Sunteți pe pagina 1din 2

A. Esenta, continutul si forma dreptului 1.

Esenta dreptului (substanta dreptului) Esenta = unitatea trasaturilor si a raporturilor care formeaza natura unui fenomen si il fixeaza intr-o anumita categorie Esenta e ceea ce Aristotel numea calitate, trasatura launtrica care deosebeste mai multe fenomene Esenta dreptului e calitatea esentiala a vointei si a interesului, vointa generala oficializata, care care prezideaza aparitia normelor si care ramane nesc imbata indiferent de abrogarea ori intrarea in vigoare a noi norme !uridice "ointa - vointei generale (a grupurilor sociale ori a societatii, care tinde sa se oficializeze prin stat) - vointei individuale (manifestata in aplicarea dreptului) #rin vointa ca esenta a dreptului nu intelegem vointa individuala, ci cea generala, exprimata in cutume sau legi, care tinde sa isi subordoneze vointele individuale, avand la baza constiinta generalitaza "ointa ca esenta a dreptului s-a manifestat prin intermediul conceptiei contractualismului (Rousseau) $ pt ca fortele individale nu erau de a!uns pentru a forma o societate, pentru a conserva individul in raport cu toti ceilalti, oamenii au trebuie sa puna in comun vointa lor pentru a da nastere vointei generale (dar vointa generala, cea a celor ce concorda in vederea asociatiei % de vointa colectiva, a tuturor) &reptul si statul apar ca produse ale vointei necesare vietii in comun, el depaseste interesele individuale pentru a le apara pe cele generale ale grupurilor si structurilor sociale (structurile sociale isi formeaza interesele generale in functie de o serie de valori morale ce evolueaza in timp) "ointa !uridica reprezinta doar o parte a constiintei !uridice Kant concepe dreptul in legatura cu ideile morale, care e traduc in coexistenta vointei libere a unui individ coexistand cu vointa libera a tuturor celorlalti 'tammler considera ca dreptul e vointa inviolabila, pt ca normele sunt imperative si coercitive, astfel incat autonomia vointei individului este scopul dreptului (eea ce deosebeste dreptul, ca sistem normativ, de alte sisteme normative este tocmai aceasta calitate !uridica a vointei ce se exprima in totalitatea normelor

). (ontinutul dreptului = ansamblul elementelor, laturilor, conexiunilor care dau expresie concreta vointei si intereselor sociale ce reclama oficializarea si garantarea lor statala (continutul dreptului implica esenta lui, dar nu se reduce la ea)

Esenta dreptului e imuabila, desi continutul se sc imba (ontinutul dreptului are ca latura dominanta norma !uridica, care se afla intr-o relatie permanenta cu constiinta !uridica *u se poate vorbi de mai multe continuturi ale dreptului, cel mult, de mai multe laturi (normativ, volitional, social-politic), dar latura normativa e continutul cel mai pregnant al dreptului, asta fara a absolutiza elementul de pozitivitate al dreptului (ca Kelsen, care nu admitea decat o singura corelatie a dreptului, aceea cu statul + ,lles -ec t ist 'taatrec t, !eder 'taat ist -ec tsstaat) .eoria pozitivista a fost combatuta de orientari precum cercetarea libera a dreptului (Gny) si liberul drept (Erlich), prin distinctia dintre dat si construit, atfel incat in cadrul datului intra si elementele exterioare dreptului

/. 0orma dreptului E organizarea exterioara a structurii continutului, e legea de alcatuire a cotinutului dreptului 0orma - interna (interactiunea ramurilor de drept, gruparea normelor pe institutii si ramuri ale dreptului) - externa - dpdv ale modalitatilor de exprimare a vointei legiuitorului $ izvoarele dreptului - dpdv al modalitatilor de sistematizare a legislatiei $ codificari, incorporari - dpdv al exprimarii actelor in diferite acte ale organelor de stat $ legi, decrete, otarari 1n forma dreptului sunt continute si procedee specifice te nicii !uridice, precum concepte, procedee de conceptualizare, clasificari, tipare logice ale normei