Sunteți pe pagina 1din 62

MECANISMELE PSIHICE REGLATORII (COMUNICAREA SI LIMBAJUL, ATENIA SI VOINA) Mecanismele prin intermediul crora se realizeaz reglajul psihic al activitatii

si comportamentului sunt numeroase. Exista insa unele mecanisme psihice care intervin mai direct in reglajul comportamental. Aceste mecanisme sunt: comunicar a !i "im#a$u", care permit proiectarea anticipata a rezultatului aciunii in raport cu inteniile si dorinele persoanei, ca si obinerea modificrilor comportamentale dorite% a& n'ia, ce asigura reglajul bazat pe orientarea, focalizarea si selecia actelor sau activitatilor (oin'a, ca forma superioara de reglaj psihic ce tinteste spre atingerea unui scop con!tient propus care corespunde motivelor dar si condiiilor sociale si care intra in joc atunci cant este necesara "nvingerea unor obstacole ce apar in calea realizrii scopurilor propuse.

COMUNICAREA )" LIMBAJUL I* +ELIMIT,RI CONCEPTUALE* #aptul c limbajul !i comunicarea constituie mecanismele psihice aflate cel mai la "ndem$na individului pentru a%!i regla propria sa conduit, dar !i conduita altora, este mult prea evident pentru a insista asupra lui. &aca sistemul imaginilor, conceptelor !i ideilor, format prin intermediul

mecanismelor informaional%operaionale ar fi inut secret, dac el n%ar fi folosit, vehiculat, atunci n%ar avea aproape nici o utilitate practic, nu ar fi capabil de influena !i interinfluen, nu putea fi preluat !i reintrodus "n circuitul cunoa!terii, nu ar avea nici un impact asupra actlvitii umane. 'omunicarea, "neleas ca act tranzacional, inevitabil "n situaii de aciune, devine esenial, fundamental at$t pentru viaa persoanei, c$t !i pentru viaa social a individului. &in pcate, noiunile de comunicare, limb, limbaj sunt polisemantice, ele comport$nd o pluralitate de sensuri ele constituie obiectul de investigaie al mai multor discipline !tiinifice (lingvistica, psihologia, sociologia, semiotica,
1

cibernetica etc.), care aduc propriile lor perspective de abordare, nu "ntotdeauna identice sau mcar complementare. Comunicar a a fost definit cel mai adeseori ca o form particulara a relaiei de schimb "ntre dou sau mai multe persoane, dou sau mai multe grupuri. C"au- L (i.S&rau!! interpreta societatea de pe pozitia unei teorii a comunicrii. &up el, "n societate sunt posibile tipuri de schimburi (sau de comunicri): o schimbul femeilor "ntre grupuri (datorat regulilor rudeniei sau cstoriei) o schimbul bunurilor materiale (datorat regulilor economice) o schimbul mesajelor "ntr%o limb comun interlocutorilor (datorat regulilor lingvistice). *rimele doua tipuri de schimburi largesc "n mod nepermis sfera noiunii de comunicare, cel de al treilea o "ngusteaz mult mai mult, reduc$nd%o doar la comunicarea dintre oameni !i doar la un singur tip al acesteia, cea verbal. &at fiind faptul c nici una dintre aceste dou accepiuni nu este satisfactoare, cercettorii s%au orientat spre depistarea unor elemente difereniatoare mult mai fine. +nul dintre pasionaii investigatori ai comunicrii nota: ,exist comunicare cnd exist schimb de semnificaii.- (CLAU+E /LAMENT) .e reine, a!adar, noiunea de ,schimb,, dar se precizeaz$ mai bine coninutul acesteia, semnificaiile put$nd fi transmise at$t prin mijloace verbale, c$t !i nonverbale. Ali autori au adus precizri pe directia unora sau altora dintre parametrii presupu!i de ,schimbul de semnificaii,. SILLAM0 insista asupra caracterului de feed%bac/ al comunicrii. '$nd informaia este transmis, considera el, se produce o aciune asupra receptorului !i un efect retroactiv asupra persoanei emitente. AN1IEU si MARTIN atrag atentia asupra elementelor componente ale comunicrii !i orientarea ei comunicarea constituie ansamblul proceselor psihice !i fizice prin care se efectueaz operaia de punere "n relaie a unei

persoane sau a mai multora. cu o alta sau cu mai multe, "n vederea atingerii unor obiective. A!adar, eseniale pentru actul comunicrii sunt: 0) relaia dintre indivizi sau dintre grupuri 1) schimbul, transmiterea !i receptarea de semnificatii 2) modificarea voit sau nu a comportamentului celor angajai. 3nelegerea "n acest mod a comunicrii o "nt$lnim !i "n lucrrile de dat ceva mai recent. *rincipala problem pe care o presupune studiul comunicrii este aceea a stabilirii coninutului !i a mijloacelor prin intermediul crora acesta este transmis. Comunicar a umana 2oa& 3i ( r#a"a !au non( r#a"a* Coninutul comunicarii este extrem de variat: comunicarea vehiculeaz$ imagini, noiuni, idei (deci are un coninut informaional), ea faciliteaz !i manifestarea conduitelor afective, produce disonana sau consonana psihic, efecte de acceptare sau refuz, concordant sau nonconcordan$ (coninutul afectiv-emoional), prin comunicare se transmit trebuine, aspiraii, imbolduri spre aciune (coninutul motivaional), se iniiaz, se declan!eaz sau se stopeaz activitile, se manifest rezistena la eforturi (coninutul volitiv). "n general, se comunic trei tipuri de in3orma'ii4 cognitive (coninutul semnelor lingvistice) indiceale (centrate pe locuitor cu scopul definirii !i controlrii rolului lui "n timpul comunicrii) injonctive sau conative (schimbate "ntre interlocutori pentru a face s progreseze comunicarea spre realizarea unui scop). Mijloacele comunicrii se clasifica astfel: +u25 -ou5 a6 o2u! : vocal versus nonvocal (cuvinte versus gesturi, atitudini) !i
3

verbal versus nonverbal (cuvinte versus noncuvinte).

&in combinarea acestor dou axe rezult urmtoarele ca& 7orii - mi$"oac comunicar : 0) vocal%verbal: cuv$ntul fonetic ca unitate lingvistic 1) vocal%nonverbal: intonaii, calitatea vocii, emfaz 2) nonvocal%verbal: cuv$ntul scris ca unitate lingvistic 4) nonvocal%nonverbal: expresia feei, 7 !&uri" , a&i&u-ini" * Exist !i o a"&5 c"a!i3icar a mijloacelor de comunicare: lingvistice (limba dublu articulat$ !i de manifestrile vocale) para-lingvistice, mai mult sau mai puin con!tiente, "nelese de membrii unei culturi: nonverbal%vocale (tonul vocii), nonvocale (gesturi) extra-lingvistice, care scap locutorului "n timpul comunicrii o vocale: calitatea vocii care fumizeaz informaii biologice, psihologice sau sociale asupra locutorului), o nonvocale (maniera de a se "mbrca). 'ombinarea coninuturilor !i mijloacelor comunic$rii conduce la un anumit specific al comunicrii: 8 informatia cognitiv este legat de mijloace lingvistice !i paralingvistice (gesturile fiind un substitut al cuvintelor) informarea injonctiv este legat preponderent de mijloacele paralingvistice (gesturi, mi!cri, intonaii pentru a sugera unui parrticipant de a vorbi), dar uneori !i de mijloacele lingvistice (fraze rituale de primire) informarea indiceal se transmite prin toate mijloacele T oria comunicarii considera comunicar a ca fiind modalitatea de legatura in spatiu si timp intre un 5obiect%sistem- si mediul extern, ca sursa generatoare de semnale purtatoare de informatie sau ca 5transfer de informatie de la sistem sursa (emitent) la un sistem receptor (destinatar). *otrivit acestei acceptiuni, comunicarea devine nu numai un atribut al omului, ci si al sistemelor fizice si

biologice, la nivelul carora se realizeaza procese de reglare. 6otiunea de comunicare ne apare astfel ca relatie si ca proces. R "a'ia se defineste ca legatura informationala intre doi termeni: sursa sau emitentul si receptorul sau destinatarul. Emitentul genereaza si transmite semnale. *entru a transmite semnale , sistemul emitent trebuie sa posede cel putin doua stari distincte (elemente, de ex. litere). 7eceptorul sau destinatarul este sistemul care capteaza si prelucreaza semnalele transmise de emitent, modificandu%si sub actiunea lor starea initiala. 'alitatea in sine a comunicarii este determinata de capacitatea de receptie si prelucrare a destinatarului. &intre toate sistemele reale ce pot ocupa locul de destinatar, omul dispune de cea mai complexa capacitata de receptie si prelucrare%decodare. 3postaza de emitent si de destinatar nu au un caracter invariant ci unul relativ, cei doi termeni putandu%si schimba reciproc locurile, pe parcursul procesului de comunicare. 'a 2roc !, comunicarea se refera la ansamblul operatiilor de codare% recodare%decodare, ce se aplica asupra alfabetului de baza (la nivelul sursei) si alfabetului%cod (la nivelul destinatarului) si la succesiunea mesajelor care se transmit intre emitent si destinatar. *rocesul de comunicare se caracterizeaza prin frecventa si periodicitate, prin amplitudine sau intensitate, prin natura substantial calitativa a semnalelor si prin continutul mesajelor. *rivit prin prisma teoriei generale a informatiei, el ne dezvaluie 2 laturi: latura cantitativa, semantica si pragmatica. La&ura can&i&a&i(a se refera la conditiile obiective, necesare pentru ca mesajul sa poarte o minima cantitate de informatie. Aceasta conditie rezida in existenta, la nivelul destinatarului, a unei stari de incertitudine in legatura cu sursa. 8olumul informatiei emis la nivelul sursei este, de regula, mai mare decat cel inregistrat la nivelul treceptorului. Astfel, comunicarea este supusa unor influente perturbatoare ce pun in evidenta mai multe situatii: .ituatia ideala 9 nu exista nici un factor perturbator .ituatia optima 9 predominarea absoluta a semnalului asupra zgomotului .ituatie de maxima nedeterminare 9 pronbabilitatea semnalului este egala cu cea a zgomotului
5

.ituatia critica 9 dominarea zgomotului asupra semnalului. La&ura ! man&ica se va realiza daca, atunci cand emitentul transmite un mesaj, iar receptorul isi modifica starea tezaurului sau intern in concordanta cu continutul informational al mesajului. *entru ca procesul de comunicare dintre emitent si receptor sa realizaze dimensiunea semantica, sunt necesare cateva conditii fundamentale: Astfel emitentul va trebui: sa organizeze transmiterea semalelor in acord cu capacitatea de admisie si de rezoluie (prelucrare) a destinatarului sa codifica mesajul cu un alfabet pe care sa%l posede si destinatarul sa organizeze fluxul mesajelor in concordanta cu regulile logico% gramaticale ale 5limbii- in care se face codificarea. :a r$ndul sau, receptorul trebuie sa cunoasc limba in care se transmite mesajul sa posede modelele tezaurizate ale combinaiilor% cod prin care se transmit mesajele sa dispun de operatori de comparare a combinatiilor%cod primite sa posede experiene anterioara in legtura cu mesajele primite.

3ndicatorul comportamental concret care atesta realizarea laturii semanticii il constituie starea receptorului dup primirea mesajului dat. &aca reacia sa concorda cu coninutul informaional, latura semantica s%a realizat. La&ura 2ra7ma&ica presupune stabilirea unei relaii intre mesajul emis de sursa si o anumita stare de necesitate a receptorului. &aca mesajul respectiv contribuie la satisfacerea strii de necesitate atunci latura pragmatica s%a realizat. *rin unitatea celor doua ipostaze ale sale 9 de relaie si de proces% comunicarea pune in evidenta c$teva caracteristici: completitudinea 9 este data de diferena dintre cantitatea de informaie emisa si cea real transmisa destinatarului cu act aceasta diferena este mai mica, cu at$t comunicarea este mai completa.

*romptitudinea se msoar prin durata dintre momentul apariiei necesitaii unui mesaj si momentul receptrii lui. ; comunicare este considerata prompta daca mesajele pe care le vehiculeaz pot fi inca folosite pentru atingerea obiectivului reglrii. #idelitatea exprima gradul de corespondenta pe elemente de coninut intre mesajul emis si cel real transmis si recepionat de c$tre destinatar. &up contextul spatio%temporal in care se desfasoara, comunicarea poate fi directa (fata in fata) si indirecta (existenta unui mediator). &up natura substanial%calitativa a sistemelor relaionate, comunicarea poate fi omogena (ambele sisteme av$nd aceea!i natura substanial%calitativa) si heterogena (un sistem de o natura substanial%calitativa, iar celalalt de o alta), fizica (ambele sisteme sunt entitati fizice neinsufletite), biologica (vegetala, animala, umana). 'ele de mai sus ne ajuta sa diferentiem inca doua notiuni (limba si limbajul) stans legate intre ele si extrem de importante pentru comunicare. !imba este totalitatea mijloacelor lingvistice (fonetice, lexicale si gramaticale) ce dispune de o organizare ierarhic potrivit unor reguli de ordonare. Ea este un sistem "nchegat de semne (cuvinte) !i de reguli gramaticale stabilite social%istoric. "n raport cu individul, ea este un dat obiectiv. Ea depinde nu de existena "n sine a individului, ci de existena colectivitii umane, a poporului, a naiunii. &in acest punct de vedere, ea este extraindividual. !imbajul activitatea psihic de comunicare "ntre oameni prin intermediul limbii activitatea verbal, de comunicare prin intermediul limbii: una dintre formele activittii comunicative ale omului. S2 ci3icu" 2!i9o"o7ic a" "im#a$u"ui* :imbajul reprezint modul in care se asimileaz, se integreaz si functioneaza limba la nivel individual. El se subordoneaz activitatii de comunicare, comportamentului semiotic.

&in punct de vedere psihologic, funcia semiotica exprima capacitatea parial "nnscuta, parial dob$ndita a omului de a folosi semen ca <"nlocuitori- ai obiectelor. 'a modalitate de realizare a comunicrii, limbajul verbal nu poseda un coninut reflectoriu propriu fiecare cuv$nt sau propoziie obiectiveaz si exprima continuturi senzorial 9perceptive, noionale, emoionale, motivaionale, motorii. &in punct de vedere psihologic, limbajul verbal devine mediator al diferitelor funcii si procese con!tiente si subconstiente, el fc$nd posibila structurarea comportamentului verbal. +i3 r n'i r a in&r "im#a !i "im#a$ se poate face prin criterii cum ar fi: istoric, ontogenetic, instrumental%funcional. &in punct de vedere istoric, limbajul precede limba. Aceasta se constituie pe baza dezvoltrii aparatului fonator si pe msura obiectivrii structurilor limbajului. 3niial, limba exista si se manifesta in forma limbajului oral interindividual. =reptat insa, limba se va deta!a relativ de limbaj, constituindu%se intr%o entitate specifica, obiectivata prin semne grafice si reguli logico%gramaticale. &in punct de vedere ontogenetic limba precede limbajul, ea prezent$ndu%se individului ca o realitate obiectiva, pe care el trebuie s%o cunoasc si s%o asimileze pentru a putea intra in relaie adecvata de comunicare cu semenii. &in punct de vedere instrumental%funcional , limba constituie o mulime de baza, constituita din urmtoarele elemente: 7epertoriul de combinaii 9cod designative (vocabularul), Alfabetul (literele cu ajutorul cruia se formeaz alfabetul) 7egulile gramaticale (care definesc modul de combinare a elementelor vocabularului). 3n aceasta infatisare, limba este un instrument de comunicare potenial.

>late: .int cel puin -ou5 -i3 r n'i ri 6i!& n& :n&r "im#a ;i "im#a$: a* :n &im2 c "im#a !& un 3 nom n !ocia" (elaborat de societate !i nu de fiecare individ "n parte), "im#a$u" !& un 3 nom n in-i(i-ua" , individualizarea lui realiz$ndu%se at$t "n plan fiziologic (datorat$ unor particulariti ale aparatului
8

fonator), c$t !i "n plan psihologic (el av$nd o manifestare personal !i diferit de la individ la individ chiar dac materialul limbii este acela!i, difer selecia !i dispunerea cuvintelor "n fraz, fiecare act de comunicare caracteriz$ndu%se printr% un ,coeficient personal, extrem de ilustrativ$ pentru caracterul individualizat psihologic al limbajului este definiia dat limbajului de 7ubinstein: 'limbajul este limba n actiune'; b. -ac5 "im#a !& 6&rain-i(i-ua"5, "im#a$u" !& mi$"ocu" ( 9icu"ar a" "im#ii, el presupune transformarea elementelor limbii "n elemente proprii, or pentru aceasta este necesar$ con!tientizarea laturii fonetice, grafice !i semantice a cuvintelor, trecerea de la structuri semantice simple (cuvinte izolate) la structuri semantice complexe (propoziii, fraze, discursuri, texte). 'ele dou noiuni se difereniaz dup sfera lor: comunicarea, dat fiind c se realizeaz nu doar prin mijloace verbale, ci !i nonverbale, are o sfer mai larg dec$t limbajul care este o comunicare verbal, realizat prin mijloace lingvistice. Va" r Mar considera c "ntre comunicare !i limbaj exist relaii de coincidena parial a sferelor, cele dou noiuni conin$nd !i elemente proprii, ireductibile unele la altele. :imbajul dep!e!te limitele comunicrii propriu%zise, desf!ur$ndu%se, "ntr%un fel sau altul, !i atunci c$nd nu are loc comunicarea interuman$ (deci limbajul continu s funcioneze !i atunci c$nd omul nu comunic cu nimeni). :a r$ndul ei, comunicarea dep!e!te limitele limbajului verbal, angaj$nd o serie de comporta%mente specifice ale vieii psihice a omului (imitaia, contaminarea, competiia etc.). Autorul citat atrage atenia asupra faptului c$ distincia, de!i real, este totu!i relativ, "n realitate cele dou fenomene fiind indisolubil legate "ntre ele. :ucrul acesta devine cu at$t mai evident cu c$t limbajul este mai elaborat. ;dat constituit, prin verigile sale interne, el intervine "n desf!urarea tuturor formelor de activitate uman, inclusiv "n procesul comunicrii nonverbale.

II* Sco2uri" ;i ro"uri" comunic5rii

'omunicarea "ntre persoane sau "ntre grupuri joac un rol esenial, de prim ordin. Ea este at$t de important !i util "nc$t unii autori nu s%au sfiit s%o considere ca reprezinta unul dintre ,elementele, cheie "n definirea, "nelegerea !i explicarea individului !i chiar a societii. Exist, c<& (a =ra'iuni= a" comunic5rii "a ni( " in-i(i-ua": o sociale. o comunicarea permite influenarea educativ%formativ a individului: "n lipsa comunicarii individul rm$ne la nivelul dezvoltrii biologice, r$m$ne izolat, inapt pentru interaciunea social, privat de capacitatea de integrare "n colectivitate. 6u va fi posibil interaciunea raional, bazat pe gindire !i reflexie, coordonarea reciproc a persoanelor, cooperarea !i interinfluenarea reciproc. o o ;mul este o fiin care comunic !i "n virtutea acestui fapt se formeaz Activitile de comunicare "l transform pe om dintr%un simplu subiect !i se manifest ca om. "ntr%un actor capabil s ,acioneze asupra, !i nu numai de a ,fi "n,. ;mul comunicant. apel$nd la limb, se construieste pe sine "ntr%un context intercomunicaional permanent, atitudinile lui verbale fiind legate de context, de microsituatiile sociale "n care el traie!te. o omul comunicant nu este doar oglinda care reflect realitatea, ci chiar constructorul realitii. Aceasta nu "nseamn a nega determinismul, ci a lasa loc unei dinamici creatoare. 7ealitatea social nu este un fapt ce trebuie tradus "n limb, ci un !antier de construcii. 3ndivizii nu inceteaz de a construi aceast realitate, dar se construiesc !i pe ei ca urmare a tranzaciilor comunicative. .paiul comunicrii nu este un loc neutru !i omogen, ci dimpotriv, un loc de ajustare ;i de glisare semantic. Exist, "ns, nu numai raiuni individuale ale comunic$rii, ci !i =ra'iuni !ocia" ,: o oamenii sporesc uniformitatea de informare, dep$!ind, astfel, stadiul "n care unii sunt informai, iar alii nu.
10

*rin comunicare, individul se umanizeaz, "!i formeaz !i "!i dezvolt

personalitatea, deoarece ea este cea care "i asigur transmiterea experienei

'omunicarea social contribuie la sporirea uniformitii de opinie a

membrilor grupurilor, fapt care se instituie "ntr%o premis esenial a uniformitii de aciune. o o .chimbarea ordinii ierarhice a grupurilor se poate obine prin 'omunicarea satisface !i nevoia exteriorizrii emoiilor organi area intermediul schimbului de informaii. social este imposibil fr comunicare; o societate este constituit din grupuri care comunic ntre ei

Ro"uri" comunicarii a) descoperirea personal ("n timpul comunicrii "nv$tm despre noi !i despre alii, ne descoperim, mai ales prin intermediul comunicrii sociale, care const "n raportarea la alii !i "n final, "n propria noastr evaluare) b) descoperirea c) lumii exteme (comunicarea d o mai bun "nelegere a realitii exterioare, a obiectelor !i evenimentelor) stabilirea relaiilor cu sens (prin comunicare cptam posibilitatea de a stabili !i a menine relaii str$nse cu altii, deoarece ne place s ne simim iubii !i plcui de alii) d) schimbarea atitudinilor "l comportamentelor (comunicarea, mai ales cea realizat$ prin mass%media, exceleaz$ "n schimbarea atitudinilor !i comportamentelor noastre !i ale altora) e) $oc "l distracii (comunicarea este mijloc de destindere, de a face glume, de a ne simi bine) Ro"u" "im#a$u"ui, ca mediator "n desf!urarea !i dezvoltarea tuturor celorlalte mecanisme psihice, indiferent dac$ acestea sunt con!tiente sau incon!tiente: o sub influenta luipercepia capt sens, semnificatie, se "mboge!te, se transform "n observaie % ca percepie cu scop o reprezentrile devin generalizate c$nd sunt evocate sau formate cu ajutorul cuvintelor
11

o far limbaj nu se probleme

poate vorbi de formarea noiunilor, judecilor !i

raionamentelor, fr el nu exist abstractizri !i generalizri, nu pot fi rezolvate o formulrile verbale sunt garania memorrii de durat "n combinatorica imaginativa, cuvintele apar ca vehiculatori de imagini verbalizarea permite definirea motivelor !i departajarea lor de scopuri voina este un proces de autoreglaj verbal "ns!i personalitatea uman$ se formeaz$ !i "!i exteriorizeaz mare parte din coninutul ei prin limbaj. :imbajul devine, astfel, un fel de ax al sistemului psihic uman, care face posibil fenomenul de con!tiin 7olul limbajului este at$t de mare "nc$t activitatea lui nu se "ntrerupe odat cu intreruperea comunicrii cu alii, dimpotriv, ea se pstreaz pe tot parcursul strii de veghe (uneori sub forma limbajului interior) !i chiar "n timpul somnului. #aptul c limbajul are un rol fundamental "n activitatea psihic a omului poate fi demonstrat, printre altele, cu ajutorul unui experiment "n care activitatea lui este perturbat. &e exemplu, dac se cere unor copii ca "n timpul procesului rezolvrii problemelor s%!i in limba cu dinii, vor aprea perturbri ale procesului rezolutiv.

III* /orm " comunic5rii !i 3unc&ii" comunicarii 3n genere, "n clasificarea comunicrii sunt utilizate trei criterii: numrul de persoane, instrumentele (mijloacele) comunicrii, obiectivele ei# >* +u25 num5ru" - 2 r!oan 4 o comunicarea interpersonal (se desf!oar intre dou persoane, capt o nuana personal atunci c$nd partenerii se afl "n relaii intime, reciprocitate sau o nuan profesional, c$nd partenerii se cunosc mai puin poate fi autentica aspir$nd la durata !i permanen$ sau neautentic. ocazional, provizorie) o comunicarea de grup (reglat nu de optica personal a fiecrui participant, ci de optica general, comun tuturor membrilor grupului, ea fiind deci supraindividual) la r$ndul ei poate fi "mprit "n comunicare $ntragrup ! desf!urat "n interiorul grupului % !i comunicare $ntergrup - intre grupuri. ?* +u25 In!&rum n& " folosite, cea mai rsp$ndit este
12

o nonverbal !i o verbal# @* +u25 2r A n'a !au a#! n'a unor o#i c&i( , : o comunicare incidental (atunci c$nd individul furnizeaz informaia despre sine f$r a avea intenia de a o face prin indici mai grosieri sau de mare finee, indivizii comunic$ informaii despre statutul, rolurile, aspiraiile lor !i chiar despre o serie de trsturi psiho%comportamentale) o comunicare consumatorie (care survine ca o consecin a unor st$ri emoionale sau motivaionale a unui individ, fiind expresia direct a acestor stri ceea ce "i "mpinge pe indivizi s$ comunice nu este dorina de a furniza informaii, ci pur !i simplu de a%!i exprima starea afectiv pe care o triesc ea vizeaz schimbul cu altul de placere, lu$nd adeseori forma (,a vorbi pentru a vorbi,. 'a vorbi pentru a trece timpul"; o comunicare $nstrumental (urmre!te modificarea conduitei receptorului, presupune "ntotdeauna prezena unor scopuri, este, deci, utilitar), o comunicare comuniune (partenerii comunic cu bucurie reciproc$ !i fr alt ambiie dec$t de a ,sarbtori, "nt$lnirea lor, vizeaz mai ales atmosfera emoional aprut "n cursul derulrii ei). &intre toate, comunicarea instrumental are cele mai mari virtui reglatorii, ea deosebindu%se net de cea consumatorie. &ac "n comunicarea consumatorie mesajele sunt emise, forma !i coninutul lor depinz$nd de starea emitorului, "n comunicarea instrumental mesajele sunt transmise !i variaz dup efectele pe care trebuie s le produc asupra receptorului. Apoi, dac "n prima, altul este perceput ca subiect dorit pentru a fi "nt$lnit !i pentru a stabili comunicarea, "n cea de%a doua, altul este perceput ca obiect de exploatat. *articularitile acestor forme de comunicare sugereaz utilizarea lor difereniat in situaiile concrete interacionale.

13

&e pilda, utilizarea comunicarii consumatorii "ntr%o situaie de examen, !i nu a celei instrumentale, ar constitui nu numai o gre!eal de ordin psihologic, ci !i o gre!eal practic$, deoarece ea n%ar fi eficient. 7ecent, s%a "ncercat clasificarea formelor comunicrii dintr%o perspectiv$ mai ampl: filosofica, tehnic, politica, pragmatic. Luci n S3 A recurge la &r i m &a3or "n clasificarea formelor comunicrii: o metafora ma"in % omul este liber vis%$%vis de tehnica, se serve!te, dar nu este aservit de ea. important fiind prepoziia ,cu, aceast perspectiv presupune a vorbi despre comunicare ca despre un mecanism cu trei elemente eseniale %emitator, canal, receptor % dintre care central este primul, el av$nd putere asupra celorlalte o metafora organism % omul este partea unui "ntreg, el este inserat "n. acest tot, el face parte din mediu, iar mediul face parte din el apare astfel un cuplu "n care cei doi parteneri nu !i%au pierdut total identitatea, dar practic schimburi ne"ncetate "ntre ei, unul exprim$ndu%se prin altul ceea ce conteaz este prepoziia ,"n, aplicat la comunicare, aceast metafor atrage atenia asupra necesitii de a fi luate "n considerare toate elementele constitutive ale comunicrii, care se integreaz unele "n altele) o metafora confu%iei % omul este absorbit de tehnic, el nu exist dec$t prin tehnic, de aici importana particulei ,prin, subiectul !i obiectul, produc$torul !i produsul "ncep s se confunde, pierz$ndu%!i astfel realitatea, identitatea, sensul "n loc de a fi productor, omul este un simplu produs, dand prioritate ma!inii inteligente aplicat la comunicare, aceast metafora conduce la confundarea total a emitorului cu receptorul 3ntr%un univers "n care toi comunic, fr a putea determina cine vorbe!te, "ntr%un univers fr ierarhie, comunicarea moare prin exces de comunicare !i sf$r!e!te printr%o interminabila agonie de spirale. *rima metafor genereaz comunicarea repre%entativ ("n care emitorul traduce lumea obiectiv pentru un receptor pasiv), iar a doua, comunicare expresiv ("n care individul exprim lumea care "l exprim$ pe el "nsu!i) "n sf$r!it, a treia, comunicare confu% (bazat pe confuzia dintre cele dou forme anterioare sau cum o nume!te autorul, tautism, un neologism ce provine din combinarea
14

tautologiei, pentru ca aici comunicarea este o repetiie imperturbabil "n lini!tea unui subiect mort sau surdo%mut, cu autismul, deoarece individul este inchis "n fortreaa sa interioar comunicarea se face de la sine ctre sine "nsu!i, "ns un sine diluat "ntr%un tot. . A*Comunicar a non( r#a"5* &up cum reiese chiar din denumirea ei, se realizeaz prin intermediul mijloacelor nonverbale % cor2u" uman, !2a&iu" !au & ri&oriu", ima7in a* &# Comunicarea prin corp este cea mai complex, deoarece intervine "n ,"nt$lnirile, cotidiene nu doar ca un obiect natural, ci ca un produs voluntar travestit, mascat, metamorfozat (prin "mbrcaminte, machiaj, tatuaj, mutilri) Ea recurge la mijloace ca: aparena fizic, gesturile, expresia feei (mimica). :egat de aparena o mare importan o are "mbrcmintea persoanei, ca furnizor de formaii adecvate sau false despre individ, de asemenea, ca facilitator al apropierii sau "ndeprtrii unor persoane de altele, mai ales "n situaiile "n care "mbrcmintea este aproape un mijloc instituionalizat ("mbrcmintea de poliist, de medic etc.). +neori "mbrcamintea ,comunic$, diverse trsaturi caracteriale ale oamenilor (fuga spre originalitate) sau inteniile lor (intenia de a se distinge, de a place ete.). 'esturile reprezint unul dintre cele mai importante mijloace care dau acces la o persoan ?ean .toetzel le clasifica in trei categorii: o gesturi autice (care nu au nici o legtur cu comunicarea, dar care trdeaz o anumit stare afectiv$ a individului, de exemplu, la un examen, o persoan "!i frm$nt m$inile, ine creionul "ntre dini, mi!c picioarele sub banc) o gesturi obi"nuite (reverena diplomatului, degetele ridicate ale elevilor care vor s$ r$spund la lecie ete.) o gesturi simbolice (prin care se exprim aprobarea, indiferena, entuziasmul pentru a chema pe cineva se face un semn cu degetul, pentru a aproba se da din cap). Exist chiar o !tiin a gesturilor, numit #ine ica.

15

'ontribuii importante la structurarea ei a adus 7a@ AirdBhistell $%ntroduction to #inesics, 0CD1), care a aplicat metodologia lingvisticii structurale la studiul gesturilor. gsind o coresponden "ntre unitile verbale !i cele gestuale (fenomenelor le corespund /inemele, ca fiind cele mai mici uniti de aciuni gestuale morfemelor le corespund /inemorfemele). Einezica devine "n concepia lui o adevrat gramatic a gesturilor. Exist "ns nu numai o /inezic$, ci !i o para/inezic$, deoarece gesturile au intensitate, durat, "ntindere, amplitudine, ritmuri constante sau "n flux, caracteristici care se integreaz contextelor psihologice, sociale. .tudiind r "a'ia -in&r noiuni. El ajunge chiar la stabilirea unei stratificri sociale a oamenilor pornind de la indicii gestuali. 'orpul uman "nseamn nu numai aparena fizic sau gestic, ci !i expresia fetei, mimica cu un foarte mare rol "n comunicarea nonverbal. *rivirea, se pare, c se distinge ca element central al expresiei feei. .usinerea sau ocolirea ei, fixitatea sau mobilitatea ei trdeaz strile de admiraie, iubire, du!mnie etc. 'ercetrile au artat c "ntr%o conversaie asupra unor probleme personale, persoanele se privesc "ntre DFG%HFG "n timpul conversaiei. *rin expresia feei putem stimula, orienta, decodifica !i nelege inteniile partenerului, susine partenerul. (# Comunicarea prin spaiu "i teritoriu# ;mul este extrem de grijuliu cu spaiul "n care trie!te. El "!i delimiteaz$ !i amenajeaz teritoriul "n funcie de nevoi !i "mprejurri. =ocmai modul de delimitare !i amenajare a spaiului ,comunic, multe informaii despre individ. &intr%o perspectiv$ sociologic$ !i antropologic, pot fi desprinse trei tipuri de teritorii: tribale, familiale, personale (&esmond Morris, 0CII). &intr%o perspectiv psihologic !i psihosocial ne ocupam mai ales de ultimul tip de teritoriu, mai str$ns legat de particularitaile psihice ale omului. .tudiul relaiilor spaiale, ca mod de comunicare, revine unei !tiine numite proxemica.
16

cu"&ur5 ;i 2 r!ona"i&a& , AirdBhistell a ajuns la

concluzia c gestul reprezint o a treia instan ce se interpune "ntre cele doua

*rintre problemele studiate de ea putem enumera: jocul teritoriilor, maniera de a percepe spaiul "n diferite culturi, efectele simbolice ale aspectelor spaiale, distanele fizice ale comunic$rii. E-Bar- T* Ha"" exceleaz "n studiul rolului distanelor spaiale "n comunicare. 'artea lui, &he 'idden (imension, aprut "n 0CHH, este considerat a fi o veritabil gramatic a spaiului. &up el,exist patru tipuri de distane (intim, personal, social, public) ce regleaz comunicarea "n func"e de respectarea sau "ncalcarea lor fiecare dintre ele se asociaz diferit cu celelalte categorii de mijloace ale comunicarii. &e exemplu,: "n distana intim (corp la corp sau maximum 0D%4F cm, vocea are un rol minor, se exprim involuntar unele vocale) "n distana personal (4D%ID cm, p$n la maxim 01D cm vocea este normal$, familiara) "n distana social (01D%10F cm, un maxim de 10F%2HF cm, vocea este plin !i distinct, mai intens "n distana public (2,HF%I,DF m !i cu un minimum de peste I,DF m, discursul este formalizat, gesturile stereo interlocutorul devine un simplu spectator, iar comunicarea un spectacol). )# Comunicare prin imagini# 8iaa modrem a adus cu sine o multitudine de mijloace imagistice de comunicare (afi!, fotografii, benzi desenate, ilustraii, cinema, televiziune). 'omunicarea prin imaginea omniprezent, creaz un paradox: de!i mai puin interactiv, deoarece se exercit "ntr%un singur sens, ea este mult mai eficient % afecteaz un numr extrem de mare de persoane. A!adar, intre reciprocitatea !i amploarea ei exist o oarecare incompatibilitate, care se datoreaz rspuns imediat, diferenelor de competen: "n timp ce toti oamenii !tiu s m$nuiasc$ limbajul, lucrul nu%i valabil !i pentru imagine, fapt care duce la accentuarea inegalitii dintre emitor !i receptor.
17

tehnicii care nu ofer destinatarului posibilitatea de

% F mare importanta "n aceast form de comunicare o are mesajul lingvistic care "nsoe!te imaginea, o completeaz sau o exprim. 3mportant este !i contextul, el fc$nd s varieze semnificaia ei. Abraham Moles (0CJJ) a stabilit chiar un indice de iconicitate,iar ?. Aertin a efectuat studii asupra ''graficii, definit de el ca limbajul ochilor. *roliferarea comunicrii prin imagini, de!i omniprezenta este considerat de unii autori ca reprezent$nd un fenomen de regresiune cultural, el "mpiedic$nd dezvoltarea altor forme de comunicare (se pierde, de exemplu, gustul pentru lectur). Mijloacele nonverbale ale comunic$rii au, "n totalitatea lor, urmtoarele roluri: 0)de a transmite ceva (idei, informaii, intentii, trsaturi de caracter) 1)de a nuana !i preci a comunicarea (care devine, astfel, aprobativ sau dezaprobativ, receptiv sau nereceptiv) 2) de a ajuta persoanele s se exprime !i s$ se neleag reciproc mult mai bine (pentru realizarea acestui ultim rol, mijloacele nonverbale trebuie s le "nsoeasc pe cele verbale, "n nici un caz nu pot aciona independent). + Vi&o stabile!te ;a! 3unc'ii a" comunic5rii non( r#a" a!ocia& c " i ( r#a" . Astfel, ea accentuea , completea , contra ice, reglea , repet, substituie comunicarea verbal *# Comunicarea verbal (limbajul)# :imbajul este unul dintre mijloacele cele mai specific umane, cel mai frecvent folosit "n comunicarea interuman. El a !i fost definit de aceea ca fiind ,un vehicol ce transport intenii, atitudini. :imbajul este !i un tip aparte de conduit a individului, !i anume, de conduit verbal, ce implic activiti diverse (vorbire, ascultare, schimb de idei, reinerea mesajelor sonore, reproducerea sau traducerea lor). &e asemenea, conduita verbal$ se subsumeaz unei familii mai vaste de conduite !i anume conduitelor simbolice (desen, gesturi, scris, diverse alte coduri). :imbajul, ca facultate inerent !i specific speciei umane, constituie tocmai expresia !i realizarea conduitelor verbale.
18

.tudiul limbajului presupune investigarea unor probleme cum ar fi: perceperea limbajului, "nelegerea discursului, memorizarea frazelor !i a textelor, achizitia !i producerea limbajului. 6u%i de mirare, de aceea, de ce psihologii au "nceput studiul limbajului cu investigarea relaiei dintre fenomenele externe ale producerii !i perceperii sunetelor, !i procesul intern al g$ndirii (Kundt). Auhler, critic$nd poziia lui Kundt, explica limbajul prin referire doar la evenimentele externe, dec$t prin invocarea obscurelor ,procese mentale,, poziie care se va radicaliza "n behaviorism. Katson, Eantor etc. s%au centrat pe studiul determinanilor funcionali ai comportamentului verbal. 'ontribuii remarcabile la studiul limbajului au adus reprezentanii !colii constructiviste (Kallon, 8"gots/i, :uria, *iaget) preocupai de investigarea achiziiei limbajului, implicit de socializarea copiilor.. &in multitudinea problematicii psihologice referitoare la limbaj, vom decupa doar o singur problem care se distinge nu numai prin semnificaia ei major, ci !i prin aceea c a fost extrem de controversat. Este vorba despre 2ro#" ma ac9iAi'i i "im#a$u"ui, care i%a condus pe unii autori la considerarea limbajului ca fiind "nnscut, iar pe alii la ideea construirii treptate a structurii limbajului. T orii" na&i(i!& ale limbajului insist asupra rolului echipamentelor biologice "nnascute. 6u este nici un dubiu, afirm susintorii acestor teorii, c intrm "n lume echipai pentru vorbire. #c$nd un in( n&ar a" ca2aci&5'i"or :nn5!cu& a" (or#irii, Lra@ arat c acestea sunt: structurile anatomice prezente in g$t (laringe, faringe) care ne fac api a produce o gam larg de sunete, comparativ cu orice alt manifer preferina de a asculta, de vorbi, de a distinge toate sunetele de baz ale vorbirii mecanisme care fac posibil trecerea printr%o serie de faze (g$ngurit,) ariile specializate pentru vorbire din creier (Aroca !i 8ernic/e). 'el mai tipic reprezentant al teoriilor nativiste ale limbajului este 6oam 'homs/@, care incearca sa explice structurile lingvistice de suprafa descrise "naintea lui de .aussure !i .apir.
19

Ei artaser c unitile lingvistice de baz intr "n relaii specifice "ntre ele !i chiar cu realitile extralingvistice (semnale, simboluri, integrandu%se "n construcii mult mai complexe (sintagme, paradigme, produse gramaticale). C9om!CD ;i.a 2ro2u! un -u#"u !co2: 0) de a gasi acele structuri non%aparente ale vorbirii (numite de el structuri profunde) "n stare de a explica structurile de suprafaa 1) de a stabili regulile care transform structurile profunde "n structuri de suprafa. El s%a orientat spre dezvoltarea regulilor de transformare a structurilor profunde "n structuri de suprafa, constituind ceea ce s%a numit gramatica generativ. =recerea de la gramatica sintagmatic de suprafata la cea generativ !i transformaional a reprezentat o adevarata revoluie "n ceea ce prive!te conceperea limbajului, ea atragind atenia psihologilor de a studia nu doar comportamentul verbal "n expresia lui intern, ci !i reprezentrile mentale psiholingvistice pe care comportamentele verbale le reflect. . E a -oua ia "ui C9om!CD se refer la distincia pe care el o face "ntre lingvistic: in dar !i fraze negramaticale. conceptul de competen lingvistic !i conceptul de performan limbajul vorbit al unui individ exist fraze gramaticale, 'um ar putea fi difereniate acesteaM 'homs/@ ofer ca metod recurgerea la intuiia subiectului, la con!tiina lui implicit, adic la capacitatea lui intrinsec%ideal de a produce !i "nelege fraze "n acord cu ,forma, limbii, de a aprecia gradul de devian al unui enun "n raport cu o ,bun form,. 'homs/@ "!i propune un nou scop, !i anume, acela al analizei competenei lingvistice a subiectului vorbitor, care reprezint$ o proprietate eseniala a spiritului uman si care const "n cunoa!terea de care dispune subiectul, cunoa!tere ce prezideaz orice act verbal, ea lu$nd forma unei gramatici, a unui sistem de reguli. *erformana lingvistic este definit ca fiind capacitatea subiectului de a pune "n practic sistemul de reguli, "n funcie de diverse situaii !i "mprejurri. 'onceptul de competen este studiat de lingvistic, cel de performan de psiholingvistic

20

&in pcate, relaiile dintre cele doua concepte sunt, dup cum remarca Aron/art, ambigui, fapt care a marcat pentru mult timp "ns!i relaiile dintre lingvistic !i psiholingvistic. C a - .a &r ia i! n'ia"5 pentru psihologia limbajului este cea care se refer la con!i- rar a "im#a$u"ui (mai ales a structurilor profunde !i a competenei lingvistice) ca 3iin- :nn5!cu&. la na!tere. creierul omenesc este "nzestrat cu o structur nervoas "nalt specific, av$nd capacitatea de a realiza structuri lingvistice complexe. creierul omenesc se maturizeaz la fel ca alte organe (inima, ficatul), "n cazul lui fiind mai nimerit s vorbim despre cre!tere, ideea de dezvoltare !i de construcie, c$nd este vorba de limbaj, nemaiav$nd sens. Maturizarea creierului se produce prin developarea "n sens fotografic a unor structuri deja existente !i nicidecum prin "nvare. Argumentul imbatabil "n favoarea acestei teze l%ar constitui localizarea centrului limbajului, care pledeaz pentru specificitatea ereditar. 'homs/@ consider$, deci, c omul se na!te predispus s "nvee limbajul "n anumite moduri. 7egulile lingvistice sunt mult prea complexe pentru ca s poat fi "nvate de ctre copii singuri, cu ajutorul unei inteligene generale. &impotriva, arata el, copiii sunt ajutai de o "nelegere "nnscut a aspectelor limbii (este vorba despre regulile gramaticale) comune tuturor limbilor. &e asemenea, ei sunt ajutai de un ghid "nnscut care faciliteaz achiziionarea regulilor unice ale limbajului specific unei culturi. Acestea sunt numite de 'homs/@ mijloace de achiziie ale limbajului. F facultate de limbaj determinat genetic, precizeaz o anumit clas de gramatici omene!te accesibil. 'opilul "!i va "nsu!i una din aceste gramatici pe baza datelor limitate care "i sunt accesibile. *entru 'homs/@, lingvistica cu structurile ei profunde, cu gramaticile ei generative este primordial "n raport cu cogniia. 'homs/@ pierde din vedere faptul c dezvoltarea cognitiv !i cea a limbajulul sunt interactive. Aronc/art arat c pe bun dreptate concepia lui 'homs/@ a avut un veritabil rol catalizator in evoluia !tiinelor comportamentului verbal !i a !tiinelor "n

21

general, nu uit s adauge c 'din punct de vedere psihologic, ca )i' d.p.d.v. pedagogic, interesul ei este limitat' +eoriile invatarii limbajului au fost dezvoltate de behaviori!ti !i constructivisti: limbajul nu este "n mod special diferit de orice alt form a comportamentului. .pre deosebire "ns de behaviorismul tradiional al lul Katson, care punea accent doar pe elemente $stimul ! reacie", ./inner aduga un al treilea % ntrirea (sau recompensa, cum mai este denumit popular). Aceste trei elemente interactioneaz$ "n maniera urmtoare: stimulul care acioneaz asupra organismului ofer ocazia pornind de la care raspunsul este susceptibil de a fi emis !i de a fi intrit. &ac se produce "ntrirea pozitiv a reaciei, se instaleaz un proces de discriminare !i stimulul devine un agent susceptibil de a face s apar rspunsul.. Acesta este tipul de interaciune pe care ./inner "l nume!te o2 ran&* 'omportamentul verbal este un asemenea comportament operant, achiziionat prin condiionarea operant si folosit ca un instrument pentru a opera "n mediul inconjurtor, "ntr%o astfel de manier$, "nc$t s se achiziioneze o intarire a stimulului. 3n explicarea comportamentului verbal, trebuie s se tina seama de variabilele situaionale susceptibile a "ntri r$spunsul, speciei sale. A!adar, se "nva, este achiziionat "n timpul vietii individului el trebuie ajutat prin condiii !i mijloace specifice. &ac la 'homs/@ esenial era ceea ce el numea language%acNuisition device% :A&, "n viziunea behaviori!tilor !i a reprezentanilor teoriilor "nvrii sociale, important este sistemul de suport pentru achiziia limbajului *language!a+uisition support!s,stem - prescurtat :A..). 'ontribuia cea mai semnificativ pe direcia ilustrrii carac& ru"ui -o#<n-i& al limbajului a adus%o, "ns, Pia7 &, adept al mo- "u"ui au&o.or7aniA5rii de istoria "ntririlor in contextul grupului social din care face parte individul sau de "ngrdirile genetice ale

22

2!i9icu"ui* #r$ a intra "n amnunte, amintim c$ trei concepte sunt eseniale pentru "ntreaga teorie piagetian$: 0) $nteracionism (care se refer la relaiile de interaciune reciproc$ "ntre organism !i mediu, respinge unilateralitatea teoriilor behavioriste care privilegiaz mediul, dar !i teoriile preformiste, ce acordau o prea mare atenie structurilor interne ale organismului) 1) constructivism (ce vizeaz dou aspecte eseniale: pe de o parte, rolul activ al orga%nismului, pe de alt parte, caracterul progresiv al elaborrii structurilor cunoa!terii, inclusiv a limbajului) @) echilibrul (ce cuprinde sistemele reglatoare care permit aciunea organismului "mpotriva factorilor perturbatori !i reechilibrarea structurilor inteme). 3poteza piagetian esenial "n ceea ce prive!te natura !i originea limbajulul este continuitatea functional "ntre sistemele reprezentative !i cele de tratare a informaiilor. .ubiectul, datorit perfecionrii sistemelor de tratare a informaiilor, "!i construie!te mai "nt$i imaginile mentale (reprezentrile), apoi simbolurile !i, "n sf$r!it, semnele vorbirii. 'rearea semnificaiei este indisolubil legata de activitatea cognitiv. =recerea de la inteligena acional (senzorio%motorie) la inteligena operaional (reflexiv) se face "n mod firesc, fra rupturi majore. 3n final, se ajunge la adaptarea corespunztoare a individului la solicitrile mediului. 3n 0CID a avut loc o celebr disput "ntre *iaget !i 'homs/@, cunoscut sub denumirea de controvers dintre inneism !i constructivism. 'oncepia lui 'homs/@ duce ctre o serie de bizarerii: 0) dat fiind faptul c limbajul este cuprins "n genomul individului, acesta !i%0 poate "nsu!i chiar "n condiiile unei educaii limitate 1) toate ipostazele posibile despre regulile sintaxei pe care copilul ar putea s$ le inventeze sunt excluse de mo!tenirea genetic 2) limbile vorbite sunt "n toate privinele, "n toat lumea, acelea!i 4) mediul joac, "n cel mai bun caz, un rol declan!ator, el av$nd un rol minim "n elaborarea cuno!tinelor.
23

Acestor concluzii exagerate, *iaget le opune altele mult mai realiste: 0) structurile cognitive ale intelectului se construiesc printr%o organizare de aciuni succesive exercitate asupra obiectelor (de!i nu crede "n existena structurilor cognitive "nn$scute ale inteligenei, accept ideea c funcionarea inteligenei implic mecanisme nervoase ereditare, mecanisme care sunt insuficiente pentru explicarea genezei !i evoluiei comportamentului uman) 1) exist o inteligen general uman care este apt s transforme "n realitate potenele organizatoare elementare ale creierului, "n diferite forme din ce "n ce mai complexe. *rincipiile dup care se conduce *iaget sunt .minimum de performare/ !i .maximum de autoorgani are. F /orm " "im#a$u"ui ( r#a"* Analiza limbajului in contextul activitatii generale de comunicare interumana a dus la delimitarea formelor particulare in care se manifesta: limbajul extern si limbajul intern. Lim#a$u" 6& rn este adresat cu precadere unor destinatari din afara. El se realizeaza in doua forme4 "im#a$u" ora" si "im#a$u" !cri!. Lim#a$u" ora" rezulta din succesiunea selectiva, structurata dupa regului logico%gramaticale, a sunetelor articulate, produse de aparatul fonator. &upa specificul schemei de comunicare, limbajul oral se realizeaza in trei variante: solilocviu, monolog si dialog. .olilocviul inseamna vorbirea cu voce tare cu noi insine. 3n mod normal, aceasta forma se intalneste la copii (pana la D ani). :a adult, vorbirea cu sine insusi apare doar situational sau in stari patologice. Monologul presupune existenta unui destinatar extern, care sa recepteze fluxul mesajelor fara a replica dupa fiecare secventa, ci doar la sfarsit. &e regula, monologul este centrat pe o anumita tema, si el are ca obiectiv informarea auditoriului. &ialogul este forma cea mai frecventa de realizare a limbajului oral. El se desfasoara prin alternarea pozitiilor celor doi termeni ai relatiei de comunicare si are caracter de schimb reciproc de mesaje. &ialogul poate fi structurat si liber% situational. 3n primul caz, dialogul se axeaza pe o problema anume, si prin el se urmareste ajungerea la un acord, consens sau rezultat final. &ialogul liber se incheaga si se desfasoara spontan.
24

Lim#a$u" !cri! se realizeaz prin codarea mesajelor orale in forma grafica. &in punct de vedere ontogentic se constituie mai t$rziu dec$t cel oral, printr%un proces de instruire in care copilul trebuie sa diferenieze literele si sa le lege in cuvinte. :imbajul scris are doua verigi care se constituie paralel: cititul si scrierea. El se realizeaz dup clasa a patra si are un grad mare de dificultate datorita regulilor logico%gramaticale. 3n cadrul limbajului scris apar procedee stilistice care mresc latura expresiva. El depinde de nivelul general de instruire si cultura al subiectului. Lim#a$u" in& rn reprezint o comprimare a limbajului extern. &in punct de vedere structural se bazeaz pe scheme logico%gramaticale. &in punct de vedere funcional se bazeaz pe scurt%circuite, omitandu%se cuvinte si realiz$ndu%se noduri releu. &in punct de vedere ontogenetic se consolideaz mult mai t$rziu dec$t limbajul oral si scris. :imbajul intern dispune de o mare viteza de derulare a ideilor. 'u cat este mai bine elaborat, cu at$t g$ndirea este mai bine consolidata.

/unc'ii" comunic5rii ;i "im#a$u"ui Eficacitatea comunicrii este strict dependent de gradul de implicare al individului (sau grupului) in ea. :a r$ndul su, gradul de implicare exprim caracterul funcional al comunicrii !i limbajului. 3ata de ce psihologii s%au concentrat pe stabilirea functiilor acestor 1 mecanisme psihice. Gar" Bu9" r le clasifica dupa natura procesului psihic predominant (emotianal 9 expresiva, conativa, referential%designativa). Om#r -an prefera ierarhizarea lor de la primitiv si spontan catre elaborat si voluntar (afectiva, ludica, practica, reprezentativa, dialectica) 3n fiecare dintre aceste clasificari este prezenta functia reglatoare a comunicarii si limbajului, care este esentiala. G rar- HacC n9 im 9 /unc&ii" in-i(i-u"* comunicarii !i "im#a$u"ui, in ra2or& cu

25

0) functia de integrare a individului in mediul su % permite individului alturi !i "mpreun cu alii, s ia poziie fa de alii, s se adapteze situaiilor noi, s in seama de experiena altora, sa asimileze o parte din ea) 1) functia de de%vluire si autode%vluire % prin comunicare, individul se face cunoscut altora, dar !i sie!i, "!i corijeaz o serie de percepii !i atitudini eronate, se introspecteaz !i se poate "nelege mai bine 2) funcia valori%atoare implicit, afirm$ndu%se 4) funcia reglatoare a conduitei altora % comunic$nd cu alii, un individ "!i poate ameliora poziia "n ierarhia grupului, "i poate determina pe ace!tia s%!i schimbe atitudinile, creeaz conflicte sau atmosfere destinse "n timpul unei conversaii D) funcia terapeutic (comunicarea este un mijloc curativ, mrturie "n acest sens st$nd psihanaliza, psihodrama !i "ntreinerea rogersian). % comunicarea rspunde nevoii individului de a fi

apreciat, prin intermediul ei individul atrag$nd atenia altora asupra sa,

/unc'ii" comunic5rii :n ra2or& cu 7ru2u": 0) funcia productiv-eficient (permite realizarea sarcinilor, mai ales "n situaia "n care acestea implic un "nalt grad de cooperare "ntre membrii grupului, ajut ,locomoia, grupului spre atingerea scopurilor fixate) 1) funcia facilitatoare a coe%iunii grupului (prin comunicare se na!te !i subzist un grup "ncetarea sau perturbarea ei se soldeaz fie cu moartea grupului, fie cu apariia unor disfuncionaliti grave) 2) funcia de valori%are a grupului (aproape identic cu cea "nt$lnit !i la nivelul individului prin comunicare grupul "!i afirm prezena, se pune "n eviden, "!i relev importana, originalitatea, "!i justific existena) 4) funcia re%olutiv a problemelor grupului (comunicarea salveaz onoarea grupului, iar c$nd acesta se degradeaz trece prin perioade dificile, poate fi utilizat ca mijloc terapeutic sociodrama este poate cel mai bun exemplu "n susinerea acestei funcii).
26

#unciile comunicrii !i limbajului, clasificate dup raportarea la grup, sugereaz faptul c dincolo de cuvinte !i de sensul asigurat de lexic, omul poate produce sensuri derivate, cu efecte multiple, datorate tocmai dinamicii grupului. A comunica "nseamn$ a ,intra "n orchestr$,, a intra "n simbolurile disponibile, a%i ajusta timbrul la ansamblul preexistent, a pune "n comun, a face ceva "mpreun cu cineva. *aradigma orchestrei se opune paradigmei liniei de telegraf, ea combate egocentrismul, insist$nd, "n schimb asupra necesitii de a pune "n joc ansamblul semnelor disponibile interlocutorilor care declan!eaz$ comportamente. Ro"u" r 7"a&or a" comunic5rii ;i :n !2 cia" a" "im#a$u"ui a fost evideniat "ntr%o multitudine de cercetri 3nfluenta reglatoare a limbajului se remarca cel mai bine in cadrul proceselor persuasive. .unt trecute "n revist tehnici cum ar fi: folosirea argumentelor cvasilogice, a argumentelor bazate pe structura realului (relatii de succesiune, de coexisten), a legturilor care fundeaz realul (cazul particular, raionamentul prin analogie) 3n afara strategiilor argumentative, o mare importan, dintr%o perspectiv psihologic, o au !i factorii facilitatori sau perturbatori ai persuasiunii. ; sistematizare excelent a acestora a fost fcut de c$tre Marc " Brom# r7* P r!ua!iun a !& in3"u n'a&a de: 0) caracteristicile sursei persuasive (credibilitatea, atractivitatea, puterea ei de a distrubui sau nu recompense !i pedepse) 1) caracteristicile mesajului (mesaje unilaterale sau bilaterale, structura mesajului, tipul mesajului) 2) caracteristicile receptorului (legate "ndeosebi de unele procese !i mecanisme psihice ce intr$ "n funciune "n timpul procesului persuasiv atenia, "nelegerea, acceptarea, memorizarea, aciunea o mare importan o are !i punerea "n gard a receptorului, contra inteniei persuasive sau contra coninutului mesajului % ambele put$nd duce la fenomenul rezistenei la schimbare). :egate de unul sau altul dintre ace!ti factori, exist tehnici de reglare dezvoltate "n psihologie referitoare la procesele persuasive:
27

McLuire (0CH4) a propus tehnica inoculrii, bazat pe analogia cu imunizarea biologic a organismului a!a cum putem cre!te capacitatea de aprare a orga%nismului prin injectarea anticipat a unor viru!i, similari celor care se presupune c vor aciona mai t$rziu, tot a!a putem stimula aprarea atitudinal$ a individului inocul$ndu%i o form atenuat de argumente contraatitudinale susceptibile a fi formate "n viitor. Exist !i terapii de susinere, asemantoare "ntririi organismului printr% un aport de vitamine. Analog, "i putem furniza individului o previziune bazat pe un set de argumente de susinere care "i va permite s reziste la contra%propaganda ulterioar. &e la astfel de constatri s%a ajuns !i la o generalizare: dac posibilitatea de contraargumentare a receptorului permite descre!terea impactului persuasiv al unui discurs, atunci orice procedeu capabil a anihila un astfel de proces trebuie s creasc$ eficacitatea discursului. A!adar, impactul mesajulul persuasiv va fi cu at$t mai mare cu c$t el este structurat "ntr%o manier capabil a elimina orice contraargumentare din partea receptorului.

ATENIA 1. Specificul psihologic al ateniei

Omul se afla permanent intr-o ploaie de stimuli care produc numeroase senzatii: vizuale, auditive, olfactive, tactile, interne etc. Volumul de informatii receptat de organele senzoriale ajunge pana la 100.000 de biti pe secunda. Din aceasta cantitate nu ajung in constiinta decat 2 -100 de biti pe secunda. !e realizeaza o importanta selectie a stimularilor. "n acest proces, un rol central in indeplineste atentia, ea fiind o focalizare a constiintei #$osmovici%. "n orice moment e&ista o zona de ma&ima claritate a constiintei ' cea a atentiei, - inconjurata de aspecte neclare si de stimuli subconstienti. (tentia, dupa Cosmovici, consta in orientarea si concentrarea activitatii psihice cognitive asupra unui obiect sau fenomen. )a realizeaza astfel o 28

optimizare a cunoasterii unui sector din lumea inconjuratoare sau din viata psi*ica interna. (tentia ocupa un loc important in structura si dinamica sistemului

psi*ocomportamental al omului. )a nu este un proces cu continut reflectoriu-informational propriu si distinct- precum perceptia, reprezentarea, gandirea su procesele afective si motivationale. +ai mult decat atat, ea nu are o nu are o e&istenta si o desfasurare independenta, in sine, ci numai sau eminamente in conte&tul altor procese si activitati psi*ice cu continut si finalitate proprie. ,utem spune deci, ca atentia nu face parte din categoria proceselor psi*ice refectorii, ci din cea a conditiilor si functiilor psi*ofiziologice mediatoare reglatorii. )a nu poate fi incadrata in categoria proceselor nespecifice, deoarece este implicata in toate tipurile de situatii si sarcini care, prin ele insele, genereaza o activare preferentiala sau in care subiectul este interesat, realizand astfel prin ,,mijloace proprii- #e&. mobilizarea voluntara% o asemenea activare. (ten.ia, dupa /olu, este definita ca proces psiho!fi"iologic# de orientare# concentrare si potenare selectiva# a funciilor si activitatilor psihice si psiho!comportamentale modale specifice# in raport cu obiectul si finalitatea lor proprii# asigur$ndu!le atingerea unui nivel optim de eficienta adaptativ%.

"!0O1"$ (ten.ia a avut 2n c3mpul cercet4rii psi*ologice o evolu.ie e&trem de sinuoas4, f4c3nd saltul de la considerarea ei ca fiind o facultate psi*ic4 central4, p3n4 la ignorarea sau c*iar izgonirea ei din psi*ologie. Introspectionismul facultate de sine st4t4toare, independent4, cu con.inutul s4u specific, la fel ca alte procese 5i activit3.i psi*ice, av3nd un rol celorlalte fenomene psi*ice. (tentia e&plic4 toat4 bog4.ia vie.ii suflete5ti, toate fenomenele psi*ice, omi.3ndu-se, 2ns4, tocmai e&plica.ia ei. 29 decisiv 2n buna desf45urare a

aten.ia s-ar datora a5a-numitei priviri interioare6, ea fiind tributar4 clarit4.ii 5i purit4.ii st4rilor de constiinta, 2ngust4rii c3mpului con5tiin.ei care ar asigura, astfel, ridicarea nivelului reprezent4rilor 5i al g3ndirii. #7undt si )bbing*ause% &unctionalismul 'repre"entat prin (ames% 8atura selectiva a atentiei- func.ie activ4 a organismului bazat pe starea lui motivationala Structuralismul TITC)ENE*+ aten.ia - stare a con5tiin.ei caracterizat4 prin cresterea concentr4rii 5i a clarit4.ii senzoriale, centr3ndu-se, pe studiul condi.iilor care tind s4 ma&imizeze claritatea 5i proeminenta senza.iei. - reprezinta 'nervul ntregului sistem psihologic'. ,ehaviorismul 9soarta9 aten.iei devine mai mult dec3t precara, ea fiind ignorat4 sau c*iar eliminat4 din psi*ologie. ,si*ologul danez E. *ubin a prezentat o comunicare cu titlul 'Nonexistena ateniei. 2n ceea ce 2i prive5te pe behavioristii tradiionali, ei interpretau aten.ia 2n termeni pur comportamentali: aten.ia n-ar fi altceva dec3t o component4 a unui comportament dominant. #)-NTE*% ,si*ologii au oscilat mult 2ntre considerarea aten.iei ca fiind proces psihic, activitate psihic, stare psihic, conditie facilitatoare sau perturbatoare a celorlalte fenomene psi*ice. lar atunci c3nd nici unul din aceste atribute nu-i satisf4ceau, au declarat aten.ia ca fiind un proces psihofi iologic, domeniu de grani.4 2ntre psi*ologie 5i fiziologie. "ndiferent 2ns4 ce este aten.ia #proces, activitate, stare, condi.ie%, ceea ce coteaz4 este specificul ei psi*ologic care mult4 vreme a r3mas o enigm3. In leg%tur% cu depistarea unui asemenea specific psihologic al ateniei s! au manifestat cel puin doua tendine+ 1. ;nii psi*ologi au redus atenia la alte fenomene psihice , ,entru *I,/T #1<<=% aten.ia era un 00act motor'. 30 confund3nd-o 2n cele din urm4 cu acestea.

>aptul ca aten.ia este 2nso.it4 de o serie de mi5cari #vasomotorii, respiratorii, contrac.ia mu5c*ilor mimicii, dirijarea aparatelor senzoriale spre sursele de informa.ie% este incontestabil. (ceste mi5c4ri 2ntre.in 5i intensific4 aten.ia, ca dovad4 c4 atunci c3nd sunt suspendate sau impiedicate, activitatea se perturb4. 1ibot gre5e5te 2ns4 consider3nd ca aceste mi5cari sunt elemente constitutive ale aten.iei 5i 2n felul acesta pierde din vedere tocmai specificul ei psi*ologic. (l.i autori au considerat atenia ca fiind un proces cognitiv si conativ. ,entru al.ii, atenia este 'aspectul activ selectiv al percepiei, care const n prepararea !i orientarea individului spre perceperea unui stimul particular1. 2. $ea de a doua tendin.4 care s-a manifestat a constat 2n 2ncercarea psi*ologilor de a depista elementele psihologice proprii, specifice 2n stare a individualiza aten.ia. 3. ,entru descoperirea acestora putem porni de la dou4 sugestii date de organismul uman este bombardat de o cantitate imens4 de informa.ii, cantitate ce este superioar4 celei care poate fi tratat4, tradus4, implicat4 2n r4spunsurile adaptive #de altfel, o parte a acestei informa.ii, fiind nepertinent4, nici nu este legat4 de reac.iile adaptative%: apare necesitatea stringent4 de a selec.iona 5i filtra informa.ia 2n vederea traducerii ei 2n dispozitivele care elaboreaz4 raspunsurile #constructia unui percept, a unei *abitudini, punerea 2n func.iune a unor r4spunsuri generalizate etc.%: selectia informa.iilor constituie procesul esen.ial pe care 2l evoc3m atunci cand vorbim despre aten.ie: aten.ia s-ar traduce printr-o reac.ie general4 de alert4 cu ajutorul c4reia se releva informa.ia pertinent4 care devine prioritar4, ea fiind 2nt4rit4 2n raport cu cea nepertinent4 care este fie marginalizat4, fie respins4: 2n e&isten.a sa, omul se 2nt3lne5te cu stimuli cunoscu.i, previzibili, care presupun punerea 2n func.iune a unor r4spunsuri deja ac*izi.ionate, dar 5i cu stimuli noi, nefamiliari #prose&igeni dupa cum ii numeste ,ieron%, care con.in o cantitate mai mare de informa.ii, pun3nd de aceea organismului o dilem4 care nu mai poate fi rezolvat4 prin apelul la e&perien.a anterioara. 31 psi*ologul francez 4A-*ICE *E-C)5IN +

(ceast4 problem4 se rezolv4 prin activarea organismului, implic4 o e&plorare complementar4 a noilor stimuli. Omul va compara informa.ia brut4 venit4 actual de la receptori cu cea e&istent4 in memorie, apoi va decide dac4 noua informa.ie este sau nu coerenta cu cea stocat4, dac4 ea corespunde sau nu propriilor sale trbuinte. !ubiectul 25i declan5eaz4 alerta aten.iei pentru a decide ce va face nu doar 2n func.ie de noutatea stimulului, ci 5i de interesul lui pt. organism. 8oul stimul, prose&igen, declan5eaz4 reac.ii de orientare #care comport4 o func.ie general4 de facilitare senzorial4 5i motorie ), reactii de focali are #concentrare pe stimul, asociata, uneori, cu o oarecare imobilizare a organismului menit4 a minimaliza num4rul stimulilor ce ar putea distrage%, reacii de selecie a informaiilor #2ns4 o selectie preferen.ial4 dependent4 de specificul activit4.ii 5i de stringen.a nevoilor subiectului%. Orientarea si focalizarea pe stimul a psi*icului in vederea selectarii informatiilor pertinente pare a fi cele ? fenomene psi*ice. note definitorii ale atentiei care o diferentiaza de alte

Caracteristici surprinse de definitii+ 1. (ten.ia este 'orientarea selectiv a activitii psihice' '6IE*/N. ,entru 7A6/*/(ET, aten.ia este 6activitatea psihic ce const n orientarea spre obiectele si fenomenele ncon"urtoare !i care asigur reflectarea lor cea mai deplin !i mai precis n creierul omului. /S8A59 define5te atentia ca 6fenomen ce dispune de calitate selectiv !i orientativ' SI55A4:: (ten.ia este 'concentrarea spiritului asupra unor lucruri. # fi atent nseamn a te deta!a de mediut exterior pentru a te focali a pe ceea ce te interesea ' $%&'%:,Nu este de ajuns sa stim ca atentia este insusirea constiintei sau activitatii psihice de a fi orientata si concentrata intr-o anumita directie, ci trebuie sa stim si ,, n ce anume const aceast activitate de orientare a activitii psihice (Zorgo). Specificul orient4rii trebuie c4utat 2n 'ierarhi area interioar a raporturilor de for determinate de condiiile obiective' #ibid%. 32

2. $3t prive5te concentrarea, ea const4 2n 2ngustarea, limitarea c3mpului con5tiin.ei, din punct de vedere neurofiziologic, av3nd loc o in*ibi.ie relativ4 5i temporar4 a e&cita.iei nervoase, structurile centrale #corte&ul cerebral% ac.ion3nd direct asupra celor inferioare.'Sillam;. +ecanismul facilit4rii, relief4rii anumitor stimuli 2n detrimentul altora este problema central4 a aten.iei. (naliza celor trei caracteristici trebuie s4 fie 2ns4 5i mai profund4 deoarece nu 2ntotdeauna ele sunt intrinseci aten.iei. 1eac.ia de orientare este important4 pentru e&plicarea aten.iei dar ea 6 nu este nc atentie' #&5/*-%: deoarece, un fenomen psi*ologic, cum este aten.ia, nu poate fi redus la altul, fiziologic: reac.ia de orientare nu constituie integral substratul aten.iei: intre reac.ia de orientare 5i aten.ia propriu-zis4 e&ist4 activarea, dinamogenia #selec.ia, concentrarea, cre5terea eficien.ei performan.elor senzorio-motorii% ca elemente mult mai specifice ale aten.iei. O foarte mare importan.4 2n procesul aten.iei o are 5i starea de preg4tire pentru actul respectiv, atitudinea pregatitoare, numita de unii autori set, de al.ii aten.ie preperceptiv4, premotorie. (titudinea preg4titoare nu trebuie confundat3 2ns4 cu aten.ia efectiv4, ea fiind de cele mai multe ori o etap4 a aten.iei, care poate trece firesc 2n aten.ia efectoare. (ten.ia este o centrare a activit4.ii psi*ice pe un stimul prezent, actual, 2n timp ce setul presupune a5teptarea unor semnale viitoare. (5adar, in timp ce aten.ia reprezinta o adaptare la situa.iile date, prezente, setul are un caracter anticipativ, predictiv in raport cu stimulii probabili. )ste necesar s4 diferen.iem aten.ia de o no.iune cu care pare a se confunda, 5i anume de no.iunea de vigilenta. ,rin vigilen% 2n.elegem starea caracterizat4 printr-un 2nalt grad de eficien.4 fiziologic4. ,ieron asimileaz4 termenul de vigilen.3 cu cel de aten.ie, fapt ce nu este corect, deoarece nivelul de vigilen.4 este foarte variabil, 2n unele situa.ii el putand c*iar s4 scad4. (lti autori au dat un alt sens termenului de vigilenta. ,,(tentia implica mai mult decat o vigilenta crescuta, ea consta in orientarea selectiva a perceptiei- #Dela@, ,ic*ot%. "mportant este faptul ca atentia prin toate caracteristicile ei asigura cunoasterea mai buna a realitatii, sporirea eficientei activitatii. 33

Cosmovici considera ca manifestarile si efectele atentiei sunt urmatoarele: 1. orientarea constiintei ' intr-o directie asigura o selectie a unor impresii, ce apar cu ma&ima claritate, in raport cu altele care sunt mai sterse. 2. concentrarea, ' intensificarea impresiei. ). 0itc*ner a demonstrat e&perimental ca daca prezentam unor subiecti o succesiune rapida de stimuli cand puternici, cand slabi, cerandu-le sa urmareasca cu atentie producerea stimulilor slabi, diferentele percepute intre stimuli apar mai mici decat atunci cand atentia se fi&eaza la cei puternici. ?. A. . claritatea unui obiect asupra caruia ne concentram atentia sporeste. rapiditatea perceperii unui eveniment modificarile motorii si e<presive sunt caracteristici bine

cunoscute ale concentrarii atentiei. (semenea reactii erau caracterizate de ".,. ,avlov ca fiind ,,refle&e de orientare-: orientarea capului, a corpului, acomodarea senzoriala, concomitenta cu in*ibarea altor miscari, cresterea tonusului muscular, toate constituie o pregatire pentru reactia prompta. +odificarile se datoreaza sistemului nervos central si vegetativ, implicand totodata mecanisme respiratorii si circulatorii. 1eactia de orientare este declansata de o variatie in situatia actuala, de interventia a ceva nou. Desigur, ea poate surveni si in urma unei initiative a persoanei, ca un act de vointa. 9.p.d.v. psihologic atentia, dupa $osmovici, este o forma a vietii psi*ice, aplicandu-se unor variate continuturi si constand intr-o focalizare a constiintei, intr-o intensificare a ei in jurul unui domeniu limitat. (tentia este o functie de sinteza, adunand toate datele si resursele disponibile in jurul unui obiect ori fenomen. )ste un monoideism relativ facilitat de interventia motivatiei si a afectelor. ;n rol il au si cunostintele, deprinderile formate anterior. ,osibilitatile de concentrare a atentiei variaza mult de la un individ la altul. )le sunt o e&presie a intregii personalitati, e&primand aspiratiile ei indeosebi. =olu: (tentia este o conditie primara, de fond , o stare de pregatire psihofizio ogica genera a se ce contureaza in cadrul starii de veg*e difuze si care face posibila, principial, declansarea unui proces psi*ic constient ' de perceptie, de memorare, de reproducere, de gandire ' sau efectuarea unei actiuni instrumentale motorii #in plan e&tern%. (paritia unui stimul care trebuie perceput si analizat actioneaza ca semnale specifice, care transforma starea de pregatire psi*ofiziologica generala in atentie focali"ata care se include in mecanismul functiei sau activitatii specifice date. 34

"n acest caz, functia sau activitatea data devine dominanta in campul constiintei si in sfera de actiune a legii e<clusivitatii #in momentul dat fiind singura manifestare integrala principala a subiectului %. ,utem spune atunci ca atentia este un operator comutativ, care trece: - o activitate din starea potentiala in starea actuala si - dintr-o zona de ec*ipotentialitate intr-o zona de preferentialitate e&clusiva #impunerea legii e&clusivitatii% Structura atentiei este dubla fi"iologica si psihica. Componenta fi"iologica precede ontogenetic pe cea psi*ica si constituie premisa pe care se formeaza aceasta >orma in care se manifesta si se obiectiveaza atentia in plan psi*ocomportamental este refle&ul neconditionat de orientare, determinat de: - de noutatea stimulilor sau - de modific4ri ale st4rilor organismului. ,e l3ng4 direc.ionarea canalelor senzoriale si a vectorului constiintei, catre noul stimul, acest refle& se concretizeaz4 si prin reac.ii bioelectrice la nivel cerebral ' depresia ritmului alfa si cre5terea generala a activismului scoar.ei cerebrale. Dup4 detec.ia stimulului refle&ul generalizat de orientare este 2nlocuit prin refle&ul de orientare focalizat, care consta intr-o cre5tere secundara a activismului in limitele sistemului aferent c4ruia i se adreseaz4 direct stimulul respectiv, cu sc4derea sensibilitatii pentru restul stimulilor. (ceasta faciliteaz4: B analiza - interpretarea stimulului dat si B elaborarea r4spunsurilor corespunz4toare: - r4spunsul poate fi unul nespecific, de obi5nuire si deci de deconectare sau unul specific, adaptativ, daca stimulul prezint4 o semnifica.ie pentru subiect. 1efle&ul de orientare, poate lua si o forma condi.ionata, const3nd in crearea st4rii de a5teptare, in raport cu un anumit obiect stimul, pe baza ac.iunii anterioare a unui semnal. Componenta fi"iologica, se identifica aproape total, cu aten.ia involuntara sau necondi.ionata. $omponenta psi*ica a aten.iei este legata de participarea inten.iei si a regl4rii voluntare. ,entru a se putea men.ine componenta psi*ica, trebuie sa aib4 la 35

baza tot o activare selectiv preferen.iala pe fondul st4rii de vigilenta si crearea de focare de dominanta la nivelul creierului. "n aceasta forma, componenta psi*ica se suprapune peste aten.ia voluntara sau postvoluntar4. "n plan subiectiv, aten.ia voluntara este con5tientizata ca stare de 2ncordare, de concentrare, iar in plan comportamental ' prin selectivitate si orientare auto-impuse, deliberate, in raport cu con.inutul si modul de desfasurare a actelor senzoriale, intelectuale si motorii. (ten.ia voluntara se manifesta si ca modalitate subiectiva interna de Clupta- cu influentele perturbatoare. Da om, ea devine forma principala, de organizare si tinere sub control a desf45ur4rii activit4.ii. $3nd activitatea atinge, un 2nalt grad de structurare si automatizare, aten.ia functioneaza oarecum de la sine, fara ca subiectul sa depun4 un efort neuropsi*ic special in aceasta direc.ie. !punem atunci, ca din voluntara ea a devenit post-voluntara. "ndiferent de forma de manifestare, aten.ia pune in evidenta un ansamblu de dimensiuni, pe baza c4rora poate fi analizata, comparata si evaluata. ,rintre cele mai importante dimensiuni se numara: num4rul total de entitati distincte care pot fi .inute in centrul

constiintei cu ma&ima claritate concentrarea, incarcatura energiei psi*ice nervoasa, care se investe5te

in cadrul aten.iei aten.iei mobilitatea ' deplasarea punctului optimei concentr4ri, pe stabilitatea ' durata de men.inere a nivelului optim de concentrare a

succesiunea fazelor desfasurarii sarcinii distributivitatea ' impartirea punctelor de concentrare optima

simultan asupra mai multor ac.iuni, imagini, idei. &unciile ateniei sunt: 1. func.ie de e&plorare in c3mpul perceptiv e&tern, care se finalizeaz4 cu detec.ia stimulului .inta. 2. func.ie de e&plorare in memoria de lunga durata, care se finalizeaz4 cu identificarea elementelor ce urmeaz4 a fi actualizate.

36

?. func.ie de accentuare a contrastelor, care se finalizeaz4 prin focalizarea asupra obiectului sau ideii date A. func.ie de filtrare-selec.ie, care se finalizeaz4 prin centrarea activita.ii optime, doar pe elementele specifice activit4.ii si ignorarea celor e&terioare . func.ie de orientare-direc.ionare, care se finalizeaz4 prin crearea montajelor interne adecvate desfasurarii ac.iunilor propuse E. func.ie de poten.are ' reglarea efortului pe durata activitatii. F. func.ia de avertizare si alertare ' concretizata in momente de accentuare a vigilentei in situa.ii critice >iind o dimensiune a tuturor proceselor psi*ice specifice si a tuturor formelor de activitate, aten.ia se transfoma, intr-o coordonata generala de defini.ie, a modului de rela.ionare a omului cu lumea. (stazi se evidentiaza mult aspectele neurofiziologice ale atentiei, subliniindu-se rolul formatiei reticulate #in colaborarea ei cu diencefalul si sistemul limbic%. Datorita naturii si structurii sale eterogene, precum si datorita implic4rii ei in reglarea desfasurarii proceselor psi*ice specifice si a activitatilor integrate, aten.ia a fost abordata si e&plicata teoretic pe baza unor modele diferite ' neurofiziologice, neuroc*imice, psi*ologice #motiva.ionale si cognitive%, psi*ofiziologice. 4odele e<plicative ale ateniei Datorita naturii si structurii sale eterogene, precum si datorita implic4rii ei in reglarea desfasurarii proceselor psi*ice specifice si a activitatilor integrate, aten.ia a fost abordata si e&plicata teoretic pe baza unor modele diferite ' neurofiziologice, neuroc*imice, psi*ologice #motiva.ionale si cognitive%, psi*ofiziologice. a( )odele neurofi iologice ale ateniei. ,un accentul 2n e&plicarea aten.iei pe mecanismele fiziologice 5i neurologice. !e diferen.iaz4 2ntre ele prin elementul fiziologic sau neurologic luat 2n seam4. =olu: "deea de baza a acestui model rezida in aceea ca atentia, ca amplificare a acuitatii constiintei in raport cu un stimul sau obiect e&tern, apare ca e&presie a focalizarii e&citatiei specifice in zona corespunsatoare a scoartei cerebrale. $rearea unui astfel de focar dominant asigura blocarea sau in*ibarea #prin inductie negativa% a influentelor colaterale si permite desfasurarea orientata, finalista a perceptiei si actiunii in raport cu stimului selectat. 37

o serie de cercetatori 2ncep3nd cu ".,. ,avlov, au considerat ca atentia #mai ales cea involuntar4% ar fi cel mai bine e&pilcat3 prin intermediul ref e!u ui de orientare, al refle&ului "ce este"#, descoperit de ,avlov 2n 1=10. Diferitele componente ale refle&ului de orientare #somatomotrice, vegetative, senzoriale. electroencefalografice% intervin, diferen.iat, 2n fazele atentie. 2n fazele ini.iale, o importan.a deosebit4 o au componentele motrice, care apoi se diminueaz4, fiind in*ibate. $omponentele somatomotrice nu sunt specifice, deoarece unele modific4ri e&terioare ale aten.iei #privirea 2ncordat4, diminuarea mi5c3rilor etc.% pot fi reproduse de cele mai multe ori f4r4 a avea oc o concentrare real4 a aten.iei. $ele mai stabile 5i caracteristice pentru aten.ie sunt componentele electroencefalografice. Dac4 frecven.a undelor bioelectrice din starea de veg*e 5i repaus senzorial este de <-1? cicli pe secund3, starea de aten.ie se traduce printr-un ritm cu o frecven.4 crescut3, de 1A-1< cicli pe secund4. "n momentul aplic3rii unui sunet monoton, care declan5eaz4 aten.ia involuntar4, apar 5i modific4rile electroencefalografice corespunz4toare. Daca ac.iunea e&citantului se prelunge5te 5i persoana nu mai este atent4, atunci dispar 5i undele electrice specifice aten.iei. 1efle&ul de orientare nu numai ca semnalizeaz4 organismului prezen.a 5i ac.iunea unui e&citant, ci ajut4 5i la precizarea naturii lui. Dat fiind faptul c4 refle&ul de orientare este necondi.ional, realizat cu prec4dere la etajele inferioare ale creierului 5i mai ales datorit3 faptului c3 el produce o reac.ie difuz4, neconcentrat4 2n sfera analizatorului e&citat, cu timpul s-a trecut la anali"a mecanismelor fi"iologice corticale ale ateniei. !avantul rus A.A. -htoms>i #1=2?% a introdus a5a numitul principiu al dominantei -ca o zona cortical4 caracterizat4 printr-o e&citabilitate crescuta comparativ cu restul zonelor care au o e&citabilitate mai scazuta. Dominanta se creeaz4, cre5te, se 2nt4re5te pe baza e&cita.iilor care se g4sesc 2n alte zone ale scoar.ei 2n momentul apari.iei ei, pe seama acestora. )a cumuleaz4 energia diferi.ilor centri 5i, 2n acela5i timp, in*ib3 reac.iile pe care ace5tia le-ar putea provoca 2n mod normal. ,rin 9dominant49 e&plic4m concentrarea aten.iei, capacitatea oamenilor de a lucra 2n condi.ii relativ nefavorabile, e&citan.ii colaterali, 2n loc de a dezorganiza activitatea o 2nt3resc, o favorizeaz3. ;nele caracteristici ale dominantei #capacitatea ei de a se deplasa dintr-o zon4 2n alta, de a se men.ine mai mult timp, de a se stinge dac3 nu este int4rit4% e&plic4 tot at3t de bine mobilitatea, stabilitatea sau dispari.ia aten.iei.

38

Dominanta nu se formeaz4 2nsa numai pe baza sum4rii e&cita.iilor de pe scoar.a cerebral4, ci pe baza influen.elor primite de la forma$iunea reticu at%, care 2ndeplineste cel mai important rol 2n e&plicarea aten.iei. 1olul ei este dublu: pe de o parte, prime5te toate mesajele venite de la to.i receptorii, inclusiv de la creier: pe de alta parte, emite mesaje facilitatoare sau in*ibitoare. )a face selec.ia mesajelor, adic4 2ndepline5te func.ia esen.iala a atentiei. Dat fiind faptul c4 forma.iunea reticulat4 dispune de dou4 structuri morfofunctionale distincte #sistemul reticulat activator ascendent- !1(( 5i sistemul reticulat difuz de proiec.ie - !1D,%, ea 2ndepline5te roluri diferite. ,rin primul sistem #localizat 2n trunc*iul cerebral, bulb, protuberan.4 5i mezencefal% ea produce efecte tonice, de lung4 durat4, permanente ce se prelungesc 5i dup4 2ncetarea stimul4rii senzoriale, fapt care se traduce 2n plan psi*ologic prin declan5area 5i men.inerea aten.iei. ,rin cel de-al doilea sistem #localizat 2n diencefal%, ea produce efecte de scurt4 durat4, acestea fiind limitate topografic 5i egale cu stimularea senzorial4, ceea ce e&plic4 2n plan psi*ologic comutarea 5i mobilitatea aten.iei. =olu afirma ca ideea dominantei este in sine corecta si ea a fost confirmata de cercetarile e&perimentale moderne, bazate pe inregistrari ))/ si 1+" #imagerie reomagnetica%. Obiectia care se aduce insa modelului e&plicativ al atentiei, bazat pe aceasta idee, este ca in el se absolutizeaza rolul scoartei cerebrale si se neglijeaza aproape complet rolul formatiunilor subiacente. *adu I. afirma ca: Declansarea si mentinerea atentiei difuze si a celei selective implica in mod necesar functionalitatea sistemului reticulat activator si selector. (ceasta se poate realiza in mod natural prin stimularea oricarei modalitati senzoriale #e&. (custice, vizuale%. "mpulsurile nervoase merg spre corte& pe doua trasee: un traseu nespecific si un traseu specific. 1% traseu nespecific are rol de activare difuza a scoartei cerebrale din zona proiectiei corticale a analizatorilor, acesta fiind un traseu comun oricarei modalitati senzoriale, realizat prin ramuri colaterale ale formatiunii reticulate. !istemul nespecific realizeaza: activarea difuza a corte&ului reactia de trezire bioelectrica si comportamentala actioneaza in mod nespecific asupra intregii scoartei cerebrale,

indiferent de modalitatea senzoriala prin care a fost impulsionat si indiferent de proiectia corticala careia i se adreseaza.

39

"n stansa interrelatie functionala cu sistemu reticu at activator ascendent #!1((% se afla sistemu reticu at inhibitor ascendent #!1"(%. )le se gasesc sub controlul si actiunea reglatorie a corte&ului, asigurandu-se fi trarea informatii or provenite pe caile senzoriale. 2% sistemul reticulat dar orice stimulare senzoriala supraliminara are ca efect atat transmiterea unui influ& nervos specific, senzorial, cat si a unui impuls nespecific spre formatiunea reticulata. !istemul reticulat, prin primirea impulsurilor neuronale prin colateralele fibrelor ascendente, produce o descarcare a acestor impulsuri in scoarta cerebrala, creand astfel o stare de activare corticala difuza care optimizeaza conditiile psi*ofiziologice de analiza a informatiilor senzoriale venite pe cai specifice. ,rin buna functionalitate a traseului nespecific si a celui specific se asigura: filtrajul senzorial - caracterul selectiv al reflectarii prin intermediul circuitelor cortico-reticulo-corticale. ,ornindu-se de la aceste mecanisme au fost elaborate o multitudine de teorii. +ai cunoscute sunt: *eoria activrii #elaborata de 9.,. 5indsle;% 4odelul activarii a intrat in scena catre sfarsitul primei jumatati a secolului GG, in urma studiilor asupra formatiunii reticulate si a descoperirii sistemului reticulat activator ascendent ' !1((, situat la nivelul trunc*iului cerebral. 1. *elatia dintre activitatea reticulara si activitatea corticala : (ctivitatea corticala se intensifica sub efectul cresterii activitatii reticulare. 8ivelurile de vigilitate si de atentie sunt intensificate electro-encefalografic. &recventa osci atii or bioe ectrice cortica e variaza in raport cu activitatea corte&ului. O stimulare senzoriala brusca sau o activitate mintala produc desincronizarea ''(, disparand ritmu a fa, ca e!presie fizio ogica a starii de atentie . !-a demonstrat ca eficacitatea sistemelor senzoriale este in general imbunatatita in timpul reactiei activatorii difuze de nivel mediu, produse prin intrarea in functiune a !1((. realizandu-se fi trarea informatii or pertinente traseu specific rezida in caile neuronale aferente proprii fiecarui analizator. acestea merg direct spre corte&, in zona proiectiei corticale, evitand

,entru aceasta este necesara reglarea sistemului activator si al celui in*ibitor selectiv

40

(stfel, o stare de vigilitate medie este favorabila integrarii perceptuale si, in general, eficacitatii comportamentale. $resterea peste un anumit nivel a vigilitatii si, respectiv, o alarma e&agerata a corte&ului este cauza unei ineficiente comportamentale, c*iar a unei ,,blocari- senzoriale. >ormatiunea reticulata este un sistem neurofiziologic cu intrari si iesiri multiple. De aceea, semnalele bioelectrice reticulare vor stimula indeosebi ansamblul corte&ului. )le contribuie numai la determinarea nivelului general de activitate electrica a corte&ului. Dar, in acelasi timp corte&ul poate e&ercita o actiune in*ibitiva asupra formatiunii reticulate ascendente. Hlocarea sistemului reticulat duce inevitabil la: - scaderea tonusului cortical - eliminarea conditiei bazale a atentiei - scufundarea subiectului intr-o stare de in*ibitie generalizata profunda. "n e&perimentele-princeps ale lui +oruzzi si +agoun, efectuate pe pisica, s-a demonstrat ca, in cazul unei sectionari a traseului reticulat, starea de in*ibitie ce se instaureaza dupa aceea nu mai poate fi inlaturata prin nici un fel de stimulare e&terna, fie ea si nociva. +esajele emise de corte&ul activ pot dezactiva unul din subsisteme e reticu ate ) activator sau inhibitor. "n sistemul reticulat e&ista mai multe circuite reg atorii a e activitatii cerebra e. (ceste circuite sunt constituite prin retele neuronale in dublu sens: - intre formatiunea reticulata si corte&, - precum si intre corte& sau formatiunea reticulata si sitemul nervos vegetativ, - ori intre formatiunea reticulata si caile senzoriale Dupa +. 1euc*lin este vorba de ,,bucle- capabile sa asigure o reglare de tip cibernetic. (ctivitatea fiecareia dintre elementele circuitului este modelata prin efectele pe care ea le produce asupra activitatii celorlalte elemente. ,,Hucla- care leaga formatiunea reticulata si corte&ul este parcursa de mesaje care merg de la formatiunea reticulata la corte& #ve*iculand mesaje reticu o-cortica e% si de mesaje de sens opus, dintre care unele sunt e!citatorii, iar altele inhibitorii #mesaje cortico-reticu ate% 2. Caile cortico!reticulate e<citatorii se caracterizeaza prin faptul ca scoarta cerebrala poate mari tonusul formatiunii reticulate, provocand, astfel, retrospectiv, cresterea tonusului propriu. 41

(stfel se intampla in urmatoarele situatii psi*ofiziologice: a% tonusu reticu ar si tonusu cortica raman crescute c*iar si in conditiile de obscuritate si liniste, atunci cand in aceste conditii se prelungeste o activitate mintala suficient de intensa: b% se poate lupta voluntar impotriva somnului !-a constatat ca: impulsurile aferente, 2n drumul lor c4tre corte&ul cerebral, 2ndeplinesc dou4 func.ii diferite: + func.ia informatoare, semnalizatoare 5i + func.ia activatoare, aceasta av3nd un rol tonigen 5i corespunz3nd aten.iei: !-a stabilit ca producerea starii de veg*e si mentinerea ei in timp se datoreaza influentei activatoare difuze pe care !1(( o e&ercita asupra scoartei cerebrale. !egmentul diencefalic al sistemului reticulat e&ercita o influenta de activare focalizata si realizeaza, de asemenea, operatii de filtrare si facilitare in sfera input-urilor senzoriale simultane. ,rin intermediul sistemului reticulat, la nivelul scoartei, se creaza 2 forme de activare: - activarea de fond, care corespunde starii de veg*e si se intretine prin circuitul reticulo-cortico-reticulat - activarea indusa #provocata%, care se produce la actiunea unor stimuli noi din ambianta si se concretizeaza comportamental in refle&ul generalizat de orientare, urmat de refle&ul localizat, avand ca rezultat aparitia atentiei involuntare. "n cadrul interre atii or cortico-reticu o-cortica e formatiunea reticulata detine si o functie ,,fractionat-oc uziva, cu rol de filtru, a carei consecinta psi*ologica este oportunitatea si e ectivitatea fi!arii si concentrarii atentiei. ,rin fenomenul de ,,oc uzie fractionata- sistemul reticulat contribuie la ,,fi traju senzoria - si e&ercita in acelasi timp si un rol protector asupra corte&ului, intrucat permite doar trecerea acelor impulsuri senzoriale care poarta un mesaj specific, ce corespunde electivitatii motivationale a persoanei aflata intr-o situatie concreta. >ormatiunea reticulata este implicata in ,,filtrajul senzorial-, asigurandu-se reflectarea clara a unor stimuli a caror semnificatie este ana izata in zona cu e!citabi itate optima, din scoarta cerebrala. *eoria filtrului #Hroadbent 1= <%

42

e&ist4 o selec.ie a informatiilor senzoriale, o parte dintre ele #cele relevante% fiind l4sate s4 treac4 in sistemul preceptual, 2n timp ce altele #cele irelevante% sunt eliminate, blocate. Dupa el aten.ia ar func.iona ca un filtru dup4 principiul Itotul sau nimic-. 0reisman considera ca locul de amplasare al filtrului s-ar afla la nivelul receptorilor analizatorilor, iar Deutsc* il amplaseaza la nivelul central superior. Dupa 0reisman toti stimulii care actioneaza asupra receptorilor produc influ&uri nervoase care se transmit la instantele neurofiziologice superioare ale analizatorilor, prelucrandu-se la nivel semantic in proiectia corticala, iar selectia are loc la nivelul memoriei operative printr-o ,,filtrare tarzie-. $ontroverse au fost si cu privire la rolurile indeplinite de filtru: filtrul bloc*eaz4 informa.iile nerelevante: #Hroadbent% 8eisser: ,,filtrul actioneaza in sens pozitiv, tonigen, amplificand efectul psi*ologic al semnalelor relevante filtrul sl4be5te semnalele care nu sunt urmarite atent, ele neajung3nd la proiec.ia cortical4, astfel 2nc3t se prelucreaza numai semnalele captate cu aten.ie #0reisman%: "n felul acesta filtrul protejeaz4 creierul de suprasolicit4ri, previne unele efecte nedorite: interferen.a, reac.iile neadecvate la stimuli care ac.ioneaza asupra receptorilor% (ceasta nu inseamna ca semnalele slabite nu pot fi si ele selectate pentru prelucrare corticala, in functie de caractristicile si valentele lor, relationate cu criteriile subiective ale persoanei #trebuinte, motive, interese, set-uri perceptive%. "n acest sens, ).D. Herl@ne considera ca atentia se refera la procesele sau conditiile din interiorul organismului care determina cum poate fi utila actiunea stimulilor specifici. >iltrarea se coreleaza permanent cu comutarea, care, trebuie presupus, este dictata de dinamica activitatii sau a starilor interne de necesitate ale individului. +odelele neurofiziologice pot fi considerate suficiente pentru e&plicarea producerii si mentinerii atentiei involuntare, dar insuficiente pentru e&plicarea si a atentiei voluntare. b. )odele psihofi iologice ale ateniei. (cestea 2ncearc3 s4 dea o e&plica.ie mai comple&4 asupra aten.iei, lu3nd 2n considerare at3t mecanismele fiziologice, c3t 5i pe cele psi*ologice. 0eoria filtrului, care este o teorie fiziologic4, a fost completat4 cu informa.ii furnizate de psi*ologia cognitiv4.

43

Datorit4 filtr4rii informa.iilor, individul c4p4ta informa.ii despre noi stimuli care ac.ioneaz4 simultan asupra lui. $um ar putea fi e&plicat si d.p.d.v. psi*ologic un asemenea efectJ 8 +ora@ considera ca strategia ce se aplica intr-o astfel de situatie este cea a luarii unor mostre de informatii, la intervale optime de timp, din multimea mesajelor la care nu suntem atenti tot timpul, deci continuu. De e&., atunci cand in cursul unei conversatii, sb. se concentreaza asupra mesajului (, el poate, in momentele redundante, sa-si deplaseze atentia si asupra mesajului H, tocmai pentru a e&trage ,,mostre- de informatii din el. (sadar, in conditiile deplasarii rapide a atentiei de la un mesaj la altul #de la ( la H% este posibila cunoasterea relativ adecvata si a celui din urma.

c. modelele neurochimice 'si unele trasaturi de personalitate. +odelele neuroc*imice tind sa lege aten.ia de reac.ii si transform4rii mai profunde, care au loc la nivelul creierului. )le au fost propulsate de descoperirile privind rolul mediatorilor si neurotransmi.4torilor in C modelarea- func.ionarii !8$-ului. >enomenul activ4rii selective si diferen.iate de la un individ la altul, este considerat efectul raportului de concentra.ie dintre mediatorii in*ibitori si cei stimulatori. (stfel, dup4 KucLerman, Cc4utare de senza.ie- sau Cevitarea senza.iior- sunt condi.ionate de nivelul activ4rii cerebrale, care la r3ndul lui este determinat de nivelul catecolaminelor din sistemul limbic #dopamina, serotonina, norepinefrina%. )l arata ca aceasta ,,cautare de senzatie- sau de ,,evitare- este o dimensiune bipolara a personalitatii. ". 1adu considera aceasta cautareMevitare poate fi privita si in relatie de interdeterminare cu anumite calitati ale atentiei involuntare si ale atentiei voluntare. D.p.d.v. al psi*ologiei diferentiale, s-a emis ipoteza ca la unii indivizi: - e&citatia corte&ului prin formatiunea reticulata este in mod particular scazuta #subiectii introvertiti. 0endinta lor este de a evita agitatia, contactele sociale, trasaturi care provin din dificultatea de a controla nivelurile e&citatiei corticale pe care stimulii foarte intensi o suscita la acestia prin intermediul formatiunii reticulate% - la altii mecanismul in*ibitor al corte&ului asupra formatiunii reticulate va fi mai eficace #sub. e&travertiti %

44

(stfel, )@sencL pune problema rolului bazelor neurofiziologice, respectiv al nivelului innascut de stimulare pentru buna functionare a sistemului reticular, in determinarea e&traversiei si introversiei. )&ista, spunea el, un nivel optim de stimulare. )&travertitii se nasc cu un nivel de stimulare mai mic decat optimum. De aceea ei isi indreapta organele de simt catre sursele de stimulare, cautand senzatii. "ntrvertii se nasc cu un nivel de stimulare care depaseste acest optim. "n stransa legatura cu evitareaMcautarea de senzatii se afla raporturile specifice dintre !1(( si !1"( la cele 2 tipuri de persoane, precum si anumite particularitati ale circuitelor realizate de impulsurile cortico-reticulo-corticale. (lte date, arata ca nivelul monoaminoo&idei #+(O% si endorfinelor este in raport invers cu activism cerebral si implicit cu nivelul vigilentei si al aten.iei. (t3t +(O cat si endorfinele, au ac.iune in*ibitorie, asupra receptorilor, ceea ce atesta ca filtrajul 2ncepe de la periferie. ;n nivel crescut al +(O, determina reducerea catecolaminelor in sistemul limbic, f4c3nd sa diminueze, activismul psi*ic. !a demonstrat apoi ca func.ionarea sistemului reticulat ascendent activator poate fi influen.at de varia.iile c*imice ale glicemiei, o&igenului, cazului carbonic, precum si de ac.iunea drogurilor care au efecte stimulative #cafeina% sau perturbatoare #D!D-ul% asupra st4rii de aten.ie.

d. )odelele psihologice ale ateniei. !e inspir4 din psi*ologia cognitivist4. Omul - considerat - sistem de tratare a informa.iilor: putem studia: etapele trat4rii informa.iilor, func.iile psi*ice puse 2n ac.iune succesiv, rela.iile dintre dispozitivele sistemului. (ten.ia este una dintre func.iile psi*ice ce intervine 2n tratarea informa.iilor, care la r3ndul ei presupune o desf45urare procesual4 5i o structurare rela.ional3. ;nul dintre cele mai relevante modele cognitive ale aten.iei este reg4sit 2n teoria operatori or constructivi, formulat4 de N. ,ascual-Deone #1=<2%, potrivit c4reia tratarea informa.iei se deruleaz4, secven.ial, 2n cadrul fiec4rei secvente aten.ia av3nd at3t func.ii generale, c3t 5i func.ii speciale. "ndividul dispune de un repertoriu total de scheme, pe care le poate activa cu ajutorul unor operatori specifici d3nd na5tere astfel unui c*mp de activare. De e&emplu, intrarea 2n ac.iune a operatori or senzoria i
,1OD;$)

un r4spuns 45

automat, 6preaten.ional6: activarea operatori or inhibitivi

!)

soldeaz4 cu filtrarea 5i

in*ibarea sc*emelor nepertinente sau a celor incompatibile 2ntre ele: activarea operatori or de vigi itare, de rezerv4 de energie mintal4 permite m4rirea activ4rii sc*emelor pertinente pentru o problem4, sc*eme care nu sunt activate prin intrarile senzoriale sau prin factori motiva.ionali. +odelele psi*ologice pun accent pe latura psi*ica a aten.iei, pe structurarea si functionarea ei in concordanta cu procesele reflectorii specifice, cu motivele si scopurile activitatii subiectului. )le leag4 aten.ia de sc*emele de organizare si func.ionare a constiintei. 4odelele motivaionale isi au originea in teoria psi*analitica a incon5tientului si in teoria be*aviorist4 a 2nt4riri. )sen.a lor consta in aceea ca aten.ia este considerata ca e&presie a condi.iilor si proceselor motiva.ionale din interiorul organismului, ea select3nd si delimit3nd, ceea ce are semnifica.iei de ceea ce este indiferent. "ntre nivelul si orientarea aten.iei, pe de-o parte, si nivelul activ4rii motiva.ionale, pe de alta, se stabile5te un raport direct propor.ional. "n cazul c3nd, in prim plan nu se afla o trebuin.a, rolul 2nt4ririi interne, va fi luat de invatarea e&terna #obliga.ie%, care va ac.iona prin intermediul reglajului voluntar. C$4derea- motiva.iei, care se produce in st4rile de depresie profunda, se acompaniaz4 cu Cabsenta psi*ica, cu blocarea aten.iei fata de evenimentele din lumea e&terna si fata de ac.iune-. Dimpotriv4, diversificarea st4rilor de motiva.ie, duce la vivacitatea aten.iei. $*iar in cazul in care este vorba de procesele cognitive, aten.ia care se implica in realizarea lor, este tot de factorii motiva.ionali #curiozitatea%.

4odelele cognitive D.p.d.v. al psi*ologiei cognitive, atentia este conceputa prin prisma mecanismelor de filtrare a informatiilor din cadrul ,,procesorului cerebral- #cortico-subcortical%, incercandu-se evaluarea functionarii optime a acestor mecanisme, dar si a limitelor capacitatii de receptare si procesare a informatiei, pe baza atentiei selective. 1% ;nul din aceste modele se 2ntemeiaz4 pe paradigma ascult4rii di*otomice #cu fiecare urec*e separat% a unor serii de semnale auditive. !e considera ca sistemul de tratare a 46

informa.iilor, dispune de operatori speciali, de selec.ie, centrare si transfer #comutator%, sus.in3nd concentrarea stabilitatea si mobilitatea aten.iei. ,$omutatorul- pare a fi plasat: - dupa ,,analizorii- fizici caracteristici ai mesajului - si inainte de dispozitivele de decodare a continutului mesajului. !e pp. ca acest ,,comutator- functioneaza prin ,,atenuatori- plasati pe fiecare dintre canalele care transmit informatia. (cesti ,,atenuatori- ar lasa sa treaca o parte a informatiei a carei continut va fi comparat cu informatii stocate deja in memoria subiectului. )i vor fi mai mult sau mai putin desc*isi, in functie de rezultatul acestor comparatii. 2%;n alt model cognitiv, se 2ntemeiaz4 pe ipoteza e&istentei a doua modalit4.i de analiza a informa.iilor: una automata, necondi.ionat4, care functioneaza la fel pentru toate semnalele receptate, cealalt4 selectiv-orientativa, condi.ionata de semnalele receptate anterior si care se centreaz4 pe semnalele relevante. $oordonarea celor doua modalit4.i de analiza, este interpretata ca rezultat al 2nv4.4rii. *adu I. remarca ca in ambele modele prezentate mai sus se utilizeaza o ,,bucla-: informatia furnizata prin mesaj este comparata cu o informatie care joaca aici rolul de ,,informatie de referinta- #care prezinta interes pentru subiect, fiind asteptata de acesta%. 1ezultatul acestei comparatii modifica modul in care sunt selectionate informatiile urmatoare. ?% $el de-al treilea model cognitiv se bazeaz4 pe ipoteza operatorilor

constructive, potrivit c4reia, procesarea informa.iei are caracter secven.ial, in cadrul fiec4rei secven.e aten.ia intervenind, at3t punctua #func.ie specifica% cat si integrator #func.ie generala%. ,e fondul unui repertoriu general de sc*eme notate de autor cu O, printr-un proces de ,,preasimilare- se creeaza un camp de activare actua a, notat cu OP. (cesta pune in functiune operatori specifici care se aplica diferentiat flu&ului de semnale ce se recepteaza in momentul dat #unii operatori organizeaza input-ul senzorial, altii efectueaza codarea informatiei, altii compararea cu anumite criterii si etaloane, altii integrarea si evaluarea semantica, etc.% ,ascual-Deone introduce in modelul sau si un operator de in*ibitie ' " - , care bloc*eaza activ si direct sc*emele nepertinente, incompatibile cu ceea ce urmareste 47

subiectul. Da acesta se mai adauga un operator +, al rezervei de energie mentala, care permite amplificarea activarii sc*emelor adecvate pentru abordarea-rezolvarea sarcinii sau problemei date si care nu sunt activare direct prin impactul senzorial sau prin alti factori, ca, de e&., cei motivationali. !e apreciaza ca sc*emele activate prin operatorul + devin dominante si importante, indeosebi in situatiile derutante, cand sc*emele selectate anterior nu duc la gasirea solutiei. )&ista si alti operatori, care, alaturi de cei mentionati, asigura constituirea si organizarea intelectiva, mentala a atentiei, incluzand aspectele abstractizarii si formalizarii #atentia implicata in gandirea formal-abstracta are alta organizare decat cea senzoriala sau motorie%. $onform perspectivei cognitiviste, omul poseda un sistem comple& de tratare a informatiei. (stfel, atentia trebuie privita si ca a abilitate prin care se valorifica mecanismele psi*ofiziologice dinamice, ajungandu-se prin e&ercitiu, prin invatare, la aplicarea unor strategii eficiente de e&plorare, detectare si identificare categoriala a stimulilor din campul perceptiv. +odelele cognitive, de5i plauzibile, se preteaz4 mai pu.in la verificare e&perimentala dec3t cele neurofiziologice, neuroc*imice si motiva.ionale. (ceste modele, nu sunt incompatibile, ci intre ele e&ista, o rela.ie de complementaritate, fiecare relev3nd laturi pe care celelalte nu-si propun sa le abordeze.

VOINA

>* Pro#" m con&ro( r!a& a" (oin' i 8oina este forma superioar de reglaj psihic. &e la conduita spontan, nedirecionat de prezena scopului !i neimplicand nici un fel de efort, drumul parcurs de formele de reglare psihic este lung !i anevoios. #aptul c voina reprezint unul dintre nivelurile cele mai "nalte ale vietii psihice, cel mai recent, cel mai complex, dar !i cel mai fragil !i cel mai puin organizat a fost intuit de nenumrai autori.

48

J*H* JacC!on, un profesor englez de neurologie, descrie cum arhitectura personal a individului reproduce filogeneza, ajungind p$n la cele mai "nalte forma de organizare. 3nfluena acestor autori care consider voina ca un nivel "nalt de organizare a vietii psihice este at$t de mare "nc$t se regse!te !i "n definiiile actuale ale voinei: IAc&u" (o"un&ar !& ac&u" car ! con!&i&ui :n 2r A n&u" i!&ori i ;i car 3ac !in& Aa -inamic5 a ar9 o"o7i i or7ani!mu"ui ;i a ca2aci&5'i"or !a" r 3" 6i( ( " !& - ci com2" 6 ;i - ac a !in7u"ar ;i 2 r!ona") 2 n&ru a ac'iona :n&r.o r a"i&a& ac&ua" ra&iona"a ;" 2 n&ru a 2un ini'ia&i( " -inco"o - ra&iun a :n!5;iJ* ;dat "ns cu penetrarea voinei "n diverse arii ale cunoa!terii (filosofie, psihologle, pedagogie) s%au "nmulit !i controversele "n legtur cu ea sau "n jurul ei. Este voina un act determinat si dac este determinat, de unde vine aceast determinare, din exterior sau din interiorM 'are este natura voineiM 'e loc ocup ea "n sistemul de personalitate al individuluiM % iat o multitudine de "ntreb$ri care au generat controverse acerbe "ntre g$nditori. .chiarea lor, fie !i fugitiva, este necesar !i devine semnificativ$ nu doar pentru a cunoa!te ,istoria, voinei, ci pentru a "nelege mai bine specificul ei psihologic.

+ & rminar a (oin' i# Pentru unii filosofi, voina este o "for universal primor ial", un "prin!ipiu spiritual", o "for iniial" !are pune #n mi$!are at%t latura material a vieii, !%t $i latura spiritual& /ic9& o definea ca fiind ,un liber arbitru,, situat "n afara oricrui determinism. Har&man ;i Sc9o2 n9au r o considerau ca tiind dirijat de un principiu divin, de o activitate universal care acioneaza permanent, subordon$nd toate forele omului !i orient$ndu%se spre anumite scopuri fr vreo legtur cu raiunea. :a B r7!on, voina avea un caracter originar, ea fiind independent. 3n ceea ce "i prive!te pe psihologi, ace!tia au pornit de la ideea c viaa psihic, comportamentul sunt determinate de un set complex de fore de ne"neles. Aceast presupunere, chiar dac ia forma determinismului psihic, ca !i "n psihanaliz, sau a determinismului ambiental, ca "n behaviorism, a fost "ntotdeauna opus voinei libere. ;amenii nu sunt liberi s se determine ei "n!i!i, ci sunt determinai de fore din afara controlului lor, indiferent de natura material sau psihic a acestor fore.

49

&e!i

aceast

idee

este

valoroas

deoarece

introduce

voina

"n

circuitul

determinismului, ea a contribuit la formularea uneia dintre cele mai grele "ntrebri: voina este o fora imaterial !i autonom sau un mecanism strict determinat dar inapt de autodeteterminareM +n rspuns posibil la aceast "ntrebare a fost formulat de E.:., "n lucrarea sa 0sihologia autodeterminarii (0CJF). El consider ca ideea voinei ca opusa liberului arbitru nu implic neaprat !i libertatea de cauzalitate. El propune utilizarea termenului de voin pentru a se referi la capacitatea oamenilor de a decide cum s se comporte !i s fac "n a!a fel "nc$t deciziile lor s fie antecedente cauzale ale propriului lor comportament. ;amenii, arta el, au capacitatea de a%!i alege, p$n la o anumit limit, propriul comportament pe baza propriilor comportamente !i g$nduri. '$a ar, auto eterminarea impli! pro!esul utili(rii voinei !uiva, pro!esul e a ne e!i e !um s ne !omportm& )n asemenea pro!es poate fi privit !a fiin a*solut le+al eoare!e prin!ipiile prin !are oamenii fa! ale+eri pot fi es!operite #* Na&ura (oin' i# 'ei mai muli g$nditori au c5u&a& 62"ica'ia 2roc ! "or (o"i'iona" :n a3ara "or , "n alte fenomene psihice mai mult sau mai puin apropiate de voin dar care, totu!i, nu au un caracter voluntar. .%a ajuns asttel, la formularea unor teorii pe care 8igots/i le numea, "nc din 0C12, teorii eteronome. /i"o!o3ii ! n!ua"i;&i considerau c voina este rezultatul tendinelor aflate "n conflict, victoria uneia dintre ele. *entru 'ondillac, de exemplu, voina era o form de dorin dominanta. Ra'iona"i;&ii credeau, dimpotriv, ca numai tendinele judecate, acceptate, deci filtrate raional, dispun de capacitatea de a determina o serie de acte. 6umai actele g$ndite erau considerate fiind voluntare, !i nu rezultatul forelor care ne determin s le indeplinim. *entru unii filosofi era suficient s cuno!ti binele ca sa%l !i practici vointa este un mod de a gndi, 'voina )i inteligenta sunt unul )i acelasi lucru/. 7eflexul imediat al unor asemenea idei "n psihologie a dus la elaborarea & orii"or a3 c&i( !i a & orii"or in& " c&ua"i!& #

50

Teorii afective Kundt a fundat vointa pe afectivitate procesele afective il angajeaza plenar pe individ in actiune .ub aspect obiectiv, procesele afective sint traite in mod specific.

Teorii intelectualiste au fundat vointa pe procesele intelectuale. Ebbinghaus era de prere ca asociaiile reversibile stabilite "ntre stimuli ar explica voina. El "!i definea voina ca 'instinct v tor', care isi cunoaste scopul. Oerbart credea c nu asociaia "n sine sine explica voina, ci participarea raiunii fiecare fapt este voluntar, confund cu acestea reu!esc s explice cum actele involuntare devin voluntare. p$n la un anumit punct fiecare sunt corecte, dincolo de care devin limitate. 'eea ce nu a inteles Kundt a fost faptul c voina nu emerge "ntotdeauna din afect, ci il poate !i reprima. ;r, din moment ce ea opereaz "n sens contrar afectivitatii, "nseamn c reprezint$ calitativ altceva dec$t afectivitatea f$r$ "ndoial c voina presupune g$ndirea, judecata, cum credea Oerbart, dar ea nu se limiteaz la ele. F aciune judecat ca buna nu este !i automat executat. Apoi, sunt persoane care judec repede dar se antreneaz$ greu "n aciune, la fel cum altele judec lent, dar se arat a fi tenace "n deciziile lor. lat de ce, "ncercrile ulterioare ale psihologilor s%au centrat pe separarea, chiar pe cale experimental, a actelor voluntare de cele afective (Eurt :eBin) sau de cele intelectuale (Eurt Eoff/a). 8oina este o capacitate psihic$ ireductibil. "n sprijinul acestei idei putem aduce drept argument concepiile de bun sim asupra voinei (,vreau pentru c vreau,). 8oina nu poate fi identificat cu afectivitatea sau cu inteligena, dar nici rupta de ele. Ea nu se confund cu tendinele, chiar superioare, ci le domin "n anumite privine. &e asemenea, ea nu se suprapune peste sensibilitate sau peste o activitate iraional$ pe care o domestice!te !i o aserve!te, ci reprezint chiar aceast sensibilitate !i activitate spontan, controlat "ns de inteligen !i de raiune. 51
36

msura "n care este raional$.

.int teorii reducioniste % reduc voina la alte fenomene de natur psihic !i o

8oina nu este o for care domin energiile de ordin inferior, ci un ,soi, de for sau de energie, ea este puterea de a realiza o sintez raional a acestor fore. c* Locu" (oin' i in !i!& mu" - 2 r!ona"i&a& a" in-i(i-u"ui # 8oina se elaboreaz odat cu personalitatea !i prin intermediul ei de aceea, muli psihologi o consider mai degrab o caracteristic sau o capacitate a personalitii "n aciune, dec$t o facultate de sine stttoare. ;r, PtopireaQ voinei "n personalitate conduce la anularea propriului ei specific. Ali autori o vd ca pe o simpl PcomponentaP a personalitii, amalgamat cu altele. Efectul este acela!i: estomparea diferenelor dintre ea !i alte capaciti psihice. 8oina nu trebuie s$ fie interpretat ca o 'instan inclependent care se integrea a n mo aicul personaliti, ci ca o 'functie care re ult din integritatea )i unitatea personalittii implicnd ntr!o fa specific participarea tuturor functiilor psihice... )i dobndind, prin aceasta, o functionalitate specifica de autoreglare )i autodeterminare deosebit de important n autoreali area personalitatii ,pecificul psihologic al voinei *sihologii au ajuns la concluzia c specificul psihologic al voinei "l reprezint efortul voluntar. F asemenea idee apare conturata "nca la ?ames "n ale sale 0rincipii de psihologie (0JCF). .%a considerat ca se accentueaz prea mult rolul a!a numitului moment fiat (Pfac% seP), termen preluat din biblie, "n geneza voinei. Este adevrat c ?ames credea c$ momentul fiat constituie ,esena "ns!i a caracterului voluntar al actului,, dar el nu uita s adauge c acest moment nu apare "ntotdeauna "n actul voluntar, ci numai uneori. 'eea ce ,descoperim "n con!tiin, "naintea actului voluntar, se reduce la imaginile anticipatoare ale senzaiilor care vor provoca mi!carea, acompaniate ("n unele cazuri) de un fiat sau de consimirea actualizarii senzaiilorP "n alt parte, el arta c "n plus fa de reprezentarea mi!crii, "ntr%un mare numr de cazuri, deci nu "n toate, voina presupune un fiat expres care este cel care decide existenta mi!crii. /ia&u" este un antecedent mental adiional care comanda voina. El apare numai atunci c$nd "n con!tiin sunt prezente, simultan, idei antagoniste sau c$nd este nevoie de a neutraliza inhibiia unei reprezentri antagoniste. ?ames merge "ns !i mai departe, explicand ce anume determin apariia momentului fiat: el introduce noiunea de ,efort interior, sau de ,efort volitional-. Exist efort, arta el, atunci c$nd individul face apel la un motiv rar !i ideal pentru a neutraliza impulsurile habituale !i instinctive, Efortul este o 1for aditional 52

supraadugat motivelor/. '$nd analizm efortul voluntar, ne aflm "n ,inimaP problemei voinei, spunea ?ames. Efortul voluntar const, dup opinia lui, "n capacitatea ateniei de a mentine energic reprezentrile sub privirea con!tiinei. El se diferentiaza de efortul muscular, ca sintez a tuturor senzaiilor periferice ocazionate de o contracie muscular$, cu care adeseori este confundat. Momentul fiat, de!i esenial pentru voin, se produce "n legtur cu efortul voluntar si nu numai viaa moral ci !i viaa religioasa sunt dependente de 'suma eforturilor de care suntem capabili. 3deea efortului voluntar, ca element esenial al voinei, a fost reluat !i de :eBin. Analiz$nd o serie de acte volitiv%afective bazate pe intenie, el a artat c acestea sunt legate, "n principal, de specificul strii de ,"ncordare, . +nul dintre experimentele sale (lsarea timp "ndelungat a unui subiect singur, concomitent cu urmrirea lui dintr%o camer alturat) a schiat c$teva idei interesante. 7$mas singur, subiectul cuta un punct de sprijin "n afara aciunilor sale. % F femeie, de exemplu, "!i determina aciunile dup mi!carea acelor ceasornicului (,voi pleca atunci c$nd acele ceasornicului ajung "n poziie perpendicular$P). .ituaia "n care se afla era modificat astfel: ea "!i propunea s a!tepte p$n la o anumit or, apoi s se ridice !i s plece. &up expresia lui :eBin, ea modifica Pc$mpul psihologicQ "n care se afla, cre$ndu%!i astfel o nou situaie "n acel c$mp. A!adar, era vorba despre transferul strii absurde a subiectului "ntr%o nou stare c capt "ns sens. ,em*o, !ola*orator al lui -e.in, prelu%n a!east i ee a or+ani(at e/perimente #n !are su*ie!ii aveau e re(olvat pro*leme !e nu puteau fi pra!ti! re(olvate& In&r.o 2rim5 3aAa, el a constatat c$ subiectul "ncerca, fcea eforturi, dar neput$nd "ndeplini sarcina, manifesta tendina de a o prsi * In&r.o a -oua 3aA5, subiectul era constr$ns de experimentator s continue rezolvarea. 3n aceast nou situaie, subiectul cuta o soluie de compromis: rm$nea "n c$mpul sarcinii, dar "n acela!i timp se izola de ea ("ncerca s citeasc un ziar pe care "l avea la "ndem$n). F alt form de soluionare a tensiunii o reprezenta refugiul "n planul imaginar "n care subiectul cuta soluii imaginare. ;bstacolul dintre subiect !i scop a fost numit de &embo ,barier intemP, iar obligativitatea de a continua aciunea ,barier extemQ. 7elaia dintre cele dou tipuri de ,bariere, este ilustrat !i de cazul copiilor care stau la masa de "nvat pentru c a!a li ! impune (bariera extem), dar se preocup de cu 53

totul altceva (se joac, deseneaz, mototolesc o h$rtie), acte echivalente cu fuga din c$mpul sarcinii. =oate aceste constatri au condus spre concluzia c !2 ci3icu" 2!i9o"o7ic a" (oin' i const nu doar "n efortul voluntar ce urmeaz a fi mobilizat "n vederea atingerii scopurilor, ci !i "n -inamica ac !&uia* ;r, dinamica efortului voliional, ca stare de tensiune, de "ncordare interna, de mobilizare a tuturor resurselor psihonervoase, depinde de mularea lui pe mrimea obstacolului# ;bstacolul nu trebuie confundat nici cu o piedic extem, real, nici cu o rezisten$ intern resimit de individ. &in punct de vedere psihologic, el rezult din confruntare posibilitilor individului cu condiiile obiective ale activitii, fapt care face ca una !i aceea!i piedic extem sau rezisten intem s prezinte un obstacol pentru un individ, nu "ns !i pentru un altul. &aca "ntre mrimea efortului voluntar !i mrimea obstacolului exist o concordan, avem de a face cu un reglaj voluntar eficient, c$nd "ntre dou mrimi apar discrepane, reglajul voluntar este deficitar. .ituaiile de supramobilizare voluntar, ca !i cele de submobilizare sint la fel de neeficiente: "n primul caz, de!i activitatea se finalizeaza, are loc un consum energetic prea mare care duce la oboseal, surmenaj, satisfacii "ndoielnice "n cel de%al doilea caz, activitatea nici nu se finalizeaz mcar. lat de ce este necesara realizarea nu numai a unui optim motivaional sau afectiv, ci !i a unui optim voliional. "n legtur cu 3or&u" (o"un&ar, trebuie fcute c$teva 2r ciAari: ca urmare a confruntrilor individului cu sarcini de acela!i fel, efortul voluntar se poate speciali a, adic devine capabil de a se manifesta doar "n acele tipuri de activiti, care vor fi de aceea cautate, !i nu in altele capacitatea de a manifesta efort voluntar este foarte mare, nu nelimitata; c$nd efortul voluntar este putemic !i "ndelungat, se produce obosirea !i chiar surmenajul individului !i deci scderea performanelor acestuia "n rezolvarea concret a sarcinilor conteaza nu doar mrimea efortului voluntar, ci !i u)urina cu care el poate fi disponibili at; disponibilizarea efortului voluntar, a sursei de energie necesare vointei este produs, conform legilor lui ?ames !i :eBin, de nevoia care a motivat la origine comportamentul dorit.. 'e se "nt$mpl "ns c$nd nevoile originare se epuizeazM 3n astfel de situaii, motivaia intrinsec bazat pe nevoia "nnscut de competenta si de autodeterminare fumizeaz energia necesar voinei. 6ecesitatea intrinsec pentru determinare este cea care furnizeaz individului energia de a decide cum 54

sa se comporte !i de a continua practicarea comportamentului ales chiar !i atunci c$nd energia celorlalte nevoi este "mpr!tiat. Golu situeaz voina in sistemul formelor si me!anismelor e re+lare0 autore+lare, al !ror rol prin!ipal !onst in optimi(area !omportamentelor orientate spre atin+erea unui anumit o*ie!tiv !u valoare a aptativ& -a om, a!este me!anisme interne e autore+lare se stru!turea( si se inte+rea( la oua niveluri fun!ionale !alitativ iferite1 nivelul involuntar si nivelul voluntar& 2ivelul involuntar se !ara!teri(ea( prin a*senta intenionalitii, a anali(ei preala*ile a !on iiilor, a !omparrii-ale+erii si a eli*errii& 3l asi+ura e!lan$area automata a a!iunii e rspuns si !entrarea ei ire!ta pe o*ie!tiv 4efe!tul a aptativ final5& 3/emplul tipi! al re+lrii involuntare #l !onstituie a!tele refle/e& 6n inami!a pro!esualitii psi7i!e e/ista veri+i sau momente e natura involuntara1 in per!epie, ima+inea stimulului se formea( in epen ent e voina noastr, in repre(entare se a!tuali(ea( spontan anumite ima+ini, in memorie se fi/ea( evenimente fr sa ne fi propus sa le reinem, in +%n ire sunt !unos!ute fenomenele e eplasare spontana e la un !oninut la altul 4fu+a e i ei5, e apariie a unor i ei evo!ate automat 4involuntar5, in atenie, re+la8ul involuntar este fre!vent in forma orientrii si fi/rii asupra stimulilor noi& 2ivelul voluntar se su*or onea( in pun!t e ve ere stru!tural fun!iei re+latoare a !onstiintei, iar in pun!t e ve ere instrumental, se !one!tea( la su*sistemul motivaional, favori(%n si optimi(%n finali(area motivului in s!op& 3lementele sale efinitorii vor fi1 intenionalitatea 9 a!iunea este intenionata: anali(a preala*ila a !on iiilor, a raportului intre mi8lo! si s!op: eli*erarea si e!i(ia efortul 9 a!iunea impli!a mo*ili(are ener+eti!a&

'v%n un !ara!ter serial- is!ursiv, esf$urarea a!tului voluntar, presupune mai multe fa(e1 a!tuali(area unei tre*uine si proie!tarea a!esteia intr-un s!op, anali(a si lupta motivelor, a optarea e!i(iei si 7otr%rii e a!iune, e/e!uia0finali(area si evaluarea si !ore!ia& ;a forma superioara e autore+lare, voina e/prima un mo perseverenta, !onse!venta, fermitatea si in epen enta& e or+ani(are fun!ionala a

sistemulul personalitatii si !a urmare ea pune in evi enta o serie e !alitatii !um ar fi1 fora voinei,

55

Obstacolul devin pilonul central in jurul cruia se structureaz si se dezvolta mecanismul reglrii de tip voluntar si voina ca dimensiune psihica& 3l nu are insa un sens fi(i!, o*ie!tual, !i unul psi7olo+i!, in ivi uali(%n u-se pe fon ul intera!iunii su*ie!tului 9 !u !apa!itile si isponi*ilitile lui 9 !u situaiile pe !are este pus sa le re(olve, in ve erea satisfa!erii unor stari proprii e motivaie sau a #n eplinirii unor o*li+aii& 3fortul voluntar si voina nu se i entifi!a si nu e!ur+ nemi8lo!it in fora fi(i!a sau fora sistemului nervos, !i repre(int e/presia e(voltrii si !onsoli rii me!anismelor !on$tiente in !ursul onto+ene(ei prin !onfruntarea sistemati!a si ire!ta !u +reuti si o*sta!ole e iferite +enuri& 6n fun!ie e natura sar!inilor, efortul voluntar se poate !on!entra mai mult in plan intele!tual sau in plan motor, ar a!tul voluntar inte+ral, in!lu e am*ele veri+i, at%t intele!tuala !at si motorie, !7iar a!a in proporii iferite, <oina se manifesta nu numai prin pre+tirea, e!lan$area si !oor onarea a!iunilor, ar si prin am%narea sau reinerea 4*lo!area5 lor, in pofi a unor in!itaii puterni!e in afara sau in interior& Pe msura !onstituirii sale, voina se va impune !a mo alitate prin!ipala e or+ani(are si re+lare a esf$urrii tuturor !elorlalte pro!ese si stari 4!on iii5 psi7i!e& =ratie inte+rrii imensiunii voliionale, omul tre!e in iposta(a e instrument al inami!ii spontane a pulsiunilor in !ea e stp%n al lor, o*%n in efe!tiv atri*utul 3ului& ;a nu!leu !entral al stru!turii personalitatii, 3ul este pra!ti! e ne!on!eput fr latura sa voliionala, !are-i !onfer pre+nanta, re(istenta si fora a!ional in raporturile !u lumea e/terna sui !u me iul so!ial& 6n pofi a faptului !a re+larea e tip voluntar se impune !a ominanta in stru!tura si inami!a e ansam*lu involuntar, intre !ele oua niveluri se sta*iles! raporturi !omple/e e siner+ie, e inter!on iionare sau e in u!ie ne+ativa& 6n ori!e a!t sau pro!es psi7i! esenialmente voluntar se vor intri! momente si se!vene involuntare, !u rol fa!ilitator sau pertur*ator& -a r%n ul sau, ori!e a!t voluntar, o ata e!lan$at, poate intra in sfera e influenta a me!anismelor voluntare si luat su* !ontrol, stp%nit& Prin antrenament sistemati! e auto!ontrol, pot fi luate in stp%nire si influenate pe !ale voluntara #nse$i rea!iile si strile psi7olo+i!e *a(ale& 6 eal ar fi !a me!anismele re+lrii si !ontrolului voluntar sa fie at%t e *ine #n!7e+ate in!at sa poate re(ist la !ele mai intense presiuni ale forelor ener+eti!e instin!tuale& 6n realitate insa, lu!rurile nu e!ur+ a$a, voina rm%n%n imensiuni !u semnifi!aie relativa, ale !rei valori se #n$ira pe un !ontinuum estul e #ntins 9 e la f& sla* la f& puterni!- pe traie!tul !ruia e/ista un spaiu lar+ e apariie si manifestare a iferentelor in ivi uale& 56

STRUCTURA SI FAZELE ACTULUI VOLU TAR Golu ;a forma si e/presie a nivelului !on$tient al psi7i!ului, a!tivitatea voluntara se !ara!teri(ea( prin oua atri*ute eseniale1 1& si e evaluare: 2& pre(enta !on iionrii, at%t in e!lan$area a!iunii, !at si in mo ul: e esfasurare a iferenierea si eterminarea pre+nanta a veri+ilor !omponente 9 motivul, mi8lo!ul si

s!opul 9 !u posi*ilitatea transformrii, la nevoie, a fie!ruia intre ele i >o*ie!t? e anali(a spe!iala

ei, !on iionare !are !onsta in !orelarea raportului intre orine, s!opuri, pe e o parte, si posi*ilitile pe e alta parte, intre efortul #ntreprins si re(ultatele #nre+istrate& ,e ai!i e!ur+e si !ara!terul serial- is!ursiv si multifa(i! al esf$urrii a!tului voluntar& @e pot evi enia astfel, !a av%n un spe!ifi! propriu, urmtoarele !in!i fa(a1 1& Actualizarea unor !otive si "roiectarea "e #aza lor a unui sco"& -a *a(a a!iunii

voluntare sta #ntot eauna o in!itare, o tensiune, o stare e ne!esitare, !are se in ivi uali(ea( in forma motivului& Aotivul este supus anali(ai si evalurii prin raportare la !onte/t& 6n urma anali(ei, se sta*ile$te un s!op si un proie!t& '!easta +enerea( apoi starea su*ie!tiva !on$tienta e orina, in !are se reali(ea( o le+tura fun!ionala intre motiv si s!op& ,orina astfel stru!turata se transforma la un nivel inte+rativ mai #nalt in intenie, a i! in !rearea monta8ului sele!tiv intern !entrat pe a!iune, in ve erea atin+erii s!opului& Prin interme iul inteniei, s!opul se lea+ !u motivul si !u mi8lo!ul e reali(are, !omplet%n u-se astfel s!7ema lo+i!a sau planul a!tivitii& 2etransformat in intenie, orina rm%ne o simpla stare pasiva, fr a se putea #n eplini in mo efe!tiv& 2& Analiza si lu"ta !otivelor& @e #nt%mpla a esea sa se a!tive(e in a!ela$i timp oua

sau mai multe motive, !are sa oriente(e persoana spre s!opuri iferite& ;um, atorita le+ii e/!lusivitii, nu pot fi satisf!ute !on!omitent, intre ele are lo! o anumita !onfruntare& 6n a!easta situaie sunt intens soli!itate pro!esele e +%n ire si interpretare, !are tre*uie sa +seas! !riterii e !omparaie si ierar7i(are a motivelor !on!urente& )neori lupta motivelor ia un !ara!ter ramati! pentru a !rei ep$ire sunt ne!esare !onsumuri ener+eti!e neuropsi7i!e, efortul voluntar put%n atin+e pun!tul sau ma/im to!mai in a!easta fa(a& Psi7olo+ia !lasi!a !on ensa #ntrea+a su*stana a voinei in anali(a si lupta motivelor, !onferin e/istentei umane un !ara!ter permanent tensionat si ramati!& 57

3&

$eli#erarea sau luarea %otr&rii& 6n mo normal, anali(a si lupta motivelor nu se

poate prelun+i la infinit& Pentru a se #ns!rie in ire!ia e a!iune a le+ii autore+lrii optime, a!east fa(a tre*uie sa !orele(e si sa fie !ontrolata retroa!tiv printr-un pro!es e eli*erare, e formulare si a optare a unei 7otr%ri& Botr%rea !onsta in ale+erea si a miterea, pentru a fi satisf!ut printr-o a!iune a e!vata, a unui sin+ur motiv si atin+erea unui sin+ur s!op, in !ir!umstanele ate& Botr%rea, re(ultat al eli*errii si e!i(iei, este un moment esenial in inami!a a!tului voluntar, ea mar!%n o noua reor+ani(are fun!ionala in sistemul personalitatii, orient%n u-l spre s!op, nu pur si simplu, !i imperativ& Ao ul si s!opul fiin pre!is i entifi!ate si efinit le+ate operaional, se !on ensea( in starea psi7olo+i!a spe!ifi!ata a vrerii& ,in pun!t e ve ere operaional-instrumental, >vreau? repre(int un nivel psi7olo+i! superior e inte+rare a a!iunii, in raport !u > ores!C, #ntru!%t el presupune fi/area e8a pe o variant !ore!ta a emersului pentru atin+erea s!opului& Darierele !are, eventual, stteau anterior in !alea ale+erii variantei respe!tive sunt #nlturate e 7otr%rea a optata si !%mpul spre finali(area a!iunii este eli*erat& Botr%rea poate !onsta, fie in a #ntreprin e o a!iune, fie in a te a*ine e a a!iona& ,in pun!tul e ve ere al re+lrii optime, 7otr%rea e a nu a!iona se ove e$te la fel e importanta !a si !ea e a a!iona& 'stfel, inami!a a!tului voluntar se stru!turea( pe *a(a me!anismului unei fr%ne !on iionate, in!lu(%n in sine, at%t veri+a po(itiv-in!itatoare, !at si pe !ea ne+ativ-in7i*itoare, !are se su!!e si alternea( in fun!ie e situaie& 4& E'ecutarea %otr&rii( E ata 7otr%rea luata, urmea( fa(a finala a a!tului voluntar,

!ea e e/e!uie, prin !are se a8un+e la atin+erea propriu-(isa a s!opului& '!easta !onsta in transformarea 7otr%rii in a!iune& '!iunea se poate esf$ura in plan intern, atun!i !%n s!opul il repre(int re(olvarea unor pro*leme sau in plan e/tern, !a reali(area s!opului re!lama operarea in plan e/tern& 3/e!uia nu este o simpla formalitate si ea nu se esf$oar automat& ,impotriv, e !ele mai multe ori, impli!a un efort susinut in partea su*ie!tului, pentru a fa!e fata si a ep$i iversele ifi!ulti& 5& Evaluarea rezultatelor& '!easta fa(a evaluativ 9 !ore!toare0optimi(atoare se

reali(ea( in oua forme1 se!veniala si +lo*ala& Forma se!veniala se reali(ea( in !a rul fie!rei fa(a e *a(a, asi+ur%n prevenirea sau #nlturarea eventualelor erori& Forma +lo*ala se manifesta in finele a!tului voluntar, asi+ur%n informaie inversa espre +ra ul lui e reu$ita si espre posi*ilele !onse!ine ale sale& Fa(a evaluativ-!ore!toare0optimi(atoare !onfer a!telor voluntare un !ara!ter evolutiv-perfe!ti*il, inte+r%n u-le in le+ea +enerala a or+ani(rii inami!e& @pre eose*ire e autore+larea a!telor involuntare, !are are un !ara!ter automat, autore+larea a!telor voluntare are un !ara!ter !on$tient- is!ursiv, epin(%n e fun!ia e re+lare a !onstiintei& ,e ai!i re(ulta, !a ea nu

58

este ata, !i se formea( in !ursul onto+ene(ei, nivelul ei e ela*orare fiin al altul&

iferit e la un in ivi

<oina este e/presia 3ului, ar si a personalitatii totale, a motivaiilor in!on$tiente, ar si a inteli+entei, a #nvrii, a e u!aiei so!iale& Zlate 3n structura actului voluntar, s%au stabilit urmatoarele etape: a* #* conc 2 r a !i&ua'i i (stabilirea obiectivului ce urmeaz$ a fi realizat) - "i# rar a (examenul soluiilor disponibile, inventarierea argumentelor ,proP

!i ,contra, "n funcie de sistemul de valori de care ele dispun, ezitrile !i pendulrile "ntre diversele altemative) c* -* propuse). Limi& 8 nu toate fa%ele actului presupun pre%ena voinei, deci a efortulul voluntar# actul propriu%zis !i exclusiv care aparine voinei este doar decizia 'care const n re o luia ferm )i definitiv de a executa proiectul estimat ca re onabil 2. 'elelalte trei faze sunt expresia altor fenomene psihice (reprezentative sau asociative), relev$nd prezena raiunii sau inteligenei. *unctul de vedere potrivit cruia decizia este faza fundamental a actului voluntar este larg rsp$ndit "n psihologie. *entru ?ames, momentul fiat nu este altul dec$t momentul deciziei. &e!i numai decizia presupune prezena expres a voinei, celelalte faze sunt pastrate !i considerate ca fiind condiii necesare ale actului voluntar nu toate fa%ele sunt acceptate in structura actului voluntar .ub influena existenialismului !i mai ales a psihanalizei, schema clasic a actului voluntar este contestat$. Este pus la "ndoial, !i chiar total negat, valoarea deliberrii. P'$nd eu deliberez, jocurile sunt deja f$cuteP afirma .artre. Mare parte a actelor noastre, sunt determinate incon!tient, a!a "nc$t deliberarea este o raionalizare a posteriori. 8oina este, expresia con!tiinei de sine, dar ea este !i .expresia "ntregii personalit$i a individului, ea este expresia invrii, inteligenei, educatiei sociale, dar !i a motivaiilor incon!tiente fa%ele actului voluntar nu parcurg ordinea prescris de schema clasic# 59 - ciAia (reinerea unei singure variante acionale din cele disponibile) 6 cu'ia (traducerea "n fapt a actului respectiv !i realizarea obiectivelor

activitatea noastr interioar este plin de confuzie "n focul aciunii, nu observm distincia net a momentelor care pun succesiv "n joc funcii psihice diferite. .untem "n intregime "n fiecare dintre demersurile noastre mentale. 6%ar fi exclus ca momentele actului voluntar s$ se inverseze, s se revin$ asupra unora dintre ele, s fie compromise altele. *rin acordarea unei prioriti deciziei "n structura actului voluntar, se minimalizeaz valoarea !i importana celorialte momente. #$r "ndoial c decizia are o pondere deosebit, dar !tim bine chiar din experiena cotidiana c de multe ori decidem, lum hot$r$ri pe care "ns nu le putem duce la bun sf$r!it. 1LATE4 toate fazele actului voluntar "!i au semnificaia !i importanta lor, "ns cea mai important este ultima, execuia, deoarece ea reprezint finalizarea actului respectiv. *roba autenticitii proiectului stabilit, a corectitudinii deciziei luate o constituie "ndeplinirea proiectului. &ac procesualitatea se opre!te "n una dintre faze, "naintea execut$rii, nu avem de a face cu un act voluntar propriu%zis, ci cu procese cognitive, afectiv% motivaionale, raional%decizionale. 6eintegrate, nesubordonate !i necontrolate de efortul voluntar ele nu se convertesc "n momente ale actului voluntar, ci rm$n de sine stttoare. .e !tie c voin "nseamn nu doar capacitatea de a iniia !i desf!ura aciuni, ci !i capacitatea de a am$na sau inhiba diverse aciuni. .e consider chiar c reglajul voluntar este mai puternic tocmai "n astfel de situatii, pe baza motivului simplu c aciunile sunt nu numai voluntare, ci !i impulsive, insuficient g$ndite !i filtrate con!tient. &eosebit de semnificativa devine, "n aceste condiii, conceptia psihologului rom$n Mihai 7alea care "n lucrarea sa 3xplicarea omului (0C4H) considera c$ nota distinctiv a omului "n raport cu animalul este capacitatea sa de a%!i amna, ntr ia, suspenda, inhiba reaciile "n fata solicitarilor mediului. *rin am$nare, omul "!i controleaz reaciile vitale, reflexele imediate, actele sale comportamentale mai simple sau mai complexe. &atorit am$nrii, care pentru noi este echivalentul voinei, omul, "n loc de a fi robit de mediu, "n loc de a se manifesta exploziv, direct, nemijlocit, "n loc de a fi dominat de reacii automate, instantanee, de acte instinctive, de rspunsuri uniforme se opune mediului tocmai pentru a%l stp$ni, se manifest controlat, reinut, mijlocit, reflexiv, raional, este dominat de reacii variate, diverse, con!tiente. Am$narea este capacitatea omului de a%!i crea obstacole tocmai pentru a deveni liber, de a putea interveni constructiv, de a avea timp pentru a%!i alege cele mai potrivite mijloace de aciune, de a le varia !i restructura. 60

+ 3 c& " (oin' i <oina este !apa!itatea in ivi ului e a iniia, etermina si e a a!iona, ar si !apa!itatea e a am%na, fr%na, in7i*a ten ina spre a!iune& 3a !omporta, a$a ar o putere e impulsiune, ar i o putere e in7i*iie& Atunci c$nd forele excitative sunt prea puternice, avem de%a face cu voina precipitata Atunci c$nd raporturile sunt false, ne aflam in fata unei voine pervertite, care la r$ndul ei cuprinde doua forma distincte: inhibiie. 'um insa o asemenea situaie reprezint un ideal, cel mai adesea "nt$lnim dezechilibrul forelor, care consta fie in excesul, fie in deficitul lor. &efectul unei puteri este cu at$t mai grav cu cat el se intalneste cu excesul celeilalte. 6u este suficient sa aducem un deficit de inhibiie la un exces de excitaie si nici invers. *rincipalele defecte ale voinei, dupa #oulNuie: $efecte )erivate )in e'cesul )e in%i#iie& '!estea se manifesta in oua mo uri1 prin !ontrolarea e !tre in7i*iie a fie!rui etaliu al a!tului si nu al a!tului in cazul obstruciei voinei (c$nd aciunea normala este imposibila) si %cazul exploziei voinei (c$nd aciunea anormala este de nereprimat). ; voina perfecta provine din echilibrul perfect al forei de impulsiune si puterii de

#ntre+ul sau& 6n a!est !a( #nt%lnim ndrtnicii 4!u !omportamente ri+i e5 si ncpnaii 4!are i+nora utili(area lo+i!ii5 prin prelun+irea lurii 7otr%rii& 'vem e-a fa!e in a!est !a(, !u un suprainhibat !are

fie !a nu ia 7otr%ri, fie !a nu a8un+e la ni!i o !on!lu(ie& Dlo!a8ul se pro u!e in momentul lurii e!i(iei sau up e!i(ie& 6n a!est !a( este vor*a e timorai 4!are a$teapt !a evenimentele sa e!i pentru ei5, scrupuloi 4!u temeri e or in moral si !are se lsa in voia !elor !u voina mai puterni!a5 si capricioi 4!e prses! su*it po(iiile a optate pentru a se instala in !ele a verse5& + 3 c& - ri(a& -in 6c !u" - im2u"!iuni Apar atunci c$nd o excitaie putemic, un elan irezistibil "l "mping pe individ spre aciune. 3mpulsivitatea ia mai multe forme: reactiv (c$nd omul se comport ca un automat imediat, ca un reflex) !i explo iv (reacia nu este imediat, are loc mai "nt$i un proces de inhibiie, apoi apare explozia). 61

Alte dou forme de impulsivitate sunt cea: emotiv (specific persoanelor emotive, sensibile, care apar ca fiind jucria ideativ (specific persoanelor cu mare mobilitate intelectual care "!i propriilor lor sentimente) !i cea schimb rapid ideile, nu se fixeaz pe ele de aceea, se caracterizeaz printr%o oarecare incoeren a conduitelor !i a ideilor). Excesul de impulsiuni are efecte analoage deficitului de inhibiie: dac impulsivul este instabil ca subinhibatul, el nu este pasiv, cci impulsivitatea presupune o for vie. &aca aceast fort se opune schimbarii, impulsivul poate fi mai stabil dec$t subinhibatul. $efecte )erivate )in )eficitul )e i!"ulsiuni& '!estea provin intr-o sl*i!iune a voinei, a puterii ei e e!i(ie& Persoanele !u

efi!it e impulsiuni se simt pier ute #n faa unor situaii noi #n !are tre*uie s fa! o ale+ere, ele av%n nevoie e un sftuitor& ,e ai!i, docilitatea $i devoiunea fa e alii& #n !a(ul a!estor efe!te, este vor*a e o intervenie a voinei 4 atorit s! erii

tensiunii afe!tive5 !are !oe/ist #nsa !u o sensi*ilitate vie $i profun & + 3 c& - ri(a& -in - 3ici&u" - in9i#i&i .unt int$lnite la persoanele subinhibate caracterizate prin: decizii rapide dar extrem de instabile, libertatea !i imprevizibilitatea aciunilor, angajarea dup prima impresie, insuficiena evalurii consecinelor aciunilor "ntreprinse. &in deficitul de inhibiie apare % versatilitatea (lipsa de fermitate, nestatornicia, fluctuaia comportamental) !i % sugestibilitatea (imposibilitatea de degajare de influenele externe).

'oncluzia lui #oulNie este extrem de interesanta: excesul sau deficitul de excitaie si de inhibiie face ca voina sa fie imperfecta, insa prin lipsa echilibrului, nu prin lipsa voinei. Educarea voinei consta in stabilirea echilibrului intre cele doua categorii de forte. provin dintr%o sl$biciune a voinei, a puterii ei de decizie.

62