ECONOMIA INTREPRINDERII

CURS 2
23 02 2009

CAP.I INTREPRINDEREA

Def. Intreprinderea este un ansamblu arganizat si bine structurat de

elemente material, financiare si umane care au ca scop final, realizarea de produse
sau prestari de servicii in conditii de eficienta economica si obtinerea de profit
tinand cont de conditiile specific ( piata, mediu, amplasare, cadru legal) in care isi
desfasoara activitatea.

CONCEPTII
1. Conceptia instrumentala in care intreprinderea este un simplu instrument
menit sa detina profit. Abordeaza unilateral numai rentabilitatea intreprinderii,
celelalte aspect si caracteristici ale acestora se apreciaza ca neesentiale.
2. Conceptia structural finalista in care intreprinderea este considerate o
structura orientate spre atingerea unui scop acceptandu-se ideea ca scopurile
structural ale intreprinderii nu coincid in toate cazurile cu scopurile individuale. In
functie de scopul final, fiecare nivel al stucturii are un anumit obiectuv de realizat,
o finalitate posibila care se subordoneaza obiectivului global
3. Conceptia structural functionalista in care intreprinderea este primita ca
un sistem social, a carei existent, respective conservare devine un scop in sine din
care rezulta ca intreprinderea are anumite nevoi care daca nu sunt satisfacute
conduc la consecinte negative, periclitand insusi existent.
4. Intreprinderea in conceptia neoclasicilor “o cutie neagra” - TEORII:
 Intreprinderea isi ocupa locul sau in analiza micro economica
traditional
 Are o reactive mecanica la impulsurile din mediul sau avand tendinta
de maximizare a profitului
 Acesta ipoteza de rationalitate si maximizare a profitului conduce la
neglijarea importantei functiiei de conducere si a functiei de organizare
a intreprinderii
 Este definite din doua perspective: - tehnologica (centru de productie)
- economica (centru de decizie)
5. Intreprinderea in coceptie heaviorista “organizatie”
 Este o structura compleza, o cualitie de grupari de interese diverse
care trebuie sa se faca compatibille, in care deciziile sunt reflectate
arbitrajului si o negociere
 Acesta realitate creeaza o “relatare orgnizationala” si impune existent
unui buget “discretionar” avand ca scop acceptarea de salariati a
obictivivelor intreprinderii
6. Intreprinderea o forma de coordonare alternative la piata
 Exita intrepinderi care se justifica prin existenta costurilor de
treanzactie in economia de piata. Aceste costuri sunt legate, de
perfectiunea informatiilor disponibile.
 Intregarea acestor disponibilizari in scopul intreprinderiilor permite sa
se depaseasca aceste costuri.
 Acesta integralizare este legate de o organizatie ierarhica a activitatii
  Acesta se refera la incertitudine comportamentelor frecventa si
importanta transferurilor care explica faptul ca in anumite cazuri
agentii economici prefer intregalizarea acestora intr-o sctuctura
unificata .
7. intreprinderea ‘mod de contracte”
 Intreprinderea este o “fictiune legala” care e considerate intr-un
ansamblu particular de contracte.
 Intreprinderile se diferentiaza intre ele prin modul in care combina
asumarea riscurilor cu posibilitatea de le a gestiona si contrala
8. Intreprinderea in conceptia evolutionistilor “o competent solido”
 Competent solido este un ansamblu de competente tehnologice
diferentiata, de activitatiile complementare si de rutina care constitue
baza aptitudinilor concurentiale ale unei firme intr-o activitate data
 Compententa solido nu este practice transferabila si reprezinta
specificul organizatiei.
 Fiecare intreprindere este caracterizata prin activitati specifice care-I
determina evolutia, in functie de informatiile din mediul inconjurator
care influentaza selectiile dintre firme. Mediul complex si incert in care
intreprinderiile isi desfasoara activitate, le determina sa gaseasca “
reguli de actiune” care sa le asigure neutralitatea necesara
supravietuirii.
 Intreprindera nu se schimba deca in circumstante exceptionale si
evolutia sructurii firmelor reflecta aceasta abdatare

TIPURI DE INTREPINDERI

1. Dupa forma de propietate se disting:

• Intreprinderi particulare – sunt propietatea unuia sau mai multor asociati
private, uniti prin libera vointa si initiative
• Intreprinderile publice – apartin in totalitate statului
• Intreprinderile mixte (semipublice) formate din unirea capitatlului public cu
cel privat.
2. Dupa provenienta capitalului
• Intreprinderi cu capital autohton
• Intreprinderi cu capital intregral strain
• Intreprinderi mixte (joint – venituri) cu capital partial autohton si partial
strain
3. Infunctie de ab de activitate
• Intreprinderi de productie (industrial, agricole si de constructii)
• Intreprinderi comerciale
• Intreprinderi de prestari servicii
4. In functie de dimensiunea lor:
• Intreprinderi mici
• Intreprinderi mijlocii
• Intreprinderi marii
Criterii: - cifra de afaceri, capital social, numar de salariati avandu-se in vedere
si domeniul de activitate
5. Din punc de vedere juridic
• Companiile nationale / scietatile nationale / reguli autohtone
• Societatile comerciale – unitati patrimoniale cu personalitate juridical, create
prin libera vointa si initiative a investitiilor.