ISTORIA DREPTULUI ROMANESC Curs 7

Institutiile de drept privat ale Legii tarii

-Institutia proprietatii Caracteristic Evului Mediu este faptul ca proprietatea in general si cea a pamantului in mod special are o structura divizata, ierarhizata si complexa caracterizata prin imbinarea formei de stapanire personala cu stapanirea devalmasa ca si prin coexisten mai multor forme de proprietate in functie de titutlarul dreptului de proprietate, fiecare dintre aceste forme avand un regim juridic in raport de pozitia sociala a titutlarului.prin urmare, in feudalism proprietatea nu este absoluta ca in dreptul roman si in dreptul modern, ci este divizata, Legea tarii consacrand in acest sens un domeniu.... apartinand domnului, un domeniu util apartinand feudalilor si celorlati proprietatri si un drept de folosinta al taranilor aserviti asupra loturilor de cultura pe care acestia le lucrau.

DOMENIUL EMINENS- este dreptul de proprietate a domnului asupra intregului teritoriu al tarii, drept pe care domnul il exercita in calitatea sa de sef al statului feudal si varf al ierarhiei feudale.Cu alte cuvinte, domeniul eminens este domeniul public al statului si nu se confunda cu domeniul privat al domnului adica cu proprietatea domneasca, aceasta din urma avand ca obiect bunurile pe care domnul le stapaneste ca mare proprietar feudal alaturi de ceilalti boieri. In virtuttea lui dominium eminens domnul avea urmatoarele prerogrative: -1. exercita un drept de supraveghere si control asupa intregului teritoriu al tarii -2. culegea mostenirile vacante, astfel incat pamantul sau robii ramasi fara stapan ca urmare a decesului proprietarului lipsit de mostenitori reveneau domnului -3. lua in stapanire RESMUN LIUS(bunurile nimanui- fiind de 2 categorii: terenurile pustii si terenuri care nu au apartinunt niciodata unui proprietar) -4. putea incuviinta feudalilor desprinderea unor portiuni de teren din terenurile pustii si pustiite si trecerea lor la stapanirea personala prin intemeierea unor noi localitati care se numeau slobozii datorita scutirilor de taxe pe care domnul le acorda cu acel prilej -5. lua in stapanire bunurile confiscate de la boierii hicleni. Hiclenia era cea mai grava infractiune=tradarea domnului si era sanctionata in mod invariabil cu moartea si confiscarea averii si astfel averea confiscata intra in stapanirea domnului

-6. domnul acorda donatii sau danii domnesti boierilor pentru dreapta si credincioasa slujba si manastirlor in scopuri pioase -7. domnul acorda imunitati feudale boierilor si manastirilor asupra priprietatilor pe care acestia le stapaneau -8. domnul incuviinta toate actele juridice avand ca obiect transferul proprietatii asupra pamantului si robilor, ocazie cu care partile contractatnte facea ceea ce Legea tarii denumea darea calului si darea cuperi, adica dadeau domnului un cal de rasa sau o cupa dintr-un metal pretios pentru a incuviinta acel trasfer al proprietatii -9. domnul putea exercita dreptul de pradalica, adica dreptul de retract asupa donatiilor facute dupa cum puteau sa renunte la exercitarea dreptului de retract, sens in care in cuprinsul hristovului de danie domneasca se face mentiunea "pradalica sa nu fie......" in schimb beneficiarul facea darea calului sau darea cupei -10. domnul avea dreptul de a percepe dijme(bunuri), bir(bani) si munci in folosul domniei- cele 3 forme ale rentei de tip feudal

DOMENIUL ....- apartine feudalilor si celorlalte tipuri de proprietari Marea proprietate feudala este o proprietate completa asupra pamantului si incompleta asupra taranilor aserviti. S-a format anterior intemeierii statelor romanesti feudale, in epoca feudalismului timpuriu, prin acapararea pamantulurilor ostilor si aservirea acestora, fiind astfel continuatoarea dpdv istoric a astapanirii exercitata de cnezi, voievozi, juzi asupra domeniilor lor. Modul juridic originar de dobandirea a marii proprietati feudale a fost mostenirea. Ulterior acestui mod originar i s-au adaugat si moduri juridice derivate si anume dania domneasca pentru drepata si credincioasa slujba, dania particulara, vazarea, schimbul si infratirea pe mosie= acte juridice translative de proprietate. In paralel, stapanii feudali si-au extins proprietatile si pe cai nejuridice, violente pe care Legea Tarii le denumea contropire sau sila, adica prin acapararea cu forta a pamantului taranilor cu incalcarea stravechiului lor drept de proprietate asupra acelor pamanturi.

In functie de titulari sau marea proprietate feudala se imbraca 3 forme de proprietate: 1. Porprietatea domneasca 2. Proprietatea boiereasca 3. Proprietatea manastireasca

1.- cuprinde in primul rand bunuri personale ale domnului care ii apartineau acestuia ca oricariu membru al clasei feudale inca dinainte de a accede la domnie. Lor li se adaugau bunurile dobandite dupa urcarea pe tron prin diverse acte juridice, prin diverse imbunatatiri facute pe cheltuiala proprie, precum si o serie de venituri care i se cuveneau domnului pe timpul exercitarii domniei, venituri separate de visteria tarii si care purtau denumirea de camara domneasca. 2.- ea isi are temeiul in mostenire si in danie. Mostenirile se numeau ocini si nu puteau fi instrainate decat cu respectarea dreptului de PROTILIS, adica a dreptului de precumparare si rascumparare apartinand rudelor.In ceea ce priveste dania domneasca, ea era acordata pentru serviciile militare aduse domnului pentru indeplinirea unei slujbe sau dregatorii in aparatul de stat si avea la baza obligatia suzeranului de a-i rasplati pe vasalul credincios, obligatie ce intra in continutul juridic de vasalitate; acest raport se stabiliea intre domn si boieri; domnul conferea donatorului un drept temporar asupra bunului donar, drept limitat la durata vietii domnului si uneori a fiilor acestuia care i-ar fi urmat la tron. Insa, din a doua jumatate a secolului XV ..... dreptul de pradalnica mentionandu-se doar in caz de hiclenie, adica in cazul incalcarii de catre boieri a olbigatiilor pe care le aveau fata de domn conform raprotului juridic de vasalitate. 3.- s-a format dupa intemeirea statelor feudale romanesti din donatiile facute de credinciosi, domn, boieri, oraseni, tarani in scopuri pioase si pentru a fi trecuti in pomelnicul bisericii si pentru a lise face slujbe dupa moarte; insa aceste donatii aveau caracterul unor donatii cu sarcini in sensul ca manastirea donatara nu avea dreptul de a instraina daniile primite si trebuiau sa utlizeze veniturile mosiilor ce ii fusesera donate in scopuri caritabil, sub sanctiunea revocarii donatiei pentru neindeplinirea sarcinii.

............are o structura bipartita.Ea se compune din rezerva feudala si loturile date in folosinta taranilor aserviti, cu precizrea ca si rezerva feudala era cultivata tot prin munca taranilor aserviti care aveau obligatia de a presta renta in munca fata de stapanul feudal. Administarea domeniilor feudale se realiza de catre aparatul propriu de slujbas al stapanului feudal.

-Institutia imunitatilor feudale Imunitatile feudale erau denumite ohaba in Tara Romaneasca si uric in Moldova. Imunitatea se acodra prin hristov domnesc si conferea titularului sau dreptul de administare politica, de judecata si de comanda militara asupra populatiiei de pe domeniile lor, precum si dreptul de a face

comer, de a percepe diferite venituri in folosul lor precum si scutire de plata a oricaror dari catre domnie. Din continutul imunitatilor feudale rezulta ca ele confereau feudalilor o anumita independenta politica, in sensul ca dregatorii domnesti nu aveau competenta pe mosie investit cu imunitati, functiile state fiind exercitate pe aceste mosii prin intermediul aparatului de slujbas propriu al acestor feudali. Imunitatile feudale au aparut imediat dupa intemeierea statelor feudale romanesti de sine statatatoare intrucat puterea politica si economica a marilor... era superioara domnului si ca atare ei au impus consacrarea si pe plan juridic a privilegiilor lor de a conduce si dpdv politic populatia de pe domeniile care ii apartineau. Sistemul imunitatilor feudale s-a putut consacra si extinde in acea epoca si datorita faptului ca aparatul de dregatori domnesti era slab dezvoltat si ca atare pentru realizarea functiilor statului feudal se impunea utilizarea aparatului de slujbas al marilot feudali. Exista doua tipuri de hristoave domnesti de acordare a imunitatii feudale, unele care folosesc o formula concentrata pentru acordare: "in Tara Ro. sa-i fie de ocina si de ohaba, in Moldova sa-i fie uric cu tot venitul". A doua categorie contine o formula detaliata, in care se specifica in amanunt continutul imunitatii respective. Prima categori de hristoave este specifica perioadei istorice situata imediat dupa intemeiere cand imunitatile avea un caracter general, ele reprezentau reguli, iar cea de-a doua categorie sunt specifice feudalismului dezvoltat cand imunitatile avea un caracter exceptional astfel incat era necesara precizarea lor amanuntita pentru a stii care din activitatile respective urmau a fi scoase din competenta dregatorilor domnesti si date in competenta stapanilor feudali.In ceea ce priveste formula dezolvatat, ea este intalnita in special in cazul hrisoavelor prin care se acorda imunitati manastirilor intrucat proprietatea manastireasca s-a constituit tocmai in epoca in care imunitatile feudale devenisera o exceptie. Ca urmare a centralizarii statului feudal si intaririi puterii domnesti, Imunitatile incep sa fie restranse, dregatorii domnesti preluand in numele domnului de la marii feudali exercitiul puterii politice pe domeniul acestora. Astfel dreptul de judecata al boierilor si manastirilor este limitat, drepturile lor militate sunt ingradite, iar pe fondul comertului si al schimbului de marfuri se restrange pana la desfiintare dreptul boierilor de a percepe taxe pe circulatia bunurilor si a persoanelor pre cum si a anumitor venituri. Institutia imunitatilor feudale oglindeste confuzia dintre dreptul public si dreptul privat specifica statului feudal la inceputurile sale doar ca dupa centralizarea statului feudal si dezvoltarea relatiilor de productie de tip feudal imunitatile feudale vor disparea facand loc distinctiei dintre drepturile publice si drepturile private.

PROPRIETATEA TARANEASCA - prezinta caracteristici diferite, dupa cum este vorba de propr. taranilor grupati in obsti sau propr. taranilor care nu fac parte din obsti pe de o parte si despre propr. taranilor liberi si cea a taranilor aserviti pe de alta parte. Obstea libera are un teritoriu alcatuit din vatra satului, unde se aflau gospodariile membrilor obstii, proprietatea personala a cestora, apoi campul de cultura unde se aflau oturile de cultura apartinand membrilor; de asemenea, propr.personala a acestora precum si celelate terenuri aflate in hotarul obstii pe care membrii le stapaneau in devalmasie:paduri, pasuni, fanete, ape. Fiecare membru al obstei putea, cu aprobarea conducerii obstei, sa desprinda portiuni din terenurile aflate in devalmasie si sa le amenajeze prin munca proprie conferindu-le o destinatie economica noua. Aceste terenuri treceau din propr. comuna devalmasa a membrilor obstei in propr. personala a celui care le amenajase, temeiul juridic al acestui transfer reprezentandu-l tocmai munca incorporata in terenul respectiv. Cea mai veche desprindere din fondul devalmas a fost vatra casei, apoi loturile de cultura din tarine, apoi alte terenuri aflate in hotarul obstei, tendinta fiind aceea de..... a suprafetei aflate in stapanirea personala a membrilor obstei in detrimental suprafetelor ramase in devalmasie. Cu toate acestea, pana la sfarsitul feudalismului, obstile satesti au continuat sa pastreze un drept superior de supraveghere si control asupra tututor terenurilor aflate in hotarul lor, iar expresia juridica a acestui drept de supraveghere si control a fost dreptul de PROTINIS, adica dreptul de precumparare si rascumparare pe care membrii obstei il aveau asupra terenurilor aflat in hotarul obstii. Daca un membru al obstei dorea vanzarea unui teren din hotarul obstii, el trebuia sa isi faca cunoscuta intentia la targuri succesive, Membrii obstei (rudele si vecinii- de preferabil in aceasta ordine) puteau sasi exercite dreptul de precumparare sau dreptul de preemuntiune la pret egal. Daca niciun membru al obstei nu isi exercita dreptul de precumparare, terenul putea fi vandut unui strain de obste, numai ca aceasta vanzare nu era pura si simpla ci era afectata de o conditie rezolutorie constand in aceea ca daca in termen de 1 an un membru al obstei se razgandea, putea sa isi exercite dreptul de rescumparare si sa intoarca cumparearea cu pretul vanzarii devenind proprietarul terenului. Termenul de un an curgea de la data de la care acel membru luase cunostinta despre existenta vanzarii. In ceea ce priveste obstea aservita, teritoriul acesteia apartinea stapanului feudal, insa taranii aserviti isi pastrau dreptul de propr asupa gospodariilor si uneltelor demunca; ei aveau dreptul de folosinta asupra loturilor de cultura precum si dreptul de a face imbunatatiri funciare cu acordul stapanului feudal si platind zeciuiala cuvenita acestuia. In ceea ce priveste taranii liberi care nu faceau parte din obsti, ei exercitau un drept de propr. asupa gospodariei, vitelor si uneltelor de munca precum si asupra unei mici suprafete de teren de cultura.

Alaturi de marea propr. feudala si de propr. taraneasca, ca forme de exprimarea diminium utile, Legea Tarii a mai consacrat si dreptul de propr. a mestesugarilor asupra atelierelor si uneltelor de munca precum si dreptul de propr. al robilor asupa salselor lor si asupra uneltelor de munca pe care le confectionau.