Curs 6

Statute law :
A. Structura Unele legi adoptate de Parlamentul britanic au preluat solutii din sistemul de common law, altele au reformat institutii juridice traditionale , dar cel mai important aspect este faptul ca au creat un drept nou , asigurand progresul sistemului englez. Astfel, au fost adoptate legi in materia dreptului muncii, dreptului securitatii sociale/drept social , in materia sanatatii -o ramura noua: drept medical . S-au mai adoptat legi in materia cooperarii judiciare internationale. Cu toate acestea, legile scrise sunt elaborate in asa maniera incat sa se integreze in sistemul de common law. De fapt, intr-un sistem de drept in care solutiile de referinta si chiar notiunile de drept sunt stabilite prin hotararile judecatoresti. B. Sistemul jurisdictional si procedura a) Primul nivel este reprezentat de jurisdictiile superioare/curtile superioare. In 2005 , a fost adoptat Constitutional Reform Act - Supreme Court of UK controleaza hotararile judecatoresti ale altor jurisdictii superioare cum ar fi: 1.High Court of Justice cuprinde mai multe sectii Queens Bench Division, Chancery Division, Family Division 2. Crown Court (curtile penale ) au competenta de a judeca exclusiv litigii in materie penala ; 3.Curtile de Apel Court of Appeal au competenta atat in materie civila, cat si in materie penala; Nu exista recurs in casatie. Comitetul Judiciar al consiliului privat al reginei judeca recursurile contra hotararilor pronuntate din sistemul de Common Wales . b) Jurisdictii inferioare - in materie civila: County Courts al caror obiect patrimonial este sub 5000 lire sterline.; apelul se judeca la curtile de apel. - in materie penala ,exista Justice of the Peace= Judecatori de Pace judeca micile crime sau infractiuni denumite Petty Offense/Crime ; Mai exista in materie penala si Stipendiary Magistrates judecatori platiti de stat .

Regula precedentului:
In sistemul anglosaxon de drept, judecatorul este si creator. Astfel, el are dreptul sa stabileasca noi reguli juridice prin hotararile judecatoresti pe care le pronunta. Acest lucru este numit si precedent judiciar pt ca efectele sale se produc nu numai la speta respectiva, ci la toate litigiile care vor aparea in legatura cu acea problema de drept.

Precedentul a determinat aparitia mai multor principii: toti cetatenii trebuie sa respecte precedentele judiciare formulate de judecatori (acest lucru se cheama in latina stare de cisis); precedentele trebuie respectate atat de judecatorul care le-a pronuntat, cat si de alti judecatori; precedentele se impun prin simpla lor existenta; orice jurisdictie este legata de deciziile pronuntate anterior de o curte ierarhic superioara; doar precedentele stabilite de Curtea Suprema Speciala sunt obligatorii si imperative; termenul folosit pentru respectarea lor este cel de biding (obligatoriu/imperative de respectat) pt. ca deciziile pronuntate de Curtile Inferioare nu sunt imperative, ci persuasive.

Forma hotararii judecatoresti:

Dispozitivul cuprinde solutia pronuntata de judecator; putem sa intalnim apoi in cazurile simple (litigii de mica importanta) absenta motivelor deciziei luate. Intalnim insa in litiile de mare importanta motivarea deiciziei. Se face insa distinctia intre ratio decidendi si obiter dicta. Ratio decidendi cuprind motivele care au dus la comunicarea solutiei plus regula de drept fundamental sau precedentul judiciar. Obiter dicta comentariul judecatorului sau opiniile emise de acesta incidental, fara caracter obligatoriu, sub forma digresiunii. Izvoarele principale reprezinta jurisprudenta si normele cutumiare. Legea scrisa are rolul de lex specialia (se aplica legea scrisa atunci cand vine in concurs cu o norma cutumiara care este o lex generalia). Legea scrisa inlatura norma cutumiara. Sistemul de common law ocupa locul central. Atunci cand pentru rezolvarea unui litigiu intalnim norme cutumiare de drept si norme scrise. Cand nu exista o lege scrisa, se aplica normele cutumiare/common law.

Sistemul american de drept:

A creat reguli proprii diferite de sistemul de common law care il apropie de sistemul romano-germanic, fara insa a-l confunda cu acesta. Astfel, spre deosebire de sistemul englez, intalnim o constitutie scrisa (constitutia SUA), de asemenea intalnim coduri (familia romanogermanica, in special francezii ex. Codul Comercial), intalnim o distinctiva clara intre 2 categorii de drept: dreptul federal si dreptul statelor membre ce compun federatia; intalnim si o descentralizare a puterii judecatoresti, spre deosebire de Marea Britanie care se caracterizeaza prin concentrarea acestei puteri.

Exista insa si asemanari cu sistemul englez: ambele apartin sistemului de common law in esenta, sistemul de drept este jurisprudential exista conceptii asemanatoare cu privire la notiunea de drept si rolul dreptului exista aceleasi ramuri de drept dreptul administrativ nu exista la ei exista si anumite concept juridice identice, precum notiunea de trust si notiunea de toart.

I.

Relatia dintre dreptul federal si dreptul statelor membre ale federatiei:

Izvorul principal de drept reprezinta constitutia federala a SUA cu toate amendamentele sale. Constitutiile statelor au un rol secundar. In ceea ce priveste competent legislative sau de legiferare, regula este ca aceasta apartine statelor membre ale federatiei, iar statul federal reglementeaza in mod exceptional atunci cand se considera ca e vorba despre un interes federal. Statele membre au competenta de legiferare in materia dreptului civil (ex. Material familiei, succesiunilor, contractelor), in material dreptului penal (definitia crimelor si a delictelor, sanctiunile care se aplica). Dreptul federal in aceste materii de drept statal intervine/reglementeaza doar in mod exceptional. Statul federal are competenta de legiferare in material impozitelor si taxelor. S-a considerat ca este necesar sa existe o politica uniforma pt. toate cele 50 de state. Statul bate moneda, reglementeaza relatiile comerciale intre state, dar si intre federatie cu strainatatea (celelalte state straine). De asemenea, pune in aplicare amendamentele Constitutiei, le executa. Reglementeaza si falimentul si acordarea cetateniei americane, creeaza tribunale si curti federale, toate fiind subordonate Curtii Supreme. Statele membre ale federatiei pot avea reglementari diferite in aceeasi materie (ex. materia divortului, materia pedepsei cu moartea). Din aceasta competent partajata intre federatie si state s-au cristalizat doua principii importante: a) Cand statul federal este competent sa legifereze, competenta statelor este reziduala si intervine numai complementar, adica in ipoteza in care este o lacuna a legislatiei federale (nu exista lege perfecta) b) Statele membre nu au dreptul sa legifereze impotriva spiritului constitutiei federale sau sa limiteze comertul interstatal Constitutiile statelor membre trebuie sa respecte constitutia si legile federale, cu excluderea legislatiei altor state din federatie. Invocarea legii unui alt stat de catre partile unui litigiu este posibila numai ca simpla invocare nu este suficienta. Astfel, partile trebuie sa faca proba existentei legii si a continului acesteia. Judecatorul ex officio nu poate face acest lucru.

II.

Problema izvoarelor dreptului relatia dintre legea scrisa si sistemul de common law:

Sistemul de common law nu ocupa un loc central ca in sistemul englez. Uniformitatea legislatiei nu este asigurata de sistemul de common law ca in Marea Britanie, ci de dreptul federal/legile federale pentru ca legile statelor sunt diferite, chiar daca acelasi obiect de reglementare. In ceea ce priveste constitutionalitatea legilor federale, fiecare curtea federala are un procuror (US attorney). El are permisiunea sa intre in aceste cazuri de constitutionalitate, sa sesizeze o eventual neconstitutionalitate. Exista si un procuror general (general attorney), este membru al cabinetului presedintelui, numit de presedinte cu acordul senatului. In ceea ce priveste ommon law si equity acestea au fuzionat intre 1903 1908. Curtea Suprema a SUA a statuat intr-o decizie ca nu exista un common law general, care sa poata fi aplicat si deci sa fie valabil in toate statele membre ale federatiei. Atunci cand nu exista un precedent aplicabil la o problema de drept dintr-un litigiu al unui stat, judecatorul trebuie sa tina cont de precedentele judiciare ale celorlalte 49 de state (chiar daca nu exista un common law federal, sistemele din common law din diferitele state sunt apropiate si prin urmare, pot fi folosite/aplicate).

III.

Raportul dintre jurisprudenta si legea scrisa/statute law

Jurisprudenta este izvor de drept si cuprinde toate solutiile cu rol de precedent prin hotararile judecatoresti. De asemenea, legea scrisa ocupa un rol important, fiind tot un izvor principal de drept. In ceea ce priveste jurisprudenta, aceasta este caracterizata de urmatorul principiu: judecatorul American este legat/tinut de propria jurisprudenta, cat si de jurisprudenta judecatorilor ierarhic superiori. In acest scop, orice judecator are grija sa citeze/invoce precedentele jurisdictiei superioare. Cu timpul, data fiind reforma si modernizarea statului american/federatiei americane, acest principiu incepe sa se estompeze/atenueze, nu mai are valoare absoluta, pentru ca judecatorii de la Curtea Suprema Federala si cei de la Curtile Supreme din statele membre nu se mai simt legati de propriile precedente pt. ca pot limita aplicarea acestora si chiar sa le reformeze (pot sa isi modifice precedentele/deciziile anterioare, ale lor, nu ale altora). Acest lucru se explica prin faptul ca sistemul american judiciar este descentralizat, precum si prin nevoia de adaptare permanenta a principiilor de justitie si a regulilor de drept in societate. Precedentele au valoare de lege!!!

Hotararea judecatoreasca americana: