse după cum urmează : Pianistul (Făt-Frumos,


1889) ; Spleen, Monotonia, Pastel alb, Din pragul unui vis, Amorul meu.
Păianjenul de aur, Colocviu sentimental, Sonuri şi culori ( N . Davidescu,
Din poezia noastră parnasiană, B u c , 1943).
PIANISTUL
(Dublu sonet)

Vibrări adinei, sonore, şi pline de mîhnire


Sub degete nervoase pe clape-alunecau...
Se răspîndeau în juru-i în lungă hohotire
De plînsete ce-n suflet a d î n c îl p ă t r u n d e a u .

De plînsete ce-n suflet adînc îl pătrundeau,


A c c e n t e d i s p e r a t e d e - a p u s ă fericire, —
P i a n u l , — s u b a m a r e g î n d i r i care-1 m u n c e a u
S c o t e a c a b u n t o v a r ă ş 1-a l u i n e n o r o c i r e .

Scotea, ca bun tovarăş 1-a lui nenorocire,


Suspinuri p r e l u n g i t e , ce pieptu-i n ă b u ş e a u ;
M u s t r ă r i acelei care uită a lui iubire...
R e a m i n t i r i de-acele ce-odată îi z î m b e a u .

Vibrări adînci, sonore şi pline de mîhnire,


De plînsete ce-n suflet a d î n c îl p ă t r u n d e a u . . .
S c o t e a c a b u n t o v a r ă ş 1-a l u i n e n o r o c i r e . . .
R e a m i n t i r i de-acele ce-odată îi z î m b e a u

Reamintiri de-acele ce-odată îi zîmbeau,


F e r m e c ă t o r p i a n u l şi-n d u l c e s u v e n i r e
S c o t e a c a b u n t o v a r ă ş 1-a l u i n e n o r o c i r e .

29
S c o t e a c a b u n t o v a r ă ş 1-a l u i n e n o r o c i r e ,
Şoptirile ce-odată cu drag îl mîngăiau
D e p l î n s e t e ce-n suflet a d î n c î l p ă t r u n d e a u .

De plînsete ce-n suflet adînc îl pătrunde


Aproape-n neştiinţă porni în aiurire
Vibrări adînci, sonore, şi pline de mîhnire.

Aproape-n neştiinţă porni în aiurire,


Şoptirile ce-odată cu drag îl mîngîiau,
F e r m e c ă t o r p i a n u l şi^n d u l c e s u v e n i r e .

SPLEEN

A l e m e l e zile s u n t p u s t i u r i cari
R ă t ă c e s c în ele roze c a r a v a n e ;
C î t e visuri blonde, albe, suverane,
C î ţ i emiri fatidici d a r cu muşchii tari,

Călărind pe negri, nobili armăsari,


Şi cămile cîte au trecut d u ş m a n e
P r i n nisipu-n flăcări şi cu doruri vane,
E l d o r a d o , - n f i n e ca să le r ă s ă r i ?

Şi cîţi lei de-orgoliu au răcnit sub soare r


O c e a n de sînge, a u r şi v î l t o a r e ;
î n s ă d u p ă zile, zile a u u r m a t ,

Iar pustiul creşte şi pustiu-i unul,


Pe cînd c a r a v a n e cîte-a spulberat
Sau le-a p r i n s în m u n ţ i i de nisip S i m u n u l !

30
MONOTONIA

Şi se î n t i n d e m o n o t o n i a
C e p e s t e c r e i e r i s-a r ă s p î n d i t :
Balsamul lenei desăvîrşit
In t r u p aduce nevolnicia !

Gînduri bizare nasc nebunia,


M i - a r a t ă m o a r t e a c a ţel d o r i t ;
Şi se î n t i n d e m o n o t o n i a
C e p e s t e c r e i e r i s-a r ă s p î n d i t .

Flori ce-mi sădise copilăria


De care vîrsta m - a rătăcit,
P i e r z î n d a r o m a c u veselia,
Sub ţeastă a c u m a m o a r t e - a ţ i pălit.
Şi se î n t i n d e m o n o t o n i a .

PASTEL ALB

F ă r ' de idei şi făr' de scop, n e h o t ă r î t ,


U n gol a r i d , n e l o c u i t , p ă s t r e z î n m i n e ;
U n cer m u r d a r , m e s c h i n , u r î t ,
C e - n c h i d e - n n o r i a p u s u l vis şi-a l u i l u m i n e .

Şi orişicînd dacă-aş voi, şi orişicînd


N o r i i să-i s p a r g , l a c r i m i ş u v o i d i n e i s ă c a d ă ,
Z a d a r n i c cerc... gerul v r ă ş m a ş t o t î n g h e ţ î n d ,
C a d fulgi... p u s t i u l p r i n s e d e z ă p a d ă .

Decolorat deasupra mea ţi—1 port de-acum


A l b a s t r u l cer c e m i - a z î m b i t , c o p i l ă r i e ;
C ă a s t ă z i griji, n e c a z ş i a n i m ă d u c p e - u n drum
Lipsit cu tot de ideal şi de tărie.

31
C a i a r n a a l b , deşi t i m i d e - n s u f l e ţ i t ,
Şi sub z ă p e z i p l i n de curaj tiptil se ţine,
D i n ochii tăi ce cu a m o r m - a u aţintit,
U n ghiocel p r e v e s t i t o r d e v r e m i senine.

D I N P R A G U L U N U I VIS

Visează, oh ! femeie, cu o c h i i tăi, largi mări,


O lume mai artistă pierdută-n depărtări ;
O l u m e g r ă i t o a r e în cîntul lin de vers,
T r e c u t u l c e d i n c a r t e a d e s t i n u l u i s-a ş t e r s .

Visează-te o doamnă din timpul feudal,


E u fi-voi sigisbeul d i n u m b r a t a , f e a l .

Sub turnul tău cîntat-am teorba înstrunînd,


C î n d tu, cu ochii-n lună zîmbeai adînc, visînd,
I a r versurile, flăcări în n o a p t e a de opal,
Ţi-au spus de n e o d i h n a înfiptă^n c h i p u - m i pal,
Ţ i - a u spus de n o p ţ i p i e r d u t e în o c n a u n u i gînd,
De inima ce moare în pieptu-mi palpitînd.
Tu mijlocul îţi m l ă d i i , spre pajişte priveşti,
Şi ochii tăi în n o a p t e n - a s c u n d că mă iubeşti,
D a r gestul t ă u e a s p r u şi-atît de h o t ă r î t :
„ P e mîine, cavalere, turneu-i hotărît.
C î n tarea v o a s t r ă - m i place şi ochii voştri iar ;
A m o r u - m i î n s ă este, p e c î t d e v i u , b i z a r .
Ce dar vreţi de la mine ?"
„ V r e a u buzele petale,
V r e a u gura, t r a n d a f i r u l , pe aste buze pale
Să-şi v e r s e t o t b a l s a m u l ! . . . "

„Viteze cavaler,
V o i e s c p e n t r u - a m e a g u r ă , s u b z e a u a t a d e fier
Să lupţi, să-nvingi cu s p a d a şi lancea-n c î m p închis ;
Viteazului de mîine eu gura i-am p r o m i s . "

32
„ O f u n d ă laşi s a c a d ă şi-o i a u c a p e a n s e m n ,
Că mîine, a m e a d o a m n ă , voi fi de tine d e m n .

Pe scara de mătase mă urc în turn... cu dor,


î ţ i c a u t î n p r i v i r e . . . p e g u r a t a , c u sete
Apăs uscata gură de tine să se-mbete."

Dar visul altor vremuri păleşte şi s-a stins !


Urîtul vremii de-astăzi deasupra mi s-a-ntins.
Tu plîngi o fericire apusă... eu privesc
La gura ta suavă, dorind-o, şi pălesc.

AMORUL MEU

Amorul meu, un t î n ă r c u cearcăne sub p l e o a p e ,


Cu ochi, abisuri negre voind în ei să-ngroape
L u m i n ă , fericire şi cîntece şi p a c e ,
în el m e l a n c o l i a ascunsă stă şi zace.

Amorul meu, un tînăr cu fruntea fulgerată


D e gestul u n e i p a t i m i p e v e a c u r i n e m p ă c a t ă ,
U n gest f r u m o s ş i t o t u ş i t e r i b i l c a m i s t e r u l ,
U n gest c e p e - a l u i f r u n t e a p u s î n r o ş i t f i e r u l .

Amorul meu, un tînăr zîmbind în rîs sardonic,


Ş i t o t u ş i p ă r î n d f r a t e c u z e u l cel I o n i c ,
în m î n ă ţine facla întoarsă spre p ă m î n t ,
Şi T a n a t o s şi E r o s în sufletul meu sunt.

Amorul meu, un munte, un Moloh, mă dărâmă.


Z a d a r n i c i-arunc jertfe în pîntece d e - a r a m ă ;
C o p i i , i l u z i i , v i s u r i . . . că el : d e - i m i s t u i e ş t e .
M a i m u l t în mine arde, mai mult mă chinuieşte.

Amorul meu satan e, orgoliu, gelozie


Cu ochi pierduţi pe tine ! O h , rai ce zîmbişi mie,
El v r e a ca să z d r o b e a s c ă în tine şi t r e c u t u l :
S ă fie v i i t o r u l , f i i n d , el, î n c e p u t u l .

33

Antologia poeziei simboliste româneşti


PĂIANJENUL DE AUR

D i n b r a ţ e l e i u b i t e i ieşii c u t r u p u l s c u r s ,
Cu ochii prinşi de cercuri de-un vînat a n t i m o n i u ,
Că b l o n d a ei făptură e negrul P a n d e m o n i u ,
C ă - n sîtngele e i f i l t r u r i s a t a n i c e a u c u r s .

Sub noaptea străvezie, albastru oranisc,


Mă clatin de beţia luxuriei nebune ;
Orhestra de senzaţii în mine nu apune
Ş i d r u m u l cel m a i n e t e d î l u r c c a p e u n p i s c .

Din ceţi mi-apari, Astarte, cu ochii tăi de iad ;


T r e s a r , d i n roşii b u z e c î n d şoapte-n sînge-ţi c a d ,
Pe cînd cu tentacule înfipte-n craniu-mi toarce

Un tort de raze scumpe, din ceru-ntins tezaur.


U n t o r t c e mi-1 c u p r i n d e ş i c r e i e r u l mi-1 s t o a r c e
Cu pofta-i selenară Păianjenul de Aur.

COLOCVIU SENTIMENTAL
(După Verlaine)

în vechiul parc îngheţat şi tăcut


A c u m a chiar două forme au trecu:.

Cu ochii morţi şi cu buzele moi,


A b i a s-aud c u m vorbesc a m î n d o i .

în vechiul parc îngheţat şi tăcut


D o i s p e c t r i şi-au a m i n t i t d e t r e c u t ?

„De-al nostru-extaz de demult ţi-amimeyt;


„ S ă - m i a m i n t e s c a c u m de ce voieşti ?"

34
„ P a l p i ţ i şi-acum la numele meu, tu ?
î n visul t ă u m a i vezi sufletu-mi ? " „ N u !"

„Ah ! zile-n veci mai dulci nespus ca toate,


C î n d n e u n e a m noi gurile..." „Se p o a t e ! "

„Ce-albastru cer era, speranţă mare !"


„ î n v i n s ă fu, s p r e n e g r u l c e «dispare»" !

Printre fîneţi bogate-astfel mergeau,


Ş i n o a p t e a , d o a r , a u z i ce-şi s p u n e a u .

SONURI ŞI CULORI

A l b , A ; E, g r i ; 7, r o ş u , un c e r de a s f i n ţ i r e
Albastru, O, imensul în lacuri oglindit,
U , m u g e t u l f u r t u n i i şi-al c r i m e i c o l ţ v ă d i t ,
Alcovul criptei negre, lugubră prohodire.

A, rază săgetată de astru-n rătăcire


C î n d z o r i l e î n b o a b e d e r o u ă s-au t o p i t
C ă z î n d p e flori, p e iarbă, p e l a n u - n g ă l b e n i t
A, v e r b u l peste a p e n ă s c î n d e t e r n e fire.

E, gîndul meu de sceptic, simbol saturnian,


I, s î n g e şi i n c e n d i i , făşii î n v ă p ă i a t e ,
D i n trîmbiţe vestind-o virila libertate.

O, freamătul de coarde, un mit din Ossian,


Ciocniri de pietre scumpe, m u r m u r eolian
Pe harpele albastre de îngeri înstrunate.

35
ALEXANDRU OBEDENARU

Poetul cu „figură baudeleriană", Alexandru Georgiad Obedenaru, s-a


născut în Bucureşti, la 13 iulie 186}. Deşi în poeziile sale, de formă con­
centrată, proslăveşte moartea, el va duce pînă la adînci bătrîneţe o exis­
tenţă de jovial noctambul, de om de spirit, fantezie şi umor. Decorat,
sărbătorit de Societatea scriitorilor români, Alexandru Obedenaru a fost
o figura cunoscută a vechii boeme literare, de stil macedonskian, la al
cărui cenaclu participă in mod activ după 1888. La 75 de ani revine în
presă, în ziarele Dimineaţa şi Adevărul, cu amintiri din tinereţe, care nu
sînt simple fragmente autobiografice, ci pagini de evocări memorialistice,
de reconstituire a unei lumi intelectuale apuse, o galerie de scriitori, actori,
pictori, muzicanţi, pierduţi în amintirea Bucureştilor de altădată. Încă din
1894 este funcţionar la Academia Română, împărţindu-şi existenţa între
munca aridă de bibliotecă şi poezia parnasiano-simbolistă, prelungită pînă
tîrziu, în indiferenţa totală a criticii literare. Moare în 1943 (?).

OPERE:
Spleen, B u c , 1891 ; Rondele, B u c , 1892 ; Sonete, 1888—1916, B u c ,
1916 ; Poeme de război, B u c , 1919 ; Dacia noastră (poem), B u c , 1919 ;
Himere, Buc, 1927 ; Pantheea, poemă, Buc, 1927.

37
COLABORĂRI :
Literatorul (1890) ; Biblioteca familiei (1890—1891) ; Generaţia nouă
(1891) ; Revista nouă (1892) ; Revista poporului (1892—1895) ; Telegra­
ful român (1892) ; Românul literar (1893) ; Liga literară (1893—1895) ;
Tribuna literari (1896) ; Viaţa nouă (1898) ; Luceafărul (1900) ; Litera­
tura fi arta română (1901) ; Secolul XX (1901) ; Viaţa literară şi artis­
tica (1907) ; Epoca (1914—1915) ; Dimineaţa (1916) ; Izblnda (1918) ;
Victoria (1920) ; Universul (1920—1921) ; Universul literar (1920, 1926,
1927) ; Revista soc. „Tinerimea română" (1921) ; Adevărul literar (1921—
1922) etc.

REFERINŢE:
Polit, Alexandru Obedenaru, Buc, 1891 ; Lumea ilustrată, broşura 5,
I I I , 9—10, 1896, p. 146 ; George I. Stratulat, Alexandru Obedenaru, în
Revista idealistă, XIV, 5, mai 1916, p. 123—127 ; D. Karnabatt, Un
Bucureşti de altădată, îndreptarea, XVII, 104, 16 mai 1935 ; N. Davi-
descu, Din poezia noastră parnasiană, B u c , E.F., 1943, p. 69—85 e t c

Poeziile au fost reproduse din Sonete, 1888—1916, B u c , 1916.


NAIADELE

Naiadele fascinatoare,
C u sin d e c r i n , d o g o r i t o r ,
Pluti ră-n magicul decor,
Albind vibrantele izvoare.

în zvîrcoliri îmbătătoare,
Prin bahic d a n ţ legănător,
în mistic şi himeric zbor
S-a s t i n s a ţ ă r m u l u i s p l e n d o a r e

între-agitaţii şi mîhnire,
D u p ă vegheri şi rătă«ire,
D u p ă - n d o i a l ă şi păcat,

Păgînul vis grabnic apune ;


Distruge-te incendiat,
Suflet vrăjit lîngă m i n u n e .

39
ANXIETAS

M a i sus d e - a l e x i s t e n ţ e i s ă l b a t i c c a r n a v a l ,
F a n t a s t i c ă răsare fascinatoarea vilă,
în parcul plin de-arome tresare o copilă,
Z ă r i n d un m a g ecvestru, în orizont de-opal.

N-a răsunat pe-alee galopul vrunui cal,


Şi n-a p u r t a t nici b o a r e a un vers d i n t r - o idilă.
N u m a i un dog păstrează în ochi intensă milă,
î n a ş t e p t ă r i z a d a r n i c i , sub u n destin b r u t a l .

Driada resemnată, sub săgetări de stele,


î n t r - u n h a m a c , veghează în chioşcul de zorele,
M a r m o r e a n e forme d-extatic androgin,

Rămîn neagitate d-erotică poemă,


Şi astrele i-azvîrlă n u a n ţ e de c a r m i n
P e g î n d u r i sfîşiate, î n liniştea s u p r e m ă .

MAI SUS DE STELE

S u b i r i z a t e l e făclii
A vieţii n o a p t e înfăşoară
Şi glas şi u m b r ă de fecioară,
Şi ţ ă r m fatal şi nebunii.

După decepţii şi orgii


întocmai ca odinioară,
D i n haos iar se desfăşoară
C o n t u r u l formelor zglobii.

Olympiana mea harpistă,


H i m e r i c ă şi egoista,
M a i sus d e stele m - a suit.

40
P ă r e a că-ntreg v ă z d u h se frînge
P e - u n b a s m t r e c u t , de zei vrăjit,
S c h i ţ a t î n t r - u n a m u r g d e sînge.

SAR-ULU1 PELADAN

D i n t e m p l u l artei ideale
Ai apărut, Sar Peladan,
Subtil, eroic suveran,
Cu teorii transcendentale.

Distrugi cohorte infernale,


Ca un superb magician,
P r o f e t divin, asirian
D i n epoce patriarhale.

Şi verbul tău să ilumine


Artiştii ţ ă r i l o r latine,
Sub raze de-astre de t o p a z ,

Sub cer brodat în diamante,


Lăsînd mulţimea în extaz,
Ca Wagner, Leonard şi Dante.

ALTARE

Iluzia schiţează o n a v ă fermecată,


Superbă nereidă, pe-abisuri verzurii,
P r i n lumile fantastici, în n o p ţ i de frenezii,
Vrea sufletu-mi cu tine, oceane să s t r ă b a t ă ,

41
Cutreierînd pe valuri, neancorînd vreodată
în p o r t u l ce a s c u n d e cinism, sălbătăcii ;
U i t î n d şi m u n ţ i şi crînguri, pe mările pustii,
Voi a d u n a din haos speranţa spulberată.

Prin spaţii de smaralde, topaze şi safire,


T r e c u t u l stins în l u p t e , veghere şi m î h n i r e ,
D e - o altă vieţuire, p r i n vrăji, e a l u n g a t .

Detunător decorul de-oraş grotesc tresare,


D i s t i n g în mii de glasuri al vrajbei şuierat ;
Şi, p o a t e , n u m a i v i s u l a î n c h e g a t a l t a r e .

IAHTUL NEGRU

î n p o r t stătuse prea p u ţ i n
Un negru iaht imperial,
P u r t î n d u n silf c u sîn d e - o p a l
S t ă p î n pe suflet şi destin.

Pe-ocean de sînge şi venin


V a p o r u l sumbru şi fatal,
Fu azvîrlit din val în val,
Şi supt de orizont carmin.

Dar eu, pe bord, voiam să zbor


P r i n haosul şuierător,
De nici un far c h e m a t v r e o d a t ă ;

Doream să cînt, să rîd, s-adorm,


Z ă r i n d speranţa fulgerată,
Dus. prin deluviul enorm.


LINŢOLIUL SUFLETULUI

Aprinsele orbite au prins n u m a i splendoare,


F e e r i c a s c u l p t u r ă d i n g a l i c p a r c s-a s t i n s ;
N e b u n , în largi tenebre, zadarnic am întins
Privirea-mi către forţa etern prăvălitoare.

M-a dogorit extazul prin stepe, sub teroare,


M-a u r m ă r i t himera în visuri de învins,
Ş i m u z i c ă f u n e b r ă d i n c r e i e r s-a d e s p r i n s ,
C e r n i n d ş i v o l u p t a t e a d i n seri î m b ă t ă t o a r e .

Am străbătut văzduhul, trecutul şi Pământul,


P i e r d u t î n t r e reflecţii, n u m - a - n g r o z i t m o r m î n t u
N - a m fost u i m i t d e a u r , nici încleştat de-orgol

Şi grija, deznădejdea, sălbatice stăpîne,


Au azvîrlit pe suflet şi m a i h i d o s linţoliu
D e c î t f a t a l a z d r e a n ţ ă ce-n g r o a p ă v a r ă m î n e .

DEPARTE DE PĂMÎNT

T r e s a r i p e - a l b a s t r e l e abise,
C a u n luceafăr violet,
Te schimbă-n hurie, încet,
Ca în arabe paradise.

Cernitul haos te-nghiţise


în legănări de menuet,
D a r ţeasta de bizar poet
T e - a - n c h i s î n m a g i c s t o l d e vise.

Zăresc sinistra baiaderă :


Servindu-mi toxica maderă,
Stingînd al sufletului m o r b .

43
O , silf, î n ş e l i p r i n d a n ţ ş i c î n t ,
D ă ^ m i v i n u l t a u , î n t î i să-1 s o r b ,
Du-mă departe de Pămînt.

FLORI DE SÎNGE

Cu e p i d e r m a ta de roze,
î n f i e r b î n t a t ă în delir,
T o t v e i d a n ţ a î n n e g r u l şir
Pe d r u m u l spre metamorfoze.

Imagină de-apoteoze
D i n Wagner, Fragonard, Shakespeare,
Te-ai stins ca sunet p e - u n clavir
S a u c a u n vis î n t r e n e v r o z e .

O, silf arid în reurcare


M a i sus d e - a r h a i c e a l t a r e ,
Vrei t o t v ă z d u h u l să cutreieri ?

Cînd ochii tăi nu vor mai plînge,


Lăsa-vei m u n ţ i i peste creieri
Ş i l î n g ă suflet, f l o r i d î s î n g e .
IULIU C. SĂVESCU

Originar din Brăila, fiu de avocat, Iuliu C. Săvescu se naşte Ia


28 septembrie 1866. Urmează studiile liceale în Bucureşti, la „Sf. Sava",
unde are ca profesor de franceză pe Bonifaciu Florescu. Acesta îl prezintă
lui Macedonski, introducîndu-l în cenaclul „maestrului", cu sediul public
la cafeneaua „Fialkovski". Eveniment plin de urmări literare, dar şi
nefericite, poetul alunecînd în boemă, agravată şi mai mult prin sărăcirea
totală a familiei. Un post de corector la Monitorul oficial, obţinut prin
stăruinţa lui Macedonski, nu uşurează viaţa acestui proletar intelectual,
evocată şi în poezia sa, dusă prin cafenele, redacţii şi camere sordide,
igrasioase, despre care contemporanii păstrează amintiri sumbre. Din
această cauză nici nu este sigur că podul (ce semna în 1898 „student în
litere şi drept") a terminat vreodată studiile universitare.
Evaziunea se produce în poezie şi publicistica, mai întîi în revistele
macedonskiene dar şi în întreprinderi proprii: Duminica (1890—1891),
Nuvelistul (1895). O culegere a poeziilor sale (inclusiv traduceri, între
alţii din Edgar Poe, Corbul, şi Shelley, Regina visurilor Mab), între­
prinsă în 1901, nu poate fi dusă la bun sfîrşit din cauza lipsurilor mate­
riale. De altfel, în curînd poetul se şi îmbolnăveşte grav de ftizie. Internat
la Spitalul Brîncovencsc, moare la 9 martie 1903. Macedonski obţine un
mic ajutor de înmormîntare, ţinînd panglicile carului mortuar, împreună
cu Al. Obedenaru, C. Cantilli, M. Demetriade şi N. Ţine. Acelaşi Ma­
cedonski întemeiază un comitet pentru ridicarea unui bust al tînărului
poet dispărut.

45
OPERE :

Poezii, Buc, B.p.t., nr. 1121—1122, cu o prefaţă de N. Davidescu şi


cu portretul autorului de St. Dumitrescu, 1926 ; Antigona, „subiectul de
pe Sofocle" (traducere).

COLABORĂRI:
Literatorul (1886—1892) ; Peleşul (1888) ; Biblioteca familiei (1890) ;
Ilustraţia româna (1891) ; Revista literară (1896—1898) ; Revista orien­
tala (1896) ; Foaia pentru toţi (1897—1898) ; Revista modernă (1898) ;
Viaţa noua (1898—1903) ; Tribuna familiei (1900—1904) ; Carmen
(1902) ; Observatorul (1903).
REFERINŢE :
Serdar, Iuliu C. Săvescu, Tribuna, 15 martie 1903 ; Ilarie Chendi,
Preludii, Buc, 1903, p. 99 ; Al. T. Stamatiad, Doi dispăruţi, B u c , 1915
şi Cîţiva scriitori, Arad, 1925 ; N. Davidescu, Aspecte şi direcţii literare,
Buc, Cultura naţională, 1924, voi. II, p. 106—111 ; Ion Pas, Poezii,
Lupta, 5 ianuarie 1927 ; G. Călinescu, Istoria literaturii române, B u c ,
E.F., 1941, p. 608 ; N. Davidescu, Din poezia noastră parnasiană, B u c ,
E.F., 1943, p. 127—236 ; D. Karnabatt, Boema de altădată, B u c , Vre­
mea, 1944, p. 101—108 ; Lidia Bote, Simbolismul românesc, B u c , E.P.L.,
1966 ; Mircea Anghelescu, Un precursor : Iuliu Cezar Săvescu, în Limbă
fi literatură, 11, 1966, p. 259—269.

Poeziile selectate sînt reproduse din voi. N. Davidescu, Din poezia


noastră parnasiană, Buc, 1943.
PRIMA VERA

în turnul de gheaţă, cu porţi zăvorite


D e m u l t p r i m ă v a r a închisă plîngea,
I a r zeul zăpezii cu plete-ncîleite
De ţurţuri de gheaţă, scîrşnind o păzea
M a n t a u a lui albă de vifor ţesută
Ascunde cojoace o sută.

Dar, iată, se simte o caldă-adiere,


Şi Marte, războinic cu spada în vînt,
Soseşte, i z b e ş t e î n z e u c u p u t e r e ,
Şi-n d o u ă î l l a s ă î n t i n s l a p ă m î n t .
Apoi, pe fugaru-i suind-o, plecară,
Şi florile-ncep să r ă s a r ă .

Şi totul prin farmec începe să cînte,


Zefirul în f r u n z e şi îngerii^n cer,
Zglobii musculiţe la orice râspînte
S - a d u n ă ş i d r e p t u l l a v i a ţ ă îşi c e r .
I a r fluturi-n h a i n e cu sute de feţe
A r i p i l e - n c e p să-şi î n v e ţ e .

Da, cîntec şi viaţă e-ntreaga natură !


O l e b ă d ă a l b ă pe l a c a t r e c u t
Şi p a p u r a - a t i n s ă de zefiri m u r m u r ă r
„Veniţi, albe lebezi, v i a ţ a a^nceput" 5

47
Iar barza-şi înmoaie adînc pliscu-n apă
Ş i p u i i p e - u n t u r n îşi a d a p ă .

„Şi tu simţi viaţa, îmi zise o floare,


Cunosc de la tine un cîntec de mult,
M a i c î n t ă - 1 o d a t ă , a ş v r e a să-1 a s c u l t . "
Şi c o d r u l r ă s p u n s e : „ S ă - 1 c î n t e , e s o a r e ,
Şi d î n s u l e t î n ă r şi b i n e îl p r i n d e
C î n t a r e a ce-n el se a p r i n d e " .

Să cînt, da, sunt tînăr, să oînt veselia


C u a m f o r a - n m î n ă c a zeii a n t i c i ,
C e - m i p a s ă de dînsa, de m u l t nu-i aici.
Să cînt, da, sunt tînăr, să-nceapă orgia,
D a r c e f a c c u p l î n s u l ce-n s u f l e t u - m i p o r t ,
C î n t a r e - a ş un cîntec de m o r t !

LA POLUL NORD

L a P o l u l N o r d , l a P o l u l S u d , s u b stele v e ş n i c a d o r m i t e ,
î n l u n g şi-n l a r g , î n sus şi-n jos, s e - n t i n d c î r n p i i n e m ă r g i n i t
C î m p i i de gheaţă ce a d o r m pe aşternutul mării ud,
Cu m u n ţ i înalţi, cu văi adînci, la Polul N o r d , la Polul Su

Cînd dintre munţii solitari îngălbeneşte luna plină,


V a r s î n d pe albul dezolat o cadaverică lumină,
Se v ă d ieşind ai m ă r i i urşi, cu ochi de foc, cu paşii r a r i ,
C î n d dintre văile adînci, c î n d dintre m u n ţ i i solitari.

Şi dorm adînc, şi dorm mereu nemărginirile polare.


I a r din prăpăstiile-adînci se-aude-o stranie vibrare,
Şi urşii albi, înduioşaţi, î n t r - u n oftat a d î n c şi greu,
S e - n t i n d p e l a b e d e sidef ş i d o r m a d î n c , ş i d o r m m e r e u .

48
NENOROCIT

Zădărnicit întotdeauna
Şi în n o r o c şi în amor,
De cîte ori răsare luna
Aş vrea să mor.

Căci pentru mine nu rămîne


Nici o nădejde pe p ă m î n t ,
Ca ziua de-azi e cea de mîine,
Etern m o r m î n t !

Şi între pace şi durere,


Şi între u r ă şi amor,
A l e r g ş i c a d c u m c a d e - n sfere
Un meteor !

CÎND

C î n d î m i fac m a i dulci iluzii,


C î n d m ă c r e d m a i lîngă cer,
Un nor negru se coboară,
Ca-ntr-o haină mă-nfăşoară
Şi iluziile pier.

Cînd îmi zic : Azi fericirea


A z î m b i t şi p e n t r u n o i ,
Al m e u suflet se trezeşte,
F a c u n pas, d a r m ă izbeşte
Suferinţe şi mai noi.

Astfel, de o vreme-ncoace
Nu m a i plîng şi nu m a i sper ;

49
V i a ţ a este r ă t ă c i r e ,
P i a r ă ultima gîndire,
Vină ultimul mister !

EXCELSIOR

Iubita mea, a c u m a suntem, c u m vezi p r e a bine,


Aproape două umbre zdrobite de amor,
Nu te înduri o clipă să te desparţi de mine,
Şi eu sunt ca şi tine, m-ai cunoscut p r e a bine,
D a r te-ai g î n d i t v r e o d a t ă c ă ş i a m a n ţ i i m o r ?

Ştii tu ce vom ajunge a doua zi de moarte ?


Sau crezi că ne v o m duce ca orice m u r i t o r i ?
N u c r e z i t u c ă i u b i r e a îşi a r e a l t ă s o a r t ă ,
Că viaţa-adevărată se c a p ă t ă prin m o a r t e ?
Sau crezi că ne ajunge m o r m i n t e l e cu flori !

în noaptea azurată, sub albul clar de lună,


V o m fi ca d o u ă flăcări, coloare de apus,
C e , c î t m a i sus s e - n a l ţ ă , m a i t a r e s e - m p r e u n ă ,
I a r cei d i n u r m a n o a s t r ă , c u o c h i i ţ i n t ă - n l u n ă ,
V o r p l î n g e - a n o a s t r ă fugă, c u m î n a d r e a p t ă - n sus !

Atunci, aşa cum ştie, puternica natură


V a c o n t u r a î n c l a r u l stelar, încet-încet,
Din mine un arhanghel în străvezie-armură,
D i n t i n e cea m a i sfîntă angelică f ă p t u r ă ,
Cu p ă r u - n vînt, cu h a i n a de-un p u r p u r violet.

Va fi a noastră fugă un dor de veşnicie,


U n vis d e fericire, a t î t a d e nespus,
C ă v a c ă d e a d i n stele o d u l c e a r m o n i e ,
Şi-al c e r u l u i p ă r i n t e , î n v i n s d e d u i o ş i e ,
N e v a s t r i g a d i n r a z e : „ M a i sus, m a i sus, m a i sus ! "

50
PRECUM

P r e c u m se^nchide melcu-n casă,


Aşa şi eu am să m ă - n c h i d
în visurile mele negre,
Şi nimănui n - a m să deschid.

Şi bată cît o vrea speranţa


La p o a r t a inimei, căci eu
N u - i m a i deschid, d a r voi r ă s p u n d e :
„ A m fost u n s f î n t , a z i s u n t a t e u " .

Şi e ştiut, ca om, în lume,


Am şi trăit, am şi sperat,
D a r , din speranţă în speranţă,
Tot mai adînc m-am cufundat.

Deci astăzi zic : De-aci-nainte


N i m i c î n l u m e n u m a i sper,
C e - m i foloseşte a d î n c i m e a
D i n t r e p ă m î n t şi d i n t r e cer !

TE-AI DUS

T e - a i dus, şi liniştea vieţei


S-a s t i n s . A d i o ! T r i s t c u v î n t .
S-a s t i n s l u m i n a t i n e r e ţ e i ,
Şi iată-n locul dirnineţei,
E întuneric de m o r m î n t !

Lumina mea era la tine,


La tine ultimul cuvînt.
N i m i c n-a mai rămas în mine,
E întuneric, sunt ruine,
Te-ai dus. Adio ! Trist c u v î n t !

51
AH, MI-E DOR

Ah, mi-e dor şi n-am putere


Să z i c i n i m i i t ă c e r e !
A h , mi-e d o r de-albastrul cer
Şi mi-e d o r de fericire,
De o n o a p t e de iubire,
L u n ă , p a c e şi m i s t e r !

Ah, mi-e dor şi n-am putere


Să zic i n i m i i t ă c e r e !
C î n d văd luna răsărind
Şi-aud glasuri plîngătoare,
Glas de păsări călătoare
P e s u b stele l i n p l u t i n d .

Ah, mi-e dor şi toamna vine.


T r i s t e s u f l e t u l în m i n e !
F r u n z e l e se risipesc,
Ş i d i n l u m e , c a ş i ele,
T o a t e visurile mele
R î n d pe rînd călătoresc.

S-A DUS...

S-a d u s ş i c î n t e c u l d i n u r m a ,
O r i c î t era el de frumos...
Şi-n v a l u l m ă r i i f u r t u n o s
S - a - n m o r m î n t a t p e n t r u vecie
A lirei sfîntă a r m o n i e
Ş i c î n t e c u l cel m a i f r u m o s !

Drept barcă avusei speranţa,


Şi ca p i l o t o b l î n d ă stea...

52
De ea legasem v i a ţ a mea,
Ş i - a m zis s ă s t e a î n d e p ă r t a r e ,
V o i să cunosc a vieţei m a r e ,
F r u m o s pilot, f r u m o a s ă stea !

Si am pornit, cîntînd viaţa...


I a r l u n a d u p ă n o i fugea,
C î n d , d e o d a t ă , b l i n d a stea
Alunecă, pică în mare,
întunecînd întreaga zare —
Ş i n u m a i b a r c a m e a fugea.

De-atunci alerg fără-ncetare


Pe valul mării furtunos,
Şi p l î n g şi s t r i g : „ P i l o t f r u m o s .
D e ce-ai c ă z u t d i n a l b ă s t r i m e ,
R ă s p u n d e , - n care aclîncime
Se s t i n g e v i s u l m e u f r u m o s ! ?"
TRAI AN DEMETRESCU

Printre primii poeţi români cu „nervi" şi „fiori", Traian Demetrescu,


fiul unui cîrciumar, s-a născut la Craiova în 1866, unde urmează şcoala
primară şi cîteva clase de liceu. La 13 ani, tatăl îl retrage de la şcoală
şi-l obligă să intre ajutor la un toptangiu. In 1884 pregăteşte în particular
clasa a IV-a, iar în 1885 publică primul volum de poezii, cu o elogioasă
prefaţă de Al. Macedonski, apreciat şi solicitat într-o admirativă şi abun­
dentă corespondenţă. Drept urmare, „maestrul" îi oferă găzduire în Bucu­
reşti, publicîndu-l, cu elogii, în Literatorul. Apoi intervine o răceală, din
cauze încă nu bine lămurite, prilej de epigrame sarcastice din partea lui
Macedonski pe tema „ingratitudinii".
O explicaţie ar fi noua orientare socialistă a poetului, care-l în­
dreaptă spre alte cercuri intelectuale şi publicistice. De unde, fireşte, ten­
dinţe de independenţă, traduse printr-o activă colaborare la numeroase
alte reviste şi ziare, cu poezii, articole, nuvele, uneori sub pseudonimul
Tradem, relevînd o reală iniţiere în literatura modernă a epocii. Scoate
singur, timp de aproape trei ani, Revista olteană. In 1891 este secretarul
comitetului Ateneului craiovean, iar în 1893 Traian Demetrescu se nu­
miră printre delegaţii muncitorimii la congresul de constituire a Partidu­
lui social-democrat, devenind membru al comitetului executiv al clubului
muncitoresc din Craiova.
Prezenţa sa în numeroase publicaţii muncitoreşti (Munca, Lumaa
nouă etc.) contribuie şi mai mult la conturarea personalităţii poetului,
unul dintre cei mai tipici proletari intelectuali ai literaturii noastre.
în 1895, bolnav de ftizie, el este ajutat de prieteni să plece în Austria,
apoi în Elveţia, să se trateze. Prea tîrziu însă, căci la 16—17 aprilie 1896
Traian Demetrescu moare la Craiova, lăsînd o operă neîncheiată, promi­
ţătoare.

OPERE (poezii) :
Poezii, prefaţă de Al. Macedonski, Craiova, Samitca, 1885 ; Frea­
măte, Craiova, tip. Asociaţilor români, 1887 ; Amurg, Craiova, ed. Re­
vistei oltene, 1888 ; Cartea unei inimi, Craiova, tipo-litografia naţională
Ralian şi Ignat Samitca, 1890 ; Săracii, Craiova, tip. David I. Benvenisti,
1890 ; ed. a Il-a, 1897 ; Senzitive, B u c , Ed. librăriei H. Steinberg, 1894 ;
idem, Bibi. pt. toţi, nr. 604 ; Acuarele, Iaşi, Ed. librăriei Fraţii Şaraga,
1896 ; idem, Bibi. pt. toţi, nr. 605 ; Nuvele ţi poezii, B u c , Minerva,
1916 ; Versuri ţi proză, Craiova, Scrisul românesc, 1924 ; Opere alese,
ed. Geo Şerban, B u c , E.S.P.L.A., colecţia Bibi. pt. toţi, 1951 ; Poeme anti­
monarhice, prefaţă de Eugen Luca, B u c , Colecţia Contemporanul, 1951.

COLABORĂRI :
Clopotul (1883—1884) ; Literatorul (1884—1885) ; Cimpoiul (1884) ;
Peleşul (1884) ; Revista literară (1885—1891) ; Revista (1888) ; Revista
olteană (1888—1889, 1892) ; Revista independentă (1890) ; Adevărul
(1890—1895) ; Românul literar (1891) ; Secolul (1891) ; Revista ilustrată
(1892, 1893) ; Evenimentul literar (1894) ; Adevărul ilustrat (1895) ;
Lumea ilustrată (1896) ; Lumea nouă literară si ştiinţifică (1896) etc.

REFERINŢE:
Al. Macedonski, Epigramă lui Tradem, Literatorul, nr. 11—12, 1894,
p. 26 ; Raicu Ionescu-Rion, Scrieri literare, Iaşi, 1895, p. 37 ; N. Iorga.
Notiţă, Sămănătorul, IV, 1905, p. 480 ; Traian Demetrescu, revistă come­
morativă, Craiova, 1906 ; N. Zaharia, Traian Demetrescu, viaţa si
scrierile sale, B u c , 1910 ; Caton Theodorian, Amintiri despre Traian De­
metrescu, Flacăra, I I , 26, 13 aprilie 1913 ; G. Călinescu, O scrisoare
inedită a lui Traian Demetrescu, Adevărul literar, 1932 ; Bibliografia lite­
raturii române, 1948—1960, B u c , Ed. Academiei, 1965, p. 368—369 ;
C. D. Papastate, Traian Demetrescu şi Macedonski, Ramuri, II, 7, 15
iunie—15 iulie 1966 ; Fragmente din scrisorile lui Tradem către Al. Ma­
cedonski, Ramuri, I I I , 11, 15 octombrie 1966 ; Corespondenţă inedită,
1884—1887, Bibi. Acad. Republicii Socialiste România, Fondul Mace-
(22)
donski, S. — - ; C. D. Papastate, Traian Demetrescu, B u c , E.P.L., 1967
XXX
Poeziile sînt reproduse după cum urmează : Simfonie de toamna, (Car­
tea unei inimi, 1890) ; Corbii, Acelaşi farmec, Clavirul, Trec orele, Floare de
drum, Flori de seră, Gînd de toamnă, Tablou de iarnă (Senzitive, 1894) ,
Melancolie (Acuarele, 1896).
SIMFONIE DE TOAMNĂ

Lui Const. Misi

Cîrduri-cîrduri ciori de toamnă


Pleacă...
Desfrunzite crengi de arbori
Pe subt vifor se apleacă...
Cîrduri-cîrduri ciori de toamna
Pleacă...

II

Boi şi vaci cu răget umple


Valea...
C e a ţ a peste deal s-aşterne,
C u m p e sufletul m e u jalea...
Boi şi v a c i cu r ă g e t u m p l e
Valea...

III

Ninge ! ninge !... Alb e satul...


N i n g e !...

57
Ca un cîntec de iubire
S o a r e l e în n o r i se stinge...
N i n g e ! n i n g e !... A l b e s a t u l .
N i n g e !...

IV

Cîinele sub şoprul putred


Urlă...
R a r o cucuvaie ţipă
într-o d ă r î m a t ă turlă...
Cîinele sub şoprul p u t r e d
Urlă...

în odaie e o pace
Sumbră...
Greierii — artişti t o m n a t i c i
Au tăcut, pitiţi în umbră...
în o d a i e e o p a c e
Sumbră...

VI

Dogoresc cărbunii-n sobă


Roşii...
C î n d şi cînd de prin coteţe
A u d c u m z v o n e s c cocoşii...
D o g o r e s c cărbunii-n sobă
Roşii...

VII

Iar urîtul, — vechi tovarăş,


Vine...
Şi în linişte s-aşează
Pe-ale inimii ruine...
I a r urîtul, vechi tovarăş,
Viae...

58
VIII

în pustiul meu de gînduri


Caut...
Pe la uşă v î n t u l cîntă,
C a u n solo s p a r t d e flaut...
în pustiul meu de gînduri
Caut...

IX

Răzvrătit mereu de grele


Patimi...
îmî simt tinereţea dusă,
î m i simt ochii plini de lacrimi,
R ă z v r ă t i t m e r e u d e grele
Patimi...

Prins de zid, în taină bate


Ceasul...
Şi-mi m ă s o a r ă insomnia
Şi durerea cu compasul...
Prins de zid, în taină bate
Ceasul...

XI

Şi-aţipind pe mîini cu fruntea,


Dulce...
Despre ziuă vine somnul
P e s t e g e n e - m i să se c u l c e . . .
Aţipind pe mîini cu fruntea
Dulce...

XII

Necurmat afară ninge,


N i n g e !...

59
Vai de vetrele în care
F o c u l nu m a i e, se stinge...
N e c u r m a t afară ninge,
N i n g e !...

CORBII

Pe plopii ninşi
C o b o a r ă corbii-n pîlc de doliu,
Cernesc al iernei alb linţoliu,
Şi, t r i ş t i , d e f o a m e p a r î n v i n ş i . . .

Cugetători,
P r i v e s c pe cer, privesc d e p a r t e ;
P e c î n d u n glas d e v î n t î m p a r t e
U n c î n t e c c a r e d ă fiori...

în cimitir,
P r i b e g i , s-au a d u n a t l a s f a d ă ;
I a r sub u i t a r e şi z ă p a d ă
S - a s c u n d m o r m i n t e l e î n şir...

Şi pe cînd trec,
în a crepusculului oră,
Spre g r o a p a u n d e d o a r m e - o soră,
Şi-n s u f l e t p l î n s u l îl î n e c ;

în aiurări
De spaimă inima mea moare...
Acoperite de ninsoare,
Pierdute sunt orice cărări...

Şi mă învinge
U n gînd a m a r , ştiind c-odată
Şi peste groapa mea uitată
V o r trece corbii şi va ninge.

60
ACELAŞI FARMEC.

La N o r d , în ţările ploioase,
Cu melancolice popoare,
S u n t v i s ă t o r i ce p l î n g şi sufăr
D e nostalgii d e soare...
Şi, r a r , c î n d c e r u l l e t r i m i t e
O rază caldă, o zîmbire,
în loc să cînte, să renască,
E i m o r d e fericire...

CLAVIRUL

C î n t a încet din W e b e r : „gîndirile din u r m ă " .


P o e m a unui geniu ce-apune maiestos,
Aclio-al u n u i s u f l e t a r t i s t i c , c e s e c u r m ă
Pe-o tristă a r m o n i e cu sunet dureros !

Şi degetele-i albe pe clapele sonore


S e - n m l ă d i a u alene, în ochii mei p r i v i n d ;
E r a u în miez de n o a p t e tîrzii şi tainici ore...
P a r c ă s i m ţ e a m p e W e b e r l î n g ă c l a v i r m u r i n d !...

Tăcuse deodată, şi fruntea ei curată


Alăturea de mine se rezemă uşor.
D e gura-i v o l u p t o a s ă , c-o p a t i m ă - n f o c a i ă ,

M-apropiai atuncea sfios, tremurător !


Şi n e - a m robit iubirei, în fericire-adîncă...
D a r nu ştiu cum... clavirul p ă r e a că plînge î n c ă !

61
T R E C ORELE..,

T r e c orele ca nişte n o t e
D i n simfoniile durerei,
în u r m a lor rărnîn eterne
Melancoliile tăcerei...

Tot ce-ai crezut odinioară,


T o t ce-ai visat, t o t ce-a fost sfînt
T e t u r b u r ă c u nesfîrşitul
Şi tristul gol că nu m a i sunt...

Ca cerul unei seri de toamnă


Se-^ntunecă p i e r d u t a m i n t e :
N i m i c u l îşi î n t i n d e n o a p t e a
Pe calea ducerei-nainte...

Uimit în loc s-opreşte omul


C a - n faţa unui nenţeles :
D i n gîndurile risipite
N e h o t ă r î r e a a cules...

Şi clară o lumină numai


îi stă-n a d î n c u l cugetării :
Că trece, — şi r ă m î n în urmă-i
N e m ă r g i n i r i l e uitării...

FLOARE DE DRUM

Pe-o margine de drum, departe,


Ca un pribeag pierdut în lume,
Creştea o floare solitară,
C e p o a r t ă cel m a i d u l c e n u m e .

62
înstrăinată-ntr-o mulţime
De ierburi şi de grîne-nalte,
Părea batjocorită, moartă,
U i t a t ă , printre celelalte.

Sub vîntul ce trecea zburdalnic


E a s-apleca t o t spre p ă m î n t ,
Precum o frunte gînditoare
Ce plînge lîngă un m o r m î n t .

Nu ştiu de ce atras spre dînsa,


A p r o p i i n d u - m ă încet,
Am cugetat adine atuncea
La sufletul u n u i p o e t !

FLORI DE SERĂ

S u n t f l o r i u i t a t e î n t r - o seră,
C u m î n t r - u n suflet trist şi goî
R ă m î n speranţele din u r m ă
D i n risipitul stol...

Nici o femeie nu le-atinge,


Deşi a u cel m a i b l î n d p a r f u m ,
N i c i cel p u ţ i n n u l e o m o a r ă
în pagini de album.

Cînd umbre din apus, prin geamuri,


î n j u r u l l o r sfios s e s t r î n g ,
P a r nişte ochi ascunşi de lume,
C e - n t a i n a serei p l î n g . . .

63
GÎND DE TOAMNA

D i n tot ce e mai trist în t o a m n ă ,


Pe c î n d natura-i mai pustie,
T r e z i n d î n sufletele n o a s t r e
O n o t ă de melancolie,

Gîndesc la florile acelea,


C u n u n i de-aducere-aminte,
C a r i - a u trăit în cimitire
Şi m o r uitate pe morminte...

TABLOU DE IARNĂ

Pribegi, veniţi din altă ţ a r ă ,


D o i muzicanţi bătrîni, cu plete
Cerşetoreau, cîntînd pe stradă
D i n clarinete.

O fată îmbrăcată-n zdrenţe


îi însoţea dintr-o chitară,
A t î t d e g a l b e n ă s i slabă..
P ă r e a de ceară...

Şi cîinii îi lătrau... şi vîntul


Le r ă s p u n d e a cu lungi ecouri ;
Un cîrd de corbi ţipau iernatic
Pierduţi prin nouri...

64
MELANCOLIE

C î n d , p r i m ă v a r a , vine-n cîrduri
Poporul blînd de rîndunele,
Eu parcă-aştept să se rentoarcă
Şi visurile mele.

Cînd viaţa pare mai frumoasă


Şi m a i lipsită de suspine,
Eu tot aştept să se rentoarcă
Şi visele-mi senine...

Se duce vara... şi se duce


Poporul blînd de rîndunele,
I a r eu mă simt tot m a i departe
De visurile mele...

Antologia poeziei simboliste româneşti


DIMITRIE ANGHEL

„Poetul florilor", cu un „destin uman fi literar puţin fericit", D. An­


gbel s-a născut la 16 iulie 1872, pe moşia Corneşti, lingă laşi. Tatăl
scriitorului, Dimitrie Angbel, moşier, pasionat de inovaţii în domeniul
agriculturii, neglijează educaţia copiilor. Mama, Erifilia Leatris, grecoaică,
născută la Constantinopol, transmite fiului ei nostalgia plecărilor în larg
fi înclinaţia spre poezie. Moare foarte tînără (la 34 ani) si fiii săi sînt
daţi ca interni la diferite institute din Iaşi, unde D. Angbel face studiile
primare fi gimnaziale. Foarte tînăr, avea pe atunci 17 ani, poetul se
simte atras spre mişcarea socialistă de la Contemporanul, unde şi debutează
în 1890. Tot în această perioadă, scriitorul — fire de hoinar şi de boem —
îşi descoperă afinităţi cu noua estetică simbolistă.
După moartea tatălui său (1888), D. Angbel călătoreşte în Italia (1893),
fi de acolo în Franţa, unde rămîne vreme îndelungată (1894—1902), re­
fractar studiilor riguroase, frecventînd cafenelele fi parcurile Parisului.
Scrie în schimb poezii, pe care le trimite la diverse publicaţii din ţară.
Risipindu-şi moştenirea, părăseşte Franţa şi se stabileşte la Bucureşti (1902),
unde leagă o strînsă prietenie, adîncită printr-o fecundă colaborare, cu
St. O. Iosif : traduceri, lucrări originale (Caleidoscopul lui A. Mirea),
teatru. Publică poezie şi proză artistică la Sămănătorul, Luceafărul,
Viaţa românească etc. In 1907, la Constanţa, unde este funcţionar, D. An­
gbel cunoaşte pe I. Minulescu, cu care de asemenea colaborează, tradu-
cînd din Samain, Ch. Guérin, H. Bataille şi Henri de Régnier.
Reîntors la Bucureşti, devine unul din principalii fondatori ai So­
cietăţii scriitorilor români, alături de St. O. Iosif şi Emil Gîrleanu (1909).

67

5*
Editează, tot în 1909, revista Cumpăna, împreună cu M. Săulescu,
St. O. Iosif si Ilarie Chendi. în urma unui incendiu (1911), locuinţa cu
manuscrisele sale, unde se afla si sediul S.S.R., sînt devastate, fapt care-l
afectează profund. In 1913, St. O. Iosif moare „sfîşietor de trist". După
un an, D. Anghel, care între timp se căsătorise cu fosta soţie a prietenului
său, Natalia Negru, se sinucide la 13 noiembrie 1914, în plină criză
morală şi familială.

OPERE (poezii) :
Traduceri din Paul Verlaine, Buc, Bibi. Semănătorul, 1903 (în co­
laborare cu St. O. Iosif) ; In grădină, B u c , I. V. Socec, 1905 ; Fantazti,
B u c , Socec, 1909 ; Caleidoscopul lui A. Mirea, B u c , Minerva, I, 1908,
I I , 1910 (în colaborare cu St. O. Iosif) ; Opere complete — poezii, Buc,
Cartea românească, 1922 pictor Hugo, Albert Samain, Charles Guérin,
Henri Bataille, Henri de Régnier, tălmăciţi în limba românească de Di-
mitrie Anghel şi Ion Minulescu, cu cinci gravuri de Petru Grant, Bucu­
reşti, Tipografia Luceafărului, 1936 ; Poezii, ediţie îngrijită de D. Mură-
raşu, B u c , Cartea românească, 1946 ; Poezii şi proză, ediţie îngrijită fi
note bibliografice de Mihail Dragomirescu, cuvînt înainte de Valeriu
Rîpeanu, B u c , E.S.P.L.A., B.p.t., 1957 ; Caleidoscopul lui A. Mirea, ediţie
îngrijită şi cuvînt înainte de Mihail Dragomirescu, Buc, E.S.P.L.A., B.p.t.,
1956, ed. a Il-a, 1957. In grădină, prefaţă de Margareta Iordan, Buc,
Ed. Tineretului, Bibi. şcolarului, 1963.
COLABORĂRI :
Contemporanul (1890) ; Adevărul (1894) ; Lumea nouă literară şi
ştiinţifică (1896) ; Literatura şi arta română (1897, 1899, 1900) ; Convor­
biri literare (1900, 1901, 1906) ; Semănătorul (1902—1908) ; Luceafărul
(1904, 1909—1910) ; Viaţa românească (1908—1911) ; Cumpăna (1909) ;
Ramuri (1910) ; Flacăra (1911—1913).
Poeziile sînt reproduse după cum urmează : In grădină, Murmurul
fîntînei, In Luxemburg, Melancolie, Fantazie (în grădină, 1905) ; Imn,
Moartea narcisului, Cum cîntă marea, Nemulţumitul, Reverie, Fantome,
Visătorul, Scrisoare, Curcubeul, Metamorfoza, Duminica, Călătorii,
Ex-voto, Cîntec (Fantazii, 1909J; Gherghina (Flacăra, I I , 24, 30 martie
1913, p. 187) ; Cîntecul greierului (Flacăra, II, 26, 13 aprilie 1913, p. 203).
REFERINŢE :
E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, III, Evoluţia
poeziei lirice, B u c , Ancora, 1927, p. 243 ; G. Călinescu, Istoria literaturii
române, B u c , E.F., 1941, p. 608 ; Şerban Cioculescu, Dimitrie Anghel, B u c ,
Publicom, 1945 ; Tudor Arghezi, D. Anghel, Tablete de cronicar, Buc,
E.S.P.L.A., i960, p. 63 ; Teodor Vîrgolici, Dimitrie Anghel, B u c , Ed. Ti­
neretului, 1966 (cu bibliografie).
IN GRADINĂ

Miresme dulci de flori m ă - m b a t ă şi mă a l i n t ă g î n d u r i blînde..


C e i e r t ă t o r ş i b u n ţi-e g î n d u l î n p r e a j m a f l o r i l o r p l ă p î n d e
R î d în g r ă m a d ă : flori de n a l b ă şi a l b e flori de m ă r g ă r i m ,
De p a r c - a r fi c ă z u t pe s t r a t u r i un stol de fluturi de argint.

Sfioase-s bolţile spre seară şi mai sfioasă-i iasomia :


Pe f a ţ a ei n e p r i h ă n i t ă se-ngînă-n veci m e l a n c o l i a
S e n i n u l u i d e z a r e s t i n s ă , ş i - n t r a n d a f i r i c u foi d e c e a r a
Trăiesc mîhnirile şi plînge n o r o c u l zilelor de v a r ă .

Atîtea amintiri uitate cad abătute de-o mireasmă :


P a r c ă - m i arunc-o floare roşă o m î n ă albă de fantasmă,
Ş-un c h i p b ă l a n l î n g - o f e r e a s t r ă r ă s a r e - n f u l g e r ş i s e s t i n g e . .
D e - a t u n c e a m i - a r ă m a s g a r o a f a p e suflet c a u n s t r o p d e sînge

Ca nalba de curat odată eram, şi visuri de argint


î m i s u r î d e a u c u d r a g , c u m r î d e l u m i n a - n foi d e m ă r g ă r i n t ,
Şi d u l c i t r e c e a u zilele t o a t e , şi-arar d u r e r i d ă d e a u ocoale..
A h , a m i n t i r i l e - s c a fulgii r ă m a ş i u i t a ţ i î n c u i b u r i g o a l e !

69
MURMURUL FÎNTINEI

în m u r m u r u l fîntînei plînge povestea vremilor trecute...


De ştii s-asculţi, a u z i iar glasul a t î t o r guri ce-s a s t ă z i m u t e ;
S-a p o t o l i t a t î t a v i a ţ a ş-a a r s a t î t a f o c d e s o a r e ,
De ani şi ani... de c î n d tot curge împrăştiind m ă r g ă r i t a r e .

De ani şi ani... dar de atuncea grădina ş-a schimbat stăpînii


Cu glasuri gîngave a l t ' d a t ă — pe c î n d e r a m copii — bătrînii
L u n g sfătuiau î n ş o a p t a a p e i sub c e r n e r e a d e u m b r e sure,
Ş-acuma n u m a i apa plînge, iar noi ne-am răzleţit pe-aiure.

Sunt ani şi ani... dar astăzi unde-s copiii gureşi ? Unde-i oare
C o p i l a ce privea u i m i t ă la curcubeiele de soare
Ce se fărmau în praful apei şi s-aprindeau din nou măiastre,
Ca iarăşi să se năruiască etern ca visurile n o a s t r e ?

Sunt ani, şi de atunci în noapte s-au prăvălit grămadă anii,


Şi d i n t r e toţi eu singur n u m a i , ţ i n î n d azi firul A r i a n i i ,
M a i r ă t ă c e s c ş-ascult c u m c î n t ă , p i e r d u t pe-aleile d e ş a r t e ,
în m u r m u r u l fîntînei, glasuri oe vin de dincolo de m o a r t e .

Eu singur mai ascult, şi-n umbra întunecată din aleie,


P l î n g î n d ca un copil r u i n a luminelor de curcubeie,
A ş v r e a , î n d o r u l l o r ş-al v o s t r u , a c u m c î n d n u m a i s u n t
bătrînii,
Să-nmlădii p e n t r u voi un cîntec etern ca m u r m u r u l fîntînii.

ÎN LUXEMBURG

Ţi-aduci aminte după ploaie ce albe străluceau la soare


Statuiele străvechi şi scumpe, şi cît de d r a g ţi-era cu mine,
S ă povesteşti, u m b l î n d sub r a m u r i , d e v i a ţ a m o a r t e l o r regine
î n m ă r m u r i t e - n p i a t r a rece de-o b i a t ă m î n ă p i e r i t o a r e ?

Deasupra lor porumbii vineţi roteau voioşi din vreme-n vreme:


P ă r e a c ă l o r l i este d a t ă g r ă d i n a asta t o a t ă - n p a z ă ,
Şi-arar o lacrimă de ploaie, ca un d i a m a n t aprins de-o rază,
Se desprindea, vuind cu zgomot, din naltul unei diademe.

70
în straturi florile-nclinate iar se-nălţau cu bucurie,
Şi-n a e r f ă r ' d e v e s t e - a t u n e e a l u m i n a zilei l i n i ş t i t ă
S e p r e s c h i m b a î n fel d e feţe ş-o c l i p ă s t a c a a i u r i t ă ,
P î n ' să-şi r e c a p e t e c u p r i n s u l d i n n o u d i v i n a - i a r m o n i e .

Pe sub copacii jilavi încă roiau copiii cu grămada,


I a r spre h a v u z u l vechi, ţii m i n t e , c u feţele d e p l î n s u d a t e ,
C î ţ i îngeri nu jăleau de soarta vreunei nave fărîmate
Ce se pornise pe furtună cu pînze albe ca z ă p a d a ?

Fanfarele sunau cu zgomot, înflorind prelung platanii


S u b u m b r a c ă r o r a voioase treceau eternele idile,
N ă s c u t e d i n t r - o s ă r u t a r e ş i m o a r t e d u p ă z e c e zile...
P e z i l e l e a c e l e î n s ă c i n e d i n n o i n u şi-ar d a a n i i ?

Curgea nedumerită vremea, şi-ntr-un tîrziu, vestind că-i sară,


O d a r a b a n ă - n d e p ă r t a t ă suna ca d u p ă bătălie,
Ş i - a t u n c e a , t r e s ă r i n d d i n v i s u r i , v e d e a m g r ă d i n a că-i p u s t i e
Şi ne p o r n e a m şi noi pe-acasă rentineriţi de p r i m ă v a r ă .

O vorbă îndemna o alta, ş-un gînd chema o amintire,


Şi-n t o r o p e a l a asta d u l c e a n o a s t r e i n e m i a m î n d o u ă
S e - n g e m ă n a u de duioşie, ca d o u ă lacrime de rouă...
Şi azi abia dacă mai aflu de la străini de tine-o-ştire.

MELANCOLIE

M i r e s m e d u l c i p l u t e s c î n a e r sub b o l ţ i u m b r i t e d e l i a n e ,
Şi-i l i n i ş t e - n g r ă d i n a t o a t ă ş i p a c e c a - n t r - o s ă h ă s t r i e
în care-ar îi murit viaţa învinsă de melancolie.
D i n t r a n d a f i r i , ici-colo, p i c ă p e t a l e albe, d i a f a n e ,

Ş-un glas de grier nu s-aude măcar să-nalţe imnul vieţii,


Să r u p ă liniştea ţ ă s u t ă în j u r u l celor ce-au să m o a r ă ;
îşi face cuib u i t a r e a t r i s t ă şi p a c e a creşte f u n e r a r ă
Pe u n d e pasul nu mai calcă şi nu mai cîntă cîntăreţii.

71

â
Cu visuri, cu gîndiri frumoase, cu fantazia m e a , cu viaţă,
î n v i n s de-o m i l ă nesfîrşită aş v r e a s ă - n p o p o r e z n a t u r a ;
D a r braţele îmi c a d trudite şi m u t ă îmi rămîne gura,
S i m ţ i n d n e l ă m u r i t î n m i n e c ă n u m a i liniştea-i m ă r e a ţ ă .

Un cînt, cît de duios, acuma n-ar fi el oare-o pîngărire,


C î n d e a t î t a a r m o n i e în n e n t r e r u p t a , sfînta p a c e ?
G r ă d i n a e-o p o e m ă d u l c e şi, v e z i t u , v î n t u l c a r e t a c e
E ca o m î n ă a d o r m i t ă pe c o a r d a r u p t - a unei lire.

Somn bun ş-odihnitor, natură, somn bun : cîntărilor vieţii


Azi preţuiesc tăcerea morţii — veni-va altul poate-odată
Ca prin poveşti să te trezească spuindu-ţi vorba fermecată.
E u p r e a s u n t trist... P e cerul p a b d s-aprind iar zorii d i m i n e ţ i i .

Şi-n mintea mea, ca într-un templu în care-am plîns dureri


profane,
Se face linişte şi p a c e p e - n c e t u l c a - n t r - o săhăstrie
în care-ar fi m u r i t viaţa învinsă de melancolie,
Şi unde n u m a i trandafirii mai cern petale diafane.

FANTAZIE

în Elseneur e p a c e de m u l t şi nu s-aude
D e c î t un joc de a p ă c u m liniştea o taie.
î n p a r c u l vechi sub r a m u r i aleile sînt u d e ,
Şi a e r u l e dulce şi c l a r ca d u p ă ploaie.

Un miros trist de roze ce mor pe crengi uitate


P ă t r u n d e p r e t u t i n d e n i , p a r c - a r voi să spuie
Că se petrece-o taină în vechile palate,
D a r t a i n a ce-o p ă s t r e a z ă n-o spune n i m ă n u i e .

Chemat de-a lor mireasmă, Hamlet în neagra-i mantă


C o b o a r ă î n t r e e l e , v r î n d u n a să-şi c u l e a g ă ,

72
— Ce a l b ă şi f r u m o a s ă e b l o n d a lui a m a n t ă —
Şi b r a ţ u l lui tresare, s i m ţ i n d c î t îi de d r a g ă

O roză, ah, o roză cît de uşor se frînge,


D a r cînd să frîngă roza, învoaltele-i petale,
L u c i n d o clipă-n u m b r ă ca nişte s t r o p i de sînge.
C ă z u r ă d e o d a t ă p e m î i n i l e lui p a l e .

Şi tot mai mari, mai dese, porniră ca să cadă...


D a r e l f u g e a , şi-n g o a n ă , c u p o a l a l u n g e i m a n t e
Şi-adăpostea de sînge strălucitoarea s p a d ă ,
G î n d i n d ce-o s ă r ă s p u n d ă n e b u n e i l u i a m a n t e .

IMN

î m p ă r e c h e r i c i u d a t e d e slove... o , c u v i n t e !
Ce farmec se d e ş t e a p t ă c î n d vă rosteşte gura...
De n - a ţ i fi fost v o i o a r e , a t u n c i cu ce v e ş m i n t e
S-ar f i - m b r ă c a t p e l u m e ş i d r a g o s t e a , ş i u r a ?

Ce-ar fi făcut un suflet cu tot ce-adună-ntr-însul,


Şi oare b r a ţ u l volnic, şi b u z a ce sărută,
Şi ochii, luminoşii, ce au cu dînşii plînsul,
Ar fi p u t u t să spuie ce tace-o gură m u t ă ?

Cuvinte, juvaere... voi singurele-amante


Ce mi-aţi păstrat credinţă, din ce adînci nevoi
A ţ i răsărit, ca-n u r m ă , ca nişte d i a m a n t e ,
D i n v a l în v a l s-ajungeţi c u r a t e p î n ' la n o i ?

Sub bolta cărei peşteri aţi răsunat voi oare,


Ca d u p ă v r e m u r i strînse, vers d u p ă vers, cu greu,
în ganga unei strofe pe veci n e m u r i t o a r e ,
Să r ă s u n a ţ i p r i n g u r a şi h a r f a lui O r f e u ?

73
Cuvinte, juvaere, ecouri depărtate
Al-altor suferinţe şi bucurii, cuvinte,
Cu voi trăiesc trecutul, şi clipa care bate,
Şi viaţa care-ncepe dincolo de m o r m i n t e .

MOARTEA NARCISULUI

Trăieşte încă floarea frumoasă de ieri sară,


Surîde lîngă mine, pe-o m a r g i n e de c u p ă ;
C ă c i eu îi p o r t de grijă cu d r a g , ca să nu m o a r ă ,
î n a m i n t i r e a m î i n i i c e s-a î n t i n s s-o r u p ă .

Trăieşte încă floarea, dar inima mea bate,


Văzîndu-o c u m păleşte din ce în ce mai tare.
S u n t alte flori desigur m a i m î n d r e şi b o g a t e ;
D a r n u m a i e u ştiu t a i n a narcisului c e m o a r e .

Trăieşte floarea încă, dar mîine-ncet va plînge


Alăturea de cupă, petală cu petală.
Şi f l a c ă r a ce a r d e în m i n e se va stinge,
C a f o c u l care-1 u i t ă p e v a t r ă o v e s t a l ă . . .

II

Mă urmăreşte floarea într-una, şi mi-i teamă,


I a r i n i m a - m i se strînge de-o grijă n e n ţ e l e a s ă 3
Mă urmăreşte-ntr-una, şi pare că mă cheamă
Ca o fiinţă s c u m p ă ce sufere acasă.

Mă dojeneşte dulce, şi lung mi-aţine drumul,


T r i m i t e d u p ă m i n e neliniştita floare :
S f i o a s ă îşi t r i m i t e p e u r m a m e a p a r f u m u l ,
Ş-atunci m ă - n t o r n acasă, învins ca de-o m u s t r a r e .

74
învins mă-ntorn acasă, şi singur r î d — d a r cine
N u s-ar î n t o a r c e oare cu inima-ngrijată,
în a p a unei cupe dac-ar avea, ca mine,
O floare dăruită de-o mînă adorată ?

III

S-a ofilit narcisul, şi-s trist de-o zi întreagă...


E r a ceva din tine în floarea asta dragă ;
E r a ceva desigur, căci altfel n-aş pricepe
De ce mă simt mai singur acum cînd noaptea-ncepe,
Şi n-o mai v ă d în u m b r ă , l u p t î n d stăruitoare
S-adune strălucirea luminii care m o a r e .
A v e a ceva desigur din faţa ta c u r a t ă ,
D i n t o a t ă gingăşia ta c a n d i d ă de fată,
D i n t o t ce străluceşte şi-aduce bucurie !
O ! t u , c a r e m i - a i d a t - o s-o a m t o v ă r ă ş i e ,
De-ai pus un gînd într-însa, din clipa asta sfîntă,
în a m i n t i r e a t r i s t ă a celui c a r e - o c î n t ă ,
Tu apără-1 de lume, de m o a r t e şi uitare,
Ş î c u g e t ă l a r ă u l ce-1 p o a t e f a c e - o f l o a r e .

IV

în liniştea odăii s-a stins încet-încet...


N u şi-a f ă r m a t v i a ţ a p e t a l ă c u p e t a l ă ,
Ci a murit cu faţa din ce în m a i pală,
C a u n b o l n a v ce-jngroapă c u dînsul u n secret.

Aşa s-a stins în taină, şi nimeni n-a ştiut,


C ă c i în m i n u t a asta de grea melancolie,
Eu singur stam de faţă la m u t a - i agonie,
Ş i s i n g u r m i - a m d a t s e a m ă a t u n c i c e s-a p i e r d u t .

Iar cînd a fost ca toate aceste să le scriu,


A s e m e n i u n u i suflet d e m o a r t e dezlegat,
U n b l î n d p a r f u m î n a e r u ş o r s-a s t r e c u r a t ,
Şi a r ă m a s în casă p l u t i n d pîn-în tîrziu.

75
V

Şi totuşi, te v ă d încă, năluca mea, ş-acuma...


Se-nalţ-un b r a ţ în aer, şi iat-o că a p a r e :
î n t r - u n veşmînt ce-o-nfaşă ca un p o t i r de floare,
P u r t î n d în m î n a d r e a p t ă narcisul alb ca spuma.

Mlădie apoi braţul, ş-asupra mea se-nclină,


Ca un vlăstar oe4 pleacă un vînt de primăvară,
Şi o m i r e a s m ă dulce d e o d a t ă m ă - m p r e s o a r ă ,
De p a r c - a r fi deschisă fereastra spre g r ă d i n ă .

Şi-acum mîinile-i pale le simt de mine-aproape...


— Ah ! p a l e m î i n i , t o t r ă u l vă fie-ntors în bine —
C e d u l c e îşi p o a r t ă l a m p a a r a r e o r i î n m i n e
De p o t vedea ca n o a p t e a c î n d fulgeră pe a p e ?

E magul amintirii cu lampa lui albastră,


C e s-a t r e z i t ş i s c r i e î n v e c h e a l u i s c r i p t u r ă ,
D i n t o t ce e acuma, şi toate cîte fură,
O jalnică poveste, ce s e a m ă n ă cu-a noastră.

CUM CÎNTĂ MAREA

în fiecare seară, de-un t i m p , stau cu m i r a r e


Şi-ascult ce straniu c î n t ă t u m u l t u o a s a m a r e .

Atent îmi plec urechea, şi-ascult notele-i grele,


A s c u l t , c ă t î n d p e - n c e t u l s ă m ă d e p r i n d c u ele,

Să-mi lămuresc ce-o doare cînd spumegă de ură,


Ce v r e a să spuie m a r e a cu-nfricoşata-i gură.

Dar apele-i ţin taina, schimbînd a ei cîntare,


Acum, parcă se joacă zvîrlind mărgăritare,

76
Şi-acum, ca subt i m p e r i u l unei p o r u n c i secrete,
î ş i p ă r ă s e ş t e j o c u l , şi-n l a r m ă d e t r o m p e t e ,

îşi trîmbiţă mînia, iar miile-i de creste


Le umflă în t a l a z u r i , în larguri d î n d de veste,

Că cineva ascultă şi-nseamnă cu mirare


Ce poate să surprindă din larga ei cîntare.

NEMULŢUMITUL

V e n e a - n f l o r i t d e a l g e , d e foi ş i scoici b a r b a r e
Vuind urca pe dune enormul ocean ;
Venea ca un logodnic zvîrlind mărgăritare
Şi r a m u r i rupte-n treacăt din codrii de mărgean

Cu pletele zburlite sălta pe estacade,


îşi a n i n a în p r i p ă splendidele-i dantele,
Şi iar le lua ca-n u r m ă m a i albe, în cascade,
Să le resfire-n soare subt g e a m u r i l e m e l e .

Pierea apoi prin peşteri, şi-acolo, ca avarii


Ce-şi v î n t u r ă î n t r - u n a g r ă m e z i l e d e aur,
Rostogolea pietrişul a d u s de milenarii,
Făcîndu-şi socoteala imensului tezaur.

Se înălţa pe urmă şi iar venea aproape,


Să-mi plîngă subt fereastră, o, jalnic ocean !
Ce-ţi m a i lipseşte o a r e cînd ai atîtea ape,
Şi-n e l e - a t î t e a p e r l e şi a u r şi m ă r g e a n ?

77
REVERIE

C î n t a i un cîntec straniu din ţările de N o r d ,


O m e l o d i e b l î n d ă şi l i m p e d e ca g h e a ţ a ;
Şi eu v i s a m pe g î n d u r i ce dulce-ar fi fost v i a ţ a
Să am cu tine-o casă pe-o margine de fiord.

Ca marmura curată, de sus şi pînă jos


S ă fie a l b ă t o a t ă , şi-n a p e s ă s e v a d ă ,
Stătînd misterioasă subt gluga de z ă p a d ă ,
C u m stă p e - u n vîrf d e stîncă u n cuib d e a l b a t r o s .

S-o-mprejrnuie tăcerea eternă de la poli,


S ă p a r ă - n c r e m e n i t e d e v e a c u r i t o a t e cele
Subt m a n t i i somptuoase de albe catifele —
Ş i n o i s ă f i m a i v i e ţ i i cei d e p e u r m ă s o l i .

Să dea ocol cu spaimă, corăbiile mari,


Şi-n locul lor, s o l e m n e pe c a l m u l apei n o a s t r e ,
G h e ţ a r i i să-şi p o r n e a s c ă e s c a d r e l e a l b a s t r e ,
P l u t i n d fără de steaguri şi fără m a r i n a r i .

Iar soarele fantastic să creasc-atunci şi el


N u - n zări, ci pretutindeni, ş-odată în t o t locul
S ă r u m e n e a s c ă c e r u l , şi-n u r m ă r o ş c a f o c u l ,
S ă stea d e a s u p r a n o a s t r ă , r o t i n d c a u n inel.

Aşa visam, dar toate cu ultimul acord


A i i r e i n t r a t î n n o a p t e , d a r n u ţ i - a m s p u s nimica,
Şi-am sărutat cucernic m î n u ţ a asta mică
C e - a n ă r u i t o casă pe-o m a r g i n e de fiord.

78
FANTOME

C u p î n z e l e - n t i n s e , să-şi afle s c ă p a r e ,
V i n n a v e g r ă b i t e d e v î n t ş i d e frig ;
I a r albe f a n t o m e se-nalţă din m a r e
Şi-aleargă de-a lungul înaltului dig.

Fluide şi zvelte aleargă şi urlă,


S-aţie c u g r i j ă i n t r a r e a î n p o r t ,
I a r altele u r c ă spre farul din turlă,
Să ceară drept v a m ă ca plată un mort...

„Lumina s-o stingem, lumina, lumina...


Şi-o d a t ă s ă r m a n u l o p a i ţ a p u s ,
F u n e b r ă veni-va pe a p e regina,
R e g i n a c e a n e a g r ă . . . " ş i i a t ă - l e sus,

Fluide şi zvelte, din treaptă în treaptă,


Se u r c ă s-ajungă la steaua de foc ;
D a r steaua pe n a v e lumina-şi îndreaptă,
Şi navele pasă a c u m spre noroc.

Aproape-s, şi-acuma sirenele sună,


Şi gata-i să c a d ă şi a n c o r a grea,
Şi-atît întuneric, şi-atîta furtună,
R ă m î n biruite de-o singură stea.

VISĂTORUL

Albă-i piaţa Barberini către miezul nopţii vara,


C î n d se-ntoarce singuratec un p o e t spre casa lui.
P î n ă - n L a ţ i u l v e c h i e c a l e — d a r l a R o m a eşti î n ţ a r a
U n d e p o ţ i să stai de v o r b ă cu divinile statui...

79
Şi poetul nostru-i t î n a r şi n a i v ca toţi poeţii,
C a r e cred în frumuseţe mai presus de toate-n lume,
E n a i v , şi nu-şi dă s e a m ă ce c a l v a r e d r u m u l vieţii
P e n t r u c e i c e v o r să-şi f a c ă u n d i a m a n t d i n a l l o r n u m e .

Ochii lor privesc şi cerul îşi coboară-n ei misterul,


Sunete, culori şi forme d e o p o t r i v ă el le-adună,
Şi c î n d alţii-adună aur, el ar vrea s-adune cerul
î n t r - u n vers, şi îi ajunge că-i b o g a t în luciu de l u n ă .

Sună pasul lui, şi-acuma a ajuns lîngă fîntîna


Cu tritonul care-aruncă gîlgîind un joc de apă,
Ah, frumos m a i e t r i t o n u l şi dibace-a m a i fost m î n a
M a i s t r u l u i ce-a fost în stare aşa l u c r u să c o n c e a p ă !

Astfel se gîndeşte dînsul, şi puterile-şi măsoară,


P e c î n d a p a , c a u n suflet chinuit d e î n d o i a l ă ,
V r î n d m e r e u , la cer să u r c e , fărîmată se c o b o a r ă :
Şi d e o d a t ă visătorul a r ă m a s cu faţa pală.

Sunete, culori şi forme, asta-i toată viaţa noastră ;


D a r să aibă dînsul oare r a z a focului divin ?
Ş i - a c u m p a s u l l u i î n u m b r a c a r e s-a f ă c u t a l b a s t r ă
Sună c a d e n ţ a t ca r i t m u l unui vers alexandrin.

SCRISOARE

î ţ i s c r i u s ă ştii c ă t o a t e - s a ş a c a l a p l e c a r e ,
Că n-am clintit un lucru de două săptămîni,
Pe masă o mănuşă, zvîrlită la-ntîmplare,
Păstrează încă forma frumoasei tale mîini.

Şi iată evantaliul şi mica ta oglindă,


— O g l i n d a , cea m a i b u n ă prieten-a femeii,
Ea care p o a t e - a t î t e a secrete să s u r p r i n d ă
C î n d uşile-s s u b p a z a n e î n d u r a t - a c h e i i .

80
Şi-afară d e aceste, e-un m i r o s b l î n d d e floare
C e r ă t ă c e ş t e î n c ă . . . s u n t cei d o i t r a n d a f i r i ,
Care-au m u r i t pe-ncetul în apa din pahare,
Mărindu-mi întristarea cu două amintiri.

Aşa e-n casa noastră, iar cel ce ţi le scrie


E-aşa u r s u z şi j a l n i c , î n c î t m ă - n t r e b de-s eu,
S a u a m m u r i t ş - a c u m a trăiesc iar, cine ştie,
Şi nu-s decît un paznic bătrîn într-un muzeu...

CURCUBEUL

Ce schimbătoare e la m u n t e
L u m i n a ; cît ai scapără,
Un curcubeu a-ntins o p u n t e
D i n casa mea pîn' la a ta.

Şi-un gînd, un gînd nebun îmi vine !


— Aşa-s p o e ţ i i u n e o r i —
Să mă avînt pînă la tine
Pe p u n t e a asta de culori.

Cu fruntea de lumini brăzdată,


Să u r c tăriile cereşti
Şi, c î n d nici n u t e - a ş t e p ţ i , d e o d a t ă
S ă - ţ i b a t c u d e g e t u - n fereşti...

Dar cînd să urc, frumoasa punte


S-a d ă r î m a t , ş i - a c u m a n o r i i
Au tras perdeaua către m u n t e :
N e b u n i sînt, D o a m n e , visătorii !

81
METAMORFOZA

V r o i n d să uit, pe-o seară dulce lăsasem să m - a d o a r m ă crinii...


Şi se făcea că fără voie t r ă i a m a c u m o v i a ţ ă n o u ă :
E r a m ş i e u u n c r i n c a d î n ş i i , şi-n d e z m i e r d ă r i l e l u m i n i i
t m i întindeam voios potirul să p r i n d o lacrimă de rouă.

Visînd, trăiam cu ei acuma, şi-atît de alb era subt lună,


î n c î t abia s c r i a m o u m b r ă c î n d m - a l i n t a şăgalnic v î n t u l ;
D a r t i h n ă se făcuse-n m i n e şi c a l d ă i n i m a şi b u n ă ,
Că reveneam subt altă formă, să-mpodobesc şi eu p a m î n t u l .

Cînd făr' de veste-o mînă pală, mişcîndu-şi umbra pe grămadă,


Ca subt imboldul unei forţe necunoscute şi fatale,
S-a-ntins v r ă j m a ş ă să mă frîngă — şi-acuma, alb ca o z ă p a d ă ,
M u r e a m tihnit, de-a d o u a o a r ă , în liniştea odăii tale.

Muream din nou, dar cînd trudită, făcîndu-ţi braţele cunună,


A fost s-adormi z î m b i n d la m i n e , cu f a ţ a c a l m ă î n t r e p e r n e ,
Eu ca o pulbere de a u r m - a m ridicat uşor subt lună,
în c ă u t a r e a altei forme desăvîrşite şi eterne.

DUMINICA

C u m te-aşteptam odată, duminică preasfîntă,


Şi cît îmi p a r i a c u m a de tristă şi pustie...
S a l o n u - i gol, şi-n u m b r ă d o a r s a m o v a r u l c î n t ă ,
Asemeni unui p o p ă ce-ngîn-o liturghie.

Era cu toate-aceste aşa de multă lume,


V e n e a u tenori celebri şi d o a m n e diletante.
P o e ţ i s ă r m a n i şi fete ce î n t r e d o u ă g l u m e
S-extaziau m i r a t e : „ A h ! ce f r u m o s a n d a n t e !

82
6*
Tindea amoru-n u m b r ă ş i r e t e l e Iui c u r s e ,
Şi cînd vorbeau d e stele, d e sori, d e t o t î n a l t u l ,
Eu mă plimbam cu gîndul în carul „Marei-Urse",
D o a r v o i găsi u n astru nespeculat de-un altul.

Cuvinte fără noimă urcau, dar orice vorbe


D i n gura ta căzute mi se păreau divine,
P u t e a u să cînte-n p a c e şi h a r p e şi teorbe,
Căci n-auzeam nimica de te-ascultam pe tine.

Ş-acum e gol salonul, e gol, şi-n umbra casei


S t a u vastele fotolii şi l u n g p r i n d să se m i r e ;
Pe unde-o fi azi pasul micuţ al preafrumoasei,
C e t o t v e n e a s t a t o r n i c c a să-şi g ă s e a s c ă m i r e ?

Oglinzile-şi arată cu jale infinitul


Şi nu mai vine nimeni... zadarnic stau la geamuri,
Ce-ai c ă u t a t în lume, o, tu ! m u l t liniştitul
P o e t , c r e d e a i c ă - i l e s n e s ă scrii e p i t a l a m u r i ?

Ce-am căutat, v-aş spune, ce-am căutat eu, dară


Mi-e frică, căci î n u m b r ă , s u p r e m ă ironie,
î n n e a g r a u m b r ă , p i a n u l c u d i n ţ i i scoşi a f a r ă
R î n j e ş t e c a u n m o n s t r u c e - a r v r e a s ă m ă sfîşie.

CĂLĂTORII

Tăcere-i şi m e r g e a m cu faţa spre lună...


S-aud zurgălăii în n o a p t e c u m sună.
M e r g s p o r n i c r o t a ş i i şi-o c l i p ă m ă s p e r i i ,
V ă z î n d p e d e l ă t u r i c u m fug prăşierii
De u m b r a lor însăşi goniţi în buiastru...
P e - a l o c u r e a d r u m u l se face a l b a s t r u
C î n d scapă subt dealuri şi l u n a s-ascunde,
U n m i r o s d e f l o a r e d e c i n e ştii u n d e
N e - a j u n g e p e c a l e şi-n u r m ă r ă m î n e . . .

83
„ E - o vraja trimeasă de-o fată, s t ă p î n e " ,
„E-o vrajă", îngînă z î m b i n d vezeteul,
Şi murgii a c u m a păşesc m a i cu greul,
Şi vorbele noastre, prietene bune,
Se fac t o t m a i r a r e , m a i triste, de-ai s p u n e
C ă f i e ş t e c a r e d i n n o i îşi d ă s e a m ă
Că-n u r m a trăsurei ceva se distramă,
Ş i - a c e e a n u - i d r u m u l , ci-i b i a t a v i a ţ ă ;
Că dulcea mireasmă, prin noapte drumeaţă,
N u - i m i r o s d e f l o a r e , n i c i v r a j ă , ci-i d o r u l
Ce-1 i a p r e t u t i n d e n i c u e l c ă l ă t o r u l
O r i u n d e s-ar d u c e şi-ar v r e a c a s ă s c a p e ,
Subt naltele ceruri, pe vastele ape...

EX-VOTO

Păşeşte-ncet, să nu deştepţi tăcerea,


Coboară-ncet, ca-ntr-un cavou pustiu,
Şi-ascunde-ţi bucuria ori durerea,

Să te presimt abia, să nu te ştiu,


Abia să te presimt ca pe-un p a r f u m
De floare scuturată timpuriu...

Căci pe-al tău suflet mîndru orişicum


O c l i p ă - a m fost stăpîn... Păşeşte-ncet...
N u t u r b u r a nici p r a f u l d e p e d r u m . . .

Un clopot e un suflet de poet...


N i c i r o c h i a - ţ i f o ş n i n d să nu-1 a t i n g ă ,
Să nu se redeştepte un regret...

Acum, cînd izbutise să se-nvingă


Şi g î n d u r i l e v e c h i să şi l e - a d u n e ,
O , lasă-1 î n t ă c e r e s ă s e s t i n g ă .

84
Păşeşte-ncet... nici un c u v î n t nu spune,
C ă c i de-ai vorbi, ca de subt bolţi p r o f u n d e ,
De pretutindeni, ca să mă răzbune,

Ecouri mustrătoare ţi-ar răspunde.

CÎNTEC

Garoafele din glastră, stînd gata ca să m o a r ă ,


Vorbesc de-o fată b l o n d ă cu faţa d i a f a n ă ,
Vorbesc de-o p r e a f r u m o a s ă şi m î n d r â castelană
C e le-a p u r t a t d e g r i j ă o - n t r e a g ă p r i m ă v a r ă . . .

Vorbesc şi pun la cale garoafele din glastră :


„ C a r m i n u l s ă ni-1 s t r î n g e m , şi-n p u l b e r e m ă r u n t ă ,
Pe-obrajii ei să c e r n e m uşor, în zi de n u n t ă ,
S ă n u m a i fie a l t a c u m e s t ă p î n a n o a s t r ă . "

GHERGHINA

S-au stins î n t r - u n a f l u x de sînge bujorii roşii, iar albii crini


Şi-au a n u n ţ a t de la o v r e m e şi ei p a l o r i l e l u n a r e ;
Cu o mireasmă, cu o u m b r a , ori prin fantastice lumini.
A p r o p i a t a a g o n i e şi-o p r e v e s t e ş t e f i e c a r e .

Culorile ca un incendiu, în clipa ultimului ceas,


S - a p r i n d — căci ceasul cel d i n u r m ă o r i c u m e o a p o t e o z ă ;
M a i d a r n i c îşi r ă s t o a r n ă c r i n u l p a r f u m u l c e i-a m a i r ă m a s
P e f u n d u l u r n e i , şi, c î n d m o a r e , m a i r o z ă s e p r e f e c e - o r o z ă .

85
G h e r g h i n a singură, spre t o a m n ă , c î n d sunt gradinele pustii,
N u - m p r ă ş t i e nici o m i r e a s m ă , ci rece şi n e p ă s ă t o a r e ,
C î n d s t ă să-i v i e ş i e i c e a s u l î n f r i c o ş a t e i a g o n i i ,
Ş i - n a l ţ ă t o t m a i sus, î n a e r , z î m b i n d , m a r m o r e a n a - i f l o a r e .

Ca şi cum n-ar fi fost născută cu celelalte pe pămînt,


F ă r ă palori şi fără umbre, ci tot m a i dreaptă în lumină,
Ea luptă m î n d r ă pîn' la u r m ă şi se coboară în mormînt,
P u r t î n d c u n u n a e i d e a u r p e f r u n t e , sus, c a o r e g i n ă .

CINTECUL GREIERULUI

Sunt p o a t e milioane de ani de-atunci, o, soare !


D e c î n d t u cel c e a s t ă z i u r c i b o l ţ i l e d e - a z u r .
Erai de-abia o p a t ă p r i n neguri călătoare,
O f o r ţ ă - n m e r s ce-şi c a t ă o f o r m ă ş i - u n c o n t u r .

Aşa erai, dar timpul ţi-a modelat conturul


Şi i n c e n d i u l ce-n tine m o c n e a de veşnicii
înflăcărat deodată a luminat azurul
Şi ale mele n e g r e şi m a r i m e l a n c o l i i .

Aşa erai pe vremea întîiei aurore,


P e c î n d eu, n e g r u l g r e i e r , r a p s o d u l f ă r ă g l a s ,
C e t e c î n t a - n s t r u n î n d u - ş i elitrele-i s o n o r e ,
A ş a a m fost d e - a p u r u r i şi-acelaşi a m r ă m a s .

Eu sunt întîiul sunet care-a trezit ecouri


I ăr-a trezi pe lume fiorul unei uri,
R a p s o d u l ce-a r u p t p a c e a î n a l t e l o r p l a t o u r i
Si-a d e ş t e p t a t v i s a r e a f u n e b r e l o r p ă d u r i .

Ca într-o seră caldă trăiam punctînd tăcerea,


P r i v i n d plin de uimire c u m vremile tn mers
înalţă continente ori pregătesc căderea
\ c i n e ştie c ă r u i f r a g m e n t d e u n i v e r s .

86
P ă r e a cum că n a t u r a , arareori sătulă
D e vechile tipare, căta izvoade n o i ;
C u m de-a p u t u t fragila şi fina libelulă,
Vîslind a t î t e a v e a c u r i , s-ajungă p i n ' la n o i ?

Azi năruia şi mîine, cum o-mbia capriciul,


Zvîrlea în dar eterne nimicuri pe pămînt,
D e - a t u n c i şi-a a p r i n s l a m p a a l b a s t r ă l i c u r i c i u l ,
Ş i n - a m a i f o s t î n s t a r e s-o s t i n g ă n i c i u n v î n t .

O aripă de gîză, un sunet şi-o lumină


Au stăruit, şi totuşi atîţia uriaşi
F ă c u ţ i s ă - n f r u n t e v r e m e a s-au p r e f ă c u t r u i n ă ,
Şi-au d i s p ă r u t din l u m e făr-a lăsa u r m a ş i .

Pavat e tot pamîntul cu lespezi de morminte,


Ş i n u m a i eu, r a p s o d u l , î n v e c i n e m u r i t o r ,
P ă ş i n d pe ieroglife de albe oseminte,
M a i c î n t u n miserere î n a m i n t i r e a l o r .
CINCINAT PAVELESCU

Reputat poet epigramist — magistrat de profesie — Cincinat Pa-


vtlescu, una dintre figurile pitoreşti ale literaturii noastre dintre cele doua
războaie, s-a născut la Rîşnov (judeţul Rîmnicul-Sărat), la 20 octom­
brie 1872, fiul unui inginer ceferist. După mamă cobora din vestitul
căpitan de plai Banu Manta. Liceul l-a făcut la „Sf. Sava" în Bucureşti,
unde-şi ia şi licenţa în drept, în 1897. Intrînd în magistratură, este pe
rînd ajutor de judecător la Brăila, Corabia, Turnu-Măgurele, Craiova,
Sulina, Iaşi, Caracal, judecător la Rîmnicul-Sărat, Brăila şi procuror la
Braşov. In timpul primului război mondial, poetul-trubadur, personalitate
mondenă, este trimis la Paris, unde conduce revista Le courrier franco-
roumain şi colaborează la Figaro. In Franţa se căsătoreşte cu o nepoată
a lui Ivan Turgheniev, cîntăreaţa Alice Viardot-Garcia, cu care are o
fetiţă, de care împrejurările îl despart.
Debutează la Literatorul lui Al. Macedonski, al cărui prim-redactor
(efemer) devine în noiembrie 1892. In anul următor scrie împreună cu
acesta piesa Saul (premieră: 28 decembrie 1892). Apoi se despart, motiv
de polemică şi schimb de epigrame, incidente uitate şi memorialistică
afectuoasă. A fost prim-redactor şi la Convorbiri critice, unde publică
vestite epigrame şi poezii dintre care multe au fost puse pe muzică
CPentre ochii tăi cei dulci, Frumoasa mea cu ochii verzi, îţi mai aduci
aminte, doamnă etc). între 1931—1934 conduce revista Braşovul literar.
La stăruinţa lui O. Goga i se acordă un premiu naţional de 100.000 de lei,

89
cu care boemul si risipitorul poet îşi plăteşte... datoriile. Moare răpus
de un cancer pulmonar la 26 noiembrie 1934, în Bucureşti.

OPERE (poezii) :
De la Milcov (nuvele, poezii), Buc, 1889 ; Poezii, Buc, 1900 ;
Epigrame, Craiova, Ramuri, 1907 ; ed. a Il-a, 1926 ; Poezii, B u c , C. Pa-
riano, 1911 ; Poezii, B u c , C. Sfetea, 1911 ; Poezii, B u c , Cartea româ­
nească, f. a. ; Epigrame, ed. Tudor Măinescu, Buc, Ed. Tineretului, 1966.

COLABORĂRI :
Literatorul (1892—1895) ; Lumea nouă ilustrată (1895) ; Lumea nouă
ştiinţifică şi literară (1895—1896) ; Românul literar (1905) ; Viaţa lite­
rară (1906) ; Luceafărul (1906, 1912) ; Semănătorul (1907) ; Viaţa li­
terară şi artistică (1907, 1908) ; Convorbiri critice (1907, 1908) ; Falanga
literară şi artistică (1910) ; Junimea literară (1910, 1911, 1912) ; Revista
idealistă (1911) ; Flacăra (1923) ; Universul literar (1926) ; Braşovul
literar (1931—1934).

REFERINŢE :
Al. A. Macedonski, Intre 1800 şi 1892, Literatorul, nr. 5, 15 octom­
brie 1892 ; M. Dragomirescu, Oda, notă critică, Convorbiri critice, II, 13,
1908 ; E. Lovinescu, Cincinat Pavelescu, Convorbiri literare, 1910 ; D. Kar-
nabatt, Mişcarea poetică, Revista idealistă, IX, I, 1911 ; Ilarie Chendi,
Cincinat Pavelescu, Luceafărul, X, 1911 ; Duiliu Zamfirescu, Poezii,
raport academic, Analele Academiei Române, seria I I , t. XXXIV,
1911—1912 ; Perpessicius, Epigrame, Universul literar, XLI, 51, 1925 ;
F. Aderca, De vorbă cu Cincinat Pavelescu, Mişcarea literară, I I , 17—18,
1925 ; Ion Pillat-Perpessicius, Antologia poeţilor de azi, B u c , Cartea
românească, 1925, p. 105—114 ; I. Valerian, De vorbă cu d-l Cincinat
Pavelescu, Viaţa literară, I, 3, 1926 ; E. Lovinescu, Istoria literaturii
române contemporane, I I I , Evoluţia poeziei lirice, B u c , Ancora, 1927,
p. 210—214 ; Perpessicius, Menţiuni critice, I, B u c , Casa şcoalelor, 1928,
p. 152—155 ; Radu D. Rosetti, Cincinat Pavelescu, Universul, LI, nr. 333,
5 decembrie, 1934 ; S. Semilian, Cincinat Pavelescu inedit, Adevărul
literal, nr. 861, 6 iunie 1937 ; G. Călinescu, Istoria literaturii române,
B u c , E.F., 1941, p. 575—576 ; N. Crevedia, Cincinat Pavelescu, Lucea­
fărul, IX, 21, 21 mai 1966 ; Alexandru Macedonski, Opere, B u c , E.P.L.,
1966, voi. II, p . 286.
Poeziile selectate sînt reproduse din voi. Poezii, B u c , 1911.
CORBII

D-lui C. Pariano

O, corbi siniştri, vă iubesc !


Voi ce pe-al iernei alb linţoliu
C ă d e ţ i în stoluri ce-ngrozesc
Ca nişte pete m a r i de doliu !

In fracurile voastre negre


De ciocli, aveţi ceva de gală,
Şi-n c r o n c ă n i t u l v o s t r u r î d e
O ironie triumfală !

Duşmani cetăţilor banale,


P r i n vechi ruini v-adăpostiţi,
Şi sub d i s p r e ţ u l v o s t r u rece
O lume-ntreagă-nvăluiţi.

Dacă vă muşcă foamea-ntocmai


Ca feudalii castelani,
Vă năpustiţi pe avuţia
Muncită-a bieţilor ţărani.

Şi negrul vostru e simbolic,


E doliul ce-ndurător
Purtaţi victimelor căzute
Sub ciocul vostru h r ă p i t o r .

91
C h i a r E d g a r P o e î n cinstea voastră
A scris b a l a d a - n t u n e c a t ă
Al cărei leit-motiv e tristul
Ş i - n g r o z i t o r u l : niciodată !

O, corb sinistru, al meu suflet,


Scîrbit de l u p t e şi de jale,
E-atras de doliul sarcastic
Ce-1 p o a r t ă aripile t a l e !

Şi-aş vrea, pentru-a scăpa de viaţa


S u g r u m ă t o a r e a cetăţii,
Să deviu regele ruinei,
A l p ă c i i şi-al s i n g u r ă t ă ţ i i .

CÎNTECUL OMULUI

Mă-ntorc zdrobit. Ce drum enorm


Viu dintr-o ţară depărtată,
Pe care h a r t a n-o arată...
Sunt obosit, aş v r e a să d o r m .

Sunt ani, sunt ani de cînd alerg


T o t înainte, înainte,
Cu-aceeaşi întrebare-n minte :
De unde viu şi u n d e merg ?

Şi barca-mi nu mai e la fel,


Iar pînzele-i imaculate
De la plecare, sunt pătate,
Ca şi o m a s ă de hotel.

O mînam eu, sau mă ducea


în voia vîntului, tot anul ?
E r a m s a u n u , eu, c ă p i t a n u l
S ă r m a n e i b ă r c i ce r ă t ă c e a ?

92
O amintire mi-a rămas...
Ţ a r a nădejdii,-n depărtare,
Mi se p ă r e a a t î t de m a r e —
Ş i - a m o c o l i t - o î n t r - u n ceas !

Un gînd mă tulbură, mîhnit,


Ca un ecou de h a r f ă spartă :
E visul m e u neîmplinit,
E i d e a l u l m e u de a r t ă !

în goana lui, izbit de stînci,


Mă-ntorc la mal, m î n a t de soartă,
P e i n i m ă c-o f l o a r e m o a r t ă ,
S-ascunză ranele-i adinei.

Şi-acum, în drumul spre mormînt


Privind amurgul arămiu,
C î n d s i m t c e - a ş f i p u t u t s ă fiu.
M ă - n d u i o ş e z v ă z î n d ce sunt...

IMPRESII DE TOAMNĂ

P ă d u r e a veştejită î n stînga m e a c o b o a r ă ,
Şi-n d r e a p t a , o c o l i n ă se suie c ă t r e z ă r i ,
Sub roşul ce a m u r g u l pe culmile-i strecoară.

E toamnă pe sfîrşite. Pe drum şi pe cărări


Z b o r frunzele m i n a t e de vîntul ce le p o a r t ă ,
C u m valul poartă barca pe zbuciumul de mări.

Trosneşte cîte-o cracă şi-n umbră cade moartă


S ă r a c u l o să a i b ă la i a r n ă uscături,
N a t u r a se-ngrijeşte c u m i l ă d-a lui soartă.

O, fire nenţeleasă, cum inima ne-o furi


C u m o a r t e a ta, sub care s-ascunde renviere,
T u , care dintr-un m u g u r dai viaţă la p ă d u r i !

93
Ştii o a r e ce d u i o a s ă şi tristă m î n g î i e r e
E ordinea eternă, pe c a r e - o - n t r e z ă r i m
în frunza care naşte şi-n f r u n z a c a r e p i e r e ?

Doar ea mai ne adoarme durerea că murim

POETUL

F e c i o a r e d u l c i , e în z a d a r !
Privirea voastră fermecată
Şi ale voastre jurăminte,
O r i c î t de c a l d e şi de sfinte,
Nu pot din drum să mă abată,
C ă c i e croit, m a i din-nainte,
A ş a spinos şi solitar...
Un glas î m i strigă :
Mergi ! Nebun,
P u t e r e i sfinte m ă supun,
Ş i f u g , ş i f u g î n l a r g u l zarei,
Şi fug în v o i a î n t î m p l ă r e i
P-aripa largă a fanteziei,
Călăuzit d-un singur d o r :
Sunt jidovul rătăcitor
Al poeziei!

CELE TREI NĂLUCI

Amurguri, toamne, patimi îngropate


P e g î n d u l t r i s t c u n o a p t e a s-au l ă s a t ,
Şi-n h a i n e l u n g i n ă l u c i î n t r a r i p a t e
T r e c p r i n o g l i n z i şi-n g e a m u r i p a r c ă bat.

94
U n a ieşind d i n colţu-i de-ntunerie
Cu glasul ei de u m b r ă c u v î n t ă :
„ N u m ă cunoşti, sunt visul t ă u himeric
C e m - a i u i t a t ? A m fost n ă d e j d e a t a ! "

O alta blînd s-apropie de mine


Pe cînd coboară-n sufletu-mi căinţa.
A f u l g e r a t ! în zări v ă d d o a r ruine...
„ T e r e c u n o s c , n ă l u c ă , eşti c r e d i n ţ a ! "

Şi cea din urmă, albă ca o moartă,


P l e c î n d d i n p r a g s-a-ntors... p a r c ă z î m b e a
S u n t singur. P l o u ă . V î n t u l geme-n p o a r t ă .
N ă l u c ă - a i fost şi t u , iubirea m e a !

SIMBOLUL N E A N T U L U I

Curtezanelor

Fugi, geniu al nenorocirii,


D u ş m a n a l v i s u l u i şi-al f o r ţ e i ,
T u , care-n mrejele iubirii
învălui germenele morţei.

Fugi, glasul tău mă înfioară


T r i m i t e - ţ i d o r u l să se culce...
Sărutul tău dacă e dulce,
A lui beţie mă o m o a r ă . . .

Şi părul tău e-ncolăcire


De şerpi cu limbile-otrăvite,
T u eşti a d î n c u l c e î n g h i t e
V i r t u t e , geniu şi simţire.

Ascunde-ţi trupul alb şi gol


— O, ş a r p e d u l c e al p i e i r i i ! —
C ă c i d e ş i p a r i m i n u n e a firii
Eşti al neantului simbol.

95
FTIZICA

„Ce jalnic în suflet străbate


Fiorul de frunze uscate
Pe bietul bolnav ce din casă
Ascultă cum toamna se lasă."
C. P.
Cu ochii mari şi supţi de boală,
Priveşte lacul spre apus
C o p i l a c a r e n u s-a d u s
D e n u ştiu c î t e l u n i l a şcoală.

Cum păru-i negru ca de smoală


Pe frunte-i cade nesupus,
U n g î n d î i f u r ă o c h i i - n sus
S p r e c e r u l sur, s p r e z a r e a g o a l ă .

Şi cum în pieptu-i slab se-neacă


Sfîşietor o tuse seacă,
Spre m a m a ei s-apleacă blînd

Şi-ngînă-n lacrima ce-i pică :


„Eu n-o să v ă d cu voi zburînd
P e cer î n t î i a r î n d u n i c ă ! "

Paris, 1907

SIMFONIA PLOAIEI

D-lui Take Ionescu

E noapte de toamnă şi plouă !


Ce trist e c î n d plouă în n o a p t e ,
In plmsetul ploaiei nu-s şoapte
D e flori sărutate d e r o u ă ,

96
S u n t lacrimi ascunse şi m u t e
Ce nasc şi ce m o r neştiute.

în fiecare picătură
Ce picură din ramuri,
î n fiecare p i c ă t u r ă
Ce-alunecă pe geamuri,
S u n t v o c i d e jale ş i d e u r ă ,
Sunt rugi, crîmpeie de blesteme,
E o largă, surdă simfonie,
E toată sumbra tragedie
A sărăciei c a r e geme
P e b ă n c i , sub p o d u r i , p r i n g r ă d i n i ,
î n t u n e c î n d cu ochi haini
Şi glasuri a m ă r î t e
T ă c e r e a p l i n ă d e fiori
A nopţilor posomorite !

Sub lustrul apei strada pare


U n rîu statornic fără val.
Şi flacăra de felinare
E ca o l a m ă de p u m n a l .

Pe cînd visezi la pianu-ţi, doamnă,


Şi-asculţi al sobei dulce cînt,
N - o să-nţelegi ce tristă sunt
C î n d plouă, nopţile de t o a m n ă !

Antologia poeziei simboliste româneşti


OVID DENSUSIANU

Puternică personalitate a culturii noastre şi unul din animatorii cei


mai fervenţi ai simbolismului românesc, Ovid Densusianu s-a născut la
Făgăraş, în 30 noiembrie 1873, fiul lui Aron Densusianu, poet clasicizant
fi autor de studii literare de ţinută latinistă, antijunimist, autor al unei
Istorii a limbii şi literaturii române (1894). Studiază la Braşov şi apoi
la Iaşi, unde îşi ia licenţa în litere în 1892. Pînă în 1893, cînd pleacă
în străinătate (Berlin, Paris), este profesor la Botoşani şi Focşani. La Paris,
m 1896, obţine diploma şcolii de „Hautes études" cu teza : La prise de
Cordoue et de Séville, Chanson de Geste du XII-e siècle. Devine, tot-
odată, membru al Societăţii de texte vechi franceze.
întors în ţară, în 1897, este numit profesor suplinitor la catedra de
română a Universităţii din Bucureşti. Din 1901 este titularul catedrei de
filologie romanică, creată din iniţiativa sa. Întemeiază Societatea filo­
logică şi Institutul de filologie şi folclor, cu publicaţiile respective :
Grai şi suflet şi Buletinul societăţii de filologie. Adevărata sa glorie
Ştiinţifică este asigurată de monumentala Histoire de la langue roumaine
(Paris, Leroux, 1901—1938, tr. rom., 1961). Importante sînt şi studiile
de folclor, printre care binecunoscuta Viaţa păstorească în poezia noastră
populară, Buc, 1922—1923, şi, mai ales, prima noastră sinteză de istorie
literară bazată pe principii estetice, Literatura română modernă (3 vol.,
1920, 1921, 1933).

99

Meritele literate şi locul său de seama în istoria simbolismului ro­
mânesc sînt legate de întemeierea si conducerea revistei Viaţa nouă
(1905—1925), unde Ovid Densusianu publică poezii simboliste sub
pseudonimul Ervin, numeroase articole teoretice, polemici, portrete si
studii de scriitori simbolişti contemporani (Verhaeren, Henri de Régnier,
Charles van Lerbergue, Remy de Courmont). Aici face o adevărată
scoală literară simbolistă, întrunită într-un cenaclu mai discret decît cel
macedonskian, dar de ţinută, polarizind numeroase forţe, despre profilul
cărora stă mărturie chiar antologia de faţă. Critic militant şi în publicaţii
anexe (Revista celorlalţi, Farul), Ovid Densusianu trece, în Conferenţele
„Vieţei nouă", seria întîia (1909), la o adevărată propagandă simbolistă,
în baza a două manifeste : Sufletul meu în poezie şi Ideal şi îndemnuri.
Un curs universitar despre simbolismul francez (1914—1916), urmat de
Sufletul latin şi literatura nouă (1922) sînt dovezi în acelaşi sens. Membru
al Academiei Române din 1919, cu un discurs de recepţie despre Delavran-
cea, Ovid Densusianu moare la 8 iunie 1934, în Bucureşti, lăsînd un nume
plin de prestigiu.

OPERE (poezii) :
Limanuri albe, Paris, Viaţa nouă, 1912 ; Heroica, Buc, Viaţa nouă,
1918 ; Sub stînca vremei, B u c , Viaţa nouă, 1919 ; Salba clipelor, B u c ,
Viaţa nouă, 1921 ; Raze peste lespezi, Paris, B u c , Viaţa nouă, 1924 ;
In zorile vieţii, B u c , 1925.

COLABORĂRI :

Arhiva (1892—1893) ; Revista critică literară (1894—1897) ; Româ­


nia jună (1899—1900) ; Noua revista română (1901) ; Viaţa nouă (1905—
1925) ; Revista celorlalţi (1908) ; Revista idealistă (1911) ; Farul (1912) ;
Versuri şi proză (1912) ; Grai şi suflet (1922—1925) etc.

REFERINŢE :

Mihail Dragomirescu, Lumini de fulgere, IV, VI, Convorbiri critice, l,


5, 1907 ; Al. T. Stamatiad, Limanuri albe, Rampa, 27 februarie 1913 ;
Ion Trivale, Limanuri albe, Cronici literare, Socec, 1915 ; N. Iorga,
Pretenţiile literare ale lui Ovid Densusianu, O luptă literară, voi. II,
1916, p. 12 ; V. Bogrea, Flori albe, Dacoromania, Cluj, an. II, 1921 —
1922, p. 789 ; Const. T Stoika, Ovid Densusianu, Mişcarea literară, II,
47, 1925 ; Ion Pillat-Perpessicius, Antologia poeţilor de azi, I, Buc,
Cartea românească, 1925, p. 162—177 ; E. Lovinescu, Istoria literaturii
române contemporane, I I I , Evoluţia poeziei lirice, Buc, Ancora, 1927,
p. 278—283 ; Perpessicius, Menţiuni critice, I, B u c , Casa şcoalelor, 1928,
p. 142—143 ; Al. Popescu-Telega, Ovid Densusianu, Craiova, Ramuri.

100
1934 ; N. Cartojan, Ovid Densusianu, Buc, Funda v ia pt. lit. şi artă,
1938 ; M. Cruceanu, Amintiri despre Ovid Densusianu şi „Viaţa noua',
Jurnalul literar, I, 2, 8 ianuarie 1939 ; Perpessicius, Cînd Ovid Den­
susianu vorbea despre poeţi, R.F.R., XIV, 3 martie 1947 ; Tudor Vianu,
Ovid Densusianu, Jurnal, Buc, E.P.L., 1961 ; J. Byck, Ovid Densusianu,
25 de ani de la moarte, Contemporanul, 243 (870), 14 iunie 1963 ;
Mircea Tomuş, Ovid Densusianu, criticul, Steaua, XIV, 1, 1964 ; Eugeniu
Sperantia, Ovid Densusianu, Tribuna, 9 aprilie 1964 ; Perpessicius, Ovid
Densusianu, Gazeta literară, XI, 42, 15 oct. 1964 ; Marin Bucur, Mo­
mente în receptarea şi difuzarea simbolismului românesc, Revista de
istorie şi teorie literară, t. 14, 1, 1965 ; N. Densusianu-fiul, Ovid Den­
susianu, Gazeta literară, X I I I , 47, 18 noiembrie 1965 ; Dinu Pillat, Ovid
Densusianu, Revista de istorie literară şi teorie literară, t. 15, 3, 1966 ;
Lidia Bote, Simbolismul românesc, B u c , E.P.L., 1966, p. 91—95, 150—
151 ; M. Cazacu, Particularitatea simbolismului lui Ov. Densusianu, Ori­
zont, XVIII, 158, iunie 1967 ; Marin Bucur, Ovid Densusianu, B u c , Ed.
Tineretului, 1967 (bibliografie bogată) ; D. Micu, Poezia în „Viaţa nouă",
extras din Limbă şi literatură, vol. XIV, Buc, 1967 ; Leon Baconski,
Mărturii epistolare, Densusianu — Isac, Astra, nr. 11 şi 12, 1967.
Poeziile sînt reproduse după cum urmează : Cînd morţii sînt aşa de­
parte..., Solii depărtărilor, III (Limanuri albe, 1912) ; Heroica I, III
(Heroica, 1918); Cîntecul pribeagului, Cei fără stea (Sub stînca vremei,
1919); Salba clipelor (Salba clipelor, 1921J ; Scorburile, Călătorii nevă­
zutului, III (Raze peste lespezi, 1924).
C Î N D M O R Ţ I I S I N T AŞA DEPARTE..

N u m a i g î n d i l a zilele apuse,
Nu mai privi la umbrele ramase
în u r m ă ; sufletele duse
In a l t a l u m e — c i n e ştie ? — p o a t e
N e uită.

Cînd morţii sînt aşa departe,


Ş i c î n d d e l a p ă m î n t l a stele
A t î t a cale ne d e s p a r t e ,
D u r e r e a — c i n e ştie ? — d a c ă
L a cer peste m o r m i n t e p o a t e
Să treacă.

Priveşte-n jurul tău — e marea


V i e ţ e i ; p l e a c ă şi o - n f r u n t ă ,
î m b a t ă - ţ i ochii-n c o n t e m p l a r e a
M i n u n i l o r ce te a ş t e a p t ă ;
Trăieşte, mergi oriunde soarta
Te-ndreaptă.

103
SOLII DEPĂRTĂRILOR

in

Ispititorul vis ce-a chinuit


Atîtea minţi
Se-nalţă azi biruitor,
Tăindu-şi drumuri de azur
P r i n infinit.

Din gîndurile care smulg


Neînţelesului din vreme-n vreme-o taină,
Ca o minune am văzut
Putere nouă răsărind,
P u t e r e a care-a prefăcut
Albastrul cerului în m a r e
Şi l e m n u - n fulg.

De pe pămînt
A r i p i s t r ă m u t ă - n î n ă l ţ i m i fiorul
Vieţei noastre p î n ă - a c u m legată
De piatră şi ţărînă,
Iar privirea
Slăveşte pe eroul nou — Cuceritorul
Ce trece z g u d u i n d v ă z d u h u l
C u m î n a l u i d e fier,
Pe zări stăpînă.

înspăimîntate pasările fug


D i n calea v u l t u r u l u i î n d r ă z n e ţ
Ce a v e n i t
S ă t u r b u r e t ă r î m u l ce-1 c r e d e a u a l l o r
Cu z b o r u l lui semeţ ;

Iar umbra
C u t e z ă t o r i l o r icari
T r e s a r e în m o r m i n t e , şi o clipă
D i n ele s e r i d i c ă s ă p r i v e a s c ă ,
C u ochii m a r i ,
S p r e cei c e s e a v î n t ă m î n d r i

104
Pe calea u n d e ei — învinşi
Şi-au sfărîmat
N e n o r o c o a s a aripă.

HEROICA

Ca rîuri ce în fluviu se adună,


N e n u m ă r a t e d r u m u r i , mici şi-ntunecoase,
D e o d a t ă într-un singur d r u m s-au prefăcut,
Şi drumu-i larg ca d r u m u r i ce se taie
In începuturi epice de lumi,
Şi-i luminos, în infinit, ca o văpaie
De gînduri ce vestesc m i n u n i .

In el s-au întîlnit
Şi răsăritul, şi apusul,
Şi miazăzi, şi m i a z ă n o a p t e :
De peste t o t s-au revărsat puhoaie de viaţa,
Şi-n ochii-acelora ce merg s-ajungă zborul
N ă d e j d i l o r plecate înainte
Luceşte î n d r ă z n e a l a care-ngheaţă
Trecutul cufundat în întuneric,
Şi-aprinde focuri albe printre care
Se-nalţă maiestos, feeric,
Viitorul.

în calea îndrăzneţilor drumeţi


Hotarele-şi întinde cerul,
Ca loc mai m u l t să lase gîndurilor călătoare.
R ă s u n ă văile de mii de glasuri
Şi fiecare glas e-o trîmbiţă ce cheamă,
Şi-n fiecare suflet trec vijelioase
Ecouri ca de 7gomote de-aramă.

Eroic cetele înaintează

105
Tot mai departe, mai departe...
Ş i s e a r a c î n d c o b o a r ă p e s t e ele
P a r t o a t e o p ă d u r e vie
Pe care fulgere aleargă —
P r i n întunerec coifurile scînteiază
în razele de lună...
Şi cînd tîrziu
O d i h n a şirurile negre le opreşte,
Sub privegherea stelelor înduioşate,
U n fîlfîit d e a r i p i s e a u d e
Ce peste culmi, misterios, pluteşte :
A r h a n g h e l i m e r g ca să vestească p r e t u t i n d e n i
C-o lume n o u ă se ridică-n zare
Şi a l t a - n a d î n c i m i se prăbuşeşte.

III

Uzinele-şi răsfrîng pe cer tristeţea.

Ieri se-nălţau ca strigăte de cucerire,


Ca semne de-exclamaţie gigantice,-ndrăzneţe
Pe foile vieţei c e l o r m u l ţ i ;
A z i s-au s c h i m b a t î n t u r n u r i p ă r ă s i t e - a l e t ă c e r e i ,
în t u r n u r i negre ?i răzleţe,
Ce-aşteaptă-n nostalgii chinuitoare
Să vie b i n e c u v î n t a r e a renvierei.

Uzinele-s catarg-uri moarte-n ceaţă.


Pe m a r e a liniştită ce-nchidea
T o t sufletul oraşului întinerit,
în p r i m ă v a r a m u n c e i şi a păcei,
Pe d r u m u r i l e de senin ce deschideau
Mîngîietor liman
Atîtor rătăciţi p r i n labirintul soartei
S-au n ă p u s t i t m î n i i d e u r a g a n .

Uzinele sînt umbre printre umbre.

în zidurile lor nu se mai zbate


Puterea ce preface-n aur goana vremei,
Şi glasuri de oţel nu m a i răsună :

106
Ciocanele şi roţile stau nemişcate,
Ciclopicele zgomote au amuţit,
Maşinile rămase-n amorţire
Sînt ca uriaşi a c ă r o r inimă într-o sincopă
S-a o p r i t .

Uzinele tresar privind în depărtare.

Viaţa s-a mutat în alte locuri,


Pe unde-i mai aproape de chemarea morţei.
...Se-ntind cîmpiile în năvăliri de fum,
Se-aude bubuitul diabolic al furtunei
Ce valurile miilor de oameni
Le-mprăştie, le strînge,
L ă s î n d în u r m ă insule de carne
R ă s ă r i t e - n sînge.

Priveliştile zilnicilor tragedii


Le urmăresc mereu — convoi de-alucinaţii
Şi n o a p t e a , cînd privirea lor o ţine trează,
Aceeaşi î n t r e b a r e : p î n ă cînd ?

Uzinele-s bolnavi ce aiurează.

CÎNTECUL PRIBEAGULUI

D a c ă v r e ţ i s-aflaţi
D i n ce locuri viu,
Munţii-i întrebaţi,
Că ei singuri ştiu.

Codru mi-a fost frate


Prin pustietate.

Dacă vreţi să ştiţi


Cin' m-a mîngîiat,

107
Cerului-i vorbiţi,
Că el m-a veghiat.
Stelele m i - a u fost
Noaptea adăpost.

Şi-ncotro-mi duc zborul


De vreţi să vă spui,
întrebaţi izvorul :
C a r e - i d r u m u l lui.

Calea-mi se sfîrşeşte
U n d e el se-opreşte.

CEI FĂRĂ STEA

Au a d o r m i t în visul pietrei,
Au adormit şi i-am privit
C u m ochii lor uitase-ndată
Că mai-nainte cuprinsese -
M i n u n e — c î m p u l înflorit.

Erau pribegi ce nu ştiu unde


M e r g e a u — atîtea d r u m u r i sînt
Pe care chinul le deschide
P r i n l u m e — şi ei t o ţ i cu gesturi
Inloouise-orice c u v î n t .

îi întîlnisem în lumină
B o l n a v ă d e a m u r g , şi-n u r m ă ,
C î n d întîmplarea ne-apropiase,
Am mers pe lîngă ei privindu-i
C u m toţi tăcuţi păreau o turmă.

...Pe cînd dormeau văzui de-odată


C u m tresări cel m a i b ă t r î n .
Se ridică, făcîndu-şi cruce,

108
Şi zise, z a r e a c e r c e t î n d - o :
„Fă, Doamne,-aicea să rămîn !"

SALBA CLIPELOR

II

Deasupra ceior şapte taine


S e - n a l ţ ă t a i n a cea m a i m a r e ,
A v r e m e i : f ă r ă ea v i a ţ a
N i s-ar p ă r e a c ă f a r m e c n - a r e .

VI

Amurg. Din cîmp se-ntoarce-o turmă.


Trec cîţiva-agale pe cărare.
Spre cer din linişte se-nalţă
Un semn uriaş de întrebare.

XVII

De multe ori am întîlnit


Un chip pribeag, şi într-o zi
Mi-a spus : „ E u sînt î n d u i o ş a r e a
Şi adăpost nu p o t găsi".

XLIV

Lespezi albe, lespezi negre


Stau şi-aşteaptă-a lor menire :
Unele să-nalţe ziduri,
Altele în cimitire.

109
SCORBURILE

L u m i n i l e c e f u g d e ele
Şi farmecul măreţei înfrunziri
L e chinuiesc, c î n d ştiu că-s n u m a i u m b r a
î n c a r e a d ă p o s t îşi c a u t ă
Hidoase vieţuiri.

întunecimea lor le face totuşi


S ă fie m î n d r e c ă î n t r - u n a
P u t e r e a - a t î t o r t r u n c h i u r i ele-o s a p ă ,
D a r d e m î n d r i a l o r îşi r î d e c o d r u l
C î n d ştie c ă p e e l nu-1 r i s i p e ş t e
Nici furtuna.

Şi iarna, cînd frunzişul


Nu le mai t u r b u r ă şi nu le umileşte,
M a i îndrăzneţ privesc, crezîndu-se stăpîne,
D a r strălucirea albă a zăpezei
Le-neacă şi holbarea neagră
A lor o biruieşte.

CALATORII NEVĂZUTULUI

m
O pagină-şi aşteaptă încheierea —
„Simţind zădărniciile c u m plîng"... —
L u m i n a s-a o p r i t î n t r - o s i n c o p ă ,
A f a r ă biciuirile de viscol
Pe lîngă geamuri trec şi r a m u r i tot le frîng.

Mătasea umbrelor foşneşte,


F a n t o m e îşi v e s t e s c c ă l ă t o r i a .

110
E c i n e v a la uşe ? P a r c ă . . . b a t e .
Mă duc... O înşelare... Nu e nimeni.
C e a s o r n i c u l îşi d e a p ă n ă m e l a n c o l i a .

Cinci... şase... E aproape ziuă.


L u m i n ă , p e n t r u ce la mine-ai mai p ă t r u n d e ?
Ai fi un oaspe ce a l ţ i oaspeţi îi a l u n g ă —
Şi p a g i n a în g î n d e î n c h e i a t ă :
„...el c - u n s u r î s p o r n i s p r e - a c e l a ş i e n i g m a t i c « u n d e » " .
GH. ORLEANU

Născut la Focşani, în 1873. Studiile de drept l-au orientat în 1898


spre magistratură. Este procuror şi judecător la Focşani şi Calaţi. De­
butează, în 1889, sub pseudonimul Cb. de la Odobasca, în Adevărul, cu
nuvele. Sub acelaşi pseudonim publică versuri în Contemporanul (1889—
1891), apoi la Tribuna din Sibiu. Mare călător în tinereţe, lasă note şi
impresii, încă inedite. Atras şi de teatru, scrie o parabolă în 5 acte, Plinea
păcatului (1905). Dramatizează — în colaborare cu Jean Ban şi C. Cal-
muski — Sărmanul Dionis de M. Eminescu. Face şi traduceri : Pentru
sceptru de F. Coppee şi Cidul de Corneille, ambele în colaborare cu
-D. Nanu. Decedat la Bruxelles, în urma unei operaţii, în 1911.

OPERE (poetice) :
Din alte vremi, ms. încredinţat criticului M. Dragomirescu.

COLABORĂRI :
Literatorul (1899) ; Floare albastră (1901) ; Generaţia noua (1903) ;
.'Semănătorul (1905, 1910) ; Convorbiri critice (1907, 1908) ; Biblioteca
românească enciclopedică, Socec, 1913 etc.

REFERINŢE :
Calendar literar şi artistic pe 1909, Buc, Socec, p. 168 ; Necrolog,
in Junimea literară, Cernăuţi, 1911, p. 172 ; N. Iorga, Necrolog, în

113
Neamul românesc literar, III, 8, 1911, p. 113 ; (Oameni care au fost, I,
p. 442) ; E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, III, Evo­
luţia poeziei lirice, Buc, Ancora, 1927, p. 154—155 ; N. Davidescu, Din
poezia noastră parnasiană, Buc, E.F., 1943, p. 89—98.

Poeziile sînt reproduse după cum urmează : Pendula veche de stejar


(Literatorul, aprilie 1899) ; Pe muche mănăstirea a-ncremenit (Literatorul*
iunie 1899) ; Ceaţa, Anamnisis, Scrisorile (Convorbiri critice, 1908 : 15 fe­
bruarie, p.143, 1 mai, p. 353, 1 iulie, p. 523).
P E N D U L A VECHE DE STEJAR

P e n d u l a veche d e stejar
încearcă miezul nopţei,
La umbra îngerului morţei
Păleşte visul clar.

Şi viaţa tremură o clipă,


I a r slabe d u n g i furiş a l u n e c ,
Măresc lumina, se întunec,
A d o r m sub recea lui a r i p ă .

în umbră — Umbră — el stă viu,


Prin geamuri farmecul de lună
Revarsă pace şi pustiu.

Şi-n clipe răguşite, rar,


Sinistru-n n o a p t e sună
P e n d u l a veche de stejar.

115
PE MUCHE MĂNĂSTIREA A-NCREMENIT

Pe muche mănăstirea a-ncremenit, pustie,


Bătrîni, î n t i n d copacii de veacuri u m b r a lor ;
C ă l u g ă r i , liliecii, t r e c n o a p t e a , ţ i n s o b o r ,
Şi-n s t r a n e c u c u v a i a le c î n t ă liturghie.

Pe lespezi, şterse slove cioplite din topor


V o r b e s c de v e c h i i c t i t o r i , d a r c i n e e să-i ştie ?
U n stol d e corbi c o l i n d ă spre altă l u m e vie,
I a r t o a m n a tristă cade asupra tuturor.

Pustiu, singurătate, prin crăngi răsare luna,


î n t u r l a r u i n a t ă u i t a r e a ţine strajă,
D i n c î n d î n c î n d u n g r e i e r îşi î n c o r d e a z ă s t r u n a .

Sub ţărnă predomneşte a morţei sfîntă strajă


Şi toate-s c u f u n d a t e ca-n a d î n c i m e a m ă r i i
Şi-au n ă p u s t i t măceşii şi u r m e l e c ă r ă r i i .

CEAŢA

Departe,-n ţările de ceaţă, într-o cetate-episcopală,


C o b o a r ă seara m o h o r î t ă în liniştea p r o v i n c i a l ă .
Exil nostalgic, î n o d a i e , î n f r i g u r a t r ă m î n sub l a m p ă ,
S i n g u r ă t a t e a ţese p î n z a , r e m b r a n d i i n d c a - n t r - o e s t a m p ă
O v i a ţ ă de i m a g i n i şterse : t r e c u t de u m b r ă şi l u m i n ă .

E t o a m n a N o r d u l u i , şi ploaia pe coperiş bate-n surdină.


E t o a m n a g î n d u l u i , şi v i s u l îşi f r î n g e a r i p a şi m o a r e :
A f a r ă p l o u ă , p l o u ă - n suflet
Mi-e d o r de soare !

116
ANAMNISIS

In ochii mei, fără de saţiu, ascunsă zace o c o m o a r ă :


A u r de grîu, a u r de plete, a r g i n t u l n o p ţ i l o r de vară,
f>etrec î n c h i s î n m i n e î n s u m i , m a i s i n g u r d e c î t u n s i h a s t r u
Ş i r e n v i e z d u p ă v o i n ţ ă î n c e r d e p l u m b s a u cer a l b a s t r u .
De cum închid o clipă ochii, întrezăresc p l u t i n d pe R i n
O a l b ă l e b ă d ă s u b l u n ă , şi-n u r m ă , i a t ă , L o h e n g r i n .
Şi-n u m b r a l u i o - n t r e a g â l u m e , o l u m e s t i n s - a c u m d i n v i a ţ ă ,
•Cetăţi s c ă l d a t e î n l u m i n ă , v e c h i t u r n u r i î n v e l i t e - n c e a ţ ă
Şi mînăstiri î n d e p ă r t a t e ce-nalţă uriaşe turle,
C a s t e l e l e medievale, ostaşi cu f l a m u r i şi cu surle.

C u p r i n s de-o nenţeleasă milă, ascult cum straşinele curg :


S u n t m o r t , deşi m ă simt î n v i a ţ ă . T r ă i a m o d a t ă - n v e c h i u l b u r g !

SCRISORILE

Scrisorile d e - o d i n i o a r ă
L e - a m a z v î r l i t î n foc, ş i - a c u m
Cenuşa lor mă înfioară,
Mă înfioară-al lor parfum.

Profilul tău ca-ntr-o estampă,


C u b l o n d u l p ă r p e u m e r i goi,
M ă urmăreşte... Suflu-n l a m p ă
Ş i - a d o r m ca să visez de noi.

înfrigurat, aud la spate


Un pas, din a m i n t i r e smuls :
Tresar, o, ce lugubru bate
P e n d u l a monotonu-i puls.

117
H a l u c i n a t m ă - n t r e b , au cine
A c e l e r î n d u r i să fi scris ?
Sîngele t ă u î m i a r d e - n vine,
D u r e r e a t a m ă d o a r e - n vis.
CONSTANT CANTILIJ

O figură originală a primei serii de simbolişti români, provenită din


•cenaclul macedonskian, este şi Constant Cantilli, născut în comuna Oto-
jpeni, Ilfov, la 20 iunie 1875. Fiu de moşier, va face în tinereţe boemă
literară, sport, publicistică. Studii începute la Paris şi Bruxelles (poli­
tehnice şi artă dramatică), întrerupte brusc după 1907, cînd sărăceşte prin
pierderea proprietăţii din Odeni, Vlaşca. Pasionat ciclist, C. Cantilli în­
treprinde în 1894 o cursă Bucureşti-Braşov, însoţit de „maestrul" Mace­
donski, aventură insolită, descrisă într-un original reportaj : Pe velociped,
•cursa între Bucureşti şi Braşov, cu o scrisoare a lui Alex. Macedonski
(Buc, 1894). Este un adevărat sportiv, stabilind, în 1912, chiar şi un
record : distanţa Bucureşti-Paris, acoperită în 10 zile şi 6 ore (Din zborul
bicicletei, Buc, 1912).
Scoate în 1896—1897 Revi sta modernă (colaboratori : Al. Mace­
donski, Ion Theo [Tudor Arghezi], Grigore Pişculescu [Gala Galaction],
Cincinat Pavelescu, Iuliu Cezar Săvescu etc), orientată spre literatura
nouă, unde dă şi cronici „velocipedice". Are o polemică, în 1898, cu
•Macedonski, în legătură cu moravurile clerului ortodox şi catolic. Ade­
vărata sa pasiune, cultivată pînă tîrziu, se dovedeşte a fi teatrul, vocaţie
materializată în piese cu subiecte istorice şi antice (Sapho, Dacica, Deva-
data, La Cyndus, Sindus etc), scrise între 1901—1940. Este, ca şi Mace­
donski, inventator amator, brevetînd diferite maşini (agricole, de sondaj

119
petrolifer etc). In 1939 se interesa pînă si de aeronautică. Moare, cu
desăvîrşire uitat, în 1949.

OPERE (poezii) :
Bertha, poemă în versuri, cu o prefaţă de Al. Macedonski, Buc,
1900 ; Aripi de vis, B u c , 1903, prefaţă de Mircea Dimitriad.

COLABORĂRI :
Literatorul (1894—1895) ; Revista modernă (1896—1898) ; Forţa
morală (1901—1902) ; Românul literar (1908).

REFERINŢE :
Al. Macedonski, Poezie ţi poeţi contemporani, Liga ortodoxă, I, 4,
10 noiembrie 1896 ; D. Karr, Bertha, Secolul, 9 aprilie 1900 ; D. V. Păun|
Aripi de vis, Secolul, 7 octombrie 1903 ; I. C. Negruzzi, Aripi de vis.
Analele Acad. Rom., s. I I , t. XXVI, 1903—1904, p. 333 ; G. Silvan,
Aripi de vis, Epoca, 29 octombrie 1903 ; Al. Antemireanu, Aripi de vis,
Vremea, 30 octombrie 1903 ; Ilarie Chendi, Aripi de vis, Voinţa naţională,
4 noiembrie 1903 ; C. Cristobald, Poet român parnasian... şi biciclist
internaţional, România literară, I, 14 mai 1939 (fotografii, facsimile) ;
Al. T. Stamatiad, Alexandru Macedonski, Acte şi documente, Buc, 1951.
B.C.S., ms. 2.005, II, p. 36—41.

Poeziile sînt reproduse din Aripi de vis, Buc, 1903.


IN LARGUL TRECUTULUI

Spre Nord, în noaptea morţei, se află-o mare-ntinsă


Ce este de lumină cerească neatinsă,
I a r veşnicu-ntuneric domneşte jos şi sus.
în lung şi larg se l u p t ă talazuri răzvrătite,
N ă m e ţ i de beznă, iaduri cu urlete cumplite,
în care stă la p î n d ă semeţul nesupus.

Şi nu e pe-acea mare decît întunecime


Şi groază-n înălţime, şi groază-n adîncime...
O r i u n d e deznădejde şi cerul nicăieri...
Peirea deopotrivă, în laturi şi-nainte,
Limanul de scăpare, fantasmă care minte,
I a r mîine ca şi astăzi, şi astăzi ca şi ieri.

Departe cit se poate de-a stelelor cîntare,


Vîslaşu-mpins de soartă cînd e pe-această m a r e .
D e p a r t e cît se p o a t e de-al soarelui amor,
O simte cum în suflet repede-a ei năvală,
Ce-ntreagă îl coprinde cu u n d a ei fatală,
Şi rozele speranţe se-ntunecă şi mor.

Dar însuşi al meu suflet a fost această mare.

121
II

S p r e S u d , sub g r o z ă v i a a r ş i ţ e l o r s o l a r e ,
Se află a pustiei c u m p l i t ă dezolare,
Acolo e d o m n i a nesipuiilor sterpi,
Acolo nu palpită răsuflet de răcoare,
N i c i z î m b e t de v e r d e a ţ ă , nici lacrimi de izvoare,
C i corbii sunt p r i g o r i i , iar florile s u n t şerpi.

Acolo, pînă-n zare, e-ntregul şes, un sînge,


Ş-o f l a c ă r ă d e g h i e n ă d i n c e r u r i s e r ă s f r î n g e ,
M e r e u te duci-nainte, şi nu înaintezi,
Grăbeşti către năluca poetului, zadarnic,
î n d u r i din zori în n o a p t e al foamei chin a m a r n i c ,
Şi m o a r t e a - n orice clipă în faţa ta o vezi.

Departe, cît se poate, de-a soartei dărnicie,


D r u m e ţ u l cînd se află î m p i n s spre-acea pustie,
D e p a r t e , cît se p o a t e , de ce e omenesc,
O simte c u m în suflet în largu-i se aşează,
Şi-n calea ce s t r ă b a t e d o a r corbii îl u r m e a z ă
S p r e visele d e ş a r t e ce-i r î d şl—1 n ă l u c e s c .

Dar sufletul meu însuşi a fost acea pustie.

ÎN LARGUL MĂREI

A r g i n t d i n cer se prăfuieşte : Vibrează cîntece pe valuri,


Şi vîntu-adie o melodie de duioşie din cavaluri
Şi peste t o a t e scînteiază al fericirei d o r d i v i n
Pe c î n d a m o r u - n al m e u suflet e ca p a r f u m u l u n u i vin.

Din largul mărei mîngăierea răcoarei dulci mă-mbrăţişează..


C e - a fost e u m b r a ce se şterge c î n d a u r o r a - n a i n t e a z ă . . .
N u ş t i u d e e s t e a i u r a r e ş i n i c i r e a l d e e n u ştiu,
D a r a m m u r i t d i n v i a ţ a v e c h e şi-n a l t ă v i a ţ ă m ă s i m t v i u .

122
pe car de-argint cu roate de-aur zăresc o magică nălucă,
Cu fruntea vecinie c o r o n a t ă de flori ce nu se m a i usucă.
Ş i ea, c - u n z î m b e t , mă răpeşte, cum stau pe ţ ă r m , în lumea ei
D i n f l o r i , d i n vise şi p a r f u m e , din a r m o n i i şi d i n seîntei.

Din păr deşiră zîmbitoare safire şi mărgăritare...


T r i t o n i o p o a r t ă p e s t e - o a p ă c e p o a t e f i ş i cer, ş i m a r e . . .
E a p a visurilor mele, e un ocean n e m ă r g i n i t
P e c a r e s i n g u r ă - A m p h y t r i t a 1-a s t r ă b ă t u t ş i s t ă p î n i t .

Şi cum a fost de cînd e lumea, tot neschimbată mi se-arată,


Şi c u m a fost de c î n d e visul, mă ia pe C o n c a f e r m e c a t ă ,
Şi c u m a fost de c î n d e - a m o r u l , d i n ochi de jar, d i n z î m b e t cald,
Inalţă-n jurul meu palate de d i a m a n t şi de smarald.

în urmă, ţărmurile vieţei de urîţenie şi luptă


S-afundă, pier î n t r - o m a g i e ce de nimic nu e - n t r e r u p t ă ,
Şi-o s ă r u t a r e c e m - a t i n g e c o b o a r ă - n t r e g u l E m p y r e u ,
Şi-n a l m e u s u f l e t î l r e v a r s ă , s p r e - a c u r g e c l a r c a u n L e t h e u .

PĂDUREA DE PURPURA

în aerul rece şi dulce, sub f r u n z e şi flori m o r m î n t a t ,


U i t a t e oraşul nemernic şi vraja t r e p t a t mă coprinde...
O plasă trufaşă de a u r mă p r i n d e - n fluidice laţe,
E c e r u l cu b r a ţ e m u l t i p l e , e v i s u l s p l e n d o a r e i şi v e r e i .
D o i a ş t r i , s u p e r b e - a m e t i s t e , l u c e s c î n desiş c a - n t r - u n v i s ,
Şi d a , e c h i a r v i s u l m o l a t i c , — e c o r p u l d o r i t e i i s p i t e ,
I a r păsuri grăbite alătur-acea n u d i t a t e gracilă, —
Z v e l t e ţ i de idilă-nflorită, de f r e a m ă t u l febrei de b u z e .
Silvani şi fauni rustici sparg u m b r a cu jarul din ochi,
Pirîul îmi umple auzul cu orga din zgomotul mărei,
Strigărei de pasere r a r ă din albul v ă z d u h p r ă v ă l i t ă
Răspunde un trăsnet şi vîlvoră p u r p u r ă toată pădurea.
GABRIEL DONNA

Pseudonim literar al lui Nicolae R. Urdăreanu, născut în laşi, la


2C iunie 1877. Liceul, la „Sf. Sava", în Bucureşti, apoi la liceul „Carol I"
din Craiova, de unde trece la liceul militar din acelaşi oraş. Urmează
şcoala de ofiţeri, făcînd carieră militară, pînă în 1913, cînd demisionează
din armată, cu gradul de căpitan. Profesie civilă de inginer hotarnic.
Preocupări discrete de astronom amator. Decedat în 1944 (?).

OPERE:
Cîteva strofe, Buzău, 1898 ; Sonete Uraniei, B u c , 1902 ; Margi­
nalia, Buc, 1911 ; Poeme romantice, Buc, 1942 ; Shakespeare, Sonete,
traducere (f.a.).

COLABORĂRI :
Carmen (1898) ; Viaţa nouă (1898, 1903) ; Literatorul (1899) ; Ileana
(1900) ; Noua revistă română (1901) ; Hermes (1903) ; Tribuna familiei
(1903) ; Ţara literară populară (1903) ; Convorbiri critice (1907) ; Orion
(1908, 1910, 1912) ; Universul literar (1913) etc.

REFERINŢE :
E. Davidescu. Din poezia noastră parnasiană, Buc, F.R., 1943,
P- 61—66.
Poeziile sînt reproduse din Poeme romantice („Sonete Uraniei şi
altele), Buc, 1942.

125
UN BOB DE R O U A

„întreaga noapte, un bob de rouă


A oglindit într-însul cerul."
G. Flamarioi*

întreaga noapte-un bob de rouă, pe sinul rozei adormite,


A oglindit în apa-i cerul. în limpedele d i a m a n t
A răsărit şi-apus de-a r î n d u l , cu n o a p t e a fără de limite,
E n o r m i i sori c u - a l l o r c o r t e g i u şi-al n e b u l o a s e l o r n e a n t .

Spre zori, s-a şters în cristalinu-i, Lacteea-n cer întîrziată,


Ş i r o ş u l c e r u l u i şi-al f l o r i i , î n i n f i n i t u - i , a c r e a t
O-ncîntătoare dimineaţă cu care r o u a ^ m p a r f u m a t ă
Pe aurul întîiei raze în soare a alunecat.

O noapte-ntreagă-un bob de rouă, picat pe-această dragă floare,


A fost i m e n s ca şi un suflet, senin şi t r e c ă t o r în c a r e
V i z i b i l n u m a i sie î n s u ş i e U n i v e r s u - n t r e g g î n d i t .

Şi astfel cînd fatalul soare, al celor dincolo de viaţă,


Răsare-n lumi interioare, din a misterelor grea ceaţă,
Ca r o u a sufletul s-absoarbe, cu-ntreg stelatu-i infinit.

127
N O R D LETARGIC

Plecaţi pe balustrada fantasticului b o r d


Al vechilor trireme, anticii c o n t e m p l ă r i
L u c i n d î n U r s a - M i c ă , a l b a s t r a stea p o l a r ă
Fixată-n nemişcarea letargicului N o r d .

Sub lespezi dăltuite în gustul lor sever,


S u b largile lor p l e o a p e închise pe n e a n t ,
P o p o a r e fără n u m ă r , pe ţ ă r m u l celălalt,
Au dus stabilitatea figurilor din cer.

Dar dacă ochii-aceia vreodată s-ar deschide


în veacuri viitoare, privirile stupide
A r c ă u t a z a d a r n i c , spre-acelaşi N o r d , P o l a r a .

Zadarnic Salomeea cu ochii-i în migdală


Ar căuta-n langoarea-i de moartă-orientală,
I a r steaua-i confidentă, consolatoarea, clara...

NEBULOASA DIN ANDROMEDA

D e a s u p r a m a r e i c o n s t e l a ţ i i ce-n l i t e r e d e f o c f i x e a z ă
O delicată povestire în fundul cerului obscur,
D e p a r t e - n adîncimi imense, iluminatul n o r p l a n e a z ă ,
Al u n o r lumi în plămădire, fermecător, alb augur.

Iuţeli vertiginoase-acolo în largile spirale-aşează,


(Ju s o r i i n o i , făşii d e h a o s s t î r n i t e d i n e t e r n u l p u r ,
Ş i t o t u - a t î t a - i d e d e p a r t e , c ă p a r e c e l o r ce-1 v e g h e a z ă
î n m i n u n a ţ i că giuvaerul încremenit e în azur.

128
A h , t o t u l p a r e visul u n u i i m e n s capriciu ce creează,
Căci repedele-ndepărtatul vîrtej ce-azvîrle împrejur
Sori n o i , sori albi şi a l b u l h a o s d i n c a r e - a l ţ i sori se-nfiripează

E ca opalul fin prin care o rază palidă filtrează,


O r i ca nălucile uşoare t ă c u t e şi c-un şters c o n t u r ,
C e d i n n e a n t s c o t v i s ă t o r i i ş i s u f l e t u l şi-1 p o p u l e a z ă .

STATUIA

F ă p t u r ă ce n i m i c nu speră,
E u p o r t p e f r u n t e a m e a severă,
Sfidînd î n t r e a g ă vecinicia,
I d e e a şi m e l a n c o l i a
Artistului ce m-a creat.
în ochii mei, c a r e visează
U n vis d e m a r m o r ă , p l a n e a z ă
Eternitatea nemişcării,
Bizară operă-a-ncercării
R ă m a s e - u n vis n e t e r m i n a t .

Eternă, rece, nemişcată,


îmi pierd speranţa ca vreodată
î n fin r u b i n d e s î n g e c a l d ,
V i b r î n d de viaţă, să îmi scald
Albeaţa mea marmoreană.
Sărutul dac-ucide ades,
C u m a r ă m a s n - a m înţeles
S p l e n d i d u - m i gît nesărutat,
Şi torsul meu nembrăţişat
De-o dragoste supraumană.

Vecia dacă m-ar surprinde


Sub muşchiul care se întinde,
Sau dacă-n ploi dezagregată

129

9 — Antologia poeziei simboliste româneşti


Pe b r o n z u l soclului culcată
Şi forma îmi va dispărea,
Voi regreta că n-am trăit
Şi gestul m e u î n m ă r m u r i t
Că geniul care m-a creat
E m o r t , şi-n v a n a a ş t e p t a t
U n fin surîs p e g u r a m e a .
I

ŞTEFAN PETICĂ

Primul „simbolist declarat şi veritabil", Ştefan Petică, fiul Ecaterinei


şi Enache Petică, răzeş înstărit, notar, picher, jălbar, s-a născut în satul
Buceşti, lingă Tecuci, la 5 octombrie 1877. Şcoala primară şi gimnaziul
le-a urmat la Buceşti şi Tecuci, iar liceul la Brăila, unde activează în
cercurile socialiste, conduse de I. Nădejde şi V. G. Mor (un. Trece ba­
calaureatul în 1898 în Bucureşti. Aici va începe şi studiile universitare,
urmînd cursuri de filozofie şi matematici, discipline severe, pe care le
părăseşte pentru publicistică şi poezie.
Activitatea literară a poetului se leagă la începuturile sale de Lumea
nouă (1896), gazetă socialistă, dar adevărata personalitate a poetului se
relevă prin apropierea de Macedonski şi de cenaclul său, la Literatorul,
unde ajunge secretar de redacţie (1899), în paginile căruia devine un
teoretician entuziast şi competent al poeziei noi. In această fază, con­
tinuată şi în alte publicaţii, Ştefan Petică se dovedeşte un adevărat estet,
m idei şi ţinută, elanuri frînte de boemă şi lipsuri. Scrie despre Ruskin şi
Transformarea liricei, dovedind o bună iniţiere în poezia contemporană
europeană.
Sărac şi mîndru (în timpul studiilor s-a întreţinut dînd lecţii parti­
culare), harnicul poet face o jurnalistică activă, adesea de pur expedient,
sub numeroase pseudonime (M. Pali, Erics, Sapho, Trubadur etc), publică
cicluri de poezii, schiţe, amintiri, evocări, nuvele, studii de critică literară
!' filozofie socială, estetică, teatru etc. Scurt timp este bibliotecar la
Ministerul de Domenii şi Agricultură şi secretar la Societatea pentru

131

i
răspîndirea ştiinţei. Petică iţi suportă cu demnitate ţi resemnare mizeria
ţi ftizia, care în cele din urmă îl va răpune. Moare tînăr, la 27 de ani,
în 17 octombrie 1904, retras în satul său natal, lîngă părinţi.

OPERE (poezii) :
Fecioara în alb, Buc, 1902 ; Cîntecul toamnei şi Serenade demonice,
B u c , 1909 ; Opere, B u c , ed. N. Davidescu, F.R., 1938.

COLABORĂRI:
Lumea nouă (1896—1898) ; Capitala (1898) ; Literatorul (1899) ;
România jună (1900) ; Literatură ţi artă română (1900—1901) ; Depeţa
(1901) ; România ilustrată (1901—1902) ; Freamăte (1901) ; Apărarea
(1902) ; Dorobanţul (1902—1903) ; Românul (1903) ; Economia naţională
(1903) ; Făt-Frumos (1903) etc.
REFERINŢE ;
I. Chendi, Doi dispăruţi, Calendar literar artistic, 1909, Socec, p. 272 ;
D. Karnabatt, Ştefan Petică, Flacăra, I, 1911—1912, p. 38 ; Al. T. Sta-
matiad, Doi dispăruţi, B u c , 1915 ; N. Davidescu, Aspecte ţi direcţii li­
terare, I, B u c , Cultura naţională, 1921, p. 5—8 ; Perpessicius, Cavalerul
negru, Miţcarea literară, I, 15, 1924 ; N. Davidescu, Aspecte ţi direcţii
literare, II, Cultura naţională, 1924, p. 96—105 ; Barbu Lăzăreanu,
Notele zilnice ale lui Ştefan Petică, Adevărul, 30 noiembrie 1924 ; Gr. Tă-
băcaru, Ştefan Petică, note biografice, amintiri, ed. I. Tecuci, librăria
D. C. Patron, 1925 ; Al. T. Stamatiad, Cîţiva scriitori, Arad, Bibi. Se­
mănătorul, nr. 80—81, 1925 ; Perpessicius, Menţiuni critice, I, B u c , Casa
şcoalelor, 1928, p. 140—141 ; Octav Botez, Ideologia literară a lui Ştefan
Petică, Ethos, I, 1, 1944, p. 31—37 ; Perpessicius, Ştefan Petică în lumina
noilor manuscrise (1877—1907), în Menţiuni de istorie literară ţi folclor,
B u c , E.S.P.L.A., 1957, p. 134—148 ; G. G. Ursu, Ştefan Petică, Contri­
buţie la reconsiderarea vieţii ţi operei lui, în Limbă ţi literatură, 6, 1962,
p. 311—335 ; Matei Călinescu, Ştefan Petică sau poezia muncii, în As­
pecte literare, B u c , E.P.L., 1965, p. 24—41 ; N a e Antonescu, Evocare —
Ştefan Petică, Ateneu, I I I , 1, 1966 ; Eliza Ispăşoiu, Două scrisori necu­
noscute, Gazeta literară, X I I I , 20, 19 mai 1966 ; G. G. Ursu, Un sonet
ineditPoeziile sînt reproduse
al lui Ştefan din Opere,
Petică, Cronica, F.R.,271938.
II, 21, mai 1967 ; Mihai Cazacu,
Ştefan Petică, teoretician literar, Analele Universităţii din Timiţoara,
Seria Ştiinţe filologice, V, 1967, p. 103—115.
FECIOARA Î N ALB

O, marile pasionate,
O, tragicele Magdalene,
Femei etern îndurerate
Ca nişte triste cantilene,

Au urmărit pe drumuri grele,


Ca o l u m i n ă ce s-aprinde
î n n o a p t e a n e a g r ă f ă r ă stele,
Ceea ce nu se poate p r i n d e .

Cu mîini întinse înainte,


Cu ochii negri de p ă c a t e ,
Au rătăcit purtînd în minte
S u p r e m u l vis de v o l u p t a t e .

Şi tremurînd în adorarea
î n t u n e c a t e l o r abisuri,
S-au d e p ă r t a t î n c ă u t a r e a
De tăinuite paradisuri.

Le-am însoţit ; erau frumoase


Şi gestul lor de stăpînire
P u n e a u pe buzele-mi setoase
A voluptăţii amăgire.

133
D a r m ă î n t o r c d i n l u n g a cale
De visuri roşii s î n g e r a t ă ;
Mi-e d o r d e - u n c î n t e c p l i n d e jale,
De-o adiere parfumată.

S-ascult cuvintele grăite


C a î n t r - u n i m n d e fericire,
Asemeni rugilor şoptite
Sub vechiul arc de m ă n ă s t i r e ;

Pe cînd deasupra aplecată,


în semn de veşnică iertare,
Va coborî înseninată
Privirea albelor fecioare.

VIII

Stingheră tinereţe străină de plăcere !


Ea n-are roze-n plete, nici rîsuri fericite,
Şi amforele-s goale de vinuri strălucite,
I a r f a ţ a ei e f a ţ ă de z b u c i u m şi d u r e r e .

în noaptea-ntunecată se-nvăluie-n tăcere


Cu straniu văl chimeric pe doruri chinuite ;
Pe n o t e lungi şi triste cu glasuri aiurite
Porneşte singuratec un tragic Miserere.

Eu nu am cîntul vesel din temple larg deschise,


N i c i fruntea-ncununată de verzi cununi de palmi,
C ă c i viersul m e u e viersul p i e r d u t al u n o r psalmi,
C î n t a t sub grea p o v a r ă d i n lumile d e vise.

Ci trec ca umbra-n giulgiu în nopţi de rătăcire,


N ă l ţ î n d p r i v i r e a stinsă spre ceruri z b u c i u m a t e ;
Sub paşii mei p e t a l e de flori î n d u r e r a t e
Se sting în invocarea de i m n u r i de iubire.

XIX

O, ceasul trist al renunţării


Pe frunţi a p u s melancolii,

134
Şi-n g l a s f i o r u l i n s e r ă r i i
Cu dureroase nostalgii.

E oare imnul de-ngropare


A f e r i c i r i l o r sfîrşite,
Sau e durerea viitoare
C ă z î n d pe visuri chinuite ?

Ah, de-am fi mers pe drumul vieţii


In m î i n i cu albe flori de crin,
Pierduţi în zarea dimineţii,
Cu visuri b l o n d e - n ochi senini !

Ne-am fi pierdut în adorarea


E t e r n e i sfinte simfonii
Ce-ar fi vărsat-o depărtarea
Pe fruntea n o a s t r ă de copii.

Ci tu rămîi figura clară


Şi albă-n r o c h i a ta p a l ă ;
O fină m a r m o r ă - n t r - o seară
De o tristeţă ideală,

La care-n calea depărtată


în întuneric mă închin,
Nălţînd privirea-ntunecată
De trist şi d o r n i c pelerin.

CÎND VIORILE TĂCURĂ

Viorile t ă c u r ă . O , n o t a cea d i n u r m ă
Ce plînge răzleţită pe strunele-nvechite
Şi-n n o a p t e a s o l i t a r ă , o , c î n t u l c e s e c u r m a ,
Pe visurile stinse d i n suflete-ostenite.

135
Arcuşurile albe în n o a p t e a solitară
S t a t u r ă : triste păsări cu aripile-ntinse
P ă r e a u c-aşteaptă semne şi strunele vibrară.
Ah, strunele ce tremur de viaţă le cuprinse

Şi degetele fine, în umbră, sclipitoare,


P ă r e a u c a nişte c l a p e d e fildeş, r i d i c a t e
P e f l a u t e d e a u r î n seri d e e v o c a r e
A imnurilor triste din templele uitate.

Murise însă cîntul de veche voluptate,


Şi triste şi stinghere viorile p ă r u r ă ,
în n o a p t e a - n t u n e c a t ă de grea singurătate,
F e c i o a r e - m p o v ă r a t e de-a viselor t o r t u r ă .

TI

Şi flautul magic vorbi; tremurată,


O n o t ă stîngace sălta peste clape
C a vocile stinse î n m u r m u r d e a p e
Şi-ncet simfonia căzu întristată.

Plutea o durere ca-n tainele sfinte


P e s a l a c e a v e c h e şi-n f l ă c ă r i a p r i n s e ,
M u r e a ziua a l b ă pe stofele-ntinse,
Iar flautul magic plîngea înainte.

Mănunchiuri albastre de mici viorele


Lăsară p a r f u m u r i subtile şi clare
în p r e a j m ă : O d u l c e şi c a l d ă - n t r i s t a r e ,
Şi nota uşoară lovea în perdele.

Ea sta glorioasă ca-n razele sfinte,


Şi iată ! în vraja de n o t e uşoare
I u b e a m pe frumoasa etern visătore ;
Iar flautul magic plîngea înainte.

III

Cîntarea care n-a fost spusă


E m a i f r u m o a s ă ca o r i c a r e ;

136
M i s t e r u l ei e o b e ţ i e
De voluptoasă-ndurerare.

în n o t a sfîntă care piere,


î n t r e m u r ă r i l e sfioase
A u n o r rugi de M a g d a l e n e ,
C u r g clare lacrimi preţioase.

Dar în cîntarea fără nume


Ascunsă-n negrele vioare
E-o tragedie t ă i n u i t ă ;
P l î n g albe vise m o a r t e - n floare.

Tristeţea lor neprihănită


A t î t e de c h i n u i t o a r e ,
C ă p u n e - n suflete p ă t a t e
O mistică înfiorare.

Şi o chemare zace-n ele


De-o zdrobitoare nostalgie ;
T o r t u r a ei necunoscuta
Este suprema poezie.

Şi cel menit să ducă dorul


C î n t ă r i i s f i n t e ş i alese
îşi simte i n i m a c u p r i n s ă
De suferinţi neînţelese.

în flacără nemistuită
S-aprinde sufletul şi a r d e
Şi m o a r e dornic de misterul
Cîntării stranii de pe coarde.

Ah, cînd în inimi zbuciumate


Orice dorinţă-ncet se curmă,
Zdrobiţi vioara fermecată,
G r o z a v e cîntecul din urmă.

137
IV

„ I u b i t o , tu, floare fatală,


Cu faţa suavă de crin,
S ă r u t ă - m i b l î n d f r u n t e a m e a pal;
Şi şterge-acea u m b r ă de chin.

Iubito, tu, floarea cea rară,


Pe tine am v r u t să te am ;
în vraja d e - a m u r g u r i de seară
Spre tine-al meu suflet-nălţam.

Iubito, tu, floare aleasă,


Eu mîine în zori am să m o r ;
D e s f ă - ţ i a l t ă u p ă r ş i ţi-1 l a s ă
Pe u m e r i . O, tristul fior !

Iubito, tu, floare-nfocată,


Revarsă-mi al tău cald parfum
în t i n a de sînge u d a t ă
Dormi-voi eu mîine de-acum.

Iubito, tu, floare de vise,


Ah, cînd în p ă m î n t voi dormi,
Cu buzele vinete-nchise,
C e s i n g u r ă - n l u m e v e i fi.

Iubito, tu, floare fatală,


S ă r u t ă - m ă lung şi duios,
Sărută-mi blînd fruntea mea pală
Şi mîngîie-mi părul lucios".

Iubita l-ascultă pierduta,


Ş i o c h i i e i a r d grei, f i e r b i n ţ i ;
Pe faţa-i suavă o cută
S-apasă de-adînci suferinţi.

Nu spune o vorbă, ci mută


în braţele-i albe îl strînge,
îl m î n g î i e , tristă-1 s ă r u t ă ,
S ă r u t ă - n neştire şi plînge.

138
IX

Ah, palidele umbre pe albele perdele :


Icoane de m a d o n e uitate-n mănăstiri,
P a r f u m u r i adormite în file de psaltiri,
Ce trist le p o r t în suflet în n o p ţ i adînci şi grele !

Acorduri murmurate de negre pianine,


Atinse-ncet şi dulce de mîini ce-au tresărit
Sub visul care, palid, o clipă-a răsărit,
Sunt lacrimi neştiute în tainice suspine.

Şi mîna diafană ce lunecă pe clape,


T r e z i n d din somn de veacuri dulci visuri din m o r m î n t ,
E t o t minunea veche mai sus de orice cînt,
I a r ochii p a r o m a r e de-adînci şi triste ape.

Şi lampa ce veghează ! Albastra ei lumină,


C ă z î n d pe frunţi plecate sub caldul vis tăcut,
Vesteşte vechea pace senină din trecut
Ca ruga ce se-nalţa în seri de lună plină.

Afară e-ntuneric. încet mărunta bură


D i n cerul greu ca plumbul se cerne amorţiu,
I a r n o a p t e a e ca m o a r t e a pe sufletul pustiu,
Şi eu mă duc-nainte, pierdut în ceaţa sură.

XII

Parfum din flori pălite şi uitate,


Poemă tăinuită-ntr-o petală,
Te stingi în dureroasa-ţi v o l u p t a t e
în seara singuratecă şi pală,
P a r f u m din flori pălite şi uitate.

Visare-a unei roze gînditoare,


Te stingi — un cîntec leneş care piere —
Ci-nvie din uşoara-ţi t r e m u r a r e
în sufletu-mi o stranie durere,
Visare-a unei roze gînditoare.

139
Pe vechile p a r f u m u r i rătăcite
în mine se topiră dezmierdări
Şi doruri vechi rămase adormite
D i n seri d e v o l u p t o a s e - n d u r e r ă r i ,
D e vechile p a r f u m u r i rătăcite.

Viori care-au tăcut pe ne-aşteptate


îşi p l î n g c î n t a r e a l o r n e i s p r ă v i t ă .
G r ă b i ţ i - v ă ! D i n florile u i t a t e
C u r î n d s-a s t i n g e v r a j a t ă i n u i t ă ,
Viori care-aţi tăcut pe ne-aşteptate.

XIII

Parfumul ei se-nalţă-ncet, tremurător în seara clam,


arfurn de b l o n d ă visătoare î n t r - u n a m u r g de p r i m ă v a r ă
C e - a d o a r m e lin şi î n t r i s t a t , p e - u n cer de p u r p u r ă şi a u r .
în t a i n a păcii vesperale ce-a răsfirat al ei t e z a u r
De-azur şi roze pe-nălţime, parfumul cald şi-ameţitor
Se răspîndeşte-n n o t e clare : O simfonie-n „ r e " m i n o r ,
Pe care-un zeu p o e t şi trist a făurit-o-n deşteptarea
D i n t r - o visare d e p ă r t a t ă şi nepătrunsă ca şi m a r e a .
Sub vraja cîntului de-argint s-aprind pe culmile albastre
S u r î z ă t o a r e şi senine, b l î n d scînteierilor de astre,
Făclii ce a r d d i n veşnicie în sfîntul t e m p l u î n c h i n a t ,
C - u n gest d e v e c h e a d o r a r e , s t r ă l u c i t o r u l u i p ă c a t .
De pe altarul părăsit pe care m o a r e amintirea
F r u m o a s e i b l o n d e visătoare şi-apune p a l i d ă iubirea,
Z a i m f d e vis f l u t u r ă t o r , u n g î n d u ş o r s e - m l ă d i a z ă
S p r e t r e m u r ă r i l e d e stele c e j e r t f a p a t i m e i v e g h e a z ă .
C a d o u ă b r a ţ e o s t e n i t e ş i î n d r e p t a t e c ă t r e cer,
în evocarea luminoasă a durerosului mister,
P a r f u m u l ei se-nalţă trist. O, sărutarea d e p ă r t a t ă
Ce reînvie v o l u p t o a s ă cu gingăşia de-altadata.
Şi ochii m a r i , glauci şi-adînci, ca u n d e l e - n f i o r ă t o a r e ,
Şi-mbrăţişările n e b u n e în fuga lor istovitoare,
Ş i dulcii/Crini c e s u r î d e a u p e s t e p e t a l e l e l o r a l b e ,
V i s î n d îri s o m n v i s ă r i p ă g î n e c u n i m f e g o a l e ş i r o z a l b e !
P a r f u m u l lor t o r t u r ă t o r se-nalţă alb în seara clară,
P a r f u m d e b l o n d ă - n a m o r a t ă într-un a m u r g d e p r i m ă v a r a .

140
XIV

Am palida tristeţă a apelor ce plîng


Pe jgheabul clar şi rece al albelor fîntîni
Sculptate-n întuneric de meşterele mîini.
Am p a l i d a tristeţă a apelor ce plîng.

Pe faţa blondei unde încet şi trist s-abate,


Ca u m b r a unor aripi, o doină din bătrîni,
Ce cade ca un freamăt al codrilor păgîni
î n c a r e m o r l e g e n d e ş i vise d e p ă r t a t e .

Pe marmora cea rece se lasă un amurg


De t o a m n ă - n t î r z i a t ă ca negura pe vale,
Ş i s u f l e t u l s e p l î n g e p r i b e a g p e vecfiea c a l e .
Iar lacrimi, calde lacrimi, ca r o u a - n seară c u r g .

Adîncul întuneric se-ntinde ca-ntr-un vis,


Şi nici o licărire în z a r e nu se-arată
Vestind speranţa pală ce turbură şi-mbată.
F î n t î n a e o n o a p t e , t ă c e r e a un abis.

XV

Amurgul are astăzi luciri ca de mătasă


Pe care lunecară mîini albe de prinţese,
Şi-n f a l d u r i l e c a r e p e - a l b a s t r e c u l m i se lasă
S c î n t e i e p i e t r e s c u m p e d i n s t o f e v e c h i şi-alese.

Ci mîndră de durerea-i în purpura de seara,


C e t a t e a a r d e facle p e turlele-nnegrite
Pe care vechi c o r o a n e de slavă seculară
T o p e a u d e a u r r o z e î n zile fericite.

Pe surele frontoane a vechilor palate


U n vis d e r ă z v r ă t i r e a p u s o-nfiorare,
I a r florile-n g r ă d i n ă , s t î n d p a l e şi u i t a t e ,
Se plîng în invocarea lucirilor de soare.

Cîntări voievodale sunara-n amurgire


C u glas d e a l t ă d a t ă u m p l î n d s i n g u r ă t a t e a ,

141
Şi-n n o t e l e l o r g r a v e d e - a d î n c a t î n g u i r e
Colinele-nascultară c u m m o a r e - n e e t cetatea.

Şi turlele părură ca braţe disperate,


Intinse-n f r ă m î n t a r e spre cerul azuriu ;
Străvechea fumuseţe murea pe înserate,
Şi sufletul cetăţii se plînse-ntr-un tîrziu.

Ah, cîntul răzvrătirii în seara somptuoasă


Şi t u r l e l e - n ă l ţ a t e spre cerul cel senin,
G î n d pacea cade lină din falduri de mătasă
Şi l i m p e d e ca r o u a pe albe flori de c r i n !

MOARTEA VISURILOR

VII

Păunii verzi plecară în noaptea solitară


Cu strigăte de jale ca n o t a care trece
P l î n g î n d s u b c e r u r i t r i s t e ; i a r sus, î n t u r n u l r e c e ,
Trei lacrimi umeziră pe coarde de chitară.

Şi palidele trupuri de roze s-adunară


Pe marginea-n ruină încet să se aplece,
M u r i n d ca nişte albe columbe-n n o a p t e a rece.
O , visele, p o e m a d e v i s e - n n o a p t e a c l a r ă !

Şi noaptea cea muiată în aurul de lună


P ă r e a apoteoza fantastică şi vagă
C ă z î n d pe frunţi de ceară în taina lor nebună.

Poeme dulci de vise, poeme de petale,


Ce mor în tremurarea din mintea-ne pribeagă !
D e p a r t e trec p ă u n i i cu strigăte de jale.

142
IX

Se stinse alba lampă căzînd pe piatra tare


Cu g e a m ă t l u n g şi jalnic de suflet chinuit,
Şi u m b r a fu ca p l u m b u l în t u r n u l urgisit,
I a r corbii s-adunară strigînd în depărtare.

Ha, corbii s-adunară strigînd în depărtare,


Căci p r a d ă lor gătirăm din trupul prihănit
Ce sta întins şi rece în t u r n u l p ă r ă s i t :
Şi m o a r t e a era visul suprem de aşteptare.

Şi noi, omorîtorii, stam palizi şi tăcuţi,


Privind cu ochii turburi în n o a p t e aiuriţi.
Ah, nopţile din suflet ce triste şi amare-s!

Simţirăm plini de groază o mină nevăzută


Stiînd g a t a c a s ă s c r i e , î n n o a p t e a g r e a ş i m u t ă ,
Cu slove a r z ă t o a r e , sinistrul : Teckel, P h a r e s .

CÎNTECUL TOAMNEI

II

Bătui la porţile străine ;


în lovitura mea plîngea
Splendori de doruri în ruine,
G î n t a r e a slavei c e - a p u n e a
Şi-un suflet trist ce obosise
P e c ă i z a d a r n i c e d e vise.
Bătui la porţile străine,
Si-nchise p o r ţ i l e - a u r ă m a s .

Rugai icoane-ndurătoare ;
în ruga m e a se ridica
Singurătatea unui soare
în clipa de-a se-ntuneca

143

I
Şi vechi revolte-năbuşite
în nopţi de zbucium tăinuite.
Rugai icoane-ndurătoare,
Şi reci icoanele-au r ă m a s .

Mă-ntorc din drumurile mele,


Străin mereu rătăcitor,
Arzînd sub tremurai de stele
De focu-n veci mistuitor.
G r ă d i n a albă-a amintirii
Şopteşte p s a l m u l mîntsuirii,
M ă - n t o r c din drumurile mele,
U n singur vis mi-a m a i r ă m a s .

VII

în parcul torturei se sting crizanteme,


Se sting ca uitate şi triste p o e m e ,
Şi rozele m o a r t e în brazde-ofilite
Au pus în parfumuri suprema tortură.
Eu v ă d ochii limpezi ai dulcei iubite
Şi-n albe p e t a l e suava-i f ă p t u r ă ,
U n sunet d e c l o p o t d i n t u r l ă s e frînge,
I a r toamna-ntristată cu clopotul plînge,
Şi-n crăngi c î n t ă v î n t u l u n i m n d e - n g r o p a r e ,
P e c î n d c a - n t r - u n giulgiu se-n'văluie dealul.
A u d ş o a p t a dulce d i n teii î n f l o a r e
Şi glasu-i în c a r e r ă s u n ă c r i s t a l u l .

E rece amurgul ce cade alene,


Vrăjit de acorduri de vechi cantilene,
Şi-n ceaţă se p l î n g e un viers t r i s t pe c o a r d e ,
Pe coarde-nvechite de negre ghitare.
Ah, viersul acesta în sufletu-rni a r d e
Şi-n n o t e l e p a l e e-o-ntreagă s e r b a r e !

144
SERENADE DEMONICE

întristarea mea e-o gingaşe terasă


U n d e visul b l î n d întîrzie spre seară,
î n d e m n a t de-albastra u m b r ă ce se lasă
Liniştită pe-acest colţ de p r i m ă v a r ă ,

Peste care raze roşii împletite


î n ghirlande-nflăcărate-şi risipesc
Preţiosul lor p a r f u m pe poleite
T r e p t e largi de-albastru-mpărătesc.

Dar cum albul vis al meu stă răzimat,


G î n d i t o r de o coloană de porfir,
B e a t de cerul ce-n a m u r g u - n f l ă c ă r a t
S o m p t u o s e ca o p u r p u r ă de T y r .

O romanţă se înalţă-n depărtare


P ă t i m a ş e ca o dragoste tîrzie,
Şi-n a d î n c a s a d u r e r e a r z ă t o a r e
E o l u m e z b u c i u m a t ă ce m ă - m b i e .

Ci vrăjit de voluptoasa înserare,


Leneş m î n a m e a subţire-o las s ă c a d ă ,
Netezind în călduroasă dezmierdare
Eleganta şi lucioasa balustradă.

Căci se plînge pasiunea-n depărtare,


V i s u l mieu l a u m b r a a l b e l o r a r c a d e
înfrăţitu-s-a cu blonda întristare
S u b s u r î s u l b l î n d a l serei c a r e c a d e .

145
V A R I A

NECUNOSCUTĂ

Necunoscută !
T e - a m întîlnit într-o seară ;
Privirea ei p i e r d u t ă
Avea ucigătoarea pară
A visului z d r o b i t pe t o t d e a u n a ,
A, t r i s t u l vis, z d r o b i t pe t o t d e a u n a !

Tu erai singură pe cale


Aşa c u m î n t r - u n asfinţit de soare,
î n negrul c a d r u plin d e jale,
Pe marginea întunecoasă de cărare,
O c r u c e se î n a l ţ ă s i n g u r a t e c ă ,
O, c r u c e a albă şi s i n g u r a t e c ă !

Părul tău tremura


Ca o superbă noapte orientală
î n c a r e s-ar î n f l ă c ă r a
Splendoarea tragică din vechea sală
A orgiilor de c u r t e z a n e ,
Orgii aprinse de c u r t e z a n e !

Faţa ei avea
T o r t u r ă t o a r e a suferinţă
A unui înger ce ar c ă d e a
D i n culmile albastre de credinţă,
în n o a p t e a grea şi fără visuri,
G r o z a v a n o a p t e omorîtoare de visuri.

Un crin de-argint plîngea


Pe alba tunică de fecioară
La pieptul în care murea
Suspinul visului de seară,
C a i m n u l u n e i religii d i s p ă r u t e ,
S f î ş i e t o r u l i m n a l u n e i religii d i s p ă r u t e -

146
Şi întreaga ei f ă p t u r ă
P ă r e a vedenia mistică, duioasă
Şi dulce-n magica natură
D i n seara tristă şi frumoasă
A unei sfinte î n d u r e r a t e
Şi a u n e i l u m i a p u s e şi u i t a t e .

Eram un peregrin pierdut


In pulberea viselor mele spulberate
Şi am trecut,
C a p e s t e n i ş t e foi uscate,
P e dinaimte-ţi, p a l i d ă m a d o n ă ,
Şi p a l i d ă şi t r i s t ă şi t î n ă r ă m a d o n ă !

Mă torturează acum
în neagra mea singurătate
Suavul şi delicatul tău parfum
Şi t o a t ă strania-ţi voluptate,
C a i m n u l u n e i religii d i s p ă r u t e ,
Sfîşietorul i m n al u n e i religii d i s p ă r u t e .

Şi mă apasă greaua povară


A visului nesfîrşit î n t î l n i t în cale
Sub chipul tău, fecioară,
în seara caldă şi plină de jale.
O, tristul vis z d r o b i t pe totdeauna !
Ispititorul vis p i e r d u t pe totdeauna !

SEMI O R I E N T

Se mişcă apa-ncetişor,
Şi p î n z e l e s-au r i d i c a t
în vînt uşoare fluturînd :
E t o t u l g a t a de plecat.

147
In ochii bieţilor pribegi,
Veniţi din mîndre depărtări,
Sclipeşte v a g melancolia
Şi nostalgia altor ţări.

Hrănit de-albastrul nesfîrşit


Din luminatul firmament,
Nedesluşit îmi fluturează
î n m i n t e - u n vis d e Orient.
D. KARNABATT

„Copil al Dunării"3 născut la Giurgiu, în 26 octombrie 1877, oraş


care-i lasâ puternice amintiri exotice şi impulsuri de evaziune maritimă.
Apropiat şi apreciat în cercul Literatorului lui Al. Macedonski, care-l şi
„consacră", elogiindu-l în presa. Va desfăşura o activitate publicistică
intensă şi de bună calitate, apreciată de confraţi şi public, sub semnătura
D. Karr (pseudonime : Diodor, Censor, Pierrot). Căsătorit cu Lucrezzia
Karnabatt (Karr.), scriitoare şi ziaristă. Adept declarat al simbolismului
(Misticism şi simbolism, în Renaşterea, nr. 120, 26 oct. 1918) :
„Azi chiar nu se mai vorbeşte în batjocură, ca înainte, de simbolism,
de Macedonski, de Petică şi chiar de Săvescu, care, deşi nu a fost simbo­
list, a plutit în atmosfera noastră sufletească" (M. Cruceanu, Convorbire
cu D. Karnabatt, în Rampa, I, 90, 8 februarie 1912).
La bătrîneţe va evoca, în Boema de altădată (Buc, Vremea, 1944),
mediile literare şi publicistice ale epocii sale, pe care le-a cunoscut bine.
Tot atunci trece printr-o fază de catolicism poetic, franciscan. Moare în
aprilie 1949.

OPERE:
Crini albi, B u c , 1901 ; Opale şi rubine, B u c , 1904 ; Poemele visului,
Ploieşti, 1906 ; Harpegii, Ploieşti, 1907 ; Parfum antic, Ploieşti, 1907 ;
Crini albi şi roşii, B u c , 1917 ; Mozaic bizantin, B u c , f.a. ; Crinul mistic,

149
versuri, Magnificat, „Laude* franciscane, Ode medievale, B u c , Vremea,.
1942.

COLABORĂRI :
Observatorul (1902) ; Revista literară (1904) ; Românul literar
(1905—1907) ; Revista idealistă (1911) ; Seara (1914) ; Renaşterea (1918) ;
Flacăra (1921—1922) etc.

REFERINŢE :

Alexandru Macedonski, împrejurul unei cărţi (Crini albi), în Seco­


lul XX, I I I , 607—609, 23—25 mai 1901 ; Viaţa nouă, I I , 1906, p. 234
(Poemele visului) ; B. V., Poemele visului, în Arhiva, XVII, 1906, p. 278 ;
Caion, Poemele visului, Românul literar, t. IV, 1906, p. 360 ; Harpegii^
Românul literar, t. VI, 1907, p. 452 ; II. Chendi, Literatura decadentă, în
Viaţa literară şi artistică, II, 49, 1907 ; Harpegii, Viaţa nouă, I I I , 1907—
1908 ; p. 492 ; C. Făgeţel, Harpegii, Ramuri, I I I , 1908, p. 38 ; M(ihail)
D(ragomirescu), Harpegii, Convorbiri critice, II, 1908, p. 86 ; M. Cru-
ceanu, Convorbire cu di Karnabatt, Rampa, I, 90, 8 febr. 1912 ; Al. Ma­
cedonski, Epoca de intermezzo, Dreptatea, I I , 58, 2 martie 1914 ; P. Şei-
caru, D. Karnabatt, Hiena, I I , 3, 30 martie 1921.

Poeziile sînt reproduse după cum urmează : Rubine, Presimţiri, Neîn­


ţeles (Opale şi rubine, 1904J ; Elegii celei care a murit, Nostalgia roşie
(Harpegii, 1907); Invocaţie, Suflet bolnav, Tristeţe (Crini albi şi roşii*
1917).
RUBINE

Pornisem prin deserturi cu lira mea de aur,


A m u r g u l d i n n i s i p u r i făcea u n lac d e sînge,
D e p a r t e m a r e a tristă în vaiete se plînge —
P u r t a m pe cap c u n u n a de roze şi de laur.

Pe fondul roşu-negru, din care flăcări pică,


Se profila fantastic, cu ochi fascinatori,
E t e r n u l Sfinx. P e b u z e z î m b e a u s a n g v i n e flori,
C u b r a ţ e l e rozalbe, c u gheare d e pisică,

Cu capul de Venera, cu trupul de-animal.


P r i n ochi-i d e mistere d e o d a t ă m ă priviră,
Şi îngeri, ca şi demoni, iar buzele zîmbiră.
î n z î m b e t şi-n p r i v i r e p l u t e a c e v a f a t a l .

în braţe mă cuprinse, prin ochi vărsă scîntei,


P e b u z e îşi î n f i p s e s ă l b a t i c a e i g u r ă .
Simţii o moleşeală uşoară c u m mă fură,
D e - a d î n c ă v o l u p t a t e , şi ochii închisei.

Tîrziu, cînd din beţie în noapte mă trezii,


Simţii c u m b u z a - m i a r s ă d e sînge era s u p t ă ,
î n gheare d e pisică sta i n i m a m e a r u p t ă ,
D i n c a r e c ă d e a u p i c u r i d e sînge, străvezii.

151
C ă d e a u încet şi grele, scoţînd p r e l u n g i suspine,
Pe coardele de liră se aşezau la rînd,
I a r c o a r d a d e d u r e r e se-nfiora plîngînd,
Şi sîngele pe liră se p r e s c h i m b ă - n r u b i n e .

PRESIMŢIRI

Simt dureros c u m t o a m n a vine3


în zarea sumbră de aramă,
D i n care picură rubine
Şi în amurgul ce sfărâmă
Pe ceruri norii în ruine.

Simt dureros cum toamna vine,


O î n d de la geamul solitar
Ascult prelungile suspine
D i n foile c e c a d a r a r
Pe-alee de tristeţe pline.

Simt dureros cum toamna vine,


în gîndurile-mi obosite.
Fiori îmi furnică p r i n vine,
Melancoliile subite
î n t i n d aripe peste mine.

în toamna tristă care vine,


M o r m î n t u l v ă d cum mi se sapă.
în el visările senine
V o r curge clare ca o a p ă
Spre-mpărăţiile divine.

Simt t o a m n a dureros cum vine.

152
NEÎNŢELES

T r ă i n d d e p a r t e d e succes,
De glorie şi de avere,
în nesfîrşita ta durere
Ai fost al m u z e l o r ales.

în ale vieţii triste-nfrîngeri


C u fiere t o ţ i t e - a u a d ă p a t ,
D a r p l î n s u l t ă u l-au a d u n a t
în cupe p u r e albii îngeri.

Contemporanii-au pus nevroze


în f r u n t e a t a , au p u s şi spini,
D a r tu, c u ochii m a r i , senini,
Vedeai în visu-ţi n u m a i roze.

Prin viaţa neagră ai purces


P u r t î n d î n sus m e l a n c o l i a ,
Visarea-adîncă şi m â n d r i a
D e - a trece-n l u m e nenţeles.

ELEGII CELEI CARE A M U R I T

Tu vei muri, în primăvara care vine,


C î n d rozele cu dulci suspine
Deschid boboci catifelaţi
De rouă argintaţi,
Pe c î n d zefirii fug în cale,
P u r t î n d parfume tropicale,
Pe cînd din zările-azurii
C o b o a r ă berzele ca nori alburii,
I a r din safirul cerului încep să c a d ă
U n s t o l d e p o r u m b e i c a fulgii d e z ă p a d ă .

153
Tu vei m u r i , căci î n t r - o seară
C î n d luna modelată-n ceară
Vărsa lumina ei gălbuie
Peste copaci şi pe statuie,
Eu te-am zărit într-o cărare părăsită :
Ftizia — a m a n t a favorită —
Te săruta pe frunte şi pe buze
Cu sărutări de lacome ventuze.
Te mîngîia cu mîinile-amîndouă
Pe ochii tăi de rouă,
Şi tu căzuşi la pieptu-i leşinată,
A m a n t ă veşnic posedată !

II

— Deschide geamurile amîndouă !


Tu mi-ai şoptit.
Ca visurile albe să n i n g ă şi să p l o u ă !

Să curgă marea de safir


Printre perdelele de trandafir,
Să năvălească razele de soare
C u seva vieţii d ă t ă t o a r e .

Tu, cu pupile dilatate,


Visai în d a n t e l ă r i imaculate,
C î n d tuberozele plouară
Aroma-ameţitoare, solitară.

Şi am deschis ferestrele-amîndoua
Ca visurile de argint să n i n g ă şi să p l o u a
Deodată moartea rătăcită,
Ca hîrca spartă, mucezită,
A n ă v ă l i t p r i n t r e ferestrele deschise,
î n c r e m e n i n d extaticele t a l e vise.
Ea te-a cuprins uşor, încet,
C u d o u ă b r a ţ e d e schelet,
Şi tu te-ai stins î n t r - u n suspin
Ca un caliciu alb de crin.

154
III

C a î n t r - u n p a r c albit d e floare,
T u d o r m i p e c a t a f a l c î n veşnicie visătoare,
D i n buclele ce c a d peste urechi,
Răsări, m a d o n a vremilor străvechi,
Madonă bizantină,
U i t a t ă - n t r - o biserică-n ruină.

Pe fruntea ta de mistică imaculată


Am pus o cruce binecuvîntată,
Pe i n i m a şi peste sînul ca z ă p a d a
Am răsfoit o roză de G r e n a d a .
Pe cînd pe buzele de violetă moartă,
C a r e - u n surîs d e v a g ă fericire p o a r t ă ,
Eu am lăsat o sărutare m a i curată,
C a p e i c o a n a sfintei a d o r a t ă . . .

NOSTALGIA ROŞIE

Tu ai plecat, d a r în î n t r e a g a casă
Z g u d u i t o a r e a a m i n t i r e a - ţ i lasă
Un violent parfum de-amor
— Un m u s c omorî tor —
F u m d e calicii tropicale
C u sînge n e g r u î n petale,
De floare care se abate
într-o supremă voluptate
C î n d soarele c u s ă r u t ă r i d e foc
O f r î n g e de m i j l o c .

Tu ai plecat, dar în întreaga casă


Z g u d u i t o a r e a m i n t i r e a - ţ i lasă
Un violent parfum de-amor
în care simt c u m t r e m u r ă uşor
A r i p i de sînge şi p u r p u r ă . . .
Simt sărutări aprinse cum murmură...

155
E-un foşnet de m ă t a s e şi atlaz...
Sunt aiurări şi atitudini de extaz,
Şi dintr-un colţ, din umbră-apare
Sălbatic E r o s ; fără de cruţare
El muşcă dintr-o inimă înflăcărată,
Şi dinţii plini de s î n g e şi-i a r a t ă .

Tu ai plecat, dar în întreaga casă


Z g u d u i t o a r e a m i n t i r e a - ţ i lasă
U n violent p a r f u m de-amor
Ce-mi r u p e sufletul cu un sălbatic dor.
A t u n c i ascult c u m sîngele î m i u r l ă - n v i n e ,
C u m p i e p t u - m i sfîşie p r e l u n g i s u s p i n e ,
C u m genele î m i b a t n e r v o s peste o b r a z .
Şi luat de-al patimei talaz,
î n t i n d î n gol b r a ţ e setoase
De forme muzicale, voluptoase.
Privind c u m Eros muşcă dintr-o inimă înflăcărată,
Ş i - n î n t a i n e r e c d i n ţ i i p l i n d e s î n g e şi-i a r a t ă .

INVOCAŢIE

Mi-e i n i m a o r a n ă de doliu şi de sînge.


A t î t e a suliţi arse p r i n ea au s t r ă b ă t u t ,
C ă - n ochi n u - m i m a i rămase nici lacrimi p e n t r u - a plînge
P e florile u i t a t e d e v a r a ce-a t r e c u t .

O, muză, tristă muză ! sub ceruri vagi şi pale,


î n norii b l o n z i d e t o a m n ă , sub zările-azurii,
Eu t e - n t r e v ă d , cu ochii deschişi — d o u ă opale —
Cu p ă r ce rourează în valuri aurii.

Pe lungi vestminte albe în ale căror cute


Şi-ascund uitate raze de soare ostenit,
Ş i m o a r t e f o i p e c a r e p ă d u r i l e tăcute,^
Pe cînd c ă d e a a m u r g u l , în p ă r ţi-au risipit.

156
O, m u z ă , b l î n d ă m u z ă ! în mâini de ceară fină
Ai florile u i t ă r e i ce veşnic le cătai,
S ă a d o r m i u b i r e a - m i tristă ce-n i n i m ă - m i suspină
E t e r n a nostalgie pe p ă r u l ei bălai.

Pe buzele-ţi pălite tu porţi cîntări vrăjite ;


î n t a i n e l e d e s e a r ă , p r i n t r - u n s u s p i n d e foi,
Se-oud c u m se strecoară în n o t e risipite,
Ce dorm pe nesimţite durerile din noi.

Din nori coboară, muză ; dă-mi florile uitărei


Şi spune-mi la ureche ce cîntece ascunzi,
Pe liră fă să treacă zefirul înspirărei,
Să uit ce m ă r i visează în ochii ei profunzi.

SUFLET BOLNAV

Mi-e sufletul b o l n a v , o ş t i i !
De spleen şi de melancolii,
Şi d o r u r i triste nenţelese,
în v a g u l lui b r u m o s se ţese.

Mi-e sufletul bolnav, o ştii !


D i n dragostele vechi, tîrzii,
R ă m a s - a u r a n e l e deschise
Cu sînge şi r u i n i de vise.

Veghează deci la căpătîi,


Cu m î n a albă mă mîngîi,
La p i e p t u - m i faţa ţi-ai plecat,
Să bată inima-a-ncetat.

Şi capu-mi cade tremurînd,


Eu voi muri, presimt, curînd,
P e n t r u m o r m î n t un i m n îţi cer :
Să-mi cînţi un vers trist din Baudelaire

157
Ţ
TRISTEŢE

Ast-noapte-a căzut bruma


Pe crengile pustii.
în părul meu te uită,
N - a m fire a r g i n t i i ?

Şi rozele pălit-au
S u b fulgii d e n i n s o a r e .
D a r gura mea, iubite,
E roza încă-n floare ?

Şi vîntul care lasă


î n c r e ţ i t u r i p e a p ă ....
Pe fruntea-mi de fecioară
î n c r e ţ i t u r i se sapă.

Natura ce se stinge,
V a i ! cat d e m u l t m ă d o a r e .
O, t a c i ! o, t a c i ! în l a c r i m i
Iubirea noastră moare...
ELENA FARAGO

Poetâ a dragostei pudice, discrete, Elena Farago, pseudonimul Elenei


Paximade, s-a născut la Bîrlad în 29 martie 1878, unde urmează şcoala
primară şi două clase secundare. Scrie versuri de la 12 ani. în tinereţe
este guvernantă în casa lui I. L. Caragiale. Se căsătoreşte cu un director
de bancă, Prânz Par ago, de care divorţează în 1913. Stabilită din 1907
la Craiova, unde desfăşoară o intensă activitate literară, poeta devine,
în 1921, directoarea muzeului şi bibliotecii „Aman" din acest oraş. Debu­
tează în 1899, sub pseudonimul „Fatma", în România muncitoare. Va
colabora în această perioadă şi la Adevărul, Lumea nouă, Epoca. Publica,
pe Ungă poezii, cărţi de literatură pentru copii, precum şi traduceri din
Maeterlinck (Pasărea albastră). Scoate la Craiova, împreună cu un grup
de literaţi, revista Năzuinţa (1924). Premiată de două ori de Academia
Română (1907 şi 1920), poeta a fost distinsă şi cu premiul francez „Fe-
mina" (1924). Laureată a Premiului naţional de poezie în 1937. Decedată
în 1954.

OPERE (poezii) :
Versuri, Budapesta, Luceafărul, 1906 ; Şoapte din umbră, Craiova,
Ramuri, 1908 ; Traduceri libere, Craiova, Ramuri, 1908 ; Din taina vechi­
lor răspîntii, Craiova, Ramuri, 1913 ; Şoaptele amurgului, Craiova, Ra­
muri, 1920 ; Nu mi-am plecat genunchii, Craiova, 1926 ; Poezii, 1906—

159
1927, B u c , Casa şcoalelor, 1928 ; Poezii, B u c , Fundaţia pentru literatură
şi artă, 1937 ; Poezii, B u c , E.S.P.L.A., 1957.

COLABORĂRI :
România muncitoare (1899) ; Semănătorul (1906—1908) ; Luceafărul
(1907—1912) ; Neamul românesc literar (1909) ; Ramuri (1910—1913) ;
Sburătorul (1912—1920) ; Flacăra (1912—1913) ; Noua revista româna
(1913) ; Viaţa româneasca (1921) ; Năzuinţa (1924) e t c

REFERINŢE :

G. I(brăileanu), Versuri, Viaţa româneasca, 1, 5, 1906 ; O. Densu-


sianu, Versuri, Viaţa noua, 1906, p. 191 ; M. Dragomirescu, Din drum,
Convorbiri critice, II, 8, 1908 ; Şoapte din umbra, Convorbiri critice,
I I I , 11, 1909 ; E. Lovinescu, Critice, I, B u c , 1909, p. 145 ; idem, Critice,
IX, B u c , 1924, p. 43 ; idem, Istoria literaturii române, I I I , Evoluţia poe­
ziei lirice, 1927, p. 317—323 ; Perpessicius, Elena Farago (medalion), Mişca­
rea literară, I, 6—7, 1924 ; Ion Pillat şi Perpessicius, Antologia poeţilor de
azi, B u c , 1925, p. 201—207 ; Pompiliu Constantinescu, Nu mi-am plecat
genunchii, Sburătorul, IV, 1927, p. 107 ; G. Călinescu, Istoria literaturii
române, B u c , F.R., 1941, p. 624—625 ; Bibliografia literaturii române,
1948—1960, B u c , Ed. Acad. Române, 1965, p. 435—436.

Poeziile selectate sînt reproduse din voD Poezii, F.R., 1937.


TRECEA U N O M P E DRUM..,

Trecea un om pe d r u m aseară,
Trecea cîntînd încet pe d r u m ,
Ş t i u e u ? P o a t e c î n t a să-i p a r ă
D r u m u l m a i scurt, ori p o a t e c u m
E r a aşa f r u m o s aseară,
P o a t e c î n t a ca să nu-1 d o a r ă
Că-i singur n u m a i el pe d r u m ?

Trecea, şi eu eram în poartă,


Ş i şi-a v ă z u t d e d r u m u l l u i ,
D a r ce mi-o fi venit deodată
D e a m o f t a t n - o i şti s ă s p u i ,
Şi nu-mi venea să plec din p o a r t ă ,
Şi parc-un d o r de viaţa toată
M - a p r i n s p r i v i n d p e u r m a lui...

Aşa ne-o fi la fiecare,


Că stăm în p o a r t ă , şi nu ştim
P e c ă l ă t o r m ă c a r că-1 d o a r e
Ceva, şi de ne p o m e n i m
O f t î n d , p e s e m n e fiecare
N e - o m fi simţind departe tare
D e - u n d r u m pe care-am v r e a să fim.

161

Antologia poeziei simboliste româneşti


DESPĂRŢIRE

în mohorîta dimineaţă
Mijesc l u m i n i l e ca-n fum,
Şi parcă dincolo de d r u m
S-a i s p r ă v i t c u o r i c e v i a ţ ă ,
Că nu m a i poţi zări, de ceaţă,
O streaşină, un p o m , un fum...

Şovăitor vă-ntindeţi pasul


Sub greul jilavului nor,
V ă d o a r e - a l i n i m i i fior,
V ă - n e a c ă l ă c r ă m i l e glasul,
Şi mut rămine „bun rămasul"
Pe buzele ce parcă mor...

Doar mîinile înfrigurate


Se c a u t ă , se-ating, se strîng...
ŞfT^tă că pe d r u m se stîng
Luminile, odată toate,
I a r inimile vi se strîng,
De-aceeaşi presimţire... poate.

...Şi mîinile înfrigurate


Se-nlănţuie de p a r c ă plîng...

ERA O FÎNTÎNĂ

P e - o l u n g ă ş i a s p r ă ş i s t e a r p ă şosea,
— Ca t o a t e şoselele l u m i i , —
P e - o l u n g ă şi a s p r ă şi s t e a r p ă şosea
E r a o fîntînă cu ciutura grea,
C ă c i apa-şi clădise, t r e c î n d peste ea,
în straturi pojghiţele humii...

162
...Era o fîntînă cu c u m p ă n a grea,
— Ca t o a t e f î n t î n i l e v i e ţ i i , —
E r a o fîntînă cu c u m p ă n a grea,
C u a p a sălcie ş i c a l d ă ş i r e a ,
D a r furca cu braţele-ntinse pîndea,
M o m i n d de departe drumeţii...

Zoreau însetaţii s-ajungă să bea,


— Ca t o ţ i însetaţii din viaţă, —
T r ă g e a u c u p u t e r e d e c u m p ă n a grea,
D a r a p a sălcie ş i c a l d ă - i gonea,
Şi-ades cîte u n u l m a i t î n ă r pleca,
C u l ă c r ă m i d e ciudă p e faţă...

Şi-ades cîte unul mai vîrstnic rîdea...


Ca toţi ce-o c u n o s c a p a vieţii...

...Era o fîntînă cu cumpăna grea,


C u a p ă sălcie ş i c a l d ă ş i r e a ,
D a r furca cu braţe-ntinse pîndea,
M o m i n d de departe drumeţii...

DURERII

D u r e r e a m e a !...
în p a r c u l ce l-am privit p r i n spinii
înşiruiţi de p a z ă , pe g a r d u - ţ i negru, ieri,
E r a u aşa de firavi, în iarba verde, crinii,
Şi n-am p u t u t să intru, că nu mi-ai d a t
puteri
Să-1 t r a g d i n p o a r t ă l a n ţ u l a v a r e l o r
tăceri,
N i c i să-i c l i n t e s c p e - o c l i p ă ,
D i n g a r d u - ţ i n e g r u , s p i n i i !...

163
Şi-acuma stau
Şi-mi c a u t în p a l m e l e r ă n i t e
C u m m ă - n ţ e p a r ă spinii
C e m i i-au p u s străjerii,
Neînduraţi,
î n c a l e a n ă j e d i i c h i n u i t e !...
C u m î m i r ă n i r ă d o r u l celei m a i albe
v r e r i !...

Durerea mea !...


Ce rude-ţi sunt viespele p o r n i t e
Să-nţepe azi în gînduri
C u m m ă - n ţ e p a r ă , ieri,
î n p a l m e s p i n i i n e g r i ?...
Ce vitrege puteri
S t a u s ă - m i r ă s t o a r n e - n suflet
Atîtea neurnite
Şi negre lespezi grele
Pe crinii, ce de ieri
S-au strămutat
Din iarba grădinii străjuite
Şi stau să-mi m o a r ă - n cripte z a d a r n i c i l o r
v r e r i ?...
Şi viespele f l ă m î n d e le pîngăresc
p o t i r u l !...
Ş i n - a m p u t e r i să-i a p ă r ,
Căci nu pot să mă-nchin...

Durerea mea !...


Te-apleacă smerită-n cimitirul
Nădejdilor,
Şi spune-mi,
C a sănmi m a i d a i u n c h i n ,
Ce rudă ţi-i ispita
Ce-mi prihăneşte mirul
Prohodului din suflet
Cu dulcele-i v e n i n ?...

164
...Durerea mea !...
Ce floare schimbată în nălucă,
De colo sus,
D i n parcul ce n-are spini pe gard,
Veni-va-n ceasul ăsta tîrziu
Să ne aducă
în fermecata-i c u p ă
D o r i t u l pic de n a r d ?
De stau şi aştept,
Şi-mi pare că ştiu c-are să vie,

Să-mi pice-n ochi


Şi-n gînduri,
Şi-n palmele ce a r d
Izbăvitorul picur menit să mi-i învie.
Acolo sus,
în parcul ce n-are spini pe gard,
T o ţ i crinii morţi...
T o ţ i crinii ce mă robiră ţie...

CÎNTĂ ASTĂZI VIATA

D o r u l meu,
Deschide-ţi cartea cetluită.
Şi-ţi resfiră-n soare, şi-ţi resfiră-n vînt
Paginile-n care, peste-albastru-ţi cînt,
Şi-a cernut tăcerea pulberea-i cernită...

Dorul meu,
Deschide-ţi cartea cetluită,
Şi m ă - n v a ţ ă iarăşi cîntul bunei veşti,
Să mi-1 cînt, cum cîntă florile-n fereşti,
Oglindită-n geamul larg deschis în
soare...

165
Dorul meu,
î n s u f l e t m i - a c r e s c u t o f l o a r e !...
A p ă r - o d e v î n t u r i ş i d ă - m i v i e r s s-o
cînt...

Dorul meu,
î n g e a m u l larg deschis î n v î n t
C î n t ă astăzi viaţa, cîntă-nfiorată,
C a l d ca n i c ă i r e a , sfînt ca n i c i o d a t ă !

LUMINI DE AMURG

L u m i n i de-amurg, măiestre beteli


Ce se ivesc, furiş, p r i n stor,
Şi cresc şi curg, u n i t e - n p î l c l u m i n ă t o r ,
Sau se-ntretaie,
Şi lunecă, răzleţe, prin u m b r a din odaie,
P i n ' se izbesc în cale d e - u n lucru lucitor,
Şi i a r se s t r î n g şi se r e s f r î n g ,
De pare că atunci răsar
în pletele-minuni, ce p a r o scamă de curcubeu.
C u m se resfiră-n jurul m e u
Pe cărţi, pe zid,
P e - u n v a s d e flori, p e - o r a m ă
De vechiul argint din care,
Ca retrezit la v i a ţ ă de razele fugare,
C e l-au î m p o d o b i t ,
Zîrnbeşte-un m o r t iubit
Şi-n g î n d u r i î m i r e c h e a m ă
Un drag amurg din vremi.

Fiţi binecuvîntate
Lumini din tristul astăzi
Ori din nemaiuitate
Amurguri dragi din vremi...

166
Fiţi binecuvîntate,
L u m i n i de-amurg, ce-n pîcla durerii
Mi-aţi răzbit fărîmi de curcubeie,
Şi mi-aţi î m p o d o b i t
D e - a t î t e a ori sfioasa, m o c n k a - n f ă ţ i ş a r e
A l u c r u r i l o r s c u m p e , pe care o p i a z ă - r e a
Şi-a a p ă s a t c u - n c e t u l h a i n a î m b r ă ţ i ş a r e
C e - a - n t i p ă r i t şi-n ele c e v a d i n t î n g a m e a .

NOIEMVRIE

în lîncedul soare de-amiază, grădina


Îşi z v î n t ă d i n b r a z d e n o r o i u l , ş i c u m
N u - i n i m e n i să-i c a t e r ă c o a r e a a c u m ,
D a r zborul de cioare îi cată h o d i n a .

În mîlul ce scade vîscos, fumegînd,


M a i l u p t ă cu m o a r t e a o iarbă, o floare,
Cu frunze cernite-n sinistra coloare
A n e g r u l u i m u c e d — ce-ţi i n t r ă în g î n d
M a i m u c e d , m a i negru decît e în fire.

Sus ciorile negre, jos mucedele flori ....

O, unde eşti, creangă de-april, să-^mi împrori


Ferestrele vieţii cu verdea-ţi lucire...

Şi unde eşti, iarbă cu fragedul fir,


în gînduri să-mi intri cu h a i n a ta n o u ă ,
Şi proaspăt scăldată în bobul de rouă,
C e - n s u f l e t r ă s f r î n g e l u m i n i d e safir...

167
SUFLETUL MEU ASTĂZI ÎŞI DEZGROAPĂ MORŢII

S u f l e t u l m e u a s t ă z i îşi d e z g r o a p ă m o r ţ i i . . .

Flori de-o zi, de-o clipă


Mi le-adun acuma,
Să le culc cenuşa înfrăţită-n h u m a
U n e i mici şi albe şi tăcute gropi.
Ş i n i c i b r a z i , n i c i sălcii, n i c i s a l c î m i ,
Nici plopi
N u v o r plînge asupră-i...

Făr' să le mai număr clipele sau anii,


R o ş i i , a l b e , a l b a s t r e f l o r i d e l u n c i sau s t r a n i i
F l o r i c r e s c u t e - n s e r ă , o r i î n f u n d de-abis,
Mi le strîng din racle,
Mi le strîng din cripte,
Mi le scot d i n v e g h e a crucilor înfipte,
S - a m i n t e a s c ă v i e ţ i i u n p ă c a t , u n vis...

Sufletul meu astăzi îşi dezgroapă morţii,


T u , i u b i r e n o u ă , s ă n u i n t r i aici,
în grădina morţii,
Să nu intri, nici
Să nu simt cum, peste ziduri şi zăbrele,
Mă pîndesc cu p i z m ă gîndurile-ţi negre
D e p o v a r a u n o r v a n e îndoieli...

Sufletul meu astăzi morţilor se-^mparte...


Tu, iubire nouă, ţine-te deoparte
Şi fereşte-ţi floarea vie de p ă c a t u l
D e - a - n t r e b a ce d o r u r i mi-a ştiut uscatul
V r a f de flori pe care azi le-am d e z g r o p a t .

Lasă-mă în tihnă
Să le-aştern un p a t
Somnului din care
N u p o t să-ţi u m b r e a s c ă
Cu nimic
N o r o c u l c-am p ă s t r a t - o , vie,
P r i n t r e ele, f l o a r e a c e ţ i - a m d a t - o ţ i e .

168
M î n d r ă - n ramu-i verde,
Las-o să-ţi zîmbeasca,
F ă r ' să-ntrebi de p o a t e cele ce-au m u r i t
Au fost m a i voioase
C î n d le-am dăruit,
F ă r ' să-ntrebi nici cîte,
Nici ce flori din viaţă
Mi-au murit în albul strai de dimineaţă,
O r i în p u r p u r i u l caldelor nămiezi.

Nu, iubire nouă, nu căta să vezi


Dincolo de floarea ce-ţi surîde-n faţă
M î n d r ă şi unică-n ramurile-i verzi.

Dincolo de dînsa nu pătrunde-n ceaţa


Ce-mi ascunde morţii de nu vrei s-o pierzi...
Sufletul meu astăzi îşi dezgroapă morţii, —
Tu, iubire nouă, să nu intri-aici,
în grădina morţii... să nu intri, nici
Sa nu-ntrebi de-n strimta groapă ce le strînge
Vor muţi de-a p u r u r i vechile-mi iubiri...
Şi de-ntors la tine sufletu-mi va plînge,
Mîngîie-1, sa\i plînge-1,
D a r să nu te miri...

O FEMEIE T R E C U T Ă VORBEŞTE CU TOAMNA

...Şi te-aşteptam şi-acuma


cu aceeaşi vană tîngă
Ce-o simt de cum te-apropii
de-atît amar de ani ;
Şi cum în v a r a asta şi frunza de castani,
Şi cea de tei păliră fără de vreme, — lingă
Fereastră zăbrelită, din care-mi v ă d grădina,

169
Ne-.am p o m e n i t pe neştiute
Călătorind
pe-acelaşi d r u m .
N e p r i v e g h e a d e sus u n r e c e ş i - n v ă l u i t
apus de soare,
Şi-ncet,
î n f r i g u r a ţ i şi singuri,
păşeam privind adînc în noi,
Şi-atunci întîi o cunoscurăm
tăcerea dezvăluitoare
A tainei gemene pe care
ne-o ascunsesem amîndoi.

Şi-atunci întîi o cunoscurăm


d u r u t ă strîngere de m î n ă
î n c a r e s u f l e t e l e n o a s t r e şi-au c o n s f i n ţ i t ,
ca-ntr-un sărut,
Cernitul pact al renunţării
la dragostea ce-o să r ă m î n ă
D e - a p u r u r i dorul care-o plînge în noi
pe-acelaşi dispărut..,
ALEXANDRU GHERGHEL

Alexandru Gherghel s-a născut la 27 aprilie 1879, la Piteşti. După


absolvirea studiilor juridice la Facultatea de drept din Bucureşti, se
consacra avocaturii, pe care o profesează de-a lungul întregii vieţi la
Constanţa. Decan al baroului acestui oraş, Alexandru Gherghel moare la
20 decembrie 1951. Debutează în literatură la revista Viaţa nouă, culti-
vînd cu insistenţă şi entuziasm, în numeroase volume, o poezie de tip ama­
tor, care o va sustrage atenţiei criticii literare. De altfel, nu va deveni
membru al Societăţii Scriitorilor Români decît în 1942. O ultimă culegere
de versuri, prefaţată de Al. T. Stamatiad, a rămas în manuscris, din
cauza decesului ambilor poeţi. A mai publicat studii de drept penal şi
volumul Dobrogea în viaţa românească (1935).

OPERE (poezii) :

Cîntece în amurg, Buc, Sfetea, 1906 ; Insula uitărei, Constanţa, 1924 ;


Raze şi umbre, Constanţa, 1933 ; Solitare, Constanţa, 1935 ; Solitare, So­
nete, Constanţa, 1935.

COLABORĂRI :

Viaţa nouă (1905, 1907—1911, 1915—1916, 1918—1919) ; Românul


literar (1905—19C7).

173
CÎND TOAMNA..,

C î n d t o a m n a d o r u l plînge-n suflet
Duios ca î n t r - u n dulce cînt,
G î n d e s c la o crăiasă m î n d r ă ,
C e d o a r m e - n cel m a i s c u m p m o r m î n t .

Şi-n minte-un cîntăreţ îmi vine


— îi ştiu c î n t a r e a pe de r o s t —
Strein, necunoscut de nimeni...
S a u p o a t e î n s u m i e u a m fost.

Am rătăcit în anii tineri


P e a l t e ţ ă r m u r i d u s d e - u n vis,
D a r visul îl a d u n fărîme
A c u m din f u n d u r i de abis.

Cîntam în nopţile-nstelate
Un d o r ca mine de străin,
Un dor ce se schimba-n acorduri
N ă s c î n d cu-al soarelui declin.

Şi la o poartă feodală
Crăiasa palidă mi-a-ntins,
Cu m î n a albă ca zăpada,
Un crin de buzele-i atins.

Dar toamna, revenind cu cîntul...


Schimbat-am cîntul în delir
Şi-a m e l e d o r u r i — t r i s t e d o r u r i —
în flori culese-n cimitir.

Mormîntul îngheţa cu visu-mi


Sub frunzele căzute-ntîi,
Şi-o c r u c e — u m b r ă n e p ă t a t ă —
Veghea la tristul căpătîi.

Departe-a trebuit de-atuncea


P o v a r a doliului să port,
Tăcut, nemîngîiat de nimeni...
Căci cîntecul de-atunci e m o r t !

176
MELANCOLIE

C u p ă r u l d e - a r a m ă , c u feţele stinse.
V i n tristele zile de t o a m n ă tîrzie,
Şi-n i n i m a - m i soră cu l u m e a pustie
E c o u l apuselor d o r u r i s-aprinse.

Căzute sunt frunze pe drumuri uitate


— Simbolul a t î t o r ceasuri p i e r d u t e —
P r i n vaste şi negre ruine tăcute,
Cu florile m o r ţ i i pe veci p r e s ă r a t e î

Şi singur sunt astăzi pe vechea cărare ;


în sufletu-mi plînge un glas al durerii
C u g l a s u l d e c l o p o t î n l i n i ş t e a serii
Ce-şi varsă p a r f u m u l pe văi solitare..
SONET
(Strada)

...Şi strada care d o a r m e liniştită,


înfăşurată-n şalul de z ă p a d ă ,
De cînd începe-ntîiul fulg să cadă,
Ca o b ă t r î n ă veşnic plictisită,

în anii tineri vrea să se revadă.


Se scutură de somn, şi-n flori gătită
Apare, ca-n poveste, o ispită
în faţa t u t u r o r ce vor s-o v a d ă .

Şi-şi pune toţi oleandrii pe trotuare,


Şi-orchestrele cu cîntece la modă,
Şi dansuri noi de t r u p u r i arse-n soar

Dar pe cînd teii din a lor pagodă


îi dau parfum şi-o binecuvîntează,
Un dric de-a lungul ei înaintează !

SONET
(în portul fără nume)

Sosesc în p o r t , din ţări î n d e p ă r t a t e ,


Corăbii albe — case plutitoare —
Pe calea stelelor nemişcătoare,
Pe d r u m u l apelor întunecate.

Şi-n zori, cînd zările-n potop de soare


Topesc comori de pietre nestimate,
Pe punţile în cîntec deşteptate
începe calda muncei sărbătoare.

178
Pe ţ ă r m se-ntind mătăsurile fine
Şi fildeşul şi fructele-aurite,
Şi toată viaţa ţărilor străine

Se scurge-n ritmul braţelor de-aramă


Ce strîng, departe, taine nesfîrşite
Şi-n p o r t u l fără nume le destramă !

SONET
(Exodul)

Spre port, încet, trec carele-ncărcate,


Şi gloatele, în jurul lor, tăcute,
C o n d u c iluziile prefăcute
în scrum de vis, în vise sfărîmate...

E-un trist convoi de gînduri abătute,


Peregrinaj spre ţ ă r m u r i fermecate,
Exodul sufletelor exaltate
De poezia vremilor trecute !...

Se duc, ca stolurile călătoare,


C î n d ultimul refren în inimi m o a r e ,
Să regăsească tainic, învierea,

în depărtări ce cheamă, cu tăcerea,


Cu veşnicul necunoscut din ele.

Şi năvile pornesc pe d r u m de stele.

179
DIN PORT

D i n p o r t p r i v e a m c u m sute d e corăbii
Se p r i n d în d e p ă r t ă r i , şi largi, şi-adînci.
Pe cînd în zarea din apus amurgul
î n t î r z i a sfios p e s o l i t a r e s t î n c l .

Din port priveau alăturea de mine


A t î t e a suflete ce rămăsese-n plîns,
Şi-n s u f l e t u - m i s i m ţ e a m a t u n c e a î n s u m i
C e m u l t e l a c r i m e d e d o r s-au s t r î n s !

Din port priveam cum sute de corăbii


Se d e p ă r t a u încet spre infinit,
Pe cînd simţeam cum valul deznădejdei
C u p r i n d e - n n o a p t e gîndul meu smerit ;

Căci în acele vise plutitoare


Ce dispăreau vedeam trecutul mort...
D i n sute de corăbii ce plecară
Se v o r î n t o a r c e oare cîte-n p o r t ?

BIBELOURI

Marchiza mea, ridicol de severă,


în rochia cu volane violete,
A r u n c ă - n jurul ei priviri discrete
D i n t r o n u - i m p r o v i z a t p e etajeră...

S-au dus de mult saloanele cochete,


I a r s p l e e n u - a r i s t o e r a t s-a s t i n s î n s e r ă ,
Şi d a n t e l a t e b r a ţ e nu se-oferă
Să te conducă-n ritm de menuete.

Nici paji stilaţi, nici cruciaţi în zale.


I u b i r e a castă d o a r m e sigilată
în părăsitul vers de madrigale...

Aubadele muriră pe ghitară,


Şi n-au rămas, din lumea demodată,
D e c î t fragilele p ă p u ş i de ceară î
ION MINULESCU

Poetul Romanţelor pentru mai tîrziu, Ion Minulescu, fiul lui Tudor
Minulescu, negustor pielar, şi al Alexandrinei Ciucă, s-a născut la Bucu­
reşti, în 7 ianuarie 1881. Urmează şcoala primara la Slatina, liceul la
Piteşti (1892—1898) şi Bucureşti (1899—1900), unde nu străluceşte. Moş­
tenind o importantă avere (40.000 lei aur), pleacă pentru studii juridice
la Paris (1900—1905), pe care le părăseşte repede, atras de atmosfera ca­
baretelor muzicale, cu poeţi şansonieri, şi a cafenelei literare, unde admiră
pe Jean Moreas. Citeşte mult şi cu pasiune, familiarizîndu-se cu literatura
epocii, de factură predominant simbolistă. „Aici îmi căzu pentru prima
data în mînă Baudelaire, Jules Laforgue, Lautreamont, Aloysius Bertrand,
Emile Verhaeren, poetul belg, care, împreună cu compatrioţii lui, Maurice
Maeterlinck şi Charles van Lerbegrhe, au avut, după aşa-zişii simbolişti
francezi, cea mai puternică influenţă asupra sensibilităţii mele poetice."
întors în ţară, ocupă funcţii administrative şi culturale minore (se­
cte tar al Domeniilor Statului Dobrogea, Constanţa, 1906—1907), face zia­
ristică la Viitorul, de unde va trece şef al biroului presei Ministerului de
Interne (1914—1918). După război, în 1922 (22 noiembrie), urcă o treaptă
importantă : director general al artelor; între 1931—1937 este „retro­
gradat" inspector general al artelor, pentru a redeveni director în 1937,
funcţie păstrată ţină la 31 octombrie 1940, cînd este pensionat. în 1926,
pentru o scurtă perioadă (aprilie-noiembrie), este numit director al Tea­
trului Naţional din Bucureşti.

181
Dar adevărata cariera a poetului — care debutează in 1897 cu pseu­
donimul 1. M. Nirvan, în Povestea vorbei — se desfăşoară în mediile lite-
rarey evoluînd de la Convorbiri critice şi Viaţa literară şi artistică, spre
reviste proprii, Revista celorlalţi (1908), Insula (1912) şi Citiţi-mă (1922),
ultima în colaborare cu Liviu Rebreanu. Consacrarea deplină se produce
însă în 1928, cînd primeşte premiul naţional de poezie. Personalitate pito­
rească, foarte simpatizată în mediile literare şi artistice, figură proemi­
nentă a şezătorilor literare, prieten cu Iser, colecţionar de artă, membru
fundator al Societăţii Scriitorilor Români, al Societăţii autorilor drama­
tici, poetul Ion Minulescu publică volume de proză autobiografică, umo­
ristică şi fantastică, piese de teatru, numeroase cronici dramatice la Rampa
şi România nouă, medalioane critice etc. Ofiţer al Legiunii de onoare,
distins cu decoraţia „Palmes academiquesK, membru al P.E.N.-Clubului,
în care calitate Ion Minulescu face dese călătorii în străinătate, însoţit de
soţia sa, poeta Claudia Millian-Minulescu.
La 11 aprilie 1944, în urma unui colaps cardiac, poetul moare la Spi­
talul Brîncovenesc din Bucureşti. în 1945 ia fiinţă „Asociaţia prietenilor
lui Ion Minulescu pentru litere şi arteK', activă pînă în 1948. Colecţia de
artă păstrată în locuinţa defunctului a fost declarată de „utilitate publică'1
în 1950.

OPERE (poezii) :
Romanţe pentru mai tîrziu, B u c , Alcalay, 1908 ; ed. a Il-a, BibL
Socec, 1909 ; ed. a IlI-a, Cultura naţională, 1923 ; ed. a IV-a, Cultura
naţională, 1927 ; De vorbă cu mine însumi, poezii, Flacăra, 1913 ; ed.
a Il-a, Cultura naţională, 1924 ; Spovedanii, versuri, colecţia Manuscrip-
tum, ed. P. Cătuneanu, 1927 ; Strofe pentru toată lumea, B u c , Cultura
naţională, 1930 ; Nu sunt ce par a fi..., B u c , E.F., 1936 ; Victor Hugo,
Albert Samain, Charles Guerin, Henri Bataîlle, Henri de Regnier, tălmă­
ciţi în limba românească de Dimitrie Anghel şi Ion Minulescu, cu cinci
gravuri de Petre Grant, B u c , Tipografia Luceafărul (1936) ; Versuri, ed.
definitivă, B u c , E.F., 1939 ; Versuri, cu o postfaţă de Tudor Vianu, B u c ,
E.S.P.L.A., 1957 ; Versuri, ediţie îngrijită şi prefaţată de Matei Călinescu,
B u c , E.P.L., 1964 ; Scrieri, 1, Versuri, ediţie îngrijită şi prefaţată de
Matei Călinescu, Buc, E.P.L., 1966.

COLABORĂRI :
Povestea vorbei (1897) ; Foaia pentru toţi (1898) ; Viaţa nouă (1898) ;
Carmen (1899) ; Cuvîntul liber (1901) ; Viaţa nouă (1905) ; Revista
albă (Geneva) (1905) ; Revista noastră (1906) ; Viaţa literară şi artistică
(1906—1908) ; Semănătorul (1907) ; Belgia Orientului (1907) ; Convorbiri
critice (1907—1910) ; Viitorul social (1907—1908) ; Viitorul (1908—

182
1916) ; Viaţa româneasca (1908—1911, 1925, 1930—1932) ; Revista ce­
lorlalţi (1909) ; Junimea literară (1910) ; Falanga literară şi artistică
(1910) ; Viaţa socială (1911) ; Flacăra (1911—1916, 1921—1922) ; Ver­
suri şi proză (1911—1914) ; Insula (1912) ; Ramuri (1913) ; România
n 917—1918); România nouă (1920—1921); România nouă, supliment lite­
ral (1920—1921) ; Zburătorul (1920) ; Citiţi-mă (1922) ; Cugetul
românesc (1922—1924) ; Adevărul literar şi artistic (1922—1933) ; Gin-
direa (1923—1931) ; Lumea (1925) ; Universul literar (1925—1927, 1942—
1943) ; Salonul literar (1925) ; Vremea (1932, 1935—1942) ; Cuvîntul
liber (1934—1936) ; Familia (1936—1943) ; Revista Fundaţiilor regale
(1936—1944) ; România literară (1939) ; Curentul literar (1941).

REFERINŢE :
M. Dragomirescu, Romanţa celor trei corăbii ; Romanţă fără muzică.
Convorbiri critice, I, 5, 1907 ; N. Davidescu, Aspecte şi direcţii literare,
II, Cultura naţională, 1924, p. 125—130 ; Tudor Vianu, Două profesiuni
de credinţă, Salonul literar, I, 12, mai 1926 ; E. Lovinescu, Istoria litera­
turii române contemporane, I I I , Evoluţia poeziei lirice, B u c , Ancora,
1927, p. 303 ; Perpessicius, Menţiuni critice, I, Buc, Casa şcoalelor, 1928,
p. 67—68, 92—96, 113 ; Ion Pillat-Perpessicius, Antologia poeţilor de azi,
II, Buc, Cartea românească, 1928, p. 31—42 ; Perpessicius, Menţiuni
critice, II, Buc, E.F., 1934, p. 125—132 ; Vaier Donea, De vorbă
cu Ion Minulescu, Adevărul literar, 852, 4 aprilie 1937 ; Vladimir Strei­
nul, Versuri, Viaţa românească, X X X I I , 2, 1940 ; G. Călinescu, Istoria
literaturii române, B u c , E.F., 1941, p. 613—618 ; Radu Gyr, De dragul
lui Ion Minulescu, Universul literar, 12 septembrie 1942 ; Şerban Ciocu-
lescu, Aspecte lirice contemporane, Buc, Casa şcoalelor, 1942, p. 196—
199 ; Tudor Vianu, Ion Minulescu al posterităţii, Figuri şi forme literare,
Buc, Casa şcoalelor, 1946, p. 118—125 ; Matei Călinescu, Ion Minulescu
poetul, Viaţa românească, XVI, 6—7, 1963, p. 234—247 ; Dumitru Micu,
Literatura română la începutul secolului XX, Buc, E.P.L., 1964, p. 2 7 1 —
279 ; Adrian Marino, Retrospectivă Minulescu, Steaua, XV, 12, 1964 ;
Vladimir Streinul, 85 de ani de la naşterea lui I. Minulescu, Gazeta li-
terară, X I I , 2, 13 ianuarie 1966 etc.
Poeziile sînt reproduse din Scrieri, I, Versuri, E.P.L., 196&
ROMANŢA NOULUI-VENIT

Străinule ce baţi la p o a r t ă .
D e u n d e vii
Şi c i n e e ş t i ?...
Străinule de lumea noastră,
R ă s p u n d e - n e d e u n d e vii,
P r i n care l u m i trăişi coşmarul nepovestitelor poveşti
Ş i - n c a r e s t e a găsişi c o l o a r e a d e c o l o r a t e i n e b u n i i ?...

De unde vin ?...


De u n d e p o t veni, cînd ochii-mi,
Plini de regrete şi tristeţi,
P a r două candele aprinse în cripta morţilor poeţi ?
Priviţi...
Sandalele-mi sînt rupte,
Iar toga ce mi-o dete-Apolo
în n o a p t e a cînd pornii spre voi
Abia-şi m a i f l u t u r ă a l b a s t r u l de-a l u n g u l u m e r i l o r goi.
Sînt gol —
C ă c i c a l e a - m i fuse l u n g ă ,
Şi-n calea m e a - n t î l n i i p e r î n d
P e t o ţ i cîţi v r u r ă s ă v ă v î n d ă
P o d o a b e noi ce nu se vînd,
P e cei c e v r u r ă s ă v ă c î n t e r o m a n ţ e n o i ,
P e cei c e v r u r ă
Să v ă - n d r u m e z e spre m a i bine —

185
Spre-acel frumos întrezărit^ i
Iar armoniile eterne
D i n t r - u n sfîrşit
Şi-un infinit —
P e cei c e v - a u a d u s l u m i n a ,
P e cei c e i - a ţ i p r i m i t c u u r ă ,
Şi i - a ţ i g o n i t cu p i e t r e —
P i e t r e c e s-ar p r e f a c e - n p i e d e s t a l e
în clipa cînd vă va cuprinde beţia altor ideale !

De unde vin ?
Eu vin din lumea creată dincolo de zare,
D i n l u m e a - n c a r e n-<a f o s t n i m e n i d i n v o i ,
Eu vin din lumea-n care
N u - i ceru-albastru,
Şi copacii nu-s verzi, aşa c u m sînt la voi.
D i n l u m e a N i m f e l o r c e - a ş t e a p t ă sosirea F a u n i l o r goi,
D i n l u m e a c u p e l o r deşarte şi totuşi pline-n orice clipă,
D i n lumea ultimului cîntec,
P u r t a t pena b e r z e l o r a r i p ă
Din ţărm în ţărm,
Din ţară-n ţară,
D i n o m în om,
D i n gură-n gură, —
D i n lumea celor p a t r u vînturi
Ş i p a t r u p u n c t e c a r d i n a l e !...

Deschideţi poarta dar,


Şi-n cale
Ieşiţi-mi t o ţ i cu foi de l a u r ,
Iar voi, ce măsuraţi cu versul gîndirile ce n-au măsură.
Veniţi în jurul meu degrabă
Şi-n c î n t u l lirelor d e a u r
Porniţi cu mine împreună
S p r e l u m e a - n oare nu-s castele cu p u n ţ i
Şi şanţuri feodale,
N i c i r u g i n i t e p o r ţ i d e - a r a m ă , l a c a r e b a t cei n o i sosiţi...
Veniţi cu toţi cît m a i e v r e m e
Şi m a i p u t e ţ i c î n t a —
V e n i ţ i !...
V e n i ţ i , să vă a p r i n d în suflet l u m i n a stinselor făcl

186
Şi-n v e r s u r i f a n t a s m a g o r i a ş i vrajia n o i l o r m a g i i !
Iar cînturile voastre —
C î n t u r i cu c a r e a z i c e r ş i ţ i o p î i n e —
S ă l e - n c u n u n c u s t r ă l u c i r e a a u r e o l e l o r d e m î i n e !...

Dar poarta a rămas închisă la glasul artei viitoare.

E r a p r i n a n u l u n a m i e şi n o u ă sute opt... î m i p a r e .

SPRE INSULA E N I G M Ă

Lui N. M. Condiescu

Un şuierat prelung salută ivirea zorilor...


In larg,
Un strop de p u r p u r ă pătează albastrul-violet al mării,
Pe bric,
L u m i n a roşie se stinge în vîrful p r i m u l u i c a t a r g ,
Şi-n l o c u l ei, p e s f o r i , s e - n a l ţ ă p a v i l i o a n e l e . . .
E 2iuă !...

Şi mateloţii se deşteaptă pe bord,


Şi ancorele grele
A p a r ca ghearele-ncleştate,
Ga nişte fiare-nfometate...
Şi b r i c u l alb se mişcă^alene,
Cu graţia unei sirene
Ce se răsfaţă-n plasa de inele
Şi de b r ă ţ ă r i lichide,
Ce dispar
P e p o a r t a l a r g d e s c h i s ă l î n g ă f a r !...

Adio, port...
A d i o , cuib d e veselie t r e c ă t o a r e . . .
Adio, oabareturi...

187
Adio, dansatoare...
Adio, ciocnet de pahare...
Adio, t o t ce-a fost...
Adio !...

De-acum, pornim...
P o r n i m din nou...
P o r n i m !...
Şi-n u r m a n o a s t r ă m a r e a
îşi î m p l e t e ş t e r e s p i r a r e a
Cu al sirenelor ecou —
E t e r n u l n o s t r u s e m n d e î n t r e b a r e ....
Iar mai tîrziu,
Sărmanul port
Abia-şi m a i lămureşte-n zare
Conturul alb,
C a şi-un c a v o u
D i n c a r e m o r ţ i i - n c e p s a - n v i e !...
Şi bricul nostru-i primul m o r t
Care-ia-nviat,
înveşmîntat
î n alb,
D e sus ş i p î n ă jos,
C a ş i C h r i s t o s !...

Sîntem departe —
D a . . . d e p a r t e !...
Şi vîntul mării ne sărută
Pe frunte,
P e obraji,
P e gură...
Şi p a r c ă ne cunoaşte v î n t u l —
Cu n e v ă z u t e l e lui b r a ţ e — n e - a r a t ă d r u m u l
Şi n e ^ n v a ţ ă
Să ne ferim de sfatul zării,
C ă c i zarea-i veşnic prefăcută...
Şi-apoi ne lasă, c î n d pricepe
C ă n o i i - a m t ă l m ă c i t c u v î n t u l ....

Plutim spre răsăritul lumii,


P l u t i m s p r e p r i m a d i m i n e a ţ ă !...

188
Şi bricul alb
Sfîşie-n d o u ă c o v o r u l a p e l o r a l b a s t r e ,
Lăsînd în u r m a lui o dîră de s p u m ă creaţă,
Ce se-ntinde
Ca şi o p u n t e nesfîrşită,
P e care sufletele n o a s t r e
Se vor întoarce acasă-n ziua
C î n d u r a g a n e l e n e - o r v i n d e î...

Şi-naşa, pluti-vom toată ziua...


Şi-aşa, p l u t i - v o m n o a p t e a t o a t ă . . .
Şi-aşa p l u t i - v o m v r e m e m u l t ă —
Căci „prea m u l t " nu e niciodată
C î n d n e - n d r e p t ă m spre „Insula enigmă",
î n c a r e n u ş t i m n i m e n i î n c ă c e v a fi,
D a r ş t i m c u t o ţ i i c ă - n t r - o b u n ă zi,
N o i , cei n ă s c u ţ i d i n t a t ă - n fiu n a v i g a t o r i ,
V o m acosta la rîndul nostru-nvingători...

Şi-atunci —
Stăpînii Mării Negre noi v o m fi L.

ROMANŢA CELOR TREI ROMANŢE

Lui Dumitru Cuclin

Mi-am zis :
V o i scrie t r e i r o m a n ţ e . . .
Şi-n t r e i r o m a n ţ e - m i v o i î n c h i d e ,
C a - n trei sicriuri de a r a m ă , trei m o r ţ i iubiţi —
Trei clipe reci —
C e - m i stau în suflet î m p i e t r i t e ,
C a trei luceferi stinşi p e veci.
U i t a ţ i în haos,
Ca pe-o cracă de c h i p a r o s trei crisalide...

189
M i - a m zis a p o i ,
Romanţa primă
V o i scri-o-n gustul f l o r e n t i n —
A ş a c u m a r f i scris-o D a n t e c î n d a z ă r i t pe Beatrice —
Şi-n fiecare vers voi p u n e a t î t a aur, cît se zice
C ă - n g r ă m ă d i r ă credincioşii
P e g r o a p a p r i m u l u i creştin...

Pe-a doua
Voi sculpta-o-n r i t m u l eroticelor lesbiane,
Cu care-n Lesbos cîntăreţii şi legendarele n e b u n e
Sărbătoreau pe blonda Venus.
Şi-n fiecare vers v o i p u n e
C a r m i n din buzele acelor neasemănate curtezane...

Iar pentru-a treia


V o i a l e g e t o t ce-i m a i t r i s t —
V o i scrie-o a ş a
C a - n versul ei să plîngă glasul
Tristeţii nopţilor polare
Şi-n versul ei v o i p u n e v e r d e —
Un verde mocirlos, în care
Şi-or î n g r o p a pe veci iubirea acei ce n-o vor mai cînta...

M i - a m zis :
V o i scrie t r e i r o m a n ţ e ,
D a r azi, d i n a u r u l d e - a l t ' d a t ă
Şi din carminul de pe buze,
Nu mi-a rămas decît o p a t ă —
O p a t ă v e r d e , ce m - a p a s ă ca şi o p i a t r ă f u n e r a r ă
Sub care d o r m , ca-n trei sicriuri,
T r e i s t i n s e - a c o r d u r i d e c h i t a r ă ....

190
ROMANŢA MORTULUI

Paznicul mi-a-nchis cavoul


Şi-am r ă m a s a f a r ă - n p l o a i e . . .
Paznicul mi-a-nchis cavoul
Şi-am r ă m a s s ă - m i s c h i m b s c h e l e t u l
P e s u b sălciile u d e ,
Ce mă cheamă
Şi s e - n d o a i e
Sa-mi sărute golul negru ce-mi pluteşte în orbite,
Să-mi sărute a l b a frunte —
F r u n t e a ce-mi ştia secretul
Aiurărilor trăite
Şi să-mi şteargă de pe oase p i c ă t u r i l e de ploaie...

Paznicul mi-a-nchis cavoul şi-am rămas în ploaie-afară.


Şi-am r ă m a s să-mi p l i m b scheletul p r i n t r e albele cavouri,
Unde-ai noştri d o r m în p a z a luminărilor de ceară —
Şi-iam r ă m a s s ă - m i p l i m b s c h e l e t u l p e p o t e c i l e p u s t i i
Ş i p e c r u c i l e d e p i a t r ă s ă c i t e s c c e - a u scris cei v i i .
Şi-am citit...
Din depărtare, vîntul mi-aducea ecouri
Nenţelese de orchestră
Şi de v o c i ce c î n t ă - n cor,
Cei ce-aveau să m o a r ă mîine
B e a u î n c i n s t e a m o r ţ i l o r !...
Vîntul mi-aducea ecoul bucuriilor din lume,
I a r „ r e g r e t e l e e t e r n e " scrise-n j o s u l u n u i n u m e
Lăcrimau,
D u c î n d în albul picăturilor de ploaie
A u r u l l i p i t p e c r u c e ....

Printre albele cavouri


D e s u b sălciile u d e ,
Ce mă cheamă şi se-ndoaie
Să -mi sărute alba frunte,
Rătăcesc de-atîta vreme —
Paznicul mi-a-nchis cavoul

191
Ş i n a m r ă m a s d e - a t u n c i a f a r ă !...

Unde-i paznicul ?
Să vină,
Să mă vadă,
Să mă cheme,
Să-mi deschidă iar cavoul
Şi s-adorm din n o u în paza luminărilor de c e a r ă !...

ROMANŢA CORBULUI

Pe ţ ă r m u - n a l t şi d r e p t —
H o t a r u l de unde-ncepe necuprinsul
Imperiu-al apelor albastre
Cu-atîtea felurimi de pete,
Al a p e l o r ce d i m i n e a ţ a sînt verzi,
I a r seara violete —
Un corb a p o p o s i t spre seară,
Şi-aşa c u m s t ă p e m a l u l m ă r i i ,
O r b i t de-albastrele noianuri
Muiate-n purpura-nserării,

Parcă-i sositul care-aşteaptă să vină şi-alţi întîrziaţi..

Şi-n seara aceea-n care-apusul


P ă r e a m a i t r i s t c a - n a l t e seri,
I a r soarele p ă r e a că pleacă să nu m a i v i n ă n i c i o d a t ă
M - a m dus să-mi p l i m b p e ţ ă r m urîtul
Şi biata-mi inimă,-mbibată
D e - a m a r u - o t r ă v i l o r s o r b i t e d i n g u r a - a m a n t e l o r d e ieri..

Dar corbul mi-a ieşit în cale...

Pe ţ ă r m u l mării, nalt şi drept,


Ca şi pe-o margine de groapă,
Veghea un cioclu-naripat,

192
Şi cioclul m - a p r i v i t o clipă,
A dat din aripi
Şi-a z b u r a t . . .
Şi parcă mi-a şoptit în t r e a c ă t :
— Bine-ai venit... De cînd t e - a ş t e p t !

ROMANŢA CELOR TREI CORĂBII

P o r n i r ă cele t r e i c o r ă b i i . . .
S p r e c a r e ţ ă r m l e - o d u c e v î n t u l ?...
Ce p o r t u r i tainice,
Ascunse cercetătoarelor priviri,
Le v o r vedea sosind m î n a t e de d o r u l tristei p r i b e g i r i ?.,
Ce valuri nemiloase,
Mîine,
L e v o r d e s c h i d e - n d r u m m o r m î n t u l ?...

Porniră cele trei corăbii, purtînd în pîntecele lor


Grămezi de aur,
Chihlibare,
Smaralde verzi
Şi-opale b l o n d e ;
I a r sus, p e b o r d ,
Tristeţea acelor r o m a n ţ e veşnic vagabonde,
Cîntate,
A z i , î n d r u m s p r e Poluri,
I a r m î i n e - n d r u m spre-Ecuator /... •

Porniră cele trei corăbii...


Ş i - a b i a se m a i z ă r e s c —
Se-ngroapă
în golul zărilor p ă t a t e de violetul înserării;
I a r albul pînzelor întinse,
în cenuşiul depărtării,
Z i d e ş t e t r e i m a u z o l e u r i , î n c a r e d o r m cei d u ş i p e a p ă .

193

13 — Antologia poeziei simboliste româneşti


P o r n i r ă cele t r e i c o r ă b i i . . .
Şi-n u r m a lor r ă m a s e p o r t u l ,
M a i t r i s t c a m u n t e l e Golgotei, î n s î n g e r a t d - u n a s f i n ţ i t .
Şi-n u r m a lor,
P e cheiul u m e d ,
U n singur albatros rănit
M a i stă d e p a z ă ,
Ca Măria
V e n i t ă să-şi v e g h e z e m o r t u l !...

CELEI MAI APROAPE

De ce-ţi sînt ochii v e r z i —


Culoarea wagnerienelor motive —
Şi p ă r u l n e g r u oa greşala i m a c u l a t e l o r fecioare :
D e ce-ţi s î n t b u z e l e p ă t a t e d e v i o l e t e t r e c ă t o a r e ?
Şi mîinile de ce-ţi sînt albe ca albul tristelor altare
D i n Babilon
Şi d i n N i n i v e ?

De ce, cînd plîngi,


în plînsu-ţi m o a r e o-ntreagă lume de petale
De trandafiri,
De chiparoase,
De nuferi albi
Şi c r i z a n t e m e ?...
D e ce, c î n d p l î n g i ,
Cu tine plînge tristeţea blondelor opale,
I a r torţele aprinse-n u m b r a castelelor medievale
S e s t i n g s u f l a t e c a d e g r o a z a d e m o n i a c e l o r b l e s t e m e ?...
De ce cînd cînţi,
Cu tine cîntă un infinit de armonii
Ce năvălesc tumultuoase
D i n golul zărilor,
D i n astre,

194
Din zborul păsărilor albe,
Din fundul mărilor albastre,
Din lumea morţilor,
Din lumea părerilor de rău tîrzii ?

Şi cînd stai ochi în ochi cu-amanţii-poeţi


Ce-ţi cîntă ochii,
Părul
Şi b u z e l e —
C î n d t e - n f i o a r ă c u v i n t e l e ce n - a u fost spuse,
C î n d în p e n u m b r a violetă a trioletelor apuse
Pui într-o cumpănă-Minciuna
Şi într-altă cumpănă-Adevărul,
D e c e t e p l e c i s p r e cel m a i t î n ă r d i n t r e p o e ţ i
Şi-i s t r î n g i cu s e t e
In palme capul,
C a - n t r - o g h e a r ă d e v u l t u r î n s e t a t d e sînge,
Şi dinţii tăi
D e ce-i p i c t e a z ă , î n r o z u - o b r a j i l o r , m o t i v e
Asiriene,
D i n p o e m u l t r ă i t d e sfintele p o e t e
în noaptea-altarelor păgîne
D i n Babilon
Ş i d i n N i n i v e ?...

CELEI CARE PLEACĂ

T u c r e z i c-a f o s t i i r b i r e - a d e v ă r a t ă . . .
E u c r e d c-a f o s t o s c u r t ă n e b u n i e . . .
D a r c e a n u m e - a fost,
C e - a m v r u t s ă fie
N o i n u v o m şti-o p o a t e n i c i o d a t ă . . .

A fost un vis trăit pe-un ţărm de mare,


U n cîntec trist, a d u s d i n alte ţ ă r i
De nişte p a s ă r i albe — c ă l ă t o a r e

195
Pe-albastrul r ă z v r ă t i t al altor m ă r i —
U n cîntec trist, adus d e m a r i n a r i i
Sosiţi d i n Boston,
Norfolk
Şi N e w York,
U n c î n t e c t r i s t , ce-1 c î n t ă - a d e s p e s c a r i i
C î n d pleacă-n larg şi nu se m a i întorc.
Şi-a f o s t r e f r e n u l u n o r t r i o l e t e
C u care-alt' d a t ă u n p o e t din N o r d ,
Pe marginile albului fiord,
Cerşea iubirea b l o n d e l o r cochete...

A fost un vis,
U n vers,
O melodie,
Ce n-am cîntat-o, poate, niciodată...

T u c r e z i cna f o s t i u b i r e ^ a d e v ă r a t a ?
Eu c r e d c-a f o s t o s c u r t a n e b u n i e !

TREI LACRIMI RECI DE CĂLĂTOARE

Şi^ai s ă m ă u i ţ i —
Că prea departe
Şi prea pentru m u l t t i m p porneşti !
Ş i - a m să te u i t —
Că şi u i t a r e a e scrisă-n legile-omeneşti.

Cu ochii urmări-vei ţ ă r m u l , topindu-se ca noru-n


Ş i ochii-^i l ă c r i m a - v o r p o a t e
T r e i l a c r i m i reci de c ă l ă t o a r e :
Iar eu pe ţărm,
M î h n i t privi-voi v a p o r u - n repedele-i mers,

196
Şi-nţelegînd că mi-eşti p i e r d u t ă .
Ţe-oi plînge-n r i t m u l u n u i vers.

Şi versul meu
L-o d u c e p o a t e v r e u n c î n t ă r e ţ p î n ă l a tine,
I a r tu,
C î n t î n d u - 1 ca şi dînsul,
Plîngîndu-1, poate, ca şi mine,
Te vei g î n d i la a d o r a t a în cinstea căreia fu scris,
Şi-uitînd că m-ai uitat,
Vei smulge d i n c a d r u l p a l i d u l u i vis
întunecatu-mi chip,
Ca-n ziua cînd te-afunda vaporu-n zare
Şi c î n d d i n ochi lăsai să-ţi pice
T r e i l a c r i m i reci de c ă l ă t o a r e !

ROMANŢĂ NORDICĂ

în portul blond al unei mări din N o r d


Au debarcat corsarii bruni din Sud.
Şi-n p o r t u l b l o n d a l u n e i m ă r i d i n N o r d
Greoaiele otgoane se a u d
Cîntînd barbar, cîntînd în dezacord
Cu albatroşii tristului fiord.

în portul blond bătrînii mateloţi


Privesc tăcuţi la noii debarcaţi,
Şi-n p o r t u l b l o n d b ă t r î n i i m a t e l o ţ i
P a r nişte blonzi copii, înfioraţi
D e cîntecele b r u n i l o r piloţi,
încremeniţi cu mîinile pe roţi.

Artişti pribegi şi oaspeţi nepoftiţi,


B ă t u ţ i d e v î n t şi-adesea d e n o r o c ,
Artişti pribegi şi oaspeţi nepoftiţi,

197
Corsarii b r u n i repetă-acelaşi joc,
Ş i - n p o r t u r i l e b l o n d e - a b i a sosiţi,
P o r n e s c d i n n o u şi-n v e c i n e t ă l m ă c i ţ i .

Şi-n timp ce-albastrul mării uniform


L e - a d o a r m e - n c î n t t r i s t e ţ i l e d e ieri,
Şi-n t i m p ce-albastrul m ă r i i u n i f o r m
Deşteaptă-n ei eterne primăveri,
în portul blond, ca-ntr-un gheţar enorm,
A u t o h t o n i i t r e m u r ă . . . ş i - a d o r m ....

PRIN GĂRILE CU FIRME-ALBASTRE

Lui Emil Gîrleanu

Tristeţea trenului ce pleacă


N o i n-am trăit-o niciodată.
C ă c i — c ă l ă t o r i ades cu t r e n u l —
în clipa cînd plecăm din gară
N o i stăm p e loc,
D o a r t r e n u l p l e a c ă ....

Doar trenul pleacă,


T r e n u l singur
Ne poartă nerăbdarea mută,
Bagajul visurilor noastre
Şi setea n o i l o r senzaţii
Pe infinite paralele,
De-a lungul verzilor plantaţii
De m ă t r ă g u n ă şi cucută,
Pe schela p o d u r i l o r albe,
P r i n noaptea negrelor tunele
Şi gările cu firme-albastre L.

Doar trenul pleacă,


T r e n u l singur
Respiră,

198
Cugetă,
Vorbeşte,
Şi-n f o r ţ a a b u r i l o r c î n t ă
Viteza r o ţ i l o r ce creşte...

Doar trenul singur se frămîntă,


El singur u r c ă
Şi c o b o a r ă —
Reptilă neagră ce-mprumută
A r i p i de liliac ce z b o a r ă
Şi glas de cobe c e - n s p ă i m î n t ă . . .

Doar trenul singur se-nfioară


D e - a t î t a veşnică p o v a r ă ,
El singur p o a r t ă m a i d e p a r t e
Pachetele-omeneşti, culcate
C a - n t r - u n m u z e u de statui sparte
P e b ă n c i d e p l u ş c a p i t o n a t e ....

Doar trenul suferă ofensa


Sclaviei negrilor „ a d - h o c " ,
C e p o a r t ă - n lectici m a i d e p a r t e
P e cei n ă s c u ţ i s ă s t e a p e l o c ....

El singur,

Şi numai trenul,
Creează-n u r m a lui distanţa,
Monotonia
Şi r e f r e n u l
D i n care n e - a d ă p ă m s p e r a n ţ a
T o ţ i călătorii spre m a i bine...

Şi numai el,
D o a r trenul singur,
D o a r t r e n u l ştie-anume cine
Ş i c î ţ i d i n cei p l e c a ţ i a s e a r ă
P u t e a - v o m m î i n e - n zorii zilei
Bagajul visurilor noastre
Să-1 p r e s a r ă m , d i n s u f l e t i a r ă ,
P r i n g ă r i l e c u f i r m e - a l b a s t r e ....

199
CÎNTA UN MATELOT...

Lui V. Demetrius

Cînta un matelot la proră,


Şi i m n u l lui solemn plutea
Pe-ntinsul Mării M a r m a r a ,
Ca-ntr-o cetate spaniolă,
C î n d orologiul din cupolă
A n u n ţ ă fiecare oră
Printr-un preludiu de mandolă...

Cînta un matelot la proră


Şi m a r e a nu-1 înţelegea.

Cînta un matelot la proră...


U n singur matelot cînta.
Şi totuşi, v o c e a lui s o n o r ă
Părea, pe iahtul ancorat,
Un car solemn de preoţi tineri,
C e - n g r o a p ă - n n o a p t e a sfintei V i n e r i
U n n o u profet crucificat
Pe-o n o u ă Golgota...

Cînta un matelot la proră


Şi-ntregul echipaj dormea.

Cînta un matelot la proră.


D a r ce l u n a t i c l-asculta
Şi cine cîntu-i r e p e t a
D i n largul Mării M a r m a r a ,
C î n d mateloţii toţi dormeau
Ş i m a r e a n u - 1 î n ţ e l e g e a ?...

Cînta un matelot la proră


Ş i - n l a r g s i r e n e l e p l î n g e a u ....

200

i
ÎNTR-UN BAZAR SENTIMENTAL

Pictorului G. Pătrajcu

Strofe vechi, o mandolina,


U n Cezanne ş i d o i Gauguin,
P a t r u măşti de b r o n z :
Beethoven, Berlioz, Wagner, Chopin,
O sofa a r a b ă , d o u ă v e c h i i c o a n e b i z a n t i n e ,
U n p o t i r de-argint, m a i m u l t e vase vechi d e Saxa pline
C u mimoze, t a m b u r i n e spaniole, l a m p i o a n e
J a p o n e z e , trei foteluri cu inscripţii m u s u l m a n e ,
Fie urs du mal l e g a t e - n p i e l e de C o r do v a ,
Şi pe p i a n :
Charles Baudelaire ş i - a l ă t u r i Villiers de Vlsle-Adam...

Toate sînt ca şi-altădată...


O , b a z a r s e n t i m e n t a l !...
T o a t e sînt ca la p l e c a r e a m e a — d a n t e l ă şi cristal...

Şi cu toate-acestea, cîte tocuri nu-şi lăsară forma


Pe covoarele-ţi bogate de B u h a r a ?
Şi-n e n o r m a
T a colecţie d e p a t i m i cîte buze n u - n c e r c a r ă
Să-ţi transcrie madrigaluri
P e o b r a j i i t ă i d e c e a r ă ?...
C î t e t r a g i c e - n c e p u t u r i n u sfîrşiră-n simfonia
M u t ă - a l a c r i m i l o r ?...
C î t e nu pieriră-n veşnicia
Inutilului ?
C ă c i n o a p t e a cea d i n t î i f u cea d i n u r m ă ,
I a r d o r i n ţ a t a . . . nimicul — ş i n i m i c u l n u s e c u r m ă ....
Ştiu că m-aşteptai pe mine...
I a t ă - m ă , sosesc şi-ţi z i c :
T e - n t î l n e s c î n t î i a o a r ă . . . T o t ce-a fost n^a fost n i m i c ,
Minte-mă. Din nou... Aprinde lampioanele... Coboai
T r a n s p a r e n t e l e . . . D ă - m i c a l m u l şi colorile de seară...
D ă - m i ş i b u z e l e , ş i o c h i i , şi...
Les fleurs du mal la f i l a
T r e i s u t e t r e i z e c i şi n o u ă : La mort des amants...

201
D a r mila
De amanţii tăi ce-aşteaptă pe t r o t u a r plecarea mea
M ă - n t r u p e a z ă - n c e l d e a î t ' d a t ă şi...
Pe a r a b a ta sofa :
Cîntece-n surdină.
Gesturi
Umbre,
Flori,
Et caetera !...

V A FI...

Va fi-ntr-o n o a p t e caldă de m a i .
C î n d vei i n t r a
în parcul meu,
Nisipul aleelor deşarte,
î m b r ă ţ i ş î n d p a n t o f i i tăi albi, va tresări...
L a r e v e d e r e a celei v e n i t e d e d e p a r t e
Copacii vor zîmbi...
Ferestrele-mi închise se v o r deschide iar,
Şi-n vazele u i t a t e pe albe etajere,
Buchetele uscate de alb m ă r g ă r i t a r
Vor palpita
C a - n a s c u l t a r e a u n u i d e m o n i c Miserere /...

Va fi-ntr-o noapte caldă de mai.


C î n d vei veni,
Olimpia d i n c a d r u - i î ţ i v a s u r î d e i a r ,
Ceasornicu-n perete va respira mai rar
Ş i m u t e l e c o v o a r e , p e jos, v o r tresări...
D e m o n u l nebuniei va coborî din nou
Pe-albastrele sofale
Şi albele d a n t e l e ,
A r i p a lui v a stinge l u m i n a - n c a n d e l a b r u ,
I a r noi,

202
Sub ocrotirea tăcutelor perdele,
P o s t u m ca şi-ngropaţii de vii, î n t r - u n c a v o u ,
Ne v o m iubi-n p a r f u m u r i de b r a d şi de cinabru.
Ş i - a p oi...

Va fi într-o seară ca şi alte seri.


Va f i
O seară de o c t o m b r e cu p a l p i t ă r i discrete
De frunze,
De imagini,
De pleoape
Şi regrete...
V a i !... cea d i n u r m ă s e a r ă c î n d t u v e i m a i v e n i
V a f i o a i u r a r e d e t o a m n ă p e sfîrşite,
O aiurare-n versuri brodate pe-o batistă —
Simbolul despărţirii...

Şi-atîta tot...

Şi-apoi
Nu va mai fi nimica,
Nu va m a i fi nici soare,
Nu va mai fi nici lună,
N i c i stele c ă z ă t o a r e . . .
Şi faţă de noi singuri,
Poate,
N u v o m m a i f i nici n o i ! , . .

CELEI D I N URMA

„Vous Pavez vue, la dame en noir..."


Jehan Rictus

Ochii negri,
P ă r u l negru,
Şi-mbrăcată-n negru toată,
A trecut ca-nfiorarea unei u m b r e pe-nserate...
C i n e - a fost f a n t o m a - n d o l i u c u o c h i m a r i d e d e z g r o p a t a ?
203
C i n e - a f o s t f a n t o m a - n d o l i u l a a l canei t r a g i c p i e p t
P a l p i t a u t r e i a s f o d e l e c a t r e i g u r i î n s î n g e r a t e ?...
N - o fi fost n e c u n o s c u t a ce m - a ş t e a p t ă
Şi-o a ş t e p t ?...

A trecut...
E r a - m b r ă c a t ă ca miresele lui C r i st
C î n d coboară-ngîndurate albul treptelor tocite.
Ochii ei sorbeau apusul cu nesaţul unui trist
D e m o n , smuls din î n t u n e r i c
Şi-aruncat în plină ziuă,
O c h i i ei, r e f l e x u l u n o r a i u r ă r i n e t ă l m ă c i t e ,
Se dublau ca-ntr-o supremă sărutare de adio.

A trecut...
Ş i - n u r m a celei c e p u r t a c u e a s e c r e t u l
Frazelor t u r b u r ă t o a r e de seninuri fără p a t ă ,
A m r ă m a s să-i s o r b p a r f u m u l
Şi să descifrez r e g r e t u l
A s f o d e l e l o r f a n a t e ce-i c ă z u s e r ă d i n p i e p t . . .

Cinena fost fantoma-n doliu cu ochi mari de dezgropata ?

N-o fi fost necunoscuta ce m-aşteaptă


Şi-o a ş t e p t ?...

CU TOAMNA ÎN ODAIE

Mi-a bătut azi-noapte T o a m n a - n geam,


Mi-a b ă t u t cu degete de ploaie...
Ş i l a fel c a - n f i e c a r e a n ,
M - a r u g a t s-o l a s s ă i n t r e î n o d a i e
C ă - m i a d u c e o cutie cu „ C a p s t a n C f ,
Ş i ţ i g ă r i d e foi d i n R o t t e r d a m . . .

204
A m p r i v i t î n j u r u l m e u şi-n m i n e :
Soba rece,
P i p a rece,
M î n a rece,
G u r a rece...

Doamne .... Cum puteam s-o las să plece ?


D a c ă p l e a c ă , c i n e ştie c î n d m a i v i n e ?
Dacă-n t o a m n a asta, poate,
Toamna-mi bate
P e n t r u cea d i n u r m ă o a r ă - n g e a m ?
„Donnez-vous la peine d'entrer, M a d a m e " . . .

Şi femeia cu privire fumurie


A i n t r a t s u s p e c t ă şi u m i l ă ,
Ca o mincinoasă profeţie
D e Sibilă...

A intrat...
Şi odaia m e a - n t r - o clipă
S->a î n c ă l z i t c a u n c u p t o r d e p î i n e
N u m a i cu spirala unui fum de pipă
Şi cu sărutarea T o a m n e i , care mîine
O să m o a r ă . . . v a i !
Bolnavă de gripă...

ACUARELĂ
Claudiei Millian

în oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămînă


Orăşenii, pe trotuare,
Merg ţinîndu-se de mîna,
Şi-n oraşu-n care p l o u ă de trei ori pe s ă p t ă m î n ă ,
De sub vechile u m b r e l e , ce suspină
Şi se-ndoaie,

205
U m e d e de-atîta ploaie.
Orăşenii pe trotuare
P a r p ă p u ş i a u t o m a t e , d a t e jos d i n g a l a n t a r e .

în oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămînă,


Nu răsună pe trotuare
D e c î t paşii celor oare m e r g ţinîndu-se de m i n ă ,
Numărînd,
în gînd,
Cadenţa picăturilor de ploaie,
Ce coboară din umbrele,
Din burlane
Şi d i n c e r
C u p u t e r e a u n u i ser
D ă t ă t o r de viaţă lentă,
Monotonă
Inutilă
Şi absentă...

în oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămînă


Un b ă t r î n şi o b ă t r î n ă —
D o u ă jucării stricate —
Merg ţinîndu-se de mînă...

MARINĂ ESTIVALĂ

Lui Victor Eftimiu

în port, nici un vapor,


Şi-n l a r g ,
N i c i f u m , n i c i p î n z ă , n i c i c a t a r g ....

Din Orientul plin de soare.


D e flori, d e fructe a r o m a t e
Şi de poveşti neterminate,
D i n O r i e n t u l plin de soare

206
Şi maladii molipsitoare
N ^ a m a i sosit î n p o r t , d e - a z i - n o a p t e ,
Nimic —
N i c i flori, nici fructe coapte,
N i c i o p i u m , nici t u t u n de pipă...
N i c i aspirină p e n t r u gripă...

în port e linişte,
Şi-n z a r e —
T o t linişte ( d a r m u l t m a i m a r e ) .
î n larg sirena n u m a i ţ i p ă
Şi maoaralele-au tăcut,
I a r sus p e d i g , h a m a l i i d o r m ,
D u h n i n d a s p i r t şi-a i o d o f o r m . . .
Şi p o r t u l parcă-ia dispărut...
D o a r farurile — luminări marine —
M a i stau d e v e g h e , n u ştiu p e n t r u cine,
Şi grave, ca nişte Sibile
Ce rătăcesc pe Euxin,
Şoptesc :
„ T r e c zile d u p ă zile
Şi-Argonauţii nu m a i vin !..."

ÎN AŞTEPTARE

N u ş t i u c e s-a s c h i m b a t î n m i n e ,
D a r s i m t c ă s-a s c h i m b a t c e v a —
C e v a l a fel c a d u p ă - o b o a l ă g r e a ,
C î n d s i m ţ i c ă - ţ i e s t e m u l t m a i b i n e !...

Am fost cîndva bolnav cu-adevărat ?...


Sau b o a l a m e a n-a fost decît
C o ş m a r u l u n u i vis u r î t
D i n c a r e a b i a a c u m m - a m d e ş t e p t a t ?...

207
N u ş t i u ce-a f o s t , ş i n i c i n - a ş v r e a
Să ştiu m a i m u l t decît mi-e d a t să ştiu —
C î n d , m a i c u r î n d sau, p o a t e , m a i t î r z i u ,
Acelaşi „ f a p t divers" se va-ntîrnpla...

N-aştept decît o zi din calendar,


C î n d D u m n e z e u a r e să-mi facă semn
( Că p o t intra-n Ierusalim, solemn

C a ş i C h r i s t o s , c ă l a r e p e m ă g a r !...

ROMANŢA TINEREŢII

N e c u n o s c u t a care se vindea
N - a v r u t să^mi s p u n ă - n p r i m a z i cine era,
D a r fiindcă ea aflase cine sînt —
Poetul poreclit „Fluieră-Vînt" —
Şi fiindcă mă ruga stăruitor
S ă - i fiu ş i e u , d i n c î n d î n c î n d , c u m p ă r ă t o r ,
Sinceritatea ei mna-nduioşat,
Şi-n c a d r u l p r e ţ u l u i fixat —
U n preţ absurd,
Ridicul
Şi meschin,
Cu care-aş fi b ă u t un kilogram de vin —
M-am îmbătat de gura ei
Şi-am a d o r m i t
Pe laurii idilelor lui Teocrit...

Dar vai !,..


N e c u n o s c u t a se vindea
N u n u m a i m i e , d a r ş i a l t o r a !...
Şi-azi u n ciocoi,
I a r m î i n e u n calic
O c u m p ă r a u l a fel — m a i p e n i m i c —

208
C ă c i ea — f l ă m î n d ă v e ş n i c — se g r ă b e a
Să-şi v î n d ă g u r a d u l c e c a l a t a r a p a n a ....

Eu singur doar nu m-am sfiit să-i spun


C ă - s g a t a să-i o f e r u n p r e ţ m a i b u n —
D a r cum î i luase m i n t e a D u m n e z e u ,
N e c u n o s c u t a s^a s p ă l a t p e m î i n i c u p r e ţ u l meu..
Şi-atunci —
De teamă să n-o bat,
S a u s-o u c i d
Ş i s-o a s c u n d s u b p a t —
Deşi-o iubeam, am renunţat la ea
Ş i n - a m m a i v r u t s a ş t i u c i n e e r a !...

Dar într-o zi cu ploaie şi cu vînt,


N e c u n o s c u t a care se vindea
S-a d u s l a f u n d
Şi-a d i s p ă r u t . . .
Şi nimeni n-a m a i întrebat de ea
De cînd intrase, parcă, în p ă m î n t ,
Cu numele-i mereu necunoscut...

Şi totuşi, Eu
A m întîlnit-o iar,
D a r nu ca altădată, pe trotuar,
La cafenea,
Sau în tramvai...
A m regăsit-o-n ziua de^ntîi mai,
Ascunsă de un sfert de veac î n t r - u n sertar,
î n care sta d e v e g h e , c u m i n t e ,
Şi aştepta
O z i s ă - m i m a i a d u c a m i n t e ş i d e e a !...

Dar ce păcat
Că regăsirea ei m-a-ndurerat...
Ş i - n l o c s-o m a i s ă r u t —
C u m aş fi v r u t —
A m î n c e p u t s ă p l î n g c u - a d e v ă r a t !...

Necunoscuta care se vindea


De d a t a asta nu m a i era Ea —

209
E r a d o a r vechea ei fotografie,
Pe care mi-o dăduse n u m a i mie

Şi-acum
C r e d c-aţi ghicit cine e r a
N e c u n o s c u t a oare se vindea...
Era chiar tinereţea mea L.
EUGEN ŞTEFĂNESCU-EST

Născut la Craiova, în 2 martie 1881, fiul maestrului de muzica


*Gh. Ştefănescu şi al Eufrosinei Negoescu. Şcoala primară şi liceul, la
Ploieşti, apoi la Bucureşti, la liceul „Sf. Sava". Cîteva clase le urmează
fi în particular. Licenţiat în drept, în 1904. Magistrat în Teleorman şi
Dolj, între 1906—1909. Apoi avocat, înscris în baroul de Prahova (1910),
transferat în baroul de Ilfov (1923). Portărel-şef la tribunalul Buzău
(1931), Braşov (1933), Alba (1934). Demisionat la 17 sept. 1934. In 1952
>era orb. Decedează în acelaşi an.

OPERE :
Poeme, B u c , 1911 ; Imperii efemere, 1926.

COLABORĂRI :
Noua revistă română (1900—1902) ; Carmen (1901—1902) ; Revista
literară (1904—1905) ; Literatorul (1904, 1918—1919) ; Românul (1905—
1907) ; Românul literar (1905) ; Semănătorul (1907) ; Revista celorlalţi
<1908) ; Libertatea (1910) ; Seara (1911—1916) ; Flacăra (1911—1923) ;
Insula (1912) ; Floare albastră (1912) ; Facla (1916, 1923, 1925, 1930—
1940) ; Salonul literar (1925—1926) etc.

REFERINŢE :
[ D . Anghel şi St. O. Iosif], Semănătorul, 4 noiembrie 1907 ; Ilarie
C h e n d i , Poeme, în Luceafărul, X, 1911, p. 320 ; [Ovid Densusianu],

211

14*
Poeme, în Viaţa nouă, V, 10, 1911 ; N. Davidescu, Poeme de Eugen Şte-
fănescu-Est, în Flacăra, VII, 39, 1922 ; I. Pillat-Perpessicius, Antologia
poeţilor de azi, B u c , 1925, voi. I I , p. 261—267 ; Perpessicius, recenzie
despre Imperii efemere, în Mişcarea literară, 3 octombrie 1925 ; E. Lovi-
nescu, Istoria literaturii române contemporane, I I I , Evoluţia poeziei lirice,
B u c , 1927, p. 310—311 ; Perpessicius, Menţiuni critice, B u c , 1928, voi. I,
p. 151—152 ; G. Călinescu, Istoria literaturii române, B u c , E.F., 1941,
p. 622 ; Material documentar, în Studii şi cercetări de istorie literară şi
folclor, XI, 1, 1962, p. 180—181 ; Iconografie şi documente la Institutul
de istorie literară „G. Călinescu** al Academiei Republicii Socialiste
România.

Poeziile sînt reproduse după cum urmează : Spre alte ţări, în Eldo­
rado, Parcul galben, Balada Evei, în rîul roz (Poeme, 1911J; Romanţă,
Viziune, Simfonie de toamnă (Imperii efemere, 1926J.
SPRE ALTE ŢĂRI

Camelii, hortensii şi roze hibride


în glastre albastre subţiri,
Şi p r î n z u r i luxoase pe vaste terase,
A d i o la t o a t e vă zic.

Malaga nervoasă rămînă-n pahare


Ş i florile-îi g l a s t r e l e l o r ,
Cireşile-n p ă r u l m u l ţ i m e i de-artiste,
P a r f u m u l de piersici în aerul dulce,
Şi r o u a pe sticlele reci.

Adio, prinţesă, dormi singură de-astăzi


Sub p l a p u m a verde de-atlas,
Şi singură-n goana fugarilor galbeni
Te p l i m b ă - n t r ă s u r a cu roate de flăcări,
L u x o a s ă f a n t o m ă d e flori.

Să nu mă-ntrebi dacă mai viu, cine ştie


Pe care p ă m î n t v o m m u r i ?
Ţi-o spune vreodată tomnatica ploaie
P l î n g î n d pe trotuarele roze,
Şi a p a de lacrămi p l î n g î n d peste geamuri,
Şi frunzele t o a m n e i căzînd.
Ştii tu unde-i ţ a r a p e r v e r s ă şi sfîntă
în care se zice că m o r

213
î n v i l e d e a u r şi-n v i s u r i s u p r e m e
Poeţii luxoşi, d a r săraci ?
în ce E l d o r a d o s-ascund ruinaţii,
Prodigii fantastici, copiii perverşi ?
Acolo-n azilul acela de-orgie
în ţ a r a aceea de regi,
în care efebii lascizi şi excentrici
Se p o a r t ă în rochii de femei,
I a r n o a p t e a se p l i m b ă pe largi b u l e v a r d e
C î n t î n d serenade şi versuri savante
în mijlocul m a r e i m u l ţ i m i de a m a n t e
Ce cîntă o dată cu e i ;
Acolo, în ţ a r a de flori senzuale,
î n ţ a r a n e b u n e i risipe regale,
în ţ a r a de glorii şi fasturi fatale
Mă duc să m-ascund într-un parc
Cu frunze albastre, cu p o a m e de a u r
Şi ape cu p u n ţ i de smarald.

Ori poate-n vrun templu cu turnuri de roze


în rege-mbrăoat să tronez,
O r i palid maestru cu versul pe buze
Să cînt n e b u n i a beţiei de lux.

Mă duc, căci acolo mă cheamă lumina


Nirvanei moderne de aur,
Viaţa savantă, galantă şi rară,
N e v o i a de-un cîntec etern.

Mă duc, căci mi-e sete de altă licoare,


Iar banii, c o m o a r a de hani,
Sleită şi goală, respiră săracă
Cisterna adîncă de bani.

Oh ! plec !... Dar acolo, atît de departe,


în lumea de flori şi culori
U i t a - v o i eu p a t u l , şi dragostea noastră»
Şi p l a p o m a v e r d e de-atlas ?

214
Z a d a r n i c căta-voi departe de tine
D e ce-i l u n a s f î n t ă s ă ştiu,
Ş i f l o r i l e - n p a r c u r i d e ce-s p a r f u m a t e ,
Ş i n o p ţ i l e p l i n e d e vis.

Zadarnic vreo nimfă cerca-va-n saloane


Să-mi cînte v r e u n vals din poveşti.
Femeile-n rochii de aur zadarnic
G a l a n t e spre mine ar căta,
C ă c i n u s-ar a p r i n d e l u m i n ă d e s o a r e
î n o c h i i şi-n m u z i c a l o r ,
Z a d a r n i c călca-vor sonorele clape,
C ă c i n-o fi cu ele C h o p i n .

Tu singură numai făceai să tresară


în inimi un vaiet nebun,
Şi-n b a l d a n s a t o r i i vrăjiţi să te cate,
Şi toţi să te-adore nebuni.

Ah, dragostea noastră şi muzica noastră


î n v a n l e - o i c ă t a - n .alte ţ ă r i ,
A d i o , sublimă şi nobilă-artistă,
A d i o de-o mie de ori !

Adio, prinţesă, naiadă sublimă


Cu dinţi de opal şi mătase,
F a n t a s m ă luxoasă cu sînge de r o z e
Şi buze voioase ce veşnic surîd.

Ce teatru e-n iaer !... Te văd prima dată


Pe c î m p u l de curse la C a e n ,
Prinţesă în rochie de gaz şi de spumă,
O trenă nebună lăsînd.

Te văd pe terasă la Nisa, sirenă


Cu ochii violeţi de mister,
Şi gloria iernii, t r i u m f u l serbării
L a m a r e a b ă t a i e d e flori.

215
Azi toate sînt b a s m e din l u m i de fantasme ;
M i n c i u n ă , a i e v e a ori vis,
T u u i t ă - l e t o a t e , fii i a r ă ş i M a r c e l a
Pe care am văzut-o la C a e n ;
I u b e ş t e p e - u n a l t u l şi u i t ă p e - a cela
C e - n plînset a d i o ţi-a spus,
Adio, Marcela, un ultim adio
D a r cel m a i s u p r e m ş i m a i l u n g !

ÎN ELDORADO

în Eldorado
E-atîta aur,
Atîţia bani,
A t î t a rîset,
Atîta zgomot,
Atîta plînset
De bani de aur
Şi-n aer curge
Mirajuri scumpe,
Vedenii roze,
P a r f u m d e flori,
G u v i n t e clare,
Şi rime rare,
Şi versuri stranii
De melodie
Si de culori.

în Eldorado
Emfaza cîntă
P e străzi d e vis,
Viori uscate
Şi-ndelirate,
Inventă note
Şi c î n t ă - n flori,

216
î n flori albastre
Şi-n flori i n v o l t e
De tuberoze
Şi de camelii,
Şi-n flori n e r v o a s e
C u sînge galben
De trandafir.

în Eldorado
Palpită vîntul,
în Eldorado
Salcîmii au
Ciorchine move
De flori ce ştiu
Să spuie versuri
Miraculoase
Şi să a d o a r m ă
Pe bănci de piatră
Copile goale
C e v o r visa
A m a n ţ i exotici.

în Eldorado
Vibrează-n unde
Linguşitoare
P a r f u m u r i vii
Şi-n ore t a n d r e ,
Şi-n p a r c u r i r o z e
Ele excită,
Pasionează
Şi e n e r v e a z ă ;
în Eldorado
S î n t flori femei
Ş i p l o i d e foi,
N i n s o r i d e sori,
Miraj de astre,
Parade-ialbastre,
Fantasme, basme,
Şi p a n t o m i m e
De viziuni.
în Eldorado

217
Mă duc cu gîndul,
Trăiesc cu gînduî
Visul de basm,
Scrisori p ă t a t e
Cu lacrimi turburi
Îmi vin d-acolo
Şi pling mereu.
C u buze albe
S ă r u t scrisoarea,
O h , c i n e - m i scrie
Scrisori d-acolo ?
...Sărut scrisoarea,
C u b u z e albe,
Cu gura-ntinsă,
C u gura-n spasm...

PARCUL GALBEN

Ştiţi voi cînd curge a u r


în aerul fantastic al serilor de t o a m n ă ?

în parcul vechi şi nobil al regilor, deodată


Pe b a n c a m e a iubită visez culori şi p l î n g ;
Mistralul spune versuri dintr-o p o e m ă tristă,
Şi t o a t ă fantezia,
Şi visurile t o a t e din lumile apuse
în mintea mea se strîng.

Ştiţi voi cînd curge soare pe apele de aur


în simfonia dulce
A m u z i c i l o r stinse d i n l u m e a de eter ?
Ştiţi voi cînd curge a u r
Şi u m p l e atmosfera cu-o seară p a r f u m a t a
Şi-o o r ă d e m i s t e r ?

218
Pe fond de milioane de frunze-ngălbenite,
P i c t a t e cu rugină, p o r t o c a l i u şi crom,
Se zugrăvesc tăcute statuile de nimfe,
Si scările de p i a t r ă , şi r a m p e l e s c u l p t a t e ,
Şi vasele de flori.

în parcul vechi şi nobil


Melancolia curge din spaţiul somptuos ;
în p a r c u l vechi şi galben
î n c a r e - o d a t ă regii
Cu haine de mătase şi spade de argint
Şi nobilele d a m e roiau triumfătoare.

în aerul de crini,
în p a r c u l vechi şi galben azi nimeni nu m a i vine,
Şi nimeni nu mai spune
Minuni de madrigale,
Şoptiri sentimentale
F e m e i l o r d e vis,
F e m e i l o r g a l a n t e cu sînurile goale ;
Cu braţele sculptate
Ş i e v a n t a i u r i r o z e d e p e n e d e ibis.
în parcul vechi şi galben
A z i c î n t ă elegia a p u ş i l o r fiori
Ş i n i m e n i n u m a i ştie p o v e s t e a m i n u n a t ă
A c e l o r c e p e b a n c a a c e a s t a s-au i u b i t .
D a r pe nisipul galben, pe-aleele de soare
Stă încă u r m a mică a paşilor reginei
Şi p a r c - o vezi, înaltă, cu ochii luminoşi,
N o c t u r n ă furişată fugind de clarul lunei
î n u m b r a cea m a i n e a g r ă a v r u n u i p o r t o c a l .
Marchizul alb şi tînăr
Ş i m a i f r u m o s c a v i s u l cel m a i f r u m o s d e f a t ă
Şi g u r a l i v şi d u l c e
îi spune vorbe tandre
Şi amîndoi, în n o a p t e a tîrzie şi bolnavă,
Se istovesc î n t r - u n u i şi nesfîrşit sărut.

219
BALADA EVEI

î n t r - u n crepuscul violet,
Pe ţ ă r m u l unei mări vopsite
C u cel m a i o t r ă v i t a l b a s t r u ,
Venisem să privesc serbarea
Culorilor nemaivăzute,
Spasmodiaoa enervare
A g a m e l o r de violet,
A gamelor ultramarine
Şina g a m e l o r d e r o z d i s c r e t .
E r a o seară v i n o v a t ă
De-o crimă groaznică şi rară,
E r a u n aer p ă t a t d e sînge
Ce se-nehega şi rîdea
Ameninţînd o lume-ntreagă.
Era o seară-nspăimîntată,
Şi m a r e a se mişca n e b u n ă ,
I z b i n d talazuri de cerneală
De colţul stîncilor spectrale,
E r a u n vis visat î n chinuri,
U n vis n e b u n d e c r i m i n a l .
Şi-n seara-aceea de cabală
Mi-ai răsărit plîngînd, frumoasă
Ca o p o e m ă de iubire,
Ca o p o e m ă recitată
într-un parfum de trandafiri,
Mi-ai a p ă r u t misterioasă
în faţă, nimfă vinovată
Cu p ă r u l despletit, şi albă,
Şi albă ca un vis b o l n a v ,
...Şi m i - a i c ă z u t p l î n g î n d î n f a ţ ă ,
Şi nu mă cunoşteai, şi totuşi
Mi^ai povestit plîngînd păcatul
î n a i u r a r e şi-n ş o p t i r i ,
Minai p o v e s t i t ca o n e b u n ă ,
Ca o actriţă-n dilerare
Păcatul unei nopţi smintite

220
De dragoste şi de uitare,
P ă c a t u l u n e i n o p ţ i de friguri,
Păcatul unei nopţi amare,
Păcatul unei nopţi albastre,
Păcatul încă neiertat.

Povestea ta era o dramă


Şi c u n o s c u t ă şi b i z a r ă ,
Şi o ş t i a m pe d i n a f a r ă
De mult, d a r totuşi te-ascultam ;
Se d e p a n a u atît de dulce
Melodioasele suspinuri,
Şi şirul de c u v i n t e clare,
Şi fraza ta t r e m u r ă t o a r e
De pasiune şi de chin,
Cănn a e r s e o p r i s e v î n t u l
Şi-n c e r n u s e stinsese p a t a
D e sînge, t o ţ i t e a s c u l t a m .

Şi-ai p o v e s t i t o s e a r ă - n t r e a g ă
Povestea-aceea de păcate.
R o m a n t i c ă şi voluptoasă,
Figura ta părea un v i s ;
Şi te^am luat încet de mînă,
Te-am ridicat ca pe-o bolnavă,
T e - a m şters de lacrimele-uscate
Şi fermecat te-am sărutat.

O h , carne, carne vinovată,


T u c a r e r ă s c o l e ş t i î n suflet
Şi c a u ţ i d r a g o s t e a , ţi-o d a u ;
Ridică-te cu braţe-ntinse,
Cu gesturi albe de m a d o n ă
Şi m i n t e - m ă şi spune-mi versuri
Din toată lumea de minciuni.
Eu te voi crede, te voi crede,
Ah, te voi crede, carne dulce,
A m a r ă carne, te voi crede,
Căci te iubesc ca un nebun.

221
ÎN RÎUL ROZ

în rîul roz ce curge


Ca o mătase dulce,
Ca o mătase scumpă,
Mătase de mister,
Fîşie d i n t r - o r o c h i e
D e b a l a v r u n e i fee,
în rîul roz d o r m visuri
Şi n o r i c ă z u ţ i d i n cer.

Aici în înserarea
Pictată în pastel,
în înserarea tristă
Şi r o z ă şi b o l n a v ă
M i - a s c u n d adesea gîndul
P a s i o n a t şi plîns,
Şi plîng în crepusculul
H i p n o t i c de tristeţe,
Şi plîng cu aiurarea
Străinului învins.

Din casa mea înaltă


Privesc senina apă,
Şi-n valurile-i c a l m e
Povestea mi-o ascund,
Ah, valurile calme
Povestea mea o poartă,
D a r n u o-nghite valul,
Ah, valul n-o înghite !
Şi-o v ă d p o v e s t e a - m i t r i s t ă
P l u t i n d în contra apei
în faţa mea mereu.
ROMANŢĂ

Simţi tu în noaptea înstelată,


Atît de-albastră
Şi de calmă,
Şi-n v î n t u l p r o a s p ă t ş i n ă v a l n i c
Ce se revarsă pe ferestre,
Iubirea m e a de peregrin ?

Iubirea mea luceşte-n lună,


Surîde dintre norii monştri
Ş i t r e m u r ă p e l a c u l fin...
Iubirea mea se frînge-n p u m n u l
Nervos,
Şi p ă t i m a ş ,
Şi t a n d r u ,
în p u m n u l ce ţi-a strîns o d a t ă
S u p e r b u l t r u p d e fee s f î n t ă ,
Iubirea m e a se scaldă-n ochii
Cei plînşi de dor...
Şi arde roză
P e g u r a m e a d e v i s ă t o r !...

Iubirea mea e o baladă


Nebună
Spusă d-un poet,
U n fin p a r f u m d e f l o r i ,
O noapte zdrobită-n sărutări supreme,
U n ţ i p ă t d e p l ă c e r e sfîntă...
Şi două braţe de mătase,
Pe cari n e b u n i a nopţii
Le-a strîns pe corpul meu,
Iar ziua
P e r v e r s ă şi s u r î z ă t o a r e
Le-a desfăcut
Şi le-a z v î r l i t . . .

Iubirea mea e un concert


D e simfonii n e m a i e î n t a t e ,

223
Armonizate în lumina
Albastră-a ochilor tăi mari...
Iubirea mea-i o fantezie
Frivolă de adolescenţă,
U n imn galant,
U n vis n a r c o t i c ,
L a s c i v şi trist ca o p o e m ă ,
O n e b u n i e de l u m i n ă
C e s - a d î n c e ş t e - a r z î n d î n suflet...

Ah, note lungi !...


A h , n o t e clare şi stranii ce p ă t r u n d p r i n fire
L e - a u z i ?...
C e v o r ?...
C e o a r e c î n t ă î n a e r u l a l b a s t r u - a l serii ?
în aerul m ă r e ţ al nopţii,
în aerul uşor al clarei
Şi e t e r a l e i d i m i n e ţ i ?

E ruga mea !...


E r u g a d u l c e ş i t r i s t ă - a d r a g o s t e i n e n v i n s e !..,
E r u g a t a i n i c ă cu care
T e - a d o r m şi te deştept,
Şi care
E cîntecul s u p r e m al vieţii
S ă l b a t i c e ş i a r z ă t o a r e !...
E cîntecul de a d o r a r e ,
Demonica chemare,
Care
Se varsă ca un basm de vorbe,
D e roze,
De parfum
Ş i s o a r e !...

Şi-n aerul umbros al nopţii


E un p a r f u m difuz de floare...
Şi ruga m e a se rupe caldă
Şi spintecă a d î n c u l păcii...
E un mister solemn ce curge
în undele de vînt...

224
Şi-s v e r s u r i î n t o a t e c u t e l e n a t u r i i . . .
Şi-i o s u b l i m ă s i m f o n i e
în t o t ce simt şi t o t ce-aspir...

Ah, tot infernul de păcate


E u n a l t a r c u r a t ş i s a c r u !...

în golul n o p ţ i i stă solemnă


A l b a s t r a lună de argint...

E t e r n ă pace...
V i s d e stele...
Mister de umbre...
V î n t de flori...

Iubirea mea e o lumină


Ce rătăceşte izgonită,
E o p o e m ă nesfîrşită
Ce plînge sub b a l c o n u l t ă u !

VIZIUNE

Pe perne galbene de-atlaz,


P e p e r n e galbene p i c t a t e c u violet d e iris p r o a s p ă t
Ş i c u foi v e r z i d e h e l i a n t ă .
Splendoarea corpului ei alb
Iluminează ochii-mi lubrici...

Decor de lămpi îmbrobodite în voaluri roşii japoneze


îmi arde văzul
Şi m ă - m b a t ă cu cea m a i stranie beţie.

Misterul unei poezii

225

Antologia poeziei simboliste româneşti


De nimburi imateriale
S-aprinde-n ochii mei himerici...

V ă d odalisce răzvrătite
C u t r u p u r i albe,
Parfumate,
Rostogolindu-se în vid..

V ă d ramuri de mimoze roze


D a n s î n d pe-oglinzi de apă moartă...

V ă d sclavii regali
Purtînd în mîini
T ă v i grele d e - a u r
î n c ă r c a t e c u f r u c t e g a l b e n e ş i roşii...
V ă d patinajuri voluptoase sărbătorind perversitatea,
V ă d dansuri de mătăsuri scumpe
înnebunind,
Ningînd,
Pulverizîndu-se în vînt.

Mă-nvălui în mister şi noapte,


M ă p r i n d p e d r u m u r i de-amintiri...

Pe pernele de-atlaz de aur !


P e p e r n e l e d e b a s m , p i c t a t e c u v i o l e t d e iris p r o a s p ă t

Şi cu foi verzi de heliantă


îi c a u t f o r m a sugestivă a corpului ei alb...

D a r f o r m a lui strălucitoare
A d i s p ă r u t de m u l t . . .

T o p a z e galbene topite
într-o mătase orbitoare
I l u m i n e a z ă ochii-mi tragici...

226
Iar pernele de aur galben
Pictate
Cu violet şi verde magic
î m i r î d !...
îmi rîd nebune,
P r i v i n d u - m i ochii lungi, lugubrici,
C u m plîng visînd,
C u m m o r plîngînd...

SIMFONIE DE TOAMNĂ

H a i să mergem în parcul
Bătrîn !
I-o zi de t o a m n a
Ca o poveste sfîntă
D i n Biblie...

Misterul
Luminei adormite
Dezvăluie-n decor
De frunze ruginite
Durerea visătoare
A statuilor mute...

I-o zi a t î t de c a l m ă ,
Orientală,
Tristă
Şi f t i z i c ă !...
D i n soare
Se frîng b u c ă ţ i d e - a r a m ă
Şi-alamă arzătoare,
Ce curg pe t o t pămîntul...
E o lumină

227
Lină,
O oră
Monotonă,
Un spaţiu de mîhnire
Senin şi p a n o r a m i c ,
Un smalţ turnat pe toate
Imaginile lumii...

Hai să mergem în parcul


M ă r e ţ !...
I-o simfonie
De strofe vechi,
Pe cari
Se-ngînă-n agonie
U n trubadur bătrîn,
E un adagio m a g i c
C î n t a t d e t o a t a firea,
Un imn vrăjit şi tragic
Ce-acoperă pămîntul,
U n plîns irezistibil,
în care tot amarul
Din inimă
Se zbate,
Se macină
Şi m o a r e
C u ochii fulgeraţi...

Hai să mergem în parcul


A p r i n s !...
E o beţie
D e s î n g e a t m o s f e r a !...

Cu seara care scurmă


T o t jarul atmosferic
Pe cerul nesfîrşit
N e n ă r u i m î n f l ă c ă r i !...
Şi a r d e m frînţi de patimi,
învăluiţi în pară.
Extaziaţi
Şi d o r n i c i

228
De visuri nenţelese,
Ni-s ochii de lumină
Şi inima de soare !...

Hai să mergem în parcul


Ce pare un teatru dacic,
în seara care-apasă
Din ce în ce mai greu,
In noaptea care vine,
Ca o manta imensă,
Ca un demonic negru
Ce-mbată universul
Şi umple golul tot...
Conture uriaşe
De nori
încarcă cerul,
Conture lungi şi grele,
Conture de asfalt...

E o alarmă surdă !...


Ne-ameninţă-n tăcere
O catastrofă !...
Pare
O uliţă nebună
Străvechea noastră strada,
O uliţă smintită
De lume care-aleargă...

Hai să fugim !...


Simt trupul
Cum tremură...
Mi-e frică !...
Umbre plînse
Din ce în ce mai multe
Aleargă urmărite
De groază,
Iar noi sintem

229
A i c i a t î t d e s i n g u r i !...
S î n t e m a t î t d e s i n g u r i !...

H a i să fugim în parcul
Bătrîn,
H a i s ă f u g i m !...
G. BACOVIA

G. Bacovia, poet al tristeţilor provinciale, s-a născut la Bacău în ziua


de 4/17 septembrie 1881, al cincilea copil — din 13 ! — al comerciantului
Dimitrie Vasiliu şi al Zoiei Lango. Cursul primar şi gimnaziul îl urmează
la Bacău, dovedind talent la desen şi vioară, premiat de Tinerimea română
(1899). Debutează la Literatorul în 1899, sub pseudonimul V. George. în
1900 se înscrie la şcoala militară din Iaşi, pe care o părăseşte curînd, pen­
tru liceul civil. în 1903 este student la Facultatea de drept din Bucu­
reşti, păşind în cercurile literare, alături de Macedonski.
Temperament retractil, cu predispoziţii depresive, ostil agitaţiei, pă­
răseşte Bucureştiul în 1904. Revine la Bacău, urmînd să-şi continue
cursurile de drept la Iaşi, pe care le termină abia în 1911. Se înscrie în
baroul din Bacău, fără să profeseze vreodată avocatura. în schimb, îl
întîlnim suplinitor la o şcoală primară, apoi copist şi ajutor de contabil
la prefectura din Bacău. Dar nu va sta mult în aceste funcţii minore,
căci poetul se îmbolnăveşte, demisionează în 1913 şi se internează într-un
sanatoriu la Bucureşti. în 1916 este copist la Direcţia învăţămîntului se­
cundar şi superior din Bucureşti, iar în timpul războiului este evacuat cu
arhiva la laşi. între 1917 şi 1921, ocupă alte cîteva mici slujbe în Bucu­
reşti, de fatalitatea cărora nu se va elibera decît tîrziu. Se îmbolnăveşte
din nou, demisionează şi se reîntoarce la Bacău, eterna sa alma mater
(1922), unde e numit profesor suplinitor de desen şi caligrafie şi director
la revista Ateneul cultural.

231
Avea de pe acum un oarecare nume literar local, căci în 1915 scosese
o revista proprie, Orizonturi noi, salutată călduros de Macedonski. în 1923
este premiat de Ministerul Artelor pentru volumul Plumb, iar în 1925,
Societatea Scriitorilor Români îi decerne un premiu în valoare de
10.000 lei, cu care va tipări volumul Scîntei galbene (1926). In 1928 se
căsătoreşte cu profesoara poetă Agatha Grigorescu, eveniment care-l
fixează la Bucureşti, unde rămîne pînă la sfîrşitul vieţii. în 1934 pri­
meşte, împreună cu T. Arghezi, Premiul naţional de poezie. G. Bacovia
este sărbătorit în 1946 de Ministerul Artelor, care-i acordă întîiul mare
premiu. împlinind 75 de ani, poetul este omagiat în 1956 de întreaga
piesa literară, primind o adevărată consacrare oficială. Nu se va bucura
mult de ea, căci în 1957, la 22 mai, G. Bacovia moare, punînd capăt unei
existenţe discrete, profund interiorizate, apăsată de suferinţă şi boală, cu
străfulgerări vizionare.

OPERE (poezii) :

Plumb, Buc, Flacăra, 1916 ; ed. a Il-a, Rîmnicul-Sarat, 1924 ; Bu­


căţi de noapte, voi. editat de Agatha Grigorescu, B u c , 1926 ; Scîntei gal­
bene, B u c , 1926 ; Poezii, ed. a I l I - a (Plumb, Scîntei galbene), B u c , An­
cora, 1929 ; Cu voi, B u c , Orizonturi noi, 1930 ; Poezii, prefaţat de
Adrian Maniu, B u c , Fundaţia pentru literatură şi artă, 1934 ; Comedii
în fond, B u c , Bibi. pt. toţi, nr. 1.489, 1936 ; Opere, B u c , Fundaţia pen­
tru literatură şi artă, 1944 ; Stanţe burgheze, B u c , Casa şcoalelor, 1946 ;
Poezii, prefaţă de E. Jebeleanu, B u c , E.S.P.L.A., 1956, ed. a Il-a, Poezii
(prefaţă de E. Jebeleanu, revăzute şi adăugite de autor), B u c , E.S.P.L.A.,
1957 ; Scrieri alese, B u c , E.P.L., colecţia „Scriitori români", 1961 ; Amurg
violet (în limba maghiară), B u c , 1961 : Poezii, B u c , Colecţia „Liliput",
1962 ; Poezii, B u c , „Cele mai frumoase poezii", Ed. Tineretului, 1964 ;
Plumb, prefaţă de N. Manolescu, Buc, Bibi. pt. toţi, nr. 288, E.P.L., 1965;
Postume, Ateneu, I I I , 9, septembrie 1966 ; Bacovia inedit, Tcmis, 6, de­
cembrie 1966.
COLABORĂRI:
Literatorul (1899, 1918) ; Arta (1903, 1904) ; Liga conservatoare
(1906) ; Românul literar (1906—1908, 1912) ; Versuri (1911) ; Revista
idealistă (1911) ; Versuri şi proză (1912—1915) ; Insula (1912) ; Flacăra
(1912, 1913, 1916;, 1922, 1956) ; Arhiva (1912) ; Absolutio (1913, 1914) ;
Noua revistă română (1914—1916) ; Seara (1914) ; îlustraţiunea naţională
(1914) ; Orizonturi noi (1915, 1929, 1930) ; Cronica Moldovei (1915,
1916) ; Făclia (1916) ; Revista critică (1916) ; Cartea vremii (1919) ; Gîn-
direa (1922) ; Cugetul românesc (1923, 1924) ; Năzuinţa (1924) ; Mişcarea
literară (1925) ; Ateneul literar (1925, 1927) ; Viaţa literară (1927, 1929—
1931, 1935); Căminul nostru (1927);232 îndreptar (1930); Revista scriitoarelor şi
scriitorilor (1930, 1931, 1933) ; Muzică şi poezie (1935, 1936) ; Contem-
poranul (1955) ; Gazeta literara (1955) ; Tînărul scriitor (1956) ; Scrisul
bănăţean (1956) ; Steaua (1956) ; Viaţa studenţească (1957) ; Viaţa ro­
manească (1957)

REFERINŢE :
Alexandru Macedonski, Bacovia, Făclia, I, 7, 1 ianuarie 1916 ; [Ovid
Densusianu], Plumb, Viaţa nouă, X I I , 1, 1916 ; [I. Vinea], Plumb, Cro­
nica, I I , 57, 1916 ; N. Davidescu, Aspecte şi direcţii literare, I, Viaţa
româneasca, 1921, p. 35—37 ; Vladimir Streinu, G. Bacovia, Cugetul
românesc, I, 8—9, 1922 ; Ion Darie (Cezar Petrescu), G. Bacovia, poet al
deznădejdilor patriarhale, Gîndirea, I I I , 7, 1923 ; Ion Pillat-Perpessicius,
Antologia poeţilor de azi, I, B u c , Cartea românească, 1923, p. 23—28 ;
E. Lovinescu, Critice, IX, B u c , Ancora, 1924, p. 51—57 ; N. Davidescu,
Aspecte şi direcţii literare, I I , B u c , Cultura naţională, 1924, p. 115—120 ;
E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, I I I , Evoluţia
poeziei lirice, B u c , Ancora, 1927, p. 312—316 ; Perpessicius, Menţiuni
Critice, I, B u c , Casa şcoalelor, 1928, p. 160—165, 195—200 ; I. Valerian*
De vorbă cu G. Bacovia, Viaţa literară, IV, 1.907, 1928 ; Al. Piru,
M. Rollinat şi G. Bacovia, Jurnalul literar, I, 27, 2 iulie 1939 ; G. Căli-
nescu, Istoria literaturii române, B u c , E.F., 1941, p. 627—630 ; Şerban
Cioculescu, Aspecte lirice contemporane, B u c , Casa şcoalelor, 1942,
p. 189—195 ; Tudor Vianu, G. Bacovia, R. F., X, 7, iulie 1944 ; Agatha
Grigorescu-Bacovia, Bacovia, B u c , E.P.L., 1962 ; Bibliografia literaturii
române, 1948—1960, B u c , Ed. Acad. R.P.R., 1965, p. 93—95 ; Agatha
Grigorescu-Bacovia, Variante bacoviene inedite, Gazeta literară, X I I I , 24,
16 iunie 1966 ; Bacovia (număr omagial), Ateneu, I I I , 9, septembrie 1966 ;
Constantin Călin, Bacovia în critica şi istoria literară, Ateneu, I I I , nr. 10,
11 şi 12 (oct., noiembrie şi decembrie) 1966 ; Prezenţa lui G. Bacovia
(diferite articole), în Steaua, XVII, 10, octombrie 1966 ; M. Petroveanu,
Bacovia şi obsesia eului, Cronica, I, 36, 15 oct. 1966 ; Lidia Bote, Simbo­
lismul românesc, Buc, E.P.L., 1966 ; Sanda Golopenţia-Eretescu, Relie­
farea motivului în poezia lui G. Bacovia, în Studii de poetică şi stilistică,
B u c , E.P.L., 1966, p. 251—317 ; S. B., în marginea ediţiei bibliofile a vo­
lumului „Plumb", Viaţa românească, X X , 1, 1967 ; I. M. Raşcu, Amintiri
şi medalioane literare, B u c , E.P.L., 1967, p. 7—101.
Poeziile sînt reproduse din voi. Poezii, B u c , E.S.P.L.A., 1957.
DECOR

C o p a c i i albi, copacii negri


S t a u goi în p a r c u l solitar :
D e c o r de doliu, funerar...
C o p a c i i albi, copacii n e g r i

în parc regretele plîng iar...

Cu pene albe, pene negre,


O p a s ă r e cu glas a m a r
S t r ă b a t e p a r c u l secular...
Cu pene albe, pene negre...

în parc fantomele apar...

Şi frunze albe, frunze negre


s
C o p a c i i albi, copacii negri :
/ Şi p e n e albe, p e n e negre,
j D e c o r de doliu, funerar...

în parc ninsoarea cade rar.

235
AMURG

T r e c corbii — ah, „ C o r b i i *
Poetului Tradem —
Şi curg pe-nnoptat
Pe-un tîrg îngheţat,

Se duc pe pustii...
Pe cînd, de argint,
în amurg de argint,
S-aprinde C r a i - N o u ,

Pe zări argintii
î n vastul cavou...
Iubito, ah, „ C o r b i i "
Poetului Tradem...

LACUSTRĂ

De-atîtea nopţi aud plouînd.


A u d materia plîngînd...
S î n t singur, şi mă duce-un gînd
Spre locuinţele lacustre.

Şi parcă dorm pe scînduri ude,


în spate mă izbeşte-un val —
Tresar prin somn, şi mi se p a r e
Că n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se întinde,


P e - a c e l e a ş i v r e m u r i m ă găsesc...
Şi simt cum de atîta ploaie
Piloţii grei se prăbuşesc.

236
De-atîtea nopţi aud plouînd,
Tot tresărind, tot aşteptînd...
Sînt singur, şi mă duce-un gînd
Spre locuinţele lacustre.

GRI

Plîns de cobe pe la geamuri se opri,


Şi pe lume plumb de iarnă s-a lăsat;
„I-auzi corbii", mi-am zis singur... şi-ani oftat,
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.

Ca şi zarea, gândul meu se înnegri­


şi de lume tot mai singur, mai barbar, —
Trist cu-o pamă mătur vatra, solitar...
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.

SONET

E-o noapte udă, grea, te-neci afară,


Prin ceaţă — obosite, fără zare —
Ard, afumate, triste felinare,
Ca într-o crîşmă umedă, murdară.

Prin măhălăli mai neagră noaptea pare...


Şivoaie-n case triste inundară —
$-auzi tuşind o tuse-n sec, amară —
Prin ziduri vechi ce stau în dărîmare.

237
C a E d g a r P o e , m ă r e î n t o r c spre casă,
O r i ca Verlaine, topit de băutură —
Şi-n n o a p t e a asta de nimic n u - m i pasa.

Apoi, cu paşi de-o nostimă măsură,


P r i n î n t u n e r i c bîjbîiesc p r i n casă,
Şi cad, recad, şi nu mai tac din gură.

TABLOU DE IARNĂ

Ninge grozav pe cîmp la abator


Şi sînge cald se scurge pe c a n a l ;
P l i n ă - i z ă p a d a de sînge a n i m a l —
Şi ninge mereu pe-un trist patinor...

E albul aprins de sînge-nchegat


Şi c o r b i i se p l i m b ă p r i n s î n g e . . . şi s u g ;
D a r ceasu-i tîrziu... î n z ă r i c o r b i i fug,
P e c î m p l a a b a t o r s-a î n n o p t a t .

Ninge mereu în zarea-nnoptată...


Şi-acum, cînd geamuri triste se a p r i n d ,
S p r e a b a t o r vin lupii licărind.
— I u b i t o , sînt eu la uşa î n g h e ţ a t ă .

ÎN GRĂDINA

Scîrţaie t o a m n a d i n crengi ostenite


Pe garduri bătrîne, p e streşini d e l e m n ,
Şi frunzele c a d ca un sinistru semn
în liniştea grădinii adormite.

238
O p a l i d ă f a t ă cu gesturi g r ă b i t e
Aşteaptă pe noul amor...
Pe cînd, discordant şi înfiorător,
Scîrţîie t o a m n a din crengi ostenite.

PĂLIND

Sînt solitarul pustiilor pieţe


Gu tristele becuri cu p a l ă l u m i n ă —
C î n d sună a r a m a în n o a p t e a deplină,
Sînt solitarul pustiilor pieţe.

Tovarăş mi-i rîsul hidos, şi cu umbra


Ce sperie cîinii pribegi p r i n canale ;
Sub tristele becuri cu razele pale,
T o v a r ă ş m i - i rusul h i d o s , ş i c u u m b r a .

Sînt solitarul pustiilor pieţe


Cu jocuri de u m b r ă ce dau nebunie ţ
P ă l i n d î n t ă c e r e şi-n p a r a l i z i e , —
Sînt solitarul pustiilor pieţe...

NEVROZĂ

Afară ninge prăpădind,


Iubita cîntă la clavir,
Şi tîrgul stă întunecat,
De parcă ninge-n cimitir.

239
Iubita cîntă-un marş funebru.
I a r eu nedumerit mă mir ;
De ce să cînte-un m a r ş funebru...
Şi ninge ca-ntr-un cimitir.

Ea plînge, şi-a căzut pe clape,


Şi g e m e greu ca în delir...
în dezacord clavirul moare.
Şi ninge ca-ntr-un cimitir.

Şi plîng şi eu, şi tremurînd


P e u m e r i p l e t e l e - i resfir...
A f a r ă tîrgul stă p u s t i u
Şi ninge ca-ntr-un cimitir.

MOINĂ

Şi t o a m n a , şi iarna
Coboară-amîndouă ;
Şi p l o u ă , şi n i n g e , •—

Şi n i n g e , şi p l o u ă .
Şi noaptea se lasă
M u r d a r ă şi g o a l ă ;
Şi galbeni trec bolnavi
C o p i i de la şcoală.

Şi-s umezi păreţii,


Şi-un frig mă c u p r i n d e —
C u cei d i n m o r m i n t e
U n gînd m ă deprinde...

Şi toamna, şi iarna
Coboară-amîndouă ;
Şi p l o u ă , şi n i n g e , —
Şi ninge, şi p l o u ă .

240
OH, AMURGURI

O h , a m u r g u r i violete...

Vine
I a r n a cu plînsori de piculine...

Peste parcul părăsit


C a d regrete
Şi un negru croncănit...

Veşnicie,
Enervare...
D i n fanfare funerare
T o a m n a sună, agonie...

Vînt de gheaţă s-a pornit,


I a r sub crengile schelete, —
H o h o t de smintit.

Nici o urmă despre tine,


— V i n e , n u v i n e ?...

Oh, amurguri violete...

CUPTOR

S î n t cîţiva m o r ţ i în oraş, iubito,


C h i a r p e n t r u a s t a a m v e n i t să-ţi s p u n
Pe catafalc, de căldură-n oraş,
încet, cadavrele se descompun.

Cei vii se mişcă şi ei descompuşi,


Cu lutul de căldură a s u d a t ;

241
E m i r o s de c a d a v r e , iubito,
Şi azi chiar sinul t ă u e m a i lăsat.

Toarnă pe covoare parfume tari,


A d u roze pe tine să le p u n ;
Sînt cîţiva m o r ţ i în oraş, iubito,
Şi-ncet, c a d a v r e l e se descompun...

PANORAMĂ

Plîngea caterinca-fanfară
L u g u b r u în n o a p t e , tîrziu...
Şi singur p r i v e a m prin ochene,
P i e r d u t în m u z e u l pustiu...

Şi-n lumea ochenelor triste


Mă prinse sinistre gîndiri —
în jurul m e u corpuri de ceară,
Cu h î d e şi fixe p r i v i r i .

Şi-acea caterinca-fanfară
îmi dete un t r e m u r satanic ;
în racle de sticlă — princese
Oftau, în dantele, mecanic.

Şi-atunci am fugit plin de groază


D i n s u m b r u l m u z e u fioros,
Oraşul dormea în tăcere,
Flaşneta plîngea cavernos.

Plîngea caterinca-fanfară
O arie tristă, uitată...
Şi s t a m împietrit... şi de veacuri,
Cetatea părea blestemată.

242
PLUMB DE TOAMNĂ

D e j a , t u ş i n d , a şi m u r i t o f a t ă ,
U n p a l i d v i s ă t o r s-a î m p u ş c a t ;
E t o a m n ă şi d e - a c u m a s-a-nnoptat...
— Tu ce m a i faci, iubita m e a u i t a t ă ?

într-o grădină publică, tăcută,


Pe un nebun l-am auzit răcnind,
I a r frunzele cu d r o a i a se d e s p r i n d ;
E v î n t şi-orice s p e r a n ţ ă e p i e r d u t ă .

Prin tîrgu-nvăluit de sărăcie,


A m întîlnit u n p o p ă , u n soldat...
D e - a c u m pe cărţi voi a d o r m i uitat,
Pierdut într-o provincie pustie.

Deja, au şi pornit pe lumea eronată


E c o u r i de r e v o l t ă şi de jale :
T o t m a i citeşti p r o b l e m e sociale...
S a u c e m a i scrii, i u b i t a m e a u i t a t ă ?

PLOUĂ

D a , plouă cum n-am mai văzut...


Şi grele tălăngi a d o r m i t e ,
C u m s u n ă sub şuri î n v e c h i t e !
C u m sună î n sufletu-mi m u t !

Oh, plînsul tălăngii cînd plouă !

Şi ce enervare pe gînd !
Ce zi p r i m i t i v ă de tină !

243

ie*
O bolnavă fată vecină
Răcneşte la ploaie, rîzînd...

Oh, plînsul tălăngii cînd plouă !

Da, plouă... şi sună umil


Ca tot ce-i iubire şi ură —
Cu-o muzică tristă, de gură,
Pe-aproape s-aude-un copil.

Oh, plînsul tălăngii cînd plouă !

Ce basme tălăngile spun !


Ce lume-aşa goală de vise !
...Şi cum să nu plîngi în dbise,
Da, cum să nu mori şi nebun ?

Oh, plînsul tălăngii cînd plouă !

I N PARC

Acum stă parcul devastat, fatal,


Mîncat de cancer şi ftizie,
Pătat de roşu carne-vie —
Acum se-nşiră scene de spital.

Atunci, rîdea,
Băteau aripi de veselie ;
Parfum, polen şi isterie, —
Atunci, în parc, şi ea venea.

Acum cad foi de sînge-n parcul gol,


Pe albe statui feminine;
Pe alb model de forme fine,
Acum se-nşiră scene de viol...

244
SINGUR

Odaia mea mă înspăimîntă,


Cu brîie negre zugrăvită —
P r i n n o a p t e , t o a m n a despletită
în mii de fluiere cîntă.

— Odaie plină de mistere,


în p a c e a ta e nebunie ;
D o r m u m b r e negre prin unghere,
Pe m a s ă a r d e o făclie.

— Odaie plină de ecouri,


C î n d plînsu-^ncepe s ă m ă p r i n d ă ,
Stau triste negrele tablouri —
Făclia tremură-n oglindă.

Odaia mea mă înspăimîntă...


Aici n - a r sta nici o iubită —
Prin noapte, t o a m n a despletită
In mii de fluiere c î n t ă .

MARŞ FUNEBRU

N i n g e a bogat, şi trist ningea, era tîrziu


C î n d m-a oprit, în drum, la geam c l a v i r u l ;
Şi-am plîns la geam, şi m - a c u p r i n s delirul —
A m a r , p r i n n o a p t e v î n t u l fluiera pustiu.

Un larg şi gol salon vedeam prin draperii,


I a r la clavir o b r u n ă despletită
C î n t a p u r t î n d o mantie cernită,
Şi trist c î n t a , g e m î n d , î n t r e făclii.

245
L u g u b r u l m a r ş a l lui C h o p i n
îl repeta cu nebunie...
Şi-n g e a m suna f u n e b r a m e l o d i e ,
I a r vîntul fluiera ca ţipătul de tren.

Apoi veni şi-o blondă în salon...


Şi-aproape goală prinse, adormită,
De pe clavir, o scripcă î n n e g r i t ă —
Şi urmări, pierdută, marşul monoton.

înaltă, despletită, albă ca de var,


Mi se părea Ofelia nebună...
Şi l u n g
îngrozitorul marş lugubru, funerar.

Cîntau amar, era delir,


P l î n g e a c l a v i r u l t r i s t şi v i o l i n a —
F ă c l i i l e îşi t r e m u r a u l u m i n a ,
Clavirul catafalc părea, şi nu clavir.

Tîrziu, murea clavirul lung gemînd,


L u p t a u făcliile î n agonie...
Şi-ncet se-ntinse o n o a p t e de vecie,
Şi-n u r m ă , greu, u n c o r p a m a u z i t c ă z î n d .

Vai, de-atunci îmi pare lumea şi mai tristă,


Viaţa-i melodie funerară...
Şi nu m a i uit n e b u n a lăutară —
Şi transfigurata, trista claviristă.

NOCTURNĂ

E-o muzică de t o a m n ă
C u glas d e p i c u l i n ă ,
Cu n o t e dulci de flaut,
C u t o n d e violină...

246
Şi-acorduri de clavire
P i e r d u t e , în s u r d i n ă ;
Şi-n t o t e-un m a r ş f u n e b r u
P r i n n o a p t e , ce suspină...

NERVI DE PRIMĂVARĂ

Melancolia m-a prins pe strad


Sînt ameţit.
O h , p r i m ă v a r a iar a venit...
P a l i d , şi m u t . . .
Mii de femei au t r e c u t ;
Melancolia m-a prins pe stradă.

E o vibrare de violete,
T r e c e şi Ea ;
Aş vrea,
D a r n u p o t s-o s a l u t ;
O h , şi c u m a trecut,
î n t r - o vibrare de violete.

Nimicnicia m-a prins pe stradă,


Am adormit.
O h , p r i m ă v a r a iar a venit
P a l , şi uitat...
Vals funebru, d e p ă r t a t .
Melancolia mă ţine-n stradă...

247
NOTE DE PRIMĂVARĂ

Verde crud, verde crud...


M u g u r alb, şi roz, şi p u r ,
Vis de-albastru şi azur,
T e mai văd, te m a i aud !

Oh, punctează cu-al tău foc,


Soare, soare...
Corpul ce întreg mă doare,
Sub al vremurilor joc.

Dintr-un fluier de răchita,


Primăvară,
O copilă p o p o s i t ă la fîntînă
Te îngînă
P e c î m p i a clară...

Verde crud, verde crud...


M u g u r alb, şi roz, şi p u r ,
T e m a i văd, te mai aud,
Vis de-albastru şi a z u r .

FANFARĂ

Ce tristă operă cînta


Fanfara militară
Tîrziu, în noapte, la grădină...
Şi tot oraşul întrista
Fanfara militară.

Plîngeam, şi rătăceam pe stradă


în n o a p t e a v a s t ă şi senină ;
Şi-atît de goală era s t r a d a —
D e - a m a n ţ i grădina era plină.

248
O r a ş u l l u m i n a t electric
D ă d e a fiori de n e b u n i e —
E r a o n o a p t e de septembrie,
A t î t de rece şi p u s t i e !

Şi tot oraşul întrista


Fanfara militară...
Tîrziu, în noapte, la grădină,
Ce tristă operă cînta
Fanfara militară.

TOAMNĂ

Clavirile p l î n g în oraş...

Afară o vreme de plumb


Şi vîntul împrăştie ploaia,
T o m n a t i c frunze prin tîrg
Aleargă pe drumuri cu droaia.

Un bolnav poet, atacat,


Aşteaptă tuşind pe la geamuri
O fată, p r i n gratii, plîngînd,
Se uită ca luna prin ramuri.

Ea plînge... el palid se pierde


P r i n tîrgul sălbatic, sever ;
Şi pare tabloul acesta
C ă - i a n t i c ş i p l i n d e m i s t e r !...

249
C U VOI..,

M a i bine singuratic şi uitat,


Pierdut să te retragi nepăsător,
In ţara asta plină de humor,
M a i bine singuratic şi uitat.

•— O, genii întristate care mor


în cerc b a r b a r şi fără sentiment,
P r i n a s t a eşti celebră-n O r i e n t ,
O, ţ a r ă tristă, plină de humor...

EGO

T o t m a i tăcut şi singur
în lumea mea pustie —
Şi tot mai mult m-apasă
O grea mizantropie.

Din tot ce scriu, iubito,


Reiese-atît de bine
Aceeaşi n e p ă s a r e
De oameni şi de tine.

AMURG

Trec burgheze colorate


în cupeuri de cristal —
E o veşnică plimbare,
Vălmăşag milionar...

250
Şi pe publice terase
Plîng viori sentimental...
E parfum, bomboane
Şi desfrîu de lupanar...

...Dar notează-n cartea vremii


Filozoful proletar :
G r e v e , sînge, n e b u n i e ,
Foame,
Plînset mondial...

Pe cînd lasă-amurgul flăcări


P e - u n final ce se a n u n ţ ă ,
Pe-un decor miliardar...

MISTER

Clavirile plîng în oraş


Pe-o v r e m e de t o a m n ă pustie...
Şi plopii plîng tot în oraş,
Ş i - n t o t u l e-o g r e a a g o n i e .

Par casele triste castele...


A m o r u l , aici, a m u r i t ,
Şi p o a t e că plîng la clavire
Fecioare cu p ă r despletit...

Trec singur... şi tare mi-e teamă...


Şi u n d e mă aflu nu ştiu —
Vai, plopii d e t u n ă oraşul...
Clavirile plîng în pustiu...

251
POEMA FINALĂ

Eu t r e b u i e să b e a u , să u i t ceea ce nu ştie n i m e n i ,
Ascuns în pivniţa adîncă, fără a spune un cuvînt.
Singur să fumez acolo, neştiut de nimeni,
Altfel, e greu pe p ă m î n t . . .

Pe stradă urle viaţa şi moartea,


Şi plîngă poeţii p o e m a lor vană...
Ştiu.

Dar foamea grozavă nu-i glumă, nu-i vis —


P l u m b , şi furtună, pustiu,
Finis...
Istoria contemporană...
E timpul... toţi nervii mă dor...
O, vino odată, măreţ viitor !

Eu trebuie să plec, să uit ceea ce nu ştie nimeni,


M î h n i t de crimele burgheze fără a spune un cuvînt,
Singur să mă pierd în lume, neştiut de nimeni,
Altfel, e greu pe p ă m î n t . . .

DE IARNĂ

U n h o i t , u n c o r b , u n c î m p ş i eu,
I a r n ă . . . şi-ncepe a ninge —
N i n s o a r e a - m p r e j u r cu cerul s-atinge...
Nimeni, zăpadă, şi ninge mereu.

— O, corb !
C e rost m a i a r e u n suflet orb...
Ce vine singur în pustiu —

252
C î n d anii t r e c c u m n u m a i ştiu,
O, c o r b !
C e r o s t m a i a r e - u n suflet orb...
— Chiar !

— O, corb !
Ce rost m a i a r e - u n suflet o r b —
întîrzieri, m o r m â n t închis —
E oare viaţă, sau e vis —
O, corb !
C e rost m a i a r e - u n suflet orb...
— Chiar !

Tîrziu, şi ninge, noaptea se lasă,


Sînt singur acum...
I a t ă oraşul, nimeni pe d r u m —
Pace, nimic, am ajuns acasă !

VERSURI

Acorduri, arpegii, armonii...


Orice-au voit din mine au f ă c u t ;
Să stau cu anii mei pustii,
Să p l î n g în orele tîrzii, —
în tristele ore, necunoscut.
Acorduri, arpegii, armonii...
AL. T. ST AM ATI AD

Poetul preferat al lui Macedonski, din ultima serie de discipoli,


AL T. Stamatiad, s-a născut în 9 mai 1885 la Bucureşti, fiu natural al
Măriei Stamatiade şi al locotenent-colonelului Theodor Pallady. Poetul
era văr cu pictorul Theodor Pallady şi cu Lucia Sturdza-Bulandra şi fratele
Alexandrinei Cantacuzino. Urmează liceul la „Matei Basarab" şi „Sf.
Gheorgbe*, în Bucureşti. După trecerea licenţei în litere, este numit pro­
fesor de franceză la Arad (1914), apoi la Bucureşti.
Debutează, în 1905, sub auspiciile lui Al. Macedonski, cunoscut în
1903, la cafeneaua „Kubler", alături de care va rămîne şi atunci cînd se
apropie de grupul Convorbirilor critice, unde-i pledează cauza pe lîngă
criticul M. Dragomirescu. După război, la reapariţia Literatorului, în
1918, Al. T. Stamatiad devine prim-redactor al acestei reviste, funcţie la
care renunţă în urma unei polemici patetice cu bătrînul „magistru", ne­
urmat în toate singularităţile sale.
A colaborat uneori şi sub pseudonimul Adrian Alexandru la nume­
roase publicaţii, dînd poezii şi traduceri din Baudelaire, Wilde, Maeterlinck,
Li Po, Omar Khayyam, tipărite şi în volume etc. în 1925—1926 scoate
Arad, unde funcţiona ca profesor, revista Salonul literar, redactată în
stil macedonskian, în sensul căreia se modelează întreaga sa personalitate
literară — nu lipsită de morgă şi emfază — de un contur tot mai insolit
f* grandilocvent. Laureat al Premiului naţional de poezie în 1938. Moare
în 1956.

255

â
OPERE (poezii) :

Din trîmbiţe de aur, poeme, B u c , 1910 ; ed. a Il-a, Bibi. pt. toţi
nr. 900, B u c , 1914 ; ed. a IlI-a, Bibi. pt. toţi, B u c , 1924 ; ed. a IV-a^
Buc, Cartea românească, 1931 ; Mărgăritare negre, poeme, B u c , 1918 •
cd. a Il-a, Arad, 1920 ; ed. a IlI-a, definitivă, B u c , Cartea românească,
1934 ; Cetatea cu porţile închise, parabole, B u c , Casa şcoalelor, 1921 ;
ed. a Il-a, Cultura românească, Buc, 1928 ; ed. a IlI-a, definitivă, Buc,
Casa şcoalelor, 1938 ; Pe drumul Damascului, poeme religioase, B u c , Casa
şcoalelor, 1923 ; ed. a Il-a, B u c , Cartea românească, 1929 ; ed. a III-a,
definitivă, B u c , Casa şcoalelor, 1940 ; Poezii, pagini alese, B u c , Casa
şcoalelor, 1925 ; Peisagii sentimentale, poeme, B u c , Adevărul, 1936 ;
Cortegiul amintirilor, poeme şi poezii, ediţie completă şi definitivă, Buc,
Fundaţia pentru literatură şi artă, 1942.

COLABORĂRI:
Semănătorul (1905) ; Revista literară şi politică (1905) ; Viaţa noua,
(1905, 1911—1912) ; Viaţa literară şi artistică (1907) ; Convorbiri critice
(1907, 1908) ; Viaţa socială (1910) ; Luceafărul (1910, 1919) ; Noua re-
vistă română (1911—1912) ; Placară (1913, 1915—1916) ; Sburătorul
(1919, 1919—1920) ; Convorbiri literare (1920) ; Salonul literar (1925,
1926) ; Universul literar (1926) e t c

REFERINŢE:
Luciliu (Al. Macedonski), O treime de poeţi, Liga conservatoare,
25 septembrie 1905 ; I. Chendi, Din trîmbiţe de aur, Luceafărul, IX, 1910,
p. 416 ; O. Densusianu, Din trîmbiţe de aur, Viaţa nouă, 1 iulie 1910 ;
M. Dragomirescu, Din trîmbiţe de aur, Convorbiri critice, august 1910 ;
D. Karnabatt, Mişcarea poetică, Revista idealistă, 1911, voi. I, p. 50 ;
G. Bogdan-Duică, Un simbolist, Românul, 27 aprilie şi 5 mai 1912 ; Al.
Macedonski, Pe drumul Damascului, Scena, 28 iunie 1918 şi Literatorul,
29 iunie 1918 ; M. Cruceanu, Ce spune poetul Al. T. Stamatiad, Rampa,
25 februarie 1919 ; Marcel Romanescu, Mărgăritare negre, SburătoruU
21 august 1920 ; Claudia Millian, Poezia lui Al. T. Stamatiad, Adevărul
literar şi artistic, 14 octombrie 1923 ; N. Iorga, Pe drumul Damascului,
Ramuri, 17 octombrie 1923 ; E. Lovinescu, Istoria literaturii române con­
temporane, I I I , Evoluţia poeziei lirice, B u c , Ancora, 1927, p. 284—289 ;
Perpessicius, Menţiuni critice, I, B u c , Casa şcoalelor, 1928, p. 143—146 ;
Ion Pillat-Perpessicius, Antologia poeţilor de azi, I I , B u c , Cartea ro­
mânească, 1928, p. 247—259 ; Dem. Bassarabeanu, Poezia lui Al. T. Sta­
matiad, B u c , Cultura românească, 1937 ; Perpessicius, Menţiuni critice,
IV, B u c , E.F., 1938, p. 11—15 ; G. Călinescu, Istoria literaturii române,
B u c , E.F., 1941, p. 622—623 ; Perpessicius, Menţiuni critice, V, B u c ,
E.F., 1946, p. 467—469 ; G. Călinescu, Material documentar, Al. T. Sta­
matiad, Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor, B u c , X, 4, 1961,
p. 623—624 ; idem, Pagini de jurnal, Gazeta literară, X I I , 52, 29 decem-

256
1966; Alexandru Macedonski, Opere, ed. Adrian Marino, Buc,
X . , 1966, voi. II, p. 344, 362—363.

Poeziile sînt reproduse după cum urmează : Spre alte ţări, Crinul,
Melancolie, Iubirea noastră moare, Singurătatea, Pe etajera roză, pe eta­

jera neagră (Din trîmbiţe de aur, 1910) ; Simfonia toamnei (III, IV, VIII),
Melodie tristă, Spleen, Simfonie în roz (Mărgăritare negre, 1934,); în
noapte (Cortegiul amintirilor, 1942J.

17 — Antologia poeziei simboliste româneşti


SPRE ALTE ŢĂRI

Fii gata, miine vom pleca.


|tfe-am zbuciumat, ne-am torturat atîţia ani să-nfrîngem dorul,
Necontenit şi pe furiş l-am tot lovit, l-am mutilat,
\JÎ1 a surîs nepăsător.
Am ostenit,
Nc-a biruit.
Tronează astăzi ca un rege şi ca un spectru ne priveşte.
Cu glas de tunet ne goneşte spre alte ţări, spre-o viaţă nouă.
Ş o r pierde-n negura uitării atîtea zile risipite, atîţia ani
îndepărtaţi,
Ca nişte raze ostenite,
Ca nişte păsări rătăcite în cenuşiul înserării,
S-or pierde-n negura uitării atîtea zile risipite, atîţia ani
îndepărtaţi.
Tot ce-am iubit, tot ce-am slăvit se va-ngropa ca o mîhnire
Uşoară, palidă, tîrzie...
înmărmuriţi ne-om întreba, —
Şî clipe multe nu vor trece, —
Cu glasul stins, cu glasul rece,
Ne-om întreba înmărmuriţi :
«Trecutul nostru unde este ?"
»Voi n-aţi iubit, voi n-aţi trăit", un glas pierdut ne
va răspunde ;

259
Ecou-n u n d e cristaline va r e p e t a : „ V o i n-aţi iubit, voi
n-aţi trăit
Spre alte ţări de-acum porni-vom, iubito, floare solitară
N e - o m pierde u r m a p r i n m u l ţ i m e a de umiliţi, de cerşetori ;
Ca d o u ă umbre-abia zărite în goana dorului sălbatec
S p r e fericiri î n t r e v ă z u t e v o m alerga n e c o n t e n i t .
în a m i n t i r e se va stinge t o t z b u c i u m u l de-odinioară ;
P r e c u m î n glastre p ă r ă s i t e s e sfoliază c r i z a n t e m e ,
P r e c u m în d e p ă r t ă r i albastre a p u n e - o stea ce n - a r e n u m e .
Şi-n l u m e a g î n d u r i l o r n o a s t r e —
în l u m e a viselor senine —
N e - o m cufunda ca într-o mare, neturburaţi, necercetaţi ;
C î n d ora ultimă suna-va,
M u r i - v o m , p a l i d ă copilă, uitaţi, senini şi z î m b i t o r i .

CRINUL

Ah ! crinul alb de-odinioară


Ce r ă s p î n d e a discret p a r f u m —
P a r f u m de mistică iubire —
S-a o f i l i t , s-a s t i n s d e - a c u m .
Ah ! crinul alb de-odinioară
Ce răspîndea discret parfum...

O ! nu atinge alba floare,


P e t a l e l e s-or s c u t u r a
Şi viaţa m e a va fi pustie,
C ă c i ele-s a m i n t i r e a t a .
O ! nu a t i n g e a l b a f l o a r e ,
P e t a l e l e s-or s c u t u r a . . .

260
MELANCOLIE

E n o a p t e , v î n t şi p l o a i e . Mă simt aşa de singur,


Şi gîndul mă transportă pribeag în depărtare,
în l u m e a a m i n t i r i i — o l u m e f e r m e c a t ă —
Şi inima-mi palpită nebună-n disperare.
Ce viaţă e în u r m ă ! d a r oare am trăit-o ?
Şi repezi ca vîrtejuri icoane a d o r a t e
Răsar din u m b r a vremii, mai scumpe, mai frumoase,
Şi-mi s p u n cu n e r ă b d a r e de m u l t e şi u i t a t e :
O casă mică, albă, cu flori pe la ferestre,
în faţă o grădină şi plopi înalţi în p o a r t ă ,
O m a m ă s l a b ă , b l î n d ă şi-o f a t ă v e ş n i c t r i s t ă . . .
Azi v î n t u l îmi şopteşte : „ C o p i l a este m o a r t ă . . . "

E frig şi ploaia curge într-una, monotonă...


M ă simt aşa d e singur, p e c î n d î n d e p ă r t a r e
N e b u n aleargă gîndul, aleargă şi mă duce,
Şi inima imi bate încet, de p a r c ă m o a r e .

IUBIREA NOASTRĂ MOARE

Iubirea noastră moare,


Grăbeşte-te şi vino,
N u - n t î r z i a o clipă, a t î t cît m a i e v r e m e !

De săptămîni de zile —
D e c î n d t u eşti d e p a r t e —
Mă amăgesc cu vorbe,
Mă zbat ca într-o cursă,
Mă l u p t cu-nverşunare şi sufăr în tăcere,
Sperînd că p o a t e astăzi, sperînd că poate mîine,

261
Voi izbuti o d a t ă să-ngenunchez destinul.
D a r astăzi v ă d că t o t u l a fost o nebunie,
Că zilnic îndoiala în sufletu-mi p ă t r u n d e , —
P ă t r u n d e ca o a p ă ce-a s f ă r î m a t z ă g a z u l ,
P ă t r u n d e zi şi n o a p t e şi m u r m u r ă într-una
C ă niciodată singur n u voi p u t e a învinge,
C-ar fi să-mi sap m o r m î n t u l l u p t î n d u - m ă - n a i n t e , —
Necontenit pătrunde din ce în ce mai mare
Şi-ameninţă-n tot timpul să treacă peste ţărmuri
Şi să distrugă t o t u l ce va-ntîlni în cale.

Iubirea noastră moare,


Grăbeşte-te şi v i n o ,
N u - n t î r z i a o clipă, atît cît m a i e v r e m e !

Grăbeşte-te şi v i n o ,
învinge-te pe tine, î n t o a r c e - t e din cale,
N u m a i spera z a d a r n i c ş i n u m a i crede-n visuri
C î n d ştii c ă d o a r I u b i r e a
E singura p u t e r e p r o f u n d ă şi s u p r e m ă
C e - n t r - a d e v ă r există,
I a r gloria şi lumea sunt amăgiri deşarte,
înfiripate-n noapte de-nchipuiri nebune.
Grăbeşte-te şi v i n o ,
C ă c i chinul remuşcării te va surprinde-n cale
C u - a t î t a vijelie,
î n c î t o d i h n a vieţii pe veci va fi p i e r d u t ă ,
Ca pulberea în vînturi ;
Căci va veni o oră cînd singură pe lume
T e vei trezi d e o d a t ă ,
Pierdută, obosită şi fără de scăpare,
Ca-ntr-un pustiu
P e care nu-1 v a p u t e a s t r ă b a t e nici c h i a r închipuirea
G r ă b e ş t e - t e şi v i n o ,
Căci n u m a i tu în lume o poţi salva de m o a r t e
C - o v o r b ă , c-o p r i v i r e , s a u n u m a i c u u n z î m b e t .
G r ă b e ş t e - t e şi v i n o ,
Căci astăzi ai prilejul

262
S ă fii t r i u m f ă t o a r e , s ă t e p r i v e ş t i u i m i t ă ,
S ă v e z i c î t eşti d e m a r e ,
C î t eşti d e a ş t e p t a t ă , c î t e ş t i d e a d o r a t ă , —
S ă s i m ţ i t r a n s f i g u r a t ă c ă eşti o f o r ţ ă v i e ,
Gigantică, profundă, divină, roditoare !

Grăbeşte-te şi v i n o ,
O, v i n o cît m a i i u t e :
Adeseori în v i a ţ ă o clipă trecătoare
U r z e ş t e f e r i c i r e a , ca şi n e f e r i c i r e a ;
Grăbeşte-te şi v i n o ,
Sunt ultimele clipe : Iubirea noastră m o a r e !

SINGURĂTATEA

Ce freamăt jalnic se ridică


D i n şir d e s ă l c i i p l î n g ă t o a r e ,
Şi ce a d o r m i t o r pluteşte
M i r e a s m a teilor în floare !

Pe-ntinsul văilor, amurgul


îşi lasă u m b r a lui m o l a t i c ,
Un plop înalt, în depărtare,
Suspină trist şi singuratic.

Cu murmur de izvor, din vale,


Se-nalţă-o doină fermecată,
Ş i l u n a p l i n ă , s-o a s c u l t e ,
De după dealuri se arată.

Frunzişul adormit îngînă


C a - n vis p o v e s t e a lui d e ş o a p t e ,
Şi singur b u c i u m u l m a i sună
în trista linişte de n o a p t e .

263
PE ETAJERA ROZĂ, PE ETAJERA NEAGRĂ

Afară plouă, plouă.


în trista mea odaie,
Pe etajera roză,
A z i a m găsit, i u b i t o ,
O albă t u b e r o z ă ,
Pe etajera neagră,
Un trandafir mai galben ca părul tău de aur !

Sărmane flori iubite !


Ce mîini de castelană,
C e m î i n i n e c u n o s c u t e , t r e m u r ă t o a r e , fine
V-au r u p t fără de milă !
S a u p o a t e vijelia v - a secerat, n e b u n a ?
în trista m e a odaie cum aţi p ă t r u n s ? R ă s p u n d e ţ i !
în trista m e a odaie d o a r razele de lună p ă t r u n d necercetate î
Ce bucurii secrete, ce veşti n e a ş t e p t a t e
Se-ascund b ă n u i t o a r e
în tristele petale suave, p a r f u m a t e ?

*
Tăcerea mă-mpresoară,
Afară nu mai plouă,
D o a r gîndul îmi răspunde
Şi d e a p ă n ă povestea trăită-n alte vremuri atît de depărtate.

E-o n o a p t e violetă,
G r ă d i n a e un farmec de cîntec, de m u r m u r u r i ,
De forme şi culoare,
De zîmbete ciudate,
De nenţelese graţii.
în arborii albaştri,
Cu frunze de mătase,
Cu ramuri delicate ca nişte arabescuri,
î n c e p să licărească în candeli violete

264
l u m i n i aproape ş t e r s e .
Jtcuma se agită,
]ncep sa s t r ă l u c e a s c ă .
Şi băncile d e f i l d e ş , d e u m b r ă t ă i n u i t e , v i s e a z ă s o l i t a r e .
Nisipul p e alee atît e s t e d e r o ş u , c ă p a r e r î u d e s î n g e .
O feerie caldă de v i s şi de c u l o a r e
Apare-acum g r ă d i n a ,
Dar iata-n f u n d c a s t e l u l
Cu poarta-i de aramă,
La dreapta şi l a s t î n g a s t ă c î t e - u n s f i n x d e p a z ă .
Şi-n turnuri c r e n e l a t e , c î n d s u f l ă v î n t u l ,
Sună p r e l u n g a a r m o n i e d e c l o p o t e d e a u r .
Ferestre o g i v a l e c u g e a m u r i c o l o a r t e î n r o z , a l b a s t r u , v e r d e ,
î n cele p a t r u c o l ţ u r i c î t e - u n b a l c o n d e p i a t r ă .
Dar iată şi b a z i n u l — o g l i n d ă f e r m e c a t ă —
Cînd r a z e l e d e s o a r e
Pătrund t r i u m f ă t o a r e ,
Se schimbă-n c u r c u b e e n e m a i v ă z u t e î n c ă .

Tăcerea stăpîneşte g r ă d i n a şi c a s t e l u l .

Dar sus fereastra v e r d e d e o d a t ă s e d e s c h i d e .


Apare Ea.
O umbră — p e - o g l i n d a f e r m e c a t ă — a c u m se p r o f i l e a z ă
U n şir de perle a l b e î n r a z e l e d e l u n ă o c l i p ă s c î n t e i a z ă ,
Fereastra se î n c h i d e .

Pe trepte de-alabastru coboară castelana,


Mantaua e i s u p e r b ă , b r o d a t ă - n c r i n i h e r a l d i c i ,
Cu trena ei i m e n s ă , p e t r e p t e ş e r p u i e ş t e .
Şi jos aşteaptă p r i n ţ u l ,
In mină ţine c o i f u l c u p e n e m i n u n a t e .
Pornesc l a b r a ţ a c u m a ,
Şi buzele sunt roşii,
Şi glasul lor e c î n t e c ,
Ş i ochii s u n t t o p a z e c u s c î n t e i e r i d e a s t r e .

265
Pe-alei şerpuitoare se pierd ca d o u ă u m b r e .
Fazanii şi păunii, miraţi, înalţă capul.

Pe magica oglindă alunecă o barcă,


în ea sunt două u m b r e —
Şi lebede în şiruri de-o p a r t e şi de a l t a vîslesc
Şi cu încetul se p i e r d în d e p ă r t a r e .

Şi l u n a se a s c u n d e ,
în candeli violete lumina pîlpîieşte,
Se stinge, e-ntuneric...
A f a r ă iarăşi plouă,
Pe etajera roză, pe etajera neagră, petale veştejite.
Afară plouă, plouă...
E obosit chiar gîndul şi-acum ar vrea să d o a r m ă .

SIMFONIA TOAMNEI

III

întregul cer e plin de nori


Şi p a r c u l e p u s t i u de flori.

Cad frunzele necontenit,


Terasele au mucezit.

Fîntîna a murit de mult,


D o a r glasul v î n t u l u i l-ascult.

Plutesc senzaţii de aramă,


U n glas d i n alte l u m i m ă c h e a m ă .

Coboară toamna-ntunecată,
Mi-e t i n e r e ţ e a sfîşiată.

266
C o b o a r ă t o a m n a peste viaţă,
M i - e i n i m a u n sloi d e g h e a ţ ă .

Zadar în jurul meu privesc,


Pe tine nu te m a i zăresc.

Tăcerea curge ca o apă,


Singurătatea mă îngroapă !

IV

De treizeci de zile, iubito, e ceaţă şi plouă afară,


Şi nimeni n u t r e c e p e s t r a d ă , şi n i m e n i n u - m i s u n ă l a s c a r ă .

pe treizeci de zile, în glastră, se stinge tăcută o floare,


V i s î n d că-i s u r î d e - n f e r e a s t r ă o r a z ă p i e r d u t ă d e s o a r e .

De treizeci de zile aceleaşi volume tronează pe masă,


i n tihnă p ă i a n j e n u - ş i ţ e s e , p r i n c o l ţ u r i , fantastica plasă.

De treizeci de zile condeiul stă trist şi uitat, la o parte,


N i m i c nu m ă l e a g ă d e n i m e n i , ci t o t u l p r o f u n d m ă d e s p a r t e .

De treizeci de zile- urîtul mi-nfăşură gîndul pustiu,


Un sumbru cavou mi-e odaia, iar p a t u l d e fier — un sicriu.

De treizeci de zile e noapte, căci soarele-i mort ca şi luna,


Funingine, p l u m b , u m e z e a l ă , şi p l o u ă , i u b i t o , î n t r - u n a !

VIII

Şi apele dorm...
Tăcerea se-ntinde
Şi totul cuprinde.
Stelele sunt m u l t e ,
Visele-s pierdute.
Nu m a i e o floare,
Inima mă doare.
Dorul mă-mpresoară,
Din nouă mă omoară,
Uscatele ramuri

267
B a t sinistru-n geamuri
Şi viaţa tot trece,
M o a r t e a o întrece :
D o r m i î n t r - u n sicriu
î n g u s t şi pustiu,
U i t a r e a se-ntinde,
Profund te cuprinde
Şi apele dorm...

MELODIE TRISTĂ

î n suflet p o r t adeseori
Tăcere neagră de cavou,
în el pierdutele-amintiri
R ă s u n ă viu ca un ecou.

Răsună, viaţa-mi răscolesc,


O mare sumbră toate-apar
Şi toate gem, sunt ani de cînd
L u m i n a s t i n s ă e în f a r !

SPLEEN

Lui Alexandru Macedonski

Aceleaşi veşnici primăveri,


Aceleaşi t o a m n e îndoliate ;
Aceleaşi flori m i r o s i t o a r e
Şi f r u n z e p a l e , r u g i n i t e ;
Aceleaşi zile m o n o t o n e
Şi m e l o d i i o b o s i t o a r e —

268
A ţ i veştejit în n o i iubirea
Şi f a n t e z i a c r e a t o a r e !

Priviri viclene şi geloase,


Zîmbiri umile, prefăcute ;
C u v i n t e seci,
Clevetitoare
Şi r e p e t a t e - n v e c i de v e c i —
N e - a ţ i smuls d i n suflet p o e z i a
M a i albă chiar decît o floare !

Banale strade prăfuite.


Biserici vechi, p ă r ă g i n i t e ;
Aceleaşi case u n i f o r m e
Şi-aceleaşi p o d u r i î n v e c h i t e ;
Aceiaşi arbori fără viaţă
Şi-aceleaşi z ă r i a p ă s ă t o a r e —
A ţ i s u g r u m a t în noi fiorul
De t o t ce este v i u sub soare !

SIMFONIE ÎN ROZ

R e v ă d imaginile roze
din vremile care-au trecut :
Se auzea un cînt de flaut
agonizînd în depărtare,
Plutea răcoarea în grădină,
caisii f r e m ă t a u î n f l o a r e ,
Şi se scăldau N a i a d e roze
în lacul rece şi t ă c u t .

îmbătătoare ca o roză
era pe-atunci orice himeră,
U r c a u spre-nalturi păsări roze,
răpite-n z b o r ca de-o c h e m a r e ,

269
H a l u c i n a t de visuri, gîndul
c ă l ă t o r e a d i n sferă-n sferă,
Ou mii de roze fantezia
înghirlanda întreaga zare.

Revăd imaginile roze


din vremile care-au t r e c u t :
E r a u p e cer a t î t e a roze,
c h i a r sufletul era o r o z ă ,
C-ai fi crezut că-ntreaga viaţă
e-o nesfîrşită-apoteoză, —
D a r astăzi visurile roze
s-au r i s i p i t ş i s-au p i e r d u t .

ÎN NOAPTE

Lui Liviu Rebrearm

E noapte şi plouă afară,


Ş i p l o u ă şi-n s u f l e t u l m e u ,
Pereţi-mi sugrumă odaia,
Ca p l u m b u l mi-e gîndul de greu.

Imagini, aduceri-aminte,
P i e r d u t e , - n g r o p a t e pe veci,
A c u m se trezesc, — p r i n r u i n e
D a n ţ e a z ă î n z b o r lilieci.

De flori cucerită-i grădina


Şi-aleargă p r i n ea un copil,
O c e a t ă a l e a r g ă să-1 p r i n d ă ,
Şi c î n t ă , şi rîde A p r i l .

E masa de cărţi încărcată


Şi-o u m b r ă v e g h e a z ă t î r z i u ,

270
Ce tristă e v i a ţ a ! D e p a r t e . . .
O cale s t r ă b a t e - u n pustiu.

Trec anii şi-o zînă apare,


F r u m o a s ă ca ziua, un crin.
D e ş a r t e iluzii de-o clipă,
P o t i r u l e plin cu venin.

Dar iată-1 ajuns în splendoare :


P u t e r n i c , viteaz ca un zeu,
La toţi, deopotrivă, împarte
G h i r l a n d e de roze, mereu.

Şi iarăşi de cărţi încărcată


E m a s a , şi-i s i n g u r cu el,
Sub lampă, pierdut priveghează,
Pe umeri, cu-o stîncă de-oţel.

Pe grinzi, pe tavan, prin unghere


Ţesut-au păianjenii cort,
Coboară-ntunericu-n văluri
Şi visul de-a p u r u r i e m o r t .

Pereţi-mi sugrumă odaia,


Ca p l u m b u l mi-e gîndul de greu,
Ş i p l o u ă d e - u n secol a f a r ă .
Ş i p l o u ă şi-n s u f l e t u l m e u .
AL. PETROFF

Pseudonim literar al lui Dumitru Tbeodorescu, născut în Bucureşti,


ia 13 octombrie 1885. O călătorie în Grecia, tăcută în adolescenţă, îi
relevă frumuseţile Eladei, de unde viul său interes pentru poezia parna­
siană şi neoclasicism. Licenţiat în litere şi filozofie. Debutează în 1898,
sub pseudonimul D. Castilli, în Foaia interesantă. Sedus de prestigiul ce­
naclului macedonskian, se va forma în această atmosferă, favorabilă şi
preocupărilor sale estetico-ocultiste, exprimate în revista Hermes, pe care
o scoate în mai 1903. Al. Macedonski dă aici articolul-program Spre ocul­
tism. Orientări ulterioare spre teozofie şi filozofie socială. Moare la
2Q august 1940, total uitat. Fizionomie singulară, uşor esoterică.

OPERE :
Poezii, Colecţia Gorgonei, B u c , 1903 ; Fragmente de popularizare,
B u c , 1926.

COLABORĂRI :
Capitala (1898) ; Revista literară (1898) ; Literatorul (1899) ; Her­
mes (1903) ; Românul (1903—1904) ; Democraţia, Convorbiri literare etc.

REFERINŢE :
Al. Macedonski, Colecţiunea Gorgonei, în Românul, 47, 115 (6),
13 aprilie 1903 ; Caion, Discipolii lui Petroff, în Românul literar, VIII,

273

18
2—3, 1 februarie 1909 ; N. Davidescu, Din poezia noastră parnasiană
B u c , E.F., 1943, p. 101—124 etc.

Poeziile sînt reproduse d'upă cum urmează : Pe chitară (Capitala, I, 14


10 noiembrie 1898, p. 2) ; Toamna (Revista literară, X I X , 21, 20 iulie
1898, p. 329J ; Invocaţiune Casandrei (Românul, 121, 25 mai 1903, p. 122) ;
E un mormînt, Miramare ( N . Davidescu, Din poezia noastră parnasiană
1943).
PE CHITARĂ

Veniţi, nălţaţi-mi din chitări


Cîntări furate de extaz,
D i n ţări cu cerul de t o p a z ;
Pe ţ ă r m de m ă r i sînt sărutări,
Pe ţ ă r m de m ă r i sînt sărutări...

Cu dor şi dezmierdări de sud,


î n t i n d e ţ i , vise, a r i p i c l a r e :
S-au d e ş i r a t m ă r g ă r i t a r e
D i n ochiul meu de lacrămi ud,
D i n ochiul m e u de lacrămi ud...

Pe-o rază roză-n alte zări


Să zbor, p r i n ceruri strălucite...
E grai din raiuri aurite
Acordul dulce din chitări,
Acordul dulce din chitări.

Subţiri, zefiri, suflaţi uşor,


Şi voi, c h i t ă r i t r e m u r ă t o a r e ,
Cîntaţi din ţări fermecătoare,
D e ţ ă r i c u soare-mi este dor,
D e ţ ă r i c u soare-mi este d o r .

Veniţi, nălţaţi-mi din chitări


Cîntări furate de extaz.

275
Ah ! cerul l a r g e de t o p a z ,
Pe ţ ă r m de m ă r i sînt sărutări,
P e ţ ă r m d e m ă r i sînt sărutări.

TOAMNA

E tîrziu... Tristeţe sură


C î t privirile coprind ;
De pe ramuri frunze palizi
Se desprind.

Plînge mut şi stins pămîntul ;


Pe cîmpie, nici o floare,
Stoluri, stoluri, pleacă pasări
Călătoare.

Bolta cerului, odată


Lac albastru de lumină,
E de norii de a r a m ă
T o a t ă plină.

Şi pe vale cît de jalnic


Auzi m u r m u r de izvoare.
E pustiu... î n t r e a g a viaţă
Scade, moare.

INVOCAŢIUNE CASANDREI

D o r e a m î n a l m e u suflet p l ă c e r e a d e - a l t â d a t ă
D e - a te iubi pe tine într-un a m u r g tăcut,
Sorbind dulcea licoare pe lungi vase p u r t a t ă
Şi-n s e a r a f o a r t e t r i s t ă a f i p r i n e a p i e r d u t .

276
E u t e d o r e a m d i n suflet, c î n d l u n a , î n a g o r a ,
Aduce suveniruri de-amurgul trecător,
Cu placidele forme dintr-o nefastă oră,
Pe cari le-am strîns t i m i d pe asprul m e u a m o r .

Mai ştii, mare Casandra, de-amorul meu pierdut,


Spre care duceai vinul în amfora de lut ?

Azi ored, dulcea muiere că s-ar putea, sosind,


Pe-o seară p u r p u r o a s ă în p o a r t a ta iubită,
Să-nvie pe sub seară pe care-o v ă d v e n i n d
C-un pas de m a r e ciută chemînd lumea dorită.

E UN M O R M Î N T

E un m o r m î n t pe undeva, ascuns
Sub tufe sălbatice de iasomie,
U n d e păsările văzduhului n-au pătruns,
N i c i o m i d a c i m i t i r e l o r n u ştie.

E un mormînt pe undeva, nu ştiu nici eu


Pe u n d e va fi fost, u n d e m a i e ;
Ştie p o a t e singur D u m n e z e u
Şi sfinţii d i n i c o a n e p o a t e ştiu pe u n d e e.

Avea odată candelă la căpătîi mormîntul,


Ce licărea d e p a r t e - n n o a p t e ca o stea,
Iar într-o noapte a venit vîntul
Ş i i-a s u p t s u f l e t u l d i n e a .

Mormîntul stă pe undeva întunecat,


P i e r d u t p e u n d e v a , a s c u n s s u b foi d e i a s o m i e .
Inima mea în taină i-a-nchinat,
P e u n d e - o fi, să-i l u m i n e z e l o c u l , o f ă c l i e .

277
Tu, dacă s e - n t î m p l ă s-o g ă s e ş t i ,
Zi vîntului d u ş m a n să n-o atingă,
Cheamă-n a j u t o r c e r u l , c a s-o o c r o t e ş t i ,
U m b r a r fă palmele, să nu se stingă.

MIRAMARE

Ah ! m i n ă , lopătare,-n zări
De ametiste şi smarald,
Spre ţ ă r m străin cu cerul cald,
Pe-albastre mări...
Pe-albastre mări...

Pe ţărm străin, în alte ţări,


Pe ţ ă r m străin, în alte ţări
S u n t n u m a i flori, e n u m a i c î n t
Şi e p a r f u m a d u s de v î n t
D i n depărtări...
Din depărtări...

De basmul crîngului vrăjit


Se pierd copii pribegind,
Pe sub jasmini se p i e r d şoptind
îndrăgostiţi...
îndrăgostiţi...

Ah ! Du-mă, lopătare,-n zări,


S p r e ţ ă r m u l c a l d şi fericit.
Mă stinge d o r u l nemblînzit
De alte ţări...
De alte ţări.
EMIL ISAC

• li'
\\';;y Născut în Cluj, la 17 mai 1886, fiul lui Aurel Isacu, avocat, apă­
rător al „memorandiştilor". Studii liceale în capitala Ardealului, conti-
•• nuate la Năsăud şi Sibiu, unde-şi trece bacalaureatul. Urmează Facultatea
drept şi ştiinţe sociale a Universităţii din Cluj. înainte de izbucnirea
fumului război mondial întreprinde numeroase călătorii în Italia, Franţa
fŞ^Qtrmania. Adevărata sa carieră literară, începută în publicaţiile arde­
leni, începe o dată cu venirea la Bucureşti, în 1910, unde face cu succes
figură de estet, poet simbolist, teoretician al modernismului, în special în
Noua revistă română. O piesă de teatru, Maica cea tînără (1912), se
bucură de aprecierea lui I. L. Caragiale.
După război este numit şeful biroului de presă al Consiliului Naţio­
nal din Ardeal. în 1919, stabilit în Elveţia, desfăşoară activităţi de
propaganda în sprijinul cauzei româneşti. înapoiat în ţară, în 1920, este
numit inspector al teatrelor din Transilvania şi Banat, funcţie deţinută
pînă în 1940, cînd se refugiază la Bucureşti. Reîntors la Cluj, în 1945,
devine una din figurile literare ardelene proeminente de după eliberare.
Moare în 1954. în 1956, locuinţa sa se transformă în Muzeul „Emil Isac".

OPERE (poezii) :

Poezii, impresii şi senzaţii moderne, Cluj, 1908 ; Ardealule, Ardea-


wle bătrîn, Arad, 1916; Poeme în proză, Oradea-Mare, 1923 ; Cartea
*nui om, Arad, 1925 ; Opere, ed. Miron Radu Paraschivescu, B u c , E.F.,

279
1946 ; Scrieri alese, ed. îngrijită de Ion Brad, prefaţă de Mircea Zaciu
Buc, E.S.P.L.A., 1960.

COLABORĂRI :
Ellenzek (1902) ; Koloszvdri Friss Ujsdg (1903) ; Familia (1903—
1906) ; Gazeta Transilvaniei (1904—1905) ; Tribuna poporului (1904—
1906) ; Gazeta de duminica (1904—1906) ; Semănătorul (1904) ; Lucea­
fărul (1907) ; Viaţa nouă (1910—1917) ; Românul (1911) ; Facla (1911
1914) ; Noua revistă română (1912—1915) ; Simbolul (1914) ; Seara
(1914—1915) ; Cuvîntul liber (1919—1920) ; Flacăra (1921—1923) ; Ade­
vărul literar şi artistic (1923—1925) ; Societatea de mîine (1928) ; Cele
trei Crişuri, Gîndirea (1931) ; Naţiunea, Patria, Viaţa românească (1948.
1953) ; Contemporanul (1948—1950) ; Făclia (1948—1951) ; Flacăra
(1948—1950) ; Utunk (1948—1949 ; 1954—1955) ; Steaua (1949—1954,
1957) ; Tribuna (1957).

REFERINŢE ;
[M. Dragomirescu], Poezii, în Convorbiri critice, III, 1, 1909 ;
N. Davidescu, Poezia d-lui Emil Isac, Flacăra, nr. 46, 1922, p. 736 ; Ilarie
Chendi, Schiţe de critică literară, B u c , 1924; Eugen Lovinescu, Critice, ed.
def., B u c , Ancora, 1927, voi. I I I , p. 151—154 ; idem, Istoria literaturii ro­
mâne contemporane, I I I , Evoluţia poeziei lirice, B u c , Ancora, 1927,
p. 374—377 ; Perpessicius, Menţiuni critice, B u c , 1928, voi. I, p. 138—
139 ; G. Călinescu, Istoria literaturii române, Buc, E.F., 1941, p. 623—
624 ; Augustin 2. N. Pop, Trei scrisori autobiografice, Tînărul scriitor,
VI, 8, 1957 ; Leonid Ghergariu, Emil Isac, începuturile activităţii literare,
Limbă şi literatură, V, 1961, p. 281—292 ; Leon Baconski, Emil Isac în
critica vremii, Steaua, XV, 3 martie 1964 ; Bibliografia literaturii române,
1948—1960, B u c , Ed. Acad. R.P.R., 1965, p. 547—549 ; Leon Baconski,
Mărturii epistolare, Densusianu-lsac, Astra, nr. 11 şi 12, 1967.

Poeziile sînt reproduse din Opere, B u c , E.F., 1946.


SPLEEN

T o ţ i se sărută, t o ţ i se răsfaţă.
Eu sunt judecat la neviaţă.
E u s u n t j u d e c a t l a b u c u r i a ailtuia.
Să v ă d fericirea altuia,
Şi să-mi v ă d jelea m e a .

Eu nu pot culege flori şi sărut.


Vai, sunt osîndit la pace.
S ă - m i fie p a h a r u l p l ă c e r i i n e u m p l u t ,
Şi să nu ştiu ce face...

AŞTEPT

A ş t e p t m e r e u şi nu ştiu ce aştept.
Aştept o fată să-mi vie la p i e p t .
Aştept un blestem, ori un cîntec aştept,
Şi nu ştiu ce a ş t e p t .

Cu ochi aprinşi aştept. Şi tot nu vine.


Nu vine nici rău, nu vine nici bine.

281
M o r toate morţile în mine.
Şi renasc t o a t e vieţile.
Şi tot nu vine.

Aştept, aştept. Şi nu ştiu ce aştept.


Aştept, lumină ori n o a p t e ?
Aştept, viaţă ori m o a r t e ?
Aştept, aştept. Şi de departe
M ă c h e a m ă ale b e z n e i şoapte...

CEAŢĂ, CEAŢĂ...

Nu mai cred în tine.


Sunt robit de morţi.
C e a ţ a vine.

Sufletul mi-1 porţi


P r i n stele şi m o r ţ i .

Tot aş cere viaţă.


Şi se stinge-n m i n e
A iubirii dimineaţă.
Vine alba ceaţă.

Şi plutesc mereu
V a l u r i l e jelii,
Mirele Ophelii
N u m a i c r e d că-s e u . . .

Nu mai cred în tine,


Sunt robit de ceaţă.
Moare-n mine, moare-n mine,
Dragostea de viaţă.

Vine alba Ceaţă,


Viaţă, neagră viaţă.

282
SIRENA FABRICII

F u m gros se-nalţă-n cer,


Sirena fabricii sună.
O a m e n i palizi de visul nevisat
La p o a r t ă se adună...

Şi nu grăiesc, şi nu se căiesc,
Ai crede că nu trăiesc ;
îşi şterg ochii şi n - a u r ă g a z să p l î n g ă ,

Fum gros se-nalţă-n cer...

Palatul din vecini


De chiote şi de p o c n e t de sticlă r ă s u n ă .
Lăutarii cîntă dragostea din strună...

Sirena fabricii sună, tot sună...

ORAS BOLNĂVIT

Oraş bolnăvit de viaţă,


T o t o a m e n i stinşi p e uliţele tale,
T o t jale
P e fiecare faţă.

Şi oameni aşteaptă plîngînd de slăbiciune,


Aşteaptă senzaţie m a r e .

...Şi vine din apusul otrăvit de soare


U n c a r d e fîn c u m i r o s t a r e .

Oraşul tresare.

283
NAVA VIEŢII

N a v a vieţii, n a v a vieţii
M i s-a f r î n t ,
Am avut catarg prea tînăr,
A fost m a r e v î n t —
N u - m i zîmbeşte de departe
N i c i u n far,
Vuiturile tot mai aspre-mi par.
Şi răcneşte m a r e a vieţii
V a l u r i mii...
D i m i n e a ţ ă a credinţii,
N u m a i v i i ?...

CÎNTECE DE TOAMNA

C î ţ i nu te-ou cântat, cîţi nu te-au iubit,


T u , veşnică vestejire !
Şi atîtea cu tine-au veştejit!

Aducătoare de ceaţă şi vînturi, de ploi şi de jale,


T o a m n ă , eşti t r i s t ă d o a m n ă ,
Că te p l i m b i pe-a veşniciei cale.

Duci cîntecul şi floarea şi aduci plînsul pădurii,


Eşti blestemul urii,
C u l o a r e a ţ i - o scrii p e b u z e l e m u r e i .

Aducătoare de tristeţă şi-ndemn de-a ne închide în casă,


Eşti stafia ce stă la roasă,
E ş t i zîrnibetul d e s u f e r i n ţ ă a l g u r i i .

Căci nu te-au oîntat, cîţi nu au murit


Cu tine !
T o a m n ă , fii b u n ă c u m i n e .

284
CINTEC

Plouă-ncet de plictiseală,
Şi asfaltul străzii-1 spală,

Felinarele aprinse,
Cîntecele m e l e stinse.

Nimeni nu mai e pe stradă,


Nimeni nu vrea să mă vadă.

Plouă-ncet şi nu înceată...
C u m a ş v r e a s ă v ă d o f a t ă !...
HORI A FURTUNĂ

f Născut în Focşani, la 21 iunie 1886, fiul medicului veterinar loan


} Stepbănescu Furtună şi al Plautinei Speranţa Vasiliu, originară din Lipova.
iţ Urmează liceul în Bucureşti, la „Matei Basarab", absolvit în 1906. Studii
juridice la Paris: „bachelier en droit" (1908), licenţiat în drept (1909).
I Mare prieten, din această perioadă, cu Ion Pillat, amîndoi admiratori ai
lui Alexandru Macedonski, „descoperit" şi editat în colecţia „Cărţile
K-albe". Florile sacre apar în 1912 cu o scrisoare de mulţumire către cei
doi tineri poeţi. Doctor în drept (Paris, iunie 1915). Întors în ţară, se
înscrie în Baroul de Ilfov. Mobilizat în 1916, cade prizonier (24 noiem-
* brie). Lungă perioadă de captivitate în Germania, la Stralsund. Eliberat
în 1918, face carieră literară şi mai ales politică, în special după 1920.
Redactor al revistelor Flacăra şi Democraţia, în 1916, activitate conti­
nuată şi după război. Deputat, prefect, director teatral, conferenţiar la
radio (1939—1947). Autor de „feerii" dramatice (Făt-Frumos, Păcală).
Traducător de numeroase texte şi de librete de operă. Pensionat în 1948.
Moare la 8 martie 1952.

OPERE (poezii) :
Balada lunii, Poezii, Antologie şi introducere de Dumitru Micu,
Cuvînt final de Eugeniu Sperantia, B u c , E.P.L., 1967.

287
COLABORĂRI:
Flacăra (1915—1916, 1921—1922, 1922—1923) ; Noi pagini literare
(1915) ; Luceafărul (1920) ; Cugetul românesc (1922—1923) ; Cele trei
Crişuri (1923) ; Adevărul literar şi artistic (1925) ; Universul literar
(1945) ; Viaţa literară, Gîndirea, Revista Fundaţiilor, Caiet de poezie
(1946—1947).

REFERINŢE (despre poezie) :


Al. Macedonski, Printre constelaţii şi pleiade, în Rampa, I, 277,
22 sept. 1912 ; Despre Horia Furtună, în Flacăra, V, 26, 1915—1916 ;
Ion Pillat şi Perpessicius, Antologia poeţilor de azi, B u c , 1925, voi. I,
p. 225—234 ; Eugeniu Sperantia, Horia Furtună, în Orizont, XVI, 8 au­
gust 1965 ; Dumitru Micu, Balada lunii, în Gazeta literară, X I I , 33 ţ
12 august 1965 ; Al. Macedonski, Opere, ed. Adrian Marino, B u c , E.P.L.,
1966, voi. I I , p. 349—352.

Poeziile sînt reproduse din Balada lunii, Buc, E.P.L., 1967. Poezia
Trăsnetul comunicată de Eugeniu Sperantia.
MENHIRII

P e gresiile d u n e i î n ţ ă r i l e b r e t o n e
Menhirii mai înfruntă a vîntului nuia,
A valului ispită de alge şi-anemone
Şi ţ ă r m u - a b r u p t sub care vuieşte — c u m v u i a —
M u r m u r u l megalitic al mării monotone.

Căci valul, vîntul, vremea au sfărîmat terasa


D e stîncă, ce-ascunsese s m a r a l d u l l e g ă n a t .
S u r p î n d şi-a-ntins oceanul î n ţ ă r m u r i m a t c a , m a s a
Şi a u r l a t prin veacuri menhirilor ciudat,
L a o r i z o n t : T h a l a s s a î L a p a t r u p a ş i : T h a l a s s a !..

Oh ! Paladini eroici, menhiri înalţi, ce încă


Vă î n c o r d a ţ i spre soare pe m a r e a de cobalt,
Cu două mîini ce încă se dezrobesc din stîncă,
î n rugă sau î n l u p t ă spre aerul î n a l t ,
Menhiri, cădea-veţi mîine în volbura adîncă.

De ce v-au pus artiştii întîilor ciopliri


C a d o u ă vii r e v o l t e p e z ă r i a r m o r i c a n e !
A ţ i fost d o i zei de p a c e , d o i regi de n i m i c i r i ,
Coloanele de templu, mormintele profane
S a u s e m n u l fericirii în d o u ă a m i n t i r i ?

289

Antologia poeziei simboliste româneşti


Pe stînca v o a s t r ă v r e m e a a scurs a ploaiei zgură,
în coasta voastră omul cuvinte a cioplit,
D a r voi, c a d o u ă forţe stăpîne p e n a t u r ă ,
Aţi stat ca într-o veche a r m u r ă de hoplit,
Senini în nepăsare, nepăsători în u r ă .

Şi-au stins, în umbra voastră, -popoare, pribegia,


A d u n ă t u r i b a r b a r e , medievale gilde,
S - a u r i s i p i t s a u p o a t e şi^au stnîns t o v ă r ă ş i a
în jurul n o s t r u ! duble şi oţeiite pilde
Că sînt şi vise c a r e cutreieră vecia.

O, fraţi războinici, statui de nesculptaţi eroi,


Virilităţi călite pe-a secolelor v a t r ă ,
V o i nu ştiţi ce v ă z u r ă m cu ochii n o ş t r i , noi,
C î n d soarele şi luna, ca d i n t r - u n p u ţ , de p i a t r ă ,
Pe un t ă r î m de basme, au răsărit d i n voi.

Cînd soarele-i pecete de aur în zenit,


Poetului ce c a t ă ecou în poezie
îngemănarea voastră i-arată lămurit
C u m gîndul spre-a străbate a v r e m i l o r urgie
îşi ferecă p o e m u l î n r i m e d e g r a n i t .

Sub lună, oceanul îşi geme simfonia,


însufleţind menhirii înţeleniţi în h o l d ă :
O clipă, pe d u r e r e se-nclină n e b u n i a ,
Tristan priveşte p a l i d spre p a l i d a Isoldă...
P r i v i r e a l o r d e - o clipă a î m p i e t r i t vecia...

Căci forma şi simţirea în care vrei să semeni


Se întregesc în spaţiu cu î n d o i t fior :
F r u m o s u l şi iubirea v o r fi de-a p u r u r i gemeni,
Şi u m b r a lor alături pornind, şovăitor,
Stă veşnic despărţită, — m e n i u r i l o r asemeni...

Pe orizonturi vara îşi risipeşte macii,


C o r ă b i i l e iernei t r e c f u m u r i i î n bruime,
S p r e cele p a t r u v î n t u r i fug n o u r i i , g o n a c i i —
Oh ! u n d e m a i e p r o r a ce poate să v ă - n d r u m e
Catarge de pe n a v a surpatei Samotracii ?

290
C u m c a d mîndrii şi forţe în vîlva primenirii,
C u m soarta pedepseşte c î n d fruntea e semeaţă...
în oceanul rece şi larg al omenirii,
O h , p u m n i i mei frenetici, ce v ă - n d r e p t a ţ i spre viaţă,
Vă veţi surpa în m o a r t e a de mîine, ca imenhirii!

FOCUL

Arde focul!
S-a a p r i n s î n c a s a l u m i i , n o a p t e a , c o ş u l , a r d e c o ş u !
Bubuie şi duduie în v a t r a neagră, focul roşu
N o a p t e a nu-şi găseşte l o c u l ;
Ceru-i plin de praf haotic, scăpărări de nicovală,
Limbi albastre de stindarde,
A r d e f o c u - n feerie n e s f î r ş i t ă , f o c u l a r d e ,
Ies scînteile în fluvii, în v î r t e j u r i , în n ă v a l ă ,
Mute,
Sute,
Miliarde.

Dar deodată
D u m n e z e u o p r e ş t e v r e m e a şHmpietreşte-n c e r s t i h i a ,
N o i p ă s t r ă m aceleaşi i n i m i c e m ă s o a r ă veşnicia,
Şi — p r i v e l i ş t e c i u d a t ă —
F o c u l c e z v î c n e a n ă p r a s n i c şi-a î n c r e m e n i t r e v o l t a ,
N o a p t e a - i limpede şi clară,
Şi t r e c î n d sub scînteierea r ă s p î n d i t ă şi bizară,
N o i p r i v i m cu ochi de-o clipă înstelată boltă, b o l t a
Lină,
Plină, ^
Seculară !

291
SCARA MUZICALA

D o , r e , m i , fa, sol, l a , si, d o !


U n cor d e glasuri argintii
C î n t a voios, pe vremi, într-o
G r ă d i n ă mică de copii.

Eu ascultam — copil şi eu —
C u m cîntecele de la şcoală
Suiau şi coborau m e r e u
Pe-aceeaşi scară muzicală.

Blajinul soare se uita


Spre l u m e a noastră de pitici
Şi, m u l ţ u m i t , s e r e z i m a
D e c a s e a l b e , case m i c i .

în vremile lui Anton Pann,


î n f a ţ a v e c h i l o r chilii,
Sub o ţ e t a r sau sub platan,
Se a d u n a r ă alţi copii.

Un dascăl blînd şi părintesc


Aceeaşi scară-i î n v ă ţ a ,
Cu glasul lui bisericesc :
P a , v u , ga, di, che, z o , ni, p a

Pa, vu, ga, di... şi răsunau


în aer coruri îngereşti,
Şi copilaşii-ntinereau
Bătrînul nostru Bucureşti.

Dar viaţa mea, ca viaţa lor,


A l u m i n a t , şi-apoi, alene,
S-a r i s i p i t , s-a s t i n s u ş o r
Pe străzile bucureştene.

292
P u t e r e a icare m ă - n ă l ţ a
Fugi din mine. î n c o t r o ?
P a , v u , ga, d i , c h e , z o , n i , p a !
D o , si, la, s o l , fa, m i , r e , d o !

TRĂSNETUL

î m i las de-o p a r t e c a r t e a
în care nu mă lămurii :
P r i v e s c î n sus
Şi s p r e a p u s ;
De cîtva timp mă cată moartea
Ascunsă-n norii plumburii.

De patru zile se-nvîrteşte,


P r i n bărăgane m a r i ca smoala-n cer pluteşte ;
De p a t r u zile se roteşte, se opreşte,
în larg p o t o p de ploi se prăbuşeşte ;
D e p a t r u zile v i n e - n t r - u n a
Furtuna
Ce trăsneşte.

Cătîndu-mă din loc în loc,


C-un uruit universal,
Se-nfig î n c î m p , î n casa-n d e a l
Săgeţi adînci de foc.

Se luminează lumea toată


La fulgerul prevestitor^
Pe cine v r e a ? Pe cine c a t ă ?
Nu vreau să m o r !

în răpăiala colosală
Se prăbuşeşte, zguduind mereu
P ă m î n t u l greu,

293
Un trăsnet! Inima e goală
în pieptul meu !

Nu sînt destul de frămîntat


De rele, de-ndoieli şi de dureri ?
Pe cine cauţi nencetat,
O, trăsnete ce-ntr-una cazi ?
N-a fost pe ieri, pe-alaltăieri...
Va fi pe azi ? L,

MOARTEA

Moartea e o căruţă care merge-ncet,


Scrîşneşte din lemn, trosneşte din schelet,
Scîrţîie din roţi,
Vine pe rand, pentru toţi.

Trece aşa de ani şi ani,


Prin praf şi bolovani,
Şi pleacă tot încet, prin noroi, pe caldarîm,
Spre alt tărîm.

Cînd i se aud osiile, oasele,


Se-nchid porţile şi casele ;
Copiii îşi coboară zmeiele,
Cerul îşi stinge curcubeiele,
Rufele se strîng,
Cîntecele şi jocurile se frîng,
Mamele şi bunicile plîng.
Azi trece iarăşi căruţa morţii,
Clinele nu latră în dosul porţii,
Nu se aud dulăii,
Nici cobea cucuvăii.
Pe strada tăcută
Cresc spaime, îngheţuri şi cucută.

294
Floarea-soarelui se-apleacă spre p ă m î n t ,
P o r u m b e i i s-au t o p i t î n v î n t .

Soarele priveşte, în trei suliţi ;


C ă r u ţ a morţii trece pe uliţi.
Coteşte, se-opreşte.
T e a m a creşte...
Se u r n e ş t e şi iar p o r n e ş t e .

Căruţa fără cai, fără vizitiu, fără bici


V i n e aici.
E pe s t r a d a n o a s t r ă !
C a p e t e l e fug de la fereastră.
N u s e m a i a u d e nici u n scîrţîit.
S-a o p r i t !

Moartea a pus mina pe clanţa de la poartă.


E p e n t r u mine î G î n d u l spre mine o p o a r t ă !
U n d e e copilul c a r e - a m fost o d a t ă ,
Să-mi dea m î n u ţ a lui c u r a t ă ,
Să fugim, p r i n fundul curţii, spre vecini,
Să sar g a r d u l , să mă a s c u n d p r i n t r e coacăze şi m ă r ă c i n i ,
C î t mai pitit,
C î t m a i ferit.
Cît mai departe,
Să scap de m o a r t e ,
Să scap de m o a r t e !

Vine !
E pentru mine !
Bate la uşă, bate,
N - o lăsa să intre, frate !
I a t ă ! Ceasul la care o v i a ţ ă întreagă m - a m gîndit
A sosit!

Fie !
I n t r ă , de m u l t a ş t e p t a t ă stafie !
I n i m a m i s-a o p r i t î n p i e p t i
Te a ş t e p t î

295
î n sfîrşit,
Lumina mea a asfinţit!
V o i p l e c a şi eu
Spre voile lui D u m n e z e u ,
Pe d r u m u l pe care au plecat şi m a m a şi tata...

Sînt gata !
ALICE CĂLUGĂRU

Plecată de timpuriu in literatura franceza, Alice Câlugâru (născuta


la Paris în 4 iulie 1886), debutează încă de pe băncile liceului, absofoit
la Bucureşti, în 1907. Fire neliniştită, agitată, activitatea sa publicistică,
desfăşurata în revistele din ţară, nu-i dă satisfacţie. Plecată pentru studii
la Paris, în 1912, se expatriază, mai întîi în Belgia, apoi — definitiv —
în capitala Franţei. Aici preocupările sale literare continuă sub pseudoni­
mul Alice Orient, obţinînd premiul al doilea şi medalia de aur „Femina*
pentru poezia Les Perles, versiunea poeziei româneşti Cîntec de plasă
(Viaţa românească, nr. 1, 1912, p. 15—16). Sub acelaşi pseudonim, poeta
publică, în 1924, romanul autobiografic La tunique verte (Paris, Malfere,
Bibi, du Herisson). Din străinătate va colabora după război la Convorbiri
literare, sub pseudonimul Alice Soare. Decedată în 1957 (?).

OPERE :

Viorele, versuri, Buc, 1905 ; Versuri, B u c , E.P.L., 1968, cu o introdu­


cere de D. Micu.

COLABORĂRI :

Semănătorul (1903) ; Analele literare, politice, ştiinţifice (1905) ;


Viaţa literară (1906) ; Revista noastră (1906) ; Convorbiri literare (1906,
1921, 1925, 1926—1930) ; Viaţa literară şi artistică (1907) ; Ramuri
(1908) ; Luceafărul (1910—1912, 1914) ; Viaţa românească (1910—
1913) etc.

297
REFERINŢE :

Ilarie Chendi, Portrete literare, B u c , B.p.t. ; N. Iorga, Sămănătoml,


IV, 1905, p, 440 ; [O. Densusianu], Viorele, Viaţa noua, I, 1905, p. 311 ;
[M. Dragomirescu], Convorbiri critice, I, 5, 8—10, 1907, p. 263, 468 •
Succesul unei românce, Luceafărul, X I I I , 1914, p. 227 ; O. Cazimir,
Alice Călugăru, Lumea, I, 4, 1924 ; I. Pillat-Perpessicius, Antologia poe­
ţilor de azi, B u c , 1925, I, p. 83—89 ; E. Lovinescu, Istoria literaturii ro­
mâne contemporane, I I I , Evoluţia poeziei lirice, B u c , 1927, p. 154 ; Mar­
gareta Miller-Verghi şi Ecaterina Săndulescu, Evoluţia scrisului feminin
în România, B u c , 1935 ; G. Călinescu, Istoria literaturii române, Buc,
1941, p. 603—604 ; D. Micu, Istoria literaturii române, B u c , E.D.P.,
1964, I, p. 213—214 ; Demostene Botez, Alice Câlugâru, Cronica, I, 18,
11 iunie 1966.

Poeziile sînt reproduse după cum urmează : în gradina (Viorele, 1905) ;


Poveste (Convorbiri literare, B u c , XL, 6—8, iunie, iulie, august 1906,
p. 582) ; Pe drum (Viaţa româneasca, Iaşi, VI, 5, mai 1911, p. 266—267) ;
Ploaia (Viaţa româneasca, Iaşi, VII, 5—6, mai-iunie 1912, p. 300) ; Cîntec
străin (Luceafărul, Sibiu, X I , 5, 1912, p. 104) ; Cîntec de ploaie (Luceafă­
rul, Sibiu, X I , 21, 1912, p. 381) ; Şerpii (Viaţa românească, Iaşi, VIII,
4, aprilie 1913, p. 36—38) ; Pustietatea (Luceafărul, Sibiu, X I I I , 10, 16 mai
1914, p. 292—293).
ÎN GRĂDINA

Văzduhu-i plin de ciripiri;


D e sus, o p l o a i e d e l u m i n ă
îneacă-n raze, în grădină,
însîngeraţii trandafiri.

Şi prin miros pătrunzător


Şi-ameţitor de iasomie,
Un v î n t de vară-ncet adie,
D - a l i n t ă florile uşor.

Am rupt o galbenă lalea,


P i e r d u t ă - n v a l u r i de sulfină,
Şi-am ridicat-o la lumină...
F r u m o s trec razele p r i n ea !

întreagă-n aur o cuprind


Şi dă printr-însa să străbată,
De pare toată-nflăcărată
Ş i p a r c ă foile-i s - a p r i n d .

Acolo rid în taină blînd,


Şi cată p a r c ă să s-ascunză
C r ă i ţ e d o u ă sub o f r u n z ă :
Cu drag le-am sărutat pe rînd.

299
Şi-un fluture din z b o r l-am prins,
Ce rătăcise prin grădină,
Pierdut în marea de lumină
Şi alb de p a r c ă era nins...

Strîngîndu-mi florile la piept,


Pe toate, toate din grădină...
M ă - m b ă t de flori şi de l u m i n ă
Şi-aş v r e a s ă n u m ă m a i d e ş t e p t . . .

POVESTE

Valea-i p o t o p de viaţă
Şi cerul de lumini,
Vîntu-i un zbor de fluturi
Ce bate prin grădini.

Izvoarele s-aruncă
F r î n g î n d î n v a l sclipiri,
D i n crîng se^nalţă-n ceruri
U n cor d e ciripiri.

Doar codru-n părăsire


D e mult rămas-a m u t :
D i n e l u n b r a d şi-o p l u t ă
I n l u m e s-au p i e r d u t ;

Bradul, catart pe valuri,


Şi p l u t a verde-o b a r c ă —
S-au d u s , s-au d u s d e p a r t e ,
Să nu se mai întoarcă.

300
PE DRUM

A h , n u m a i ştiu p e care ţ ă r m , c a m o a r t ă ,
Sînt azvîrlită iar ! în care p a r t e
A lumii v a l u l zilelor mă p o a r t ă !
D a r simt că p r e t u t i n d e n i sînt departe.

Atît de tristă-n suflet se ridică


Beţia zborului rnereu-nainte,
C ă n u m ă uit î n u r m ă , căci mi-e frică
De suferinţ-aducerii aminte...

Cînd mă deştept în noapte cîteodată,


D i n visu-mi trist m ă - n t r e b în care ţ a r ă
Am a d o r m i t — şi cît d e - n d e p ă r t a t ă ,
P l e c î n d spre ziuă, voi lăsa-o iară ?

Mă-ntreb, ce mări s-aud vuind în noapte,


Pe ce oraş c a d r o p o t e de ploaie,
Ce fluviu-nalţă către geamu-mi şoapte,
C a - n s u f l e t î n t r i s t a r e a - m i s-o î n d o a i e ?

Şi-ncerc atunci ca să-mi aduc aminte


Ce zări v o r răsări spre dimineaţă,
C î n d soarele-n l u m i n a sa fierbinte
încet le va desfăşura din ceaţă.

Acolo... e un lac ca apa verde


C ă r u n t de paseri albe şi de spumă,
Şi m a i d e p a r t e - u n m u n t e şters se p i e r d e ,
C e - n z o r i se va î n v i n e ţ i sub b r u m ă . . .

Ori poate, între ţărmuri nevăzute,


Cu veşnic r e n n o i t a ei coloare,
Cu bărci rătăcitoare şi pierdute,
Se leagănă, cu cîntu-i lung, o m a r e .

în veci deasupra zărilor schimbate,


P e r d e a u a sorţii mele cea fugară
S e - n l ă t u r ă p e c e r c a s ă - m i arate
Alt ţărm, altă cetate, altă ţară...

301
C a s ă m ă - n v e ţ e i a r ă ş i sfîşierea
Plecării mele veşnic m a i departe,
Ne m a i înf ăţişîndu-mi nicăierea
Pe-acei de care viaţa mă desparte !

Voi ce-aţi voit ca soarta să mă-ndrume


S p r e v o i , o ! c u m aş v r e a să rtu m ^ a l u n g e !
D a r cum să vă urmez în larga lume
C î n d însămi eu nu mă m a i p p t ajunge ?

Aş vrea să dau viaţa mea întreagă,


Şi inima-mi în care p a t i m i l u p t ă !
De inima^mi de cîte ori se leagă,
D e - a t î t e a ori de^un n o u exil e r u p t ă !

Ş-atuncea resemnarea nu mă lasă


Ca să fiu smulsă şi r ă t ă c i t o a r e
P u r t a ţ ă - n veci cu lenea dureroasă
A ramurei de iederă pe mare...

PLOAIA

Azi am văzut, înfiripată, fiinţa ploii mlădioase :


A v e a o h a i n ă cenuşie şi foşnitoare de mătase.

Purta pe umeri mii de lanţuri subţiri, de-argint, pînă la brîu,


D a r le zvîrlea pe rînd, în treacăt, pe apa t u r b u r e de rîu.

Şi de inele fără număr îi erau mîinile-ncărcate,


Şi le scotea, pe fiecare, şi le zvîrlea pe lac, pe t o a t e .

Lînga răzoare, prin grădină, trecea foşnind de-atîtea ori !


Şi r ă s t u r n a cu poala rochii, pe b r a z d ă , proaspetele flori.

în urmă străbătînd oraşul, sub niîna-i geamurile toate,


Sub coardele de apă fură în mii de harfe preschimbate.

302
p a r ploaia cea strălucitoare, pe umăru-i, ca un urcior,
întunecat şi plin de apă, p u r t a neistovitul nor.

Şi-n toate inimile noastre, pe rînd, trecînd ca un paharnic,


T u r n a c a - n c u p e fără n u m ă r , d i n t r - î n s u l , plînsul cel z a d a r n i c .

CÎNTEC STRĂIN

Nu veniţi cînd umbra creşte


înspre z a r e a ce se pierde,
C î n d a m u r g u l veştejeşte
C e r u l stînjeniu şi verde,

Ca să n-alungaţi sfioase
U m b r e de odinioară,
D i n trecutul meu rămase,
Suferinţi ce mă~mpresoara...

Căci pe ceruri cînd ies stele,


L-al m e u suflet c e m ă d o a r e ,
A m i n t i r i v i n c a gazele
Ce beau seara la izvoare...

CÎNTEC DE PLOAIE

Suspină cîntul trist al surei ploi,


Ş-acelaşi g l a s a u m i i l e - i d e s t r u n e ,
Aştepţi z a d a r n i c ca să se-mpreune,
La cîntu-i, mlădieri de glasuri noi.

în veci acelaşi cînt din coarde moi


C a r e s e f r î n g p e g e a m u l cel s u b ţ i r e ,
A c e l a ş i t o r s , î n v e c i , d i n m i i d e fire
P e f u s u r i l e a r b o r i l o r goi...

303
Şi stropii m u l ţ i ai nesfîrşitei p l o i
S p u n tainic geamurilor sclipitoare :
„ O , voi ce străluciţi ca a p a ! O a r e
De ce nu picuraţi mărunt ca noi ?"

Şi^n veci fără răspuns e cîntul frînt


Ce p a r c - o să s u s p i n e - n t o t d e a u n a !
Şi iar aştepţi, cînd se mlădie struna
U n c î n t e c n o u . . . Şi-i t o t a c e l a ş i c î n t .

ŞERPII

Sub falnica desfăşurare de crengi a umedei p ă d u r i ,


M ă c u l c î n i e r b u r i l e g ă n a t e , şi-n p a l m e t î m p l e l e - m i s e r a z m ă , *
Şi nu las s o m n u l să m ă - n f r î n g ă c u - a b u r u i e n i l o r m i r e a z m ă ,
Ci lin î n c e p să şuier c î n t u l ce c h e a m ă şerpii l u n g i şi s u r i .

Să vie-alunecînd subt frunze, cu-ncete mlădieri de ape,


Cu zvîrcoliri de-ascunse flăcări verzui, ce-ar t r e m u r a sub jar,
Să-ntindă asprii către mine vicleanul cap triunghiular,
în care turburi ochi veghează subt străveziile pleoape.

Cu-o fluierare prelungită încep necunoscutul cînt,


C e - o să-i a d u n e d e d e p a r t e ş - a m ă g i t o r o să-i d e z m i e r d e .
Şi ei se vor tîrî spre m i n e pe muşchiul înflorit şi verde,
I e ş i n d p e r î n d d i n î n t u n e r i c , c u m ies i z v o a r e d i n p ă m î n t .

Şi iată că de pretutindeni aud un foşnet de tufişuri ;


E r a u încolăciţi pe r a m u r i , ca l a n ţ u l iederei vicleni ;
îşi p l ă m ă d e a u p r i n ierburi crude veninul lor de b u r u i e n i ;
E>ormeau ca apele p ă d u r i i , ascunşi subt grelele p i e t r i ş u r i .

Dar cînd descîntecu^mi departe zvîrli întîiul său fior,


D e o d a t ă fiecare-n c o d r u lăsat-a cuibul singuratic, —
Şi-nvinşi de jalea p r e l u n g i t ă a fluieratului c r o m a t i c ,
îşi m ă s u r a r ă - n r i t m u - m i straniu, încet, alunecarea lor.

304
Veniţi, o, şerpi t î r î n d p r i n ierburi, pe m l ă d i o s u l v o s t r u p î n t e c ,
p r i n ierburi lungi — ca lănci — p r i n pietre, al vostru c h i p
de vis î
Veniţi, voi, ce vă-ncovoiaţi, ca lanţuri, sînteţi d e - a c u m
înlănţuiţi
De necurmatele cadenţe ce torc nemaicîntatu-mi cîntec.

Veniţi misterioşi şi falnici, voi, fermecaţi de-un glas străin !


De-acuma zvîrcolirea voastră n u m a i la ritmul m e u se schimba
Şi fără vlagă e-mpotrivă-mi primejdioasa voastră limbă,
Ce ca o floare otrăvită î n a l ţ ă - a m a r u l ei venin.

Eram prin ierburi lungi culcată şi v-aşteptam cu ochi de pîndă


Ş-acum voi mi-aţi adus î n t r e a g a putere-a tainicei p ă d u r i ,
Ş i v i c l e n i a ^ mimaţi p r e d a t - o c u - n ş e l ă t o a r e c o t i t u r i ;
I a r fluierarea mea, de-acum a, se schimbă-n cîntec de izbîndă.

Mă reazăm de-un copac, ş-acolo aştept tot neamul vostru^nvins,


Să mi se-adune la picioare cu t r u p u r i acere de spadă,
Să-nalţ, încolăcind pe braţu-mi întins, sălbateca m e a p r a d ă
Şi-n c i n g ă t o r i î n s u f l e ţ i t e s ă l a s s ă - m i fie b r î u - n c i n s .

Făr' de putere împotrivă-mi, pădurea-ntreagă-mi este roabă.


E a , ce m ă - n l ă n ţ u i a cu aspra-i mireasmă şi cu teama-i grea,
D e - a c u m î m p ă r ă ţ i a - i t o a t ă d e t a i n ă ş i f i o r e-a m e a ,
Şi-nveninata-i vrăjmăşie e cucerita mea podoabă.

PUSTIETATEA

M ă - n c i n g e iar,
C u c h i n u - i l u n g , a l f r i g u r i l o r jar.
Flori şi întuneric m-au înfrînt,
D e sete m ă f r ă m î n t ,
D e sete a r z ă t o a r e ş i d e - a m a r . . .

305

20
în taină lupt
Cu vise ce răsar neîntrerupt
Şi-apun în negura somnului meu...
încerc să leg, cu greu,
în minte-mi lanţul gîndurilor, rupt.

Aş vrea să-nving
Durerea ce m-abate şi s-ating
Răcoritorul, umedul urcior,
Să sorb ca din izvor
Picurii reci ce-n umbra-i se preling !

Visez că sunt
Pierdută-ntr-un deşert. Că trupu-mi frînt
Parc-a rămas aici, căzut pe drum
Şi părăsit de-acum
De-o caravană ştearsă-n praf şi-n vînt...

Unde-am văzut
De mult acest pustiu, întins şi mut,
Sub ceru-i arzător, albastru-nchis ?
Poate era-n alt vis
Al cărui rost în minte-mi s-a pierdut...

De peste mări
A răsărit din neştiute zări,
E ţara arsă de la miazăzi,
Cu văile-i pustii,
Cu tremurai luminii-n depărtări...

în tîmple-mi bat
Ritmele vîntului cel necurmat...
De soare ochii îi închid şi-aştept
Să mor de rana-n piept,
Ce setea crudă, tainic, mi-a brăzdat.

Ah ! cui să cer
Stropul de apă viu, ca să nu pier ?
Şi cine m-a zvîrlit pe-acest pămînt
Bătut şi ars de vînt
Sub dogorîrea vînătului cer !

306
într-un tîrziu,
Cînd deschid ochii, iată că-n pustiu
Se-nalţă a luminii tremurări.
Departe,-n fund de zări,
Oraşe d-un albastru străveziu...

Cum le-am zărit


Numai acum ? Ori poate s-au ivit
Pe cînd dormeam ?... Şi mă ridic cu greu
Pe-un cot. Dar trupul meu
De truda cade iarăşi istovit...

...Spre-acei străini,
Spre-a lor cetăţi cu ape şi grădini
Porni-voi sub fulgerătorul cer,
Un adăpost să cer
Nainte de-a fi arsă de lumini...

...Dar nu^s cetăţi,


Sunt lacuri — uneori... iar alte daţi
Sunt dealuri mlădiate-n dulci colori
Şi moi, ca-ncingători
Pierdute-n tristele singurătăţi.

Ah ! nicăiri,
La mima cumplitei, arsei veri,
Nu-s dealuri ! nici grădini, nici ape nu-s !
Ci dorul meu nespus
Le-nfaţişează tulburii-mi vederi.

Sunt amăgiri
Ce-au proaspetele apelor sclipiri,
Ce-au mii de frumuseţi care se şterg
Cu cît spre ele merg
Pe drumul lung al sigurei pieiri !

Pe drumul lung
Al jalnicei pieiri nu pot s-ajung,
O, z ă r i ! spre-nşelătorul vostru chip
Tîrîndu-mă-n nisip
Şi-n pietre sure, care mă străpung.

307
. . . U n rîu secat
A i c i d e v e a c u r i a l b i a şi-a l ă s a t ,
Şi-n d e z n ă d e j d e a - m i t o t u ş i c h e m u n v a l
C î n d pe rîposul m a l
C a - n a p ă rece fruntea mi-o abat.

Iar prin fiori


D e friguri î m i î n c h i p u i bărci d e flori
Ş i r o a d e , l u n e c î n d p e rîu î n jos,
G r e l e de-al lor prisos,
Cules dintr-a grădinilor comori.

Braţele-ntind
Vedenia s-ating — d a r nu c u p r i n d
Decît fugarul v î n t fără de chip.
Şi-n v a l e a de nisip
V ă d bărcile şi rîu încet pierind...

Şi răscolesc
N i s i p u l sec, u n s t r o p c a s ă găsesc,
C u m îl p ă t r u n d cu aspre rădăcini
Uscaţii mărăcini
C e - n creasta d u n e l o r se istovesc...

De-atîtea ori
Beau p u l b e r e a ce-ai v î n t u l u i fiori
A u m ă c i n a t d i n stîncile pustii,
C î n d r o ţ i d e vijelii
Sfărîmă piatra-n uriaşe m o r i !

O, de-aş putea
Să mă umbresc măcar la umbra mea,
Ce vînătă se-ntinde la p ă m î n t !
în ea să mă-nveşmînt,
Să m ă - n f ă ş o r , s-adorm pe veci în ea !

Sute de mii
De p a l m i e r i şi viţe verzi de vii

308
D e o d a t ă tainic ne-au împrejmuit !
C e o a z ă s-a i v i t
în nesfîrşita, d o g o r i t ă zi ?

Şi ce miros
S-a r ă s p î n d i t d i n f l o r i d e c h i p a r o s !
I a r prin narcizele de la izvor,
C u m c a d din c r e a n g a lor,
R o d i i roşii-n r o u a de pe jos !

Văd trandafiri...
M i c s a n d r e vii... I z v o a r e c e - a u l u c i r i
Şi feţe ca gîtleji de p o r u m b e i ,
Şi m u r m u r î n d ca ei
Se p i e r d sub ale f r u n z e l o r boltiri.

Răcoritor
A c u m sub t î m p l ă - m i curge u n i z v o r
Ş i v i a ţ a - n i n i m ă - m i s-a s t r e c u r a t ,
C ă c i v a l u l cel c u r a t
Pe buza-mi arsă t r e m u r ă uşor.

Unde-a pierit
D e ş e r t u l a s p r u şi n e ţ ă r m u r i t ?
Ş i u n d e s-a sfîrşit j a l n i c u - m i v i s ?...
...Tîrziu, am redeschis
D i n s o m n u - m i pleoapele, — şi te-am zărit...

Viul izvor,
Florile toate cu mireasma lor
E r a u aievea-n sărutarea ta,
C e tainic î m i stingea
P e b u z e - a l setei j a r c h i n u i t o r .
CLAUDIA MILLIAN-MINULESCU

Poeta cu „o viziune decorativă a lumii", s-a născut la 21 februarie


p.1887, la Bucureşti, fiica inginerului Ion Millian, de origine greacă, şi a
Măriei Poenaru. Urmează şcoala primară şi liceul la Bucureşti şi Ploieşti,
*. s^unde şi debutează, în 1906, în revista Lumina. Studentă la Şcoala de belle-
f
4rte $î la Conservatorul de artă dramatică din Bucureşti, Claudia Millian
şe mărită cu publicistul Cristu Cridim, de care divorţează, şi la 11 aprilie
1914 se recăsătoreşte cu poetul Ion Minulescu. în timpul războiului
41916—1918) se refugiază la Iaşi, unde casa soţilor Minulescu este des­
chisă scriitorilor şi artiştilor, continuînd astfel, în condiţii schimbate, tra­
diţia terasei „Oteteleşeanu".
După primul război mondial, este numită profesoară de desen deco­
rativ şi de istoria artelor la Liceul industrial sericicol, unde va funcţiona,
•ca directoare, pînă în 1940. între 1923—1925 stă la Paris, împreună cu
fiica sa Mioara Minulescu, unde stabileşte relaţii apropiate cu Elena Văcă-
zrescu, Pierre de Nolhac, Colette, Cecile Sorel, Elvira Popescu, Nina şi
-Benjamin Fundoianu, Armând Pascal etc, consolidînd legăturile de prie­
tenie franco-române, activitate recompensată prin decoraţia franceză
aPalmes academiques".
Reîntoarsă în ţară, Claudia Millian se consacră activităţii profesio­
nale, literare, publicistice (cronici dramatice) şi sociale, luptînd pentru
•drepturile femeii, democraţie şi pace. Va scrie şi teatru (Masca, Rozina,
Vreau sa trăiesc, După paravan, Şapte gîşte potcovite), sub pseudonimul

311
D. Şerban. După 1930 are şi preocupări de artă plastică (mozaic^
sculptură). Participă ca delegată la congresele Pen-clubului, făcînd dese
călătorii în străinătate. Membră a Societăţii Scriitorilor Români, a So­
cietăţii autorilor dramatici şi a Pen-clubului, Claudia Millian-Minulescu
moare la 21 septembrie 1961.

OPERE (poezii) :
Garoafe roşii, Buc, Ed. Flacăra, 1914 ; Cîntări pentru pasărea al­
bastră, B u c , Ed. de artă „Vlaici", 1922 ; Întregire, B u c , Ed. Cartea ro­
mânească, 1936. (A lăsat în manuscris şi opere inedite.)

COLABORĂRI :
Lumina (1906) ; Viaţa literară (1906) ; Falanga literară (1910)
Viitorul (1910, 1918—1921) ; Versuri şi proză (1911—1912) ; Insula?
(1912) ; Flacăra (1912—1914, 1922) ; România (1917—1918) ; România
nouă (1920—1921) ; Cetiţi-mă (1921—1922) ; Gîndirea (1921) ; Adevărul
literar şi artistic (1922—1924) ; Rampa (1928—1931) ; Cuvîntul liber
(1933—1936) ; Dimineaţa (1936—1937) ; Familia (1938—1942) ; Univer­
sul (1947—1948) e t c

REFERINŢE :
C. Sp. Hasnaş, Garoafe roşii, Flacăra, IV, 22, 1915 ; Al. Iacobescu,.
Garoafe roşii, Viaţa literară, nr. 7—8, 28 martie 1915 ; Al. Hodoş, Ga­
roafe roşii, Revista noastră, nr. 12—13, aprilie-mai 1915 ; Vladimir
Streinu, Cîntări pentru pasărea albastră, Cugetul românesc, I, 8—9, 1922 ;
[Ovid Densusianu], Cîntări pentru pasărea albastră, Viaţa nouă, XVIII,
11, 1923 ; E. Isac, Cîntări pentru pasărea albastră, Adevărul literar,
4 februarie 1923 ; Lucian Blaga, Cîntări pentru pasărea albastră, Adevă­
rul literar, nr. 111, 7 ianuarie 1923 ; Pompiliu Păltănea, Chants pour
Voise au bleu, Mercure de France, I—IV, 1925 ; Ion Pillat-Perpessicius,
Antologia poeţilor de azi, 1925, voi. II, p. 25—30 ; E. Lovinescu, Istoria
literaturii contemporane, I I I , Evoluţia poeziei lirice, B u c , Ancora, 1927,
p. 369—370 ; Marg. Miller-Verghi şi Ecaterina Săndulescu, Evoluţia scri­
sului femenin în România, B u c , 1935, p. 340—344 ; G. Călinescu, Istoria
literaturii române, B u c , E.F., 1941, p. 750.

Poeziile sînt reproduse după cum urmează : Garoafe roşii, Voluptate,


Pisicile, Simfonii de toamnă (Garoafe roşii, 1914) ; Himeră, Nevroză,
Vazele de flori, Primăvară, Toamnă (Cîntări pentru pasărea albastră*
1922).
GAROAFE ROŞII

G a r o a f e roşii, c r e n e l a t e —
Amfore cu p a r f u m de mosc,
P e c e t i i de r u b i n şi s î n g e —
Eu vă iubesc şi vă cunosc,
P r i n voi, garoafelor bizare,
în f u n d u r i roşii de corolă,
Mi-a-ntins iubirea-ntîia oară
O t r ă v i t o a r e a e i fiolă...

Eu vă iubesc şi vă cunosc
De mult tulburătorul m o s c .
în roşu-apusului de soare
Voi puneţi pete de culoare,
Voi înfloriţi în fundul mării
în lungi ciorchine de mărgean
Şi pe obrajii de ftizie
M u r i ţ i în fiecare an...

Vă poartă-actriţele pe gură
Şi h e t a i r e l e pe sîni,
V ă l e a g ă n ă p e coif c o c o ş i i ,
Şi-n r ă n i v - a u î n c r u s t a t s t r ă m o ş i i
I a r eu vă p o r t pe veci în m i n t e ,
Vă p o r t în p ă r şi pe vestminte,
Pe perne de atlaz brodate...
G a r o a f e roşii, crenelate !

313
Eu vă iubesc şi vă cunosc
De m u l t tulburătorul mosc !
P r i n voi, garoafelor bizare,
î n f u n d u r i roşii d e corela,
Mi-a-ntins iubirea-ntîia oară
O t r ă v k o a r e a ei fiolă...
Prin voi am plîns întîia dată —
Obsesie însîngerată !

VOLUPTATE

Nevrozaţilor

Plecaţi spre ţări de voluptate,


învingătoare de nevroze
Şi de i u b i r i f a t a l e ;
Plecaţi spre zările p ă t a t e
De violete echimoze
Şi de m o t i v e pale...

Plecaţi departe-n fund de zări


Acolo unde forma moare
Şi nu-s c o n t u r e c r u d e ;
Plecaţi spre voluptoase ţări,
în care nu-i apus de soare
Şi plînsul nu se-aude...

Acolo unde-n colori şterse,


în armonia de penumbre,
P a l p i t ă v i a ţ a î n t r e g e i firi,
Şi unde-amantele perverse
Visează în alcovuri sumbre,
î n a m o r a t e d e satiri...

Acolo-s templele deschise


Şi candelabrele aprinse

314
Cu undelemn de trandafiri;
Acolo se îmbată-n vise
Fecioarele cu buze-ntinse,
Cerşind nervoasele iubiri !

Acolo-s flori şi poezie,


Şi rîs şi cîntece barbare,
Şi nu-i femeie să nu crează,
Cu idolatra-i f antazie :
O clipă în beţia care
Omoară, dar reînviază !
în parcul albelor cununi,
în ţara aceea depărtată,
Plecaţi, trişti visători, plecaţi!
Dînd foc în urmă la minciuni,
Uitaţi credinţa de-altădată !
Şi-apoi, voi, palizi nevrozaţi,
Plecaţi!

PISICELE

Cu ochii fosforescenţi şi oblici


Ramaţi în cearcăne de aur —

Ca nişte scumpe amulete —


Cavoul negrelor regrete...

Voi, preotese egiptene,


Sfidînd stăpînii printre gene,

Visaţi mereu la cerul maur...

Visaţi berberii şi efebii


Cum în cîntări vi se prosternă ;

315
Pe fondul albei piramide,
Visaţi reginele livide,

Cu ochii înnegriţi de kohl,


Cu u m e r i i şi gîtul gol ;

Visaţi o viaţă de lumină,


C a î m b ă t a t e c u m o r f i n ă !...

Cu ochii fosforescenţi şi oblici


R a m a ţ i în cearcăne de aur,

Visaţi, visaţi la cerul maur...

SIMFONII DE TOAMNĂ

Mă duc spre ţ a r a unde chiparoşii


Presară umbre-albastre, parfumate,
Ş i u n d e îşi î n a l ţ ă n u f e r i r o ş i i
D i n ape verzi petale sîngerate...

De-acuma plec, mă doare-n suflet zborul


Cocoarelor pornite într-acolo,
D u c î n d c u ele v i a ţ a ş i a m o r u l :
O f r a n d e albe zeului Apollo...

în urma lor se stinge o bacantă,


în plîns nervos — c o r o l ă de opale —
Smulgînd cununa frunzelor de-acantă,
în t r e m u r a r e a degetelor pale...

De-acuma plec : mă cheamă melodia


T r e m u r ă t o a r e a strunei de ghitară...
Ştiţi v o i ce sete simt de p o e z i a
C e p o a r t ă - n s î n e t e r n a p r i m ă v a r ă ?...

316
Mă duc : sub c e r senin sorbi-voi s ă r u t a r e a
Ce blinda adiere-n zbor o poartă,
Şi-n u r m a mea, atîta doar : uitarea
Aşterne-se d e - a c u m a peste-o m o a r t ă .

Aud tremolul coardei de vioară,


în freamătul pădurilor murinde,
Şi-mi p a r e plîns de p a l i d ă fecioară,
C e - a c u m — a m a n t ă — t u t u r o r se v i n d e . . .

Ea a venit cu corpu-ascuns în haină,


L ă s î n d în cale u r m e de sandale ;
D a r voi, a m a n ţ i , aţi răscolit o taină
C e a d o r m i s e - n v i s u r i l e sale !...

Şi însetaţi de forma tinereţii,


Desprinsu-i-aţi m a n t a u a de pe umăr...
O ! p a r c - a ţ i v r u t să-i l u a ţ i r e s p i r u l v i e ţ i i ,
în focul sărutării fără n u m ă r . . .

Şi gura ei v-a-ntins-o tuturora,


î n p a t i m a i u b i r i i d î n d u - ş i sinii...
Voi aţi golit n e c t a r u l din a m f o r a
D i n c a r e s e - a d ă p a u d e m u l t p ă g î n i i !...

Tîrziu, în violetul înserării,


C î n d a m i n t i r e a - n z b o r de aripi trece,
Ea, singură, în liniştea uitării
î ş i s i m t e o c h i i s t i n ş i — şi m î n a r e c e . . .

în freamătul frunzişurilor pale,


E cîntul u n o r v r e m i ce o-nfioară,
Ca un concert al cărui tril agale
Se stinge pe o s t r a n i e vioară...

A ! Voi v-aţi dus spre funduri de alee,


în gînduri cizelînd o poezie...
D a r n-auziţi ? Vă c h e a m ă o femeie
L a c e a d i n u r m ă c l i p ă d e b e ţ i e !...

317
Eu nu mai plec ; ci lingă ea rămîi
Ca-n vremea fericirii de-altădată ;
Rămîi ca să-i veghez la căpătîi
Amantei care moare înşelată !...

HIMERĂ

Şi-acum, de vrei, răspunde-mi, grădină efemeră,


Prin care trece moartea în menuete fine,
Sub formă de femeie, de cîntec sau himeră —
Răspunde-mi, mască rece, de ce m-aştepţi pe mine ?

Eu nu vreau să beau cîntul orbitei obosite


Şi n-aştept gestul milei din vechile icoane,
Nu vreau să-mi dai parfumul miresmelor trezite,
Nici floarea ce sucombă pe torsuri de coloane.

Nu vreau să-ţi fur misterul din ochi şi de pe gură,


Nici să repet cadenţa exodului trecut,
Ci idînd nemulţumirii putere de secură,
Voi sparge forma veche a statuiei de lut.

NEVROZĂ

De vrei să nărui fresca femeilor streine,


Şi să trăim o clipă nevroza mea măiastră,
îţi voi turna fiinţa în plăsmuiri senine,
Dînd sufletului aripi de pasăre albastră...

Dînd gîndului să scrie cîntări imaginare


Şi-auzului să prindă poeme negîndite,

318
V o m respira p a r f u m u l planetelor bizare,
Cu p a s ă r i de l u m i n ă şi flori însufleţite...

Şi cînd vei fi făptura închipuirii mele,


C î n d infinitul însuşi va fi spre noi deschis —
Voi î n g r o p a şi t i m p u l , şi s p a ţ i u l d i n t r e stele
î n f o r m a c e a d i n u r m ă a s t r a n i u l u i m e u vis...

VAZELE DE FLORI

Ce mîini înf rigurate-au modelat


Argila neagră-a vazelor bizare,
în care mor plăpînzii trandafiri,
C u m m o r în noi nervoasele iubiri ? —
Argila neagră-a vazelor bizare,
Evocatoarea urnei funerare !

Ce mîini înfrigurate le-au turnat,


D î n d formei lor senzaţii de femeie :
C u linii r o t u n z i t e c a d e p î n t e c ,
Cu o n d u l ă r i de şolduri şi de cîntec ? —
D î n d f o r m e i lor senzaţii de femeie
Şi b r a ţ e l o r mişcări de o r h i d e i e !

Ce mîini înfrigurate de amant,


î n lutul c a l d a l v a z e l o r d e flori,
Au îngropat fragmentul vinovat,
Ca un m o t i v de sete şi p ă c a t ? —
î n l u t u l c a l d a l v a z e l o r d e flori,
Ce mîini au p u s beţie şi fiori ?

O ! Vazele în care mor atîtea flori :


Atîţia crini, şi-atîţia trandafiri,
Atîtea crizanteme despletite,
Şi v i o l e t e , şi g a r o a f e î n n e g r i t e —
O ! Vazele sunt urne funerare,
Ca sunetul femeilor bizare.

319
PRIMĂVARA

Mi-e sufletul un cuib s ă p a t în stîncă,


Şi-n cuibul m e u a p o p o s i t pe r î n d
Şi p o r u m b e l u l alb, şi vulturul flămînd,
Şi soarele, şi v î n t u l , şi t ă c e r e a - a d î n c ă .

Vrea sufletu-mi să-i scutur praful şi tăcerea,


C ă - i p r ă f u i t d e v î n t u r i ş i d e griji m ă r u n t e . . .
Pe cine-aşteaptă cuibul meu din m u n t e ,
D e - m i c e r e i a r să-i c u r ă ţ î n c ă p e r e a ?

Covor de frunze netede şi moi


A ş t e r n î n c u i b şi-1 p r i m e n e s c c u c e r ,
Apoi cobor perdele de mister
P e f a r m e c u l e n i g m e i celei n o i .

Şi-aşa, adăpostit de vînt şi soare,


C ă m i n u l sufletului m e u deschis
A ş t e a p t ă solul u l t i m u l u i vis,
Cu-ntoarcerea de păsări călătoare.

TOAMNĂ

Te uiţi cum muşcă t o a m n a din verdele pădurii,


C u m f i e c a r e f r u n z ă e-o i n i m ă b o l n a v ă —
Cu leziuni de u n g h i i şi p i c ă t u r i de sînge ?
Şi-n m i n e b a t e - o f r u n z ă , c i u d a t ă şi f i r a v ă ,
Ce sub capriciul v r e m e i se l e a g ă n ă şi plînge...

Simt trupul meu cum soarbe miresmele de moarte


Ş i c u m îşi d i s t i l e a z ă p a r f u m u l d i a f a n ,
Pe m o b i l e şi statui, pe stofe şi c o v o a r e ,

320
Şi-ntrezăresc p ă d u r e a culcată pe divan,
Alăturea de mine, cum tremură şi moare...

Respiră încăperea arome vegetale :


De paltin, de mesteacăn, de brad şi de arţar...
I a r eu, c u m î i n i p ă t a t e d e t o a m n a - n s î n g e r a t ă ,
Beau sufletul p ă d u r i i şi-aud b ă t î n d m a i r a r ,
în peisagiul vieţii, o f r u n z ă - n t î r z i a t ă .

Antologia poeziei simboliste româneşti


BARBU NEMŢEANU

Talentat şi prodigios traducător din literatura universală (Petrarca,


La Fontaine, Baudelaire, O. Wilde, Goethe, Turgheniev, Lessing, Heine,
Lenau etc), poetul Barbu Nemţeanu (pe numele adevărat Benjamin
Deutsch) s-a născut în octombrie 1887, la Galaţi, ţiul lui Iacob şi Sanina
Deutscb. Tatăl a fost institutor la şcoala izraelită din acest oraş. Moare
tînăr, lăsîndu-l pe Barbu Nemţeanu la vîrsta de 10 ani unicul sprijinitor
al familiei. Ocupă diferite funcţii (practicant de birou, reporter, funcţio­
nar etc). In 1904, poetul debutează la ziarul gălăţean înainte, transfor­
mat după război /«Galaţii noi.
De-a lungul scurtei sale vieţi, Barbu Nemţeanu desfăşoară o bogată
activitate gazetărească sub diferite pseudonime (Cireşeanu, Todescu, Luca
Zimbru, Ion Corbu, Vasile Crîngu etc). în 1908, sub conducerea sa, apare
la Galaţi revista socialistă Pagini libere, unde semnează lucrări originale
şi traduceri. Ultimii ani ai tinereţii şi-i petrece într-un sanatoriu de tu-
berculoşi. în 1913 pleacă în Elveţia, starea sănătăţii înrăutăţindu-se.
în 1915 apare volumul de poezii Stropi de soare, care se bucură de o
bună primire. Proiectul de a-şi publica întreaga operă (poezie şi proză)
sub titlul în ritmul vieţii este curmat de moartea sa timpurie (30 mai 1919).

OPERE (poezii) :
Stropi de soare, poezii, B u c , 1915 ; Heine, Melodii ebraice, traduceri,
Buc, 1919 ; Barbu Nemţeanu, Antologie, făcută de M. Dragomirescu,
Ed. Casa şcoalelor, 1926 ; Poezii (traduceri), Iaşi, Biblioteca Iaşilor, nr. 23.

323

a*
COLABORĂRI :

Înainte (1904—1905) ; Viaţa noua (1907—1908) ; Convorbiri critice


(1907) ; Viaţa literara şi artistica (1908) ; Pagini libere (1908) ; Calenda­
rele „Adevărului" şi Dimineaţa (1909—1910) ; Floarea albastră (1912) ;
Flacăra (1912, 1915—1916) ; Viitorul social (1913) ; Universul literar
(1913) ; Lumina (1918) ; Facla (1918) ; Renaşterea (1918) ; Scena (1918) ;
Rampa (1919) ; Adevărul literar şi artistic (1923).

REFERINŢE :
C. Sp. Hasnaş despre Stropi, Flacăra, IV, 263, 1914—1915 ; C. Ge-
rota, Poetul B. Nemţeanu, Sburătorul, I, 1, 1919, p. 206 ; Necrolog, Însem­
nări literare, Iaşi, nr. 19, 1919 ; B. Lăzăreanu, B. Nemţeanu, notiţe biogra­
fice, Adevărul literar, 31 mai 1925 ; F. Aderca, despre Antologie, Sburăto-
rul, IV, 1926, p. 21 ; C. Săineanu, Recenzii, 1926, p. 21 ; Ion Pillat-Per-
pessicius, Antologia poeţilor de azi, B u c , 1940, II, p. 77—88 ; E. Lovinescu,
istoria literaturii române contemporane, I I I , Evoluţia poeziei lirice, B u c ,
Ancora, 1927, p. 223 ; G. Călinescu, Istoria literaturii române, B u c , E. F.,
1941, p. 630—631, 916 ; D. D. Şoitu, Un poet uitat: Barbu Nemţeanu,
Limbă şi literatură, 12, 1966, p. 213—229.

Poeziile sînt reproduse din Stropi de soare, B u c , 1915.


TOAMNĂ

G r ă d i n a - i liniştită şi pustie.
Ai zice că-i pe p î n z ă zugrăvită...
Ascult tăcerea ei desăvîrşită,
Şi parc-aştept să-nceap-o simfonie.

Peste copaci pluteşte-o măreţie


Ca-n doliurile m a r i ; dar, nezărită,
P r i n r a m u r i trece-o u n d ă r ă z v r ă t i t ă
Şi-un molcom v î n t porneşte să adie.

O frunză prinde lin să se-nfioare.


M a i multe-apoi... Şi-n clipa u r m ă t o a r e ,
T o t sufletul grădinii se dezleagă !

Povestea ta, iubito,-acum răsună :


Tu ai visat p-aci o vară-ntreagă
Şi frunză nu-i de tine să nu-mi spună !

325
TOAMNA-N TREN

D-lui Heinrich Fischer

Cîmpii ruginite de-a dreapta, de-a stînga,


Şi trenul aleargă p r i n ploaie şi vînt...
Şi inima plînge şi geme, n ă t î n g a ,
Şi-mi p a r e c ă t r e n u l m ă duce-n m o r m î n t .

în faţă-mi stau oameni cu chipuri străine,


Ş i p a r c ă m i - s d u ş m a n i ; p r i v i r e a li—i r e a .
M ă t e m c-au p o r n i t î n a d i n s d u p ă m i n e ,
în cale să-mi steie,-nainte să-mi ia.

Tăcerea m-apasă... Şi-n greaua tăcere,


E sfredel p r i v i r e a vecinului m e u ;
T ă c î n d , el voieşte să-mi smulgă mistere
Şi dînsul să tacă, să tacă mereu.

Dar sufletu-mi trage perdelele grele,


S-ascund sub p l e o a p e privirile-mi v i i ;
R ă m î n ferecate gîndirile mele ;
Şi... p l o u ă p e - n t i n s e l e t r i s t e c î m p i i .

Da-n vreme ce ploaia măruţ se tot cerne,


V e c i n u - m i , d e o d a t ă , suspină d i n greu...
Şi, f ă r ă d e v e s t e , p e g î n d u - m i s - a ş t e r n e
O v a g ă şi fină p ă r e r e de rău...

Străinii din faţă-mi, cu buzele mute,


Cu frunţile triste... se p o a t e că sunt
Şi dînşii, s ă r m a n e fiinţe b ă t u t e
De apriga soartă, de biciul ei c r u n t .

Aleargă şi dînşii ca mine,-nainte,


Spre alte limanuri, visînd v r u n noroc ;
N i - i d r u m u l acelaşi, d a r a u alte ţinte,
Şi n u m a i nevoia ne-a strîns la un loc.

Şi dacă tot altu-i resortul ce pune


A v î n t u l d e d u c ă î n m i n e şi-n e i ,

326
De u n d e veniţi voi, o, gînduri nebune,
Ce-mi spuneţi că dînşii sunt d u ş m a n i i mei ?

Se poate eă-ntr-înşii e-un suflet mai mare


Ş i - a r şti s ă m - a j u t e d e - a ş v r e a s ă I e - o c e r ;
Ei p o a t e n-aşteaptă decît o chemare,
Să facem cu toţii falangă de f i e r !

O, ploaie de toamnă, cu ritmuri de lene,


T o r e n t e ce fără de n o i m ă tot cad,
T u faci să-ncolţească î n g î n d b u r u i e n e ,
C ă c i n u vii d i n c e r u r i , t u p i c u r i d i n i a d !

Hai, suflete, uită de ploaia de-afară,


Că nu e m a i m a r e vrăjmaşă ca ea !
V i s e a z ă c ă - i s o a r e p e c e r u r i şi-i v a r ă
Şi l u m e a că-i b u n ă şi-ntreagă-i a ta !

Şi-n vreme ce-adorm liniştit ca o floare,


Mi-e sufletul r u g ă ce susură lin :
— Trimite-mi, o, D o a m n e , m a i repede soare,
Să v ă d un prieten în price străin !

ÎN AUTOMOBIL
(Pe malul mării)

Lui Rene Scorţescu

Părea din urmă moartea că ne-alungă,


în faţă, v î n t u l stăvili ne p u n e a ;
I a r sufletu-mi înfiorat p ă r e a
L i m a n m î n t u i t o r c ă v r e a s-ajungă.

Sirena-n stepa largă revărsa


A l a r m a ei sălbatecă şi lungă,
I a r şuierul pustiu de-albastra d u n g ă
A c e r u l u i , d i n z a r e , se frîngea.

327
Aripele de-oţel băteau nebune.
...Uitînd sub roţi, de galbenele d u n e ,
U n cer p ă r e a , î n z b o r , î n t i n s a m a r e

Şi cum priveam albastra-nvălurare,


Eu mă visam Apolo-n vremi străbune,
Z b u r î n d în carul soarelui din zare !

GALAŢII

Galaţi, oraş cumplit de negustori,


La tine stă p o e t u l ca-n S o d o m a !
E l s e a m ă n ă c u t r u d ă m î n d r e flori,
Tu nu le p o ţ i simţi însă a r o m a .

Copiii tăi ţin ochii-n jos mereu.


Ei nu cunosc nici cerul urbei tale !
S p r e a l t ă cale-i c h e a m ă c î n t u l m e u ,
D a r g î n d u l l o r le-arată altă cale.

Veniţii din Canan şi din Corint,


B i z a n ţ şi A n a t a l , cu crezuri m u l t e :
D - u n singur zeu a c u m a ştiu s-asculte -
D - u n zeu t u r n a t din a u r şi a r g i n t !

Copiii tăi, în tîrgul plin de zvon,


Au c a p u l î n ţ e l e p t şi plin de grîne ;
E i p o a r t ă - n suflet c h i p u l lui M a m m o n ,
Şi nu m a i p o t să-ncapă zmei şi zîne !

De-argint luceşte Dunărea. Dar ei


Cetăţi plutinde-nşiră pîn' departe,
C ă l u n a , c a să-şi v a d ă c h i p u l e i ,
Oglindă cată-n van printre catarte.

328
O, teme-te, oraş nelegiuit,
De-a Dunării cumplită răzbunare !
în curgerea de val spre răsărit,
Va duce despre tine veşti a m a r e .

Va spune că ţi-i sufletul vîndut,


P e fiii cei m a i b u n i că-i d a i u i t ă r i i !
P e fiii t ă i , c e - n v r e m i a r f i p u t u t
Să ducă fala ta în largul zării ;

Vlăstarul tău că-şi plînge-nstrăinat,


D e a l t p ă m î n t , s u b a l t e stele, p l î n s u l ;
T r e c e a pe uliţi trist, nemîngîiat,
Ai tăi treceau streini pe lingă dînsul.

Amar va fi cuvîntul ce-o vesti


Că Dunărea-şi răzbună prigonitul !
Va duce z v o n cumplit spre m i a z ă z i
Şi hulă-ţi va trimite răsăritul.

îţi va striga că n-ai jertfit nimic


P e - a l t a r u l sfînt al a r t e l o r sublime,
C ă laşi u n n u m e t r i s t ş i d e n i m i c ,
R o s t i t cu scîrbă de viitorime.

îţi va striga că mulţii tăi arginţi


Pecetluiesc micimea ta a v a r ă ;
Vei plînge-atunci cu lacrime fierbinţi,
î n c o v o i a t sub veşnică ocară.

Iar dacă ceru-n cei din urmă zori


De flăcări te-o cruţa şi de c u t r e m u r —
Gîndeşte-te, oraş de negustori,
E fiindc-ai g ă z d u i t un b a r d pe v r e m u r i !

329
PSALM PĂGIN

C u m viscoleşte-n p i e p t u - m i deznădejdea !
C u m se-ncovoaie tot ce n ă z u i a !
P ă d u r e ce-şi î n d o a i e t o ţ i c o p a c i i ,
Izbiţi de uragan...

N-auzi tu, Doamne, gemetele mele ?


Nu vezi c u m sîngerez, slăbit şi p a l ?
învolburări de n o u r i de cenuşă
Se-ngroaşă î n t r e noi...

O, soare, soare sfînt, apucă grabnic


O suliţă de a u r şi s t r ă p u n g e
N ă p r a s n i c u l b a l a u r de cenuşă
Şi-arată-mi-te cald !

Că rănilor doar tu le-adormi durerea,


C î n d D u m n e z e u nu vrea să mi-le-nchidă ;
T e - n d u r ă t u d e m i n e , soare sfinte,
C ă D o m n u l m-a uitat...
MIHAIL CRUCE ANU

Născut în laşi, la 13 decembrie 1887, fiul lui Mihai Cruceanu, farma­


cist, şi al Ecaterinei Petrovanu. Licenţiat în litere şi drept. Un timp,
avocat şi profesor secundar. în 1905, poetul se apropie de cenaclul lui
Macedonski, omagiat şi mai tîrziu prin dedicaţii (Insula, 1, 18 mar­
tie 1912). Devine apoi colaboratorul Vieţii noi, integrîndu-se grupului
sau simbolist, pe care-l apără (X, 1, 1 martie 1914) şi despre care lasă
amintiri (Jurnalul literar, /, 2, 2 ianuarie 1939). întreprinde o ancheta
despre poezia nouă, în 1912, în Rampa, important docviment de epocă.
Apropiat de mişcarea muncitorească, după 1916, Mihail Cruceanu devine
membru al P.C.R. de la înfiinţare, al cărui militant activ va rămîne
pînă azi. Vechi ilegalist, poetul înfruntă arestări şi închisoare. După
23 august 1944 este ales în toate legislaturile deputat în Marea Adunare
Naţională. Duce la îndeplinire importante sarcini obşteşti.

OPERE (poezii) :
Spre cetatea zorilor, Tîrgovişte, 1912 ; Altare nouă, B u c , 1915 ;
Fericirea celorlalţi, Craiova, 1920 ; Lauda vieţii, B u c , 1945 ; Poezii alese,
cu o prefaţă a autorului, Buc, E.S.P.L.A., 1957.
COLABORĂRI :
Revista literară (1904) ; Revista literară şi politică (1905) ; Romanul
.literar (1906—1907) ; Viaţa nouă (1906); Revista celorlalţi (1910) ; Săr-

331
bâtoarea eroilor (1912—1914) ; Rampa (1912) ; Versuri şi proza (1912—
1914) ; Flacăra (1915—1916) ; Flacăra (1922—1923) etc.

REFERINŢE :
Luciliu (Al. Macedonski), O treime de poeţi, în Liga conservatoare,
I, 6, 25 decembrie 1905 ; [Ovid Densusianu], Spre cetatea zorilor, în
Viaţa noua, VIII, 8, 1912 ; Ion Trivale, Cronici literare, B u c , 1915,
p. 231—234 ; F. Aderca, Fericirea celorlalţi, în Cuvîntul liber, III, 4,
1921 ; [Ovid Densusianu], Fericirea celorlalţi, în Viaţa noua, XVI, 11—12,
1921 ; I. Pillat-Perpessicius, Antologia poeţilor de azi, B u c , 1925, voL I,
p. 141—147 ; E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, I I I ,
Evoluţia poeziei lirice, B u c , 1927, p. 290—291 ; Valeriu Rîpeanu, Poezii
alese, în Gazeta literara, IV, 33, 1957 e t c

Poeziile sînt reproduse după cum urmează: Trandafirii galbeni, Fecioa­


rele pale, Poemele oglinzilor (Spre cetatea zorilor, 1912) ; Bâtrînul sol, Ca­
latorul (Altare noua, 1915) ; Sufletul odâii mele, O uşa s-a deschis în
noapte, Anii dragi de altădată (Fericirea celorlalţi, 192Q) ; Muritor
(Lauda vieţii, 1945).
TRANDAFIRII GALBENI

Trandafirii g a l b e n i ce-i p u r t a i a s e a r ă ,
Trandafirii galbeni, galbeni ca de ceară,
E r a u trişti ca glasul stins de r u g ă c i u n e ,
Trandafirii g a l b e n i , ce-ţi p u t e a u ei s p u n e ?

Reci cădeau la sînu-ţi tînăr, neînvins,


Tu p u r t a i la sînu-ţi palide trofee...
O a r e d i n c e v a z ă m o a r t ă i-ai d e s p r i n s ,
S a u din care seră, sau din care-alee ?

Trandafirii galbeni ce păleau mereu,


R e c i ca o z î m b i r e t a i n i c ă de stea,
E r a u reci ca g h e a ţ a sufletului m e u ,
E r a u , p o a t e , galbeni ca şi fruntea m e a ?

Ce-ţi puteau ei spune ?


M o r ţ i i tac pe veci !
D a r l a sînu-ţi t î n ă r , t r a n d a f i r i i reci,
î n g r o p a ţ i în cuta albelor dantele,
R ă s p î n d e a u a r o m a cîntecelor mele.

333
FECIOARELE PALE

In c l a r u l de l u n ă — fantastic c o n v o i —
F e c i o a r e l e p a l e cu o c h i i de vise
T r e c e a u p e a l e e a c u v e ş t e d e foi,
F e c i o a r e l e p a l e c u o c h i i d e vise.

Purtau diafane mantale de gaze


Fecioarele pale cu ochii d e vise,
în p ă r u l lor r o z e şi albe narcise,
L a p i e p t u r i t o p a z e şi-n suflet t o p a z e ,
Fecioarele pale cu ochii d e vise.

Pe-aleea uitărei fecioarele pale,


Fecioarele pale cu ochii de vise,
C î n t a u o b a l a d ă şi n o a p t e a murise
Pe b u z e l e triste — strivite petale —
Fecioarele pale cu ochii de vise.

Tîrziu pe aleea pe care trecuse


F e c i o a r e l e p a l e c u o c h i i d e vise,
T r e c u ş i iubirea-^mi î n p ă r c u n a r c i s e ;
Spre ţări neştiute cîntînd dispăruse
F e c i o a r e l e p a l e cu o c h i i de vise.

în urma lor magic murit-a cascada


De mistice glasuri, s c ă l d a t ă - n abise :
în noapte, ascultă cum plînge balada
F e c i o a r e l o r p a l e c u o c h i i d e vise.

334
POEMELE OGLINZILOR

II

Aseară-n pudrate oglinzi


Pe care-agonia le-a-ncins,
T r e i t o r ţ e t ă c u t e s-au s t i n s —
T r e i torţe ca trei suferinzi.

Şi-n urmă pe luciu-argintat


Trecură trei corbi obosiţi —
C o r b i negri, f u g i ţ i ! ah fugiţi !
Nu-i nimeni în ele-ngropat!

Păreau că sînt solii ce „ea"


Şi „ele" trimit tuturor,
Şi haina lor neagră părea
F ă c u t ă de mîinile lor.

De doliul ce-n mersul lor poartă,


F u g i al d u r e r i l o r stol,
Şi-n u r m ă r ă m a s e u n gol
în apa oglinzilor moartă.

Trei torţe ca trei suferinzi


Se stinseră-n ele c i u d a t .
C o r b i negri, de ce-aţi alungat
D u r e r e a din tristele-oglinzi ?

Acum îngheţate vor sta,


C ă c i t o t u l î n ele-i sfarmat
De mîinile „ l o r " şi de-a ta,
I u b i t e cu rîsu-argintat î

Dar mîine ca-n ziua de-apoi


O d a t ă - n oglinzi să p r i v i ţ i —
Oh ! P o a t e veţi plînge şi voi !

Corbi negri, corbi negri, veniţi !

335
BĂTRÎNUL SOL

Dac-ai plutit,
S-arăţi corabia în care
Ai străbătut întinsa mare,
De ani albit.

De vii călare,
A r a t ă ^ m i calul p l i n de foc,
C e t e - a p u r t a t , d i n loc î n loc,
Fără-ncetare.

De vii pe jos,
Să-mi dai toiagul
Cu care tînărul frumos
P o r n i , şi-ajunse azi „ m o ş n e a g u l " .

Dar el tăcu
Şi m î n a g a l b e n ă - m i întinse ;
Tăcerea sufletu-mi cuprinse ;
Şi el t ă c u . . .

CĂLĂTORUL

Lui I. M. Raşcu

Opritu-s-a o clipă din drumu-i călătorul.


T o t îşi s p u n e a î n s i n e : „ A j u n g a c u m , a c u m ! "
îl t o t d u c e a - n a i n t e p r i m e j d i a , sau d o r u l ,
îl tot opreau din u r m ă atîţia ani de d r u m .

Opritu-s-a o clipă, din drumu-i, călătorul,


O p r i t u - s - a c u visu-i p e - o m a r g i n e d e lac.
î n j u r u l l u i v i a ţ a îşi p e t r e c e a f i o r u l ,
în juru-i : flori de n u f ă r şi roşii flori de m a c ,

336
î n j u r u - i : cer a l b a s t r u ş i l i n i ş t e d e a p ă ,
Ş i - o d i h n a ca o soră cu d r a g îl a ş t e p t a ,
Ş i m a l u l s e l ă r g i s e m a i m u l t c a să-1 î n c a p ă ,
Ş i s-a o p r i t d r u m e ţ u l s ă afle c e c ă t a ,
O c l i p ă , d o a r o c l i p ă — şi-n u r m ă i a r ă ş i d o r u l ,
P e - a c e l a ş i d r u m d e s o a r e d i n n o u e r a să-1 d u c ă ,
D a r iată că d e o d a t ă i-alunecă piciorul...

...Un colţ de cer, un zgomot grăbit ca o nălucă,


O u n d ă , a p o i a l t a şi altele mereu...
Ş i l i n i ş t e a d î n c ă , ş i - u n suflet m a i p u ţ i n . . .
D e a s u p r a săgetează un soare ca un zeu,
I a r jos se-ntinde d r u m u l p e n t r u acei c e v i n .

Opritu-s-a o clipă din drumu-i călătorul


îl ispitise locul să soarb-un p i c de a p ă ,
î l i s p i t i s e v i a ţ a ce-şi p e t r e c e a f i o r u l
Ş i m a l u l s e l ă r g i s e m a i m u l t c a să-1 î n c a p ă ,
Şi-acum, deasupra, cerul albastru ca o floare,
Jos, lacul plin de taina acelui care m o a r e .

O clipă, doar o clipă — şi ce mai rămăsese


D i n toate-acele doruri, credinţe şi cuvinte,
Ce z a c a d î n c în suflet ? — şi ce m a i r ă m ă s e s e
D i n anii d e - a l t ă d a t ă cu-aducerile-aminte ?

El singur îşi spusese : „Mă odihnesc o clipă.


Sînt ani de cînd pe d r u m u l acesta n e c u r m a t ,
Pe care-un d o r se stinge şi altul se-nfiripă,
î m i sîngerează p a s u l şi-alerg n e î n c e t a t . "
E l s i n g u r îşi spusese : „ M ă o d i h n e s c o c l i p ă " .
Căci d r u m u l mai departe e mai ispititor :
A apelor şoptire, a florilor risipă,
A p o m i l o r v e r d e a ţ ă şi-al p a s e r i l o r z b o r ,
î n d e a m n ă m a i d e p a r t e pe orice călător.

Purta cu el în suflet comori nepreţuite ?


P u r t a d o r i n ţ e - a p r i n s e , sau g î n d u r i obosite ?
P u r t a d u r e r i nespuse, sau g î n d t r i u m f ă t o r ?
C u m a i p u t e a ştii o a r e , c î n d d r u m u l m a i d e p a r

337
Aleargă, ca şi visul, t o t m a i ispititor ?
Şi cînd în u r m ă - i lacul de dînsul te desparte,
C î n d paşii trec şi singur rămîi în u r m a lor ?

Ce glasuri ne-auzite, ce dragoste, ce dor,


Ce lume nevăzută, păstra cu pietate ?
Opritu-s-a o clipă sărmanul călător !
O p r i t u - s - a o c l i p ă cît o eternitate...

SUFLETUL ODĂII MELE

S u f l e t u l o d ă i i m e l e c e d i n v i s s-a d e ş t e p t a t
A zîmbit p r i n abajurul lămpii ce ardea pe masă.
Pe tapete şi pe c a d r e flori de u m b r ă - a desenat,
I a r p e r d e l e l o r , î n cute, le-a d a t luciu d e m ă t a s ă .

Sufletul odăii mele astă-seară mi-a vorbit,


Evocînd speranţa caldă şi dorinţele nebune
Ale clipelor ce alţii înainte-mi le-au t r ă i t
C e i ce ştiu de m u l t că v i a ţ a n e m i l o a s ă te s u p u n e .

Sufletul odăii mele ca din basme mi-a şoptit


D r a g i c u v i n t e de iubire, ce-au făcut să înfioare
I n i m e l e c e l o r c a r i c a - n t r - u n f i l t r u s-au t o p i t —
C e i ce ştiu d e m u l t a c u m a că şi d r a g o s t e a c h i a r m o a r e .

Sufletul odăii mele, tremurînd, a suspinat.


T r e m u r a u atîtea lacrimi în suspinul lor încet !
T o ţ i p l î n s e s e r ă î n v i a ţ ă c î ţ i c u v i a ţ a s-au l u p t a t .
T o ţ i , ce p o a t e d o r m a c u m a părăsiţi, făr-un regret.

Sufletul odăii mele m-a privit ca doi ochi reci.


Ş i î n j u r u l m e u t ă c e r e a g r a v s c a n d a suflarea-mi vie,
M î i n e din odaia-aceasta voi pleca. Ce grozăvie !
V o i fugi n e b u n ! S a u p o a t e . . . v o i r ă m î n e - n e a p e v e c i .

338
O U Ş Ă S-A D E S C H I S Î N N O A P T E

î n casa goală c a u n suflet s i n g u r ă t a t e a s-a-ntristat,


Căci u m b r a n o p ţ i i a-nvăluit-o ca î n t r - u n giulgiu de tăcere.
O d ă i l e g î n d e s c c u v î n t u l c e n i m e n i n u 1-a c u v î n t a t ,
Şi răsuflarea îmi p ă t r u n d e neliniştită p r i n unghere.

O uşe s-a deschis în noapte, deodată, ca o prevestire,


O u ş e s-a d e s c h i s şi-n m i n e s u f l a r e a t o a t ă a - n g h e ţ a t ,
O uşe s-a d e s c h i s a t i n s ă d e - o m î n ă , p o a t e î n n e ş t i r e ,
O u ş e s-a d e s c h i s î n t o c m a i c a u n m o r m î n t n e î n c u i a t .

în miezul nopţii cine vine ? Eşti tu, iubito, floare rară,


Ce-aduci tîrziu o alinare neodihnitei mele vieţi ?
E ş t i t u cel c e soseşti, v r e u n d e m o n , v r e u n o m s t r ă i n ,
sau v r e o fiară ?
Ai cui sînt paşii care calcă în u m b r a m u ţ i l o r pereţi ?

O uşe s-a deschis, şi-n suflet, cu noaptea neagră, au intrat


Şi paşii neauziţi de nimeni, d u c î n d cu ei n e c u n o s c u t u l .
Şi fiecare clipă c a d e ca un c i o c a n î n d e p ă r t a t ,
U m p l î n d u - m i ochii de vedenii şi nemilos strîngîndu-mi gîtul.

Aş vrea s-o-nchid, să-i pun zăvoare. Dar e zadarnică-ncercarea.


Pe ochi o m î n ă mi se lasă şi gîndurile mi le-adună...
Aş vrea ca somnul t u t u r o r a să-mi dea şi mie î m p ă c a r e a !

O uşe s-a deschis în noapte şi paşi necunoscuţi răsună.

ANII DRAGI DE ALTĂDATĂ

Din buchetul viu de roze trei petale parfumate,


Albe ca o-nehipuire, au căzut uşor pe masă,
Au căzut ca d o u ă p l e o a p e albe şi catifelate,
Obosite de-aşteptare pe-a visărilor terasă.

339
A u c ă z u t c a nişte b r a ţ e albe, fine, d e c o l t a t e ,
C e - n t r - o s e a r ă d e u i t a r e s-au l ă s a t d e d o r u r i p r i n s e ,
Şi în ploaia grea de gînduri au r ă m a s înfiorate,
î n s p r e ţ ă r m i i c i n e ştie c ă r o r ispitiri î n t i n s e .

Au căzut cum cade-o foaie albă dintr-o carte veche.


Ce p ă s t r e a z ă - n scoarţe roase o p o v e s t e de iubire ;
A citit-o-n alte v r e m u r i , strînşi alături, o pereche,
Şi cu-o l a c r i m ă a-nchis-o, cu-n suspin sau cu-o p r i v i r e .

Au căzut ca nişte clape albe şi evocatoare


D e - a m i n t i r i c e d o r m î n s u f l e t c a - n t r - o c r i p t ă g r e a d e zic
C e b a t , u n a cîte u n a , r i t m u l clipei t r e c ă t o a r e ,
Ş i c î n d c a d , î n n o i , p o r ţ i grele, p o r ţ i d e m a r m u r ă deschi

Au căzut ca nişte fluturi albi cu aripile-ntinse,


D i n grădinile înflorite, u n d e anii ne-au r ă m a s .
Ce v î n t rece, f ă r ă milă, sau ce degete le-atinse,
C î n d petalele uşoare scuturatu-s-au din vas ?

Zborul clipelor trecute ca un tremur lung de pleoape


D e ş t e p t a r ă amintirea cald-a gesturilor tale,
Şi d e o d a t ă , fără veste, te-am simţit de m i n e - a p r o a p e ,
T r e c î n d degetele-ţi albe p r i n t r e albele petale.

Au căzut uşor ca fulgii albi ce tremură în zare,


A l u n g a ţ i d e - o m î n ă - a s c u n s ă , ce-i a r u n c ă şi-i r e s f i r ă ,
Reci, p ă r e a u că străbătuse golul ţărilor polare,
Ş i s e - o p r i r ă d r e p t î n suflet, u n d e r a z e l e m u r i r ă .

Au căzut ca nişte fluturi albi cu aripile-ntinse,


D i n grădinile înflorite, u n d e anii ne-au r ă m a s .
Ce v î n t rece, fără m i l ă , sau ce degete le-atinse,
C î n d petalele uşoare, scuturatu-s-au din vas ?

340
MURITOR

Soseşte-un t i m p c î n d simţi încet c u m m o r i ,


C î n d t o t t r e c u t u - i c a u n coş d e f l o r i ,
P e c a r e l-ai u i t a t l i n g ă - o f î n t î n ă .
Şi d a c ă - n t i n z i b ă n u i t o r o m î n ă ,
N u - ţ i a m i n t e ş t i n i c i u n d e l-ai u i t a t ,
N i c i d a c ă l-ai a v u t c u - a d e v ă r a t .
D a r rătăcind pe drumul nimănui,
Simţi vie, d o a r atît, a r o m a lui.

Cît l-ai purtat, ai risipit din el


I c i u n b u c h e t , c o l o u n firicel.
M î n i pătimaşe, braţe calde-ntinse,
Ochi plini de doruri, de-ntrebări aprinse,
Şi buze lacome de şoapte ce-ntîrzie,
Au r u p t m e r e u din el viaţa vie
Ş i - a u î n ş i r a t î n j u r u - ţ i , c a - n t r - u n vis,
Un iad de patimi lîngă-un paradis.

Iar cînd, acum, asculţi tăceri ciudate,


C î n d f i e c a r e d i n t r e ele b a t e
Şi i n t r ă şi te c h e a m ă şi te duce...
C î n d ochii rîd, iar braţele stau cruce,
S e - a d u n ă - n j u r u - ţ i zilele d e - a l t ' d a t ă ,
Şi i n i m a ţi-o simţi î n d e p ă r t a t ă ,
Tîrîtă-ntr-o grădină,-n ploaie,-n vînt,
Cu-alei de întuneric şi p ă m î n t .
P e ele c a l c i u ş o r , t e - a f u n z i î n e l e .
Simţi c î t sînt de întinse şi de grele.
Nu te grăbeşti, căci nu m a i e tîrziu,
Nu te^nfiori, căci şi pustiu-i viu.

Nu mai doreşti, căci nu mai eşti al tău.


D a r t o t iubeşti şi vei iubi mereu.
Şi tot călcînd răzor după răzor
Cu paşii tăi eterni de D u m n e z e u ,
Nu mai regreţi nimic, — nimic nu-i rău,
Decît că nu poţi fi iar muritor.
MIHAIL SĂULESCU

Mihail Săulescu, „exemplar rarisim de muşchetar frumos şi melan­


colic', s-a născut în Bucureşti, la 23 februarie 1888, unde urmează cursul
primar şi liceal (Sf. Sava şi Matei Basarab).
Debutează de tînăr (16 ani), iar peste doi ani scoate un volum de
Versuri (1906). Face parte din cercul Convorbirilor critice încă din 1909.
Desfăşoară o intensă activitate literară şi publicistică. Paralel, ocupă
diferite funcţii modeste : învăţător suplinitor, custode la Biblioteca Socec,
slujbaş la Ministerul Instrucţiilor, impiegat la Casa Bisericii etc. Lucrează
în redacţia Luceafărului, redactor şi la Rampa. La 25 de ani, scrie o
dramă într-un act, Săptămîna luminată. Fire pasionată şi irascibilă, poetul
frecventează cu asiduitate cafeneaua literară. Cu puţin timp înainte de
moarte, poetul anunţă apariţia unui alt volum, Cultul morţilor, rămas
netipărit.
Patriot ardent, Mihail Săulescu este primul liric român care înfăţi­
şează războiul modern. In timpul războiului cere să fie trimis pe front
ca voluntar, unde poetul-erou moare, străpuns de un glonte în frunte,
lîngă Predeal, în septembrie 1916. Fosta Societate a Scriitorilor Români,
*n amintirea „omului ales, spirit studios, iubitor de cărţi rare şi de vechi
hrisoave, cinstitor al trecutului ţării...", i-a ridicat pe Valea Timişului un
mic monument.

343
OPERE (poezii) :

Departe, poezii, B u c , 1914 ; Viaţa, poezii, Buc, 1916 ; Opere, ediţie


îngrijită de Eugen Jebeleanu, B u c , F.R., 1947.

COLABORĂRI :
Semănătorul (1906—1909) ; Convorbiri critice (1909) ; Falanga lite­
rară şi artistică (1910) ; Ramuri (1910—1913) ; Rampa (1911) ; Junimea
literară (1911) ; Flacăra (1911, 1912, 1914, 1915) ; Luceafărul (1911—
1912) ; Insula (1912) ; Noua revistă română (1913—1914) ; Rampa nouă
ilustrată (1914—1916) ; Noi pagini literare (1914) ; Seara (1914) ; Uni­
versul literar (1914) ; Facla (1914) ; Cronica Moldovei (1915) ; Capitala
(1916) e t c

REFERINŢE :
M. Dragomirescu, Convorbiri critice, 1910, p. 822 ; I. Vinea, Viaţa,
Cronica, I I , 33—34, 1916 ; N. Davidescu, Curente şi aspecte literare, Buc,
Cultura naţională, 1924, I I , p. 138 ; Ion Pillat-Perpessicius, Antologia
poeţilor de azi, voi. I, Buc.,1925 ; E. Lovinescu, Istoria literaturii române
contemporane, I I I , Evoluţia poeziei lirice, B u c , Ancora, 1927, p. 183—
185 ; Perpessicius, Menţiuni critice, B u c , Casa şcoalelor, 1928, I, p, 79—
80 ; G. Călinescu, Istoria literaturii române, B u c , E. F., 1941, p. 631 ;
Mihail Sorbul, Mihai Săulescu — 75 de ani de la naştere, Steaua, XIV,
6, iunie 1963.
Poeziile sînt reproduse din Opere, Buc, F. R., 1947.
EXCELSIOR

Pe drumu-acesta merg...
Ş i t o t u ş i , D o a m n e , p a r c ă e-n a l t ă p a r t e c a l e a
S p r e c a r e - a ş v r e a s - a l e r g !...

Departe ! cine ştie spre ce ţinut şi unde ?...


D a r sufletele n o a s t r e m e r e u doresc ceva...
Pe drumu-acesta mergem, dar pîn' la noi pătrunde
Mereu, ca o chemare, un zvon de undeva.

Legaţi vedem că suntem de lutul ce ne-apasa,


Robiţi simţim că suntem de-un dor nepriceput,
Ce t o t mereu ne c h e a m ă , ce veşnic nu ne lasă,
Ce tot mereu dispare, — dar tot nu l-am pierdut.

Şi inima ne bate pentru ceva ce nu e


Şi sufletele n o a s t r e m u n c i t e s u n t d e - u n £ i n d ,
Menit să nu mai m o a r ă , ursit să nu apuie ;
Şi veşnic nasc m a i m u l t e , şi toate pier curînd...

Şi ascultăm doar glasul din inimile noastre ;


Ş i p o a t e a s t a - i c a l e a , o r i p o a t e a l t a e...
C e v a e ce ne cheamă, ceva din zări albastre,
C e v a d i n a l t ă p a r t e , ş i n u p r i c e p e m ce...

345
Pe drumu-acesta merg...
Ş i t o t u ş i , D o a m n e , p a r c ă e-n a l t ă p a r t e c a l e a
S p r e c a r e - a ş v r e a s-alerg L .

CÎND PLOUĂ

Cioc, cioc...
î n uşe-mi b a t e u n b i e t d r u m e ţ d e seară...
î m i c e r e să-i d a u c a s ă ş i m a s ă ş i c ă l d u r ă —
E o b o s i t de c a l e şi e s t e f r i g a f a r ă —
( D a r n - a m , să-i d a u , n i c i c a s ă , n i c i m a s ă , nici căldură).

La mine plouă-nuntru şi-i frig ca şi pe drum ;


Şi n-am un colţ de pîine de dat pe la drumeţi.
„ A f a r ă p l o a i a c a d e , şi-i n e g u r ă p e d r u m " . . .
D a r , D o a m n e , şi la m i n e e n o a p t e grea acum,
Şi-ntristător de m o a r t e c a d picurii răzleţi...

La ce-aş deschide uşa să-mi intre-n casă, oare,


C î n d n u - i p o t d a p ă r e r e a c-a d a t d e - o z i c u s o a r e ? . . .

O dată doar mai bate, ş^apoi se duce, trece


P e s t r a d a a d o r m i t ă , p r i n n o a p t e a grea ş i rece...
Ş i c i n e ştie u n d e , c e d r u m u r i o s ă b a t ă ?...
Şi cine ştie d a c ă va fi să a f l e - o d a t ă
U n a d ă p o s t d e v r e m e a ce-afară este grea
C a şi-n o d a i a m e a ?...

O ! biet drumeţ de seară, de n-ar fi fost să plouă,


Ţi-aş fi deschis a c u m a cu m î i n i l e - a m î n d o u ă , —
Deşi, în d r u m u - ţ i d a c ă senin ai fi găsit,
L a u ş a casei m e l e t u n u t e - a i f i o p r i t . . .

Te du ! E bine totuşi că poţi mereu umbla,


( C h i a r d a c ă n i c i o d a t ă n u vei putea afla),

346
O, d u p - o casă c a l d ă şi p l i n ă de senin —
...Decît s-aştepţi b ă t a i a d r u m e ţ i l o r ce vin...

II

Şi vin !... Nu-i numai unul şi nu eşti numai tu


Acel care-mi bătu...

în fiecare picur de ploaie pe afară


E-un p a s p o r n i t să-mi strice tăcerea solitară —

E-un pas al unor oameni ce-mi sunt necunoscuţi,


D a r care m ă d e ş t e a p t ă d i n s o m n ş i cari m ă cer,
Cu-atît m a i jalnic p a r c ă cu cît sunt m a i tăcuţi,
C a să-i u r m e z î n n o a p t e a a d î n c ă - n c a r e p i e r ,
C ă l ă u z i ţ i d e - o r a z ă c e n u m a i e î n cer...

III

...Şi plouă ; şi de-atîta ploaie


P e s e m n e e tristeţea aceasta în odaie...
Pe uliţele strimte sunt paşi ce b a t mereu,
S u n t p a ş i î n o r i c e p a r t e , s u n t p a ş i î n g î n d u l m e u ....
Şi cine ştie u n d e se d u c e - a t î t a l u m e ,
S p r e care loc s e - n d r e a p t ă atîţia paşi t r e c î n d ,
Ce gînduri îi î n d e a m n ă , ce doruri — care-anume
E cel u r s i t s - a j u n g ă „ a c o l o " m a i c u r î n d ?...

Şi plouă... Dar ploaia o să stea,


Ş i s-or o p r i a t u n c e a c u t o ţ i l a p o a r t a m e a
Şi v o r i n t r a ; şi-atuncea eu voi p u t e a să ştiu
C a r i sunt drumeţii care străbat atît pustiu,

O, poate pentru dorul de căi îndepărtate,


O r i p e n t r u adăposturi de-a pururi neaflate ;
Ori poate pentru mine şi poate pentr-un gînd
P e c a r e n u - 1 ş t i u î n c ă , d a r v a sosi-n c u r î n d . . .

347
ASEARĂ

Aseară, g î n d u l m e u era un solitar...


C h i l i a lui, castelul m e u de vise ;
Ş i m ă m i r a m c u m p o a t e c a s ă fie
Chilie
U n c a s t e l d e vise...
Şi viaţa lui curgea mereu pustie,
î n c o n j u r a t de n e g u r i şi abise,
Şi v i a ţ a lui era necercetată
De nici o i n i m ă c u r a t ă ;
Şi v i a ţ a lui curgea
F a r 5 d e d u r e r i s a u b u c u r i i î n ea...

Aseară, gîndul meu n-avea aripi să zboare..


Şi mă miram cum poate
O pasăre născută călătoare
Să nu mai caute să zboare...
S t ă t e a închis, cu aripile grele,
î n z ă b r e l i t în v i a ţ a lui pustie
De nenţelesul visurilor mele...

Aseară, gîndul meu era un mort uitat...


Un mort uitat de oameni nengropat...
Ş i m ă m i r a m c u m p o a t e c a s ă fie
Un m o r t atît de mult uitat...
El singur sta-n o d a i a lui p u s t i e ;
Şi nu a r d e a u nici l u m î n ă r i de ceară
La căpătîiul m o r t u l u i aseară,
Nici cîntece de m o r t nu răsunau,
D a r n u m a i , triste, clipe lungi treceau...
A s e a r ă , v a i ! a fost o seară tristă,
De iarnă,-ntîrziată-n parcuri moarte
Pe-alei î n t o r t o c h e a t e şi deşarte...
Aseară nu gîndeam,
A s e a r ă nici nu-nţelegeam
De ce nu p o t gîndi la tine, dragă,
La iarna care trece-nfrigurată ;
O r i la atîtea lucruri cari o d a t ă

348
î n j u r u l m e u c l ă d e a u o l u m e - n t r e a g ă ?...
Vai, obosit, n i m i c a nu voiam...
Bătea m a i trist, m a i r a r inima mea,
Şi n u m a i ea plîngea...
Şi-aseară, p l î n s u l ei eu nu-1 î n ţ e l e g e a m .

IULIE

U n d r u m d e ţ a r ă lung...
D i n loc în loc.
Fantastice troiţe,
Sub soarele de foc,
Şi-ntind schiloade b r a ţ e obosite,
De arşiţa de iulie chinuite.

N o i mergem, a m î n d o i p e d r u m u l lung,
D a r d e c ă l d u r ă nici n u m a i simţim,
O ! nici de u n d e am p o r n i t ,
D a r m a i ales nici u n d e n e o p r i m . . .
V o m merge-aşa l a nesfîrşit,
Printre troiţe schilodite
De ploaie şi de vînt,
De soare şi căldură.

Vom merge-aşa, mereu, pe negîndite,


C u t r u p u r i l e t o t m a i obosite...
V o m întîlni un h a n departe, poate,
O r i poate o fîntînă...
D a r c e n e p a s ă ?...
Mergem —
Şi arşiţa ne-apasă,
Şi poate arşiţa ne m î n ă
Spre-un h a n , d e p a r t e , ori către o fîntînă ;

349
Deşi d o a r altceva ne-o fi făcut
Să mergem pe un drum tăcut
Şi plin de-atîta soare,
C a r e ne arde, care ne dogoare...

Ne ducem, l e g ă n î n d u - n e greoi,
Cu g'indurile m o a r t e - n noi,
Cu t r u p u r i l e obosite,
Ca şi troiţele ce par.
Pe d r u m u l înălţat pe nesimţite,
Că suie fiecare u n calvar...

ÎN PORT

Z o r i de ziuă, valuri, ploaie —


Şi corăbii care p l e a c ă , m u t e şi greoaie...

Tu rămîi în port departe de atîtea căi,


Poate vîntul te desparte de vreunul dintre-ai tăi,
De priveşti cu-atîta jale călătorul val,
C a r e vine singuratec şi se sparge-n mal...
D i n corăbiile t o a t e care m e r g acum,
C i n e ştie c a r e d u c e , c ă t r e c a r e d r u m ,
Un logodnic, un p ă r i n t e , o scrisoare doar...

Şi corăbiile, iată, peste zări dispar...

Ce-ai lăsat în ele oare de priveşti aşa,


Şi-i a t î t a n o a p t e - a d î n c ă î n p r i v i r e a t a . . .
M e r g şi-acum (în care p a r t e ?) m e r g şi-acum, d u c î n d
Un logodnic, o scrisoare, — p o a t e d o a r un gînd...

Stai în port, priveşti cu jale... Cîţi nu stăm în port,


U r m ă r i n d cu m i n t e a visul care poate-i m o r t ?
C î ţ i nu stăm privind în zare şi-aşteptînd mereu

350
n e - a d u c ă d o a r o v e s t e v a l u l m ă r i i g r e u ?...
S t ă m în p o r t , şi cine ştie ce c a t a r g în z ă r i
V a f i s e m n u l î m p l i n i r i i u l t i m e i s p e r ă r i ?...

Tu rămîi aici şi-aşteaptă, Doamne, pînă cînd ?


D a r aicea niciodată nu e prea curînd,
D a r aicea n i c i o d a t ă nu e p r e a tîrziu —
P î n ă cînd n-o fi d o a r noapte, noapte şi pustiu.

E SECETĂ

S u n t o b o s i t , şi-i c a l d ş i t r i s t a f a r ă ,
C a - n orice zi de secetă de vară...
S u n t obosit, sunt trist, şi nu-nţeleg
De ce sunt trist, de ce sunt o b o s i t ;
D i n zeci d e g î n d u r i n u p o t s ă aleg
U n g î n d m a i fericit.

Sunt obosit... şi-i cald şi trist afară,


C a - n orice zi de secetă de vară...

Ce mult ar face-o blîndă adiere


Pe strada-nfierbîntată...
Şi inimii c u m i-ar m a i da p u t e r e
A r i p a u n u i vis d e a l t ă d a t ă . . .

Dar visu-i stins şi vîntul nu adie ;


Departe,-n zare, zace-ncătuşat...
Mi-e sufletul ca un deşert p a l a t
C e - a ş t e a p t ă c a s t ă p î n u l să-i r e v i e
D i n ţ a r a - n care a plecat...

...Şi-i cald şi trist afară,


C a - n orice zi de secetă de vară...

351
î n v a n a ş t e p t s - a d i e v î n t u l serii,
Să plouă, să se-ndoaie
De-o liniştită adiere merii :
E s e c e t ă de p l o a i e .

în van aştept şi visul de-altădată...


î n v a n p a l a t u l p o a r t a şi-a d e s c h i s :
Stăpînu-i mort în ţara depărtată...
E s e c e t ă de vis...

POSTUMUS

C e t r i s t ă zi, c a o r i c e z i
î n care-ngropi u n m o r t iubit...

Aş vrea să fim alături ; şi cît eşti de departe !


A ş v r e a s ă fii c u m i n e p e s t r ă z i l e d e ş a r t e ,
î n c a r e p l o a i a c a d e , m e r e u , l a nesfîrşit...

Departe, în oraşul în care ne-am iubit,


Nu p l o u ă ca pe-aicea, mereu, la nesfîrşit ?

Ce tristă zi de toamnă i-acum în primăvară !


De după nori, zadarnic aştept să mai răsară
O rază de l u m i n ă ca-n ziua cea dintîi,
în care vream alături de tine să rămîi.

Ce tristă zi, ca orice zi


î n care-ngropi u n m o r t iubit...

Eu merg pe strada tristă ca dup-o-nmormîntare,


I a r p l o a i a c a d e rece, m o c n i t ă şi arare...
E u m e r g p e s t r a d a m u t ă ş i n u ştiu p e n t r u cine,

352
Şi plînsuri nesfîrşite s-apropie de mine...
D a r n u ştiu c i n e p l î n g e ş i n i c i c i n e - a m u r i t !

D e p a r t e , în oraşul în care ne-am iubit,


T u n u ştii c i n e p l î n g e , n i c i c i n e n e - a m u r i t ?...

UN VERS RĂZLEŢ

U n v e r s r ă z l e ţ p e - o filă g ă s i t ă - n t r - u n s a l t a r
în m i n t e cată p a r c ă să-mi r e a d u c ă iar
Duioasa poezie ce-am început odată,
D a r a rămas uitată...

Ce-am vrut să spun în versul răzleţ găsit acum ?


„ O r o z ă ofilită zvîrlită zace-n d r u m . . . "
O r o z ă ofilită... d a r c î t e r o z e nu-s
Z v î r l i t e - a ş a î n ţ ă r n ă d e c î ţ i î n p i e p t l e - a u pus ?...

De-ar trebui să fie cîntată orice floare,


Ce tristă, neştiută, neînţeleasă m o a r e ,
î n s t r a d a azvîrlită, î n p r a f sau î n n o r o i ,
O ! c î t e v e r s u r i o a r e n - a r fi să f a c e m n o i . . .

Un vers, cu toate-acestea, pesemne că i-a fost


U r s i t acestei r o z e z v î r l i t e f ă r ă r o s t . . .
D a r nu-mi aduc a m i n t e ce-am v r u t să spun atunci :
P e s e m n e p l î n s u l r o z e i t r e c u t e ce-o a r u n c i ,
O r i p o a t e elegia a t î t o r flori u i t a t e ,
Şi-n c a r e n u m a i b a t e
Aripa unui dulce şi negrăit parfum,
C u m n u m a i b a t e - n versul r ă z l e ţ găsit a c u m .

Atita este astăzi întreaga poezie,


U n v e r s , scris p o a t e noaptea, ori ziua — cine
ştie ? —

353

23 — Antologia poeziei simboliste româneşti


Un vers în care p o a t e am v r u t să înţeleg
M a i m u l t decît ce-ar spune chiar un p o e m întreg..

Şi totuşi, am uitat !...


I a r r o z a d e - a t u n c e a d e m u l t s-o f i u s c a t ,
C u m se usucă-n lume atîtea roze pale,
P u r t î n d ceva în ele din g î n d u r i l e tale,
Şi c u m se d u c atîtea şi-atîtea poezii,
P i e r z î n d u - s e î n suflet, u i t î n d s ă l e m a i s c r i i .

CEI SINGURI

Poetului D. Nanu

Cei singuri cu adevărat


N u sunt acei o e p l î n g cîte-au p i e r d u t ;
D a r cei p e c a r e - u n g î n d î n d e p ă r t a t
îi poartă prin necunoscut,
S p r e t o ţ i acei ce p l î n g cîte-au p i e r d u t .

Cei singuri cu adevărat


S u n t t o ţ i acei ce se p r i c e p să tacă,
S u n t cei c e m e r g ş i n u s e m a i o p r e s c ,
S u n t cei ce d u c sub h a i n a lor săracă,
Sub lutul omenesc
Secrete bogăţii necunoscute —
î n a l t e l u m i setoşi s ă l e s t r ă m u t e . . .

Cei singuri cu adevărat


S u n t cei c e v ă d , s u n t cei c e p l î n g a d e s ,
N u p e n t r u ei, d a r p e n t r u c e - a u a f l a t ,
N u p e n t r u gîndul lor neînţeles,
D a r p e n t r u ce, m e r g î n d o v i a ţ ă - n t r e a g ă ,
Ei totuşi n-au p u t u t să înţeleagă...

Nu te gîndi la scunda lor chirie !


Chilia lor e sufletul lor m a r e !

354
Ii v e z i t r e c î n d şi îi a ş t e p ţ i să v i e ;
îi vezi pierzîndu-se în d e p ă r t a r e :
î n orioe p a r t e sunt,
Ş i - n u n t r u l l o r , d u c u n î n t r e g p ă m î n t !...

în mijlocul oraşelor trăiesc !


Şi-oraşele, cît s u n t de f r ă m î n t a t e ,
E i t r e c c a n i ş t e r ă z l e ţ i ţ i p r i n ele, —
Fantastice corăbii nenfrînate,
Nenvinse de talazurile grele.,

Ei trec
Pe străzile ce furnică de lume,
Pe uliţe cu fabrici zgomotoase.
P r i n pieţele mizeriei din lume...
Ei t r e c —
N u ştie n i m e n i u n d e - a n u m e !
Ei trec, ei trec — sunt acul g r a v ce coase
Bucată cu b u c a t ă risipirea
D e p e t i c e d i n s u f l e t u l cel m a r e ,
Nenchipuit, neaşteptat, pe care
D o a r îl visează n u m a i omenirea...

ORAŞUL

în zori de zi... Pe stradă era ploaie,


Şi n e g u r ă , şi v î n t . . .
I a r oamenii, cum lunecau prin ploaie,
G r u m a z i i lor p r i n d e a u ca să se-ndoaie
M a i greu, m a i trist, m e r e u către p ă m î n t , —
D e d r u m u l g r e u ce-1 s t r ă b ă t e a u , d e v î n t ,
O r i d e p o v a r a ce-o p u r t a u î n s p a t e ,
î n t r u c h i p a r e - a vieţii zbuciumate...

355
D a r ce-i p u r t a pe toţi aceştia oare
In dimineaţa asta m o a r t ă
Şi fără pic de soare ?...

Vai ! cît de trişti şi obosiţi treceau...


P ă r e a u că d o r m , păreau că-s î n t r - u n vis ;
P ă r e a u că-s m o r ţ i , sculaţi atunci din g r o a p ă ,
Şi că-ntr-adins cu toţii şi-au deschis
Mormintele de negură şi apă,
Ca să le-mprăştie în lume...

Dar nu puteau să spună la ce-au pornit anume...

Din toate străzile veneau,


Pe toate străzile treceau,
De l a r m ă grea u m p l î n d oraşu-ntreg ;
D a r p e n t r u ce veneau
Şi p e n t r u ce treceau
P ă r e a u că înşişi ei nu înţeleg.

Vai ! tot oraşul era p a r c ă


Un creier nesfîrşit de mare,
M u n c i t de-aceeaşi veşnică-ntrebare*
Vai ! t o t oraşul era p a r c ă
Un creier plin de gînduri negrăite —
Atîtea gînduri cîţi erau acei
C a r e treceau cu feţele-ofilîte,
D u c î n d poverile cu ei.

Vai î tot oraşul era parcă


O minte veşnic zbuciumată
De o idee p u r u r i depărtată...

Departe, o aripă-a unui gînd


II cuprindea, deasupra lui b ă t î n d ,
D a r , cum bătea tăcut, deasupra lui,
N u - 1 p ă t r u n d e a privirea nimănui...

Ce filozof adînc era atunci oraşul !...

356
Şi oamenii treceau...
Mergeau încet şi obosiţi pe strada.
O ! p o a t e d o a r de n e g u r a p r i n care
Nici nu puteau să vadă
Spre cită depărtare
P o r n i s e r ă , î n z o r i d e zi, p e s t r a d ă . . .
Şi oamenii, trecînd,
N e n c h i p u i t de altfel r ă s u n a u
T ă c u ţ i i p a ş i ai lor, —
M u l t m a i sonor,
M u l t miai t ă c u ţ i p e p i e t r e l e t o c i t e ,
P ă r î n d că sunt un ritm neauzit
A l u n u i i m n c e n - a m a i fost c î n t a t ,
P ă r î n d că sunt un ritm î n d e p ă r t a t
A l u n u i i m n c e î n c ă n u s e ştie
C ă c i c î n t ă r e ţ u l l u i î n t î r z i e s ă v i e !...

Şi-n negură, d e p a r t e ,
Maşinile vuiau ameţitor ;
I a r e i m e r g e a u s p r e ele
C h e m a ţ i d e ţ i p e t e l e lor..V

Maşinile, în negură, departe,


P ă r e a u că sunt cîte-un M o l o h mai tare,
C a r e - a ş t e p t a , şi-n a ş t e p t a r e , —
Pe fiecare clipă m a i f l ă m î n d , —
Ţ i p a să i s-aducă m a i c u r î n d
N e v i n o v a t a jertfă
D e suflete ş i t r u p u r i c h i n u i t e , —
în creuzetele în care
Fierb veşnic forme noi şi forţe viitoare.

II

Dar ziua se ridică şi soarele răsare...


Se-mprăştie mulţimea, dar larma-i şi mai mare.

Stridente nicovale cum ţipă se aud ;


V ă z d u h u l care plînge de lacrime e ud...

357
Se z b u c i u m ă , se strigă d u r e r i neauzite,
Se f r e a m ă t ă , d e p a r t e , simţiri n e p o t o l i t e ;
Ciocanele b a t ritmuri, răsufletele c î n t ă
Necunoscute imnuri care-n v ă z d u h s-avîntă.i

Ce suflet e-n cetate, demonic şi barbar !...

Ah ! p a r c ă t o t oraşul e-un uriaş, pe care


L-au ferecat duşmanii în lanţuri, şi mereu
Se zbate,-ntr-o supremă, zadarnică sforţare,
Clocotitor de ură, ţ i p î n d spre Dumenezeu...

Ah î parcă tot oraşul e-un revoltat pe toate,


Pe zei, pe suferinţe şi pe p ă m î n t u - n t r e g ,
Ş i c a r e , - n c h i s î n sine, s e p l î n g e c ă n u p o a t e , —
C ă gîndurile t o a t e n i m i c n u înţeleg...

Ah ! parcă-ntreg oraşul, înlănţuit pe stîncă,


E P r o m e t e u , ce-n u r a - i gîndeşte c u m ar fi
C u m p l i t a r ă z b u n a r e ce fierbe-n el a d î n c ă —
Şi pregăteşte z i u a ce-odată va veni...

Pe fiecare clipă alarma se întinde ;


D i n z o r i ş i p î n ă - n s e a r ă , m e t a l e , m u ş c h i , sforţări,,
U n t r u p f a c ş i u n suflet e t e r n c a r e c u p r i n d e
O r a ş u l şi p ă m â n t u l întreg din zări în zări...

III

Şi tu aştepţi !... Ce-ţi pare că trebuie să fie ?...


E - u n g î n d p r o f u n d î n a e r , d a r n i m e n e a n u - 1 ştie,
O, poate-atîtea braţe, oftaturi şi sforţări
T r i m i t c e v a d i n ele s ă z b o a r e - n d e p ă r t ă r i ;
C e v a ce nu se p o a t e vedea şi înţelege,

Ceva ce prinde totuşi într-unui să ne lege,


Pe t o ţ i aceia care, d i n zori şi p î n ă - n seară,
N e - n s p ă i m î n t ă m de l u p t a demonică, barbară,,
în care tot oraşul se zbate nencetat,
în r i t m u l de ciocane stridente care bat...

358
A ş t e p ţ i , d a r c i t ă v r e m e ? A ş t e p ţ i : şi, p o a t e , d o a r
Aştepţi să vină seara, c-un cer m a i bun, m a i clar,
A ş t e p ţ i să v i n ă n o a p t e a , a ş t e p ţ i — şi c i n e ştie
Ce trebuie să vie ?

Şi seara se coboară, neliniştea să darme ;


' D a r s u b a r i p a serii o r a ş u l n u a d o a r m e . . .

NEVROZĂ

Cît ne-am schimbat de tare ! O ! mai să nu ne ştim...


„Şi totuşi, s u n t e m trişti"...
C u m ne-am schimbat de tare ; zadarnic ne privim ;
Şi c u m î m i stai în faţă, j u r a t să nu te mişti,
T u - m i p a r i o n e n ţ e l e a s ă şi veşnică m u s t r a r e :
C î t ne-am schimbat de tare !
^,Şi t o t u ş i s u n t e m t r i ş t i . "

în casa noastră strimtă, la masa mea tăcută,


Alăturea de m i n e ai stat de-atîtea ori,
Privindu-te c u m g î n d u r i m ă r e ţ e te sărută...
„ N u s u n t e m ş i a c u m a , a l ă t u r i , g î n d i t o r i ?"...

Ce ne-a-ntristat atuncea ? De ce eşti trist acum ?


.„Aveam de mers a t î t a , şi-am m e r s a t î t a d r u m !"...

O ! cît de lungă cale şi cît de trist popas !


Am mers cu-atîta lume alături, şi-ntr-un pas ;
Şi-n u r m a t u t u r o r a p e d r u m u r i a m rămas...

^,Să ştim pe fiecare din mers şi după glas !"

359
II

Parc-am t r e c u t p r i n v i a ţ ă de zeci de m i i de o r i !
Parc-am t r ă i t , c u u n u l , î n z e c i d e m i i d e inşi î
Parc-am c u l e s d i n p a r c u r i c u zeci d e m i i d e f l o r i !
Parc-am suit t o ţ i m u n ţ i i , p r ă p ă s t i o ş i şi ninşi !

Şi totuşi, nicăirea n-am fost şi n-am bătut,


D e c î t la cîte-o p o a r t ă închipuită nouă,
C r e z î n d c-o s ă d e s c h i d ă , c u m î i n i l e - a m î n d o u ă ,
A c e l c e s t ă n ă u n t r u , s a u vesel, s a u t ă c u t a

Şi totuşi, nicăirea nu ne-am oprit, — departe,


P ă r e a că alte case n e - a r fi c h e m a t m e r e u ,
C u - o m a s ă p e n t r u c a r e h a m b a r e - o r să-şi d e ş e r t e ,
F ă r ' s ă m î n c ă m v r e o d a t ă , l a ea, n i c i t u , n i c i e u . . .

Şi totuşi, nicăirea nu ne-am uitat, trecînd


(Am stat la m a s a noastră tîrzii şi obosiţi),
Şi nici un p a r c d i n l u m e nu ne-a o p r i t v r e u n gînd,
Nici o cărare-ngustă, pe m u n ţ i încărunţiţi.

Şi-acuma, cînd ne-ntoarcem, nu suntem mai bogaţi,


Căci t o t ce-am strîns cu t e a m ă şi t o t ce-am îndrăznit
A m d a t l a t o ţ i străinii, şi-am î m p ă r ţ i t l a fraţi,
C î n d nici pe dînşii p o a t e nu i-am î m b o g ă ţ i t .

Biet suflet fără aripi, atuncea, ce ne-apasă ?


Tristeţea celor care nu le-am p u t u t vedea ?
O fericire-ascunsă, d e p a r t e , în v r e o casă,
P ă z i t ă - a t î t de bine că n - a m i n t r a t în ea ?

în faţa mea stai totuşi, tăcut şi obosit


(Şi e u s u n t o b o s i t ) ,
Şi l u m e a - n t r e a g ă p a r e azi şi m a i obosită
(Şi i n i m a - m i , n ă u n t r u s e z b a t e o b o s i t ă ) ,
I a r V i a ţ a , - n c a s a n o s a t r ă , ş i e a s-a o b o s i t .

360
III

P e m i n a m e a - n g h e ţ a t ă sta f r u n t e a m e a fierbinte..*
Eu o credeam cupolă de visuri î n d r ă z n e ţ e ,
Şi mă c r e d e a m castelul clădit de tinereţe
S-o p o a r t e î n a i n t e .

Cupola asta însă s-a-ntunecat de mult !


Furtunile-s de v i n ă sau soarele a p r i n s ;
O r i cel ce, s t î n d n ă u n t r u , c l ă d i r e a şi-a î n t i n s
în calea lor p r e a m u l t ?

Ce castelan amarnic !
Ce oşti cari-au pierit !
Azi, singur el se zbate, p r i n camerele goale,
P e l e s p e z i l e a l b e , p l î n g grelele-i s a n d a l e — •
Şi,-n a d â n c i m i , s u n t g l a s u r i c e g e m l a n e s f î r ş i t .

Iar sufletu-mi ascultă !


Şi nu ştiu cine sapă,
Mereu, în temelia ce trenviră mereu,
Ca timpul, cu-ncordare, temeinic ca o a p ă
Şi nemilos ca g î n d u l că nu e D u m n e z e u .

O ! nu ştiu cine sapă ! Sunt ostile pierdute,


Jertfite fără rost ?
Sau alţi d u ş m a n i acuma, încet şi pe tăcute,
S-au a p r o p i a t d e z i d u r i , c u n o a p t e a a d ă p o s t ,
Şi-au î n c e p u t să sape m a i tare, şi m a i m u l t ,
C u b r a ţ e l e c r i s p a t e , c u u r ă ş i c u sete ;
I a r greaua lor suflare e g e a m ă t u l ce-ascult.

Şi sufletu-mi ascultă !
D a r poate-i prea tîrziu
Şi, c h i a r d e - o f i d e v r e m e , c a s t e l u l e p u s t i u .
T o x i n u l disperării z a d a r n i c ar suna,
I a r m î n a obosită abia l-ar legăna.

361
IV

Şi nu mai e nimica, şi nu va fi mai t r i s t ;


C ă c i a săpat d u ş m a n u l cu-o m i n ă de artist
A t î t e a şanţuri negre, a t î t e a galerii
Pe sub castelu-acesta cu c a m e r e pustii,
Şi-a p u s a t î t a i a r b ă , s ă z v î r l e u n o r a ş .
I a r c a s t e l a n u - a ş t e a p t ă ; t r e m u r ă t o r ş i laş.

Şi nu mai e nimica.
Ce groaznică tăcere !
T ă c e r e a celor care se v o r îndeplini.
C u p o l a a s t a n a l t ă v e i şti p e c e p u t e r e
C l o c o t i t o a r e şade d o a r c î n d va izbucni...

Şi castelanu-aşteaptă —
Şi a ş t e p t a r e a însăşi e un d u ş m a n i n t r a t
P r i n n u ştiu c a r e p o a r t ă a v r e u n u i t u r n s u r p a t .

Şi nu mai e nimica — nici frig, nici rău, nici bine,


(O pasăre ciudată pe-un turn a poposit.)
O ! Nu m a i e n i m i c a ! O ş o a p t ă nu m a i v i n e ;
U n glas n u m a i t r e s a r e ; stă sîngele-amorţit,
î n t î m p l e n u m a i bate, nici n u m a i curge-n vine.
O ! N u m a i e n i m i c a — n i c i frig, n i c i r ă u , n i c i b i n e .
A p r i n d e N e b u n i a fitilu-i n e z ă r i t .

Iar sufletul aşteaptă, tăcut şi neclintit.

PE STRADA ASTA TRISTA...

Pe strada asta tristă, pustie, solitară,


A t î t a v r e m e este d e c î n d t o t m e r g m e r e u ,
Şi nu-nţeleg, în s t r a d a aceasta solitară,
Ce p o a t e să mă c h e m e , ce p o a t e să-mi a p a r ă
De m e r g de-atîta vreme, d o a r u m b r a mea şi eu.

i
362
N u - i n i m e n i — şi l u m i n a de pale felinare
împrăştie în aer cu calmul ei de m o r t
C e v a din altă lume, ceva din depărtare,
C e v a în care parcă-i o mistică chemare
S p r e care p a r c ă paşii neînţeles mi-i port...

Mă urmăreşte noaptea cu liniştea ei rece,


M ă c h e a m ă î n a i n t e u n g î n d c e nici nu-1 ştiu,
Mă u r m ă r e ş t e n o a p t e a cu liniştea ei rece
Şi-un d o r de z ă r i albastre p r i n sufletul m e u trece...

Eu merg pe strada asta, în noaptea asta tristă,


Ş i n u ştiu p î n ă u n d e v a t r e b u i s ă m e r g
Pe strada asta care îmi p a r e tot mai tristă,
C h e m a t ca de-o bătaie duioasă de batistă,
D e p a l e f e l i n a r e c e - n d e p ă r t ă r i s e şterg...

Cu sufletul, cu umbra păşesc în noapte-adîncă,


T r e i f r a ţ i p r i b e g i , d e p a r t e , m î n a ţ i d e - a c e l a ş i d o r ?...
Eu vreau lumina asta să mai dureze încă,
Ş i umbra m e a d o r e ş t e o n o a p t e m a i a d î n c ă ,
I a r sufletul m e u n u m a i u n c e r s t r ă l u c i t o r . . .

ÎN MINE...

A ş v r e a s ă a m p u t e r e a s ă m ă d e s f a c cîe m i n e ,
Să p o t v e d e a o d a t ă ce am şi cine sunt,
S ă p o t s ă v ă d î n n o a p t e a a d î n c ă ce-i î n m i n e ,
M a i viu, m a i clar, m a i bine...
— T ă c e r e a ce mă are să-nvie-ntr-un cu vînt...

Aş vrea să am puterea să mă desfac pe-o masă,


C a u n c h i r u r g ce, p o a t e , î n b a s m e n u m a i e !...
D e m u l t e ori î m i p a r e c ă firea m e a m ă lasă
Şi-adeseaori îmi p a r e că p o t vedea orice...

363
Ce groaznică făptura mi-apar eu cîte-odată !
în mine nu e u n u l — în m i n e nu-s d o a r eu.
în inimă, în suflet, u n a l t u l m i s-arată,
Şi gîndul mă m u n c e ş t e n e n d u r ă t o r m e r e u ....

Mi-e inima o tristă şi palidă fecioară,


D u i o a s ă , care p l î n g e c î n d n-are ce visa.
Mi-e i n i m a o tristă şi p a l i d ă fecioară
Pe care-o stea, un cîntec, un z v o n o î n f i o a r ă
C u m stă şi-aşteaptă p a r c ă î n t r - u n a altceva...

Iar sufletul îmi este un cititor în stele,


U n m a g din alte v r e m u r i , u n r ă t ă c i t de-acel
Ce-şi află-un r o s t î n l u m e u m b l î n d c u o c h i i - n stele.

Tu nu pricepi ce poate-a găsit vreodată-n ele —


D o a r s i m ţ i c ă l u c r u r i t r i s t e a d e s e a p o a r t ă - n el...

Şi gîndul... gîndu-mi este duşmanul cel mai mare.


Ce om cu suflet n e g r u , ce n e g r u iezuit !
T ă c u t , p e - a l ă t u r i trece, r î z î n d de fiecare —
Ş o p t i n d u - m i p a r c ă veşnic c ă n u s u n t fericit...

De-ascult ce spune trista şi palida fecioară,


î m i p a r e r ă u d e v i a ţ a ce-şi p i e r d e î n z a d a r ,
C o p i l u l ce cu ochii pe-a cerului c o m o a r ă
în t u r n u l lui de fildeş se z b a t e solitar...

Şi de mă-ndrept cu dînsul spre lumea-i depărtată,


Şi m ă - n f i o r o clipă, u i m i t , la glasul lui,
Ascult cum pe cărarea-i spinoasă şi-ncurcată
D i n n o a p t e - a p a r e g î n d u l r î z î n d d e cîte-i spui...

Şi nu pricep nimica din tot ce simt în mine !


O p a l i d ă f e c i o a r ă , un m a g , un i e z u i t !
A d e s e a , l a o l a l t ă î m i p a r c ă s t a u p r e a b i n e ....
D a r c e - m i l i p s e ş t e , t o t u ş i , s ă s p u n că-s f e r i c i t ?...

...în mine-i o fecioară, un mag şi-un iezuit !...


D a r e u , e u c i n e s u n t ?...

364
N e n ţ e l e g î n d nimica, robit de cîtetrei,
Ş i c u m îşi a f l ă - n m i n e l o c a ş u l n u m a i ei,
Cu m i n t e a d o a r la v i a ţ a şi d o r u r i l e lor,
D e m u l t e ori î m i p a r e că-s u n azil d e n o a p t e
C e s e p ă r ă g i n e ş t e , c ă c i n - a r e - n g r i j i t o r ....

Şi astfel trec prin lume necunoscut de niine,


Necunoscut de nimeni ce sunt într-adevăr,
S p r e soare sau f u r t u n ă , spre r ă u ori c ă t r e bine,
A t î r n ă v i a ţ a - m i t o a t ă d e - u n m a g i c fir d e p ă r . . .

Şi cine ştie unde e glasul pentru care


U r e c h e a m i - e f ă c u t ă să-1 p o a t ă a s c u l t a . . .
E g î n d u l ce sfărîmă, e-albastra d e p ă r t a r e ,
E t o t c e n u ş t i u î n c ă o r i e i u b i r e a t a ?...

î n m i n e este a s t ă z i t ă c e r e a - a t î t d e - a d î n c ă î...
A t î t a n o a p t e tristă, atîta v a g mister,
D e - a m spus să-mi p l î n g iubirea, iubesc şi astăzi î n c ă ;
D e - a m v r u t s ă - n t o r c p r i v i r e a - m i d i n cer, p r i v e s c
s p r e cer ;
Şi d e - a m ş o p t i t că g î n d u l e o p e d e a p s ă - a m a r ă ,
La o răscruce-n cale p r e s i m t că-o să-mi a p a r ă . . .

ÎNTUNERIC

C î t d e - n t u n e r i c este î n serile d e t o a m n ă ,
Şi străzile sunt triste, t ă c u t e şi pustii,
I a r f i e c a r e c l i p ă î n s u f l e t îşi î n s e a m n ă
C ă r a r e a unei grele şi vagi melancolii...

Un vis ţesut în vară se stinge-n toamna tristă,


Şi i n i m a - i b o l n a v ă şi s u f l e t u l e gol...
D e p a r t e , zdrenţuită se flutură-o batistă,
C u m trece singuratec, neliniştit, un stoL..

365
Şi ţie ţi se p a r e că p l e a c ă de la tine
Aceste călătoare spre alte zări mereu.
S p r e alte ţări, ou soare, spre vară, spre m a i bine,
Ş i t o a m n a asta tristă te-apasă t o t m a i greu...

Şi ţie ţi se pare că duc cu ele vară,


C ă d u c c u ele v i s u l , c ă d u c c u e l e t o t ,
Aceste c ă l ă t o a r e tăcute ce se luară
C u d o r u l l o r d e d u c ă şi-a s e o p r i n u p o t . . .

Şi ţie ţi se pare că n-o să mai revie


N i c i s t o l u l c a r e t r e c e , n i c i v a r a ce-a t r e c u t ,
N i c i v i s u l c a r e n u e , şi-n c a m e r a p u s t i e
R ă m î i cu gîndu-aiurea, rămîi mereu tăcut...

De te deşteptă-o clipă un pas pe la fereastră,


R i d i c i c u t e a m ă c a p u l , t e u i ţ i ş i n i c i n u ştii
î n suflet c î n d c o b o a r ă , c-un d o r d e z a r e - a l b a s t r ă ,
R e f r e n u l unei triste şi vagi melancolii...

TEMPLUL

O, neînchipuitul tău cuget solitar !


C a t a p e t e a s m ă n a l t ă , c u sfinţi î n m ă r m u r i ţ i ,
în ascultarea orgei destinului b a r b a r
Ş i - n faţa cărei, n o a p t e a , a u p l î n s cei a d o r m i ţ i ,
Ş i p l î n g ş i cei d e a s t ă z i c a - n t r - u n s t r ă v e c h i a l t a r .
El stă î n f i p t cu f r u n t e a spre cele p a t r u zări,
Să p r i n d ă alte r a z e pe nou-i crucifix,
S-asculte cîte v î n t u r i trezesc d i n d e p ă r t ă r i
E c o u l a m i n t i r i i p e cel d i n u r m ă S t y x
Al celui de pe u r m ă o b o l de disperări...

N-aveţi să ştiţi ce poartă în el de-nţelepţesc,


C u m n u v e ţ i şti c e f o c u r i d e m o n i c e t o p e s c ,
î n sînnl lui, m e t a l e n e c u n o s c u t e î n c ă .

366
N - a v e ţ i să ştiţi c î t este de m u t ă şi a d î n c ă
P r ă p a s t i a - i din care tăcerile-i vorbesc...

Neliniştit şi singur, îl vei simţi tu doar,


Şi-1 v e i l ă s a s ă c r e a s c ă — g r ă u n t e d i n p ă m î n t
( O , neînchipuitul t ă u cuget solitar),
în ţarina săracă, b ă t u t de orice v î n t
Şi de furtună frînt,
S t e j a r p e t r u n c h i u l c ă r u i s-or a p u c a d r u m e ţ i i
Să scrie cu c u ţ i t u l n e n d u r ă t o r al vieţii
C u v î n t u l peste care nu vor putea să treacă,
Începător cu dacă,
S f î r ş i n d u - s e cu nu —
D a r din bogata-i sevă h r ă n i n d u - 1 n u m a i tu !

A ş t e a p t ă - 1 ca să crească, încet şi n e p ă t r u n s —
T ă c u t şi în p u t e r e şi-oricît d e - n t î r z i a t —
Sub c o a m a lui p r i n care nici r a z e n u s t r ă b a t
C a u n D r u i d c l ă d e ş t e - ţ i cel m a i t ă c u t a l t a r —
O , n e î n c h i p u i t u l t ă u c u g e t s o l i t a r !...

Ai ambră, tot ce viaţa va şti să-ţi mai aducăr


T ă m î i e , t o t ce visul îţi va jertfi, şi ai
T ă c u t u l miel ce paşte din iarba ta de mai,
Pe care-o c h e a m ă v a r a , d a r încă n-o u^ucă...

Jertfeşte mielul, arde ambră şi tămîie !


D e p a r t e , c î n t ă o r g a d e ieri c h e m î n d p e m î i n e
Ş i p l î n g t o ţ i c r e d i n c i o ş i i d e ieri c ă n - o r ă m î n e ,
D a r r î d t o ţ i cei d e a s t ă z i s p e r î n d c - o r s ă raTiîie..

Vei fi tu singur preot şi singur credincios,


C ă c i n-o să creadă nimeni atît de-adînc ca tine,
Şi n-o să î n g e n u n c h e nici u n u l m a i frumos —
Şi nimeni n-o să plîngă m a i t a r e şi m a i bine L~

367
CÎNTA O CATERINCĂ..

C î n t a o caterincă pe-o stradă depărtată...


T r e m u r ă t o a r e note le a u z e a m sunînd, —
C a i n i m a - m i s-o f a c ă d i n n o u m a i v i u s ă b a t ă
C î n t a o caterincă, pe-o stradă d e p ă r t a t ă
Un cînt pe care p a r c ă de m u l t l-aveam în gînd.

Cînta şi cine ştie a cui era cîntarea ;


C î n t a ş i c i n e ştie c e s u f l e t a s c u l t a , —
D a r poate no iptea-adîncă, şi poate depărtarea
F ă c e a u pe-atî tia o a m e n i c a r i i-ascultau c î n t a r e a
Să li se p a r ă p o a t e că p e n t r u ei cînta.

Cum mi-a părut şi mie că numai pentru mine


T r e c e a p e s t r a d a ceea, a t î t d e trist c î n t î n d ,
C u n o t e p l î n g ă t o a r e , c u n o t e triste, p l i n e
De doruri care p a r c ă trăiau atunci în mine,
De lucruri rienţelese ce le aveam în gînd.

Mi s-a părut şi mie, ţi s-a părut şi ţie


Că pentru noi pe stradă trecea pe înnoptat,
Cu note plîngătoare, această melodie
C e s e p i e r d e a d e p a r t e . . . ş i t o t u ş i , c i n e ştie
D e - a fost, d i n t o a t e - a s t e a , c e v a a d e v ă r a t . . .

Avem cu toţi nevoie de-o melodie-n viaţă...


— C e v a ce e n a i n t e s a u p o a t e î n a p o i ;
A v e m cu toţi nevoie de-o melodie-n viaţă,
Ce parcă vine noaptea şi pleacă-n dimineaţă,
Şi, totuşi, t o t d e a u n a s t ă p î n ă e în noi.

...Un cînt de caterincă, pierdut în depărtare,


N i - o readuce n u m a i în inimă, trecînd,
Această melodie ce n u m a i ni se pare
C ă - i cînt de caterincă pierdut în depărtare,
C î n d o a v e m în suflet şi o p ă s t r ă m în g î n d .
EUGENIU SPERANTIA

Născut în Bucureşti la 18 mai 1888, fiul focloristului Tb. Sperantia.


Studii liceale, absolvite în 1906, doctor î» litere şi filozofie în 1912.
iParticipă de tînâr la mişcarea literara a epocii, mai întîi in grupul Anale­
l o r literare, apoi în cenaclul macedonskian (1905—1906), după care se
*alătură cercului Vieţei noi, condus de Ovid Densusianu. Carieră didactică
<de prestigiu după primul război mondial: profesor şi director de minister,
C/»; (1919—1921), profesor la Academia de drept din Oradea (1921—
1934), profesor de filozofia dreptului şi sociologie la Universitatea din
Ci»; (1934—1949). Pensionat în 1949. Publică numeroase lucrări de fi­
lozofia dreptului, sociologie şi filozofie. Face şi critică muzicală la revista
Steaua, unde a publicat şi o serie de amintiri literare şi universitare.

OPERE (poezii) :
Zvonuri din necunoscut, B u c , Casa şcoalelor, 1921 ; Pasul umbrelor
W al veciei, B u c , Luceafărul, 1930 ; Sus, B u c , Cugetarea, 1939 ; Poezii,
o prefaţă de Perpessicius, Buc, E.P.L., 1966.

COLABORĂRI:
Suplimentul literar pentru copii al Adevărului, Revista literară
«(1904—1905) ; Românul literar (1904) ; Analele literare (1905) ; Revista
idealistă (1906) ; Viaţa nouă (1907—-1915) ; Revista celorlalţi (1908) ;
p
*r*l (1910) ; Sărbătoarea evreilor (1913) ; Flacăra (1913—1916) ; Cele

369
trei Crişuri (1921—1941) ; Universul literar (1927) ; Salonul literar (1930) •
îndreptar (1930) ; Gînd românesc (1935) ; Luceafărul (1940—1944) *
Steaua, Tribuna etc. *

REFERINŢE :

Luciliu (Al. Macedonski), O treime de poeţi, în Liga conservatoare


I, 6, 25 decembrie 1905 ; D. Caracostea, Poezia româna de azi, în Con-
ferenţele „Vieţei nouă"', seria I, 1909, B u c , 1910 ; Ion Pillat-Perpessicius
Antologia poeţilor de azi. B u c , 1925, voi. I, p. 241—246 ; E. Lovinescu'
Istoria literaturii române contemporane, I I I , Evoluţia poeziei lirice, Buc*
1927, p. 298—299 ; Perpessicius, Poetul Eugeniu Sperantia, în Steaua*
XVI, 12 decembrie 1965.

Poeziile sînt reproduse din voi. Poezii, B u c , E.P.L., 1966.


HEXAMETRII STRĂINULUI

Trece prin tîrg un străin ce n-are nimic de vînzare.


N - a r e nici aur, nici cal, nici lance, nici p a v ă z ă n - a r e .
U m b l ă de-a p u r u r i străin p r i n t î r g u r i de-a p u r u r i străine
M i c a - i v i o a r ă d e l e m n şi-o p o a r t ă p r i n l u m e c u s i n e .

Rîde duiumul de proşti de palidul Vîntură-Ţară,


Babele hîde-i croiesc p o r e c l e de rîs şi o c a r ă ;
N u m a i copiii, ş o p t i n d î n dosul p o r t i ţ e i închise,
T a i n i c îl c h e a m ă , g h i c i n d ca-i o m u l d i n b a s m e şi vise.

însă-n amurgul cînd, reci, vin umbre din peştera rece,


C î n d f l u t u r a r e d e c o r b i p e v î r f u l bisericii trece,
Glasul vioarei de lemn, tremurînd, în v ă z d u h u r i
străbate..
P l o u ă p e s u f l e t e foc i z b u c n i t d i n a d î n c u r i u i t a t e .

î^alide, frunţile cad şi rămîn împietrite-n tăcere.


I n i m a slabă de om se-aprinde de-o altă p u t e r e .
O c h i i privesc a m ă g i ţ i o l u m e ce altfel se-arată.
G î n d u l străbate lumini şi zări neştiute vreodată.

Licăre zvonul din lemn, cu^atîtea-nţelesuri solemne...


D u h u r i d i n v e a c u r i a p a r ş i c e l o r d e m î i n e fac s e m n e .

371
Tîrgu-nnoptat, descîntat, un nor zburător îl c u p r i n d e
Şi, r i d i c î n d u - 1 p e sus, î l d u c e - n a z u r s ă c o l i n d e . . .

Tîrgu-nnoptat, descîntat recade umil în uitare...


Pleacă din tîrg un străin ce n-are nimic de vînzare.,.

HEXAMETRII TAINEI MELE

Lung e basmul nebun al cuprinsului fără hotare,


P l i n de-ale sorilor beţi a v e n t u r i şi vîrtejuri bizare...
C î t e privelişti a p a r şi dispar, se clădesc, se d o b o a r ă . . .
Eu ? A p ă r u t - a m a c u m , — şi p r i m a , şi u l t i m a o a r ă .

Iată puzderii de inşi din genunile negre-ale sorţii ;


F o r f o t ă s u r ă d e d o r , d e g î n d , d e t r u f i i ş i ruşine*..
N i m e n e a altul nu-i E u , — de-o p a r t e şi alta a morţii..
N i m e n i p r i n cugetul m e u n-a cugetat p u i ' la mine.

Cîte priviri întîlnii pe spinarea acestei planete,


C î t e c u v i n t e pustii descifrat-am, z a d a r n i c , cu sete :
Veşnic, cu sufletul ars, p l e c a t - a m cu d e z a m ă g i r e :
T o ţ i î m i r ă m î n e ţ i s t r ă i n i , î n i n i m ă , v o r b ă ş i fire.

Chipul mă-arată ca voi ; mă-amestee cu voi împreună,


D a r u n t d e l e m n u l d e m i r p e a p ă tot singur se-adună.
Singur, eu singur sînt E u , u n u l în t o a t ă vecia...
Trist, cu obrazul crispat, vulgar îmi trăiesc comedia..

Trec neştiut şi discret. Mă credeţi la fel ca oricare...


P u n c t de vedere unic sînt însă, şi p u n c t de-ntrebare.

Ştiu că exist şi privesc şi iubesc tot ce-n faţă-mi s-aşterne..


Ştiu că, p r i b e a g p r i n t r e voi, trebuit-a să c a p ă t şi-un nume..
însă nicicînd n-o să am un răspuns întrebării eterne r
O a r e d e ce-a t r e b u i t s ă a p a r o d a t ă p e l u m e ?...

372
IZVODUL CORBILOR

U r m e ciudate de corb, în grădina pustie şi ninsă,


:Scriu p e z ă p a d ă u n text, i n s p i r a t d i n secretele sorţii.
Vîntul citeşte din z b o r şi presară deasupra zăpadă...
...Siguf că-1 t u l b u r ă g r e u m ă r t u r i i l e p ă s ă r i i n e g r e .

însă, purtînd peste tot aceleaşi îndemnuri sinistre


^ C h i a r d a c ă n u s e găsesc p r i v i r i s ă c u l e a g ă i z v o d u l ) ,
C o r b i i aleargă şi scriu p r i n t o a t e grădinile lumii.
«...Semnele t r e c ş i s e ş t e r g , a d e v ă r u l r ă m î n e ş i d o a r e .

PE CELLALT MAL

Singur, exilat pe cellalt mal,


Rătăceşti pe culmi necunoscute
în privelişti nentinate de banal,
Neştiute, negîndite, necrezute,

Unde aerul nerespirat vreodată,


Transparent ca diamantul pur,
C o n t u r e a z ă stînca neumblată
Cu tăios şi î n g h e ţ a t c o n t u r ;

Unde plante nouă, miros nou


învestesc cu farmec n o u p ă d u r e a ;
U n d e spaţiul r ă s u n ă de-un ecou
Altfel ca ecoul de pe-aiurea

Şi-alergînd cuceritor pe-o cale


Ce-o despică vigurosu-ţi pas,
P l î n g i pe regii-ncătuşaţi în zale
C e p e m a l u l cellalt a u rămas.

373
ŞI TOTUŞI..

„Ergo sum...4"

Cînd ploaia bolnavă ce plînge şi-aleargă pe negrele strade


S p e r î n d a d ă p o s t să găsească, loveşte-n ferestrele reci,
C î n d n i m e n i n u ştie c ă t r u p u - r n i î n p u t r e d ă p u l b e r e c a d e
. . . C e t r i s t ă e-n s e a r ă o d a i a d i n c a r e p l e c a t - a m p e v e c i î

Zambila ce-ncepe să-nvie privind printre storuri m-aşteaptă ;


R o m a n u l c u f o a i a - n d o i t ă s e tmiră c ă n u - 1 i s p r ă v e s c ;
A p o l l o d e b r o n z , d e p e soclu, spre uşă privirea-şi î n d r e a p t ă ,
Ş i - u n p l i c d e l a t i n e — p e m a s ă — a ş t e a p t ă s ă v i u sa-1 c i t e s c .

Un jilţ lingă foc meditează ; clavirul gîndeşte-o poemă ;


L u m i n a d i n sobă se^alungă în f u n d p e - n f l o r a t u l tapet,
P e r d e l e i d î n d c h i p d e femeie, consolei d î n d chip d e t r i r e m ă
Şi c a l p u l u i glas de c e a s o r n i c d î n d c h i p l e g ă n a t de sonet.

Văd micile cadre-n perete — roşite de-a sobei văpaie,


...Sofaua p e c a r e adesea s c u l p t a t - a m u n vis îngeresc.
D a r eu nu mă v ă d nicăierea — şi totuşi ma simt în odaie,
...Şi-un p l i c d e l a t i n e — p e m a s ă — a ş t e a p t ă s ă v i u să-1 c i t e s c .

CLARINETUL

P l î n g e a pe s t r a d ă clarinetul, sub cer cu soare african,


P l î n g e a cu glasul său elastic ca de p r i b e a g copil o r f a n .

Şi-atunci un stol de pasări albe, printre ferestrele deschise,


M i - a u n ă v ă l i t p e l o c o d a i a . î n zjbor t r e c u s e r ă abise.

Le-am întrebat de cînd pornit-au, şi oare cînd or să mai vie,.


D a r au tăcut, şi b ă n u i t - a m c-au s t r ă b ă t u t o veşnicie.

374
cum erau atît de multe, am tresărit privind la ele :
u rătăcitoare, triste, aşa ca dorurile mele.

aş fi oprit, dar dispărură şi-n pieptu-mi înflori regretul,


un orfan zdrobit de chinuri tăcuse-n stradă clarinetul.

I N E L U L C U SAFIR

în raze arămii de-apus cînd am plecat,


I n e l u l cu safir în d e g e t ţi l - a m p u s
Şi-am spus : „Să te gîndeşti m e r e u
,La cel ce ţ i 1-a d a t " .
Şi-n r a z e a r ă m i i d e - a p u s
încet m - a m dus.

Dar cînd dseparte,-n luptă,-nflăcărat


MuinduHtni s p a d a - n sînge de p ă g î n ,
M i - a m scris t e m u t u l n u m e - n c a r t e a d e e r o i ,
T u . . . a i z v î r l i t i n e l u l c u safir
în fundul lacului din parc.

Dar nimifa lacului 1-a prins pe cînd cădea


Şi ţ i 1-a p u s î n s î n
Pe cînd dormeai pe mal.
Apoi, tîrziu, cînd eu zăceam străpuns de lănci,
S t r ă p u n s d e - n v e n i n a t e l e săgeţi,
T u a i z v î r l i t i n e l u l c u safir
în fundul rîpei negre şi adînci
D i n c a r e iese a b u r o t r ă v i t ,
în care şi ecoul a m u r i t .

Dar hidra fioroasă 1-a găsit,


Şi-ncet tîrîndu-se pe stînci,
Ţi 1-a a d u s , — şi ţi 1-a p u s în sîn
P e c î n d d o r m e a i î n t r - u n h a m a c d e flori.

375
D a r tu ai azvîrlit din nou,
Ai a z v î r l i t inelul cu safir
în f u n d u l unei gropi din cimitir...

Şi-acum, cînd eu sînt mort şi putrezit,


Şi c î n d tu dormi în caldul tău alcov,
Nu te trezi, căci spectru^mi a v e n i t
S ă - ţ i p u n ă - n sîn i n e l u l c u s a f i r .

BALADA II
(Peregrinul)

Eu sînt un peregrin ce trece prin singuratice poteci.

Cînd cel mai mare mag al lumii cădea în ultimul sau vis,
Mi^a spus că-n z a r e a de m ă t a s e , la u m b r a u n u i ciparis,
E î n g r o p a t u n a r c d e a u r p ă z i t d e ş a p t e lilieci.
Şi... m e r g s p r e z a r e a d e m ă t a s e , p r i n s i n g u r a t i c e p o t e c i .

Eu sînt un peregrin ce trece înfăşurat în albă haină,


Ş i d a c ă d i n a d î n c d e l a c u r i v r e o n i m f ă - m i z v î r l e - n c a l e flori,
Eu nu le văd, ci trec pe-alături, spre depărtarea fără nori,
G î n d i n d l a a r c u l cel d e a u r c e p e n t r u v o i e - o - n t r e a g ă t a i n ă . .
Eu sînt un peregrin ce trece înfăşurat în albă h a i n ă .

Eu sînt un peregrin ce trece prin singuratice poteci


Ş i d a c ă - n serile d e t o a m n ă c î n d p l o u ă t r i s t ş i n e s f î r ş i t
Zăresc în d r u m castelu-n care aş fi cu dragoste primit,
E u n u - 1 p r i v e s c , c i m e r g s p r e a r c u l p ă z i t d e ş a p t e lilieci...
Eu sînt un peregrin ce trece p r i n singuratice poteci.

Eu sînt un peregrin ce trece înfăşurat în albă haină,


Şi d a c ă fulgerele joacă t r ă s n i n d din cer p î n ă - n p ă m î n t .
O r i d a c ă - n c a l e - m i ies s t r i g o i i , e u t r e c ş i n u m ă î n s p ă i m i n t .
Ci s u r î z î n d a ş t e p t sfîrşitul ce p e n t r u v o i e-o-ntreagă taina...
Eu sînt un peregrin ce trece î n f ă ş u r a t în albă h a i n ă .
t
N. BUDURESCU

Puţin cunoscutul poet Nicolae Budurescu, fire discreta, s-a năs­


cut în Bucureşti, la 22 iunie 1888. A absolvit Colegiul naţional „Sf. Sava".
Licenţiat în litere şi drept, va profesa mult timp avocatura în Bucureşti,
activitate împărţită cu funcţii politice de oarecare prestigiu (deputat etc).
In tinereţe frecventează un timp cenaclul macedonskian, despre care
publică un util articol de Amintiri... (Gazeta literară, 11 noiembrie 1965).
Se apropie apoi de grupul simbolist de la Viaţa nouă, căruia-i rămîne
fidel pînă la încetarea apariţiei revistei. Membru al Societăţii Scriitorilor
Români de la înfiinţare (1912). Azi pensionar în Bucureşti.

OPERE :

Poema navelor plecate, Crepusculare, Poema toamnei, B u c , Tip. Po­


porul, 1912.

COLABORĂRI:

Semănătorul (1909, 1910) ; Viaţa nouă (1910—1919) ; Flacăra (1911—


1912); Versuri (1911); Insula (1912); Farul (1912); Rampa (1912);
Cîtiţi-mă (1921—1922) ; Dreptatea socială e t c

377
REFERINŢE :

Viaţa nouă, VIII, 1912—1913, p. 400 ; „Poema toamnei" de N. Bu~


•durescu, în Flacăra, II, 1912—1913, p. 15 ; C. Sp. Hasnaş, Crepusculare
in Flacăra, II, 1912—1913 ; Ion Trivale, Cronici literare, B u c , Socec*
1915, p. 223—230 ; E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane
III, Evoluţia poeziei lirice, B u c , Ancora, 1927, p. 294—295.

Poeziile sînt reproduse din Poema navelor plecate, B u c , 1912.


CLIPE DE EXTAZ

O lumină roză-pală înecase-n seara-aceea


T o t s a l o n u l , p r i n fiole ş i p r i n v a z e d e G a l l e ,
Uriaşe crizanteme adormeau împurpurate,
Cu petalele resfrînte, în c o n t u r u r i dantelate,
Ca de m î n a iscusită a m a e s t r u l u i L a n c r e t .

Lîngă pianul trist şi singur adîncit în întuneric


O f r u m o a s ă a r ă t a r e r a r p ă ş i n d s-a a ş e z a t ,
Şi p r i n coardele întinse a t r e c u t o-nfiorarc
C a r e mi-a p ă t r u n s simţirea, ca o tainică chemare
Către arta suverană dintr-un templu depărtat.

De sub clapele de fildeş, ca lumini de auroră,


Sunete î m p r e u n a t e într-al armoniei val,
Cresc, se z b u c i u m ă a m a r n i c , prefăcîndu-se-n furtur
Şi cînd norii pier în zare, melodia clar răsună
Ca din perle a r u n c a t e în largi cupe de cristal.

Se desfăşură poema în întreaga ei amploare


Şi î n c e p e o i d i l ă s u b o b o l t ă de s e n i n ,
O i d i l ă c e sfîrşeşte c - u n m o t i v d e - n d u i o ş a r e ,
C e desface a r m o n i a , d î n d glas ariei c e m o a r e ,
I s t o v i t ă şi p i e r d u t ă î n t r - u n p r e l u n g i t suspin...

379
Şi de-atunci, cînd î n t î m p l a r e a pe aripele-i m i - a d u c e
C u n o s c u t a melodie, tresărind văd nencetat
O frumoasă a r ă t a r e î n t r - u n n i m b de c r i z a n t e m e :
î n t r u p a r e delicată a dorinţelor supreme
C ă t r e arta ideală dintr-un templu depărtat.

POEMA NAVELOR PLECATE

P l u t i n d spre larg cu eleganţa cartaginezelor trireme,


S-au a v î n t a t atîtea n a v e spre o r i z o n t u l sidefat,
P u r t î n d pe pînze strălucirea şi vioriul aurorei,
P u r t î n d efigia s p e r a n ţ e i p e vîrful î n ă l ţ a t a l p r o r e i ,
Şi-ncrederea în cucerire pe ancoră s-a-nvălurat.

Pe urma dungilor tăiate de-nsîngeratele carene


R ă m a s - a p o r t u l trist şi singur, de p r a f u l anilor cernit,
Cu cheiul vechi şi ros de valuri, pe-alocuri-năpădit de apă,
Şi resemnarea îl supune fatalităţei care sapă,
Perfidă şi neiertătoare, în malul negru de granit.

Pe promontoriu doarme farul ca un Cyclop ; el cel din urma


A p e t r e c u t r o i r e a r o z ă c-un singur ochi a p r o a p e stins,
Ş i 1-a m i r a t î n c u m e t a r e a a t î t o r ş u b r e d e c o r ă b i i
S ă cucerească nesfîrşitul, u n stol n e p r i c e p u t d e v r ă b i i
Să-nvingă ţara, u n d e n u m a i vulturii singuri au învins.

Aşa v-aţi risipit în ritmul cartaginezelor trireme,


V o i , aspiraţii spre m a i bine, şi voi, iluzii viorii,
Şi voi aţi î n ă l ţ a t c a t a r g e cu p î n z e albe de mătase,
Ş i v o i a ţ i fost d e v r a j a m ă r e i s p r e z ă r i l e adînci atrase,
Şi voi aţi despicat talazul cu lungi carene purpurii.

Bătrînul p o r t de p a t r u veacuri aşteaptă navele plecate,


D a r nici o veste nu ajunge pe p r a g u l a p e l o r t o c i t .

380
C h i a r farul înţelept m a i speră să se-mplinească v r e o minune*,
C a - n zilele c o p i l ă r i e i , d e ş i u n g l a s a s c u n s î i s p u n e
C a n u s e m a i î n t o r c v r e o d a t ă d i n z a r e a f ă r ă d e sfîrşit.

ICOANĂ ÎNDURERATA

Un C h r i s t schilav, vopsit pe-o cruce strîmbă,.


De vînt, de ploaia toamnei spălăcit.
P ă z e a cu ochiul trist şi rătăcit
A d r u m u r i l o r cenuşie t r î m b ă .

Sub el şi-a-ntins oglinda mişcătoare


Un lac : a c u m se u i t ă l u n g în ea,
îşi v e d e t r u p u l slab — pe c a p o stea,
î n m î n ă u n z u g r a v i-a p u s o f l o a r e .

Icoana lui de veacuri pironită,


Cu ochii de m a r t i r m î n t u i t o r ,
N u - n d u i o ş e a z ă nici un c ă l ă t o r
Ce trece sub privirea-i chinuita...

Şi pe al meu creştet stinsă stă lucirea


Nădejdei, azi simbol fără-nţeles,
în m î n ă ţin o floare ce am cules
D i n c î m p u l u n d e creşte amintirea.

Acolo doar mai pot găsi tăcerea


Cu care viaţa tristă îmi îmbin,
Şi ca-n a d î n c u l u n u i lac senin,
în minte-mi oglindesc mereu durerea.

381
SUB BALCONUL DE GLICINE

Sub b a l c o n u l de glicine
Ţi-au cîntat de-atîtea ori
Languroase mandoline,
Cu refrenuri de suspine
Şi suav p a r f u m de flori.

Pe terasele-n cascadă
L u n a risipea argint,
Şi d e p a r t e o n a i a d ă
Peste lac voia să vadă
Adîncimile ce mint.

Din aleiele boltite,


De pe tainice cărări,
Vin arome-nvăpăiate,
C a l z i fiori d e v o l u p t a t e
Şi ecou de sărutări.

Totuşi, mina ta iubită


N i c i o d a t ă n-a lăsat
Grije vîntului să-nchidă
Uşa, ce zîmbea-nflorită
La balconul fermecat.

O hlamidă de rugină
P e s t e p a r c s-a r e s f i r a t ,
Şi m ă n u n c h i u r i de sulfină
C a reflexe d e l u m i n ă
P e p o t e c i s-au s c u t u r a t ;

Gîntul tristelor mandole


A r ă m a s f ă r ă sfîrşit,
N u m a i trec p e lac gondole
Nici pe valuri barcarole,
Şi rapsozii au murit.

382
S u b b a l c o n u l de glicine
C a r e a z i s-au o f i l i t ,
S u b b a l c o n u l de glicine
înfloresc m e r e u suspine.,.

IRONIE

De ce cînd soarta s-a-nvoit


La despărţirea noastră,
Ironici ochii-ţi m-au privit,
încrezători în ce-au robit
Cu vraja lor albastră ?

Te-ai înşelat cînd ai crezut


Că n-o să se sfîrşească
Iubirea mea, care-a trecut
C a visul, c a u n vis p l ă c u t ,
Menit să nu trăiască.

Să-mi fi lăsat măcar pe veci


O sfîntă amintire :
Mi-ai fi p ă r u t p r i n s o m n c î n d treci*
Şi p r i n t r e visurile reci,
Simbol de fericire.

Dar mi-ai lăsat ca un venin


Cu gustul ambroziei,
C a u r a î n t r - u n g î n d senin,
Ca drojdia-n cupele de vin,
A m a r u l ironiei !

383
PUSTIUL

A m i a z a varsă flăcări p r i n raze aurite,


Şi t o t u l se a s c u n d e la dogorirea lui.
Se-nchide floarea albă, albinele din z b o r
S p r e s t o p u r i l e p l i n e s-au î n d r e p t a t g r ă b i t e .

Şi amorţeşte viaţa şi stinsă e mişcarea


î n t r e g e i firi : p e p a j i ş t i n u v e z i t r ă i n d n i m i c ,
P r i n lanurile-ncinse n u mişcă nici u n spic,
I a r g u r e ş e l o r p a s e r i le-a a m o r ţ i t c î n t a r e a .

Tăcere simt şi-n suflet, tăcere şi-amorţire,


D a r fost-a c î n d v a altfel ? m ă - n t r e b î n n e g u r a t ,
Şi cercetînd t r e c u t u l c-un ochi înfrigurat,
N u m a i găsesc î n t r - î n s u l d e c î t n e ţ ă r m u r i r e .

Pustiul meu din suflet e-adînc fără hotare,


Ş i c a u n laş d a u v i n a b o l n a v e i m e l e firi,
Că n-am simţit iubire, că n-am a v u t porniri,
Şi n - a m ştiut din p a t i m i să-mi făuresc altare.

Dar mi-a rămas în suflet doar singură credinţa


C ă p o r t u n gol î n m i n e , a d î n c , r ă s u n ă t o r ,
C a r e cobind a m o a r t e , ecou neiertător,
î m i rătăceşte m i n t e a spre a-mi scurta căinţa.

J
NICOLAE DAVIDESCU

ţi*;

Poetul şi criticul Nicolae Davidescu s-a născut la 24 octombrie 1888,


Bucureşti, unde, după terminarea liceului, se înscrie la Facultatea de

*l$Jkre, studii pe care nu le încheie. Debutează la Viaţa nouă, în 1907,


în continuare în numeroase alte reviste, cu poezii, cronici teatrale,
:§ţ0vestin, nuvele, romane. în critică, mai ales în Flacăra, după 1921,
militează în favoarea poeziei simboliste, activitate culeasă în două re-
jţNnrcabile volume de Aspecte şi direcţii literare (1921, 1924). Este autor
';jff de traduceri din Villiers de Vlsle Adam, Th. Gautier, Oscar Wilde,
("A,1. France etc. Om de presă, desfăşoară o bogată activitate ziaristică
'{Steagul, Naţionalul, Aurora, Universul etc), nu totdeauna de orientare
progresistă. A reeditat în bune condiţiuni opera unor poeţi simbolişti şi
ţamasieni români (Ştefan Petică, Opere, Buc, E.F., 1938; Din poezia
noastră parnasiană, Antologie critică — Mircea Demetriad, Gabriel
&onna, Alex. Obedenaru, Gh. Orleanu, Alex. Petroff, luliu Cezar Să-
vescu — Buc, E.F., 1943). Moare în 1954.
OPERE (poezii) :
La fîntîna Castaliei, poezii, B u c , ed. Viaţa socială, 1910 ; ed.
a
H-a, Bibi. pt. toţi, Alcalay, 1914 ; Inscripţii, poezii, B u c , 1916 ; ed.
J H-a (adăugită), Cultura naţională, 1922 ; Cîntecul omului, poem;
l
> Jjfdea, Craiova, Ramuri, 1927 ; I I , Helada; I I I , Roma; IV, Evul
***diH; V, Ţara Românească; VI, Renaşterea, Buc, Fundaţia pentru

385

V ^tologia poeziei simboliste româneşti


literatură şi artă, 1935, 1936, 1937, 1945 ; Leagăn de cîntece, poem, Buc.
Cartea românească, 1930.

COLABORĂRI :

Viaţa nouă (1907—1908) ; Semănătorul (1910) ; Viaţa socială (191C


1911) ; Convorbiri critice (1911) ; Revista idealistă (1911) ; Insula (1912) ;
Versuri şi proză (1912) ; Noua revistă română (1912, 1914—1916) ; Fla­
căra (1912—1913, 1915—1916, 1921, 1922, 1923) ; Luceafărul (1919) ;
Sburătorul (1919) ; Viaţa românească (1920—1921) ; Cetiţi-mă (1921) •
Adevărul literar (1925) etc.

REFERINŢE :

O. B. (Octav Botez), La fîntîna Castaliei, Viaţa românească, V,


12, 1910, p. 504 ; Ilarie Chendi, La fîntîna Castaliei, Luceafărul, IX,
1910 ; D. Karnabatt, Mişcarea poetică. Revista idealistă, IX, 1, 1911 ;
Ovid Densusianu, La fîntîna Castaliei, Viaţa nouă, X, 2, 1914 ; idem,
Inscripţii, Viaţa nouă, X I I , 5, 1916 ; Camil Petrescu, Inscripţii, Revista
vremii, I I I , 18, 1923 ; Şerban Cioculescu, Inscripţii, Facla literară, 1923,
p. 101 ; E. Lovinescu, Critice, IX, Buc, Ancora, 1924, p. 91—100 ; Ion
Pillat-Perpessicius, Antologia poeţilor de azi, Buc, Cartea românească, 1925,
p. 149—157 ; E. Lovinescu, Istoria literaturii române, I I I , Evoluţia poeziei
lirice, B u c , Ancora, 1927, p. 359—365 ; Perpessicius, Menţiuni critice, II,
Buc, 1934, p. 114—120 ; Vladimir Streinu, Un poet al culturii : „Helada".
R.F.R., nr. 4, 1935 ; G. Călinescu, Istoria literaturii române, Buc, E.F.,
1941, p. 618—622 ; Şerban Cioculescu, Aspecte lirice contemporane, Buc,
Casa şcoalelor, 1942, p. 41—58.

Poeziile sînt reproduse din Inscripţii, B u c , 1922.


UMBRA CAMERILOR

Sunt camere de-acelea ce sunt pline


D e n o i , şi-n c a r e s u f l e t e l e n o a s t r e
Se-mprăştie t ă c u t e şi senine
Şi deschid ca florile p r i n glastre,
în mijlocul tăcerii lor depline.

în draperia mobilelor grele


D e p u l b e r e a n o s t a l g i c e l o r vise,
Şi-n g a l b e n u l m a s i v e l o r p e r d e l e
D e - a p u r u r e a uşor întredeschise,
Ne risipim ca nişte vechi dantele.

De-aici, al nostru suflet, cînd se-adun


Se furişează p e n t r u - n t î i a o a r ă
P r i n draperii, discret, şi se-mpreună
î n leneşele n o p ţ i d e p r i m ă v a r ă
Cu strălucirea razelor de lună.

Apoi nimic ; puţină poezie,


închisă-n ritmuri de epitalme,
Se-mprăştie pe-a umbrei trîndăvie
Ş i c a u t ă ca, p e m i n o r e g a m e ,
S ă p r ă f u i a s c ă t o t c e - a f o s t s ă fie.

387
V i a ţ a pregetă de-a m a i străbate,
Cu frămîntările-i necontenite,
Gavourile-acestea-anticipate,
în care ne-învăţăm pe nesimţite
C u - a m o r ţ i i veşnică banalitate.

AM PLECAT SĂ CAUT FLOAREA

Am plecat să caut floarea


Celei m o a r t e în viaţă,
A m p l e c a t să-i c a u t f l o a r e a
Cu întîiul vînt de gheaţă ;

Dar găsii uscată floarea


Celei m o a r t e în viaţă,
î i găsii u s c a t ă f l o a r e a
De întîiul vînt de gheaţă.

NEVROZĂ

în juru-mi, tăcere ; păianjenul d o a r ă


P e firele-i b l o n d e
leneş c o b o a r ă ;
Mănunchiuri de gînduri în p r a d a nevrozei
Dispar ca parfumul
palid al rozei;

Satanic regretul la trecerea orei


Surîde din lacul
mort al Gomoreî

388
Tăcerea se-ntinde, păianjenul d o a r ă
P e firele b l o n d e
leneş coboară ;

în aer vibrează senzaţii de dalii,


C u zîmbetul unor
negre medalii ;
Iluzii — f a n t o m e pe v a l u r i în s p u m ă —
Se pierd în adîncuri
albe de b r u m ă ;

Mănunchiuri de gînduri în prada nevrozei


Dispar ca parfumul
palid al rozei.
Impresii de blocuri imense de gheaţă
M ă f a c să î m i fie
silă de v i a ţ ă ;

Şi goluri hidoase rînjindu-mi departe


M ă fac s ă m ă p r i n d ă
groaza de mo arte ;
I a r spleen-ul satanic la trecerea orei
Surîde din lacul
mort al Gomorei.

EXCELSIOR

A h , sufletu-mi, v u l t u r cu aripi deschise,


D i s p a r e - n v î r t e j u r i a l b a s t r e d e vise,
C u p r i n s d e fiorii
S c h i m b ă r i i d e a l b e e x t a z e c u n o r i i !...

Şi fără să-i pese de-i pace, furtună,


Desfrîu de l u m i n ă sau beznă n e b u n ă ,

389
Privindu-şi zenitul,
Aspiră-aurora sorbind infinitul.

Mai sus ca parfumul, mai sus ca dorinţa,


Se piende-n adâncuri p u r t a t de credinţa
Că poate să zboare
în largul luminei sublimului soare.

Şi-acolo, prin golul enormului haos,


Ducîndu-se-n doru-i divin de repaos,
C u a r i p i deschise,
A d o a r m e - n a l c o v u r i albastre d e vise.

ETERNĂ DUMINECĂ

De peste tot, în chip de renunţare,


O neştirbită linişte s t r ă b a t e
P r i n tablele obloanelor lăsate
Ca o tăcută binecuvîntare.

în pacea aceasta de eternitate,


U n pension d e fete l a p l i m b a r e
Se d u c e ca o exemplificare
Prelungă-a uliţelor întristate.

Prin geamurile unei cafenele


U n d o m n b ă t r î n s e u i t ă d u p ă ele
Cu o privire de viţel c u m i n t e ;

Şi-n vreme ce, prin gol, fără-ncetare


P ă m î n t u l se-nvîrteşte înainte,
U n c h e l n e r îşi a p r i n d e o ţ i g a r e .

390
DESEMN ÎN PROVINCIE

C r e p u s c u l u l se stinge, şi-nserarea
Desfăşură tăcutele-i vedenii
Şi-alungă, din grădină, orăşenii
Cu spatele boltit ca resemnarea.

O babă însă şi-o umbrelă veche


R ă m î n pe-aceeaşi b a n c ă la o masă,
Şi pe-amîndouă cu putere-apasă
Aspectul lor de veşnică pereche.

Bătrîna, ca un lemn vechi de umbrelă,


Stă ţanţoşe-n uscata-i nemişcare,
Alături de umbrela ei ce p a r e
O b ă t r î n i c ă - n fustă de d a n t e l ă .

Şi-atît e tot; tăcerea serei cade


Şovăitor ca un final de cîntec
Şi, c a l d ă c a i s p i t a u n u i p î n t e c ,
Schiţează-n u m b r ă versuri de balade.

ÎN AMURG

în totul pîlpîie serbarea


U n e i zile ce se stinge
Şi p r e t u t i n d e n i , cît e zarea,
Vesperala pace ninge.

în chip de jertfă-ntreaga fire


Fumegă ca marea-n spume,
I a r ale florilor p o t i r e
A r d în cinstea ei p a r f u m e ;

391
Chemările nelămurite
Se ridică şi m u r m u r ă ,
Ca nişte forţe răspîndite
Pretutindeni în natură.

Şi-n vreme ce-n aprinsa zare


Soarele-arzător apune,
U n altu-n sufletu-mi răsare,
P l u t i t o r pe-o rugăciune,

NOAPTE DE TOAMNĂ

T o a m n ă . Plouă, şi pe-afară,
Năbuşite, fără zare,
Ca-ntr-o eîrciumă murdară.
A r d bolnave felinare.

Spulberate de furtună
C a d e viscole z ă p a d a ,
F r u n z e veştede se-adună
La răspîntii cu grămada.

Moartea grea, universală,


C a ciupercile-n gunoaie,
Germinează-n umezeală
Şi-n i m o r m î n t u - i n e - n c o v o a i e .

Printre arbori geme vîntul


Şi, c a l a u n s î n d e m a m ă ,
Printr-un vaier lung p ă m î n t u l
î n a d î n c u l lui n e c h e a m ă .

392
PRĂBUŞIRE

D o r e a m s ă fiu e u s i n g u r c u - a g î n d u l u i t o r t u r ă
Acolo u n d e p u n c t u l şi linia dispare,
Eu singur în mijlocul profundelor Sahare,
Ca tine singur, D o a m n e , de singur în n a t u r ă !

Eu singur în lumina de-aramă a unui soare


F ă u r i t o r de m o n ş t r i — un soare ce desface
D i n b ă l ţ i s t a g n a n t e c i u m a p e r p e t u ă şi face
D i n p o r c u n r i n o c e r u s şi-un a r b o r d i n t r - o floare.

Şi-acolo cu candoarea sălbaticilor bestii,


în golurile zării u i t î n d u - m ă cu anii,
Să-ncerc magnetizarea extazurilor stranii
C e t u r b u r ă privirea b r a h m a n i l o r î n trestii.

Şi-aşa să-ntreb simunul, nisipul şi zenitul


Ce spune cîteodată divinul P a n din flaut,
Apoi, retras în m i n e cu cîntecu-i, să c a u t
Şi să p ă t r u n d departe, cu gîndul, infinitul.

Şi-n verbe mai sonore ca murmurul pădurii


Să-nchid nemărginirea, şi greu de majestatea
P e c a r e - o f a c e g î n d u l şi-o d ă s i n g u r ă t a t e a ,
S ă p u n o d a t ă m i n a p e sufletul naturii...

E visul unei zile ploioase şi murdare


C î n d uliţa-mprejuru^mi urla ca o batoză,
Iar boabele de ploaie, pătrunse de nevroză,
P ă r e a u nişte mărgele spărgîndu-se-n t r o t o a r e .

Cu fruntea-nvineţită de-a tuturor durere


Şi b r a ţ e l e - n c ă r c a t e şi grele de-agonie,
Priveam, la deşteptare, aproape-n nebunie
C u m fumul catenelei mă-nvăluie-n tăcere.

393
SPLEEN

Fîşii—fîşii s e l a s ă u n v ă l î n g r o z i t o r
De pînze de păianjen ce-atîrnă prin odaie,
Şi pînzele s u n t u d e de spleen ca şi de-o ploaie
D e t o a r n n ă - n t î r z i a t ă p e - u n cer d e cositor.

Viaţa mea, străină de mine-n depărtări,


O v ă d ca pe-o f a n t o m ă plutind prin cimitire,
Şi-n d r u m u l e i m ă - n d e a m n ă c u - u n gest d e u m i l i r e
Să trec o d a t ă p r a g u l eternei î n n o p t ă r i .

Din cugetu-mi se-ncheagă un demon alhimist


C e p u n e - n a l m e u s u f l e t a t î t a sfîşiere,
C ă - m i p a r e că sunt singur cu-a t u t u r o r durere,
C a , singur într-o grotă, odinioară, C h r i s t .

Şi-n murmurul tăcerii mă simt un condamnat,


C u o c h i i g r e i ş i p u t r e z i d e vise ş i d e v i c i u .
Cu f r u n t e a - n v i n e ţ i t ă de-al gîndului supliciu
Şi buzele de-un rictus hidos de-asasinat.

în şuier respirarea plămînului sfîrşit


A b i a p a r o d i a z ă crîmpeie de-aleluia,
I a r p o z a m e a e p o z a î n care stă s t a t u i a
Durerii, pe m o r m î n t u l în care-am împietrite

INTERIOR DE IARNĂ

în odaie pluteşte v o l u p t a t e a vegherii,


I a r afară z ă p a d a liniştită coboară,
Ş o v ă i n d ca o soră gînditoare-a tăcerii,
Şi-nveleşte f o b u r g u l cu h e r m i n a - i u ş o a r ă .

394
Pe deasupra-nserarea se desfăşură-n zare,
Fluturîndu-şi tăcuta-i banieră de doliu,
Pe cînd străzile goale p a r străvechi coridoare,
Tapisate de veacuri cu-al tăcerii linţoliu.

Noi privim prin perdele, depărtîndu-se-amurgul,


Cu vîrtejul de gînduri j u m ă t a t e visate ;
Se-nfăşoară-ntr-o pînză de păianjen foburgul,
I a r îngheţul de-afară p r i n ferestre străbate ;

Şi tîrziu ne cuprinde deznădejdea divină


D e - a simţi cum u i t a r e a n e v ă z u t ă coboară,
Preschimbîndu-ne chipul de străin şi străină
Ce-şi î n d u r ă p r e z e n ţ a c a pe-o veche p o v a r ă .

SFÎRSIT DE T O A M N Ă

O h , d u p ă ce, i e r i , v î n t u l a c i d u l a t d e ger,
Umflîndu-se-n scheletul copacilor, stătuse,
D i n arbori frunze rare se desprindeau stingher
Şi cu i n t e r m i t e n ţ a acceselor de tuse.

Apoi simţit-am gîndul ascuns al toamnei cum


Răsfrînge p r e t u t i n d e n i coloarea-i de sulfină,
I a r cerul se făcuse un larg alcov de fum,
Greoi ca atmosfera m u r d a r ă de uzină.

Pe uliţă impresii adînci de doliu mic


Treceau ca un nostalgic convoi de-nmormîntare5
Şi tainic, trecătorii, cu clătinări de dric,
P ă r e a u că duc p o v a r a tăcerii în spinare.

Prin cafenele, oameni, visînd trecutul mai,


Ş e d e a u şi, s u b a s a l t u l d e g î n d u r i n e n ţ e l e s e ,
C u o c h i i d u ş i î n f u n d u l p a h a r u l u i c u ceai,
D o r e a u tovărăşia vecinilor de mese.

395
î n m i n t e a l o r b o l n a v ă şi-n s u f l e t u l l o r r o s
De m o a r t e a d u r e r o a s ă a zilelor în n o a p t e ,
Şovăitoare, iarna, intra ca un miros
Subtil de pîine caldă şi de castane coapte.

FRĂMÎNTARE

M i - e d o r d e z i u ă ş i ţ i n t e s c s ă fiu,
Cu soarele ce se ridică-n zare,
Simbolul aprig de redeşteptare
Pe bărăganul meu pustiu.

Dezagregări adînc-cotropitoare
Şi-au f ă u r i t din sufletu-mi sicriu ;
Eu însă voi schimba-n principiu viu
Aceste germinări ucigătoare.

între pămînt şi cer un simplu fir,


C a u n surîs d e galben t r a n d a f i r ,
S e - n t i n d e şi v e s t e ş t e d i m i n e a ţ a ;

Văzduhul, apoi, deşteptat cu greu,


Tresare şi c u t r e m u r ă viaţa
Clocită-n fundul cugetului meu.
VINTILĂ PARASCHIVESCU

De tot uitatul Vintila Paraschivescu s-a născut în Bucureşti la 7 fe­


bruarie 1890, unde a absolvit liceul şi Facultatea de drept. Debutează
in 1911, la Junimea literară. Intrînd în viaţa literara, se apropie, în 1912,
de Convorbirile literare, unde publica poezii şi articole. In 1914 se
alătură grupului simbolist de la Viaţa nouă, devenind un mare admirator
şi prieten al lui Ovid Densusianu, al cărui executor testamentar va fi la
moartea acestuia (1938). Luptă pe front în 1916—1918. Polemizează la
sfîrşitul războiului cu Al. Macedonski. Premiat în 1923 de Academia
Română, pentru volumul de poezii Cascadele luminii. O dată cu dispa­
riţia Vieţii noi, poetul se retrage din literatură, consacrîndu-se activităţi­
lor profesionale : avocat al statului şi şef de contencios. Moare la 6 fe­
bruarie 1965.

OPERE:
Cascadele luminii, B u c , 1921 ; ed. a Il-a, B u c , Casa şcoalelor, 1938.

COLABORĂRI :
Junimea literară (1911—1912) ; Convorbiri literare (1912, 1914,
1915) ; Viaţa nouă (1914—1925) ; Universul literar (1926) ; Sinteza
(1927) ; Neamul românesc, înălţarea e t c

397
REFERINŢE :

Viaţa noua, 6—7, 1921 ; P.(ompiliu) P.(ăltînea), Mercure de France,


nr. 653, 1 avril 1925 ; E. Lovinescu, Istoria literaturii române contem­
porane, I I I , Evoluţia poeziei lirice, B u c , Ancora, 1927, p. 296—297 ;
A. T., Cascadele luminii, Viaţa românească, nr. 11, 1938 ; Notiţă necro­
log : Un dispărut, Steaua, XVI, 3, martie 1965.

Poeziile sînt reproduse din Cascadele luminii, Buc, 1921.


SPRE Ţ Ă R M U R I D E - N T U N E R I C

Tăcere, întuneric,
N e d e s p ă r ţ i ţ i copii ai N o p ţ e i ,
P u r t a ţ i - m ă spre ţ ă r m u r i l e voastre calme,
C ă c i sufletul mi-e c h i n u i t de-atîta strălucire,
Cu greu străbate pasul m e u talazul
E t e r n e i simfonii de z g o m o t şi l u m i n ă ;
în jurul meu furtuna
Mi-a spulberat odihna
Şi c î n t e c u l şi v i s u l .

Purtaţi-mă prin locuri fără soare,


Pe-un d r u m tăcut săpat de voi în umbră,
Prin parcuri care d o r m de veacuri tăinuite ;
P u r t a ţ i - m ă degrabă spre p a l a t u l
în care stăpîneşte sfînta P a c e !
Şi-n m i j l o c u l î n c r e m e n i t e l o r b o s c h e t e ,
în negrul nepătruns
S ă - n g r o p t r e c u t u l vijelios
Al sufletului m e u .

Tăcere, întuneric,
N e d e s p ă r ţ i ţ i copii ai N o p ţ e i ,
P u r t a ţ i - m ă spre ţ ă r m u r i l e voastre funerare,
Şi-acolo,
M a i liniştit ca în m o r m î n t ,
Să-neep o v i a ţ ă n o u ă de visare...

399
VISUL POETULUI

P ă r e a că o n a v ă cu p î n z ă curată
îl d u c e —
în juru-i t a l a z u r i se-nalţă şi cîntă,
D a r n a v a voinică le sparge, se-avîntă,
Şi-ajunge a c u m a la ţ ă r m u l de p i a t r ă ,
în port.

Coboară :
O ţară bizară !
Cu flori şi fecioare.
C u r î u r i a l b a s t r e , p r i n m a l u r i d e m a r m o r ă roza,,
Cu pajişti imense ee-adie p a r f u m de m i m o z ă —
Ş i p a s u l şi-1 p o a r t ă a g a l e
P e m î n d r e alee,
Sclipind în nisipuri de aur.

Şi merge,
Şi m e r g e —
D a r noaptea-şi azvîrle h l a m i d a ei fină,
Ţ e s u t ă din u m b r ă şi flori de l u m i n ă ;
Departe,
Acorduri de harfe
Se-aud, în surdină,
în zare ;
Sub raze de lună
Izvoarele taina-şi a d u n ă ,
Şi N o a p t e a - i ridică fantastic în faţă
Palate de m a r m o r ă neagră cu turnuri pierdute în ceaţă
P e m a r g i n e a l a c u l u i s u m b r u o b a r c ă d e fildeş î l c h e a m ă ,
El nu se opreşte,
Ci trece prin codrii de-aramă,
A l c ă r o r desiş î l s f ă r â m ă
Lumina de lună.
Şi-acuma se-adună,
Pe ceruri f u r t u n ă —
V ă z d u h u l se-aprinde şi urlă.

400
î n fugă se-ntoarce p r i b e a g u l
Şi vede
Palate-n ruină căzute,
I z v o a r e l e reci şi t ă c u t e ,
Copaci fără frunze plîngînd ca de moarte,
Si dornic mai cată pe drum
Aleea de aur şi parcul cu roze,
A c u m a t o p i t e - n cenuşe şi scrum —
în juru-i se-ntinde pustiul
Cu lacuri şi rîuri uscate...
Şi-aleargă pribegaul sub cerul pe care f u r t u n a
se-abate.

Şi-ajuns-a bătrîn
în alba cetate,
în p o r t —
Ruină grozavă ce pare
O criptă imensă de mort...
C u ochii z a d a r n i c c ă t î n d frumuseţea,
Z d r o b i t , fără voce, el cade pe ţ ă r m u l de
piatră
Şi p l î n g e . . .

CONTRAST

C u linişte-n fiorduri se-nvestmîntă


U n c o l ţ d e m a r e - n ţ ă r i d e vis, d e p a r t e ,
D a r în adîne în două se desparte,
Căci uraganu-n fund o tot frămîntă...

Mi-e sufletul ca marea în fiorduri :


E c a l m şi b l î n d , şi n i m e n i nu ghiceşte
C u m în adîncu-i, tainic, clocoteşte
F u r t u n ă grea de răzvrătite-acorduri...

401
P R I V I N D OŞTIRILE DE VALURI

Un evantai de raze
S-a desfăcut din far,
Şi ţărmurile albe
Fantastice răsar,
Tronînd impunătoare
Oştirilor de valuri
Ce-n clocote se-alungă.

Se luptă cu granitul
Şi se întorc zdrobite,
T î r î n d apoi în u r m ă
Vestminte lungi de spumă...

Ca păsări mari şi albe,


Cu aripi ostenite,
Se-ntorc din d e p ă r t a r e
Corăbii călătoare
Ce-mbătrînese pe ape.

Şi marea-şi cîntă-n noapte


Eterna-i simfonie
De m u r m u r e şi şoapte,
De rîset şi de plîngeri.

Sunt strigăte barbare,


Sunt glasuri de ţimbale
Şi bubuit de tobe.

Un uragan de game
Aleargă peste valuri.

402
ORAŞUL ÎN AMURG

...Şi s o a r e l e d e p a r t e î n z a r e a a p u s ,
I a r eu de la m a n s a r d ă , p r i v i n d cu gîndul dus,
V ă d umbrele de seară cum pe oraş se cern
Şi-n p î n z e d e - n t u n e r i e pe s t r a d ă se aştern.
De-o parte şi de alta palatele îmi par
F a n t o m e uriaşe cu ochi p ă t r a ţ i de jar —
Ş i - n z a r e a c e n u ş i e v ă d n e s f î r ş i t u l şir
D e p e r l e m a r i , r o z a l b e , l e g a t e c a p e - u n fir
Pe bulevardul care străluce-n golu-nalt
D e - a perlelor splendoare c ă z u t ă pe asfalt.
M ă r e a ţ ă simfonie se-nalţă înspre cer
De şoapte ce adie, de m u r m u r e ce pier, —
Sunt zîngăniri ciudate, şi paşi de trecător,
Sunt ţipete de goarnă, sunt clopote ce mor,
Şi-orchestre-n d e p ă r t a r e , şi uruit bizar,
Şi ritmuri de m o t o a r e , într^un concert
barbar.

încet se-ntinde noaptea în ondulări de val


Şi-ncheie simfonia al fabricei semnal...
/. M. RAŞCU

„Realul şi delicatul poet al recluziunii melancolice*, I. M. Raşcu


s-a născut la Iaşi (31 martie 1890)y unde urmează şcoala primară, liceul
şi Facultatea de litere şi filozofie. Este fiul profesorului de desen şi
caligrafie M. Raşcu. Mama se trage dintr-o familie de origine franceză.
După cîteva călătorii în Franţa (1912y 1914, 1924), va face la Paris
studii mai îndelungate (1925—1929), fiind şi membru al Şcolii române
de la Fonteney-aux-Roses. întors în ţară, este numit profesor suplinitor
de limba şi literatura română la laşi, Brăila, Tecuci, Bîrlad şi mai tîrziu
titular la Focşani, unde în 1920 întemeiază şi prezidează Societatea de
lectură „Gr. AlexandrescuK a liceului „Unirea". Apoi, pînă la pensionare,
profesor la Bucureşti, la liceul „Gh. Şincaiu, model de conştiinţă şi seve­
ritate profesională.
Debutează în 1911, traducînd în versuri poemul Polyphem de A. Sa-
main. Tot în acelaşi an fondează la Iaşi revista Versuri, devenită mai
tîrziu Versuri şi proză, dispărută în 1916, unul din organele simbolismului
românesc. Intre 1930—1931 conduce şi editează revista îndreptar. Pen­
sionar în Bucureşti, recules într-un volum de Amintiri literare (1967).

OPERE (în versuri) :


Poliphem, de A Samain, traducere, Iaşi, 1911 ; Sub cupole de vis,
P°eme, Iaşi, Ed. Versuri şi proză, 1913 ; Oraşele dezamăgite, poem, Iaşi,

405
1914 ; Nelinişti, poeme, B u c , 1927 ; La Lisieux cu sfînta Tereza, poem.
Buc, 1934 ; Renunţările luminoase, poeme, Buc, 1939 ; Poeme, cu o pre­
faţă de D. Micu, Buc, E.P.L., 1967.

COLABORĂRI:

Viaţa nouă (1909—1917) ; Noua revistă română (1911) ; Versuri


(1911); Versuri şi proză (1912—1916); Grădina Hesperidelor (1912);
Farul (1912), îndreptar (1930—1931).

REFERINŢE :
[O. Densusianu], Sub cupole de vis, Viaţa nouă, IX, 4, 1913 ;
G. Topîrceanu, Sub cupole de vis, Viaţa românească, VIII, 4, 1913 ;
I. Minulescu, Sub cupole de vis, Viitorul, 1913 ; C. Sp. Hasnaş, Sub
cupole de vis, Flacăra, I I , 1913, p. 231 ; Ion Trivale, Sub cupole de vis,
Cronici literare, Socec, 1915, p. 224 ; [O. Densusianu], Oraşele dezamă­
gite, Viaţa nouă, X, 3, 1924 ; Pompiliu Constantinescu, Nelinişti, Sburâ-
torul, IV, 11—12, 1927; O Botez, Nelinişti, Viaţa românească, X I X , 5.
1927 ; Perpessicius, Antologia poeţilor de azi, B u c , 1927, voi. II, p. 184—
195 ; E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, I I I , Evoluţia
poeziei lirice, B u c , Ancora, 1927, p. 291—293 ; G. Călinescu, Istoria li­
teraturii române, E.F., 1941, p. 626—627.

Poeziile sînt reproduse după cum urmează : Fiorii serilor de toamnă


(Sub cupole de vis, 1913) ; într-un castel sînt trei fecioare, Oraş, Imagini
triste, Convalescenţă, Oraşele dezamăgite, Nelinişti, în salonul vechi de
ţară {Poeme, 1967).
FIORII SERILOR DE T O A M N Ă

Ah, goarne înfiorătoare,


Ce trist sunaţi în n o a p t e a sumbră !
Ce trist îmi răsunaţi în suflet, învăluindu-mă în u m b r ă ,
în umbra palidelor vise
C e - a p r i n d în suflet nostalgia cîmpiilor strălucitoare
Şi-a mărilor încununate
De ţ ă r m u r i verzi, sub ceruri clare.
...Dar t o a m n a a venit s-aduca
Fiorii ei, cu ploi încete,
Cu fîşîit de frunze m o a r t e
Ce plîng concertele de ieri,
Cu dor şi veşnice dureri,
Jelindu-şi jalea lor a m a r ă
în biata inimă flămîndă de cîntece si de visări.
O r a ş u l moare sub aripa
De negură, ce se aşterne,
î m b o l n ă v i n d lumina slabă ce tremură prin felinare :
Şuvoaiele şerpuitoare,
însufleţite d o a r de picuri
Ce cad uşor din cerul morţii,
Alintă stradele-nnegrite
în m u r m u r ă r i neînţelese
Şi curg zdrobindu-se-n canaluri.
N e v r o z a nopţii-ndoliate
î m i tremură mereu în suflet,

407
îmi tremură prelung, cu note
D e simfonii sfîşietoare...

Anemic cerul mă apasă...


Şi goarnele care răsună
— N e s p u s de j a l n i c şi b i z a r —
î n g î n ă r u g ă c i u n e a serii,
A t î t de straniu î n g î n a t ă cu glasul ploilor de toamnă.

Î N T R - U N CASTEL SÎNT TREI FECIOARE...

î n t r - u n castel sînt trei fecioare — trei diafane tuberoze —


Cu-adînci priviri de lacuri moarte, cu mîni subţiri şi b u z e
roze,
Cu părul b r u n — pe f o r m e albe r o t i n d ca u n d e l e - n inel —
Cu gesturi vagi de dansatoare...
...Sînt trei fecioare-într-un castel.

Păşesc visînd în dimineaţa de primăvară maladivă,


C î n d florile stropesc m i r e s m e sub a ferestrelor o g i v ă ,
C î n d peste lanuri cocostîrcii ating sonore castagnete...
Fecioarele şi-afundă gîndul în cărţi cu scoarţe violete...

în dansuri magice de vrajă molatec dorul li se-avîntă,


î n aer r ă t ă c e s c b a l a d e , î n g î n d silabele l e c î n t ă ,
Se-afundă-n mistica splendoare a simfoniilor durerei,
Şi-n d i m i n e a ţ a d e p a r f u m u r i le-apasă doliul p r i m ă v e r e i .

înlănţuindu-se de braţe, se pierd pe-alei imaculate...


( D i n p o m i schilozi se frîng p e t a l e de flori b o l n a v e şi c i u d a t e )
S e - o p r e s c p e f r a g e d e c o l i n e şi-n o c h i şi—1 c a u t ă p e el...
E m i e z u l zilei...
...cerul a r d e . . .
...le c h e a m ă c l o p o t u - n c a s t e l .

408
C e t r i s t ă - i zareaHmbălsămată d e r a z a s o a r e l u i l a - a m i a z ă !
Pe r a m u r i , fructele de c e a r ă , în c a l d a linişte — visează...
C a s t e l u l d o a r m e ; d o r m î n c h i s e decoloratele p e r s i e n e . . .
De pe b a l c o a n e cu grilaje a t î r n ă p l a n t e l e — ca gene.

Fecioarele zîmbesc... iubirea necunoscută şi bizară


Le-alintă inimile albe sub p a r f u m a t a p r i m ă v a r ă ,
Le-mplîntă ghearele în carne, le c î n t ă melodii duioase...
F e c i o a r e l e i - a s p i r ă - a r o m a : „ I u b i r e a . . . c e f r u m o s m i r o a s e !cc

Şi sorb miresmele din iarbă, din flori, din fructele


cărnoase...

Se-ntind pe pajişti de verdeaţă, zîmbind ca-n vis... se-nlănţuiesc,


î n depărtările-miraje c u o c h i i p o f t i t o r i p r i v e s c ,
G î n d i r i l e li se-mpreună, se strîng şi t r e m u r de dorinţi...
Ce dulce cîntă pitpalacul prin lumea brazdelor fierbinţi!

„Auzi, Clotilda ? parcă plînge"...


„îşi cheamă dragostea pe lanuri"...

Pe ceruri, norii — ca trireme — plutesc spre tainice limanuri...


U n lin zefir p r i n r a m u r i trece... ş i p l o u ă florile-n h a m a c ,
Şi plouă razele p a r f u m u r i pe gînd şi inimi,
Pit-pa-lac.

E seara:-n netede iatacuri cu draperii decolorate,


F e c i o a r e l e — cu b r a ţ e g o a l e şi s î n u r i l e d e c o l t a t e —
î n g î n ă cîntece de basme, r o m a n ţ e tainice, de dor...
C u picioruşele l o r a l b e , păşesc a l e n e p e c o v o r ,
D e s c h i d ferestrele în n o a p t e . . . şi l u n a r î n d pe r î n d le-atinge :
E singurul s ă r u t ce-1 s o a r b e u s c a t a g u r ă - a l o r , c e - n v i n g e
D o r i n ţ e l e tirane, pale, născute-n p i e p t u r i de fecioară...

Dar sînt şi nopţi eterizate cînd raza lunei te omoară !

Privesc fecioarele spre valea plutind sub mantia măreaţă


A n o p ţ i i crude, senzuale...
...privesc fecioarele spre v i a ţ ă ,
Şi p i e p t u - n r i t m i c ă b ă t a i e a c o m p a n i a z ă r i t m u l vieţei...

409
D e p a r t e , - n zările de fulger, ş e r p u i t o a r e - n v ă l u l ceţei,
Se-alungă t r e n u r i cordelate, z b u r î n d spre gările-mistere...
Se-aud şuierături stridente şi f u m u r i albe, efemere,
Se pierd pe undele de aer ca visurile la lumină...
î n c r e m e n i t e - n a d o r a r e , l a l u n ă stelele se-nchină...

Prin iarbă, licurici electrici par enigmatice agrafe...


R ă s u n ă muzice-n surdină la triste cinematografe
D i n m e l a n c o l i c a c e t a t e ce-şi u r c ă d o r u r i l e - n l u n ă . . .
Şi zgomotele obsedante de paşi pe t r o t u a r e sună,
A c o l o jos, î n u m b r a n e a g r ă . . .
A i c u i să fie ?
„ N o a p t e bună"...
T o c - t o c , t o t m a i d e p a r t e , şterse, se sting, abia se-aud, toc-toc...

Foşnesc acut albastre sălcii, şoptind cîntări de nenoroc


Atît de straniu, p a r c ă - o d a t ă le-am mai simţit c î n d v a , spre
seară...

Fecioarele în noaptea albă şi-agită braţele de ceară,


Şi simt s ă r u t u r i senzuale pe gît, pe colţurile gurei,
D e c î n d î n v i n e l u n a p l i n ă le-a p u s c o m o r i l e n a t u r e i . . .
Şi plîng... şi rîd... suspină-n u m b r ă . . . Z î m b e s c în c a d r e de
oglindă,
Z ă r e s c - n a i n t e a l o r o f o r m ă ş i m î i n i l e - ş i î n t i n d s-o p r i n d ă . . .

Dar e tîrziu...
D i n p a t u r i albe şoptesc cuvinte t r e m u r a t e :
„ C e sfîntă-i n o a p t e a - a c e a s t a , Lio ! "
— „ C u m plînge luna pe cetate !"
„ A u z i c u m salcia foşneşte ? suspină trist ca o chemare44...

„Un cap de sfinx îmi pare luna prin draperiile bizare"...


„ L a ce gîndeşti acum, C l o t i l d a ?"
„ Ş i t u ?"
„ E u ?«...

Somnul solitar
Păşeşte-ncet, le-nchide ochii, le-atinge buzele de jar,
Şi c î n d în crestele de d e a l u r i se p r i n d e l u n a c a - n t r - o plasă,
Fecioarele a d o r m î n friguri sub p l a p o m e l e d e m ă t a s ă .

410
ORA$

„ O , viile, toi ma soeur"


G. Rodenbacfe

Oraş-cavou, cu strade-nguste şi cu asfalturi de infern,


în a t m o s f e r ă cu surîsul rigid al d o r u l u i etern,
î n c o n j u r a t de dealuri triste sau de nostalgice c î m p i i ,
O r a ş cu m ă h ă l ă i ciudate şi cu grădinile pustii,
C u vechi c l ă d i r i p a t r i a r h a l e sub ale c ă r o r b o l ţ i u m b r i t e
P r i v e s c figuri de castelane cu z î m b e t e nefericite,
C u m u z i c i v a g i p r i n p i e ţ e albe, ş i seara-n p a r c u r i c u fanfare,,
M-a obsedat atîta vreme parfumul tău de-nmormîntare...
O, m-ai p u r t a t — copil — pe strade î n g h i r l a n d a t e de castani,.
S p r e şcoli s e v e r e ş i î n a l t e p i e r d u t e p r i n o g r ă z i p ă t r a t e ,
Ai nins asupră-mi dezolarea funebră-a norilor titani,
Şi-n p i e p t m i - a i i n f i l t r a t d e m o n i c c r e p u s c u l e î n s î n g e r a t e . . .
M i - a i p l î n s p o e m e l e - ţ i d e vise î n triste n o p ţ i a u t u m n a l e ,
C î n d stropi de ploaie-ndoliată, ca nişte u m e d e p u m n a l e ,
î m i flagelau a d î n c simţirea... c î n d goarnele visau t r u d i t e
A l b a s t r e rugăciuni p e - n t i n d e r i , sub cerurile ruginite...
Mă conduceai apoi de m î n ă p r i n praful negrelor cartiere,
î m i arătai clădiri cu parcuri şi cu balcoane de mistere,
Mă î m b ă t a i de s o m n o l e n ţ a ce lin pe u m e r i îţi apasă,
Şi-ntr-un tîrziu — pe uliţi strimte — mă conduceai t i m i d
acasă.
Vegheai asupra m e a cu milă şi cu iubirea unei m a m e ,
Şi-n jurul m e u melancolia-ţi uşor se spulbera în game.
Ş o p o t i t o a r e p r i n frunzişuri sau în simfonice-orchestrări :
C a plînsul m a g i c d e sirene p e - n t i n s u l paşnicelor m ă r i . . .

Şi-ntr-un suspin de toamnă moartă în inima-mi înfipt-ai raze...


U n b l î n d surîs mi-a n i n s p e suflet fiorul p r i m e l o r e x t a z e ,
P r i v i r i de b a s m e - n t u n e c a t e şi b r a ţ e albe, de vestale,
Au rătăcit în n o a p t e a tristă a gîndurilor mele pale...
Şi tu, oraş de suferinţă, sub cerurile tale m a t e
(Ca zmeul groaznic din poveste, z b u r î n d cu zînele furate),
Ai p r i n s în mrejele-ţi de vise fecioara cu surîs de floare
Inoculîndu-i în privire melancolia ta ce moare,
P u r t î n d - o p r i n v ă p ă i d e - a m u r g u r i p e şesuri p a l e s t r ă l u c i n d , .
Şi m-ai lăsat în v a n spre dînsa anemic braţele să-ntind.

411
O , t e - a m u r î t d e - a t u n c i , cetate c u zidurile tale sure...
Şi-n sufletu-mi d o r m e a u concerte şi sonatine de p ă d u r e ,
Pe strade mă u r m a u flaşnete şi eu visam gondole roze...
L u n g clopote sunau balade ca-n tainice apoteoze,
Şi eu visam corăbii triste, oceane-albastre, n o r i himerici,
Şi c h i p u l ei (viziune albă) p l u t e a pe t u r n u r i de biserici
Şi prin alcovuri de penumbră, prin razele surîzătoare...

Am urmărit-o-n nopţi de doliu prin săli de baluri visătoare


Şi p r i n t r e flori c r e p u s c u l a r e , la g e a m u r i l e l a r g deschise,
î n p ă r c î n d î i «cîntau p a r f u m u r i şi-n o c h i c î n d î i v i b r a u a b i s e . .
Şi îi sorbeam surîsul fraged în care soarele lucea,
Şi pribegeam pe străzi uitate, pierdute-n palide foburguri,
Un felinar b ă t r î n şi gîrbov cu r a z a lui mă mîngîia,
F i g u r a - i s e s c ă l d a - n l u m i n ă , şi-n f a ţ ă - m i p a l p i t a u a m u r g u r i . .
Şi te u r a m atunci, cetate cu zidurile-ţi seculare
în care rătăcea privirea-i sculptată-n farmecul etern,
O, te u r a m cu deznădejdea bolnavului fără scăpare,
O r a ş - c a v o u , cu strade-nguste şi cu asfalturi de infern.

M e t a m o r f o z ă legendară... O r a ş u l e în sărbătoare,
Roiesc în aerul de seră s o n o r e c î n t u r i de vioare,
D r a p e l e - m i fîlfîie p e s u f l e t , ş i v a l s u r i p l o u ă d i n b a l c o a n e ,
Ş i stelele r e n a s c p e b o l t ă c a p o l e i t e m e d a l i o a n e ,
Şi dealurile-adorm pătrunse de-nfiorările nocturne...
P e l a ferestrele deschise g a r o a f e roşii r î d p r i n u r n e
Şi viaţa-aleargă tumultoasă, palpită, tremură, vibrează,
A p r o a p e , t o t m a i mult, m a i dornic privirile-i m ă săgetează..
Şi ea surîde în p e r v a z u r i de realitate p a r f u m a t ă . . .
G r ă d i n i l e - m i zîmbesc discrete, şi floarea dragostei sculptată
D e - o m i n ă stranie desprinsă, mi se-mlădie-n butonieră...
O r a ş u l p a v o a z a t î n v i e , şi-o n e n ţ e l e a s ă a t m o s f e r ă
Subtilă, dulce şi c u r a t ă (ca p r i n staţiunile b a l n e a r e )
Se furişează peste ziduri şi cîntă i m n u r i de serbare...
C a - n vis p l u t e s c p e s t r a d e albe, p e sub m i r e s m e l e d e tei,
Ş i n u v ă d t u r n u r i d e biserici, n u v ă d clădiri p a t r i a r h a l e ,
N u m a i a u d nici corul n o p ţ e i v e n i t d i n sfere siderale,
Oraşul îl simbolizează nostalgica figură-a ei...
O v ă d , f r u m o a s ă , p r e t u t i n d e n i , în c a d r e de extaze reale ;

412
Şi-i s o r b o r c h e s t r e l e d i n v o c e ş i v i s u r i l e d e p e b u z e ,
Privirile-i de v o l u p t a t e mă-ncing ca b r a ţ e de m e d u z e
Şi rîsu-i de p r i n ţ e s ă b r u n ă m i - e v o c ă p î n z e m e d i e v a l e . . .

Oh, anii, anii de durere trăiţi în medii solitare,


S e - n ş i r p e firele g î n d i r e i c a ş i r u r i d e m ă r g ă r i t a r e ,
Şi lacrimile deznădejdei din vremea-aduoerei-aminte,
M i - a p a r ca sacre relicvare ce azi i le d e p u n - n a i n t e . . .
Ş i n u ş t i u d e e vis s p l e n d o a r e a î n c a r e i n i m a - m i p a l p i t ă ,
Şi dacă vraja luminoasă, în deznădejdea-mi adîncită,
V a d e z m i e r d a m e r e u fiinţa-mi î n n e b u n i t ă d e iubire...
D a r ştiu că te iubesc, c e t a t e , cu şoaptele-ţi de fericire,
Cu miresmatecele-ţi parcuri şi eu-orizonturi crenelate...
în nopţile de suferinţă veghează-asupra mea, cetate !
î n c i n g e - m ă - n a c o r d u r i sacre cu nostalgii de p a r a d i s ,
O r a ş - s a l o n , c u s t r a d e a l b e ş i c u c r e p u s c u l e d e vis...

IMAGINI TRISTE

Ce trist răsar din ceaţa vremei înmormîntările bizare


Ce le z ă r e a m — copil — pe strade, trecînd în legănări de vis!
De p r i n balcoanele cernite plîngeau stindarde funerare,
C o n v o i u l l u n e c a spre b o l t a m a u z o l e u l u i deschis.

Gîntau fanfarele funebre... în redingote-ndoliate


Bătrîni albiţi p u r t a u c o r d o a n e p e u r m a jalnicului car.
C u p e l e - n a i n t a u alene... P r i v e a u figuri î n d u r e r a t e .
Şi clopote gemeau în turnuri...
Trecea cortegiul m o r t u a r .

în urmă rămîneam ; departe-acorduri răsunau pierdute,


Şi străzile p ă r e a u schelete crucificate şi pustii...
P o r n e a u r o m a n ţ e melodioase de prin cartierele tăcute
Şi m a m e cu copii de m î n ă visau sub razele-aurii.

413
Acasă, jalnicele-acorduri se-nvaimăşeau în aiurare
în m i n t e a - m i ce v i b r a de friguri şi de concerte funerare ;
A m u r g u l t r e m u r a - n suspine pe vasta cerului paletă...
...Şi m ă c u l c a m . . . P r i n l a r g i f e r e s t r e v e n e a u p a r f u m u r i
de rozetă...

Plîngeau viole-n întuneric şi greierii plîngeau prin flori,


G î n d i r e a - m i a d o r m e a v r ă j i t ă sub melancolicii fiori...
...Şi-n vis v e d e a m făclii ş i p r e o ţ i ş o p t i n d c a - n m i s t i c e d e l i r e ,
Şi-n z a r e d r i c u r i uriaşe p l u t i n d spre negre cimitire.

CONVALESCENŢĂ

„Convalescent au Ht,
ancre de courbature,
Je me plains aux desseins bleus
de ma couverture."
Jules Laforgue
Convalescenţe lungi mă-ncing — uşoare —
în p e r n e m o i , sub draperii solemne...
în soba-naltă a r d albastre lemne,
Pe g e a m se z b a t săgeţi de p a l i d soare..,

Agrafe mari de crengi tremurătoare


Se-ntind spre lunci în aiurite semne...
Pe-ntinderi, colo-n zări, a nins pesemne...
în liniştea de vis tic-tacul moare...

Şi mama plînge...
...nu-nţeleg...
...copil,
N u bănuiesc c ă m o a r t e a peste m i n e
A v r u t să-şi c e a r n ă p l î n s u l ei s u b t i l . . .

Simţind că-nspre amiază mi-e mai bine,


D i n n o u m ă - n c o n j u r de cutii, fantoşe
De lemn, boiele, cuţitaşe, broşe...

414
ORAŞELE D E Z A M Ă G I T E

fratelui meu

„De-acum pe cărţi voi adormi uitat,


Pierdut într-o provincie pustie..."
G. Bacovia

Oraşele dezamăgite adorm cînd se pornesc prin gări


Convoiuri de spinări plecate, şi suliţe... şi cai... urale...
Ah, pieţele a p a r ca lacuri oglinditoare de-nserări,
Ca pînzele de năvi se-agită drapelele sentimentale.

Şi rătăcesc ca-n vis pe urma atîtor zgomote de armă,


U r m î n d cu pietate paşii speranţelor de mult proscrise...
De stîlpi, de ziduri, de t r o t u a r e , nervoasă liniştea se sfarmă.
Sau se strecoară nevăzută p r i n t r e ferestrele deschise.

Doar pianele de-o torturează... trăsurile plutesc pe străzi...


Prin globurile somnoroase luminile sclipesc confuze...
în suflet mi se zbat miragii şi strălucire de părăzi,
D a r vasta serilor tristeţe crispează zîmbetul pe buze.

în izolarea ce mă-ncinge trăiesc romane ignorate...


Dezmierd cu ochii — fără voie — r o t u n d e b r a ţ e de silfide,
Sau file albe de volume... sau frunze leneş scuturate...
Grădini cu bănci sub frunţi de ramuri...
şi plînsul verei mă ucide

Chinuitor, tresare-n cuget — săgeată vie — un refren...


(Refren duios din cine ştie ce melancolică-operetă...)
Şi gîndul mi se-nfiripează în psalmodia unui tren,
în vagi concerte de m o t o a r e , sau în cîntări de m i n a v e t ă .

Şiroind uimit rămiîn la geamuri sub bolţi ce tremură de dor


C î n d plînsul cerului haotic în inimă mi se răsfrînge,
Zăresc pe t u r n u r i de biserici c u m trece-al N o p ţ i i d u h în zbor
Tîrîndu-şi m a n t i a stropită cu stele — picături de sînge.

415
NELINIŞTI

Lăsaţi în u r m ă codrii ce picură de ploaie,


Şi umedele crînguri, şi şipotul din munţi...
E s e a r ă - a l b a s t r ă - n a e r şi g a l b e n e ş i v o a i e
P e albiile-nguste a l u n e c ă sub p u n ţ i . . .
E s e a r ă - a l b a s t r ă - n aer... ca tragice b l e s t e m e
R ă s u n ă în auzuri zbucnirile din nori...
Pe dealuri codrii, totuşi, în v a n vor să ne cheme
S p r e lungi p l i m b ă r i , căci frigul din ei îţi dă fiori.
S p r e s a t d a r !... ş i v i s a r e a o v o m l ă s a p e a l t ă d a t ă . . .
— O, v e ş n i c a v i s a r e s u b b o l t a î n s t e l a t ă ! —
N e - a m fi p i e r d u t p r i n crînguri şi-am fi sărit pîraie,
D a r c u m să m e r g i sub f r u n z e ce p i c u r ă de p l o a i e ?
S-a s t i n s v ă p a i a b l o n d ă , p r e l u n g g e m î n d î n s l a v ă ,
Furtunile-ncetat-au strigarea lor b o l n a v ă
Şi c î m p u l lin surîde seninului trufaş...
N o i însă v o m î n t o a r c e din d r u m a i noştri paşi...
N - a fost m e n i t a seara aceasta s c h i m b ă t o a r e
Să dea din n o u a v î n t u r i dorinţelor în floare,
N i c i luna să ne cheme pe calea ei pribeagă,
Şi nici cărări în vaste poieni să ne atragă...
V o m merge d a r spre vagile lumini,
C e - n roşii l a m p i o a n e se l e a g ă n ă - n g r ă d i n i .
în m a r i grădini încinse cu g a r d u r i de nuiele...
Şi-n c î r c i u m e - a f u m a t e n e v o m visa-n castele.
N u p o ţ i altfel petrece î n staţii balneare,
U i t a t e şi sărace, din satele avare,
î n rîsete, distracţii, ascunse-n m u n ţ i granitici...
Aici trăiesc b ă t r î n i i livizi şi paralitici
Şi tineri plini de dorul tăcutelor păduri...
A d e s pe la a m i a z ă , sub crudele călduri,
Observi fecioare triste cetind, pe bănci, romane...
D i n c î n d în c î n d trezeşte tăcerea de savane
A staţiei balneare, în „ p i a ţ ă " , vreo fanfară...
Şi c î n d î n c e p e p l o a i a . . . — o, p l o i l e de v a r ă ! —
î n c e t s e - n c h i d f e r e s t r e şi-n j g h e a b u r i a p a c î n t ă . . .
Zăreşti pe d r u m u r i sure copite ce f r ă m î n t ă
N o r o i u l cu putere şi ritmic plîng tălăngi...
Căleşte vechi şi u d e se leagănă sub crăngi...

416
G ă i n i ş i c u r c i s u b ş u r ă r ă m î n î n p o z e fixe...
Alene cade ploaia pe lemn de crucifixe,
C u b r a ţ e l e deschise, c e p a r a r i p i d e mori...
Femeile pe uliţi gonesc pe rîmători...
Ş i s e a r a , c î n d v ă z d u h u l t o p i t - a deşii n o r i ,
C o p i i nebunateci se duc spre „căişori"...
Flaşnetele-atunci c î n t ă şi z b o a r ă toţi în cerc,
A zilei l î n c e z e a l ă d i n s u f l e t e şi-o ş t e r g ,
Ş i uşile d e c î r c i u m i î n l ă t u r i s e d e s c h i d ,
Exotice tarafuri se r e a z ă m ă de zid
Şi cobza-ngînă ritmul picioarelor nervoase...

Pămîntul, după ploaie, a cucută miroase...

Se-ncing în ganguri scunde bătute, sîrbe, hore...


F a m i l i i curioase p r i v e s c în j u r la joc...
întorşi din codrii vajnici, cu foşnete m i n o r e ,
P e c î m p u r i , m a i a p r o a p e , n o i s t ă m p i e r d u ţ i î n loc...
C ă c i cîntecul acesta, ce vine ca t o r e n t e
Spre noi, în seara clară şi u m e d ă de ploi,
D a , cîntecul acesta cu-atît de simple-accente
D e ş t e a p t ă sentimente n e b ă n u i t e - n noi...

Vioara modulează cîntări din vremi bătrîne


Şi c o b z e l e - n d ă r ă t n i c ţin glasul să le-ngîne...
în tremur, pe la geamuri, trec trupuri rînduri-rîndurî,
De-aici se-aude-opinca c u m zupăie pe scînduri
Şi c h i o t e de chefuri nostalgice se urcă,
O r i glasuri c a v e r n o a s e ce-n z g o m o t e se-ncurcă,
C i o c n i r i d e sticle s p a r t e ş i z u m z e t e d e s t u p u r L .

Şi iarăşi plîns de cobză şi defilări de trupuri...

în sufletu-mi speranţe, dureri şi vis răsar...


V ă d albe b u l e v a r d e din n o a p t e c u m apar,
Şi t u r n u r i , lacuri calme, clădiri şi ziduri-nalte
F a c inima-mi de farmec si cîntec să tresalte.
Mă -atrag chemări duioase spre locuri depărtate,
R ă m î n î n u r m ă şesuri, ş i c o d r i v e r z i , ş i s a t e . . .
Contemplu orizonturi crestate-n catedrale,
Şi gări, muzee, statui şi a r c u r i triumfale...

417

27 Antologia poeziei simboliste româneşti


C e ^ a p r o a p e - m i este g î n d u l de-acele l u m i r î v n i t e !

Dar plînsul mort de cobză în mrejele-i mă-nghite,


Mă tîrîie spre-o l u m e de-o vrajă n e p ă t r u n s ă
î n care t o a t ă jalea acestei ţ ă r i i-ascunsă...
M ă d e a p ă n ă p e g h e m u r i d e palide nelinişti
Şi-mi p l i m b ă n o r i pe cuget, ca peste-un larg de mirişti...
A r c u ş u r i l e roşii răcnesc d a n s î n d p e s t r u n e
C a s c a d e l e de p a t i m i d i n suflete străbune...
O, scripcă... e o t a i n ă nespusă c î n d răsuni...

De ce-aţi sorbit viaţa, blajinii mei străbuni,


în ţ ă r i a t î t de-opuse şi-atît de-aidepărtate,
T r ă i n d u n u - n oraşe şi altu-n m u n ţ i , la sate ?
D e ce-ai v e n i t spre mine, o, t u , b ă t r î n c u c e r n i c ,
D i n ţ ă r i a l c ă r o r — jalnic — e u astăzi sînt vistiernic,
F i l t r î n d u - m i c a l d în suflet d o r i n ţ i de z ă r i senine ?
I a r t u , m o ş n e a g şăgalnic, d e ce-ai î n f i p t î n m i n e
Cuţitul legăturei de-umilul teritoriu
Şi-nchizi ades finţa-mi în t u r n u r i de ivoriu ?
De ce mi-aţi nins în pieptu-mi orchestre de-antiteze,
Lăsînd ca nostalgia în juru-mi să creeze
V e s t m î n t cernit... i a r glasuri, ca plînsetul sirenei,
C u „ c o n t e s b l e u s w u i t a t e să-mi u d e c o l ţ u l genei,
O r i t a i n i c s ă m - a d o a r m ă p o v e s t e a C o s î n z e n e i ?...

Ascult mereu cum jocul în cîrciumă se-ntinde,


O flacără n e b u n ă în inimă-mi s-aprinde...
M ă p l e c . . . ş i 2bor... a l u n e c p e - o n e t e d ă c î m p i e ,
î n faţa m e a , senine, p ă d u r i l e adie,
Vioarele suspină şi dansurile curg,
Planează-n aer îngeri cu zîmbete de-amurg...
Zdrobit de vagi tendinţe, molatec mă-nconvoi
Sub tei cu r a m u r i negre ce p i c u r ă de ploi,
D i n n o u m ă u r c p e r a z e d e - a r g i n t . . . şi-n a s t ă s e a r ă
Mă simt uşor şi slobod, p r i b e a g şi fără ţară...

418
ÎN SALONUL VECHI DE ŢARĂ

î n salonul vechi d e ţ a r ă arn p ă ş i t c a - n t r - u n altar...


Sfiicios, c o p i l ă r i a m ă p r i v e a d e p r i n u n g h e r e .
P r i n s d e zid, acelaşi o r n i c u r c ă - a l t i m p u l u i c a l v a r
Şi aceleaşi bibelouri d o r m p e - n g u s t e etajere.

Dorm străbunii-n vechi tablouri aplecate trist spre mine


Şi de-afară vine-acelaşi z u m z e t p r o a s p ă t de albine
P r i n t r e s t o r u r i de şindrilă v e r d e şi ferfeniţită...
T r e c din cînd în c î n d c ă r u ţ e pe şoseaua prăfuită.

înserări de basme sure tind pe turle-un loc s-apuce,


E s t o m p î n d conturul aspru-al hanului de la răscruce.
O r i c e l u c r u - a t i n s e-o c l a p ă c e t r e z e ş t e u n e c o u . . .
Şi pe scînduri îmi p o r t paşii ca pe lespezi de c a v o u .

în acest muzeu de-obiecte, amintiri, dorinţi discrete,


în acest a l t a r de pace, rece şi p a t r i a r h a l ,
Furişez timid fiinţa-mi covîrşită de regrete
Ş i p e c r e ş t e t las s ă - m i c a d ă v r e m e a m o a r t ă , c a u n v a l .

Stingherit pe-un scund fotoliu azi rămas fără de teluri,


M ă aşez s ă - n c e r c c r e a ţ i i v a g i d e r e c o n s t i t u i r e . . .
î m i a c o p ă r ochii harnici ce-au fixat atîtea ţeluri,
Să nu văd cum mă-nconjoară strîmbe cruci de cimitire.

Şi mă simt străin în cadre penumbrite şi domoale...


Simplitatea ce p l a n e a z ă peste t o t e viu contrast
C u - a l m e u s u f l e t c e n u p o a t e z b u c i u m u l s ă şi—1 p o t o a l e ,
A l e r g î n d pe al ştiinţei c î m p ispititor şi v a s t :

Cunoştinţi culese trudnic după nopţi de vegetare,


Aplecat pe vraf de pagini, de pe cînd eram copil,
Teorii, principii, date... ce ciudată mi se pare
A m i n t i r e a v o a s t r ă xstazi î n a c e s t s a l o n u m i l .

419

27*
î n acest salon î n c a r e a - m p i e t r i t f u g a r a v r e m e ,
De demult, ca picătura lîncedă de albă ceară —
încrustând în ea contururi dragi şi fragede embleme,
A m i n t i r e a v o a s t r ă trece peste creier, ca o g h e a r ă .

în acest salon de ţară cu miros uscat de cimbru


C e n e p o t r i v i t e - s a l e t r a i u l u i c e r i n ţ i m o d e r n e ....
î n t ă c e r e a ce-1 a p a s ă s o A a l v e a c u r i l o r t i m b r u
Şi-ale o r n i c u l u i c l i p e r ă b d ă t o a r e p a r e t e r n e .

Am lăsat la uşă geanta cu volume prăfuite,


C u m u n c i t e file p l i n e d e t r u n c h e a t e î n s e m n ă r i ,
C a s ă fiu d i n n o u c o p i l u l c u p r i v i r i l e - n s o r i t e ,
C î n d neştiutor de toate alergam spre larg de zări.

Ca să fiu din nou ogorul nedesţelenit de soartă :


F r u n t e a n e t e d ă şi clară, gîndurile f ă r ă cute...
Să trezesc din n o u în juru-mi, ca în basme, vraja moartă...
Seva t î n ă r ă din p l a n t e f o r ţ a ei să-mi î m p r u m u t e .

Premenindu-mi ţesătura sufletului pentru-o clipă,


S ă r e n a s c , u i t î n d d e v î r s t ă , griji, d u r e r e , t i m p ş i l o c ,
Şi-aşezat în faţa mesei să plutesc pe-a vremii-aripă,
C o n s t r u i n d m e r e u castele din albastre cărţi de joc.
r ALFRED MOŞOIU

Născut în 8 octombrie 1890, la Galaţi, Alfred Moşoiu urmează stu­


diile liceale la „Sf. Sava" din Bucureşti şi cele universitare la Paris
(ştiinţe juridice). Va tipări în capitala Franţei şi o plachetă de versuri
(1912), în prelungirea unei activităţi poetice începute în ţară, continuate
la reîntoarcere în patrie (1915), mai ales în revista Flacăra, din al cărui
grup tace parte. Carieră, în special, de autor dramatic şi publicist. Re­
ferent literar, vreme îndelungată, la Casa şcoalelor. Decedează în 1932.

OPERE (poezii) :
Sonete, B u c , Minerva, 1910 ; O toamnă, Paris, Belle fidition, 1912 ;
Sufletul gradinei, Buc, Casa şcoalelor, 1920 ; Antologie, făcută de Cor-
neliu Moldovan, Buc, Casa şcoalelor, 1923 ; Poezii, B u c , Casa şcoalelor,
1927.

COLABORĂRI:
Gazeta Transilvaniei, Flacăra (1915—1916, 1921—1923) ; Luceafărul
(1919) ; Sburătorul (1919) ; Citiţi-mă (1921) ; Universul literar (1926) e t c

REFERINŢE :
[Ovid Densusianu], Sufletul gradinei, Viaţa nouă, XV, 7—8,
1 sept.—1 oct. 1920 ; I. Pillat-Perpessicius, Antologia poeţilor de azi,

421
B u c , 1925, voi. I I , p. 59—65 ; E. Lovinescu, Istoria literaturii române
contemporane, I I I , Evoluţia poeziei lirice, B u c , Ancora, 1927, p. 262 ;
G. Călinescu, Istoria literaturii române, B u c , E.F., 1941, p. 750.

Poeziile selectate sînt reproduse din voi. Poezii, Buc, 1927.


ÎN SEARA ASTA A MURIT CEVA

în seara asta a m u r i t ceva...


în jurul m e u simţii fiorul morţii...
O mină a mişcat zăvorul porţii ?
C u m ? Nu e nimeni în odaia mea ?
Şi totuşi simt că a m u r i t ceva...
A m a u z i t s u s p i n u l cel d i n u r m ă
Al unei vieţi ce piere, ce se c u r m ă ,
A m a u z i t î n c e t c u m m ă striga...

Şi frica mă cuprinde tot mai mult...


Cine-a m u r i t aproape, lîngă mine ?
C î n d singur sunt, c î n d nu e n i m e n i , cine ?
. . . U n c l o p o t b a t e ^ n m i n e şi—1 a s c u l t ,
Şi creşte glasul lui ca un t u m u l t ,
Ş i l ă m p i l e î m i p a r făclii d e c e a r ă . . .
C e v a d i n m i n e m o a r e - n astă seară...

...E poate-o amintire de demult ....

Poate-a murit vreun chip îndepărtat,


Sau vreo privire scumpă-odinioară...
— P r i v i r i l e ştiu singure să m o a r ă
C î n d a n i i t r e c ş i n u le-ai c e r c e t a t . —
Se sting în c î n t u l trist : „A fost o d a t w . . .
Te simţi v i b r î n d de-a lor melancolie,
Ş i s u f l e t u - ţ i b o l n a v a r v r e a s ă ştie :
Ce amintire ai î n m o r m î n t a t ?

423
TOAMNA

C a d f r u n z e l e ş i a z i c a şi-n t r e c u t ,
C u m cade gîndul în necunoscut...
D a r p a r c ă azi m a i tristă e grădina...
E v i n a t o a m n e i sau a m e a e v i n a ?
C u m stăm tăcuţi alături, amîndoi,
O altă t o a m n ă plînge p a r c ă - n noi...

E toamna pustiirilor de veci,


P e c a r e - o s i m ţ i c î n d ţ i - e s t e scris s ă p l e c i ,
C î n d sufletul în clipa despărţirii,
S e f a c e u n a c u d u r e r e a firii...
Strîngi amintiri de p a r c ă frunze strîngi,
Şi f ă r ă v o i a ta începi să plîngi...

Cad frunzele şi azi ca şi-ntrecut...


C u m cade gîndul în necunoscut...
...îl s i m t c u m p l e a c ă s u f l e t u - ţ i d e - a c u m ,
î m i simt şi eu t o t sufletul pe d r u m . . .
Şi am rămas pe bancă a m î n d o i :
D o i a r b o r i d e s f r u n z i ţ i ş i t r i ş t i ş i goi...

CÎNTECUL AMINTIRILOR

Amintirile
S u n t clopote t u r n a t e în cleştar,
Ce b a t în n o a p t e liniştit şi rar.
T r e z i n d simţirile...

Le-auzi cum sună,


Şi sună şi sunt m u l t e şi îţi p a r
Un cîntec vechi, un cîntec legendar, —
Vuit pe strună...

424
Şi fiecare c l o p o t de cleştar,
E-o despărţie, e o r e n u n ţ a r e ,
Ş i f i e c a r e c l o p o t e-o c h e m a r e
P e c a r e o - n ţ e l e g i . . . ş i e-n z a d a r ....

Bat ani întregi în cîntecul lor clar...


Şi b a t atunci cînd nu ai vrea să bată...
Urechile-ţi-astupi cu mîna, dar
Bătaia lor e fără de hotar...
Fiinţa ta întreagă, zbuciumată,
L e - a u d e î n c ă c u m r ă s u n ă r a r !...

Şi plîngi... şi plîngi...
T r e c u t u l e-un c a l v a r
P e care-1 u r c i c u t o t c e - a f o s t o d a t ă
Să m o r i şi să învii în u r m ă iar...
Şi p l î n g i şi p l î n g i . . .
...dar clopotele p a r
Ades că întrerup sonora gamă,
Căci nepăsarea noastră le sfărâmă
C u m s f ă r â m i f ă r ă grijă u n p a h a r . . .

PE VALUL R O Z

Pe valul roz, corăbii albe


D i n p o r t alunecă uşoare
Cu pînze-ntinse, ascuţite,
P a r nişte corturi mişcătoare...

Gonite-n larg, tot mai departe,,


Pe-ncovoierea unui val.
Se-nalţă u n a cîte una,
S ă v a d ă t o t m a i stinsul m a l !

425
I a r ochiul ce pe ţărm, în taină,
Le-a u r m ă r i t mişcarea lină,
R e v e d e albele corăbii
Imaginate de lumină...

Le vede încă uşurele,


P l u t i n d încet, p l u t i n d în larg
Deşi nu-i u r m ă de corăbii
Şi nu e u m b r ă de catarg...

...Asemeni albelor corăbii,


Ce-au lunecat în zări albastre,
Se d u c clipitele iubirii
Din portul gîndurilor noastre.

Le vezi plutind mult timp în urmă,


L e v e z i . . . ş i n u ştii c ă - n p r i v i r i
P e n t r u atîtea clipe s c u m p e
Se-aprind atîtea amintiri...

MOARTEA FLORILOR

D i n vasul cizelat cu măiestrie,


î n c i n s cu flori şi r a m u r i a r g i n t a t e ,
P e t a l e roşii c a d , î n f r i g u r a t e ,
în ritmuri lente de melancolie...

Sfarămături de viaţă, scuturate,


P ă s t r î n d a d î n c s u p r e m a lor tărie,
împrăştie p a r f u m în agonie
Ş i m o r aşa, î n c e t , c u v o l u p t a t e . . .

Un lung fior a străbătut în casă...


Pe z i d u r i albe, u m b r e n o i se lasă,
Şi v i n a p o i pe ele să se c u l c e ,

426
...Şi n u ştiu, l a m p a n u m a i l u m i n e a z ă ,
Sau ochii mei, închişi, subtilizează,
C l i p i t a asta nesfîrşit de dulce...

ÎN LUXEMBURG
(Pe-o zi de toamna)

Pe unde ieri atîţi amanţi trecură,


Sub arborii aleelor deşarte,
Ca un narcotic dătător de moarte,
P ă t r u n d e ploaia pic cu picătură...

Şi vîntul toamnei vine de departe,


Şi crăngile lovindu-le cu ură,
C u - o m î n ă p a r c ă , frunzele le fură,
Cu-o altă mină, darnică, le-mparte,

Plîng apele uitatelor bazine,


Şi plîng î n d u r e r a t e l e regine,
C î n d geniul trist al lui Verlaine pluteşte...

în clipa asta de durere plină,


Satyrii v o r să fugă din grădină,
C ă c i rîsul lor b r u t a l şi s u r d răneşte...

ÎN P O R T U L MORT...

N i c i o c o r a b i e n u v i n e şi-i l i n i ş t e î n p o r t u l t r i s t ,
Cu mînecile suflecate stau muncitorii tăcuţi pe dig,
Cu fiecare val ce b a t e , în p o r t s-abate-un val de
frig.
N i c i o corabie nu p l e a c ă să calce v a l u l ca un C h r i s t .

427
Pe lanţurile ruginite şi pe frînghiile din p o r t ,
D i n a e r u l s ă r a t a l m ă r i i s-au p r i n s u ş o r c r i s t a l e m i c i ,
C e licăresc o b o s i t o a r e , asemeni u n o r licurici...
O b a r c ă goală p a r e - n u m b r ă , sicriul ce a ş t e a p t - u n
mort.

Şi cum alunecă amurgul pe marea fără de sfîrşit,


Şi umbre cearcă să despartă pe muncitor de
muncitor
î n c e p s ă c î n t e t o ţ i d e o d a t ă u n c î n t e c vesel ş i s o n o r ,
C u t r e m u r a ţ i de negrul nopţii, de linişte şi infinit.
ION PILLAT

Născut la Bucureşti, 31 martie 1891, Ion Pillat este prototipul „sim­


bolismului" român autohtonizat, pe deplin integrat tradiţiei româneşti,
printr-un remarcabil proces de asimilare. Poetul o percepe sub forma
idilicului moşieresc, a intimismului, a nostalgiilor stilizate, sinteză la care
participă deopotrivă experienţa de viaţă şi cultura sa. Copilăria fără
griji, petrecută la conacul de la Viorica, este întrerupta destul de tîrziu,
căci poetul face şcoala primară şi primele trei clase de liceu în particular,
cu examene trecute confortabil la Piteşti. Cursul inferior îl încheie la
„Sf. Sava", la Bucureşti. Apoi pleacă la Paris (1905), înscris la liceul
„Henri IV, arătînd interes pentru istorie şi geografie. Din această epocă
datează şi primele sale versuri. Urmează o perioadă, tot pariziană, de
studenţie (1910—1914), caracterizată prin boemă intelectuală subţire,
nutrită cu bune şi sistematice lecturi de poeţi moderni, frecvenţe evidente
şi în primele volume de versuri. Obţine două licenţe, în istorie şi geogra­
fie, dar orientarea sa va fi alta decît didactică sau ştiinţifică.
Un eveniment important poate fi socotit şi întîlmrea în 1912, la
Paris, a lui Macedonski, regăsit cu entuziasm în ţară, de care se apropie,
de unde şi ajutorul hotărîtor dat editării Florilor sacre (1912). 11 va spri­
jini şi mai departe la Flacăra, unde poetul, împreună cu Horia Furtuna
st Adrian Maniu, joacă un rol important, după retragerea lui C. Banu.
De acum încolo cariera sa poetică (debut, în 1911, la Convorbiri literare,)
va fi bine definită, cu întreruperi trecătoare în timpul campaniei din 1913

429
si 1916—1918. După război este ataşat, pînâ în 1920, delegaţiei române
la conferinţa de pace. Revenit in ţara, se consacra în întregime literaturii
şi participării la conducerea unor reviste (Cugetul românesc, Gîndirea).
Se impune printr-o bogata activitate poetica (peste 15 volume), de tradu­
cător (Baudelaire, Jammes, Saint-]ohn Perse, Moreas etc), conferenţiar
şi eseist. Entuziast şi competent cititor de poezie româneasca şi străina,
gustata în original, în mai multe limbi europene, Ion Pillat şi-a strîns
doar o parte din contribuţii într-un volum de Portrete lirice (1936), urmat
de Tradiţie şi literatură (1943). Membru al P.E.N.-clubului, mare calator,
în Spania (1929), Italia (1931), Grecia (1937). Om de societate şi de
relaţii intelectuale distinse, poetul cunoaşte şi invita în ţara personalităţi
de talia lui Claude Farrere, Claude Anet, Rene Benjamin, Henry Massis,
Jacques Bainville, Jules Romains, Paul Morand, Georges Duhamel, Kay-
serling, Hans Carossa, Jorge Guillen, Iovan Ducici, regretînd că n-a putut
să aducă în Bucureşti şi pe Paul Valery, Paul Claudel şi Saint-John Perse,
pe care i-a cunoscut personal. Regreta de asemenea că n-a avut printre
invitaţii săi şi pe Rilke, cu care a fost în corespondenţă.
Căsătorit la 6 septembrie 1913 cu Măria Procopie-Dumitrescu, mem­
bru al Academiei Române în 1936, Ion Pillat moare de congestie cere­
brală la 17 aprilie 1945, lăsînd unanime regrete pentru fineţea, cultura
şi talentul său poetic.

OPERE (poezii) :

Visări păgîne, Buc, Miner va, 1912 ; Eternităţi de-o clipă, Buc, Fla­
căra, 1914 ; Amăgiri, B u c , Flacăra, 1916 ; Grădina între ziduri, ediţie
de lux, Pans, 1919 ; ed. a Il-a, Buc, Socec, 1920 ; Antologia toamnei,
Viaţa românească, 1921 ; Bătrînii (30 de exemplare), extras din revista
Cugetul românesc, 1922 ; Pe Argeş în sus, B u c , Cultura naţională, 1923 ;
ed. a Il-a (definitivă), Buc, Bibi. pt. toţi, 1936 ; Satul meu, B u c , Cartea
vremii, 1925 ; I. Pillat-Perpessicius, Antologia poeţilor de azi, I, II, Buc,
Cartea românească, 1925, 1927 ; Florica, ediţie de mare lux, Cultura
naţională, 1926 ; Biserica de altădată, B u c , Cartea românească, 1926 ;
Cîntece din popor, ed. Fund. principele Carol, B u c , 1928 ; întoarcere
(1908—1918), B u c , Luceafărul, 1928 ; Limpezimi, Craiova, Scrisul ro­
mânesc, 1928 ; Caietul verde, B u c , Cartea românească, 1932 ; ed. a Il-a,
B u c , 1937 ; Scutul Minervei (ed. de lux), B u c , Luceafărul, 1933 ; Pa­
sărea de lut, B u c , Adevărul, 1934 ; Poeme într-un vers, Cartea româ­
nească, B u c , 1936 ; Ţărm pierdut, B u c , E.F., 1937 ; Umbra timpului, B u c ,
Universul, 1939 ; Balcic, Craiova, Scrisul românesc, 1940 ; Împlinire (so­
nete), Buc, E.F.R., 1942 ; Asfodele, Buc, ed. Aussonia, 1943 ; Poezii, ed.
definitivă, 3 voi., E.F., 1944 ; Poezii, antologie şi prefaţă de Aurel Rău,
B u c , E.P.L., 1965.

430
TRADUCERI (versuri) :
Poezii alese din Francis Jammes (în colaborare cu N. I. Herescu),
B u c , Cartea vremii, 1927 ; St.-J. Perse, Anabasis, B u c , Cartea românească,
1932 ; Din poezia germană (antologie), Cernăuţi, ed. Literaria, 1937 ;
Poezii din Baudelaire, B u c , I.E., Torouţiu, 1938 ; Maurice de Guerin, Cen­
taurul şi Bacanta (traducere), B u c , Euphorion, 1941.

COLABORĂRI :

Convorbiri literare (1911, 1914) ; Viaţa românească (1913, 1926—


1927, 1930—1933, 1937, 1938) ; Viaţa nouă (1917—1918) ; Luceafărul
(1919) ; însemnări literare (1919) ; Zburătorul (1919—1920) ; Gîndirea
(1921—1924, 1940) ; Cugetul românesc (1921—1925) ; Universul literar
(1925) ; Azi (1934) ; Revista germaniştilor (1937) ; Revista Fundaţiilor
regale (1941—1943) etc.

REFERINŢE :

[O. Densusianu], Visări păgîne, Viaţa nouă, VIII, 14—16, 1912 ;


N. Iorga, Sfaturi unui tînăr, Neamul românesc, V, 41—42, 1912 ; D. Kar-
nabatt, Visări păgîne, Seara, 21 octombrie 1912 ; Hidalgo (A. Hefter), Vi­
sări păgîne, Versuri şi proză, I I , 2, 1913 ; [O. Densusianu], Eterni­
tăţi de o clipă, Viaţa nouă, X, 3, 1914 ; Const. T. Stoika, Eternităţi de
o clipă, Săptămîna politică şi literară, 15 februarie 1914 ; I. M. Raşcu,
Eternităţi de o clipă, Versuri şi proză, III, 1914 ; [O. Densusianu], Amă­
giri, Viaţa nouă, X I I , 3, 1916 ; N. Davidescu, Amăgiri, Noua revistă
română, X V I I I , 1916 ; Tudor Vianu, Grădina între ziduri, Sburătorul, I,
47, 1920 ; I. Vinea, Grădina între ziduri, Adevărul, 30 aprilie 1920 ;
[O. Densusianu], Pe Argeş în sus, Viaţa nouă, X X I , 4—6, 1923 ; Mi-
hail Dragomirescu, Pe Argeş în sus, Cultura poporului, octombrie 1923 ;
M. D. Ralea, Pe Argeş în sus, Viaţa românească, XV, voi. LVI, p. 209,
1923 ; Perpessicius, Satul meu, Mişcarea literară, I I , 22, 1925 ; Pompiliu
Constantinescu, Satul meu, Ritmul vremii, I, 4, 1925 ; Vladimir Streinu,
Biserica de altădată, Sburătorul, IV, 5, 1926 ; I. Valerian, De vorbă cu
d-l Ion Pillat, Viaţa literară, I, 10, 24 aprilie 1926 ; Adrian Maniu,
Biserica de altădată, Rampa, 6 februarie 1927 ; E. Lovinescu, Istoria lite­
raturii române contemporane, I I I , Evoluţia poeziei lirice, B u c , Ancora,
1927, p. 97—106 ; Ion Pillat-Perpessicius, Antologia poeţilor de azi, I I ,
B u c , Cartea românească, 1928, p. 151—164 ; Perpessicius, Menţiuni cri­
tice, I, B u c , Casa şcoalelor, 1928, p. 205—211 ; idem, voi. I I , B u c , E.F.,
1934, p. 357—364 ; Vladimir Streinu, Pagini de critică literară, B u c ,
Fundaţia pentru literatură şi artă, 1938, p. 68 ; G. Călinescu, Istoria
literaturii române, B u c , E.F., 1941, p. 773—780 ; Şerban Cioculescu,
Aspecte lirice contemporane, B u c , Casa şcoalelor, 1942, p. 214—216 ;
Ion Pillat, Mărturisiri despre om şi poet (volum omagial), B u c , Publi-
com, 1946 ; Perpessicius, Menţiuni critice, V, B u c , E.F., 1946, p. 77—82 ;
Ov. S. Crohmălniceanu, Ion Pillat, Viaţa românească, XV, 9, 1962,
431
P- H3—127 ; Al. Piru, Ion Pillat, 20 de ani de la moarte, Contemporanul,
17, 23 aprilie 1965 ; Dinu Pillat, Ion Pillat în intimitate, Gazeta literară,
XII, 17, 22 aprilie 1965 ; Adrian Marino, Ion Pillat, la o nouă lectură,
Steaua, XVI, 7 iulie 1965 ; Dinu Pillat, Epoca de formare a lui Ion Pillat,
Gazeta literară, X I I I , 12, 24 martie 1966 ; Nicolae Manolescu, Lecturi
infidele, B u c , E.P.L., 1966, p. 114—146 ; Alexandru Macedonski, Opere,
ed. Adrian Marino, B u c , E.P.L., II, 1966, p. 350—352.

Poeziile sînt reproduse din voi. Poezii, Buc, F.R., 1944.


ÎN TOAMNĂ

Te iau, te strîng la p i e p t u - m i . C o p i l o , ce d e p a r t e
Te s i m t ! C ă c i , vezi, a c u m a e ceasul liniştit,
C î n d bate iar la garduri cu pasul ostenit
C o b z a r u l toamnei, vîntul, în strai de frunze m o a r t e .

Nu plînge. E zadarnic şi oaspele-i poftit.


E scris să v i e a s t ă z i p u r t î n d a m o r ţ i i c a r t e ;
Ş i cîte-au fost p e l u m e n e p a r c e s u n t : d e ş a r t e .
Deschide n u m a i poarta, rostindu-i bun venit.

Deschide largă poarta bătrînului cobzar


N e - o spune jalea veche uitată de demult,
Şi hora amintirii se va roti mai rar.

Auzi ? Se depărtează spre zarea de cenuşe


C u sufletele n o a s t r e . . . S u n t s i n g u r ş i a s c u l t
C u m bate veşnicia în pieptu-ţi de păpuşe.

Pustie e grădina, pustie casa toată


în c a r e o iubire crescuse an de an.
Ce m a r i sunt azi copacii ! Sub r a m u r i de castan,
P r i d v o r u l alb în frunză de iederă înoată.

Fîntîna părăsită rămase fără roată,


Se pierde şerpuirea potecii într-un lan,

433
Şi sub b o l t i r e a v e r d e a codrului, o l t e a n
C h i l i m a ş t e r n arinii î n zilele d e z l o a t ă .

Cărările înguste zadarnic le cutreier !


S t r ă i n e î m i s u n t a s t ă z i , sau e u l e s u n t s t r ă i n ?
D a r n e s c h i m b a t p r i e t e n u n ţîrîit d e greier,

Acelaşi ca şi-atuneea, în clipe de tăcere


Reînf lorind visarea cu roze efemere,
î m i sîngerează p i e p t u l c u veşnicul său spin.

Plutaşul M o a r t e trece pribeag pe rîul lumii.


I a r d u p ă dînsul veacuri, popoare,-n jocul spumii,
Tîrîte de puhoiul p ă t a t de înserări,
Se şterg spre veşnicia p o t o l i t o a r e i m ă r i .

Şi Moarte, surugiul cu frîu-n dinţi, călare,


N o r o a d e l e goneşte pe-a t i m p u l u i cărare.
I a r veac de veac se leagă în u r m ă : n o r de scrum,
Şi pulbere se-aşterne p r i n colbul de pe d r u m .

Şi Moarte, pivnicerul din toamnele tîrzii,


Ciorchine de p o p o a r e ca struguri culegînd,
La linurile vremii le duce cu pas rar.

Dar pentru noi, iubito, al morţii lăutar


Să cînte. — Simţi cum piere trecutul r î n d pe rînd,
U i t a r e a c u m b u r e a z ă î n s u f l e t e p u s t i i ?...

JARDIN DU LUXEMBOURG

Plutea aromitoare suflarea primăverii


P r i n f r u n z ă t u r a - n a l t ă din vechiul L u x e m b o u r g ;
E r a î n c l i p a - n c a r e n u ştii s u b v r a j a serii
D e v i n e a u r o r a d i n n o u , sau de-i a m u r g . . .

434
Z b u r a r ă porumbeii din paltini. în surdină,
Şoptea tînguitoare Fîntîna Medicis —
î n cea m a i m i n u n a t ă ş i c l a s i c ă g r ă d i n ă
C e - a înflorit v r e o d a t ă sub cerul larg deschis.

Cînd zgomotul cetăţii, vuind prelung ca marea


Ce-şi u r c ă - n e c h i n o x u r i p u t e r n i c u l talaz,
Rostogolind departe pieri cu depărtarea,
Se strecură p r i n r a m u r i un liniştit obraz...

Ne-nvăluia Selene cu farmecul zăpezii.


D e ce, p e c î n d o l u n ă d e g h e a ţ ă n e p r i v e a ,
T e - a m r e v ă z u t ca-n clipa iernatică a străzii
M a i albă ca o n a l b ă p r i n fluturii de nea ?

Şi cum treceam alături de recile regine,


De ce simţii în suflet al p a t i m e i k o b o l d ,
î n c e a s u l î n d o i e l n i c d î n d n u ştii d e r e v i n e
I u b i r e a c a o m o a r t e , s a u c a u n v i u i m b o l d ?...

THULE

P r i n cleştarul apei limpezi, c î n d a m u r g u l o desfide,


Cresc din adîncimea umbrei turle nalte de mărgean.
Un oraş-nălucă d o a r m e ancorat în ocean
Pe limanul m a d r e p o r i c al apusei Atlantide.

Sub eflorescenta algei cu mişcare de reptil,


R e a p a r e amăgirea unui Thule singuratic :
T h u l e , u n d e visul n o r d i c adumbrise visul atic,
C î n d T r i s t a n visa alături d e E n d i m i o n copil.

Ce pescuitor de doruri scufundate şi de scule,


R e n ă s c u t din s p u m a mării p r i n t r e jocuri de delfin,
S u f l e t e , î ţ i v a a d u c e d i n v î n a t u l lui m a r i n ,
I r i z a t ă d e t a l a z u r i , c u p a r e g e l u i d i n T h u l e ?...

435
RODUL MĂRII

Mi-ai cerut, p r i v i n d talazul n e b r ă z d a t de nici o


navă,
Unde-şi moaie doar aripa zborul unui elcovan,
Să-ţi a d u c din f u n d u l mării, ca pescarul n ă z d r ă v a n ,
O m i n u n e să desfete nostalgia ta b o l n a v ă .

Şi prin valuri translucide cu vibraţii de fosfor,


U n d e t r e m u r ă sargasul şi se-nalţă goemonii.
L i n g ă stelele d e m a r e c u - n f l o r i r e a a n e m o n i i ,
Scufundat-am în adîncuri dorul meu lampadofor.

Cu lumina într-o tnînă şi într-alta cu tridentul,


Gol, p u r t î n d în ochi iubirea şi n ă v o d u l între dinţi,
D a r p u r t a t d e a m ă g i r e a unei veşnice credinţi,
A l ă s a t să-1 n ă p ă d e a s c ă ş i să-1 t r a g ă - n f u n d c u r e n t u L

Pescui ursine rare, mărgărint cu luci de stea,


Pe nisipuri fabuloase ca grădinile Golcundei,
C î n d cu soarele, din zare, vine c a v a l c a d a u n d e i ,
Cu penaşuri de l u m i n ă şi cu coamele de nea...

Şi culese flori de nufăr —ce pe ţărm erau meduze —


S c o i c i t r a n d a f i r i i u r s i t e s-aibă f a r m e c f e m i n i n ,
C î n d în a d u m b r i r e a zilei v a l u l m ă r i i e senin
Şi în l i m p e z i r i de vise f o r m e l e d e v i n c o n f u z e .

Lumină smaraldul arctic sub gheţarul triumfal,


D u s e p l a s a î n a z u r u l î n s o r i t e l o r escale,
Şi din apa nemişcată pînă-n ape tropicale
T o a t e mările cuprinse le aprinse val cu val.

Răscolind prin oceane irizatele vitrine


Cu crengi roşii de c o r a l i u şi cu alb m ă r g ă r i t a r ,
D o r u l m e u şi-a t r a s n ă v o d u l d i n t a l a z e p e n t r u t i n e
D a r în el găsit-ai n u m a i sarea lacrimei ca d a r .

436
FEREASTRA PE MARE

Fereastra ta deschisă e pe m a r e ,
Visarea m e a pe ape se deschide...

Pe mare trec trei păsări mari şi ţipă...

în pene albe poartă fremătarea


Furtunii prin catarge împînzite.
Cu vînt se umflă larga lor aripă.
Te du cu noi. N ă d e j d e a m e a îmi ţipă.
Şi Vis şi D o r î m i strigănn c o r : P o r n e ş t
întinde-n vînturi pene de zăpadă.
Te du prin ţara norilor de spume.
înalţă-te spre u l t i m a Pleiadă
Şi c u p a ta t r u p e a s c ă o sfărîmă
D e ţ ă r m u l şters a l u l t i m u l u i T h u l e .
Pluteşte-n larguri singur tu cu zborul,
D e d r a g u l l u i şi-al v î n t u l u i d i n a r i p i !

Pe ceruri pier trei umbre mari în noapte.

Iubito, lîngă mine stai, şi marea


î ţ f c î n t ă - n c e t , ş i t a c e t r i s t , şi-n ş o a p t e
Se p l î n g e iar, şi t a c e iar, şi c î n t ă .

Fereastra ta deschisă e pe mare...

GHEŢARUL

R ă s a r e a Polului magică stea


Pe albe pustiuri de gheaţă,
Şi-n n o a p t e , d e ţ ă r m u r i cuprinse d e n e a
Verzi valuri v u i n d se agaţă.

437
Răsună gheţarul cu ropot prelung,
C î n d a p e l e d a u să-1 pătrundă.
Prin somnul zăpezii chemări îi ajung
Rostite din u n d ă în undă :

— Departe e marea cu val de smarald


Spre care vîslează năierii.
M u r m u r ă t a l a z u l şi-n a e r u l c a l d
Şoptesc foşnitori palmierii.

Trec păsări cu pene albastre, în stol,


U m b r i n d străvezia oglindă,
în cercuri răzleţe atol şi atol
S e - n c e a r c ă z a d a r n i c s-o p r i n d ă .

Cresc poame de aur, rodesc, apoi cad


P e i a r b ă culese d e v î n t u r i
în insuli gradine, ce tainice scad
Prin zări : plutitoare pămînturi.

Lung geme gheţarul ; să plece ar vrea


Spre m a r e a de-a p u r u r i senină,
D a r frigul îl leagă ; a P o l u l u i stea
îl ţine cu lanţ de lumină.

Şi gerul trosneşte de dorul etern


A soarelui ţ a r ă să v a d ă .
N ă p r a s n i c se z b a t e : d i n albul infern
Se rupe un pisc de z ă p a d ă .

E slobod, şi drumul se-ntinde spre sud !


E s l o b o d pe s l o b o d a m a r e !
P r i n spumă de valuri, cu creştetul ud,
Despică o n o u ă cărare...

Departe, pe marea cu val de smarald,


S e - n a l ţ ă u n sloi d e n i n s o a r e .
Fantastica n a v ă în aerul cald
Descreşte sub flăcări de soare...

438
Vin păsări cu p e n e albastre, alin
U m b r i n d străvezia făptură,
Pe care de-acuma cu farmec deplin
Şi v i s u l , şi m o a r t e a o f u r ă .

PĂRĂSIRE

Lungi stoluri grăbite ţin calea spre N o r d ;


T r i s t ele ţ i p ă .
Departe, amurgul azvîrle-n fiord
A u r o clipă.

Pătate de umbră, dorm apele verzi,


Moarte pe mare.
Cu ochii nostalgici de-a p u r u r e a pierzi
Ţ ă r m u l din zare.

De zile lăsat-am valul nomad


T o t să ne ducă
Azi de zăpada umbrită de brad
D o r ne apucă.

Şi buciumul nostru şi-aruncă pagîn


Glasul pe unde...
D o a r ţipăt de păsări, pe noapte stăpîn,
Jalnic răspunde.

DEPARTE

Departe, undeva, sunt porturi ce aşteaptă...


Pe m ă r i , ca păsări albe, corăbii se î n d r e a p t ă .

439
Pe ţ ă r m u r i , u n d e v a , se-nalţă palmierii...
Se-naripează pînza în vîntul primăverii.

La Poluri, undeva, gheţari sunt şi morene...


Ce vise c h e a m ă z b o r u l c o r s a r e l o r c a r e n e ?

Ning aur, undeva, pădurile mimozii...


în galbena-nnoptare m a i stau visînd m a t r o z i i .

Prin insuli, undeva, creole au ochi stranii...


P e p u n t e t o t v e g h e a z ă sub l u n ă căpitanii.

O, ţara, undeva, a basmelor arabe !...


îmbătrînesc piloţii cătînd în astrolabe.

Golcunda, undeva, Formoza, dorm sub stele...


E greu în i n i m i d o r u l , şi ancorele-s grele.

Răsare, undeva, Of irul — ce departe...


S u n t m o r ţ i conchistadorii, galerele sunt sparte.

BALADA TOAMNEI

în parcuri frunza cade arămie


P e pajişti u n d e ieri z î m b i s e m a i ,
Şi în avuzuri lunecă pustie
Pe apa-n care dorul ţi-oglindeai.
Azi singur al păunilor alai
M a i înfloreşte pacea din grădină,
I a r eu, s i m ţ i n d z ă p e z i l e c e v i n
Ş i p r e s i m ţ i n d d u r e r e a ce-o s ă v i n ă ,
R e c h e m în ţări de geruri şi de chin
U i t a r e a ce durerile alină.

440
P i e r d u t ă e a verii frenezie,
D u s , P a n suflînd în trestie de nai,
D e - a c u m să sune dulcea melodie
A toamnei... T r i s t ă i n i m ă , ce n-ai
Iubitele pe care le visai,
Priveşte c u m a p a r e de senină,
P r i n seara-n c a r e n i n g e a u r fin
De foi îngălbenite de l u m i n ă
Cu uşurinţa unui zbor divin,
U i t a r e a ce durerile alină.

Din depărtări în depărtări adie


C u m , î n a m u r g u r i , z u r g ă l ă i d e cai
R ă s u n ă , p i e r şi t r e m u r ă şi-nvie,
Nostalgic, p e u n d r u m c a r e 4 uitai...
O, suflete b o l n a v al m e u , ce ai ?
E ca o r a z ă c a l d ă de l u m i n ă
în ţ a r a peste c a r e norii vin
S-arunce u m b r ă , jale şi ruină,
Şi e p r i n c e a ţ a veşnicului spleen
Uitarea ce durerile alină.

O, toamnă, fie voia ta, regină,


T u , care faci din t r a n d a f i r un spin,
Tu, ce pe codri de-aur prinzi rugină,
T u , ce-ai s ă d i t a l ă t u r i d e s u s p i n
U i t a r e a ce durerile alină.

PĂSĂRI PE MARE

Privirea ta deschisă e pe m a r e ,
Visarea m e a pe a p e se deschide...

Pe mare trec trei păsări mari şi ţipă.

441
î n pene albe p o a r t ă fremătarea
Furtunii prin catarge împînzite.
în vînt se umflă larga lor aripă.

Pe ceruri pier trei umbre mari în noapte.

Privirea ta deschisă e pe mare...

SCOICA

D i n ţara fabuloasă cu crînguri de polip,


C u flori c a p i e t r e scumpe î n c r e m e n i n d p e stîncă,
P e - u n ţ ă r m , p e c a r e v a l u l î l b a t e şi-1 m ă n î n c ă ,
C o p i l , zării o scoică z v î r l i t ă pe n i s i p .

O, de-aş putea în mine din nou să înfirip


Fiorul de atuncea, mirarea mea adîncă
D e - a p r i n d e - n scoica m u t ă ca o şoptire încă
De ape nevăzute, de valuri fără chip !

Şi noaptea cu urechea pe scoică, depărtat,


Să t o t a u d , pe plaja t ă c u t ă a visării,
Urcînd, urcînd vuirea şi murmurele mării...

Dar ce copil de veghe la geamul alb de stele


V a fi, p u r t î n d u - m i v e r s u l î n s u f l e t î n c r u s t a t ,
Misterioasa scoică a n e m u r i r i i mele ?

442
ASFODELA

Pe culme trei coloane de porfir


Ş i p r i n t r e ele c e r u l p î n ă - n z a r e a
î n t i n s ă d e l u m i n ă c a u n fir,
Şi — ca o l e s p e d e — d e p a r t e , m a r e a .

încremeniţi, toţi munţii violeţi.


N i c i un copac şi văi pustii de apă.
I u b i t ă şi de m o r ţ i şi de poeţi,
O asfodelă p r i n t r e stînci ce c r a p ă .

O asfodelă singură stă scut


Şi tainei şi c r e d i n ţ e l o r s u r p a t e .
Cu rădăcina prinsă în trecut,
Ea înfloreşte în eternitate.

Barbar, venit aicea să mă-nchin,


D i n t o t ce-a fost am m a i găsit o floare.
O l a s să î n f l o r e a s c ă . Şi s e n i n
Reiau toiagul vremii călătoare.
ALEXANDRU VIŢIANU

Născut la 4 septembrie 1891 în comuna Săveni, jud. Doroboi, locali­


tate unde tatăl său, căpitan farmacist, veteran al războiului independenţei,
îşi avea farmacia. Absolvind Liceul Naţional din Iaşi şi cu un an de
studii la Conservator, secţia declamaţie, Al. Viţianu se înscrie în 1909
la Universitatea din Bucureşti, mide obţine diplomele de licenţiat în
drept şi filozofie. Urmează, in 1912, Şcoala de ofiţeri de rezervă, fiind
înrolat în Regimentul 10 artilerie, cu care face campania din 1913.
Intre 1914—1916 profesează avocatura în Baroul Ilfov. Mobilizat, ia
parte la luptele de la Turtucaia, în 1916, fiind uşor rănit. Cade cu în­
treaga garnizoană în captivitate, de unde se întoarce după doi ani, înain­
tat pînă la gradul de căpitan. în 1919 intră în magistratură la Con­
stanţa. Va demisiona însă în anul următor. Călătoreşte la Viena, Salz-
burg şi Paris. Reintră în magistratură în 1921 şi funcţionează neîntrerupt
ca judecător la Vişeul-de-Sus, Năsăud, Oradea, Timişoara, pînă în 1940,
cînd este repartizat în Ministerul de Justiţie la Bucureşti. Pensionar
din 1943.

OPERE (poezii) :

Bacante, B u c , 1910, ed. a Il-a, 1925 ; La sînul tău, Cyteră, Con­


stanţa, 1915, ed. a Il-a, 1933 ; Fericirile nebănuite, Bistriţa, 1924, ed.
a Il-a, 1939 ; Rubaiatele lui Omar Khayam, traduceri, Constanţa, 1929 ;
tristeţi fără trup, B u c , 1933.

445
COLABORĂRI :

Almanahul „Adevărului", B u c , 1911 ; Viaţa sociala (1912) ; Rampa


(1912—1914) ; Versuri şi proză (1912—1914) ; Seara (1913—1914) ;
Hiena (1919) ; Adevărul literar şi artistic (1921—1922) ; Revista noastră
ilustrată (1929) ; Magazinul (1932) etc

REFERINŢE :
Iosif Nădejde, Bacante, Adevărul, nr. 7.639, 13 decembrie 1910 ;
Ev. [I. M. Raşcu], Bacante, Opinia, decembrie 1910 ; [Ilarie Chendi], Ba­
cante, Luceafărul, nr. 3, 1 februarie 1911 ; Bock (Tudor Arghezi), Bacante,
Facla, nr. 10, 5 martie 1911 ; Rodion (Dr. Steurman), La sinul
tău, Cyteră, Ordinea, 26 septembrie 1911 ; George Silviu, Fericirile nebă­
nuite, Dimineaţa, 23 octombrie 1925 ; G. Călinescu, Tristeţi fără trup,
Adevărul literar şi artistic, nr. 669, 1 octombrie 1933.

Poeziile sînt reproduse după cum urmează : Voluptatea pisicilor,


Spleen, Umbra, Ironie meschină (Bacante, 1910J ; Comedianţii, Fetele de
şcoală, Melancolia primăverii (Fericirile nebănuite, 1924J.
VOLUPTATEA PISICILOR

O, barbari idoli ai voluptăţii,


Căci unic e plînsetul vostru suprem
Şi are un t i m b r u de care mă t e m :
Perversitatea naivităţii !

O, barbari idoli, resturi uitate


D i n metemsihoza credinţelor vechi,
L u g u b r e m i - a j u n g şi-mi p ă t r u n d î n u r e c h i
A voastre glasuri d e z m o r m î n t a t e !

Pe-al nopţii sîn, ce tremură-n aer


De spasmul electric în care vibraţi,
Culcat, eu vă sorb cu toţi nervii-ncordaţi,
O r o a r e a rece a straniului vaier î

SPLEEN

Privesc în jurul m e u cu-aceeaşi vagă n e p ă s a r e


N i m i c , nimic deosebit nu-mi tulbură retina :
Aceeaşi p î n z ă albastră-cenuşie, care p o a r t ă

447
Banalul şi eternul joc al umbrei cu lumina...
Privesc î n j u r u l m e u cu-aceeaşi v a g ă n e p ă s a r e ,
Şi sufletu-mi î m i p a r e t o t m a i m u l t o a p ă m o a r t ă

UMBRA

D e cîte ori m ă uit l a u m b r a m e a ,


S i m t ca o t u l b u r a r e g r e a :
Ce-i u m b r a noastră fără de culoare,
Şi-atît de schimbătoare,
Şi-atît de c r e d i n c i o a s ă ?
E-o ironie sau un t ă i n u i t î n d e m n
Spre-o lume mai frumoasă ?
E-o ironie sau un semn
Ca semnele de lemn,
C e - a r a t ă la răspîntii d r u m u l ?

Ah ! umbra-i fumul
Ieşit d i n focul sufletelor care a r d !
O r i se măreşte-ngrozitor în faţa mea,
O r i micşorată a p a r e p e v r e u n gard...
în faţa mea
C î n d se măreşte aşa,
A ş v r e a s ă z b o r , s ă c î n t , e u s i n g u r n u ş t i u ce-aş m a i
vrea !
D a r frîntă cînd o v ă d pe vreo zidire sumbră,
A ş v r e a s ă fiu c a „ o m u l f ă r ă u m b r ă " !

448
IRONIE MESCHINĂ

De u n d e - a p ă r u r ă ţ i , groteşti îmbinări
De linii v a g i şi c o n t u r u r i bizare,
Cu-a voastre grimase şi iuţi contractări
De clovni cu sfori care-i p u n în mişcare ?

Pe fundul de umbră a negrei odăi


în care eu mă-nvălesc de mistere,
Fantastice ca nişte albe văpăi,
Cu semne m u t e jucaţi în tăcere !

Dar mie îmi pare că glasul v-aud :


U n rîs s u b ţ i r e î m i s u n ă - n u r e c h e ,
Şi gravele-mi gînduri le-mprăştie crud,
Cu ironia-i meschină şi veche...

COMEDIANŢII

în tîrgurile de provincie cu două-nguste trotoare,


Cu n o p ţ i de p l u m b strivind p l e o a p a anemicelor felinare,
D e o d a t ă - n s o m n o l e n ţ a zilei, f ă r ă c a n i m e n i s ă se-aştepte,
F i g u r i s t r ă i n e a p a r p e s t r a d ă , p r i n case, sau u r c î n d p e t r e p t e . . .

Primiţi cu un surîs ce-nseamnă şi indulgenţă şi miracol,


C o m e d i a n ţ i i v î n d bilete p e n t r u un grandios spectacol,
Şi-n s e a r a a c e e a ş i , î n v r e o s a l ă d i n t î r g d e s i g u r c e a m a i m a r e ,
S e - n g r ă m ă d e ş t e l u m e a - n z g o m o t , î n a e r r ă u şi-n e n e r v a r e .

Şi-un clopoţel strident răsună, cortina-n lături se răsfrînge


în cute-asemenea acelor de pe-un o b r a z care ar plînge,
Şi iată m u l t rîvnita clipă a-nceperii, pe c î n d în sală
G r e o a i a linişte subită nu-i decît p o a t e - n ă b u ş e a l ă î

449

Antologia poeziei simboliste româneşti


Şi-n sunete d e vals m a c a b r u r e p r e z e n t a ţ i a decurge,
C o m e d i a n ţ i i , pe-ale căror obrazuri supte fardul curge,
P r i n t r i s t ă a c r o b a ţ i e î n s ă ş i v i a ţ a şi-o e x p u n p i e r z ă r i i ,
D î n d sălii c e e a c e n u - i p o a t e d e c î t d o a r s p a s m u l s u f o c ă r i i . . .

Cu toate-acestea, la răstimpuri, fiind a nervilor supapă,


Un rîs ce b u b u i e se-aude d i n sală ca şi d i n t r - o g r o a p ă ;
A t u n c i abia comedianţii, b o l n a v i de foame nesfîrşită,
Simt ca-n extazul sărutării cum inimile le p a l p i t ă !

FETELE DE ŞCOALA

XII, 2

Şi gamele minore...
Aceste simple note,
De studiu, d a r tristeţe fără cauză,
Tristeţe pură !
Le-aud în camera-mi cu storurile trase
D i n altă casă.
De m i n a cui v i b r e a z ă gingaşa c l a v i a t u r ă ?
Ah, gamele minore...
De m î n a cui mi se-nfiripă aceste triste o r e ?
S i m t i n i m a - m i c a şi-o s f ă r m a t ă v a z ă ,
Simt inima-mi că mi se lasă
T o t mai adînc în piept, ca-ntr-o fîntînă
De întuneric... Ah, ce mînă
Cu p i a n u l şi cu i n i m a - m i exercitează ?

450
MELANCOLIA PRIMĂVERII

Ah, melancolia primăverii,


C î n d în urechi îmi sună psalmi de-nmormîntare,
C î n d parcă v ă d convoaiele durerii,
Cu gravitatea lor şi cu parfumul tare
De chiparoase şi tămîie...
Ah, strania melancolie a primăverii,
C î n d aurul din soare p a r c ă p u n e
P e c h i p u l m o r t u l u i u n z î m b e t sfios,
O rugăciune :
Să m a i rămîie o clipă, ah, să m a i rămîie...
...Şi c î n d e c o u l d e p ă r t a t a l p l î n s e t e l o r s c a d e ,
C î n d seara ca un v ă l de doliu cade
Şi candelele-i se a p r i n d în mijlocul tăcerii,
De pretutindeni... Ah, melancolia primăverii !
CONSTANTIN T. STOIKA

Poetul erou Const. T. Stoika s-a născut în Buzău, la 23 februarie


1892, fiul lui Titus St. Stoika, descendent dintr-o veche familie bănăţeană,
şi al Irinei Canella. Studii liceale la Braşov, Buzău, Piteşti, unde înfiin­
ţează în 1909 o revistă şcolară Tinerimea literară şi artistică. Se apropie
de grupul simbolist de la Viaţa nouă în 1912. Studii şi licenţă în litere
la Bucureşti, întrerupte în 1913, cînd intră voluntar în armată. Participă
la campania din Bulgaria. împreună cu M. Săulescu, V. Demetrius şi
I. Cbiru-Nanov, scoate revista Poezia (1915). Mobilizat ca sublocotenent,
moare pe front la 19 octombrie 1916. Traducător din Baudelaire, Ver-
laine, Peladan fOedip şi Sfinxul, 1914), dar şi din clasicii latini, Const.
7. Stoika are şi preocupări teoretice prosimboliste : Şcoala nouă victo­
rioasă în luptă cu parnasienii şi realiştii (ms.) ; Reflexii în faţa poeziei
noi, în Viaţa nouă, XVIII, 5—6, iulie-august 1922.

OPERE (poezii) :

^ Licăriri, Buzău, 1910 ; Poezii, 1912—1916, Chişinău, 1928 (cu o pre­


faţa de Ovid Densusianu şi o notiţă biografică de Cezar şi Titus Stoika).

COLABORĂRI :

Duminica (1909) ; Universul literar (1910—1911) ; Neamul românesc


literar (1910—1914) ; Săptămîna politică şi culturală (1911—1914) ; Ver-

453
suri şt proza (1911—1916) ; Rampa (1911—1913) ; Viaţa nouă (1912—
1916) ; Flacăra (1912—1916) ; Noua revistă română (1912—1913) ; Ra­
muri (1912—1914) ; Poezia (1915) etc.

REFERINŢE :
A(lexandru) A/.(acedonski), Analele „Gloriei* : Costel Stoika, m
Literatorul, nr. 18—19, 2 noiembrie 1918 ; Cezar Titus Stoika, Scrisoare
deschisă lui Alexandru Macedonski, în Literatorul, nr. 24, din 22 decem­
brie 1918 (partea a doua, în ms. cu corecturi autografe de Alexandru
Macedonski, în posesia lui Adrian Marino) ; O vid Densusianu, Const.
Stoika, în Viaţa nouă, X I I I , 11—12, 1918 ; Cezar Stoika, Un poet risipit :
Const. 7. Stoika, Dreptatea, 23 octombrie 1922 ; I. Pillat-Perpessicius,
Antologia poeţilor de azi, B u c , 1927, voi. I I , p. 269—276 ; E. Lovinescu,
Istoria literaturii române contemporane, I I I , Evoluţia poeziei lirice, B u c ,
Ancora, 1927, p. 301 ; Perpessicius, Menţiuni critice: Const. 7. Stoika,
Poezii, Cuvîntul, IV, nr. 1.129, 15 iunie 1928 ; Paul I. Papadopol, Înce­
puturile poetului erou C. 7. Stoika, Preocupări literare, VIII, nr. 5—6,
mai-iunie 1943 ; idem, Poetul erou Const. 7. Stoika, luptător literar, Pre­
ocupări literare, VIII, nr. 9—10, noiembrie-decembrie 1943.

Poeziile selectate sînt reproduse din voi. Poezii, 1912—1916, 1928.


UN SOL NEAŞTEPTAT

P r i n iarba înaltă scînteiau adîncile cărări


Şi gîndurile mă c h e m a u în albe depărtări.

Un corb bătrîn pe un molid căzu — şi nemişcat


P ă r e a , î n n o a p t e a c e c u r g e a , u n sol n e a ş t e p t a t . . .

Am întrebat molidul alb, de soare nepătruns :


„ P e c i n e - a ş t e a p t ă t r i s t u l c o r b ? cc — Şi n i m e n i n-a răspuns

„De unde vine ?a am întrebat şi vîntul ce trecu,


Şi-n n o a p t e a u m e d ă şi g r e a şi v î n t u - a t u n c i t ă c u .

„Lumina ce-o ascunde-n ochi — pe lună-am întrebat —


D e oinde-a r u p t-o n e g r u l c o r b ? " Ş i l u n a s-a-ntristat.

Şi sufletului meu i-am zis : „De ce nu cîntă, să-1 ascult ?"..


Şi mi-a răspuns tăcerea lui : „ F i i n d c ă - a m u r i t de m u l t ! "

455
REFUGII

II

O, mină de ţărînă trecătoare,

Ca un fior de ape ce tresare,


C î n d luna rupe-adîncul de tăcere,
S i m t sufletul sălbatec c u m te cere...

Să vezi ce trişti sînt irişii-n grădină,


Ce nemişcaţi a d o r m în u m b r a lor —
A z i n u se-nrinide m î n a - ţ i d e l u m i n ă
Să c l a t i n e p a r f u m u - a r o m i t o r ;
T r e s a r a t i n ş i d e vise, î n r ă c o a r e ,
Şi-adorm tăcuţi cînd noaptea îi cuprinde,
Ca sufletul ce tainic se a p r i n d e
Şi m o a r e de iubire şi-aşteptare...

Revino iar în casa de parfumuri,


S-asculţi c u m pasările-aici se c h e a m ă ,
P ă m î n t u l u i să-nalţe fără t e a m ă
Eternul imn. Ce ape şi ce d r u m u r i
îţi plimbă umbra, — acum, cînd în grădină
î n g î n d u r a ţ i i irişi t e a ş t e a p t ă
Şi c î n d p r i n r a m u r i seva grea d e ş t e a p t ă
C î n t a r e a vieţii tainică, divină...

Grădina mea cu plante şi dorinţe,


C u a m i n t i r i si-abise d e t ă c e r i ,
Cu vagi necunoscute mîngăieri,
G r ă d i n a m e a c u vise ş i c r e d i n ţ e
E-atît de liniştită, că tresar
D i n visul lor de p i a t r ă secular
Şi statuiele-n socluri aşteptînd
S ă vii, l u m i n a vieţii a d u c î n d .

Neîncălzită de-a iubirii rază,


Vei fi ca m i n e floarea fără soare
Ce trist singurătatea l u m i n e a z ă —

O, mînă de ţărînă trecătoare...

456
V

Oraşul îşi resfrînge în lacul trist al serei


M î n d r i a — şi-o r i s i p ă d e t a i n i c ă l u m i n ă
Pe turnurile-nalte tăcută se anină,
Cu o nădejde m o a r t ă în braţele durerei...

Ţinuturi nesfîrşite de umbră mă-nconjoară


Şi a p e l e t ă c e r e - i , c u l c a t e , - a d î n c r e s p i r ă —
O pasăre speriată mi-e sufletul ce-admiră
M e l a n c o l i a n o p ţ e i ce leneşe c o b o a r ă .

Şi-adoarme ritmul vieţei sub cerul larg de vis...


Z a d a r n i c dulci iluzii m ă c h e a m ă către tine,
S ă - n g r o p d e z a m ă g i r e a cu p o m p e şi festine
Ş i s ă c u l e g u i t ă r e i c u n u n i d e a l b i ri s.

Dorm gîndurile mele ca stînci sub ape-ascunse,


Singurătatea d o a r m e sub boite de c i p r e s ;
O , s a c r ă f r u m u s e ţ e , m i - a p a r i c a u n eres
Ce rătăceşti în forme de minte nepătrunse

Şi noapte-arunci în farul ce-mi stă-nainte-aprins...


...în casa t a severă, azi, n i m e n i n u m ă c h e a m ă ,
în suflet o t ă c e r e de t e m p l u p o r t cu t e a m ă —
M ă refugiez î n m i n e î n d u r e r a t şi-nvins.

în reci singurătăţi de munţi


P l u t e s c a z i v i s e l e d e ieri —
Surîsul unei adieri
Ce-aruncă peste m a r e punţi.

Tăcute adîncimi de brazi


Refugiile mele p a r ,
F î n t î n i l e ce c î n t ă clar —
Privighetorile de azi.

Gheţarii-adînci sînt ochi aprinşi


D e s o a r e l e ce-n m i n e - 1 p o r t —

457
Al depărtărei p u m n de mort
I-a-nchis încremeniţi, învinşi.

Zadarnic peste mine cerni


Ai amintirii candizi crini,
A z i s u f l e t u - m i e în r u i n i —
O s t r o v î n l ă n ţ u i t d e ierni...

IX

In casa îndoielei te-ai refugiat, acum,


C î n d s-a î n c h i s g r ă b i t a a v i s u r i l o r c a r t e ,
Şi-o u m b r ă î n t r i s t a t ă — m e l a n c o l i a - n d r u m
Te cheamă în grădina uitată de departe.
T r e c u t u l azi se-mbracă în flori de a m i n t i r i ,
Melancolia cîntă ca o privighetoare,
Ş i s-au o p r i t d r u m e ţ i i s ă - n t r e b e d a c ă m o a r e ,
învinsă, suferinţa în valuri de-amăgiri.

în casa îndoielei ai dus cu tine,-odată,


C o r t e g i u l de iluzii, iubirea m e a c u r a t ă ;
Neliniştita m a r e a viselor rănite
Străbate-o cît în ţ ă r m u r i sînt apele-adormite
Că va-nceta să cînte meliancolia,-acum,
Şi nimeni n-o m a i trece pe întristatul d r u m ,
Să r u p ă a r m o n i a tăcerei obosite...

O, suflete, în noapte te-au aruncat ispite —


D i n t r e r u i n i c u l e g e v i a ţ a ce-a r ă m a s ,
Şi-n c a s a îndoielei, ca la un vechi p o p a s ,
R ă m î i de-ţi odihneşte aripile rănite.

...Şi-mi ascultam dorinţele-amagite,


C e tainic m ă c h e m a u neliniştite...

în întunericul neînţeles
Curgea melancolia peste mine,
A m a r ă ca m i r e a s m a de-aloes —
Şi-mi a m i n t e a m , în lume, ce straniu e

458
T ă c u t u l suflet care se-nchidea
A t u n c i cînd v i a ţ a sacră surîdea.

Şi-n noaptea de melancolie


Ce r i t m i c tresărea în veşnicie,
M i - a m strîns în m i n e visurile toate,
Ce triste aţipiră p r i n unghere
D e - a t î t a părăsire şi tăcere
Şi de a t î t a grea s i n g u r ă t a t e ;
Ş i - a t u n c i c î n d n i m e n i n u e r a î n casă
Şi inima-adormise,
Ai răsărit d i n visurile mele,
C a d i n n e a n t s u r î s u l u n e i stele,
Cu braţe răcoroase,-nfiorate
De vagi dorinţi, cu degete muiate
In ape de lumini şi revărsînd
Surîsuri şi a r o m e , t r e m u r î n d .
învinsă n o a p t e a neagră printre pini,
Stinsese-n n e g u r i sacrele l u m i n i ,
Şi cerul adormise-n infinit
C î n d t e p r i v e a m d e vise o s t e n i t ;
O singură lumină mai trăia —
D o r i n ţ a ce sălbatic ne-aprindea
î n corpurile reci d e lut
O v i a ţ ă de n e c u n o s c u t .

Şi-n casa mea săracă şi tăcută


A f o s t o s ă r b ă t o a r e de l u m i n ă
Atunci cînd ai adus atîta vină
în mîngîierea ta necunoscută...
I a r cînd ai dispărut — eternitatea
Iubirei sacre r e v ă r s î n d în mine —

Sub stele visătoare şi senine


O pasăre-şi c î n t a singurătatea...

459
ODAIA TAPETATĂ CU AMINTIRI

Odaia tapetată cu amintiri grăbită


M-a r e c h e m a t l a t i h n ă , şi-am revenit. C o n t e m p l u
Relicve. Pe c o v o a r e păşesc ca î n t r - u n t e m p l u ,
Să nu trezesc tăcerea ce d o a r m e obosită.
Pe masa grea sculptată în lemn de trandafir,
V e r l a i n e l e g a t î n a u r î n t a i n ă stă d e p a z ă ;
P r i n s t o r u r i s e s t r e c o a r ă u n fir d e - a r g i n t — o r a z ă ,
C e - a l u n e c ă sfioasă p e c a d r e , p e clavir...

Pe scrin, două micsandre s-au risipit, uscate ;


Fiolele p a r cupe de crini de-un veac uitate
î n u m b r ă . . . Trist, a l b u m u l deschis m ă c h e a m ă parcă
Să m a i străbat o d a t ă cu-a amintirei arcă
Pe a p a liniştită a viselor... F r u m o a s ă
R ă s ă r i d i n f o n d u l galben şi risipeşti surîsuri
A c u m — săgeţi de chinuri şi u m b r e de abisuri
A l t ' d a t ă ! Şi odaia mă cheamă, luminoasă,
Ca să respir a r o m a parfumurilor m o a r t e ,
Ce-n u n d e risipite plutesc pe cărţi, pe cadre...

O, stolul amintirei — în ritmuri de escadre,


Vîsleşte c ă t r e m i n e , î n t a i n a grea să-mi p o a r t e ,
T r i u m f ă t o r , cortegiul iluziilor ce-alt'dată
Mi-ai s e m ă n a t în suflet !

VIS MORT...

S-a o f i l i t î n s e r ă c r i z a n t e m a
Şi-a p i c u r a t p e t a l ă c u p e t a l ă . . .
î n stol, cernite g î n d u r i d a u n ă v a l ă ,
Să-i î m p l e t e a s c ă - n r i t m de vers — P o e m a . . .

460
S-a s t i n s o v i a ţ ă - n u m b r ă s e p u l c r a l ă . . .
Şi nimeni n-a rostit în cînt emblema
Şiragului desprins de crizantema
C e - a fost un v i s — s c l i p i r e s i d e r a l ă ..

Şi gînduri triste împletesc sonetul..


M i r e a s m a u n e i f l o r i ce-a f o s t s ă p i a r ă ,
Ş i - a p o i să-şi p l î n g ă v i s u - n c î n t — P o e t u l . . .

Din neguri se desprinde o icoană :


U n revărsat senin d e p r i m ă v a r ă ,
Sclipind într-un decor cernit de toamnă...

ACORDURI DE TOAMNĂ

Apusul se zbate-n v ă p ă i peste culme


Şi-n p u r p u r ă - m b r a c ă aleiele m o a r t e .

Apusul se stinge ca viaţa-ntr-un lut,


S e s t i n g e c a cei c a r e s u f ă r ,
Şi-o r a z ă d e s p r i n s ă d i n c a d r u l l u i m u t
Sărută m i c s a n d r a uscată şi crinul,
Şi-adoarme pe buza curată de nufăr.

în criptă de aur se-ngroapă Seninul.

Şi prinde o strună prin ramuri să geamă :


î n g î n ă a m a n t u l sonata iubirei,
Ori cîntă r o m a n ţ a acorduri barbare ?

Pe boltă lucesc nestemate,


Şi păsări, în stoluri, plutesc visătoare,
Şi lacul surîde de-atîta lumină...
A c u m , c î n d i l u z i i l e - n vis s î n t u i t a t e .

De ce plînge parcul sub bolta senină ?...

461
în hohote, vîntul de toamnă scandează
P o e m a l u i t r i s t ă şi-aceeaşi d e v e a c u r i ,
$i picură lacrimi din r a m u r i usqate
în ritmuri de ţitere sparte.
Se c l a t i n ă f r u n z a o clipă în aer
C u m saltă trirema-ancorată în port —
Şi-adoarme-n c ă r a r e uşor, fără vaier :

O rază uitată pe-o frunte de mort.

In albe veşminte stă luna-n palatu-i,


T o p i n d peste straturi argintul de astre ;

în albe sicrie culcaţi sînt zefirii —


C e g o l ş i c e r n i t este r a m u l !..,
Şi plînge m i m o z a şi plîng trandafirii.
E t o a m n ă . . . şi t r i s t ă e p a c e a - n s e r ă r i i
î n p a r c u l ce-o c l i p ă - a s c l i p i t c a m ă r g e a n u l .

Dormiţi iar, iluzii, la sînul uitărei...


DEMOSTENE BOTEZ

Poetul laşului de altădată, Demostene Botez s-a născut la 2 iulie


1893, în Truşeşti, Botoşani. Tatăl poetului, preotul Anghel Botez, moare
asasinat în 1917. D. Botez urmează şcoala primară în cătunul Hulub al
comunei Truşeşti, studii continuate în Botoşani şi Iaşi, elev eminent al
Liceului Internat, absolvit în 1912. Licenţiat al Facultăţii de drept din
Iaşi în 1915, a profesat cu succes avocatura şi publicistica, atras şi de
politică.
Prima poezie a publicat-o în Arhiva (1911), La Cronica, Arena şi
Momentul desfăşoară o bogată activitate ziaristică. Încă din 1921 face
parte din cercul Vieţii româneşti, în coloanele căreia publică din abun­
denţa poezii şi schiţe. Volumul Floarea pămîntului (1920) este premiat de
Academie, la fel placheta Munţii (1918). In 1930, o dată cu mutarea
Vieţii româneşti la Bucureşti, D. Botez devine unul din conducătorii aces­
tei reviste, al cărei redactor-şef va fi şi în anii noştri, începînd din 1962.
In 1965 ocupă funcţia de director al acestei importante reviste.
Intre 1964 şi 1965 este preşedintele Uniunii Scriitorilor din Republica
Socialistă România. După 23 august 1944 poetul deţine şi însemnate funcţii
obşteşti, printre care mandatul de deputat în Marea Adunare Naţională.

OPERE (poezii) :

Munţii^, Iaşi, ed. Versuri şi proză, 1918 ; Floarea pămîntului, Iaşi,


Viaţa românească, 1920 ; Povestea omului, Iaşi, Viaţa românească, 1923 ;

463
Zilele vieţii, poeme, Buc., Cartea românească, 1927 ; Cuvinte de dincolo,
versuri, B u c , F . R . C , I I , 1934 ; Floarea-soarelui, versuri, B u c , E.S.P.L.A.,
1953 ; Versuri alese, B u c , E.S.P.L.A., 1955 ; Prin ani, versuri, B u c ,
E.S.P.L.A., 1958 ; In faţa timpului, B u c , E.P.L., 1967, cu o prefaţă de
O v . S. Crohmălniceanu.

COLABORĂRI :
Arhiva (1911); Cronica; Flacăra (1915—1916); Arena; Hiena;
Letopiseţi; Însemnări literare (1919) ; Viaţa românească (1921—1966) ;
Gîndirea ; Cugetul românesc (1923—1924) ; Adevărul literar (1925) e t c
(pentru alte colaborări noi, Bibliografia Ut. rom., 1948—1960, B u c , Ed.
Acad. Rom., 1965, p. 188).

REFERINŢE :
G. Ibrăileanu, prefaţă la Munţii, Iaşi, 1918 ; O vid Densusianu, Mun­
ţii, Viaţa nouă, XIV, 12, 1919 ; F. Aderca, Floarea pămîntului, Izbînda,
I I I , 690, 1920 ; I. Al. Brătescu-Voineşti, Floarea pămîntului, raport, în
Analele Academiei Române (Dezbaterile), S. I I , voi. 42, 1920—1921 ;
Al. Philippide, Floarea pămîntului, Gîndirea, I, 5, 1921 ; Perpessicius,
Povestea omului, Spre ziuă, I, 3, 1923 ; Şerban Cioculescu, Povestea omu­
lui, Facla literară, 1923, p. 54 ; E. Lovinescu, Critice, IX, Poezia noua,
Ancora, 1924, p. 139—144 ; G. Ibrăileanu, Saiitori români şi străini, Iaşi,
Viaţa românească, 1926, p. 200—218 ; idem, Istoria literaturii române, I I I ,
Evoluţia poeziei lirice, B u c , Ancora, 1927, p. 386—390 ; D. Micu, Ca
floarea-soarelui, Gazeta literară, I, 1954, nr. 12, p. 2 ; M. Petroveanu, Prin
ani, Gazeta literară, 1958, nr. 48, p. 2 ; Bibliografia literaturii române,
1948—1960, B u c , Ed. Acad. Rom., 1965, p. 186—189.

Poeziile sînt reproduse după cum urmează : Cînta o catirincă, Spleen


de duminică, Duminici, Tristeţi atavice, Pustietate, Singur (Floarea pă­
mîntului, 1920j ; Pustiu, Noapte pustie (Povestea omului, 1923J; Mono­
tonie (Zilele vieţii, 1927); Tristeţi fără motiv, Scrisoare, Nostalgie (Cu­
vinte de dincolo, 1934).
CÎNTA O CATIRINCA

C î n t a o catirincă în colţul uneî strade,


C î n t a o catirincă un cîntec de d e m u l t ;
E r a u în el a c o r d u r i de triste serenade,
Ş i f ă r ă v o i e , p a r c ă , a m s t a t c a să-1 a s c u l t

Erau iubiri străbune şi parcă-mbălsămate


în cîntul ce-alungase tăceri de ţintirim.
Aşa p u r t ă m cu toţii neştiutori în spate
Un cînt ce nu-i al nostru şi totuşi îl trăim.

Au fost odată inimi ce-au tremurat nebune


în cîntecul acela conţinu şi banal,
C e 4 a u z i m î n s t r a d ă şi-n s u f l e t e n e p u n e
O nostalgie tristă de n o p ţ i tîrzii de bal.

Aşa purtînd povara, mi-am împărţit eu cîntul


C e l - a m c r e s c u t î n suflet ş i l - a m t r ă i t m e r e u ,
Să-1 p o a r t e c a p e - a c e s t a , p e s t r ă z i î n g u s t e ,
vîntul,
S ă fie-al t u t u r o r a p r e c u m a f o s t a l m e u .

465
SPLEEN DE DUMINICA

C e - i f i f ă c î n d p e - a c o l o , u n d e eşti ?
P e - a i c e a p l o u ă liniştit... pustiu..
Cu unghia pe geamul străveziu,
Scriu începutul unei vechi poveşti.

în jurul mesei fac călătorii,


N e o b o s i t , deşi-am p o r n i t d e - u n ceas.
Vreau p a r c ă să ajung unde-ai rămas,
Deşi cu g î n d u l t o t te-aştept să vii.

Şi-aşa, absent, demult călătoresc,


P u r t î n d în m i n t e fericirea noastră...
La geam o clipă ca să-mi răcoresc
î m i reazăm fruntea caldă de fereastră.

DUMINICI

D u m i n i c i lungi, d u m i n i c i nesfîrşite,
Cu albe dimineţi, scăldate-n soare,
Cu clopote-n v ă z d u h răsunătoare...
D u m i n i c i lungi, duminici adormite...

E linişte pe stradă, oboseală ;


C e v a greoi a p a s ă u r b e a n o a s t r ă .
U n servitor î n h a i n a lui d e gală,
C u c a p u l gol, de-o o r ă a ş t e a p t ă - n p o a r t ă .

Se văd fereşti cu storurile trase,


N u cearcă n i m e n i uşile-ncuiate,
A p a s ă g r e a t ă c e r e a p e s t e case, —
D u m i n i c i lungi, duminici întristate.

466
D u m i n i c i lungi de-odihnă şi tăcere,
C u p a c e a v o a s t r ă - n suflet s e d e ş t e a p t ă
Iubirea dătătoare de durere
Ce-n taina lumii plînge şi aşteaptă.

De undeva, spre seară, de departe,


Am nostalgia tristă-a dragei mele,
Şi-atunci pornesc pe străzile deşarte,
Ş i m ă u c i d e l i n i ş t e a d i n ele.

O muzică de mort s-aude-abea


D i n n u ştiu c a r e străzi î n d e p ă r t a t e .
C i n e - a m u r i t ?... M i - i d o r d e d r a g a m e a . . .
D u m i n i c i lungi, duminici blestemate.

TRISTEŢI ATAVICE

Tristeţi adînci de iarmaroace,


De hăli cu cuşti şi p a n o r a m e ,
Tristeţi de şubrede barace
Cu-ntortocheate diagrame ;

Tristeţi de birturi, cafenele,


D e z g o m o t i n f e r n a l d e cleşte,
D e - u n v î n z ă t o r d e floricele
Şi-un p a p a g a l care ghiceşte ;

Tristeţi de după-amezi cu soare,


Cu moleşită lor căldură,
Cu cerşetori fără picioare,
Ce cîntă dureros din gură.

Tristeţi de bărci ce balansează


C a r i c a t u r i de-avînt schilod,
Şi de m a i m u ţ i ce imitează
Şi rîd urîte la n o r o d ;

467
Tristeţi h a i n e şi adinei
De-acvili cu lanţuri la picioare,
Visînd seninătăţi de stînci
La uşa cuştilor m u r d a r e :

Tristeţi bolnave de flaşnete


Cu valsuri vechi şi a n o d i n e , —
Tristeţi şi moaşte de regrete,
C e v e a c v - a î n g r o p a t î n m i n e ?...

PUSTIETATE

Afară bate vîntul, draga mea,


Şi-i t o a m n ă , şi e r e c e , şi-i t î r z i u .
Pe cerul a t î r n a t într-un pustiu
Se c l a t i n ă în agonie-o stea.

Pe jumătate-o lună a rămas


Pe cerul obosit de-atîta vînt,
Şi rece, veşnică şi f ă r ă glas,
A t î r n ă c a o g l i n d a u n u i sfînt.

Afară bate vîntul, draga mea,


Şi-i t o a m n ă , şi e r e c e , şi-i t î r z i u .
Pe cerul a t î r n a t î n t r - u n pustiu
Se c l a t i n ă t o t sufletu-ntr-o stea.

SINGUR

E tot aşa pustiu în jurul meu...


S e - n t i n d d e p a r t e c î m p u r i cenuşii,
E c e r u l m o r t ş i g r e u d e a s u p r a , şi-i
întreg p ă m î n t u l fără D u m n e z e u

468
C e - n t i n d e r i m o a r t e şi ce singur sînt...
î m i vîjîie-n u r e c h i p u s t i u l gol ;
Şi cît cuprinde-al zărilor ocol,
Ţ ă r î n a are miros de m o r m î n t .

Pe-ntinderi mute, greu m-a pironit


Fiorul d r e p t şi cald al unei raze...
î m i joacă-n ochi mirajul unei oaze :
G r ă d i n a - n care-am plîns şi am iubit.

Şi-alerg aşa cu pieptul desfăcut,


Cu o s p e r a n ţ ă de-a p u t e a ajunge,
C u p u m n i i strînşi c a d o u ă aripi ciunge,
La capăt de pustie, în trecut.

Pe drumul lung din vasta mea Sahară


Se d e p ă r t e a z ă z a r e a ca un fum...
Ca o c ă m i l ă ce-a c ă z u t în d r u m ,
C a d î n g e n u n c h i sub p r o p r i a - m i povară.

PUSTIU

La geamul odăiţei prietenului meu,


D e c î n d s-a d u s ş i n u s e ştie u n d e ,
S t a u storurile trase-n jos m e r e u ,
Şi d u p ă ele cineva s-ascunde...
Presimt atît că dincolo de storuri
U r î t u l stă a c u m stingher p r i n goluri
Şi în d u l a p u - n c h i s ce-a m a i r ă m a s
T ă c e r e a stă c u m ar fi stat un ceas.

în odăiţa lui de gînditor,


D e c î n d s-a d u s ş i n u m a i e a c a s ă ,
U n şoarec r o z ă t o r
îi roade cărţile pe masă.

469
A r a r şi-aduce cineva aminte
Că şi acolo a trăit un o m ,
M a i înainte...
Azi doar un pom,
C î n d este v î n t , m a i b a t e c u u n r a m ,
Aşa precum băteau prietenii în geam.

Şi la fereastra cu un ochi bolnav,


De pe-o crenguţă mică de copac,
Cea de pe u r m ă frunză-ascultă grav
C u m t o a t e lucrurile-n casă t a c .

E toamnă. Un păianjen părăsit,


în liniştea sunînd ca zurgălăii,
V ă z î n d p u s t i u l c e 1-a î m p î n z i t ,
S-a s p î n z u r a t î n m i j l o c u l o d ă i i .

NOAPTE PUSTIE

P a r c - a m r ă m a s eu singur pe p ă m î n t ,
î n cer c a - n t r - o c l o p o t n i ţ ă u i t a t ă
E-un clopot greu, care-a uitat să b a t ă ,
Cu funia p u r t a t ă - n nori de vînt.

Cum înainte nu mai este vreme,


î n u r m a m e a , d i n n u ştiu care veac,
P r i n n o a p t e a c u a r i p i d e liliac
î n c e p e n u ştiu cine s ă m ă c h e m e .

Şi paşii mei răsună după mine


C a nişte bulgări care n u m-ajung,
R ă s u n ă t o t în j u r aşa prelung,
T o t golu-n care nimeni nu m a i vine.

începe a umbla singurătatea,


în jurul meu ca o mulţime mare,

470
P r i n beznă c a d furnici ce v o r să care,
în muşuroaie mari, pustietatea.

Se năruie-ntunericul din nou,


Şi-n n o a p t e a - n care-s s i n g u r a fiinţă,
P ă m î n t u - m p o v ă r a t de suferinţă,
Culcîndu-se,-ngenunche ca un bou.

MONOTONIE

Eu am ştiut că versul mi-i b a n a l


Ş i - a c e l a ş i : t r i s t , şi m o n o t o n , şi v e c h i ;
D a r v i a ţ a mi-1 t o t s u n ă î n u r e c h i ,
A c e l a ş i : s i m p l u şi u n i v e r s a l .

Ca nişte minutare pe-un cadran,


N e î n v î r t i m pe-acelaşi loc închis,
N e d e ş t e p t ă m ş i i a r c ă d e m î n vis
Cu anotimpurile unui an.

Eu am ştiut că versul mi-i sărac


C a u n t i c - t a c d e ceas c u sonerie
î n t r - o o d a i e goală şi pustie ;
C ă - i m o n o t o n , aşa, c a u n tic-tac.

Dar sună-n mine ca într-un castel


D e c i n e ş t i e c î n d , şi-i p a r c ă i e r i ,
Ş i p r i m ă v a r a a s t a e l a fel
C u n u ştiu c î t e a l t e p r i m ă v e r i .

Ferestrele aceloraşi vecini


Ca-n orice an iar s-or deschide-n soare.
Pe urmă, ştiu, vor atîrna covoare
Şi vor grebla ei singuri prin grădini.

471
Cu-aceleaşi gesturi p a r c ă ancestrale
V o r scutura p r i n casă şi v o r scoate,
Afară-n soare, scaune-mbrăcate
Şi nişte p l a n t e artificiale.

Copacii numai au îmbătrînit


De cînd repetă tragic şi banal
Decorul cunoscut şi n a t u r a l
Ş i - n m u g u r e s c f r u m o s şi fericit.

Copacii numai au îmbătrînit...

Va fi iar cerul limpede şi crud.


Cascada de lumină orbitoare
Va coborî pe ţarini şi ogoare,
Să germineze iar pămîntul ud.

Şi-n dimineaţa celor dintîi fluturi


î n sufletele n o a s t r e d e m o d a t e
V o r creşte iarăşi cu n a i v i t a t e
D o r i n ţ i ascunse d u p ă noi ţinuturi.

Şi vom purta nostalgici ochi în soare,


Ca-nlănţuite păsări călătoare.

D u m i n i c a iar v o r cînta agale


Aceleaşi caterinci spre p a n o r a m ă
Pe unde-s bărci, p a n o p t i c şi o d r a m ă .
Aceleaşi valsuri triste şi b a n a l e .

Aceeaşi goarnă de înmormîntare


Va răsuna strident şi m o n o t o n
Cu-acelaşi r i t m şi cu acelaşi t o n
C a - n orice alte p r i m ă v e r i cu soare,
Şi m o r t u l însuşi o să mi se p a r ă
C ă este cel d i n a l t ă p r i m ă v a r ă .

472
De-aceea cîntul mi se tot repetă
Ca ritmu-acela tragic de trompetă
Şi-ncepe iarăşi de la î n c e p u t
Cu un m o t i v atît de cunoscut.

De-aceea trec pe subt bătrîni castani


Şi nu ştiu-n c a r e p r i m ă v a r ă sînt,
C-aici sînt toate-aceleaşi pe p ă m î n t ,
Şi eu trăiesc de mii şi mii de ani.

TRISTEŢI FĂRĂ MOTIV

Tristeţi fără m o t i v din astă-seară,


F l o r i vestejite ce nu v o r să m o a r ă ,
C e m î n i ascunse v ă resfiră o a r e
în ceasu-acesta de tristeţă mare.

Dintr-un trecut obscur ce glas vă cheamă,


F a n t o m e de-amintiri fără m o r m î n t ,
Dorinţi care-au murit fără cuvînt,
Strigoi ce-n n o a p t e a m e a s e t o t d i s t r a m ă .

Din vremi de care nu-mi aduc aminte,


D i n t o t ce-n m i n e singur n u m a i ştiu,
Se urcă şoapta voastră de cuvinte
C a glasul u n u i î n g r o p a t d e viu.

în mine azi pămîntul tot vibrează


Ca un ulcior din m i n e chiar cioplit,
P e c a r e 1-a a t i n s a c u m o r a z ă
D i n v i a ţ a - a c e e a c a r e s-a sfîrşit.

Sînt poate suferinţi ce nu se spun


Şi care plîng în m i n e - n astă seară,

473
Sau poate-n mine plînge vreun străbun,
Vreo dragoste de-a lui de-oduiioară.
Sînt poate astăzi cîteva milenii
De cînd vreun moş-strămoş fu părăsit
De vreo femeie care 1-a iubit, —
Şi-i port istoricele lui vedenii.
în seara asta comemorativă ;
Şi-aşa din neguri stinse ca un fum,
Din dragostea aceea primitivă
Tristeţea ei pluteşte şi acum.
Sau poate-o nesfîrşită agonie
Pe care-a suferit-o nu ştiu cine
A prelungit prin secole şi-n mine
Această stranie melancobe.
Tristeţi fără motiv din astă seară,
Tristeţile străbunilor, vă port
Aşa cum poartă-o urnă funerară
Şi toate visurile unui mort.
Sau care sol pe aripi nevăzute
Prin ceaţa deasă-a destinului meu
Şopteşte vorbe-adînc nepricepute
Din ce va face mîine Dumnezeu.
Sau cel mai mare dedît Dumnezeu.

SCRISOARE

Odaie de oţel... Singurătate,


In care tot răsuna
Prelung şi în surdină
Cu o cutie mare în care-a fost adusă
Pe versuri, o pianină.

474
Toţi oamenii au adormit demult
Şi-i l i n i ş t e c a î n t r - u n s a t .
E u n u ştiu p e n t r u c e ascult,
Că nimenea nu m-a chemat.

Vecinul a-ncuiat pustiu


Şi întuneric d e o d a t ă
î n o d ă i ţ a lui p ă t r a t ă .
Şi e t î r z i u . . .

Adorm, şi ceasul singur bate


C î n d s u f l e t e l e a u ieşit d i n n o i
Şi n e - a u l ă s a t în p a t u r i , goi,
C a nişte stîrvuri n e n g r o p a t e .

Oare cine m-a chemat ?


O a r e cine te-a strigat ?

Vorbele au stafii ca şi noi


Fiindcă nimeni n-a vorbit
Şi-am auzit ca un cuvînt al n i m ă n u i
S p u n î n d u - m i c u m îmi spui
C î n d sîntem amîndoi...

Vorbele au stafii şi strigoi...

NOSTALGIE

A f a r ă p l o u ă c a ş i t o a m n a şi-i u r î t ,
Mă uit pe geam ca d u p ă tine, şi atît.

în mine toate amintirile te-aşteaptă


De-aceea mi-i privirea stranie şi d r e a p t ă .

475
C a - n t r - u n c o p i l oe-a a d o r m i t p l î n g î n d .
î n m i n e n u m a i este nici u n g î n d .

Vreau să citesc şi-mi cad din mină cărţile ;


Mă împresoară chipul tău din toate părţile.

Mina ce mi-a-mprăştiat părul şi gîndurile


îmi amestecă pe carte toate rîndurile.

Rămîn uitîndu-mă pe geam ca după tine,


Şi tot aştept pe cineva de nu m a i vine.
D. IACOBESCU

D. Iacobescu, pseudonim literar al lui Armând Iacobson, fiul medi­


cului îosif Iacobson şi al Dorotheii Jensen, originara din Austria, s-a năs­
cut la Craiova, în 1893. După moartea tatălui său, familia se strămută
în 1898 la Bucureşti, unde D. Iacobescu urmează cursurile Seminarului
pedagogic universitar. Vocaţie poetică precoce. Scrie versuri de la 14 ani,
sub prestigiul evident al simboliştilor francezi (Verlaine, Samain), din
care va şi traduce. Debutul său publicistic se produce în revista Insula
(1912). Prezenţă promiţătoare în revistele epocii, întreruptă de ftizie,
care-l şi răpune în vîrstă de 20 de ani (9 octombrie 1913).

OPERE:
Quasi, poezii, cu o prefaţă de Perpessicius, B u c , Cultura naţională,
1930 ; Ms. inedite la Muzeul literaturii române.

COLABORĂRI:
Insula (1912) ; Arta (1912) ; Noua revistă română (1912—1913) ;
llustraţiunea naţională (1913) ; Flacăra (1913—1914) ; Noi pagini lite­
rare, Biruinţa, Ramuri etc.

REFERINŢE :
C. S. Hasnaş, Poetul D. Iacobescu, în Flacăra, I I I , 1913, p. 12 ; Ion
Trivale, Noua revistă română, XIV, 18, 1913 ; Tudor Vianu, Un poet

477
mort şi o lume apusa, în Literatorul, XXVI, 9, 1918 (Masca timpului,
Arad, 1926) ; F. Aderca, Un trubadur, în Cuvîntul liber, I, 43, 1920 ;
N. Davidescu, Poezia lui D. Iacobescu, în Flacăra, VII, 41, 1922 (Aspecte
şi direcţii literare, B u c , Cultura naţională, 1924, voi. II) ; Perpessicius,
D. Iacobescu, în Mişcarea literara, II, 16, 1925 (Menţiuni critice, I, 1928) ;
Ion Pillat-Perpessicius, Antologia poeţilor de azi, B u c , 1925, voi. I,
p. 255—260 ; E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, I I I ,
Evoluţia poeziei lirice, B u c , Ancora, 1927, p. 370—372 ; G. Călinescu,
Istoria literaturii române, B u c , E.F., 1940, p. 631 ; D. Micu, Istoria lite­
raturii române, B u c , E.D.P., 1964, voi. I, p. 221—222 ; Horia Oprescu,
Un poet neştiut, în Viaţa româneasca, X V I I I , 10, octombrie 1965, p. 155—
157 (semnalări de msse şi iconografie inedită) ; Lidia Bote, Simbolismul
românesc, B u c , E.P.L., 1966 ; Ana Blandiana, D. Iacobescu, Amfiteatru,
I, 11, noiembrie 1966 ; Gheorghe Drăgan, D. Iacobescu, laşul literar,
XVII, 12, decembrie 1966, p. 44—52.

Poeziile sînt reproduse din voi. Quasi, poezii, 1930.


SPLEEN

S u n t obosit, deşi n u v i n d i n l u p t a ,
Şi-s t r i s t , o , t r i s t , d e ş i f ă r ă m o t i v ,
C u l o a r e a idealei zări e suptă,
I a r soarele m a i greu şi m a i masiv.

Cu vinuri pătimaşe în pahar,


Cu opiu şi cu flori de l u p a n a r ,
C e r c să-mi î m b ă t urîtul î n z a d a r .

Nici tu, nici tu, frumoasa mea signoră.


F r u m o a s a mea — ceasornic rococo
Al cărui mecanism din oră-n oră
î m i c î n t ă - a c e l a ş i v e c h i d o , m i , sol, d o . . .
N i c i tu, nici tu, frumoasa m e a signoră !

Nimica sfînt. Nimica bun. Nici o cadenţă.


D o a r lenevii solare, şi atît,
Plus o g r o z a v de lungă decadenţă
Şi-un ştreang — cu care nu te strîngi de

479
N O C T U R N A ULTIMEI NOPŢI

F o t o l i i l a r g i , p e n u m b r ă g r i , frig u m e d , şi puţin
P a r f u m de roze albe în declin...

Iar noi tăcem :


în jurul n o s t r u liniştea suspină
M a i senzitivă ca o violină,
Şi fiecare v o r b ă ce am spune
Ar rupe a r m o n i a unei strune.

în gesturile tale mă cufund,


în gesturile tale ce ascund
C e v a convalescent sau m u r i b u n d

Penumbră gri, frig umed — şi tîrziu


Au leşinat m o l a t e c trandafirii,
I a r în oglinzile destăinuirii
S-a r e f l e c t a t i m e n s u l t ă u p u s t i u .

Şi totuşi,
Ce dulce-i să priveşti c u m liniştit
Pluteşte-ntre pustiu şi infinit
O lună roasă, tristă, d e m o d a t ă
î n c a r e d o a r m e s t i n s u l altădată f

MARŞUL IZOLAŢILOR

Spre izolarea zărilor fugare,


Spre măreţia mărilor ploare,
Spre u m b r ă , spre tăcere, spre uitare...

Adio, adio !
Pornim
în ritmul unui marş de ţintirim.

480
Blazate dar superbe caravane —
P u r t î n d tristeţea străduinţii vane —
N e d e p ă r t ă m d e florile u m a n e .

Oh ! am visat şi noi, şi am dorit,


D a r visurile n o a s t r e ce-au p o r n i t
î n larg, c a Invincibile A r m a d a ,
Se d u c a c u m să m o a r ă liniştit
î n p o r t u l u n d e d o a r m e - n veci z ă p a d a .

Şi palid, şi solemn, şi gînditor,


Cu aripi uriaşe de condor,
Pluteşte sufletul în d e p ă r t a r e
Spre izolarea ţărilor polare,
Spre u m b r ă , spre tăcere, spre uitare.

POEM DE AMIAZĂ

Amiază !
Un pian, alături, intonează
U n cîntec trist, î n ca l mul verii,
Un cîntec d e m o d a t care brodează
Petale dulci pe pînzele tăcerii.

Nici eu nu ştiu ce am !...


Hemoragii de soare-mi bat în geam,
C u lenevii d e a u r c a l d m ă fură
Şi mă sărută lung pe ochi, pe gură...

Ce mînă delicată,
Cu degete de veşted trandafir,
Te leagănă, o, inimă blazată ?
Eşti tu, r o m a n ţ ă tristă de clavir,
Sau tu, extaz solar ?

481

Antologia poeziei simboliste româneşti


O h , p i a n u l cîntă t o t m a i trist, m a i rar,
Şi soarele mă c h e a m ă ,
...şi î m i p a r e
Că fruntea mea alunecă în zare
Spre-un infinit de pace şi uitare.

AMINTIRI, ÎN AMURG

A p u s u l cască roze m a r i de sînge ;


P r i n p a r c ţîşnesc i z v o a r e d e p a r f u m . . .
Ascult c u m plîng fîntînele şi c u m
P e n e r v i i m e i a r c u ş u l serii p l î n g e .

E-o muzică pierzîndu-se-n trecut,


U n vis f u g i n d pe-o s t r u n ă d e v i o a r ă ,
T r e z i n d ecoul stins o d i n i o a r ă
Si-amantele ce d o r m în gropi de lut.

Ce triste sunt !... cu ochii mari şi reci,


Se-adună gînditoare pe poteci,
în mîini purtîndu-şi inimile goale.

Apoi, cu gesturi mute şi domoale,


P l u t e s c sfios s p r e m i n e , r î n d p e r î n d ,
Şi îmi s ă r u t ă sufletul, p l î n g î n d .

DIMINEAŢĂ

D i n răsărit lumina se destramă


Pe cerul de-un albastru-nduioşat ;
M - a m deşteptat, — la ce m - a m deşteptat
C î n d nici un glas al vieţii nu mă c h e a m ă ?

482
Prin simfonia muncii ce începe
Voi rătăci şi astăzi inutil
Si voi p u r t a , p r i n v r a j a lui a p r i l ,
Tristeţile-mi pustii ca nişte stepe.

Prin năvile ce-n valuri de aromă


T r a n s p o r t ă bogăţii din port în port,
Oh ! sufletu-mi steril ca un a v o r t
I a r va tîrî corabia-i fantomă.

Spre nici un orizont, spre nici un astru,


Ca ieri, şi azi şi m î i n e va p o r n i ,
M a i negru, m a i t ă c u t din zi în zi,
In aşteptarea largului dezastru.

ELEGIA U N U I TÎNĂR M O D E R N

F u m e z c a ş i u n coş, c i t e s c r o m a n e ,
M ă p l i m b p e uliţi leneş ş i b l a z a t ,
Spun doamnelor cuvinte dulci şi vane
Şi t o a t ă z i u a casc neîncetat.

Dar cîteodată, seara, cînd se stinge


Lumina-nduioşată spre apus,
Un tainic neastîmpăr mă învinge
C u u l t i m e l e r a z e c e s-au d u s .

O nesfîrşită sete spre departe


î m i t u l b u r ă b l a z a r e a m e a d e azi,
C h i a r p r i n aleea veacurilor m o a r t e
Mă cheamă iar strămoşii mei n o m a z i .

Veniţi, fantome triste-n umbra serii,


T u r n a ţ i în viaţa m e a fără parfum
Sublima voluptate a durerii
Şi sfîntul greu al veşnicului d r u m .

483
O, ca un n o u Ahasverus, m-aş duce
Să p o r t prin lume tragicul amar,
D e - a r f i m a i g r e a d u r e r e a iqa o c r u c e
Şi drumul mai pietros ca un calvar.

IN UMBRĂ

Eu vieţuiesc în p a r c u r i î n f u n d a t e
I n care r o d u l m o a r e necules,
Eu lîncezesc pe-aleele uitate
în care un l i n ţ o l i u larg şi des
închide orizonturile toate.

Sălbatice tăceri se strîng în umbră


Ca nişte păsări m a r i ce mă pîndesc,
Sălbatice tăceri se strîng în u m b r ă ,
C a să-mi a d o a r m ă fiorul sufletesc
Şi să mă-ngroape-n aripa lor sumbră.

Şi din acest mister ce mă pîndeşte,


E u , cel c e v o i m u r i n e î n ţ e l e s ,
Privesc cu d o r albastrul ce mijeşte
A b i a simţit, p r i n giulgiul l a r g şi des
Sub care viaţa mea se prăpădeşte.

MELANCOLIEI

M e l a n c o l i e dulce, melancolie stinsă,


Ce-nvălui atmosfera în nopţi de toamnă dulci,
M e l a n c o l i e dulce, melancolie stinsă,

484
în suflete b o l n a v e p r i v i r e a ta o culci
M î n g î i e t o r şi m o a l e ca o femeie-nvinsă.

Dorm plopii muţi şi tragici în umbra viorie,


S e d e s c o m p u n e f r u n z a c ă z u t ă p e alei,
Se d e s c o m p u n e frunza, — iar tu, melancolie.
S o r b i n d u ş o r r u g i n a ş i d e z n ă d e j d e a ei,
îmbălsămezi tăcerea cu-această agonie.

în părul tău ce-şi moaie în ape reci cununa


A n i m ă plînsul nopţii un trandafir roşcat,
Şi-n sînul t ă u se culcă, t r u d i ţ i c a - n t o t d e a u n a .
Toţi morţii ce în gheara regretului se zbat.
Şi inima-mi mai m o a r t ă ca morţii şi ca luna.

ÎNCĂTUŞARE

Lopeţile stau g a t a şi pînzele-s u m f l a t e , —


D a r c i n e s ă d e z l e g e o d g o a n e l e d e fier ?
în portul plin de u m b r ă şi de singurătate
N u - i nimeni să dea d r u m u l corăbiei uitate
Ce-aşteapă» să se-avînte sub nesfîrşitul cer.

în larg, în larg, departe, sub soarele ce-aşterne


Surîsul său de a u r pe-o l u m e de mister,
în larg, p r i n valuri calde şi moi ca nişte perne,
S u n t insuli de coralii cu p r i m ă v e r i eterne...
D a r cine să dezlege o d g o a n e l e de fier ?

485
IN PORT

...Şi r ă t ă c e s c s p r e s e a r ă p e c h e i u r i l e g o a l e ,
Cu farurile stinse şi l a n ţ u r i ruginite,
S-ascult c u m p l î n g e a p a î n a i u r ă r i d o m o a l e ,
Să v ă d c u m m o a r e ziua în zările cernite.

Adeseori voioase sirenele răsună.


Atunci s-aprinde-n m i n e eterna nostalgie,
D a r , vai, v a p o r u l trece prin p o r t ca o furtună,
Şi eu r ă m î n tot singur în lumea mea pustie.

O, cînd, o, cînd vaporul opri-se-va o clipă


D i n g o a n a lui n e b u n ă spre larga d e p ă r t a r e ,
Să ia cu el această ţ a r i n ă în risipă,
S ă - i d e a o n o u ă v i a ţ ă , s a u s-o î n g r o a p e - n m a r e

SCENETĂ

în d e p ă r t ă r i se-nchide cetatea de lumină


Şi r ă n i l e de seară p r i n u m b r a ei se scurg ;
în balamuc nebunii, uitaţi într-o grădină,
Stau înecaţi în vraja acestui trist amurg,
Privind cum unul joacă un dans de balerină.

în salturi delicate, ridicol de naive,


îşi l e a g ă n ă p a p u c i i c-un t r e m u r î n t r e r u p t ,
P e f a ţ a lui surîde t r i u m f u l unei dive,
în timp ce spectatorii, prin pantalonul rupt,
A d m i r ă în tăcere picioarele-uscăţive.

Iar unul dintre dînşii, plecîndu-se, îi strînge


Un mic buchet de iarbă şi de măceş uscat,
C u m , însă, d a n s a t o r u l refuză î n c u r c a t ,
G a l a n t u l s e r e p e d e şi-1 b a t e p î n ' l a s î n g e .

486
NOAPTE FANTASTICĂ

Pe străzi necunoscute mă duc la î n t î m p l a r e ;


în juru-mi : negru, negru,
U n n e g r u fin ş i u m e d c a u n a d î n c d e m a r e .

Arare, la răspîntii, vreun felinar ursuz,


D o r m i n d pe-un vîrf de poartă,
Cu inima v o a l a t ă de o tristeţe m o a r t ă ,

Prin care stăpîneşte odihna — doar amanţii


Şi şoarecii veghează...
Şi-n j u r u - m i : n e g r u , n e g r u .

Dar iată că se rupe o aripă de nor


Şi luna bosumflată pe-un fond lăptos apare
. . . R ă m î n u i m i t o clipă...
m ă t a i e u n fior...
încep să d a u hipnotic din mîini şi din picioare,
Şi tot m a i î n d ă r ă t n i c , m a i iute, m a i stupid,
Mă învîrtesc în stradă — un titirez livid.
Aş vrea să muşc văzduhul,
aş vrea să mă încaier
C a u m b r a , c u t ă c e r e a , c u golul, cu...

Ba nu !
U n neînvins elan
Mă z v î r l e spre o casă...
M-agăţ de un burlan...
P i c i o r u l m e u se suie pe t r e p t e m o i de aer.
M a i sus, m a i sus....

Pe albe-acoperişuri lunatecii se-adună,


Pisicile s c a n d e a z ă o arie n e b u n ă ,
Şi-o m î n ă n e v ă z u t ă a r u n c ă f l o r i d i n l u n ă .

487
ELDORADO

A m u r g pe-o m a r e de topaz...
Porneşte n a v a - n joc de spume,
I a r cei p l e c a ţ i s p r e - o n o u ă l u m e
Stau înlemniţi ca-ntr-un extaz.

Adio !... o copilă pală,


C u gesturi m u t e d e delir,
în unde zvîrle-un trandafir,
Smulgînd petală cu petală.

Iar cerul ftizie scuipă sînge;


Un glas p i e r d u t în v a l u r i plînge ;
Se-nalţă adieri bolnave.

Un marinar uitat în port


Priveşte u r m a mîndrei nave
Sarcastic ca un cap de mort.

REVOLTA

P r i n alba transparenţă a lungilor perdele,


Roşiatica lumină
A soarelui ce c a d e încet spre o r i z o n
Subtil se infiltrează, se-ntinde pe podele
în jocuri de rugină
Şi-n ascuţişuri stranii s-apropie de t r o n .

în liniştea solemnă căzînd din bagdadie,


S-amestecă d e o d a t ă
O l a r m ă ce se u r c ă d i n vestejitul p a r c ,
C e c r e ş t e ş i s e u m f l ă c a m a r e a - n vijelie, —
O larmă-nfricoşată
D e u r l e t e , d e săbii ş i v î j î i r i d e a r c .

488
I a r fiorosul z î m b e t al soarelui t o m n a t i c
Ce parcă se încheagă
Şi parcă-ncremeneşte de veci pe orizon,
P ă t r u n d e p r i n perdele m a i larg şi m a i sălbatec,
îneacă sala-ntreagă,
Şi ca un val de sînge se-ntinde peste t r o n .
ALEXANDRU COLORI AN

Descendent dintr-o familie originară din Oltenia, Al. Colorian s-a


născut în Bucureşti, la 18 martie 1896. Licenţiat în drept, va profesa
avocatura în Bucureşti. In 1913, cu sprijinul lui Eugeniu Sperantia, în-
fiinţează revista Sărbătoarea eroilor (1913—1914), la care scriu Al. Ma-
cedonski, 1. Minulescu, E. Sperantia, M. Cruceanu, D. Karnabatt, Dragoş
Protopopescu etc. Adevăratul său debut este însă legat de Viaţa nouă,
unde colaborează neîntrerupt 12 ani. Intre 1924—1928, este redactor lite­
rar la ziarul cotidian îndreptarea, unde publică sub semnătură, sau sub
diverse pseudonime (San. D. Tristan, Al. Oltescu, S. Paloş, Vladimir
Sandu). Face parte din comitetul de redacţie al revistei îndreptar
(1930/31), înfiinţată de poetul I. M. Raşcu. Cunoscut şi ca editor de opere
eminesciene (1940—1943). Azi pensionar în Bucureşti.

OPERE (poezii) :

Simple fantezii pentru toamnă, versuri, Buc, 1926 ; Preludii în zori,


poeme, B u c , 1928 ; 1917, poeme de război, urmate de ciclul Basmul mor­
ţii, B u c , 1936 ; Inscripţii pentru Balcic, ediţie de lux, B u c , 1937 ; Exil,
poeme, cuprinzînd şi ciclul Inscripţii pentru Balcic, B u c , 1938 ; Stampe
italice, B u c , 1939 ; Poema eternă (Basmul copilăriei, Basmul iubirii, Bas-
mul morţii), B u c , 1941 ; Poeme alese, 1913—1943, B u c , 1943.

491
COLABORĂRI:

Sărbătoarea eroilor (1913—1914) ; Viaţa nouă (1914—1925) ; Versuri


şi proza (1914—1915) ; Lumină nouă (1916) ; România, Iaşi (1917) ;
îndreptarea (1924—1928) ; Universul literar (1926—1927) ; Îndreptar
(1930—1931) ; Universul (1933, 1939) ; Tribuna avocaţilor (1934—1935) ;
Decalogul (1939).

REFERINŢE :

Perpessicius despre Preludii în zori, în Menţiuni critice, Buc, E. F.,


1932, voi. II, p. 298 ; D. Micu, Jurnal, în Gazeta literară, XII, 46,
11 noiembrie 1965.

Poeziile sînt reproduse după cum urmează : Sonată, Vom retrăi, Exil
postum, Drumeţul, Apoteoză, Leviatban (Preludii în zori, 1928) ; In memo-
riam Ovidiu Densusianu (Exil, 1938) ; Baletul (Poema eterna, 1941).
SONATĂ

O, suflete, priveşte departe-al t ă u m o r m î n t —


M o r m î n t u l ce zideşte u i t a r e a şi tăcerea ;
Fii totul azi : lumină, viaţă, — avînt şi cînt,
Şi fii măreţ, puternic, căci nu te-a-nvins durerea.

Să simt în orice clipă a ta înfiorare,


Dezgustul de ce-i h u m ă , — din lumile senine
Să te-ncununi cu-avînturi, puterea creatoare
Dumnezeiască sevă să îşi reverse-n tine.

Vom înfrunta viaţa cu dorul neînvins


Al celor care luptă să-nvingă sau să moară,
Şi mistica lumină păstra-va focu-aprins
C î n d steaua veşniciei iluzii-n noi coboară...

Nedespărţit tovarăş, proteiform ca visul,


D r u m e ţ i suntem spre piscul pe care-i tot etern :
E numai unul drumul, şi-iluminînd abisul,
C a d florile veciei, cînd flori mulţimi se cern.

493
VOM RETRĂI

Şi p o a t e - n t r - u n tîrziu şi în d e p a r t e ,
C î n d noi v o m fi ţ a r i n ă , de l u p t a vieţii-nvinşi,
V o m retrăi viaţa p i e r d u t ă într-o clipă.
V o m r e n v i a c e n u ş a - n g r o p a t ă - n a n i i stinşi
Şi v o m culege p o a t e a a n i l o r risipă.

Vom retrăi în chipul pierdut al orişicui,


V o m fi ce a l t ă d a t ă am fi v o i t să fim ;
V o m r e t r ă i î n t o t u l şi-<n c h i p u l n i m ă n u i ,
V o m fi eterul, p o a t e , în veşnicul m o r m î n t ,
O clipă, — şi în u r m ă d o r i - v o m să m u r i m .

Şi poate-n moarte numai vom retrăi o clipă,


Imagini dispărute vor învia din scrum ;
D i n lumi îndepărtate un vînt, cernită-aripă,
Va flutura din ţara pierdută-n negrul drum,
Ş i - o m năzui->n d e p a r t e t o t c e - o m t r ă i î n n o i .

Sau amintirea numai de veacuri în cenuşe


Va fi o p a l ă r u g ă î n t r - u n verset p o s t u m ;
Şi-ncătuşaţi de v r e m e în negrele cătuşe,
S a u p r i b e g i n d a i u r e a pe-nfcunecatul d r u m ,
V o m retrăi î n chipul p i e r d u t a l orişicui.

EXIL POSTUM

D-lui Ovid Densusianu


„Mais vous, Maître, certain que toute gloire est nuc,
Vous marchiez dans la vie et dans la verite
Vers Pinvisible etoile en vous-meme apparue.**
Henri de Rigtiier

în apa moartă-a serii amurgul a murit —


Şi-n suflet p i e r e u m b r a t r e c u t u l u i cernit ;

494
Iluziile p l ă p î n d e v o r fi reci flori de scrum —
Ca doi copii pleca-vom pe al tăcerii d r u m .

în agonia serii, cînd roze cad din cer


Şi-n suflet c î n d a v î n t u l s p r e v i a ţ ă e stingher,
O soră a d u r e r i i , î n f i o r a ţ i , c a - n vis,
Să n - a s c u l t ă m t r e c u t u l ce gerne-n n o i , î n c h i s .

Nu tremura — sfielnic, întinde-mi mîaa albă ;


Pe ochii-ţi trişti, de n o a p t e , cad a m i n t i r i în salbă,
î n p ă r u l t ă u d e s o a r e s e - a n i n ă stele r e c i —
T e p l e a c ă p e - a l m e u u m ă r şi-n v i s u - m i t o a t ă t r e c i .

Imaterială, trece fiinţa-ţi sfîntă-n mine


( V e z i , î n g e r i ş i e i z b o a r ă p r i n sferele d i v i n e ) ;
O, soră-a bucuriei, în clipa nouă, rară,
Nu p o a t e fi durere ce-nvinsă să nu piară.

în zbor strivi-vom noaptea, cu zori de infinit


în suflete ca r o u a , şi l a u r n e m i n ţ i t
U m b r i - v a fruntea albă, m a i a l b ă p r i n t r e crini —
D o i e x i l a ţ i î n suflet, f u g i n d d e n o i , s t r ă i n i . . .

Cad stelele zăpadă pe drumuri înstelate —


Şi din adînc p ă m î n t u l zadarnic vremea bate ;
O , soră-a veşniciei, m a i albă p r i n t r e crini,
N o i v o m cînta exilul î n c u n u n a ţ i c u spini.

DRUMEŢUL

D r u m e ţ u l e , ştii d r u m u l p e a l b e l e şosele,
Pe care gîndul aspru adesea te-a p u r t a t ,
S p r e z ă r i ce-iascund s p e r a n ţ e , s u b c e r c u f l o r i d e stele,
Ce veşnic se c o b o a r ă şi z b o a r ă n e n c e t a t .

495
în sufletu-ţi d o r i n ţ a răneşte ca o fiară
Şi fulgerul iubirii te face f e r i c i t ;
Sărbătoreşte viaţa ce tainic te-nfioară —
C î n d totu-i sfînt în lume p ă c a t u l a m u r i t .

Şi gîndu-ţi, ca un vultur de flăcări, îşi ia zborul,


Şi-n el se oglindeşte t o t ce-a visat o lume,
Şi pe-alte d r u m u r i nouă a r u n c ă viitorul,
V o i n d spre-o frumuseţe ascunsă să n e - n d r u m e .

Ţi-e sufletul puternic şi-adînc cum este marea,


Şi-avîntul ţi-e de aur, a fericirii floare ;
E-o-ntreagă lume-n tine, întunecă visarea,
T r e c u t u l este o u m b r ă şi t o t u l e u i t a r e .

în ochii tăi de noapte, adinei ca-ndurerarea,


Eternitatea-aruncă satanică lumină,
Ce-adună-iabisul vremii, ce-1 sapă d e p ă r t a r e a ,
Şi vrea în ea să-1 p i a r d ă cînd peste el se-nclină.

înfiorarea vieţii pe toate e stăpînă, —


E veşnic nou şi t î n ă r p ă m î n t u l î n f l o r i t ;
E-o luptă-n care m o a r t e a ne-apare mai păgînă*
D a r noi, mai sus de dînsa, p l a n ă m în infinit...

Amurgul îşi întinde aripile cernite,


în suflete l u m i n a e gindul n e p ă t a t
Şi dorul ce te cheamă şi-aprinde-n zări ispite
Sub nimbul nemuririi de glorie-i visat...

Căci, mîine-n zori, pămîntul cuprins de fulgerare,


Cu^a timpului cascadă, te-o trece-n oameni noi,
F ă c î n d din gîndu-ţi lege, din tine a d o r a r e ;
Vei retrăi în lume avînturi de eroi...

Drumeţule, viaţa e forţa ce învinge,


în suflet strigă glasul de mîine cînd tăcerea
în l a n ţ u r i te-o c u p r i n d e ; izbînda-i mîngîierea —
Porneşte, căci în n o a p t e chemările s-or stinge.

496
APOTEOZĂ

Se v o r aşterne u m b r e tot mai multe,


Şi t o t m a i singuri, v o m vorbi cu n o i ;
O, suflete,namintirile s-asculte
Veni-vor, c u m p r i n n o a p t e trec strigoi.

Amurgul fi-va umbră şi uitare


Pe-a zilelor senină p r i m ă v a r ă ,
în noi cînta-va bucuria clară
C ă a m învins fatidica visare...

Şi tot mai singuri risipi-vom flori,


Surîzători că am strivit robia —
Şi-ncrezători în d r u m u l spre noi zori
î n suflet v o m c u l e g e v e ş n i c i a .

LEVIATHAN

Oraşele vieţii c î n d înserarea cade


Pe frunţile de p i a t r ă a d u n ă o cunună,
D i n flăcări zdrenţuite, cu care se-ncunună
C î n d visul ş i t r e c u t u l a d o r m sub v e c h i arcade.

Oraşele vieţii în care vremea moare,


E t e r n i t a t e - n ele d e v e a c u r i î m p i e t r e ş t e ;
D e - a p u r u r i le blestemă, d a r veşnic le iubeşte
A c e l ce le î n a l ţ ă — şi-i s u n t s t ă p î n i t o a r e .

Oraşele vieţii se-nalţă-n infinit,


P l u t e s c peste a z u r u r i şi d e p ă r t a t e sate —
Sălaşe de d u r e r e în care nu m a i b a t e
S p e r a n ţ a chinuită şi sufletul cernit.

497

32
Oraşele vieţii — m i n u n i a t r ă g ă t o a r e —
S u n t suflete c u r a t e p e l a c u r i d e o t r a v ă ,
încătuşînd în lanţuri cîmpia-n somn bolnavă,
C e - n z a r e răstignită se stinge visătoare.

Oraşele vieţii, în care credinţa-nvinge,


Sunt minţi neobosite u r z i n d eterne forţe,
C î n d sufletele-aprinse î n d r u m lucesc c a t o r ţ e
Şi ochii a r d în raze ce plînsul îl v o r stinge,

Oraşele vieţii sunt mii de uragane,


S u n t strigăte de luptă-n eternele himere,
în ele forţa-i l u p t ă şi l u p t a e d u r e r e ,
D u r e r e a - i m î n g î i e r e , suspinele-s d u ş m a n e .

Oraşele vieţii-s titanii ce în taină


D e d a l i c e l e - a v î n t u r i î n a l ţ ă c ă t r e cer,
N u ştiu c e este jertfa, ş i t o t m a i m u l t e cer,
Si nu se-opresc la glasul î n ă b u ş i t de s p a i m ă .

Oraşele vieţii sunt falnice icoane


Ce mîine străluci-vor departe în neant,
în valuri de l u m i n ă — gigantic d i a m a n t —
C u r a z e sclipitoare î n nesfîrşite g o a n e .

Oraşele vieţii o mînă nevăzută


Le-ncinge strălucirea, le-aprinde fulgerarea, -
V o r fi voinţa noastră ce-ntunecă visarea
Şi geniul de m î i n e şi gloria t r e c u t ă .

Oraşele vieţii sculptate-n fier şi aur


V o r fi i c o a n a l u p t e i , d u r e r i i şi m â n d r i e i —
Şi sufletele n o a s t r e d i n c î n t u l veşniciei,
T r ă i n d viaţă nouă, v o r strînge-un nou tezaur.

498
IN MEMORIAM OVIDII DENSUSIANU

N - a u z i cum vine-n pasul vremii, nu auzi ?


P r i n a d i e r e a n e a g r ă d e sub d u z i ,
P e u r m a ş a r p e l u i d e casă,
D i n miez de noapte, din a d î n c de veac,
î n c r u g u l zilei, p e s t e f l o r i d e s o a r e ,
Şi-adoarme t o t în n e v ă z u t ă plasă ?

N-auzi cum se strecoară, vine —


De p r e t u t i n d e n e a , ispită fără leac,
Şi u r s i t o a r e , u r s i t o a r e —
D i n muntele întunecat
Şi din cîmpia lucitoare,
C u u m b r a m e a ş i u m b r e l e d e ieri,
D i n noaptea fără primăveri,
în s ă r b ă t o a r e a zilei, l u m i n a t ă ?
E-alăturea de mine şi de tine,
D u h fulgerat peste ruine,
Şi, p e s t e v e a c u r i g r e l e , - n m i n e ,
D i n scorbure de vremi profunde —
D u h gingaş, a d e m e n i t o r , mîngîietor,
De nicăieri şi de oriunde.

Auzi cum vine-n pasul vremii, nu auzi ?


— S u b stele reci şi în v ă z d u h u r i ,
Pe-oraşul c l o c o t i n d de v i a ţ ă —
Cu d o i n a şi cu v a i e r u l de jale,
în strigătul izbîndei triumfale,
în zborul sunător al vîntului.

Se-apropie mereu, mereu,


C u m e r s d e fulg, c u p a s u l g r e u ,
P e v a l u r i fragede d e flori
Şi peste u m b r e de m o r m i n t e , —
E clipa d e s p ă r ţ i r i i sfinte,

499
Cînd furişat, tîrîş, se-apropie mereu
Duhul pămîntului —
Pe aripile negre ale vîntului,
Te du spre noaptea altor zori.

BALETUL

Stol alb, în largi cercuri,


Ispite, veniţi,
în cercuri, în cercuri de soare,
Şi zîmbet, coloare,—armonii înfloriţi,
Meandre de vise în floare ;
Cunună de soare în jur împletiţi,
Extaze de dans sclipitoare,
Şi-n zbor bucuria în dar risipiţi,
în cercuri, în cercuri de soare zîmbiţi —
Copiile-ispite, ca zborul de crini,
Uşoare, uşoare, veniţi.
Minuni efemere, iluzii, parfum,
O, albe ispite, vîrtej de lumini,
în suflete floarea durerii striviţi —
Cununi de coloare, de zîmbet, în drum,
O, albe ispite, suave veniţi.

Extatic e zborul
Şi arc e buchetul,
Aprinde-se stolul
Baletul... baletul...

Nou vis te înalţă săgeată pe lumi,


Departe durerea, departe de noi ;
în cercuri, largi cercuri de soare,
Copile, ispite cu zîmbet de floare,
Veniţi în extaz, sclipitoare.

500
O, albe ispite, sub ceruri în salbă,
Cu voi cîntă-n cor bucuria ;
M i n u n i efemere, în albă serbare
P î n d e ş t e eteric vecia...

Extatic e zborul
Şi a r c e b u c h e t u l ,
Aprinde-se stolul
Baletul... baletul..

Stol alb, în largi cercuri, cu graţii de crini,


Copile, ispite suave, zîmbiţi.

în cercuri, în cercuri de soare,


C u n u n ă de floare din soare-mpletiţi,
E x t a z e în z b o r sclipitoare —
O, albe ispite, în r o n d u r i veniţi,
în cerc sclipitor de lumini.
BARBU SOLACOLU

Născut în Bucureşti, la 5 martie 1897, descendent direct din Dimitrie


Hagi-Anghel Solacolu, participant la revoluţia de la 1848. Urmează liceul
fi studiile economico-filozofice la Bucureşti. Debutează în 1912, la revista
Flacăra. Luptă pe front între 1916—1918. După război obţine două doc­
torate în Germania, în filozofie şi economie politică (1923), cu tezele
Tonnies Begriff der Gesellschaft und Gemeinschaft şi Die rumănische
Erdolfrage, trecute cu Werner Sombart, Heinrich Herkner şi Alois RiehL
Conferenţiar onorific în Bucureşti la Academia de înalte studii economice
şi la catedra de istoria doctrinelor economice şi sociale. Desfăşoară acti­
vităţi sociologice în cadrul Institutului social-român (director D. Guşti).
După 23 august 1944, ocupă diferite funcţii cu caracter economic-indus-
trial. în anii din- urmă, bogată activitate de traducător: Shakespeare,
Ronsard, Carducci.

OPERE (poezii; :

Umbre pe drumuri, B u c , 1920 ; Umbre pe drumuri, cu o prefaţă de


Şerban Cioculescu, E.P.L., 1968.

COLABORĂRI:

Facla, Rampa (1912) ; Versuri şi proză (1912—1914) ; Flacăra (1912,


1916) ; Convorbiri literare (1915, 1924) ; Cuvîntul liber, Letopiseţi (1918—
1919) ; Viaţa nouă (1920) ; Secolul 20.

503
REFERINŢE :
[Ovid Densusianu], Umbre pe drumuri, Viaţa noua, XVI, 4—6,
1 iunie—1 august, 1920, p. 106 ; G. CăJinescu, Istoria literaturii romane,
B u c , E.F., 1940, p. 851.

Poeziile sînt reproduse din Umbre pe drumuri, Buc, 1968.


DECOR

Gîndirea stătătoare ca apele de baltă


d i n care l u n a ţese o p î n z ă de t ă c e r i
pluteşte despletită ca-n p a p u r a î n a l t ă
o a l g ă ce nu-şi află sfîrşitul nicăieri.

O pajişte e balta, verzuie, argintată, —


î n t i n d e r i de m i n c i u n ă şi l e a g ă n de-ndoială, —
p r i n oare v î n t u l p o a r t ă o cale înstelată
şi-i p r i n d e s t r o p i d e a p ă î n p u l b e r i d e b e t e a l ă .

în apele gîndirii se oglindeşte cerul,


cînd l u n a - n t r - o clipire de ochi hain, sticlind,
arunc-o rază albă de parc-adînc jungherul
î n f i p t şi-1 v r e a - n n ă l u c a t ă c e r i l o r d i n g r i n d .

Gîndirea e nebună cînd flamură şi prapuri


închipuie sticlirea d i n a p e l e nălucii,
de se-nconvoaie-n maldăr pădurile de papuri
şi trece d u h de m o a r t e pe a p a bălţii lucii.

Pe apa otrăvită marame în plutire


acoperă argintul din lunanntr-un pătrar.
Miasmele tăcerii se-mplîntă în gîndire
şi vîrcolacii-n r o p o t călări pe trestii sar.

505
SONET
(Centaurii)

Au stat la sfat centaurii-n ogradă


şi-au c h i b z u i t o l o v i t u r ă c r u n t ă .
Se socoteau, fremătători, să v a d ă
de-ar m a i p u t e a să strice înc-o n u n t ă .

Rotind din cozi, cu ochii lor de pradă


privind copitele cum li se-nfruntă
cu bulgării p ă m î n t u l u i ; g r ă m a d ă
săltau o hor-a crupelor în junta.

Apoi, cu iureşe de cavalcadă


ca vifor prin catarge într-o r a d a
şi-n t r o p o t e m î n a ţ i c a d e - o p r i g o a n ă ,

dintr-un alai de vis al depărtării


r ă p i n d , cu b r a ţ vînjos, mireasa zării -
c e n t a u r i i s-au a ş t e r n u t p e g o a n ă .

SONET
(înfiorare)

Pe buza cerului un strop de stea


s-a-nfiorat în n o a p t e . D e p ă r t a r e a
v o i n d să-i î n t e ţ e a s c ă - n f i o r a r e a ,
fir d e b e t e a l ă - 1 p r i n s e - n g e a n a m e a .

Eu apei i l-am oglindit — să stea


în licărire mişcător ca marea,
d i n a u r sfredel l u m i n î n d c ă r a r e a
ce-mi întretaie înţelegerea.

Şi s-a urzit o pînză de lumină


î n c e r , î n o c h i şi-n a p a c r i s t a l i n ă .
Părea întreaga noapte un decor

506
d e p r ă b u ş i r i d e stele, ş i f e e r i c
ţîşneau luminile din întuneric,
ca licăriri din apa morţilor.

PASTEL F L O R E N T I N

Fiesole... î n schitul p r i n s î n vîrf d e pisc,


la u m b r a u n u i p a t i o vetust şi verde —
în jocuri de fîntînă, cerul mi se p i e r d e
sub stolul p a s ă r i l o r sfîntului Francisc.

Cu fruntea rezemată-^ mîini, privesc în gol


şi caut trist refugiul din alte ore,
cînd vechi înţelepciuni, din ciripiri sonore
a d u n ă n e g u r ă d e secole î n stol.

Aş vrea cenuşa toată-n pulberi s-o ridic


şi g o a n a vegetaţiei luxuriante,
şi jocul apei, strecurată p r i n t r e p l a n t e ,
s-o l e g c u i e d e r a - a m i n t i r i i d e - u n p o r t i c .

Printre zăbrele raze calde cad pieziş —


sînt p a r c ă m î i n i l e d e schivnic d i n chilie
întinse-n b i n e c u v î n t a r e a de vecie
pe fiecare glas de p a s ă r e - n frunziş...
S-or s m u l g e n o r i i t o ţ i î n c r e a s t a - a c e l u i p i s c
şi s-or t o p i ca l a c r i m i p i c u r i i f î n t î n i i , —
m o n a h i i însă nu v o r flămînzi bătrînii
din spiţa pasărilor sfîntului Francisc.

507
SONET
(Consolare)

Nu-mi cere azi răspunsul dragostei ce-mi porţi.


Mi-e amintirea-nvăluită-n n o p ţ i de gînd,
N u ştiu, a f o s t d e m u l t s a u p o a t e - a s e a r ă , c î n d
iubirea m e a ţi-ai tras-o singură la sorţi.

Ne este sufletul închis cu mii de porţi,


l a fiecare străjuie u n vis p l î n g î n d ,
şi z ă v o r i t ă întrebare-nţelegînd
ne-anină p a r c ă licăriri în ochii m o r ţ i .

Dar sînt statui ornamentale la intrări


stereotip în p o z a ultimei iertări.
Şi totuşi, ne v o m strînge m i n a , t e m ă t o r i .

Vom face streaşină privirii noastre-n zare,


uitînd dovezile de mîine, ştiutori
că din u i t ă r i a l c ă t u i m o consolare.
MARCEL ROMANESCU

Fiul lui N. P. Romanescu, fost primar al Craiovei, născut la 11 octom­


brie 1897, la Liege, în Belgia. Urmează clasele primare la Paris şi Craiova,
liceul la Craiova, Turnu Severin, Iaşi şi Mănăstirea-Deaiului. In 1920,
obţine licenţa în drept şi filozofie, cu orientare spre funcţiile publice şi
serviciul diplomatic, în care debutează ca ataşat de legaţie pe Ungă
Vatican (1920—1921). La Roma va conduce şi foaia de propagandă
România (1921). Ulterior, ocupă diferite posturi în diplomaţie (Varşovia,
Haga, Madrid, Cairo, Belgrad, Copenhaga etc), secretar, în 1924, al co­
misiei româno-ungare, însărcinată cu aplicarea tratatului de la Trianon.
Stil de existenţă asemănător lui Duiliu Zamfirescu, diplomat şi scriitor.
In 1926, conduce la Craiova revista Flamura. Colaborator la numeroase
reviste literare din ţară, se consacră în ultima perioadă a vieţii sale stu­
diilor de istorie, publicate anterior, sub rubrici variate, şi în Arhivele
Olteniei

OPERE (poezii) :

Izvoare limpezi, sonete şi poeme, Craiova, Ramuri, 1923 ; Cîntarea


cîntărilor, Buc, Socec, 1925 ; Cuiburi în soare, Buc, Flamura, 1926 ; Her-
manosa din Corint, Buc, Cartea românească, 1927 ; Grădina lui Teocrit,
idile antice, Buc, Cartea românească, 1928.

509
COLABORĂRI :
Capitala (1913—1914) ; Flacăra (1915—1916, 1921—1922) ; Ramuri
(1919) ;• Luceafărul (1919) ; Zburătorul (1919—1920) ; Adevărul literar
şi artistic (1925) ; Mişcarea literară (1925) ; Flamura (1926) ; Universul
literar (1926) etc.

REFERINŢE :

E. Lovinescu, Critice, VI, Buc, 1921, p. 191—192 ; IX, p. 169—172 ;


Istoria literaturii române contemporane, I I I , Evoluţia poeziei lirice. B u c ,
Ancora, 1927, p. 121—123 ; Perpessicius, Cuiburi în soare şi Hermanosa
din Corint, Cuvîntul, I I I , 930, 1927 ; Pompiliu Constantinescu, Herma­
nosa din Corint, Viaţa literară, I I , 51, 1927 ; Perpessicius, Grădina lui
Teocrit, Cuvîntul, IV, 1928 ; Şerban Cioculescu, Grădina lui Teocrit, Ade­
vărul, iulie, 1928 ; Ion Pillat-Perpessicius, Antologia poeţilor de azi, II,
B u c , Cartea românească, 1928, p. 205—214 ; Perpessicius, Menţiuni cri­
tice, I I , B u c , E.F., 1934, p. 19—26 ; 156—161 ; G. Călinescu, Istoria
literaturii române, B u c , E.F., 1941, p. 899, 920 ; Eugen Constant, Reeva­
luări : Marcel Romanesc/*, în Ramuri, I I I , 9, 15 august 1966.

Poeziile sînt reproduse din Izvoare limpezi, Craiova, 1923.


TÎRZIU

Tîrziu, tîrziu pornesc pribeag pe stradă


şi tăinuiesc cu umbra mea-mpreună ;
ascult cum ritmic paşii mei răsună ;
de prin salcîmi prind florile să cadă.

Şi ning mereu pe fruntea mea, grămadă


s-anină-n păr, mă scaldă, mă-ncunună ;
tresare-n mine inima nebună :
îmi amintesc o tainică baladă.

O mandolină cîrrtă vechi romanţe...


vibrează în văzduh atîtea vise,
atît balsam, atîtea noi speranţe.

Şi cum străbat oraşul în neştire


tot numărînd ferestrele deschise,
în noapte e-un preludiu de iubire.

511
CAPITALA

Se potoleşte-a străzii-nvălmăşeală
şi t r a p u l de copite pe a s f a l t ;
d i s p a r p e r e c h i în colţul celalalt...
a d o a r m e - n vis t r u d i t ă c a p i t a l ă .

Ca un ciocan izbind o nicovală


sub neclintirea cerului înalt,
r i t m î n d p r e l u n g al ceasurilor salt,
un clopot trist se roagă-n catedrală.

Dar dacă-n noapte patimile tac,


o, clipe dulci, de ce v ă - m p r ă ş t i a ţ i
ca nişte albe flori de liliac,

Cînd, dezlegat de^a lumilor păcate,


ridic spre slavă ochii înstelaţi,
să s o r b p l î n g î n d a ei s e n i n ă t a t e ?

ROUĂ

Aseară, stînd cu pleoapele închise,


de ochii tăi îmi a d u c e a m a m i n t e :
t ă c e r e a s e - m b ă t a de ş o a p t e sfinte ;
p a r f u m u l t ă u în juru-mi se topise.

Cum încercam să strîng atîtea vise,


î n t r e a g ă - m i răsăriseşi d i n a i n t e :
stăteai la geam şi fruntea ta fierbinte
cu sticla r ă c o r o a s ă se înfrăţise.

Priveai în cer cum norii deşi se-adună


şi-şi f l u t u r ă n ă f r a m a p e s t e l u n ă ,
învăluind icoana-i zîmbitoare.

512
Dar, presimţind că mîine o sa plouă,
din ochiul tău îndrăgostit de soare
ai picurat un diamant de rouă.

SĂRUTUL

Mi-ai dăruit aroma gurii tale


şi freamătul de buze-nfrigurat,
punînd în ochiul tău înnegurat
ispitele plăcerilor fatale.

în aiurarea strîneerii brutale,


eu m-am trezit deodată mai curat,
căci sînii tăi în piept mi-au prefirat
o frăgezime albă de petale.

Dar dacă ochii mei rătăcitori


plutesc în zări şi cată uneori
mai mult albastru în nemărginire,

e că mi-e dor să simt, cînd mă mîngîi,


că-n al meu suflet ultima iubire
înalţă imnul dragostei dinţii.

REVEDERE

Aseară, ca în vremi de-odinioară,


cum depanam al amintirii fir,
ce mi-a v e n i t : Să-ţi duc un trandafir ;
dar m-am oprit la geam ca-ntîia oară.

513

Antologia poeziei simboliste româneşti


Te-am revăzut; mînuţa ta uşoară
se legăna cu t r e m u r pe clavir
şi te pierdeai în note de delir,
simţind cum trupul tot ţi se-nfioară.

Dar n-am voit să-ţi tulbur fericirea,


am-năbuşit în m i n e amintirea ;
apoi încet m - a m dus, m - a m dus, m - a m

Şi mă simţeam mai bun. Ploua alene


şi nu ştiu de | > l î n g e a m p o r n i n d în sus,
sau dacă ploaia mă lovea pe gene.

SEARA BĂTRÎNĂ

C ă s u ţ a d i n f u n d u l aleii c e m o a r e
aşa e de tristă c î n d t r e m u r ă în soare ;
ferestrele-n seară sînt roşi-aurii,
odăile toate pustii.

Bătrînul se-ndeamnă pe-aleea bătrînă ;


şi p a ş i i l u i l e n e ş i s e - n s e a m n ă - n ţarină :
şi-n l i n i ş t e a m o a l e , î n a e r u l u d ,
d o a r paşii bătrîni se aud.

Se-opreşte pe treapta de piatră a scării


o clipă se-mbată de r o z a - n s e r ă r i i ;
clipeşte b ă t r î n u l din ochii-i bătrîni...
şi scîrţîie uşa-n ţ î ţ î n i .

Un geam se aprinde : perdeaua se lasă ;


şi totuşi, e - a t î t a - n t u n e r i c în casă,
d e p a r c ă p l u t e ş t e î n visu-i n e s p u s
c e v a d e d e m u l t , ce-a a p u s .

514
Şi pîlpîie geamul şi pîlpîie-n şoapte ;
şi geamul mai pîlpîie-n miezul de noapte...
Şi-n jurul căsuţei, cu glas de mormînt,
cad frunzele reci la pămînt.

RUINE

Eu vreau singurătatea străduţelor murdare,


ce-şi regăsesc în noapte tăcerea lor măreaţă,
cînd albele căsuţe se-nvolbură de ceaţă,
iar bălţile răzleţe sticlesc sub felinare.

Şi vreau ca-n astă seară de jalnică uitare,


cînd tremură-al meu sînge şi inima îngheaţă,
să caut prin ruine vlăstarul de viaţă
ce rîde printre lacrimi cînd suferă mai tare.

Şi vreau să-1 strîng la pieptu-mi, să-1 strîng ca o comoară,


să-1 legăn în săruturi de frică să nu moară
şi să mă duc cu dînsul şi să mă pierd în noapte.

Şi să m-opresc la balta de aur s-o contemplu, —


cu ochii plini de vise şi buzele de şoapte, —
ca-n tainica oglindă să-mi reclădesc un templu.

AGONIE

Sub largul luminiş de seară,


pe lacul cu palori de ceară
zbura cocorul ameţit ;
cu pene lungi şi tremurate,

515

33*
vîslea nevolnic pe-nserate
scoţînd un ţipăt ascuţit.

Şi soarele-i ardea pe rana,


topind din fiecare pană
o boabă caldă de rubin :
iar lacul, copiind pe ape
bătăile de-aripă şchioape,
îi înmiia cumplitul chin.

Picau din guşa lui rozalbă


pe iacul vioriu de nalbă
însîngeraţii fulgi de nea.
Zadarnic, nu-1 puteau pătrunde
şi apa nu-i ştia răspunde,
căci lacul neclintit... dormea.

Ultimul ţipăt pe-nnoptate


rupea tăria-n jumătate
ca o lumină de stilet;
dar de sub putreda lui vîslă
creştea-ntunericul de pîslă
şi-1 gîtuia, — încet.
BARBU FUNDOIANU

Printre primii promotori ai poeziei noi, Barbu Fundoianu — pe nu­


mele adevărat Benjamin Wexler, fiul unui mic comerciant — s-a născut
în 14 noiembrie 1898, la Iaşi, unde urmează şcoala primară, liceul şi Fa­
cultatea de drept. Dezabuzat şi sceptic, poetul impresionează de timpuriu
prin informaţia sa literară, filozofică şi estetică. După licenţă, se stabi­
leşte la Bucureşti, în 1920, unde debutase la revista Viaţa nouă, în 1914.
Cu N. D. Cocea, Ion Pillat, Ion Vinea şi alţii, înfiinţează teatrul de arta
Insula. Titular al „Cronicii ideilor" din Sburătorul literar, şi al „Cronicii
unui inactual" din Rampa, publică în diverse reviste poezii originale, tra­
duceri din poeţi moderni francezi, studii, eseuri, strînse în Imagini şi
cărţi din Franţa (1922), angajîndu-se adesea în vii polemici.
In 1923, B. Fundoianu părăseşte ţara pentru a se stabili definitiv la
Paris, unde sub pseudonimul Benjamin Fondane colaborează cu poezii şi
eseuri la numeroase publicaţii (Commerce, Les Nouvelles litteraires,
Raison d'etre, Message, Cahiers de Pe*toile, Revue philosophique). Un timp
va lucra la Imprimeries Gourmontiennes. Tipăreşte şi cîteva volume de
eseuri, printre care Rimbaud, le voyou. Ca reprezentant al studiourilor
Paramount, călătoreşte în America Latină, unde colaborează la revistele
argentiniene Sur şi Sintesis. In 1940, obţinînd cetăţenia franceză, se înro­
lează în armată pentru a lupta împotriva fascismului. Arestat de Gestapo
la 3 martie 1944, împreună cu sora sa, moare gazat la Auschwitz, în
octombrie 1944.

517
OPERE (poezii) :

Privelişti, poeme, B u c , Cultura naţională, 1930 ; Ulysse, Belgia, ecL


Cahiers du Journal des poetes, 1933 ; Titanic, Paris, 1937 ; Poezii, anto­
logie şi traduceri de Virgil Teodorescu, prefaţă de D. Petrescu, Buc %
E.P.L., 1965.

COLABORĂRI :
Viaţa nouă (1914, 1915) ; Cronica (1915, 1916) ; Flacăra (1915—
1916, 1922) ; Chemarea (1918) ; Rampa (1919—1922) ; Cuvîntul libet
(1920—1924) ; Adevărul literar şi artistic (1920—1923) ; Sburătorul literar
(1921, 1922) ; Contemporanul (1923) ; Integral (1924—1929) ; Unu (1928—
1931) ; Viaţa studenţească (1934) etc.

REFERINŢE :

E. Lovinescu, Critice, VII, Buc, Ancora, 1922, p. 125—128 ; T. Teo-


dorescu-Branişte, Oameni şi cărţi, I, B u c , 1923, p. 67 ; Ion Pillat-Per-
pessicius, Antologia poeţilor de azi, Buc, Cartea românească, 192$,,
p. 221—224 ; E. Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, I I I ,
Evoluţia poeziei lirice, B u c , Ancora, 1927, p. 445