Sunteți pe pagina 1din 8

Pr. prof. dr.

Constantin Galeriu DUMINICA FLORIILOR 1

Duminica Floriilor 1

În numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh. Amin.

Binecuvântaþi creºtini în Sfânta Bisericã a Domnului nostru Iisus Hristos!

Duminica aceasta este numitã a Floriilor, a stâlpãrilor, a intrãrii Mântuitorului în

Ierusalim, a intrãrii ºi a noastrã împreunã cu El în Ierusalimul de aici, care deschide

uºile Ierusalimului ceresc. Ori de câte ori deschidem Sfânta Evanghelie, de la

primul cuvânt, ºtiind cã ne întâlnim cu Hristos, cugetul nostru adânc ne spune:

cnoscându-L pe El te cunoºti pe tine. ªi nu te vei cunoaºte pe tine în adânc cine

eºti, de unde vii ºi încotro mergi, fãrã sã-L cunoºti pe Hristos. Acest gând mã rog

bunului Dumnezeu sã-l primim ºi prin el sã cunoaºtem adevãrul, adevãrul care –

iarãºi spune Hristos – ne face liberi. Revin ºi repet, cu dumnezeieºtii Pãrinþi, cu

Fericitul Augustin ºi cu alþii: cunoscându-L pe Hristos mã cunosc pe mine, ºi fãrã

sã-L cunosc pe Hristos, nu mã cunosc pe mine; nu ºtiu cine sunt ºi care e menirea

mea. ªi numai aºa, cu acest gând, sã deschidem Scripturile ºi îndeosebi

Evanghelia: Doamne, sã Te cunosc pe Tine ºi aºa sã mã cunosc pe mine.

Deschizând deci dumnezeiasca Evanghelie de astãzi ºi citind-o, punem la

inima noastrã acest cuvânt: “Iar cu ºase zile înainte de Paºti, Iisus a venit în

Betania, unde era Lazãr, pe care îl înviase din morþi. ªi I-au fãcut acolo cinã ºi

Maria slujea. Iar Lazãr era unul din cei care ºedeau cu El la masã. (Sã stai lângã

Iisus... Nu e nevoie de adãugat un alt cuvânt, cãci ar fi nevrednic sã spunã ceva

mai mult.) “Deci Maria luând o litrã cu mir de nard curat, de mare preþ, a uns

picioarele lui Iisus ºi le-a ºters cu pãrul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul

124 aprilie 1994. Manuscris corectat de pãrintele Gordon.


Pr. prof. dr. Constantin Galeriu DUMINICA FLORIILOR 2

mirului” - lucruri mai puþin esenþiale, le tâlcuim imediat. Mirul de nard era din

India provenit, ºi rãspândit în toatã lumea de Rãsãrit. Un mir de o puritate

originarã, aºa cum l-a fãcut Dumnezeu, plin de mireasma Lui. De aceea Scripturile

vorbesc de buna mireasmã duhovniceascã, mai ales în Liturghie, mireasmã care

iradiazã de la Sfântul Trup ºi Sânge al lui Hristos ºi se rãspândeºte (cãci aºa este

chemat Duhul Sfânt sã vinã ºi sã se rãspândeascã peste sfintele daruri ºi peste noi

toþi deopotrivã), ºi rãul miros al pãcatului; sã nu uitãm: pãcatul miroase rãu, urât,

ºi aceasta s-o ºtie oricine.

...“Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea sã-L vândã (e

rostit cuvântul vânzare pentru cã în acele zile înainte de Paºti se urzea vânzarea

Lui), zice: Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari ºi sã-i fi dat

sãracilor? Dar el a zis aceasta nu pentru cã îi era grijã de sãraci, ci pentru cã era

fur ºi, având punga, lua din ce se punea în ea. A zis deci Iisus: Las-o, cã pentru

ziua îngropãrii Mele l-a pãstrat. Cã pe sãraci pururea îi aveþi cu voi, dar pe Mine nu

Mã aveþi totdeauna”. Sã nu cedeze nimeni vreunei ispite în acest cvânt al

Mântuitorului, cuvânt asemãnãtor spus ºi altãdatã de Mântuitorul: “Cel ce iubeºte

pe mamã, pe tatã, pe fraþi, pe sorã, mai mult decât pe Mine, nu e vrednic de

Mine”. Asemenea este ºi aici: întâi este Dumnezeu, ºi apoi, de la El se revarsã

iubirea ºi lumina peste toþi. Pe sãraci pururea îi aveþi... Pe Mine nu; luaþi întâi din

mireasma Mea – vrea sã spunã Mântuitorul – cãci acel mir pentru El era pregãtit, ºi

fãrã mireasma Lui, fãrã lumina Lui, n-ai sã miruieºti pe nimeni cu adevãrat, n-ai sã

sãvârºeºti binele tãu semenului tãu, fãrã El. Astfel binele tãu pentru sãrmani,

pentru fraþi, de la Hristos este. Totdeauna va purta mireasma Lui ºi-l vei sãvârºi

atunci cu mireasma ºi cu lumina Lui. Altfel sau dai de silã, sau dai din vreun

interes, ºi fapta ta este amestecatã cu rãul miros al egoismului, al pãcatului tãu.

O, Doamne, câte înþelesuri adânci ne descoperã cuvântul Evangheliei Tale!

Nefericitule Iuda, pe câþi adesea tu îi poþi îrâuri sã cugete ca tine!


Pr. prof. dr. Constantin Galeriu DUMINICA FLORIILOR 3

Dar, mai departe: “Mulþime mare de iudei au aflat cã este acolo” – în

Betania; Betania e la vreo doi kilometri mai sus de Ierusalim, ºi era pe acolo

drumul ce cobora din Galileea, din nord, de la Marea Galileii, strãbãtând Samaria

pe malul Iordanului. Acum ne aflãm în apropierea Paºtelui; este vorba de Paºtele

de atunci, al iudeilor. Lumea venea pentru Paºtele de atunci, val dupã val curgea.

ªi au aflat în Betania cã Iisus este acolo, în casa lui Lazãr pe care El îl înviase din

morþi. ªi, iubiþilor, mulþimea a înconjurat casa ºi aºteptau, iar alþii mergeau mai

departe spre Ierusalim. “ªi voiau sã-L vadã pe Iisus, dar ºi pe Lazãr, de care

auziserã cã a fost înviat din morþi. ªi atunci s-au sfãtuit arhiereii ca ºi pe Lazãr sã-l

omoare. Cãci din cauza lui mulþi dintre iudei mergeau ºi credeau în Iisus. A doua

zi, mulþime multã, care venise la sãrbãtoare, auzind cã Iisus vine în Ierusalim, au

luat ramuri de finic ºi au ieºit întru întâmpinarea Lui ºi strigau: Osana! (cuvântul

osana, din limba ebraicã ºi apoi ºi din cea greceascã, înseamnã “Mântuieºte-ne

Doamne! Salveazã-ne Doamne!”). Binecuvântat este Cel ce vine întru numele

Domnului, Împãratul lui Israel!”. Nu în numele lui, în numele orgoliului lui, ci în

numele lui Dumnezeu. Orice gând ºi cuvânt ºi faptã ar sãvârºi omul, totul trebuie

sã fie în numele Domnului. ªi nu simplu, rostit, doar ca o formulã, ci conºtient:

Doamne, în numele Tãu, asemenea Þie, în Duhul Tãu, Doamne, sã sãvârºesc orice

ºi atunci ºtiu cã nu voi greºi. Neîncetat sã nu ne pãrãseascã acest gând ºi cuvânt.

“Binecuvântat este cel ce vine în numele Domnului, Împãratul lui Israel” – ºtiþi ce

înseamnã cuvântul Israel: transformarea numelui lui Iacov în Israel, dupã ce o

noapte întreagã s-a luptat cu îngerul, cu trimisul lui Dumnezeu, care l-a însoþit în

drumul pribegiei sale. ªi s-a luptat ºi s-a împãrtãºit atunci din puterea îngerului,

din puterea lui Dumnezeu, ca sã biruie ispita. Acesta este unul din înþelesurile

luptei lui Iacov cu îngerul, pentru care s-a ºi numit Israel. ªi orice suflet care se

luptã în chinurile lui lãuntrice, în urma pãcatului sãvârºit, între bine ºi rãu, ºi în

aceastã luptã se împãrtãºeºte de harul lui Dumnezeu, poartã numele – dupã


Pr. prof. dr. Constantin Galeriu DUMINICA FLORIILOR 4

Israelul cel vechi – Israelul cel nou, cum este numitã Biserica; Biserica lui Hristos,

pentru care Hristos însuºi S-a luptat ºi a biruit în faþa ispitei celui rãu în grãdina

Ghetsimani, a biruit pentru noi ºi noi împreunã cu El. De aceea Israelul cel nou e

Biserica.

“... ªi Iisus, gãsind un asin, a ºezut pe el” – spune mai departe Evanghelia.

Cum s-a pregãtit asinul ne spune Sfântul Apostol ºi Evanghelist Matei: a trimis

Iisus pe unul din ucenici în cetate ºi i-a spus cã va gãsi o asinã cu mânzul lângã ea.

Îl dezlegi, i-a spus Mântuitorul, ºi de te întreabã cineva, spune-i cã Domnului îi

trebuieºte. ªi a adus atunci mânzul asinei ca sã se plineascã acel cuvânt al

proorocului Zaharia, care spune: “Nu te teme fiica Sionului! Iatã împãratul tãu

vine, ºezând pe mânzul asinei, pe fiul celei de sub jug”. ªi a ºezut Mântuitorul pe

mânzul asinei. “Nu înþelegeau ucenicii atunci, dar când s-a preaslãvit Iisus, atunci

ºi-au adus aminte cã acestea erau scrise pentru El ºi cã acestea le-a împlinit El”. ªi

au zis atunci fariseii: “Auzi ce strigã aceºtia!”, pentru cã ºi pruncii, copilaºii, urmau

mulþimile ºi strigau ºi ei “Osana!”. ªi Mântuitorul le rãspunde: “Dacã aceºtia vor

tãcea, pietrele vor striga” – pietrele ºi toatã fãptura. Vine vremea când oamenii

tac ºi vorbesc celelalte fãpturi. Cine a fost la Locurile Sfinte simte fiecare

pietricicã, fiecare monument sacru pãstrat, cum strigã, vestind pe Dumnezeu. Îmi

aduc aminte de aceste taine mari, dar ºi de cele mai smerite. Un om al lui

Dumnezeu, mergând printre flori, le mângâia cu toiagul ºi rostea cãtre ele:

“Tãceþi, tãceþi, tãceþi, de ce strigaþi atât de tare?”. O, Doamne, cum de noi nu

suntem în stare sã mãrturism, sã luãm aminte cum mãrturiseºte întreaga zidire

prezenþa, taina lui Hristos?! Sã simþim ºi sã ne simþim aºa ca în raiul pierdut de

Adam, în aceastã diafanie, transparenþã a existenþei întregi în care ºi prin care

vorbeºte Dumnezeu!

Iubiþilor, pentru dragostea ºi osteneala dumneavoastrã, îngãduiþi doar

câteva gânduri sã vã împãrtãºim pentru aceastã sfântã zi. Gânduri, am zice noi
Pr. prof. dr. Constantin Galeriu DUMINICA FLORIILOR 5

esenþiale, care sã se întipãreascã în inimã ºi sã rodeascã har ºi bucurie, mântuire.

Iisus Hristos, înainte de Paºte, înainte de crucea ºi învierea Lui, mai intrã o datã în

casa lui Lazãr, pe care îl înviase din morþi. ªi a sãvârºit aceastã minune ca sã

striveascã pentru totdeauna moartea ºi frica morþii, aºa cum prin Schimbarea la

faþã Hristos anticipa Învierea, deci biruirea ºi trecerea peste moarte; de aceea a ºi

venit Fiul lui Dumnezeu în lume, sã ne facã fii ai lui Dumnezeu, fii biruitori, fii ai

Învierii. ªi mulþimile se adunã. Au auzit de învierea lui Lazãr ºi vor sã-l vadã pe

cel înviat. Astfel Hristos pregãteºte mulþimile ºi pe ucenici pentru învierea Lui. Nu

este altã fricã mai mare decât frica de moarte, ori Hristos aceasta descoperã

mulþimilor, cã viaþa este chemarea omului, nu moartea. ªi apoi, a doua zi Iisus

intrã în Ierusalim ºezând pe mânzul asinei, pe mânzul celei de sub jug. Nu este

niciunul dintre vieþuitoare mai smerit decât asinul. Împãraþii, cuceritorii,

generalii, intrau, dupã cucerirea cetãþii, pe cai semeþi, semn al cuceririi. Iisus

intrã pe smeritul mânz de asinã tot pentru cucerire, dar ce fel de cucerire? A celui

care vine sã cucereascã inimile pentru viaþa în eternitate, prin sângele Lui; nu

vãrsând sângele altora, ci sã-ªi dea sângele Lui preþ de rãscumpãrare pentru

mulþi. Iar cuvântul mulþi, ca o mulþime, înseamnã pentru toþi. Nimeni sã nu

înþeleagã în acest cuvânt doar o pãrticicã din existenþã. Mulþi, mulþime, în

Scripturã înseamnã pentru toþi care vor. Nimeni nu este silit. Aºa intrã Iisus:

cuceritor. Aºa cum rostise în fericirea: “Fericiþi cei blânzi, cã aceia vor moºteni

pãmântul”; acest fel de stare a dumnezeirii ºi omenitãþii Lui: “Venþi la Mine cã

sunt blând ºi smerit cu inima. Luaþi jugul Meu, cãci jugul Meu este bun ºi sarcina

mea este uºoarã ºi aºa veþi dobândi mântuire ºi pace sufletelor voastre”. ...Vine

pe fiul celei de sub jug; El, Care poartã jugul; El, care cu blândeþe divinã vine la

sufletul tãu, suflete trist ºi de atâtea ori robit. ªi lumea Îl întâmpinã cu ramuri de

finic, cele care cresc acolo, asemãnãtoare cu salcia. ªi pãrintele Petroniu, din

Sfântul Munte, într-o meditaþie a lui, tot luminat ºi inspirat de Dumnezeu, spune:
Pr. prof. dr. Constantin Galeriu DUMINICA FLORIILOR 6

“Acest popor întâmpinã intrarea Mântuitorului cu stâlpãri de salcie. Salcia

înmugureºte între cele dintâi primãvara, ºi este smeritã, nu atât de mãreaþã ca sã

te impresioneze puternic. Muguraºii ei ºi lemnul ei, iarãºi, nu sunt atât de cãutate,

dar iatã cã le cautã Dumnezeu”. ªi cu asemenea ramurã smeritã, la fel cu mânzul

asinei, ºi cu glasul curat al copilaºilor ºi al celor amãrâþi care strigau: “Osana,

mântuieºte-ne Doamne!”, într-o asemenea atmosferã ºi lume, pãtrunde Iisus în

Ierusalim. El, în chipul smereniei, ne dã har, nouã celor smeriþi, ºi celor care-L

întâmpinã curaþi ºi-ºi aruncã în faþa lui hainele, punându-le pe mânzul asinei ºi pe

jos; hainele cu care omul s-a îmbrãcat din pricina pãcatului, acum le aruncã pentru

ca Hristos ºi vieþuitoarea smeritã sã calce peste ele; sã calce pãcatul, hainele

mânjite de noi. ªi acum are loc împlinirea cuvântului proorocesc: “Nu te teme fiicã

a Sionului! (Se referã la Ierusalim, la poporul lui Israel, la noul Israel, la noi toþi.)

Iatã împãratul tãu vine la tine, blând ºi smerit, pe mânzul asinei”.

Iubiþilor, aº vrea sã stãruim aici aspura câtorva cuvinte, ºi anume: Cele

dintâi cuvinte pe care le rosteºte îngerul lui Dumnezeu în Noul Testament la

vestirea venirii Fiului lui Dumnezeu sunt tocmai acestea: “Nu te teme!”. ªi de-a

lungul Noului Testament Mântuitorul a spus mereu: “Nu vã temeþi!” (pe Marea

Galileii, când mergea pe ape: “Eu sunt, nu vã temeþi!”) ºi dãruieºte pacea

neîncetat.

Iar teama, frica despre care au spus unii din Vechiul Testament: “Începutul

înþelepciunii este frica de Dumnezeu”, aºa cum tâlcuiesc dumnezeieºtii Pãrinþi,

are douã înþelesuri: este o teamã fireascã, teama de rãu, teama de pãcat, teama

de a pierde iubirea de Dumnezeu, ºi nu grija, ca stare de suflet bolnavã, în izolare,

ci purtare de grijã pentru fãptura pe care þi-a dat-o Dumnezeu. Aceasta este dupã

fire, va spune Sfântul Maxim Mãrturisitorul; deci e o teamã dupã fire, teama de

Dumnezeu, teama de a pierde iubirea Lui, teama de a pãcãtui, teama pentru

fãptura ta, de a nu te arunca tu singur în gol, în pustiu, în apã, º.a.m.d. La fel este
Pr. prof. dr. Constantin Galeriu DUMINICA FLORIILOR 7

ºi teama aeea de care vorbeºte Sfântul Pavel: teama de a pierde binecuvântarea

cãminului tãu, teama de a pierde iubirea bãrbatului tãu, teama de a-l înºela, de a

veni ispita pe capul tãu. Aceasta este tot teamã a firii, zic Sfinþii Pãrinþi. Dar mai

este ºi teama cealaltã, care se naºte din lume, teama de a pierde bnurile, teama

de a pierde plãcerea acestei lumi, teama de moarte pentru trup; cãci, sã ºtiþi, sunt

douã feluri de a muri: este moartea sufleteascã – ºi aceea este rãdãcina morþii,

consecinþã a despãrþirii de Dumnezeu; la aceasta trebuie sã ne gândim ca la o

tragedie, deoarece provine din pãcat, din despãrþirea de Dumnezeu; aceastã

despãrþire înseamnã moarte – ºi moartea trupeascã, care nu este cea mai gravã.

Ori teama de moartea trupeascã, teama de a pierde plãcerile ºi bunãtãþile acestei

lumi se naºte din pãcat. ªi aceste douã forme ale morþii se exclud una pe alta.

Teama de Dumnezeu înalþã sufletul ºi îl uneºte cu El, iar teama de a pierde

dulceþile lumii te desparte de Dumnezeu ºi te duce la moarte. Când bunãoarã în

pustie câte un ucenic îl întreabã pe duhovnicul lui: “De ce mi-e teamã în pustiu?” –

“Pentru cã tu eºti încã legat de acestea ale lumii, de plãcerile ei, de stãpânirea ei,

de dorul dupã ea, ºi de aceea în tine este gol, un este prezent Dumnezeu”.

Sã ne gândim cum Adam, dupã ce a pãcãtuit s-a ascuns dupã pomii grãdinii.

ªi l-a întrebat Domnul: “Unde eºti, Adame?”. “Doamne, m-am ascuns, îmi era

teamã; mi-a fost teamã cãci m-am vãzut gol”. Atunci teama lui Adam aceea a

fost, cã s-a vãzut gol. Dacã nu mai eºti gol, dacã eºti plin de Dumnezeu, de lumina

ºi de iubirea dumnezeiascã, nu te mai temi. Hristos vine în lume cu acest dar de

la Dumnezeu, cu acest: “Nu te teme, fiicã a Sionului...”.

O, Doamne, dacã noi Te cunoaºtem, Te simþim pe Tine, nu ne mai temem. O

spun asta ºi pentru unii tineri ºi tinere. Avem printre noi suflete care întâlnesc în

calea lor alte suflete, care însã poartã duhul lumii acesteia, duhul demonic, care

uneori poate sã ajungã sã le stãpâneascã, sã le cucereascã, ºi atunci o asemenea

teamã, lucifericã, demonicã, pãtrunde în sãrmanele suflete ºi demoleazã,


Pr. prof. dr. Constantin Galeriu DUMINICA FLORIILOR 8

descompune, sfâºie. ªi sãrmanele suflete cad sub imperiul acestei stãri

patologice, morbide, bolnave, ºi noi ne luptãm atât de mult sã le tratãm, sã le

scoatem! ªi este cu putinþã, cãci adâncul din noi e de nedistrus. Avem atâtea

cazuri, nespus de grele, ºi, cu durere o spun, în unele cãmine studenþeºti întreaga

atmosferã este de genul acesta, pernicios, morbid, bolnãvicios, în care oamenii nu

se privesc cu inima curatã, cu gânduri sfinte, cu aceastã seninãtate a privirii lor.

Gândirea însãºi cucereºte, iubiþilor. Însoþitã de cuvânt ea stãpâneºte ºi

îmbolnãveºte dacã e pornitã dintr-un suflet bolnav. O, Doamne, Iisus când

priveºte mulþimea aceea ºi rosteºte din cuvântul profetic (cãci în numele Tatãlui

venise, în Duhul Sfânt, dar pregãtit de profeþi), El împlinea cuvântul profetului:

“Nu te teme fiicã a Sionului”. Sã ne gândim mereu la acest cuvânt al

Mântuitorului ºi sã întâmpinãm cu el pe semenul nostru: “Nu te teme!”; cu

blândeþe ºi cu smerenie, ºi atunci cuvântul îl învãluie, iar din tine se va rãspândi

mireasma lui Hristos. ªi astfel îl ridici pe semenul tãu, devii dãtãtor de pace. Iar

cuvântul “Nu te teme fiicã”, deºi parcã este adresat genului mai slab al firii, poate

fi socotit deopotrivã ºi pentru bãrbaþi, printre care sunt atâþia slãbãnogi. Binele

sã fie contagios, din Hristos Iisus: Nu te teme, frate ºi sorã, în numele lui Hristos, al

iubirii Lui, al luminii Evangheliei Lui.

Ajutã-ne Doamne sã rãspândim toþi mireasma binefãcãtoare de pace ºi

liniºte, de sãnãtate, de la Tatãl prin Iisus Hristos în Duhul Sfânt, cu rugãciunile

Maicii Sale ºi ale tuturor sfinþilor! Aºa sã simþim ziua Floriilor ºi sã petrecem

Sãptãmâna Crucii, a morþii, cu ochii aþintiþi spre Înviere ºi Viaþã. Amin.