1 TITLUL I REGULI GENERALE PRIVIND MOSTENIREA CAPITOLUL I NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND INSTITUTIA MOSTENIRII Sectiunea a I-a. Notiuni introductive.

Precizari ter ino!o"ice. #.Notiunea de o$tenire%$ucce$iune&. In limbajul comun prin succesiune se intelege o insiruire de persoane, fapte sau fenomene. In sens juridic, succesiunea sau mostenirea, care sunt sinonime, au un inteles specializat desemnind transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate catre una sau mai multe persoane in fiinta (persoane fizice, persoane juridice sau statul)1. Notiunii de mostenire sau succesiune i se confera in doctrina si practica judiciara un inteles larg in sensul ca ea desemneaza orice feel de transmisiune de drepturi, atit intre vii cit si pentru cauza de moarte si unul restrins in sensul ca ea desemneaza numai transmisiunea pentru cauza de moarte. In adevar si prin acte juridice intre vii precum contractul de vinzare-cumparare, donatia, cotractul de intretinere etc. se realizeaza o succesiune in privinta titularilor dreptului de proprietate etc. dar sensul restrins al notiunii in domeniul pe care-l cercetam vizeaza numai succesiunea care se realizeaza in aceasta privinta pentru cauza de moarte, adica de la o persoana fizica decedata catre una sau mai multe persoane in viata. In sensul restrins, specializat termenul desemneaza atit transmisiunea patrimoniului de la persoana decedata catre mostenitorii (succesorii sai) cit si intinderea sau cuprinsul acestui patrimoniu. Se vorbeste astfel de bunurile cuprinse in mostenire sau succesiune, de mostenire sau succesiune mobiliara sau imobiliara sau ca un bun face parte din mostenire sau nu. Cu alte cuvinte prin acest termen se desemneaza uneori si obiectul transmisiunii succesorale. tit legiuitorul cit si jurisprudenta foloseste cu acelasi inteles si notiunea de ereditate. !in cei trei termeni precizati mai sus au rezultat pentru a desemna persoanele care dobindesc drepturile si obligatiile celui decedat notiunile de mostenitori succesori sau erezi. Nu au lipsit nici preocuparile de unificare a terminologiei intr-o viitoare legiferare cu toate ca uniformizarea ar duce la saracirea e"presiei in domeniu. !aca termenii de
1 se vedea#$. %liescu, $ostenirea si devolutiunea ei in dreptul &. S. &. , %ditura cademiei, 'ucuresti, 1()), pag. 1(-*o+,r. !ea-, .ratat de drept succesoral, %ditura / ctami0'ucuresti, 1(((, pag. 1.

* mostenire, succesiune si ereditate sunt sinonimi, nu se pot, totusi, realiza aceleasi constructii lingvistice specifice domeniului cu fiecare dintre ei. Se va spune, evident /reprezentare succesorala0 si /rezerva succesorala0 desi s-ar putea spune si /ereditara0 cu acelasi inteles, dar sintagma nu se poate realiza cu notiunea de /mostenire0. 2arietatea termenilor confera, asadar, mai largi posibilitati de e"primare decit uniformizarea lor, care nu e de dorit*. In fine, cu totul aparte este folosirea de catre legiuitor in art.1)34 Cod civil a e"presiei de /erezire0atunci cind dispune #0confuziunea urmata intre datornicul principal si fidejusorul sau, prin erezirea unuia de catre altul, nu stinge actiunea creditorului contra acelui ce a garantat pentru fidejusor0. 5ersoanele c6emate la mostenire sau succesiune sunt numiti mostenitori, succesori, erezi sau urmasi. !efunctul sau cel despre a carui mostenire este vorba, prescurtat poarta denumirea de /decujus0 dedus din dreptul roman din formula /is de cujus succesionis (rebus) agitur0. 'ine s-a observat ca este impropriu sa se vorbeasca despre /moartea defunctului0 (art.)17 Cod Civil) sau de /omorul defunctului0 (art.)11 Cod civil)7. Cind este vorba de mostenirea testamentara se foloseste denumirea de testator. Sectiunea a II-a. Sediu! ateriei.

Constitutia &omaniei prevede in art.8* ca# 0!reptul de mostenire este garantat0 asigurindu-se la nivel de principiu ca acest drept poate fi realizat efectiv prin interventia institutiilor statului. Codul civil in Cartea a III -a privind diferitele moduri de dobindire a proprietatii cuprinde doua titluri dedicate succesiunilor+ .itlul I, !espre succesiuni (art.)14-9(() si .itlul II !espre donatiuni intre vii si despre testamente (art.344-(81). 5e linga aceste prevederi legale care constituie principalul izvor al materiei succesiunilor Codul civil mai cuprinde si alte reglementari referitoare la acest domeniu si cu care dispozitiile de mai sus se intregesc. %ste de remarcat ca desi conceptiile politice si sociale isi pun amprenta asupra solutiilor legislative adoptate in timp, sub regimul comunist se poate spune ca materia succesiunilor a ramas relativ intacta. Intinderea emolumentului succesoral era insa redusa intr-o societate in care nu e"ista o proprietate privata autentica, avind la baza in principal proprietatea colectiva. &eglementarile din materia succesiunilor care se fundamenteaza tocmai pe proprietatea privata isi capata adevaratele lor valente intr-o societate liberala, democratica in care proprietatea privata este cu adevarat garantata. !ar reglementari legale privitoare la mosteniri se gasesc si alte acte normtive care
*. se vedea, %. Safta -&omano, !reptul de mostenire, editura0 :rap6i"0, Iasi, 1((1, pag. *7-*8+ I. lbu, ;bservatii privind terminologia proiectului Codului Civil in materia succesiunilor, in &. &. !. nr. 3<1(97, pag. )o si urm. 7 se vedea#,r, !ea-, op. cit. , pag. 1

7 au diferite obiecte de reglementare. mintim doar cu titlu de e"emplu =egea nr.13<1((1, cu modificarile ulterioare, =egea nr.11*<1((1 si =egea nr.1o<*oo1. CAPITOLUL II CARACTERELE 'URIDICE ALE TRANSMISIUNII SUCCESORALE SI (ELURILE MOSTENIRII. Sectiunea a I-a. Caractere! e )uridice a!e tran$ i$iunii $ucce$ora!e. #.Tran$ i$iunea $ucce$ora!a e$te o tran$ i$iune *entru cauza de oarte. .ransmisiunea succesorala fiind determinata de faptul mortii unei persoane fizice, fie ca este fizic constatata fie declarata judecatoreste inseamna ca este o transmisiune pentru cauza de moarte (mortis cauza). &eglementarile din acest domeniu nu se aplica transmisiunilor prin acte juridice intre vii care sunt reglementata de dreptul obligational si nici incetarii persoanelor juridice. C6iar daca in acest din urma caz au loc transmisiuni universale sau cu titlu universal acestea sunt reglementate de acte normative speciale iar nu de normele apartinind de dreptul succesoral. In sc6imb normele dreptului succesoral se aplica si persoanelor juridice sau statului in ipotaza in care se infatiseaza ca dobinditori ai patrimoniului sau unor bunuri din acesta apartinind unei persoane fizice decedate.1 +.Tra$ i$iunea $ucce$ora!a e$te o tran$ i$iune univer$a!a. 5rin mostenire se transmite un patrimoniu sau o fractiune din acesta, cu activul si pasivul sau ceea ce o deosebeste de transmisiunile prin acte juridice intre vii care au ca obiect, in principiu doar bunuri singulare. Cu alte cuvinte, o persoana fizica nu-si poate transmite in timpul vietii intregul patrimoniu acesta fiind legat intim de insasi e"istenta persoanei fizice si reprezentind de altfel latura economica a personalitatii. Numai dupa moartea sa are loc o transmisiune a tuturor drepturilor si obligatiilor pe care acea persoana le-a avut la momentul mortii sale. 5rin acte juridice intre vii nu se pot transmite datoriile unei persoane. %"ista reglementata, e adevarat, institutia cesiunii de datorie prin care debitorul cedent isi transmite datoria sa cesionarului, acesta urmind sa raspunda in fata creditorului cedat dar aceasta institutie nu infirma caracterul universal al transmisiunii succesorale intrucit in cazul cesiunii de datorie se trasmite o datorie singulara. Numai moartea unei persoane fizice poate declansa transmisiunea universala a drepturilor si datoriilor sale. Ceea ce deosebeste de asemenea transmisiunea pentru cauza de moarte de
1 se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. 17.

8 transmisiunile intre vii este si faptul ca opozabilitatea drepturilor dobindite prin succesiune nu este conditionata de alte formalitati ca de pilda trasncrierea in cartea funciara in cazul bunurilor imobile. .ot astfel dobindirea unei creante prin mostenire este opozabila tertilor fara notificarea ei debitorului sau fara ca acesta sa o fi acceptat prin inscris autentic, astfel cum art.17(7 C. civ. o cere in cazul actelor juridice intre vii.* In cazul vinzarii drepturilor succesorale insa, care au ca obiect drepturi reale pentru opozabilitate fata de terti este necesara indeplinirea formelor de publicitate intrucit obiectul contractului nu-l formeaza universalitatea patrimoniului defunctului ci un drept sau mai multe privite izolat si distinct de acesta. Nici in cazul acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar sau in cazul in care mostenirea devine vacanta, cind raspunderea mostenitorilor esle limitata la activul ei, caracterul universal al transmisiunii nu este infirmat intrucit practic are loc doar o limitare a raspunderii. sadar, in pricipiu prin mostenire se transmit toate drepturile si obligatiile lui decujus cu e"ceptia celor strict legate de persoana sa cum sunt cele cu caracter viager sau cele intuitu personae. ,.Tran$ i$iunea $ucce$ora!a e$te o tran$ i$iune unitara. cest caracter al transmisiunii succesorale deriva din caracterul unitar al patrimoniului. ceasta inseamna ca in principiu intreaga mostenire se va transmite dupa aceleasi norme juridice indiferent de natura, provenienta sau originea bunurilor ce o compun. sadar, indiferent ca bunurile sunt mobile sau imobile, drepturi reale sau de creanta, ca se mostenesc pe linie materna sau paterna ca au fost dobindite prin mostenire sau ac6zitionate se vor transmite dupa aceleasi reguli. %vident aceasta nu inseamna unicitatea actului normativ caci, asa cum am vazut izvoare ale dreptului succesoral sunt nu numai Codul civil dar si alte acte normative ca =egea nr.71(<1(88, !ecr. Nr.1)9<1(13 etc. Nici coe"istenta mostenirii legale cu cea testamentara nu poate fi considerata o e"ceptie de la principiul unitatii transmisiunii succesorale. In doctrina sunt consacrate, totusi, unele e"ceptii de la caracterul unitar al transmisiunii succesorale, bazate tocmai pe originea, natura sau destinatia unor bunuri7 aflate in patrimoniul defunctului si care sunt supuse unor reglementari diferite.8 ) In cazul in care sotul supravietuitor nu vine la mostenire in concurs cu descendentii acestuia are potrivit art.1 din =egea nr.71(<1(88, un drept special asupra mobilierului casnic si a darurilor de nunta pe care nu le va impartii cu ceilalti
* se vedea $. %liescu, op. cit. pag. 1o. 7 se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. 13-1( si =. Stanciulescu, !rept civil, !reptul de mostenire, %ditura0 &osetti0, 'ucuresti, *ooo, pag. *8-*1. 8 se vedea, C. Statescu, !rept civil, Contractul de transport, !reepturile de creatie intelectuala, Succesiunile, %ditura !idactica si 5edagogica, 'ucuresti, 1()9, pag. 1o3.

1 mostenitori. sadar, in acest caz ne abatem de la unitatea transmisiunii succesorale intrucit aceleasi succesiuni in se aplica doua categorii de norme juridice. >nele se vor aplica celorlalte bunuri ce compun masa succesorala si altele mobilierului casnic si darurilor de nunta. ') In cazul decesului unui salariat, drepturile salariale neincasate de acesta se vor plati, potrivit art.9 alin.8 din =egea nr.18<1((1 sotului supravietuitor, copiilor sau parintilor lui, iar in lipsa acestora celorlalti mostenitori, in conditiile dreptului comun. .ot astfel in doctrina s-au amintit ca fiind derogatorii de la dreptul comun prevederile =egii nr.)<1((* privind concediul de odi6na si alte concedii ale salariatilor, ale =egii nr.7<1(99 (modificata prin =egea nr.97<1((1) privind pensiile de asigurari sociale de stat referitor de asemenea la sumele neincasate de catre salariatul decedat. =egea speciala, asadar stabileste alta ordine in privinta incasarii acestor sume decit cea de drept comun. C) In ipoteza ca de cujus era in momentul mortii sale cetatean strain dar avea bunuri pe teritoriul tarii noastre sau invers era cetatean roman dar avea bunuri pe teritoriul altui stat, avind deci un element de e"traneitate, in privinta bunurilor imobile si a fondului de comert se vor aplica reglementarile de locul situarii bunurilor (le" rei sitae) iar in privinta bunurilor mobile se vor aplica reglementarile legii nationale a defunctului (le" patriae), potrivit art.)) din =egea nr.1o1<1((*. 5rin vointa sa insa defunctul va putea determina o alta lege aplicabila decit cea prevazuta de art.)) din =egea nr.1o1<1((* cu conditia sa nu inlature dispozitii cu caracter imperativ1. !) In fine, se mai aminteste cu titlu de e"ceptie de la caracterul unitar al transmisiunii succesorale =egea nr.3<1((), care a abrogat !ecretul nr.7*1<1(1), privind dreptul de autor si drepturile cone"e. sa cum s-a precizat insa nu este o veritabila e"ceptie de la caracterul unitar al transmiterii succesorale intrucit legea prevede numai reguli speciale in privinta caracterului temporar al drepturilor patrimoniale de autor dobindite prin mostenire. !upa e"pirarea termenului prevazut de legea speciala retransmiterea prin succesiune a drepturilor este imposibila nu pentru ca ne-am afla in prezenta unei derogari de la dreptul comun ci datorita stingerii dreptului insusi). -.Tran$ i$iunea $ucce$ora!a e$te o tran$ i$iune indivizi.i!a. firmatia a mai toti autorilor9 in sensul ca acest caracter al transmisiunii succesorale deriva din caracterul indivizibil al patrimoniului luata fara nuantari este
1 se vedea pentru amanunte, ; >ngureanu, C. ?ugastru, $anual de drept international privat, %ditura / ll 'ec-0, 'ucuresti, 1(((, pag. 18o si urm. ) se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. *8. 9 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 17, ,r. !ea-, op. cit. pag. *(, C. Statescu, op. cit. pag. 1oo+ %. Safta-&omano op. cit. pag. 78+ =. Stanciulescu, op. cit. pag. *9+ !. C6irica, !rept civil, Succesiuni, %ditura /=umina-=e"0, 'ucuresti, 1((), pag. 3-(+ !. $acovei, !rept civil, Succesiuni, %ditura / n-arom0, Iasi, 1((3, pag. 1*.

) ine"acta fata de faptul ca in Codul civil este reglementata sistarea starii de indiviziune, actiune prin care se realizeaza tocmai divizarea patrimoniului mostenit potrivit cotelor de proprietate ce revin fiecarui mostenitor. Caracterul indivizibil al transmisiunii succesorale inseamna de fapt ca acceptarea sau renuntarea la mostenire nu poate privi numai o parte a acesteia ci are caracter indivizibil, fiecare mostenitor trebuind sa accepte mostenirea potrivit vocatiei sale succesorale. Numai in acest fel se poate e"plica faptul ca in caz de renuntare la mostenire de catre unul sau mai multi mostenitori ori in cazul ineficacitatii legatelor, partea cuvenita acestora va profita de drept succesorilor acceptanti. Nu mai putin insa trebuie precizat ca acest caracter indivizibil al patrimoniului se pastreaza pina la efectuarea impartelii initiata de unul sau mai multi mostenitori, cu e"ceptia situatiei cind insasi defunctul a realizat prin testament o imparteala de ascendent. %"ista si posibilitatea acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar cind mostenitorii vor raspunde de datoriile succesiunii numai in limitele activului acesteia (intra vires hereditatis). ; e"ceptie de la carcaterul indivizibil al transmisiunii succesorale se considera a fi prevederile =egii nr.13<1((1 (republicata cu modificarile ulterioare) potrivit carora (art.17) se recunoaste calitatea de mostenitor nu numai acelora care au acceptat in termenul prescris de ) luni mostenirea lasata de fostul proprietar ci si acelora care nu au acceptat mostenirea dar au facut cerere de reconstitire a dreptului de proprietate potrivit acestei legi, fiind asadar repusi in termen. Celor care insa au acceptat mostenirea la timpul potrivit dar nu au depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit =egii nr.13<1((1 nu li se recunoaste vreun drept asupra terenurilor apartinatoare antecesorului lor si a caror mostenitori in mod firesc ar fi fost. Nici fostului proprietar in viata nu i se recunoaste vreun drept daca nu a depus cererea prevazuta de lege. Cei care au renuntat la mostenire insa fiind considerati, drept urmare a renuntarii, straini de aceasta nu pot pretinde vreun drept asupra terenului ce a apartinut antecesorului lor3. S-a conc6is astfel ca numai in privinta renuntarii la mostenire se aplica caracterul indivizibil al optiunii succesorale in acest caz(. Sectiunea a II-a. (e!uri!e o$tenirii.

5ornindu-se de la prevederile art.)1o C. civ. potrivit carora /Succesiunea se defera sau prin lege, sau dupa vointa omului, prin testament0 s-a conc6is ca funcie de
35roblema este discutabila. se vedea pentru amanunte, 5. 5erju, !iscutii in legatura cu unele solutii privind drepturile reale, pronuntate de instantele judecatoresti din judetul Suceava, in lumina =egii nr. 13<1((1, in !reptul nr. 1<1((*, pag. *)-*3+ $. :eorgescu, l ;proiu, &estabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor in conditiile diferite ale acceptarii sau renuntarii la succesiune ori nee"ercitarii drepturilor succesorale, in !reptul nr. 8<1((8, pag. )9-)3+ . Sitaru, C. .urianu, Nota la sent. civ. doss. nr. 198o<1((7 in !reptul nr. 1*<1((8, pag. 17-18. (. se vedea, ,r. !ea-. op. cit. pag. 7o.

9 izvorul vocatiei succesorale avem mostenire legala sau testamentara. >neori se vorbeste si de mostenirea conventionala in cazul donatiei de bunuri viitoare dar intrucit in prezent prevederile care o reglementeaza, respectiv art.(77 si (78 C. civ. privitoare la contractul de casatorie au fost abrogate prin Codul familiei ea nu are importanta practica14. $ostenirea este legala cind ea se defera in ordinea si cotele determinate prin lege, persoanelor stabilite ca facind parte din una din clasele de mostenitori stabilite in Codul civil si =egea nr.71(<1(88. %a se va deferi in temeiul legii numai in masura in care nu e"ista testament sau acesta nu-si produce, in total sau in parte efectele, sau testamentul cuprinde dispozitii de alta natura ca recunoasterea unui copil, dispozitii cu privire la funeralii etc, dar nu privitoare la transmiterea patrimoniului succesoral. Codul civil, spre deosebire de dreptul roman unde succesiunea ab intestat era considerata o e"ceptie o priveste ca pe cea mai fireasca modalitate de transmitere a patrimoniului lui decujus catrea rudele sale de singe care sunt constituite in clase de mostenitori. 'a mai mult si in cazul in care defunctul a lasat testament legiuitorul a instituit rezerva succesorala, institutie menita a proteja interesele unor mostenitori legali impotriva liberalitatilor e"cesive ale lui decujus. Cei care dobindesc succesiunea in baza legii sunt mostenitori universali intrucit au vocatie la intregul patrimoniu al defunctului, c6iar si in ipoteza in care e"ista o pluralitate de mostenitori si fiecare va lua numai o parte din mostenire. Nu e"ista, asadar mostenitori legali cu vocatie numai la bunuri singulare (ut singuli). In cazul mostenirii testamentare transmisiunea bunurilor defunctului are loc in baza testamentului. !ispozitiile defunctului cu privire la bunurile sale din cuprinsul testamentului poarta denumirea de legate iar beneficiarii acestora de legatari. Cele doua categorii de mosteniri, cea legala si cea testamentara, nu se e"clud ci dimpotriva ele pot coe"ista. In cazul in care e"ista testament dar si mostenitori legali rezervatari coe"istenta lor se impune c6iar, caci prin dispozitiile din cuprinsul testamentului nu se va putea incalca rezerva mostenitorilor legali punindu-se problema reductiunii legatelor la limita cotitatii disponibile, asa cum vom arata in alta parte a acestei lucrari. Sau daca defunctul a facut legate cu titlu particular patriminiul va reveni mostenitorilor legali care insa vor fi tinuti sa e"ecute legatele fata de legatarii cu titlu particular. !aca insa este vorba de un legat particular, adica avind ca obiect un bun individual determinat dreptul asupra acestuia va fi dobindit de catrea legatar direct de la defunct, fara sa treaca asupra mostenitorilor legali11. In ipoteza in care prin legatele instituite de defunct nu se epuizeaza patrimoniul succesoral devolutiunea succesorala va fi legala pentru rest si testamentara pentru ceea ce cuprind legatele. !aca insa s-au instituit mai multi legatari cu titlu universal, epuizindu-se astfel mostenirea sau daca s-au instituit mai multi legatari universali devolutiunea mostenirii va fi e"clusiv testamentara.
14. se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. 9, %. Safta &omano, op. cit. pag. 7). !. C6irica, op. cit. pag. 8-1+ =. Stanciulescu, op. cit. pag. 13. 11 se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. (

3 sadar, Codul civil nu a pastrat principiul din dreptul roman al incompatibilitatii mostenirii testamentare cu cea legala (nemo partim testatus partim intestatus decedere potest), adica nimeni nu poate muri in parte cu testament, in parte fara testament. In aceasta ordine de idei in practica judiciara s-a pus problema coe"istentei calitatii de mostenitor legal si testamentar in aceeasi persoana. .ribunalul Suprem s-a pronuntat in sens afirmativ decizind in felul urmator# 0Calitatea de mostenitor legal subzista si in cazul in care aceasta este unita cu cea de mostenitor testamentar, fiind de neconceput ca titularul unui drept bazat pe o pluralitate de temeiuri sa fie pus in situatia de a lua mai putin si de a fi e"clus de la un beneficiu pe care l-ar putea culege numai pe baza unuia din temeiurile juridice componente /1*. In ipoteza in care insa o persoana are calitatea de mostenitor legal dar este c6emata la mostenire si in calitate de legatar sa opteze diferit cu privire la legat si la mostenirea legala. !aca legatul este mai mic decit cota care i s-ar fi cuvenit acelei persoane ca mostenitor legal, mostenitorul legal nu poate renunta la legat pentru a mosteni mai mult intrucit un astfel de legat poate avea si scopul unei e"6eredari partiale, situatie in care mostenitorul legal poate primi numai rezerva, daca este mai mare decit legatul, care priveste evident numai calitatea de mostenitor legal17. CAPITOLUL III. DESC/IDEREA MOSTENIRII Sectiunea a I-a. Precizari *rea!a.i!e. /Succesiunile se desc6id prin moarte /prevede art.)11 C. civ. Intelegem prin moarte cea fizic constatata sau cea declarata judecatoreste. !eclararea disparitiei unei persoane nu duce la desc6iderea succesiunii acesteia caci potrivit art.1( din !ecr. Nr.71<1(18 cel disparut este socotit in viata daca nu a intervenit o 6otarire judecatoreasca de declarare a mortii. Numai moartea, asadar, declanseaza transmiterea patrimoniului succesoral catre mostenitorii acelei persoane. Cita vreme o persoana este in viata nu poate fi vorba de mostenirea acesteia (nulla est viventis hereditas). !in perspectiva desc6iderii succesiunii au importanta locul si data mortii lui de cujus. Sectiunea aII-a. Locu! de$c0iderii o$tenirii.

=ocul desc6iderii succesiunii este cel al ultimului domiciliu al defunctului. In

1* se vedea, .rib. Supr. , sect. civ. dec. nr. *991<1(38, in C. !. 1(38, pag. 1*). 17 se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. 1o+%. Safta-&omano, op. cit. pag. 73-7(.

( prezent Codul civil nu precizeaza care este locul desc6iderii succesiunii, dar el rezulta din prevederile art.18 C. pr. civ. si cele ale art.1o lit.a si b si art.)3 alin.1 si * din =egea nr.7)<1((1. In art.18 Codul de procedura civila determina competenta instantei celui din urma domiciliu al defunctului in cazul litigiilor privitoare la mostenire iar cele doua te"te din =egea nr.7)<1((1 determina competenta teritoriala a notarilor publici in domeniul procedurii succesorale notariale functie de competenta teritoriala a judecatoriei in care defunctul si-a avut ultimul domiciliu.18 In cazul mostenirilor succesive locul desc6iderii succesiunii va fi acela al ultimului domiciliu al defunctului care a decedat cel din urma. Nu intereseaza din acest punct de vedere locul unde a decedat decujus si de asemenea nici locul resedintei sale in ipoteza ca a avut si o alta locuinta secundara ci numai locul ultimului domiciliu. ceasta regula isi gaseste e"plicatia in faptul ca se presupune ca acolo se vor gasi cele mai multe inscrisuri trebuitoare, inclusiv testamentul si de asemennea tot acolo se vor gasi mai usor informatile despre mostenitorii defunctului si despre bunurile ce urmeaza a fi cuprinse in masa succesorala. Notiunea de domiciliu este cea precizata de art.17 din !ecr.Nr.71<1(18 care prevede ca /!omiciliul unei persoane fizice este acolo unde isi are locuinta statornica sau principala0. cesta este domiciliul de drept comun, asa zicind, iar in cazul minorilor sau al persoanelor puse sub interdictie se vorbeste de domiciliu legal (art.18 din !ecr. Nr.71<1(18). !omiciliul ales sau conventional nu are in acest domeniu nici o semnificatie, astfel ca defunctul nu ar putea stabili prin testament o alta competenta teritoriala decit cea stabilita de legiuitor in modul precizat caci in aceasta materie competenta este stabilita prin prevederi legale e"ceptionale si absolute. !omiciliul legal al persoanei disparute este la curator. cesta este insa indreptatit sa-l reprezinte pe disparut numai cu privire la actele patrimoniale intre vii, potrivit art.11 din !ecr. Nr.71<1(18, astfel ca domiciliul sau nu are nici o semnificatie in privinta locului desc6iderii succesiunii. In cazul instituirii curatelei asupra unor bunuri succesorale de asemenea domiciliul legal al mostenitorilor la curator nu are nici o importanta cu privire la locul desc6iderii succesiunii in cazul mortii unora dintre mostenitori.11 5otrivit art.)3 alin.* din =egea nr.7)<1((1, in cazzul decesului unei persoane care nu a avut domiciliul in tara, indiferent ca era cetatean roman sau strain locul desc6iderii mostenirii va fi locul din tara unde se afla bunurile cele mai importante din punct de vedere valoric. 5revederea se refera la procedura notariala neconteencioasa dar se aplica si procedurii contencioase. In cazul persoanelor nomade in legatura cu care nu e"ista prevederi legale e"prese in doctrina s-a admis ca locul desc6iderii succesiunii este acela unde sa afla bunurile cele mai importante din mostenire, iar in cazul lipsei bunurilor locul unde s-a inregistrat
18IN art. (1 C. civ. , in prezent abrogat prin art. 8( al !ecr. Nr. 7*<1(18 se prevedea in mod e"pres ca# 0!omiciliul unei succesiuni este domiciliul cel din urma al defunctului0. 11 se vedea, 2. $. Ciobanu, .ratat teoretic si practic de procedura civila, 2ol. I, %ditura0 National /, 'ucuresti, 1((), pag. 8**+8*3-8*(+:. 'oroi, !. &adescu, Codul de procedura civila comentat si adnotat, %ditura ll -'ec-, 'ucuresti, 1((8, pag. 81-8*

14 moartea acelei persoane.1) !ovada locului ultimului domiciliu se poate face in principiu prin orice mijloc de proba caci domiciliul este o c6estiune de fapt. 5ractic dovada se face prin actul de identitate sau certificatul de deces al lui decujus. In cazul minorilor sub 18 ani dovada se face prin actul de identitate al parintilor sau tutorelui. Se admite insa ca daca in realitate decujus a avut un alt domiciliu decit cel inscris in actul de identitate acest lucru sa poata fi dovedit prin orice mijloc de proba. Intereseaza asadar domiciliul real al defunctului, iar aceasta imprejurare fiind o c6estiune de fapt se admite proba c6iar impotriva actului de identitate.19 Stabilirea locului desc6iderii succesiunii are importanta pentru determinarea competentei teritoriale a organelor c6emate a rezolva atit problemele neconteencioase cit si cele contencioase legate de mostenire. stfel, in functie de locul desc6iderii mostenirii se determina# a) secretarul consiliului local competent din punct de vedere teritorial sa ceara desc6iderea procedurii succesorale notariale in ipoteza in care in mostenire se cuprind si imobile (art.)3 din =egea nr.7)<1((1)+ b) notarul public competent sa realizeze procedura succesorala notariala (art.1o lit.a din =egea nr.7)<1((1)+ c) instanta judecatoreasca competenta teritorial sa judece actiunile determinate de art.18 din Codul de procedura civila. %ste vorba de cererile privitoare la validitatea sau e"ecutarea dispozitiilor testamentare+ cererile privitoare la mostenire, precum si cele privitoare la pretentiile pe care mostenitorii le-ar avea unul impotriva altuia+ cererile legatarilor sau ale creditorilor celui decedat impotriva vreunuia dintre mostenitori sau impotriva e"cutorului testamentar. ceasi instanta este competenta sa rezolve si cererile la care se refera art.98 alin.7 si art.33 alin.1 din =egea nr.7)<1((1 si anume cererile celor vatamati prin masurile de inventariere si conservare a bunurilor succesorale dispuse de notarul public si cererile referitoare la anularea ceritificatului de mostenitor. Sectiunea aIII-a. Data de$c0iderii o$tenirii. Intrucit din dispozitiile art.)11 C. civ. rezulta ca succesiunile se desc6id prin moarte data desc6iderii succesiunii este aceea a mortii lui decujus. Cei care pretind vreun drept cu privire la o mostenire, facindu-se aplicarea regulii generale consacrata in
1) se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 1)+I. @imveliu, !reptul la mostenire in &. S. &. , %ditura0 !acia0, Cluj-Napoca, 1(91, pag. 17, !an C6irica, op. cit. pag. 18. 19 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 19, C. Statescu, !rept civil. 5ersoana fizica. 5ersoana juridica. !repturile reale. , %ditura !idactica si 5edagogica, 'ucuresti, 1(9o, pag. 117+ !. =upulescu, Numele si domiciliul persoanei fizice, %ditura Stiintifica si %nciclopedica, 'ucuresti, 1(3*, pag. 919*+ :. :iurgiu, Consideratii teeoretice si practice in legatura cu notiunea de domiciliu, in &. &. !. nr. )<1(3*, pag. 11-1*. 5entru o alta opinie a se vedea, 5. ndrei, !omiciliul real al persoanei fizice, in &. &. !. nr. *<1(99, pag. *(. se vedea si :6. 5arausan, Nota la dec. civ. nr. 1*3<1(9o a .rib. jud. Suceava, in &. &. !. nr. 8<1(91 pag. ((-1o*.

11 art.11)( C. civ. trebuie sa faca dovada datei mortii celui pe care vor sa-l mosteneasca. !ovada mortii si a datei acesteia se face de regula prin certificatul de deces eliberat de catre serviciul de stare civila al localitatii in care s-a produs decesul, sau cu 6otarirea judecatoreasca declarativa de moarte. !ovada contrara cu privire la data mortii se va putea face in ambele cazuri prin orice mijloc de proba, iar nu prin inscriere in fals intrucit data mortii nu este rezultatul constatarilor facute propriis sensibus de catre cel care intocmeste actul, in cazul certificatului de deces, iar in cazul 6otaririi judecatoresti de declarare a mortii, potrivit art.13 din !ecr. Nr.71<1(18, ea va putea fi rectificata daca prin probele administrate ca nu este aceea stabilita initial. In cazul e"trem cind se dovedeste ca cel declarat mort este in viata, 6otarirea judecatoreasca de declarare a mortii va putea fi anulata potrivit art.*o din !ecr. nr.71<1(18. Se admite c6iar dovada orei si minutului in care a avut loc decesul in ipoteza in care mai multe persoane, cu vocatie succesorala reciproca, au decedat la aceeasi data. rt.*1 din !ecr. Nr.71<1(18 instituie prezumtia, in cazul decesului mai multor persoane intr-un accident sau catastrofa, ca toate au decedat in acelasi moment. !ata mortii este importanta din perspectiva problematicii juridice pe care o presupune orice mostenire intrucit in functie de aceasta se stabilesc# a) cercul persoanelor c6emate la mostenire, capacitatea lor succesorala si drepturile ce li se cuvin din acea mostenire+ b) momentul transmiterii mostenirii catre succesori, intrucit acceptarea mostenirii retroactiveaza pina la data desc6iderii acesteia. &enuntarea la mostenire produce afecte tot pina la aceasta data+ c) data de la care curge termenul de ) luni de acceptare sau renuntare la mostenire+ d) validitatea acteelor juridice asupra mostenirii caci in principiu actele cu privire la o succesiune nedesc6isa sunt nule absolut (art.9o* si ()1 C. civ. )+ e) compunerea si valoarea masei succesorale+ f) in cazul pluralitatii de mostenitori, inceputul indiviziunii succesorale si data pina la care retroactiveaza efectul declarativ al partajului+ g) legea aplicabila fiecarei mosteniri in cazul survenirii in timp a mai multor legi succesorale. =egea aplicabila este aceea care a fost in vigoare la data desc6iderii succesiunii indiferent de data la care se deruleaza procedurile succesorale. ctele care se fac insa ulterior desc6iderii succesiunii cum sunt cele de acceptare sau renuntare la mostenire vor fi supuse legii in vigoare la data cind sunt savirsite, in baza principiului aplicarii imediate a legii noi.13 CAPITOLUL IV CONDITIILE CERUTE DE LEGE PENTRU A PUTEA MOSTENI
13 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. )7.

1* Sectiunea a I-a. Enu erarea conditii!or. Re"!e entare !e"a!a. In Capitolul II din .itlul I0, !espre succesiuni0, intitulat0 !espre conditiile cerute pentru a putea succede0, Codul civil prevede (art.)18-)13) doua conditii pentru ca o persoana sa poata veni la mostenire si anume# a) sa aiba capacitate succesorala si b) sa nu fie nedemna de a mosteni. !octrina a mai adaugat o a treia conditie si anume# c) sa aibe vocatie (c6emare) la mostenire. %ste de observat ca prima conditie prevazuta de art.)18 C. civ. , capacitatea succesorala si cea de a treia, vocatia succesorala, sunt conditii pozitive, iar cea de a doua, nedemnitatea succesorala, prevazuta de art. )11-)13 C. civ. este una negativa. ceasta pe de o parte, iar pe de alta, ca prima conditie si cea de a treia (capacitatea si vocatia succesorala) sunt valabile atit pentru mostenirea legala cit si pentru cea testamentara, pe cind nedemnitatea priveste numai mostenirea legala, corespondentul ei pentru mostenirea testamentara fiind revocarea judecatoreasca a legatelor pentru ingratitudine prevazuta de art.371 si (7o C. civ. 2ocatia succesorala isi are temeiul, in cazul mostenirii legale in lege iar in cazul celei testamentare in testament. &aportul dintre capacitatea succesorala si vocatia succesorala este de la general la particular caci daca o persoana e"ista sau este conceputa si se naste vie are un drept general si abstract prevazut in Constitutie (art.8*) de a mosteni, care este o parte a capacitatii de folosinta. re asadar, capacitate succesorala generala. 5e cind vocatia succesorala intemeiata pe lege sau pe testament se raporteaza la o succesiune concreta si rezulta din raporturile concrete de rudenie sau de casatorie cu defunctul, in cazul mostenirii legale si din cuprinsul testamentului in cazul mostenirii testamentare.1( .otusi vocatia generala succesorala si nici cea concreta nu se confunda cu dreptul de mostenire prev. de art.8* din Constitutie. Sugestiv s-a spus ca dreptul de mostenire ca aptitudine abstracta, devine potential prin intermediul vocatiei succesorale generale si efectiv prin vocatia concreta la mostenire.*4 Sectiunea a II-a. Ca*acitatea $ucce$ora!a. #.Notiunea ca*acitatii $ucce$ora!e. 5otrivit art.)18 C. civ. 05entru a putea succede trebuie neaparat ca persoana care
1(5entru discutiile e"istenta in doctrina in legatura cu capacitatea succesorala, se vedea#!. C6irica, op. cit. pag. 1), .r. Ionascu, Curs de drept civil, succesiuni si liberali tati, Iasi, 1(*3, pag. 1o+I. &osetti 'alanescu, l 'aicoianu, !rept civil roman. &egimuri matrimoniale. Succesiuni. !onatiuni. .estamente, 2ol. III. %ditura /Socec0, 'ucuresti, 1(83, pag. ***+ ,r. !ea-, op. cit. pag. 87 si urm+ St. Carpenaru, !reptul de mostenire, in ,r. !ea-, St. Carpenaru, !rept civil. Contractele speciale. !reptul de autor. !reptul de mostenire, 'ucuresti, 1(37, pag. 731. *4. se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. 19-13.

17 succede sa e"iste la momentul desc6iderii succesiunii0.*1 sadar, orice persoana care e"ista in momentul desc6iderii succesiunii are capacitate de a mosteni, de a culege succesiunea. sa cum am aratat in literatura juridica a e"istat controversa in privinta continutului notiunii de capacitate de a mosteni, fiind considerata de unii autori ca ceva diferit de capacitatea de folosinta si de capacitatea de e"ercitiu a persoanei. Consideram ca in mod judicios s-a precizat** ca#0aceasta capacitate se include in cea de folosinta, nefiind altceva decit o parte a acesteia+ capacitatea de folosinta este aptitudinea generala de a avea drepturi si obligatii (art.1 alin.* din !ecr. nr.71<1(18), in timp ce capacitatea succesorala este o aptitudine de a dobindi drepturi si obligatii specifice, care se refera la o succesiune0. %"istenta persoanei care pretinde un drept la o anume mostenire se raporteaza la momentul desc6iderii succesiunii. !ovada incumba acesteia potrivit art.11)( C. civ., sau succesorilor sai in drepturi in ipoteza in care mostenitorul a fost in viata la momentul mortii lui decujus, oricit de scurt ar fi fost acest timp, dar apoi a decedat si cind drepturile sale asupra mostenirii sunt reclamate de proprii sai succesori. In cazul mostenirii prin reprezentare, reprezentantul trebuie sa dovedeasca e"istenta sa la data desc6iderii succesiunii precum si faptul ca cel reprezentat era decedat in acel moment intrucit potrivit art.))3 C. civ. numai persoanele moarte se pot reprezenta. 5recizam ca reprezentarea succesorala este specifica numai mostenirii legale. Cind este vorba de mai multe mostenirii subsecvente, cind se vorbeste de retransmiterea mostenirii, mostenitorul legl sau testamentar supravietuieste un interval scurt de timp dupa desc6iderea mostenirii si dobindeste cota sa parte de la defunct, c6iar daca nu a acceptat mostenirea dar nici nu a renutat la ea. In acest caz mostenirea sa se retransmite propriilor mostenitori. In astfel de cazuri cei care pretind vreun drept prin retransmitere succesorala trebuie sa dovedeasca sub aspectulul capacitatii succesorale e"istenta succesibilului in momentul desc6iderii primei succesiuni dar si e"istenta in momentul desc6iderii celei de a doua sau subsecvente mosteeniri. In cazzul retransmiterii succesorale fiind vorba de doua sau mai multe mosteniri ele trebuie e"aminata separat sub aspcetul componentei lor, a acceptarii in termenul de ) luni prevazut de art.9oo C. civ. si a cotelor ce se cuvin mostenitorilor*7. Competenta teritoriala in cazul mostenirilor subsecvente se determina dupa locul desc6iderii celei din urma mosteniri, atit in ce priveste birourile notariale cit si instantele de judecata. +.Per$oane!e care au ca*acitate $ucce$ora!a.
*1%"primarea legiuitorului este cel putin curioasa cind prevede ca persoana care succede trebuie neaparat sa e"iste, caci o persoana fie e"ista fie nu e"ista, neputind e"ista neaparat. **!. C6irica, op. cit. pag. 1). *7 se vedea, !. Cimpoieru, $;stenirea prin retransmitere, in !reptul nr. 8<1((1 pag. *3-7o. C. S. ?. sect. civ. dec. civ. Nr. 917<1((o, in !ecciziile C. S. ?. 1((4-1((*, pag. 173-18o.

18 >rmatoarele categorii de persoane au capacitate succesorala# persoanele fizice in viata la data desc6iderii succesiunii+ persoanele fizice disparute+ persoanele concepute dar nenascute la data desc6iderii succesiunii si persoanele juridice in fiinta la data desc6iderii succesiunii. a&Per$oane!e 1izzice in viata. ceasta categorie de persoane au capacitate succesorala asa cum rezulta din prevederile art.)18 C. civ. Nu are importnata cit anume a trait o persoana dupa desc6iderea mostenirii. !aca a decedat imediat dupa desc6iderea mostenirii drepturile sale succesorale vor trece la propriii sai succesori ca facind parte din propriul patrimoniu. In astfel de situatii nu are importanta ca mostenitorul care a decedat imediat dupa desc6iderea succesiunii nu si-a e"ecritat dreptul de optiune succesorala intrucit acest drept face parte din patrimoniul retransmis propriilor mostenitori care vor putea sal e"ercite pina la implinirea termenului de prescriptie prevazut de lege. !ovada e"istentei la momentul desc6iderii succesiunii se face prin actele de stare civila sau in cazul mostenitorului care a decedat imediat dupa desc6iderea succesiunii cu certificatul de deces sau 6otarirea declarativa de moarte. 5ersoanele interesate vor putea dovedi contrariul prin orice mijloc de proba. .&Per$oane!e di$*arute. 5otrivit art.1( din !ecr. Nr.71<1(18 /cel disparut este socotit a fi in viata daca nu a intervenit o 6otarire declarativa de moarte ramasa definitiva0, ceea ce inseamna ca persoanele disparute, atit cele declarate disparute prin 6otarire judecatoreasca cit si cele nedeclarate dar considerata de lege ca fiind disparute, (art.1) alin.7 din !ecr. Anr.71<1(18) au capacitate succesorala. Capacitatea succesorala a disparutului este insa provizorie. Situatie se va definitiva fie prin reaparitia lui fie prin constatarea fizica a mortii, intervenita dupa desc6iderea mostenirii, sau prin declararea prin 6otarire judecatoreasca a mortii prin 6otarire definitiva si irevocabila prin care s-a stabilit o data a mortii ulterioara datei desc6iderii succesiunii. In sc6imb cel disparut va fi considerat ca nu a avut capacitate succesorala daca se constata fizic sau prin 6otarirea judecatoreasca declarativa de moarte ca el a decedat inaintea desc6iderii succesiunii la care ar fi avut dreptul. In astfel de situatii tot ce s-a primit din mostenire in numele disparutului va trebui sa se restituie acelor mostenitori care au fost inlaturati de la succesiune prin considerarea lui in viata la momentul desc6iderii succesiunii, ceea ce s-a dovedit apoi a fi ine"act. $ostenitorii sai insa, care vin la mostenire prin reprezentarea sa vor pastra cota lui parte din mostenire insa nu ca parte a patrimoniului mostenit de la cel disparut declarat mort ci in calitate de mostenitori cu vocatie proprie care vin la mostenire prin reprezentare.*8 c& Per$oane!e conce*ute dar nena$cute !a data de$c0iderii $ucce$iunii.
*8 se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. 83.

11 tit din prevederile art.)18 C. civ. cit si din cele ale art.9alin.* din !ecr. nr.71<1(18 rezulta ca drepturile copilului sunt recunoscute din momentul conceptiei cu conditia ca el sa se nasca viu (infans conceptus pro nato 6abetur, Buoties de commodis eius agitur). Inseama asadar ca peentru a pretinde un drept la mostenire in numele copilului conceput dar nenascut la data desc6iderii acelei succesiuni va trebui sa se dovedeasca prin orice mijloc de proba acest fapt material si anume ca aceel copil era conceput in acel moment si ca s-a nascut viu (nu este necesar sa fie si viabil). Copilul nascut mort este considerat de catre art.)18 alin.7 C. civ. ca nu e"ista. Si in domeniul mostenirii testamentare art.3o3 alin.* C. civ. prevede ca / este capabil a primi prin testament oricine este conceput la epoca mortii testatorului0. Intrucit Codul civil nu prevede nici o dispozitie prin care s-ar reglementa modul de dovedire al conceptiei copilului la momentul desc6iderii succesiunii se apeleaza la prevederile art.)1 C. fam. care reglementeaza prezumtia timpului legal al conceptiei si stabileste ca perioada legala de conceptie este cuprinsa intre a trei suta si a o suta optzecea zi dinaintea nasterii copilului. In prezenta s-a acceptat unanim ca aceste dispozitii legale se aplica si in domeniul analizat, atit in cazul in care problema filiatiei se confunda cu problema stabilirii capacitatii succesorale a copilului conceput dar nenascut, cit si in cazul in care stabilirea filiatiei nu se confunda cu stabilirea capacitatii succesorale*1. d& Per$oane!e )uridice in 1iinta !a data de$c0iderii $ucce$iunii. In principiu persoanele juridice au capacitatea de a dobindi drepturi si obligatii de la data dobindirii personalitatii juridice in conditiile legii*). !in acelasi moment au capacitatea de a dobindi, doar prin testament, caci ele nu intra in categoria mostenitorilor legali, bunuri apartinind unei mosteniri. cest moment poate fi cel al inregistrarii, in cazul celor supuse inregistrarii, ori de la data actului de dispozitie care le infiinteaza sau de la data recunoasterii sau infiintarii lor sau aceea a indeplinirii altei cerinte a legii. 5ersoanele juridice, la fel ca si persoanele fizice, au, potrivit legii (art.77 din !ecr. nr.71<1(18) o capacitate de folosinta anticipata, inclusiv de natura succesorala putind dobindi, asadar, bunuri succesorale, in masura in care le sunt necesare pentru a lua fiinta in mod valabil, de la data actului de infiintare, care nu corespunde, de regula cu data dobindirii personalitatii juridice. sa bunaoara ar putea dobindi bunuri necesare constituirii patrimoniului viitoarei persoane juridice. .rebuie mentionat insa ca bunurile astfel dobindite prin liberalitati trebuie sa corespunde scopului pentru care au fost infiintate, potrivit principiului specialitatii. =egatul care nu corespunde scopului pentru care persoana juridica a fost infiintata va fi lovit de nulitate sau caduc in functie de
*1. se vedea, $. %liescu, op. cit. )(-9o+I. @imveliu, op. cit. pag. 11-1)+,r. !ea-, op. cit. pag. 8(-1o+ !. $acovei, op. cit. pag. 19+ !. C6irica, op. cit. pag. 13-1(. *) se vedea pentru amanunte, :6. 'eleiu, !rept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, editia a 2-a revazuta si adaugita de $. Nicolae, 5. .rusca, %ditura /Sansa0, 'ucuresti, 1((3, pag. 79)-73o.

1) faptul daca incapacitatea a e"istat in momentul intocmirii testamentului sau a intervenit ulterior ca urmare a sc6imbarii scopului de catre organele competente, dar inainte de desc6iderea mostenirii*9. !aca persoana juridica inceteaza, dar dupa data desc6iderii succesiunii, drepturile succesorale dobindite in virtutea testamentului vor trece asupra peroanelor juridice ce vor dobindi patrimoniul acesteia intrind, asadar in masa patrimoniala supusa lic6idarii, in cazul dizolvarii persoanei juridice. ,.Per$oane!e care nu au ca*acitate $ucce$ora!a. a& Per$oane!e 1izice *redecedate $i *er$oane!e )uridice care au incetat $a ai.a 1iinta. 5rin interpretarea per a contrario a prevederilor art.)18 C. civ., potrivit carora au capacitate succesorala numai persoanele care e"ista la momentul desc6iderii succesiunii, ajungem la concluzia ca persoanele fizice predecedate precum si persoanele juridice care au incetat sa mai fie in fiinta in acest moment nu au capacitate succesorala. In cazul mostenirii legale prin reprezentare, partea din mostenire care s-ar fi cuvenit persoanei fizice predecedate daca ar fi fost in viata la data desc6iderii mostenirii va reveni descendentilor sai. !aca nu sunt insa intrunite conditiile reprezentarii succesorale, succesorii in drepturi ai persoanei predecedate nu vor putea mosteni partea care se cuvenea persoanei predecedate, daca ar fost in viata, caci ea va fi culeasa de mostenitorii in viata ai lui decujus, c6iar si de descendentii celui predecedat dar in nume propriu si nu prin reprezentare sau retransmitere. .& co orientii 5otrivit art.*1 din !ecr. Nr.71<1(18, comorienti sunt persoanele care, avind vocatie succesorala reciproca sau unilaterala, au decedat in aceeasi imprejurare fara a se putea stabili daca a supravietuit una alteia, astfel ca sunt considerate a fi murit deodata. &ezulta, asadar, ca in prezenta unei astfel de imprejurari acele persoane cu toate ca ar fi avut vocatie succesorala una fata de alta, nu se vor mosteni intre ele intrucit nu a supravietuit nici una celeilalte, astfel ca in momentul desc6iderii succesiunii nici una nu poate fi considerata a fi avut capacitate succesorala, nefiind in viata. ceasta prezumtie instituita de legiuitorul nostru este considerata ca fiind cea mai justa caci prezumtia supravietuirii in functie de virsta si de se" a fost considerata arbitrara c6iar si in unele legislatii in care ea a fost consacrata asa cum apare ea si in dreptul roman*3. u fost insa si autori care au sustinut ca si aceasta prezumtie este la fel de arbitrara caci din faptul ca
*9 se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. 11. *3 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. ))+C. Statescu, op. cit. pag. 118#,r. !ea-, op. cit pag. 1*17+!. C6irica, op. cit. pag. **.

19 nu se poate stabili cine a murit mai intai nu ar rezulta ca toti au murit in acelasi timp*(. firmatia este e"acta numai ca nu trebuie sa uitam ca tocmai datorita greutatii sau c6iar a imposibilitatii stabilirii momentului decesului fiecareia dintre acele persoane legiuitorul a creiat o prezumtie legala menita a usura adoparea solutiilor juridice ce se impun. 5rezumtia mortii concomintente instituita de art.*1 din !ecr. nr.71<1(18 s-a acceptat a se aplica, cu consecinta ei de a lipsi de capacitate succesorala reciproca sau unilaterala si in cazul persoanelor fizice decedate in acelasi timp, dar care nu sunt comorienti intrucit ele nu au decedat in aceeasi imprejurare ci in acelasi timp din cauze diferite fara a se putea stabili cu e"actitate ordinea deceselor74. Sectiunea aIII-a. Nede nitatea $ucce$ora!a. #.Notiune. sa cum am vazut pentru a putea mosteni se cer doua conditii pozitive si anume capacitatea succesorala si vocatia succesorala, dar se mai cere si o conditie negativa si anume ca mostenitorul sa nu fie nedemn. Nedemnitatea (sau nevrednicia) succesorala este decaderea din dreptul de a mosteni a acelor succesibili care se fac vinovati de savirsirea unor fapte grave, strict determinate de legiuitor, impotriva defunctului sau a memoriei acestuia. Nedemnitatea a fost caracterizata ca fiind o sanctiune civila care se fundamenteaza pe motive de moralitate publica neputindu-se admite ca o persoana vinovata de vreuna din faptele prevazute e"pres de legiuitor fata de o alta persoana sa o mosteneasca tocmai pe aceasta.71 !in caracterizarea nedemnitatii ca sanctiune sau pedeapsa civila rezulta anumite consecinte, si anume# a) ea se aplica numai in cazul faptelor e"pres si limitativ prevazute de lege si numai mostenirii legale, fiind reglementata de norme juridice cu caracter imperativ si de stricta interpretare+ b) ea opereaza de drept astfel ca decujus nu poate sa-l ierte pe nedemn de efectele ei. S-a precizat insa ca ulterior comiterii faptei cel care lasa mostenirea poate sa-l gratifice pe nedemn caci nedemnitatea desfiinteaza numai vocatia succesorala legala si nu are influienta cu privire la liberalitatile prin acte intre vii sau pentru cauza de moarte7*
*( se vedea, !. le"andresco, %"plicatiunea teoretica si practica a !reptului Civil &oman, .om. III. partea a II-a, 'ucuresti, 1(1*, pag. 11. 74 se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. 11+ !. C6irica, op. cit. pag. **+ =. Stanciulescu, op. cit. pag. 87+ !. $acovei, op. cit. pag. *)-*9. 71 se vedea, $. '. Cantacuzino, %lementele dreptului civil, 1(*1, pag. ** &osetti 'alanescu, ;. Sac6elarie, N. Nedelcu, 5rincipiile dreptului civil roman, 1(89, pag. 17*, $. %liescu, op. cit. pag. 9)+ ,r. !ea-, op. cit. pag. )). 7*. se vedea, C. Statescu, op. cit. 5ag. 111+,r. !ea-, op. cit. pag. )).

13 =iberalitatile sunt guvernate de propriile reguli cum sunt revocarea donatiilor in conditiile art.3*(-371 C. civ. si revocarea voluntara sau judecatoreasca a legatelor prevazute de art.(*o-(*7 si (7o C. civ. !aca fapta savirsita este o cauza comuna, atit de nedemnitate cit si de revocare a liberalitatilor, ca de pilda tentativa de omor, ea va duce atit la desfiintarea calitatii de mostenitor legal cit si la revocarea judecatoreasca a donatiei sau legatului+ c) fiind vorba de o sanctiune ea ar trebui sa produca efecte numai fata de autorul faptelor prevazute de legiuitor. Cu toate acestea, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza uneori consecintele nedemnitatii se rasfring si asupra mostenitorilor nedemnului si c6iar asupra unor terte persoane care au contractat cu nedemnul+ d) sanctiunea intervine numai in cazul in care faptele au fost savirsite fata de cel de a carui mostenire este vorba si nu poate fi e"tinsa la alte mosteniri. %a are, asadar, un caracte relativ, neputind fi e"tinsa si la alte mosteniri+ e) faptele trebuie sa fie savirsite cu vinovatie, care trebuie dovedita in conditiile legii. ,.Cazuri!e de nede nitate. Codul civil prevede in art.)11 trei cazuri de nedemnitate si anume# a) atentatul la viata defunctului+ b) acuzatia capitala calomnioasa la adresa defunctului+ c) nedenuntarea omorului a carui victima a fost decujus. tentatul la viata defunctului. rt.)11 C. civ. prevede ca este nedemn /Condamnatul pentru ca a omorit sau a incercat sa omoare pe defunct0. %ste inadmisibil ca cineva sa-si desc6ida drum, cum s-a spus77, la o mostenire prin omor. ceasta ar fi impotriva bunelor moravuri si a ordinii de drept. !in modul in care este formulat te"tul legal putem trage unele concluzii privind conditiile care trebuie sa fie indeplinite pentru ca o persoana sa fie considerata nedemna pentru acest caz prevazut de legiuitor. In primul rind, mostenitorul trebuie sa fi fost condamnat pentru infractiunea consumata de omor sau pentru tentativa la aceasta infractiune, in calitate de autor, coautor, instigator sau complice. Nu va fi insa nedemn cel care savirseste infractiunea de favorizare a infractorului prev. de art.*)8 C. pen. caci acesta nu participa la omorul propriu zis activitatea sa vizind asa cum rezulta din continutul infractiunii ingreunarea sau zadarnicirea urmaririi penale. 78 utorul acestei fapte poate fi nedemn insa pentru cazul prev. de art.)11 pct.7 C. civ., adica pentru nedenuntarea omorului de care a avut
77$. %liescu, op. cit. pag. 98. 78IN sens contrar, $. %liescu, op. cit. pag. 98+!. C6irica, op. cit. pag. *1.

1( cunostinta.71 In al doilea rind, fapta trebuie sa fie savirsita cu intentie, directa sau indirecta. ceasta inseamna ca nu ne vom gasi in situatia de nedemnitate prevazuta de acest te"t legal in cazul in care fapta este savirsita din culpa sau cu praeter intentie ca in cazul loviturilor sau vatamarilor cauzatoare de moarte. In al treilea rind mostenitorul trebuie sa fi fost condamnat prin 6otarire judecatoreasca definitiva si irevocabila pentru omor sau tentativa la aceasta infractiune impotriva lui decujus. Nu ne vom afla in caz de nedmnitate daca autorul nu a mai fost condamnat prin 6otarire judecatoreasca pentru aceste fapt pentru ca bunaoara a decedat inainte de aceasta si procesul penal a incetat sau daca raspunderea penala s-a prescris. .ot astfel nu ne vom afla in caz de nedemnitate daca mostenitorul nu a lucrat cu discernamint sau a intervenit o amnistie antecondamnatorie sau a fost ac6itat pentru ca sa aflat in legitima aparare7). !aca insa a fost conda mnat prin 6otarire judecatoreasca definitiva si irevocabila este indiferent daca ulterior intervine amnistierea sau gratierea nedemnitatea se va retine. b) cuzatia capitala calomnioasa impotriva celui care lasa mostenirea. rt.)11 pct.* C. civ. prevede ca este nedemn de a succede /acela care a facut in contra defunctului o acuzatie capitala, declarata de judecata calomnioasa0. %ste vorba asadar, de un denunt, o plingere sau marturie facuta de succesibil contra defunctului in care acesta este acuzat de fapte care daca ar fi fost adevarate ar atrage, potrivit legii pedeapsa cu moartea. In prezent acest te"t legal este inaplicabil cita vreme inca prin !ecretul-=ege nr.)<1((o pedeapsa cu moartea a fost abolita. !esigur caracterul calomnios al acuzatiilor trebuia constatat judecatoreste prin 6otarirea de condamnare a celui care a facut acele acuzatii. c)Nedenuntarea omorului. rt.)11 pct.7 prevede ca este nedemn de a succede /mostenitorul major care avind cunostinta de omorul defunctului, nu a denuntat aceasta justitiei0. sa cum rezulta din te"t numai mostenitorul major poate fi declarat nedemn pentru aceasta fapta nu si cel minor. !e asemenea nici majorul pus sub interdictie nu poate fi declarat nedemn in acest caz intrucit la fel ca minorul este prezumat a nu avea discernamint79. $ostenitorul major trebuie sa fi cunoscut omorul si sa se fi abtinut a-l denunta. =egea nu cere ca denuntul sa priveasca si pe autorul omorului ssificient fiind sa fie anuntat organelor in drept faprul acestuia. !e asemenea legiuitorul nu prevede un
71In acelasi sens, ,r. !ea-, op. cit. pag. )(. 7) . se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 98, !. C6irica, op. cit. pag. *1. 79 se vedea, !. pag. *). le"andresco, op. cit. pag. 3). $ %liescu, op. cit. pag. 91+ !. C6irica, op. cit.

*4 termen pina la care mostenitorul ar fi trebuit sa denunte omorul, urmind ca aceasta imprejurare sa fie apreciata de catre instanta de judecata in functie de imprejurarile concrete ale cauzei. In fine se cere ca nedenuntarea omorului sa nu fie scuzabila potrivit art.)1) C. civ. cest te"t legal prevede ca sunt scutiti a face denuntul omorului lui decujus ascendentii si descendentii omoritorului, afinii sai de acelasi grad, sotul sau sotia sa, fratii sau surorile sale unc6ii sau matusile precum si nepotii sai. S-a precizat in doctrina73 ca acest te"t a devenit aproape inaplicabil intrucit de vreme ce o data succesibilul a fost inlaturat de la mostenire ca nedemn pentru omisiunea de denuntare a omorului, pentru a inlatura efectele acestei sanctiuni trebuie sa faca dovada ca se incadreaza in aceste grade de rudenie sau afinitate care-l scuteau de aceasta obligatie. ;r pentru aceasta trebuie sa precizeze cine este autorul faptei, ceea ce, asa cum am aratat te"tul legal nu-i cere. .e"tul s-ar putea aplica in singura ipoteza in care dupa ce s-a constatat prin 6otarire judecatoreasca nedemnitatea succesibilului, dar inainte de raminerea ei definitiva si irevocabila se descopera autorul faptei de omor, astfel incit succesibilul ar putea dovedi ca se incadra in categoria celor absolviti de lege de a-l fi denuntat. ,.E1ecte!e nede nitatii $ucce$ora!e. E1ecte 1ata de o$tenitoru! nede n. Ca urmare a constatarii nedemnitatii succesorale a unui mostenitor titlul sau de succesor este retroactiv desfiintat, el devenind astfeel totalmente strain de mostenire. .itlul sau de mostenitor este desfiintat cu efect retroactiv din momentul desc6iderii mostenirii, momentul savirsirii uneia din faptele prev, de art.)11 C. civ. neavind importanta. 5artea din mostenire care i s-ar fi cuvenit nedemnului va reveni comostenitorilor legali subsecveenti, iar in cazul in care nedemnul era mosteenitor rezervatar, si legatarilor sau donatarilor ale caror liberalitati ar fi putut fi supuse reductiunii la cererea acestui mostenitor. $ostenitorul nedemn este inlaturat complet de la mostenirea celui fata de care a savirsit una din faptele prevazute de lege astfel ca el nu va putea culege nici rezerva succesorala, in cazul ca ar fi mostenitor rezervatar, cum am precizat. !aca mosteenitorul nedemn ar fi fost singurul mostenitor al defunctului prin inlaturarea sa de la mostenire aceasta se cuvine statului, devenind vacanta. %fectele nedemnitatii sunt relative in sensul ca mostenitorul nedemn este inlaturat numai de la mostenirea celui fata de care a fost declarat nedemn si nu de la mostenirea altor persoane. stfel el va putea veni prin reprezentarea tatalui sau predecedat la mostenirea unui asecendent mai indepartat7(.
73 se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. 119. 7( se vedea, I. &osetti 'alanescu, l. 'aicoianu, !rept civil roman. &egimuri matrimoniale. Succesiuni. !onatiuni. .estamente. 2ol. III. %ditura / Socec0, 'ucuresti 1(83, pag. **3.

*1 In situatia in care nedemnul a intrat in posesia bunurilor din mostenire inainte de cconstatarea nedemnitatii succesorale el va fi obligat sa le restituie celor indreptatiti asa cum am precizat mai sus. &estituirea bunurilor se face in natura atunci cind este posibil iar daca bunurile supuse restituirii au pierit sau au fost instrainate sau e"propriate pentru cauza de utilitate publica el va trebui sa plateasca despagubiri, fiind considerat posesor de rea credinta si pus de drept in intirziere de la data intrarii sale in posesia bunurilor din mostenire. 5otrivit art.)19 C. civ. mostenitorul nedemn este obligat sa restituie toate fructele si veniturile mosteenirii de la data desc6iderii acesteia. 5entru sumele incasate de la debitorii lui decujus va fi obligat sa plateasca dobinzi de la data incasarii prevederile art.1o33 C. civ. nefiind aplicabile in acest caz. !e asemenea toate drepturile si obligatiile fata de nedemn care se considerasera stinse prin confuziunea celor doua patrimonii sau prin consolidare revin retroactiv in viata. Nedemnul are insa dreptul sa pretinde de la ceilalti mostenitori datoriile mostenirii pe care le-a ac6itat din bunurile sale precum este indreptatit si la intoarcerea c6eltuielilor necesare si utile facute cu bunurile din mostenire caci nedemnitatea nu poate fi constitui izvor de imbogatire fara temei a celorlalti mostenitori in dauna celui declarat nedemn. E1ecte!e nede nitatii 1ata de de$cendentii nede nu!ui. rt.)13 C. civ. prevede in privinta copiilor nedemnului ca0viind la succesiune in virtutea dreptului lor propriu, fara ajutorul reprezentarii, nu sunt departati pentru greseala tatalui lor0. sadar copii nedemnului pot veni la mostenirea defunctului (prin ipoteza a bunicului lor) numai in nume propriu nu si prin reprezentare, ceea ce insemana ca nedemnitatea, asa cum am mai aratat prodduce efecte si fata de ei care nu au savirsit nici una din faptele determinate de legiuitor ca ducind la nedemnitate. 2enirea la mostenire prin reprezentare potrivit art.))8 C. civ. este conditionata printre altele de imprejurarea ca cel reprezentat sa fi putut el insusi sa culeaga mostenirea or in cazul in care reprezentatul era nedemn el nu indeplinea aceasta conditie caci nu avea c6emare utila la mostenirea celui fata de care s-a facut vinovat de comiterea uneia din faptele prev, de art.)11 C. civ. In acest mod efectele pedepsei nedemnitatii se e"tind iata si cu privire la alte persoane decit acelea care se vac vinovate de comiterea acelor fapte incriminate de legiuitor. stfel de pilda daca la moartea lui decujus a ramas ca mostenitor unicul sau fiu dar acesta este nedemn, copilul sau va putea culege mostenirea caci vine la ostenire in nume propriu facind parte din aceeasi clasa de mostenitori cu tatal sau si anume aceea descendentilor. %l este c6emat la mostenire fara reprezentare si inlatura de la mostenire alte rude mai indepartate in grad care fac parte din alte clase mostenitori subsecvente. In sc6imb daca decujus a avut doi copii din care unul nedemn si predecedat, copiii acestuia nu vor putea culege mostenirea dupa bunicul lor caci nu-l pot reprezenta, avind in vedere dispozitiile art.)13 C. civ., pe tatal lor iar mostenirea va fi culeasa de celalalt fiu al defunctului care este ruda de gradul I si-l inlatura pe nepotul care este ruda de gradul II cu defunctul.

** S-a pus problema daca aceasta solutie conscrata de legiuitor prin art.)13 C. civ. in privinta copiilor nedemnului, care s-a vazut este inec6itabila, se aplica nu numai copii lor acestuia ci si celorlalti descendenti in grad mai indepartat de rudenie. S-a sustinut84 ca de vreme ce legiuitorul foloseste e"presia /copiii nedemnului0 si nu aceea de /descendentii nedemnului0trebuia sa credem ca legiuitorul nu a facut-o intimplator asa incit aceasta regula nu are aplicare decit copiilor nedemnului si nu si celorlalti descendenti mai indepartati. Solutia propusa este fortata caci nu are nici o logica ca descendentii in grad mai indepartat ai nedemnului sa aibe o situtia mai favorabila decit copiii acestuia81. %fectele nedemnitatii fata de terti. Intrucit este posibil ca in perioada de la desc6iderea mostenirii si pina la constatarea nedemnitatii mostenitorul nedemn sa fi in6eiat acte juridice cu privire la bunurile succesiunii se pune problema soartei acestora. Cita vreme nedemnitatea are ca efect desfiintarea retroactiva a titlului de mostenitor, in principiu se poate sustine ca actele juridice inc6eiate de nedemn cu tertii vor fi desfiintate ssi ele cu efect retroactiv potrivit principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis. Solutiile trebuie totusi nuantate in functe de natura actului juridic si de buna sau reaua credinta a tertilor cocontractanti. stfel in privinta actelor de conservare si admnistrare s-a decis ca vor fi mentinute in vigoare caci prin ele se asigura buna gospodarire a bunurilor succesorale. In privinta actelor de dispozitie care privesc bunuri mobile s-a acceptat solutia mentinerii lor in vigoare in masura in care tertul dobinditor a fost de buna credinta si facindu-se aplicarea regulii instituita de art.1(o( C. civ. ctele de dispozitie privind bunurile imobile se mentin in ipoteza in care tertul dobinditor poate invoca uzucapiunea sau daca conditiile acesteia nu sunt indeplinite daca tertul dobinditor, de buna credinta se poate prevala de regula error comunis facit ius. !aca tertul este de rea credinta in sen sul ca a avut cunostinta de nedemnitatea celui cu care a contractat principiul resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis se aplica din plin8*. -. Modu! in care o*ereaza nede nitatea. &egula care s-a impus este aceea ca nedemnitatea opereaza de drept astfel ca nu este nevoie de o 6otarire judecatoreasca speciala care sa o pronunte87.
84,r. !ea-, op. cit. pag. 91. 81In acelasi sens. %. Safta-&omano, op. cit. pag. )1 8* se vedea, I. &osetti 'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. **(+ $. %liescu, op. cit. pag. 9(3o, ,r. !ea-, op. cit. pag. 9)-99+ !. C6irica, op. cit. pag. 7o-71+ !. $acovei, op. cit. pag. 71-7*+ Camelia .oader, &. 5opescu, Consideratii in legatura cu aplicarea principiului aparentei in drept in materia mostenirii, in /!reptul0 nr. (<1((7, pag. 79-7(. 87 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 9)+ ,r. !ea-, op. cit. pag. 9(-3o+ C. Statescu, op. cit. 5ag. 113.

*7 In primul caz de nedemnitate este suficienta 6otarirea judecatoreasca de condamnare pentru omor sau tentativa la aceasta infractiune, iar in cazul al doilea este suficienta 6otarirea de condamnare pentru denunt calomnios, ori marturie mincinoasa. In cel de al treilea caz prevazut de art.)11 C. civ. este insa nevoie de o 6otarire judecatoreasca privitoare la nedemnitatea mostenitorului dar nici in acest caz instanta nu pronunta nedemnitatea ci o constata doar, daca sunt prezente conditiile cerute de lege88. $omentul la care nedemnitatea poate fi constatata acesta nu poate fi decit dupa desc6iderea succesiunii anterior o actiune cu un atare obiect neavind interes. In ce priveste invocarea nedemnitatii, avind in vedere gravitatea ei, cercul de persoane care o pot face trebuie sa fie ccit mai mare. ;rice persoana interesta va putea invoca nedemnitatea. stfel pot sa invoce nedemnitatea comostenitorii care au fost inlaturati de la mostenire de catre nedemn, donatarii sau legatarii care au primit liberalitati peste cotitatea disponibila, daca nedemnul este rezervatar precum si creditorii acestor persoane pe calea a actiunii oblice potrivit art.(98 C. civ. precum si de catre instanta de judecata din oficiu si c6iaar de catre nedemnul insusi81. Nedemnitatea este invocata cit timp nedemnul este in viata impotriva acestuia, iar dupa decesul sau impotriva succesorilor sai care nu se vor putea prevala de caracterul perssonal al sanctiunii nedemnitatii de vreme ce antecesorul lor nu a putut avea nici un drept asupra mostenirii autorului sau8). Sectiunea a IV-a. Vocatia $au c0e area !a o$tenire.

5e linga conditia capacitatii succesorale, pentru ca o persoana sa poata veni la mostenire, se mai cere o a adoua conditie pozitiva si anume vocatia succesorala. In cazul mostenirii legale vocatia la mostenire isi are izvorul in prevederile legale potrivit carora sunt c6emate la mostenire rudele defunctului incadrate in patru clase de mostenitori, precum si sotul supravietuitor, iar in cazul mostenirii testamentare in cuprinssul testamentului lesat de defunct. Intr-o prima acceptie notiunea de vocatie succesorala are un sens general care e"prima potentialitatea unor rude din cele determinate ca facind parte din cele patru clase de mostenitori de a culege mostenirea lui decujus. !ar dintre acestea nu toate vor putea culege mostenirea in mod concret ci numai acelea care au vocatie succesorala concreta, adica in lumina principiilor care guverneaza devolutiunea succsorala legala vor culege, efectiv, acea mostenire. In adevar, o persoana poate sa aibe vocatia succesorala generala dar poate fi inlaturata de la mostenirea respectiva de o ruda in grad mai apropiat
88C. Statescu, op. cit. pag. 113. 81 se vedea, 2. :6erman, nota la sent. civ. nr. 3))<1(19 a .rib. pop. rai. 2atra !ornei+ I. @imveliu, op. cit. pag.13. 8) se vedea, $. %liescu. op. cit. 93.

*8 a defuctului de pilda, ipoteza in care spunem ca ea nu a avut vocatie succe sorala concreta la acea mostenire. S-a spus ca pentru ca o persoana sa aibe vocatie succe sorala trebuie sa e"iste doua conditii, una pozitiva adica vocatia succesorala generala si una negativa ca acea persoana sa nu fie inlaturata de la mostenire de o ruda mai apropiata in grad sau de un legatar. 2ocatia succesorala generala este inoperanta evident in cazul mostenirii testamentare caci orice persoana care are capacitate succesorala poate in principiu primi legate cu limitarile aduse de rezerva succesorala, in cazul unei categorii de mostenitori. 89

89,r. !ea-, op. cit. pag. 13.

*1 TITLUL II MOSTENIREA LEGALA CAPITOLUL I REGULI MOSTENIRII GENERALE PRIVIND DEVOLUTIUNEA LEGALA A

Sectiunea a I-a. Con$ideratii "enera!e. 5rin devolutiunea mosteenirii se intelege atribuirea catre anumiti mostenitori a patrimoniului succesoral. !evolutiunea legala (ab intestat) a mostenirii are loc atunci cind nu e"ista testament, caci in acest din urma caz devolutiunea este testamentara. In cazul devolutiunii legale legiuitorul determina categoriile de persoane care vor culege mostenirea functie de anumite criterii cum este gradul de rudenie sau calitatea de sot supravietuitor. In cazul devolutiunii testamentare transmisiunea are loc potrivit vointei lui decujus e"primata in testament. Intre cele doua forme ale devolutiunii mostenirii nu e"ista neaparat un raport de e"cludere caci ele pot coe"ista. 'unaoara defunctul a dispus prin testament numai de o parte a mostenirii sau c6iar daca a dispus de intreg dar e"istind mostenitori rezervatari acestia isi vor primi partea lor (rezerva) in virtutea legii. $ostenirea va fi tot legala si atunci cind defunctul a lasat testament dar acesta nu cuprinde legate ci numai alt fel de dispozitii ca recunoasterea unui copil, dispozitii privind funeraliile sau privitoare la desemnarea unui e"ecutor testamentar etc. .ot astfel se poate intimpla ca testamentul sa nu cuprinda legate ci numai e"6eredari astfel ca el va fi folosit numai pentru inlaturarea de la mostenire a celor e"6eredati iar mostenirea se va imparti potrivit legii de catre cei care nu au fost inlaturati prin vointa lui decujus. 2ocatia succesorala legala este de regula reciproca. stfel daca copiii vin la mostenirea parintilor lor si acestia din urma sunt c6emati la mostenirea acestuia din urma &eciprocitatea vocatiei legale la mostenire cunoaste o singura e"ceptie in cazul casatoriei putative cind potrivit art.*7 C. fam. sotul de buna credinta va avea vocatie succesorala la mostenirea celuilalt dar cel de rea credinta nu. Nu se poate vorbi de reciprocitatea vocatiei legale la mostenire a statului sau a persoanelor juridice si nici in cazul mostenirii testamentare intrucit fiecare testament este un act juridic unilateral si independent. 5rincipiul vocatiei reciproce la mostenire are si un sens negativ astfel ca daca o persoana nu are vocatie la mostenirea altei persoane nici aceasta din urma nu va avea vocatie la mostenirea celei dintii.

*) Sectiunea a II-a. Princi*ii!e devo!utiunii $ucce$ora!e !e"a!e. =a baza devolutiunii legale a mostenirii sta legatura de rudenie dintre decujus si cei c6emati la mostenirea sa. =a acestea se adauga sotul supravietuitor care vine la mostenire in baza =egii nr.71(<1(88. In lipsa oricaror rude din categoria celor c6emate la mostenire precum si a sotului supravietuitor mostenirea se va atribui statului, devenind vacanta. &udenia de singe si cea civila rezultata din adoptie este criteriul fundamental al vocatiei succesorale legale la care, asa cum am aratat se adauga calitatea de sot supravietuitor a defunctului. Nu toate rudele, indiferent de grad pot fi c6emate la mostenire caci c6emate fiind nelimitat la mostenire s-ar ajunge, in adevar la o fragmentare e"cesiva a patrimoniului succesoral care nu e de dorit. In determinarea categoriilor de rude care au vocatie succesorala la mostenirea lui decujus legiuitorul a adoptat doua criterii esentiale si anume#clasa sau ordinul de mostenitori si gradul de rudenie dintre defunct si succesibili. =egiuitorul a creiat patru clase de mostenitori, bazat tot pe gradul de rudenie stabilind intre ele o ordine de preferinta, iar in cadrul fiecarei clase, c6emarea concreta la mostenire se determina tot pe baza gradului de rudenie, in sensul ca rudele de grad mai apropiat le inlatura pe cele in grad mai indepartat. In linie dreapta rudele lui decujus sunt c6emate la mostenire la infinit, dar in linie colaterala legiuitorul margineste c6emarea lor la gradul I2 inclusiv. C6emarea in acest mod a rudelor si a sotului supravietuitor la mostenirea lui decujus are la baza interesul socialmente acceptat al conservarii bunurilor dobindite, uneori de generatii succesive in sinul aceleasi familii prezumindu-se afectiunea fireasca dintre defunct si aceste persoane determinate de legiuitor. 0Succesiunile sunt deferite copiilor si descendentilor defunctului, ascendentilor si rudelor sale colaterale. . . 0spune legiuitorul in art.)1( C. civ. sintetizind principiile de mai sus. 5rimul principiu al devolutiunii succesorale legale este acela potrivit caruia succesorii sunt c6emati la mostenire in ordinea claselor de mostenitori. Codul civil in art.))(-)91 stabileste patru clase de mostenitori cu ordinea lor de preferinta. 5rima clasa de mostenitori vine la mostenire e"cluzind total pe cei care fac parte din cea de a doua sau subsecventa clasa de mostenitori. Clasa a doua vine la mostenire numai in lipsa oricaror mostenitori din prima clasa si e"cclude total pe cei care fac parte din clasa a treia si a patra. Cei din clasa a treia vin la mostenire numai daca nu e"ista mostenitori din prima si a doua clasa de mostenitori si e"clud pe cei din clasa a patra de mostenitori si, in fine, cei din clasa a patra pot veni la mostenire numai daca nu e"ista mostenitori din clasele superioare. Cele patru clase de mostenitori determinate de legiuitor sunt urmatoarele# - clasa I - care cuprinde descendentii in linie dreapta ai defunctului, adica copiii defunctului, nepotii, stranepotii etc. acestuia fara limita de grad+ - clasa a II-a - care cuprinde ascendentii si colateralii privilegiati, adica parintii

*9 defunctului impreuna cu fratii si surorile acestuia precum si descendentii lor, pina la gradul I2 inclusiv. 5entru ca ea cuprinde, pe de o parte, parintii defunctului, care sunt rude in linie ascendenta de gradul I cu acesta, iar pe de alta parte pe fratii si surorile defunctului si copiii acestora, care sunt rude in linie colaterala pina la gradul I2, ea se mai numeste clasa mi"ta a ascendentilor si colateralilor privilegiati+ - clasa a III-a - care cuprinde pe ascendentii ordinari, adica bunicii si strabunicii defunctului etc. , fara limita de grad+ - clasa a I2-a- care cuprinde pe colateralii ordinari, adica unc6ii, matusile verii primari, fratii si surorile bunicilor defunctului. In concurs cu fiecare din aceste clase sau singur in masura, in care nu e"ista rude de singe, vine la mostenire sotul supravietuitor al defunctului potrivit =egii nr.71(<1(88, privitoare la drepturile succesorale ale sotului supravietuitor. In cazul in care nu e"ista nici una din rudele cuprinse in cele patru clase de mostenitori si nici sot supravietuitor, potrivit art.)3o c. civ. mostenirea devine vacanta si se cuvine statului. sadar, gradul de rudenie sta la baza apartenentei la o clasa de mostenitori sau alta, dar asa cum vom vedea el are importanta si in cadrul aceleasi clase de mostenitori. %l se stabileste potrivit prevederilor art.8) C. fam. si ale art.))* si ))7 C. civ. &udenia, asa cum rezulta din te"tele legale precizate mai sus este de doua feluri rudenie in linie dreapta, ascendenta sau descendenta si rudenie colaterala. 0Se numeste linie dreapta ssirul gradelor intre persoanele ce se cobor una din alta0 prevede art.))1 alin.1 fraza I, iar in fraza II acelasi te"t precizeaza ca linia colaterala este0 sirul gradelor intre persoanele ce nu se cobor unele din altele, dar care se cobor dintr-un autor comun0. In linie dreapta gradul de rudenie se stabileste dupa numarul nasterilor e"istente intre persoanele intre care dorim sa stabilim gradul de rudenie. stfel tatal si fiul sunt rude de gradul I, iar nepotul de fiu si bunicul sunt rrude de gradul II. In linie colaterala gradul de rudenie se stabileste dupa numarul nasterilor care urca de la persoana al carei grad de rudenie trebuie sa-l stabilim pina la ascendentul comun si apoi de la aceasta pina la persoana fata de care urmeaza sa stabili gradul de rudenie. stfel fratii sunt rude de gradul II, unc6iul cu nepotul de frate sunt rude de gradul III, iar verii primari sunt rude de gradul I2. &udele in linie dreapta ale defunctului ssunt c6emate teoretic la mostenire la infinit practic insa limitarea vine de la limitele biologice ale vietii omului neputindu-se depasi gradul trei sau patru de rudenie. In linie colaterala, asa cum am vazut, rudele sunt c6emate la mostenire numai pina la gradul I2 inclusiv83. In cazul e"isteentei unor mostenitori apartinind la clase diferite, ceea ce intereseaza sub aspectul c6emarii la mostenire este apartenenta la o clasa de mostenitori iar nu gradul de rudenie cu defunctul. stfel nepotul de fiu aal defunctului este ruda de gradul II cu acesta, dar apartinind clasei I de mostenitori va inlatura de la mostenire pe tatal defunctului care este ruda de gradul I, dar face parte din clasa a II-a de mostenitori.
835ina la legea din *3 iulie 1(*3 privind impozitul pe succesiuni rudele erau c6emate la mostenire pina la gradul 1* inclusiv.

*3 bia in interiorul aceleasi clase, cum vom vedea in cele ce urmeaza, gradul de rudenie este decisiv. 5rin e"ceptie sotul supravietuitor nu este inlaturat de nici o clasa de mostenitori si vine in concurs cu toate la mostenire, dupa cum nici nu inlatura rudele apartinind celor patru clase de mostenitori, doar cota sa de mostenire variaza dupa cum vine in concurs cu mostenitori dintr-o clasa sau alta. l doilea principiu al devolutiunii succesorale legale este acela al prioritatii gradului de rudenie cu defunctul intre rudele ddin cadrul aceleasi clase (sau regula pro"imitatii gradului de rudenie). In lumina acestui principiu in ipoteza ca la moartea defunctului au ramas mai multe rude ale sale apartinind aceleasi clase, rudele in gard mai apropiat le vor inlatura de la mostenire pe cele in gard mai indepartat. stfel fiul lui decujus va inlatura de la mostenire pe nepotul de fiu al lui decujus. %i apartin aceleasi clase de mostenitori dar in vreme ce fiul este ruda de gradul I, nepotul de fiu este ruda de gradul II. 5rin e"ceptie in clasa a doua de mostenitori parintii defunctului desi sunt rude de gradul I cu defunctul nu vor inlatura de la mostenire pe fratii si surorile defunctului, care ssunt rude de gradul II cu vor veni impreuna la mostenire. !e asemenea constituie o e"ceptie de la acest principiu reprezeentarea succesorala de care ne vom ocupa in cele ce urmeaza. l treilea principiu al devolutiunii succesorale legale este acela potrivit caruia in sinul aceleasi clase de mostenitori rudele de grad egal mostenesc in parti egale. 5otrivit acestui principiu daca e"ista mai multe rude din aceeasi clasa de mostenitori si ele au acelasi grad de rudenie cu defunctul vor mosteni cote egale din mostenirea acestuia. Si de al acest principiu e"ista o e"ceptie si anume aceea a fratilor si surorilor care provin din casatorii diferite si se mostenesc intre ei. In acest caz, asa cum vom vedea mostenirea nu se imparte in mod egal sau pe capete ci pe linii. Cei care sunt frati dupa ambii parinti vor lua mai mult decit cei care sunt frati numai dupa unul din parinti. Sectiunea a II-a. Re*rezentarea $ucce$ora!a. #.Notiunea re*rezentarii $ucce$ora!e. &eprezentarea succesorala nu trebuie confundata nici cu reprezentarea conventionala pe care o genereaza mandatul si nici cu cea legala a minorului sau interzisului judecatoresc caci nu are nici o legatura cu acestea. 5otrivit art.))8 C. civ. reprezentarea succesorala este o fictiune a legiuitorului care are drept efect de a pune pe reprezentanti in locul, gradul si drepturile reprezentatului. Inca in doctrina franceza a fost criticata definirea reprezentarii succesorale ca o fictiune caci, s-a spus 8(, legiuitorul
8( se vedea, !. le"andresco, %"plicatiune teeoretica si practica a dreptului civil roman, .om. III, Iasi, .ipografia Nationala, 13(o, pag. *)1+$. %liescu, op. cit. pag. 3(

*( modern nu are nevoie de fictiuni precum pretorul roman ci poate introduce o e"ceptie de la regula in mod direct. >nii autori au definit-o atunci ca fiind un beneficiu al al legii in virtutea caruia o persoana mai indepartata in grad urca in locul si gradul parintelui sau care nu mai este in viata la data desc6iderii succesiunii pentru a culege partea care i s-ar fi cuvenit acestuia, daca s-ar fi aflat in viata 14. Cel reprezentat este ascendentul predecedat fata de decujus, iar reprezentantul este cel care urca in locul si gradul sau culegind partea care i s-ar fi cuvenit daca ar fi fost in viata la data mortii lui decujus. !e pilda, daca la moartea sa decujus a lasat un fiu si doi nepoti, copiii celuilalt fiu al sau predecedat, fiul in viata desi rud de gradul I cu defunctul nu-i va inlatura de la mostenire pe cei doi copii ai fratelui sau predecedat ci acestia vor veni la mostenire culegind impreuna partea care i s-ar fi cuvenit tatalui lor daca ar fi fost in viata. In acest mod reprezentarea constituie o abatere de la regula pro"imitatii gradului de rudenie potrivit careia fiul in viata al defunctului la data desc6iderii succesiunii ar trebuii sa-i inlature de la mostenire pe cei doi nepoti, copiii fratelui sau decedat inainte de aceasta. .ot astfel reprezentarea succesorala este o abatere si de la principiul potrivit caruia rudele in grad egal, apartinind aceleasi clase succesorale, mostenesc in parti legale, caci de pilda, daca decujus a avut doi copii, ambii predecedati, iar unul a avut doi copii, iar celalalt trei copii, toti fiind asadar nepoti de fiu, nu vor mosteni in parti egale ci primii doi vor impartii partea de C care s-ar fi cuvenit tatalui lor, iar cealalta parte de C va fi impartita de asta data de cei trei nepoti care vin si-l reprezinta pe tatal lor predecedat. /!reptul la mostenire nu poate depinde de 6azard (predecesul sau supravietuirea unor rude), iar moartea prematura a parintilor nu trebuie sa dauneze unora dintre copii si nici sa profite altora/11. +.Cazuri!e de a*!icare a re*rezentarii $ucce$ora!e. sa cum am vazut reprezentarea succesorala fiind o e"ceptie de la principiile devolutiunii legale a mostenirii prevederile legale care o reglementeaza sunt de stricta interpretare. !in prevederile art.))1, ))) si )9* C. civ. rezulta ca reprezentarea succesorala este admisa in cazul descendentilor copiilor lui decujus si ai descendentilor din frati si surori. Nu pot beneficia de reprezentare nici ascendentii privilegiati, nici ascendentii ordinari, nici colataralii ordinari si nici sotul supravietuitor1*. !in analiza te"telor legale amintite mai sus rezulta ca atunci cind reprezentarea
14 3). 11,r. !ea-. op. cit. pag. 39. 1* se vedea, .rib. pop. rai. :rivita &osie, sent. civ. nr. 877o<1((1, in ?. N. nr. 1<1(1), pag. 33(+.rib. Supr. col. civ. dec. nr. 11o)<1()3, in C. !. 1()3, pag. (1-(9+.rib. Supr. sect. civ. dec. nr. **)<1(3), in C. !. 1(3), pag. 9)-93 se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. 1*1, $. %liescu, op. cit. pag. 3(-(o+,r. !ea-, opcit, pag.

74 este admisa ea opereaza # a) in toate cazurile si b) la infinit. a) 5rin afirmatia ca reprezentarea opereaza in toate cazurile vom intelege, referindu-ne la clasa descendentilor, ca ea va opera si in ipoteza ca la mostenire vin descendenti de gradul I, cu descendenti de gradul II (nepoti) care-l reprezinta pe ascendentul lor predecedat precum si in ipoteza ca toti descendentii de gradul I sunt decedati si vin la mostenire prin reprezentare numai nepotii, rude de gradul II, care iau locul ascendentilor lor rude de gradul I. !e pilda, daca decujus a avut doi fii, din care unul este predecedat, dar a avut la rindul sau doi fii, acestia din urma luind locul tatalui lor prin reprezentare vor veni la mostenire impreuna cu fiul in viata al lui decujus (unc6iul lor) si vor culege cota de C care s-ar fi cuvenit tatalui lor daca era in viata. Cealalta cota o va lua, evident, fiul in viata la data desc6iderii mostenirii, al lui decujus. Intr-o a doua ipoteza, daca ambii fii ai lui decujus au predecedat acestuia, dar fiecare a lasat cite doi copii, acestia vor veni la mostenirea prin reprezentarea parintilor lor, care erau rude de gradul I cu defunctul si vor impartii intre ei partile care ar fi revenit ascendentilor lor daca erau in viata la data desc6iderii succesiunii. .ot astfel descendentii din frati si surori, care sunt rude de gradul III cu defunctul si fac parte din clasa a doua mi"ta de mostenitori vor putea veni la mostenire prin reprezentare fie ca e"ista frati in viata ai lui decujus, fie ca vin numai nepoti de frate si sora la mostenire. b) 5rin afirmatia ca reprezentarea opereaza la infinit vom intelege ca in cazul descendentilor in linie dreapta, asadar al clasei I de mostenitori, se bucura de reprezeentare nu numai cei care sunt rude de gradul II cu defunctul ci si cei de gradul III si asa mai departe la infinit. In sc6imb, in linie colaterala legiutorul mergineste si reprezentarea succesorala pina la gradul I2 de rudenie inclusiv. ,.Conditii!e re*rezentarii $ucce$ora!e. &eprezentarea opereaza numai daca sunt prezente trei conditii, din care doua privesc persoana celui reprezentat, iar a treia persoana celui care reprezinta. ceste conditii sunt urmatoarele# a) Cel reprezentat sa fie decedat la data desc6iderii mostenirii. rt.))3 C. civ. prevede ca nu se reprezinta decit persoanele moarte. S-a precizat ca reprezentatul nu este necesar sa fie predecedat fata de decujus caci reprezentarea va opera c6iar in ipoteza in care cel reprezentat a decedat concomitent cu decujus17, ca de pilda in cazul comorientilor sau al persoanelor decedate in acelasi timp fara sa fie comorienti, astfel ca mai corect este sa se spuna ca cel reprezentat sa fie decedat la data desc6iderii succesiunii, decit sa se foloseaca notiunea de predecedat la data desc6iderii mostenirii.
17C. Statescu. op. cit. pag. 1*9+$. %liescu, op. cit. pag. (*+,r. !ea-, op. cit. pag. 33+%. Safta&omano, op. cit. pag. 3o-31.

71 In legatura insa cu situatia comorientilor s-a e"primat si parerea ca in acest caz reprezentarea nu ar opera pentru ca cel ce ar urma sa fie reprezentat, fiind prezumat mort in acelasi moment cu decujus el nu are capacitate succesorala caci nu e"ista in acel moment si asa fiind locul sau nu este util18. Impartasim prima opinie numai pentru argumentul de ec6itate caci, in adevar, daca de pilda decujus impreuna cu unul din cei doi fii ai sai decedeaza in aceeasi catastrofa, fiind considerati comorienti, daca fiii celui decedat impreuna cu tatal lor nu ar putea veni la mostenirea bunicului lor prin reprezentare, aceasta mostenire ar fi culeasa in totalitate de celalalt fiu al lui decujus, ramas in viata, ceea ce este inec6itabil11. 5ersoanele in viata, asadar, nu vor putea fi reprezentate c6iar daca au renuntat la mostenire sau au fost declarate nedemne. Cei in viata fie ca vor mosteni pe defunct in nume propriu fie vor fi inlaturate de la mostenire de rude in grad mai apropiat cu acesta. .ot asa cei declarati disparuti nu pot fi reprezentati fiind considerati in viata pina in momentul in care intervine 6otarirea judecatoreasca de declarare a mortii. !aca prin aceasta 6otarire ramasa definitiva si irevocabila se stabileste o data a mortii anterioara sau concomitenta cu data desc6iderii succesiunii reprezentarea va fi posibila. !in interdictia reprezentarii persoanelor in viata la data desc6iderii mostenirii razulta consecinta ca reprezentarea nu poate opera prin salturi si nici omisio medio. &eprezentantul trebuia sa urce din grad in grad, care trebuie sa fie vacante prin deces, pina la gradul cel mai apropiat de defunct. b) =ocul persoanei reprezentate sa fie util. ceasta inseamna ca nu este suficient ca cel reprezentat sa fie decedat la data desc6iderii succesiunii ci este necesar ca acesta, daca ar fi fost in viata, sa-l fi putut mosteni pe defunct. Cel declarat nedemn nu poate fi reprezentat pentru ca daca ar fi fost in viata el nu-l putea mosteni pe defunct. Solutia, asa cum am aratat este criticabila de vreme ce nedemnitatea este soccotita o sanctiune civila care ar trebui sa aibe efecte numai fata de cel nedemn si nu si fata de urmasii sai. =ocul nu este considerat util nici in cazul in care reprezentatul este un frate sau sora a defunctului, decedati la data desc6iderii succesiunii care insa au fost e"6eredati de catre defunct. Nu aceeasi este situatia in cazul in care cel e"6eredat este un mostenitor rezervatar, bunaoara un copil al defunctului. &eprezentarea va avea loc in aceasta ipoteza caci locul este util in ce priveste rezerva succesorala de care decujus nu-l poate priva pe descendentul sau reprezentat. c) &eprezentantul sa aibe vocatie succesorala proprie la mostenirea defunctului. &eprezentantul, fiind c6emat sa-l mosteneasca pe defunct trebuie sa indeplineasca toate conditiile cerute de lege pentru a-l putea mosteni pe acesta. .rebuie sa aibe
18 se vedea, !. C6irica, op. cit. pag. 88-81. 11 se vedea ,r. !ea-, op. cit. pag. 33.

7* capacitate succesorala, sa nu fie nedemn fata de defunct si sa aibe vocatie proprie la mostenirea acestuia. ,aptul ca reeprezentantul a fost nedemn fata de cel pe care-l reeprezinta nu este o piedica in calea reprezentarii si nici renuntarea la mostenirea reprezentatului (art.))3 alin.* C. civ. ). In linie colaterala descendentii din frati si surori pot veni la mostenire prin reprezentare numai pina la gradul I2 inclusiv /nefiind de conceput ca o persoana situata in afara sferei rudelor c6emate de lege la mostenire (cum este de e"emplu fiul stranepotului de frate al defunctului, ruda de gradul al cicilea cu acesta) sa poata veni la succesiunea lui de cujus prin reprezentarea rudelor de grad succesibil predecedate01). In privinta rudeniei izvorita din adoptie incepind cu data de 1* iunie 1((9 cind a intrat in vigoare ;rdonanta de urgenta nr.*1<1((9 (modificata prin =egea nr. 39<1((3) e"ista un singur fel de adoptie si anume adoptia cu efectele filiatiei firesti sau cu efecte depline. doptiile incuviintate in trecut pot sa fie si adoptii cu efecte restrinse asa cum au fost ele reglementate de Codul familiei intrucit legea noua nu retroactiveaza. In cazul adoptiei (infierii) cu efecte depline, cel adoptat si descendentii sai pot veni la mostenire prin reprezentare la fel ca si copiii rezultati din filiatia fireasca intrucit ei ca urmare a doptiei devin rude cu adoptatorul precum si cu rudele acestuia iar rudenia de singe dintre copil si parintii sai inceteaza. !aca adoptia(infierea) a fost cu efecte restrinse descendentii celui adoptat vor putea veni la mostenire prin reprezentare numai daca adoptia a fost facuta de catre de cujus, dar daca ea a fost facuta de catre descendentii sai sau de colataralii privilegiati ori nepotii acestora reprezentrea nu mai poate avea loc intrucit cel ce ar urma sa fie reprezentant nu are vocatie proprie la mostenirea defunctului nefiind ruda cu acesta. doptatul cu efecte restrinse si descendentii sai vor putea veni insa la mostenire prin reprezentare in familia lor fireasca pentru ca in acest caz legaturile de rudenie cu familia de singe nu s-au intrerupt. -.E1ecte!e re*rezentarii $ucce$ora!e. %fectul principal al reprezentarii succesorale este impartirea mostenirii pe tulpini si nu pe capete. rt.))9 C. civ. prevede ca #0In toate cazurile in care reprezentarea este admisa, partajul se face pe tulpina + daca aceeasi tulpina a prrodus mai multe ramuri, sudivizia se face iarasi pe tulpina in fiecare ramura, membri aceleasi ramuri se impart egal intre dinsii0. sadar, reprezentantii vor culege intotdeauna numai partea care s-ar fi cuvenit antecesorului lor pe care-l reprezinta. !aca de pilda, decujus a avut doi fii, ambii predecedati, dar unul a avut la rindul sau doi fii, iar celalalt trei fii, care vin toti la mostenire prin reprezentare, mostenirea lui de cujus se va impartii in doua, iar cota de C se va impartii intre cei doi reprezentanti ai primului copil al lui decujus predecedat iar cealalta cota de C se va impartii in parti egale intre cei trei reprezentanti ai celui de al doilea fiu al lui de cujus predecedat si el. Succesibilii sunt evident liberi sa accepte sau nu mostenirea, dar daca au acceptat-o reprezentarea opereaza de drept efectele ei
1)!. C6irica, op. cit. pag. 81.

77 neputind fi modificate nici prin vointa reprezentantilor si nici a lui de cujus. $ostenitorii care vin prin reprezentare la mostenire dobindesc nu numai drepturi ci si obligatii functie de vocatia succesorala a fiecaruia. 2or raspunde asadar, pentru pasivul mostenirii in limita activului (intra vires 6ereditatis) daca au acceptatat-o sub beneficiu de inventar si peste aceste limite (ultra vires 6ereditatis)in cazul in care au acceptat-o pur si simplu. Nu are importanta in ambele cazuri daca au renuntat sau au acceptat mostenirea lasata de cel pe care-l reprezinta. 2.Re*rezentarea $ucce$ora!a ra*ortata !a Le"ea nr.#34#55# $i Le"ea nr.#o4+oo#. In ipoteza ca fostul proprietar al terenului nu este in viata potrivit art. 3 din =egea nr.13<1((1 (republicta in 1((3 cu modificarile aduse de =egea nr.1)(<1((9) pot solicita reconstituirea dreptului de proprietate mostenitorii acestuia in conditiile legiicivile. In consecinta, asa cum corect s-a precizat,19 de vreme ce legea civila permite mostenirea prin reprezentare inseamna ca aceasta institutie isi are aplicare si in domeniul reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor potrivit =egii nr.13<1((1. !e altfel &egulamentul aprobat prin D.:. 171<1((1, in art.18 prevede in mod e"pres ca descendentii copiilor fostului proprietar decedat precum si cei din frati si surori pot veni la mostenire in locul parintilor lor decedati anterior autorului succesiunii, asadar prin reprezentare. &eprezentarea nu este admisa insa in cazul in care reprezentatul a decedat nu anterior ci ulterior fostului proprietar al terenului insa decesul a avut loc inaintea aparitiei =egii nr.13<1((1, cum in mod eronat s-a sustinut de catre unii autori13. Succesiunea se desc6ide la data mortii fostului proprietar al terenului iar nu la aparitia =egii nr.13<1((1, astfel ca toate problemele succesiunii se rezolva raportat la aceasta data. Numai ca legea permite sa se reconstituie dreptul de proprietate si asupra terenurilor care la data decesului nu erau in patrimoniul lui de cujus1(. !aca moartea copilului sau a fratelui sau surorii au avut loc ulterior decesului autorului, intrucit acestia au fost in viata la data desc6iderii succesiunii ei vor veni la mostenire in nume propriu iar cotele mostenite astfel vor reveni propriilor lor mostenitori prin retransmitere. !esigur in toate cazurile, indiferent ca mostenitorii vin la mostenire in nume propriu, prin reprezentare sau retransmitere, ca sunt mostenitori legali sau testamentari nu pot dobindi prin reconstituirea dreptului de proprietate mai mult decit ar fi putut
19 se vedea. ,r. !ea-, op. cit. pag. 1oo si urm+St. =ungu, Nota la dec. civ. nr. 17<1((3 a trib. 2aslui, in !reptul nr. 9<1(((, pag. 18o. 132. 5. , !reptul de reprezentare succesorala in conditiile prevederilor art. 1* alin. * din =egea nr. 13<1((1, in !reptul nr. 1o-11, 1((1 pag. ((+Idem, !iferentierea intre institutia transmiterii si cea a reprezentarii, in !reptul nr. )<1((*, pag. 93. utorul sustinea in esenta ca intrucit anterior legii nr. 13<1((1 terenurile agricole nu erau in circuitul civil nu puteau face obiectul succesiunii astfel ca nu are relevanta ca reprezentatul a decedat ulterior lui de cujus din moment ce la moartea acestuia nu s-a desc6is si nici nu se putea desc6ide succesiunea. 1( pud ,r. !ea-, op. cit. pag. 1o7

78 dobindi fostul proprietar, autorul lor, daca ar fi fost in viata. In privinta =egii nr.1o<*oo1 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada ) martie 1(81 -** decembrie 1(3(, intrucit art.8 alin.* prevede ca de prevederile acestei legi beneficiaza si mostenitorii persoanelor indreptatite, acestia vor putea beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate fie in nume propriu, fie prin reprezentare sau retransmitere in conditiile legii civile)4. C A P I T O L U L II DREPTURILE SUCCESORALE ALE RUDELOR DE(UNCTULUI ALE SOTULUI SUPRAVIETUITOR. Sectiunea a I-a. C!a$e!e de o$tenitori. SI

sa cum am aratat intr-o alta parte a acestei lucrari legiuitorul rinduieste rudele lui de cujus in privinta drepturilor lor la mostenirea acestuia in patru clase de mostenitori ale caror reguli specifice le vom analiza in cele ce urmeaza. 1.Clasa I -a de mostenitori (descendentii defunctului) 5rima clasa de rude c6emate la mostenirea defunctului este constituita, potrivit art.))( C. civ. din copiii acestuia si urmasii lor in linie dreapta la infinit indiferent ca sunt rezultati din casatorie sau din afara acesteia. Codul familiei a asimilat pe deplin copilul din afara casatoriei cu cel din casatorie cu conditia evidenta ca legatura de filiatie sa fie stabilita prin una din caile admise de lege (art.)7 C. fam.). 5otrivit vec6ii reglementari a Codului civil copilul din afara casatoriei nu avea drepturi succesorale decit fata de mama sa si rudele acesteia si nici un drept la mostenirea lasata de tatal sau dinafara casatoriei. In clasa descendentilor se includ si copiii rezultati din adoptie. In prezent legea consacra numai adoptia cu efecte depline (;>: nr.*1<1((9) numai ca distictia dintre cele doua forme de adoptie(infiere) se impune. !aca adoptatorul este de cujus in ambele feluri de adoptie cel adoptat si descendentii sai vor fi c6emati la mostenirea adoptatorului. In cazul adoptiei cu efecte depline raporturile de rudenie cu parintii firesti si rudele acestora inceteaza astfel ca cel adoptat si descendentii sai nu vor mai putea veni la mostenirea parintilor de singe sau a rudelor acestora. In sc6imb in cazul adoptiei cu efecte restrinse se pastreaza legaturile de rudenie in propria familie astfel ca adoptatul si descendentii sai vin la mostenirea ascendentilor firesti in calitate de descendenti.
)4 se vedea, %. C6elaru, Consideratii asupra =egii nr. 1o<*oo1 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada ) martie 1(81-** deceembrie 1(3(, in ?uridica nr. )<*oo1, pag. *81-*81.

71 In ipoteza ca adoptia nu a fost facuta de catre defunct ci de catre descendentul acestuia, numai in cazul adoptiei cu efecte depline adoptatul si descendentii si vor avea c6emare succesorala la mostenirea lasata de defunct intrucit devin rude nu numai cu adoptatorul ci si cu rudele acestuia, asadar, si cu defunctul. In cazul adoptiei cu efecte restrinse insa adoptatul si descendentii sai nu vor avea vocatie la mostenirea ascendentului adoptatorului intrucit nu sunt rude cu rudele adoptatorului si deci nici cu decujus. Impartirea mostenirii intre descendentii de gradul I se face in mod egal sau pe capete. ceeasi este situatia si in cazul descendentilor de grad subsecvent cind vin la mostenire in nume propriu si nu prin reprezentare. !aca insa descendentii de gradul II si urmatoarele vin la mostenire prin reprezentare, asa cum am vazut, impartirea nu se face pe capete ci pe tulpini si subtulpini. !aca e"ista descendenti mai indepartati in grad care nu beneficiaza de reprezentare ei vor fi e"clusi de la mostenire caci mostenitorii in grad mai apropiat cu defunctul ii inlatura de la mostenire pe cei in grad mai indepartat. !escendentii lui de cujus, pot veni la mostenire, asa cum am vazut, in nume propriu sau prin reprezentare. %i sunt mostenitori rezervatari, legiuitorul (art.381, 38* C. civ.) pastrindu-le prin vointa sa o parte a mostenirii, care este rezerva, c6iar atunci cind defunctul ar fi efectuat liberalitati peste cota permisa de legiuitor (cotitatea disponibila) avind dreptul, cum vom vedea intr-o alta parte acestei lucrari, sa ceara reductiunea liberalitatilor e"cesive. !escendentii defunctului sunt si mostenitori sezinari, astfel ca potrivit art.)17C. civ. u dreptul de a intra in posesia mostenirii fara indeplinirea vreunei formalitati ca eliberarea certificatului de mostenitor. In fine, in ipoteza ca vin la mostenire mai multi descendenti ai defunctului potrivit art.911 C. civ. au unii fata de altii obligatia de raport. ceasta inseamna ca trebuie sa aduca la masa succesorala donatiile ce au primit de la defunct, direct sau indirect, inafara de ipoteza ca au fost facute cu scutire de raport. *. Clasa a II-a de mostenitori (ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati). !aca nu e"ista rude din clasa I-a de mostenitori, sau acestea nu vor sau nu pot primi mostenirea legiutorul c6eama la mostenire rudele din clasa II-a de mostenitori. ceata poarta denmirea de clasa mi"ta intrucit in ea se cuprind ascendentii privilegiati care sunt rude de gradul I cu de cujus si colateralii privilegiati care sunt rude de cel putin gradul II, fara a se e"cclude unii pe altii. ceasta categorie de rude mai poarta denumirea de privilegiati intrucit mai e"ista ascendenti mai indepartati in gard decit parintii care se numesc ascendenti ordinari care fac parte din calasa III-a de mostenitori dupa cum e"ista si colatarali mai indepartati in grad care fac parte din clasa a I2 de mostenitori si care toti sunt inlaturati de la mostenire in prezenta celor din calasa II-a. a) scendentii privilegiati.

7) scendentii privilegiati sunt parintii defunctului, din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie. In privinta parintilor din casatorie precum si a mamei dinafara casatoriei e"ista dispozitii legale e"prese in art.)9o, )91, )97, )93 C. civ. astfel ca nu e"ista indoiala ca ei sunt c6emati la mostenire ca facind parte din clasa a II-a de mostenitori. u fost insa duscutii in privinta tatalui din afara casatoriei si a parintilor defunctului in cazul adoptiei cu efecte restrinse, astfel ca se impun, din acest motiv, citeva precizari. !esi nu e"ista un te"t e"pres in privinta drepturilor succesorale ale tatalui din afara casatoriei si este de principiu ca nimeni nu are c6emare succesorala fara o consacrare legala e"presa, astazi nu se mai pune la indoiala dreptul acestuia de a veni la mostenirea copilului sau decedat. Ceea ce confera fundament acestui drept este legatura obiectiva de filiatie dintre parinte si copil precum si principiul egalitatii se"elor si al reciprocitatii vocatiei succesorale. Iar, pe de alta parte, art.1o) C. fam. c6iar daca nu direct, recunoaste tatalui dinafara casatoriei dreptul de a veni la mostenirea copilului sau atunci cind prevede ca parintele nu are nici un drept asupra bunurilor copilului in afara dreptului de mostenire si la intretinere.)1 In cazul adoptiei cu efecte depline intrucit cel adoptat nu mai are legaturi de rudenie cu parintii sai firesti acestia, idiferent ca sunt din casatorie sau dinafara ei nu au vocatie succesorala la mostenirea copilului lor adoptat. In sc6imb in cazul adoptiei cu efecte restrinse dreptul la mostenirea copilului lor adoptat al parintilor firesti se mentine intrucit sunt mentinute legaturile de rudenie cu acestia. doptatorii au si ei c6emare succesorala la mostenirea a doptatului, alaturi de parintii firesti ai copilului)*. In cazul in care la mostenire vin numai ascendentii privilegiati ai defunctului nee"istind colaterali privilegiati, potrivit art.)9o alin.* C. civ. patrimoniul defunctului se va impartii in mod egal intre ei, adica in cote de cite C pentru fiecare sau 1<7 si respec tiv 1<8 dupa cum vin unul sau ambii parinti firesti si cei din adoptie in cazul adoptiei cu efecte restrinse. !aca la data desc6iderii mostenirii trieste numai unul din parinti, fireste el va culege intreaga mostenire. !aca insa la mostenire ascendentii privilegiati vin impreuna cu colateralii privilegiati, daca e"ista un singur parinte acesta va primi 1<8 din mostenire, cealalata cota de 7<8 revenind colateralilor privilegiati, indiferent de numarul lor. !aca traiesc ambii parinti ei vor lua cota de C impreuna cite 1<8 pentru fiecare, cealalata jumatate revenind colateralilor privilegiati, indiferent de numarul lor. In cazul adoptiei cu efecte restrinse pot veni la mostenire patru ascendenti privilegiat iinsa numai cota de C afectata
)15entru controversa in aceasta privinta a se vedea# . Ionascu, Clasele de mostenitori in dreptul &. 5. &. , in 'uletinul >niversitatii 'abes -'olEai, Cluj, seria Stiinte sociale, 2ol. I, nr. 1-*+5 nca, Consecintele succesorale ale noilor reglementari din cuprinsul Codului familiei, in =egalitatea 5opulara nr. 11<1(1)+$. %liescu op. cit. pag. 1o(-11*+C. Statescu, op. cit. pag. 178-171. )*5eentru controversa a se vedea# . Ionascu. loc. cit. supra#$. %liescu, op. cit. pag. 1o(-11*+C. Statescu, op. cit. pag. 171-17) si bibliografia acolo citata.

79 lor se va impartii intre ei astfel ca vor lua 1<8, 1<) sau 1<3 fiecare. In cazul in care la mostenire vine in concurs cu clasa a II-a de mostenitori sotul supravietuitor mai intii se stabileste cota ce se cuvine acestuia, restul impartindu-se dupa regulile aratate mai sus intre mostenitorii din aceasta clasa. b) Colateralii privilegiati. !in aceasta categorie de mostenitori fac parte fratii si surorile defunctului precum si descendentii din frati si surori pina la gradul I2 inclusiv. ,ratii si surorile pot fi din casatorie, din afara casatoriei si din adoptia cu efecte depline. =a adoptia cu efecte restrinse cel adoptat si dsecendentii sai nu devin rude cu rudele adoptatorului astfel ca la acest tip de adoptie cei adoptati de aceeasi persoana nu au vocatie reciproca unul fata de altul si nici in ipoteza e"istentei unui copil de pilda al adoptatorului si unul rezultat din adoptie intrucit, asa cum aratat nu devin rude intre ei. Colateralii privilegiati in cazul adoptiei cu efecte restrinse se recruteaza, cum bine s-a spus)7, numai dintre rudele firesti ale defunctului. sadar, daca adoptatorul a adoptat mai multi copii, toti cu efecte depline ei se vor mosteni intre ei. !aca toti au fost adoptati cu efecte restrinde nu vocatie unul la mostenirea celuilalt. !aca insa a adoptat un copil, de pilda cu efecte depline si inca unul dar cu efecte retsrinse avind in vedere prevederile art.91, 99 si 9( C. fam. nici in aceasta ipoteza adoptatul cu efecte depline nu-l va mosteni pe celalalt adoptat cu efecte restrinse desi s-a sustinut si teza inversa)8, intrucit rudenia nu poate fi unilaterala adica numai adoptatul cu efecte depline sa fie considerat frate cu cel adoptat cu efecte restrise iar invers nu. %i nu se mostenesc, asadar, unul pe altul intr-o atare ipoteza)1. Cel adoptat cu efecte restrinse pastrindu-si legaturile de rudenie din familia fireasca potrivit art.91 alin.7 C. fam. el va veni la mostenirea fratilor sai de singe si eventual a celor adoptati de parintii cu efecte depline. !aca insa parintii sai firesti ar fi adoptat un copil cu efecte restrinse ei nu au vocatie succesorala reciproca caci nu sunt considerati rude intre ei. Cit priveste imparteala mostenirii intre colateralii privilegiati regula generala instituita de altfel de art.)98 C. civ. este aceea ca se va impartii in parti egale, adica pe capete. ceasta este valabila si pentru descendentii din frati si surori. &egula generala se aplica insa numai atunci cind fratii sunt frati buni sau germani, cum li se mai spune, adica sunt frati si dupa mama si dupa tata. 5ot e"ista insa frati numai dupa tata si se numesc frati consangvini sau consingeni si frati numai dupa mama care se numsc frati uterini. Cind la mostenire sunt c6emati frati care fac parte din aceeasi categorie, bunaoara toti sunt frati consangvini sau toti sunt frati uterini se plica regula
)7,r. !ea-, op. cit. pag. 11*. )8. $. %liescu, op. cit. pag. 1*8. )1!. $acovei, op. cit. pag. 89#,&. !ea-, op. cit. pag. 118.

73 generala adica mostenirea se va impartii in perti egale. =ucrurile se sc6imba insa cind e"ista frati si surori din categorii diferite si atunci mostenire se imparte pe linii, cota de C pentru linia paterna si cota de C pentru linia materna. Cota de C din linia paterna se va impartii in mod egal intre fratii pe linie paterna iar ccota de C intre fratii pe linie materna. ,ratii buni vor lua insa cite o parte din ambele linii adica atit cea paterna cit si cea materna pe cind ceilalti numai din linia din care fac parte. Nu are in prezent importanta daca fratii sunt din casatorie sau dinafara casatoriei. !esi prevederile art.)98 C. civ. s-ar parea ca duc la concluzia ca impartirea pe linii a mostenirii are loc numi atunci cind colataralii privilegiati vin in concurs cu ascendentii privilegiati, in realitate regula se plica si atunci cind la mostenire ei vin singuri. 5entru e"emplificare sa presupunem ca la moartea lui de cujus au ramas un frate bun, un frate consangvin si unul uterin. $ostanirea se imparte in doua parti egale C pentru linia paterna si C pentru linia materna. ,ratele bun va culege cite o parte din ambele linii pe cind ceilalti numai din linia peterna si respectiv materna. $ostenirea se imparte din capul locului in doua. Cota de C din linia paterna sa va impartii la rindul ei in doua adica in cote de 1<8 pentru fratele bun si fratele consagvin iar cota de C din linia materna se va imaprtii tot astfel in doua cite 1<8 peentru fratele bun si fratele uterin. &ezulta, asadar, ca fratele bun ia cite o parte din ambele linii pe cinnd ceilalti doi numai din liniile de care apartin. ceasta imparteala este o e"ceptie de la regula ca in interiorul aceleasi clase de mostenitori rudele de grad egal mostenesc in parti egale, caci este necontastat faptul ca fratii, indiferent ca sunt din aceeasi casatorie sau din casatorii diferite sunt fata de defunctul lor frate rude de grad egal. Nedemnitatea sau renuntarea unui frate consangvin sau uterin profita celor care fac parte din aceasi linie. !in dispozitiile art.)9*, )97, )98 C. civ. rezulta ca impartirea pe linii a mostenirii intre colataralii privilegiati are loc nu numai atunci cind ei vin la mostenire in nume propriu ci si atunci cind vin descendentii lor prin reprezentare sau in nume propriu, cind toti cei in gradde rudenie mai apropiat cu defunctul sunt decedati, renuntatori )) sau nedemni. !repturile succesorale ale colateralilor privilegiati se caracterizeaza prin aceea ca ei nu sunt nici mostenitori rezervatari si nici sezinari. %i pot veni al mostenire fie in nume propriu, cind este vorba de frati si surori, fie prin reprezentare, daca este vorba de desceendentii lor, desigur daca conditiile reprezentarii sunt indeplinite. %i nu sunt obligati la raportul ddonatiilor. 7.Clasa a III-a de mostenitori (ascendentii ordinari) In aceasta clasa se cuprind ascendentii mai indepartati in grad decit parintii defunctului, cum sunt bunicii, strabunicii acestuia etc. la infinit. Nu are importanta daca
)) se vedea, !an C6irica, op. cit pag. 17-18+C. S. ?. dec. civ. 1o71<1((1, in !reptul nr. 1<1((*, pag. 1o9.

7( ei sunt rude din casatorie sau dinafara casatoriei sau din adoptia ce efecte depline. !aca de cujus a fost adoptat cu efecte restrinse ascendentii ordinari pot fi numai din rudele sale de singe. scendentii ordinari ssunt c6emati evident la mostenire numai in ipoetaza in care nu e"ista mostenitori din clasele de mostenitori superioare. In cadrul interior al acestei clase functioneaza principiul pro"imitatii gradului de rudenia astfel ca bunicii vor inlatura de la mostenire pe strabunici. Cei in grad egal de rudenie vor mosteni in parti egale. !aca in concurs cu ascendentii ordinari vine si sotul supravietuitor mai intii se va stabili cota ce se cuvine acestuia restul urmind a se impartii in lumina celor precizate mai sus intre ascendentii ordinari. scendentii ordinari pot veni la mostenire numai in nume propriu, nu si prin reprezentare, nu sunt mostenitori rezervatari si nici nu sunt obligati la raportul donatiilor. ,iind insa rude in linie directa ascendenta cu de cujus sunt mostenitori sezinari. 8.Clasa a I2-a de mostenitori (Colataralii ordinari) 5otrivit art.)91 C. civ. din aceasta clasa de mostenitori fac parte rudele colaterale ale lui decujus, altele decit fratii si surorile lui ori a descendentilor acestora, pina la gradul I2 inclusiv, adica unc6ii, matusile, verii primari si fratii si surorile bunicilor defunctului. %vident ei vin la mostenire numai in lipsa unor mostenitori din primele trei clase de mostenitori. Colataralii ordinari pot fi din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie cu efecte depline. In cazul adoptiei cu efecte restrinse colataralii ordinari nu pot veni decit din rudenia fireasca a defeunctului adoptat. !aca colataralii ordinari sunt de acelasi grad vor impartii mostenirea in parti egale. !aca e"ista colaterali ordinari de grade diferite de rudenie, cei mai apropiati in grad ii vor inlatura pe cei mai indepartati. !aca e"ista sot supravietuitor mai intii se va stabili cota acestuia iar restul se va impartii intre colateralii ordinari. $ostenitorii din aceasta clasa pot veni la mostenire numai in nume propriu nu si prin reprezentare, nu sunt mostenitori rezervatari, nici sezinari si nu sunt obligati la raportul donatiilor. Sectiunea a II-a. Dre*turi!e $ucce$ora!e a!e $otu!ui $u*ravietuitor. #.Re"!e entare !e"a!a. !repturile succesorale ale sotului supravietuitor sunt reglementate in prezente prin =egea nr.71(<1(88 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor prin care au fost

84 implicit abrogate dispozitiile art.)9(, )31-)38 C. civ. care reglementau acest domeniu. In aceasta reglementare a Codului civil sotul suprvietutor era c6emat la mostenire numai in absenta succesibililor din cele patru clase de mostenitori prezentate mai sus. rt.)38 C. civ. prevedea unele drepturi succesorale doar pentru vaduva saraca care avea dreptul la o cota parte in uzufruct daca venea in concurs cu descendentii de functului si numai in lipsa acestora avea o cota de 1<8 din mostenire in plina proprietate. In prezent, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza, sotul supravietuitor vine in concurs cu toate cele patru clase de mostenitori legali, avind si dreptul la rezerva succesorala precum si unele drepturi specifice. +.Conditii!e cerute de !e"e $otu!ui $u*ravietutor *entru a *utea o$teni.

5e linga conditiile generale cerute oricarui mostenitor pentru a putea mosteni sotul supravietuitor trebuie sa indeplineasca conditia ca data desc6iderii succesiunii sai aiba calitatea de sot. !aca asadar drepturile celorlalti mostenitori legali au la baza legatura de rudenie cu defunctul ale sotului supravietitor izvoresc din calitatea sa de sot. =egatura de concubinaj nu confera concubinului supravietuitor vreun drept la succesiunea celuilalt concubin predecedat. %"istind calitatea de sot la data desc6iderii succesiunii nu are importanta nici durata casatoriei, nici starea materiala a sotului supravietuitor sau se"ul acestuia daca erau sau nu despartiti in fapt, daca au avut sau nu copii si nici c6iar faptul ca era intentata actiunea de divort cita vreme, asa cum vom vedea, 6otarirea de divort nu a ramas irevocabila. Intrucit casatoriei i se poate pune capat si implicit calitatii de sot, prin desfacerea acesteia prin divort, prin dclararea nulitatii sau anularii ei urmeaza sa facem unele consideratii in legatura cu aceste ipoteze. In caz de divort, asa cum am vazut, calitatea de sot se pastreaza pina in momentul raminerii irevocabile a 6otaririi prin care s-a pronuntat divortul (art.7( C. fam. ) !aca a intervenit decesul in cusul procesului de divort casatoria inceteaza in acest caz prin moarte iar sotul ramas in viata va fi c6emat la succesiune avind calitatea de sot in momentul desc6iderii succesiunii. In situatia in care a intervenit declararea judecatoreasca a mortii unuia din soti daca 6otarirea declarativa de moarte este anulata, iar sotul celui declarat mort s-a recasatorit, potrivit art.** C. fam. prima casatorie se considera desfacuta pe data inc6eierii celei de a doua. Sotul astfel recasatorit va putea mosteni evident, numai pe sotul sau din cea de a doua casatorie iar nu si pe cel din prima casatorie care, asa cum am precizat se considera desfacuta pe data inc6eierii celei de a doua casatorii. In cazul nulitatii absolute sau relative a casatoriei intrucit aceasta este considerata retroactiv desfiintata problema mostenirii nu se mai pune c6iar daca decesul unuia din soti a intervenit inainte de 6otarirea judecatoreasca de constatate a nulitatii absolute sau de pronuntare a nulitatii relative. Calitatea de sot este retroactiv desfiintata prin efectul

81 6otaririi judecatoresti de anulare a casatoriei. )9Conform dispozitiilor art.*7 C. fam. , care reglementeaza casatoria putativa, sotul de buna credinta isi pastreaza situatia unui sot dintr-o casatorie valabila pina in momentul in care 6otarirea prin care s-a constatat sau s-a pronuntat nulitatea ramine irevocabila. ceasta inseamana ca daca unul din soti decedeaza intre momentul inc6eierii casatoriei si acela al raminerii irevocabile a 6otaririi de anulare sau de declarare a nulitatii casatoriei, iar cel ramas in viata a fost de buna credinta el isi pastreaza dreptul de a veni la mostenirea defunctului in calitate de sot supravietuitor)3. Instanta care se pronunta in privinta nulitatii casatoriei are obligatia sa stabileasca buna sau reaua credinta a sotilor la inc6eierea casatoriei)(. %ste singura e"ceptie de la principiul reciprocitatii vocatiei succesorale legale. !aca moartea unuia dintre soti intrvine dupa raminerea irevocabila a 6otaririi prin care s-a desfiintat casatoria nici cel de buna credinta si cu atit mai mult cel de rea credinta nu au vocatie succesorala intrucit au pierdut calitatea de sot. 'una credinta are, asadar, efecte numai in intervalul de timp de la inc6eierea casatoriei si pina la raminerea irevocabila a 6otaririi de desfiintare a casatoriei. ,.Core!atia dintre dre*tu! de o$tenire a! $otu!ui $u*ravietuitor $i co unitatea de .unuri a $oti!or. 5roblema esentiala care se pune la moartea oricarei persoane este stabilirea componentei masei succesorale. Cind este vorba de o persoana casatorita, avind in vedere comunitatea de bunuri a sotilor consacrata prin art.7o C. fam. se pune problema, in prealabil a stabilirii cotei care i se cuvine din masa devalmasa a bunurilor comune sotului supravietuitor, potrivit contributiei sale efective la dobindirea bunurilor caci numai cealalta parte care s-ar fi cuvenit sotului decedat, alaturi desigur de bunurile sale proprii vor fi cuprinse si vor forma masa succesorala. 5artea care se cuvine sotului in viata din totalitatea bunurilor comune nu se intemeiaza evident pe regulile care guverneaza materia dreptului succesoral ci dispozitiile Codului familiei privitoare la raporturile patrimoniale dintre soti94. In principiu dupa desfacerea casatoriei, potrivit art.7) alin.1 C. fam. , sotii pot sa-si imparta bunurile prin invoiala lor, or, in cazul decesului unuia din soti, intelegerea se poate realiza intre sotul supravietuitor si mostenitorii cu care vine in concurs (art.99 alin.* din =egea nr.7)<1((1).
)9,r. !ea-, op. cit. pag. 1*8. )3 se vedea, 2. %conomu, !reptul de succesiune al sotului supravietuitor, in =egalitatea 5opulara, nr. 1<1(19, pag. 17o-171. )( se vedea .rib. Supr. dec. de indrumare nr. 7<1(98, in C. !. 1(98, pag. 11-18 94 se vedea, le"andru 'acaci, &aporturile juridice patrimoniale in dreptul familiei, %ditura !acia, Cluj-Napoca, 1(3), pag. 1o(-11o . + le"andru 'acaci, Codruta Dageanu, 2iorica !umitrac6e, !reptul familiei, ed. aII-a, %ditura ll-'ec-, *oo1, pag. 9(-3o+C. S. ?. sect. civ. dec. nr. 11*)<1((o1((*, pag. 1*3-17o.

8* -.Dre*turi!e con1erite de !e"e $otu!ui $u*ravietuitor. =egea nr.71(<1(88 stabileste ca sotul supravietuitor are urmatoarele categorii de drepturi# a) un drept de mostenitor in concurs cu fiecare clasa de mostenitori (art.1)+ b) un drept special de mostenire cu privire la mobilele si obiectele gospodariei casnice precum si la darurile de nunta (art.1)+ c) un drept temporar de abitatie asupra casei de locuit (art.8). a. !repturile de mostenitor ale sotului supravietuitor in concurs cu fiecare clasa de mostenitori. Sotul supravietuitor nu face parte din nici una din clasele de mostenitori dar potrivit art.1 din =egea nr.71(<1(88 vine in concurs cu toate cele patru clase de mostenitori. %l nici nu este inlaturat de la mostenire si nici nu inlatura la rindul sau rudele defunctului. stfel, potrivit art.1 din lege el are urmatoarele cote din masa succesorala# - in concurs cu descendentii defunctului (clasa a I-a) are o cota de 1<8, indiferent de numarul acestora+ - in concurs cu ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati (clasa a II-a) cind acestia vin impreuna la mostenire are o cota de 1<7, iar daca vine in concurs, fie numai cu ascendentii privilegiati, fie numai cu colateralii privilegiati are o cota de C din mostenire+ - in concurs cu ascendentii ordinari (clasa a III-a ) sau cu colateralii ordinari (clasa a I2-a) are o cota de 7<8 din mostenire, indiferent de numarul celor care compun aceste clase de mostenitori. In ipoteza in care nu e"ista mostenitori din nici una din cele patru clase de mostenitori stabilite de Codul civil sotul supravietuitor va culege, evident, intreaga mostenire. Stabilirea cotei care se cuvine sotului supravietuitor are intiietate fata de stabilirea cotelor celorlalti mostenitori. ceasta inseamna ca partea cuvenita sotului supravietuitor se imputa asupra partii celorlalti mostenitori legali ai defunctului. 91 In consecinta partea cuvenita celorlalti mostenitori se micsoreaza cu cota sotului supravietuitor, fara nici o e"ceptie. 9*5entru stabilirea cotei sotului supravietuitor se tine seama de mostenitorii care vin efectiv la mostenire, adica nu se vor avea in vedere renuntatorii, nedemnii si
91 se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. 181+I. @inveliu, op. cit. pag. 77 si 8o+!. C6irica op. cit. pag. 1(-)o+,r. !ea-, op. cit. pag. 1*3-1*(+!. $acovei, op. cit. pag. 9)+=. Stanciulescu, op. cit. pag. 38+I. C. 2urdea I, ,r. !ea-, II, Stabilirea drepturilor succesorale ale ascendentilor privilegiati si colateralilor privilegiati in concurs cu sotul supravietutor, in &. &. !. Nr. 8<1(3(, pag. *1-77.

87 e"6eredatii, in acest din urma caz, daca nu sunt mostenitori rezervatari. =ipsa mostenitorilor din cele patru clase de mostenitori influienteaza cota sotului supravietuitor numai daca este totala in cadrul clasei sau subclasei respective. In ce priveste caracterele juridice ale drepturilor succesorale ale sotului supravietuitor, asa cum rezulta ele din prevederile =egii nr.71(<1(88, acestea sunt urmatoarele# - sotul supravietuitor este mostenitor rezervatar+ - sotul supravietuitor este obligat la raportul ddonatiilor primite de la defunct in timpul vietii, dar numai in concurs cu descendentii defunctului+ - sotul supravietuitor nu este mostenitor sezinar astfel ca peentru a intra in posesia mostenirii trebuie sa obtina certifcat de mostenitor+ - sotul supravietuitor poate veni la mostenire numai in nume propriu, fiind e"clusa, in cazul sau, reprezentarea. ;data cu aparitia =egii nr.71(<1(88 sotul supravietuitor a incetat sa mai fie considerat mostenitor neregulat, fiind inclus in categoria mostenitorilor regulati cu toate ca legea nu face in mod e"pres astfel de precizari.97 b) !reptul special de mostenire al sotului supravietuitor asupra mobilelor si obiectelor gospodariei casnice si asupra darurilor de nunta. =egea nr.71(<1(88, prin art.1, ii confera sotului supraietuitor, in cazul in care nu vine in concurs cu descendentii defunctului, pe linga partea sa succesorala, un drept special asupra mobilelor si obiectelor gospodariei casnice precum si asupra darurilor de nunta. In cazul in care e"ista mostenitori din prima clasa stabilita de legiuitor (descendenti ai defunctului) si aceasta categorie de bunuri urmeaza a fi cuprinsa in masa succesorala si impartita potrivit cotelor legale de mostenire. ?ustificarea unei atari dispozitii legale se afla in intentia legiuitorului de a-i asigura si pentru viitor sotului supravietuitor continuarea fireasca a vietii, fara a fi suspus si frustrarilor determinate de lipsa bunurilor pe care le-a folosit, uneori, ani indelungati impreuna cu sotul sau
9*In literatura juridica s-a e"primat ($. %liescu, op. cit. pag. 178-171) parerea potrivit careia in cazul in care sotul supravietuitor vine in concurs cu ascendentii privilegiati impreuna cu colataralii privilegiati cota de 1<8 cuvenita fiecarui parinte precum si cota de 1<7 cuvenita sotului supravietuitor s-ar calcula asupra intregii mosteniri, iar colateralilor privilegiati le-ar ramine restul mostenirii. ceasta insemna ca portiunea cuvenita sotului supravietuitor s-ar imputa numai asupra partii colateralilor privilegiati iar nu si asupra partii cuvenite ascendentilor privilegiati. 5arerea a fost pe buna dreptate neacceptata pina la urma de doctrina, impunindu-se regula precizata in sensul ca in toate cazurile mai intii se calculeaza cota sotului supravietuitor, iar cotele stabilite de Codul civil pentru ceilalti mostenitori, se calculeaza asupra a ceea ce a ramas. 97Codul civil impartea mostenitorii in doua categorii, mostenitori regulati care se considera a continua persoana defunctului, fiind rude cu acesta, si mostenitori neregulati care erau considerati a succede numai bunurile defunctului. In prezent aceasta categorisire se considera a fi lipsita de interes practic intrucit dispozitiile art.)31, )3* C. civ. , care impuneau sotului supravietuitor unele obligatii ca mosteenitor neregulat, se considera a fi abrogate prin =egea nr. 71(<1(88(,r. !ea-, op. cit. pag. 171+ !. C6irica, op. cit. pag. )o.

88 predecedat98. sadar, sotul supravietutor culege, in ipoteza aratata, aceste bunuri peste cota sa succesorala din celelalte bunuri care compun masa succesorala91. In ce priveste continutul notiunii de mobile si obiecte ale gospodariei casnice intrucit legiuitorul nu putea obiectiv sa le determine prin te"tul legal practica judectoreasca si doctrina au nuantat in diferite spete ce anume trebuie sa se inteleaga prin aceasta sintagma. In primul rind s-a precizat ca se includ in categoria acestor bunuri cele care au mobilat locuinta comuna a sotilor, televizorul, radioul, covoarele, obiectele de menaj si care prin natura lor sunt destinate a fi folosite in gospodaria casnica si folosintei comune a sotilor. .rebuie sa se aibe in vdere din aceasta perspectiva nivelul de trai al sotilor caci in functie de aceasta se va putea stabili de la caz la caz in ce masura ele reprezinta o necesitate obiectiva pentru traiul viitor al sotului supravietuitor, desi s-a precizat pot fi incluse aici si acele bunuri care nu satisfaceau o necesitate a sotilor ci numai o comoditate sau o placere a lor comuna9). !aca astfel de bunuri au avut aceasta destinatie nu intereseaza provenienta lor, bunaoara daca au fost dobindite de ambii soti sau numai de catre unul din ei si nici cind au fost dobindite, inainte sau in timpul casatoriei99. Nu intra in aceasta categorie bunurile care prin natura lor nu pot fi folosite in gospodaria casnica sau nu au fost afectate folosintei comune. 'unurile afectate gospodariei casnice nu trebuie confundate cu cele apartinind gospodariei taranesti care au alta menire si finalitate, fiind unelte de productie si nu vizeaza traiul interior al gospodariei sotilor93. Nu intra, asadar, in aceasta categorie, animalele de munca, uneltele de lucrat pamintul si evident cum in mod unanim se admite, bunurile imobile, c6iar cele prin destinatie. In practica judiciara s-a mai decis ca din perspectiva aplicarii prevederilor art.1 din =egea nr.71(<1(88 nu are importanta daca sotii au convietuit neintrerupt sau au fost despartiti in fapt si nici locul unde se gasec bunurile la data decesului9(. In cazul unei despartiri irevocabile insa vor putea fi mostenite de catre sotul supravietuitor in baza art.1 din =egea nr.71(<1(88 numai acele bunuri care au fost dobindite pina la
98 se vedea in acest sens, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. **1(<1(91, in &. &. !. nr. 3<1(9*, pag. 1)o. 91 se vedea, 5len. trib. Supr. dec. de indrumare nr. 1*<1()3, in C. !. 1()3, pag. 71+ .rib. Supr. completul de 9 judecatori, dec. nr. 9o<1(93, in C. !. 1(93, pag. 1)1-1)8+.rib. Supr. sect. civ. dec. nr. *1(7<1(9(, in C. !. 1(9(, pag. 171 si dec. nr. **17<1(9(, in C. !. 1(9(pag. 1*1. 9) se vedea, 5len. .rib. Supr. dec. de indrumare nr. 1*<1()3, cit. supra. +.rib. Supr. sect. civ. dec. nr. **13<1(91, in &. &. !. nr. 3<1(9*, pag. 1)o+dec. nr. 1(o<1(37, in C. !. 1(37, pag. 38. . 99. se vedea, .rib. Supr. in completul de 9 judecatori, dec. nr. 9o<1(93, citata supra. +dec. nr. 19)*<1(99, in &epertoriu. . . , pe anii 1(91-1(34, pag. 173+dec. nr. 1o91<1(39 in &. &. !. nr. 7<1(33, pag. )8. + se vedea si precizarile facute de $. %liescu, op. cit. pag.173+ C. Statescu, op. cit. pag. 18)+,r. !ea-, op. cit. pag. 17(-18)+%. Safta-&omano, op. cit. pag.117. 93 se vedea, ,r. !ea-, In legatura cu dreptul de mostenire special al sotului supravietuitor asupra mobilelor si obiectelor apartinind gospodariei casnice, II, in &. &. !. nr. 11<1(33, pag. 1)**. + se vedea si D. . >ngur, In legatura cu dreptul de mostenire special al sotului supravietuitor asupra mobilelor si obiectelor apartinind gospodariei casnice, I, in &. &. !. nr. 11<1(33, pag. 11-1).

81 intreruperea in fapt a convietuirii34. 5entru ca sotul supravietuitor sa beneficieze de aceasta categorie de bunuri se impune conditia ca defunctul sa nu fi dispus de partea sa din aceste bunuri prin donatii sau prin legate, astfel de acte fiind valabile caci sotul supravietuitor, desi mostenitor rezervatar, rezerva sa nu se refera la aceasta categorie de bunuri31. Sotul supravietuitor fiind mostenitor rezervatar, iar rezerva sa ca si a celorlalti mostenitori rezervatari neputind fi incalcata, bunurile din categoria celor vizate de art.1 din =egea nr.71(<1(88 si care au facut obiectul liberalitatilor vor fi incluse in masa de calcul in vederea stabilirii rezervei3*. Sotul supravietuitor va fi lipsit de acest drept special numai in ipoteza ca sotul sau predecedat a dispus prin liberalitati de intreaga sa parte din aceasta categorie de bunuri. 5rin p revederile art.1 din =egea nr.71(<1(88 s-au avut in vedere numai acele bunuri apartinind gospodariei casnice care constituiau partea cuvenita sotului decedat din bunurile comune ale sotilor, precum si bunurile proprii ale defunctului, de acest fel, caci cealalta parte din bunurile comune precum si bunurile proprii ale sotului supravietuitor nu se cuprind in masa succesorala. In cazul casatoriei putative determinata de bigamie stabilirea dreptului special al sotilor supravietuitori se realizeaza in functie de afectatiunea concreta a bunurilor la gospodaria casnica. Sotul supravietuitor din casatoria valabila cu defunctul va culege bunurile din gospodaria casnica folosite cu defunctul, iar din casatoria nula, dar putativa numai sotul de buna credinta va culege bunurile din gospodaria comuna cu defunctul fara a se lua in considerare valoarea bunurilor respective. !reptul special de mostenire al sotului supravietuitor, instituit prin art.1 din =egea nr.71(<1(88, cuprinde pe linga cuprinde pe linga mobile si obiectele gospodariei casnice si darurile de nunta. .rebuie observat ca darurile de nunta se pot face cu prilejul celebrarii casatoriei, fie ambilor soti (si aceasta este regula) fie numai unuia dintre ei, de catre terti, dar se pot face de catre ei insisi, unul altuia. In doctrina si practica judiciara sau incercat solutii distincte pentru aceste ipoteze din perspectiva care ne intereseaza aici.37 S-a precizat astfel ca darurile facute de terti numai unuia dintre soti precum si cele facute sotului supravietuitor de catre defunct nu intra in categoria celor vizate de prevederile art.1 din =egea nr.71(<1(88, caci acestea ii apartin lui si nu fac parte in nici un fel din masa succesorala, dupa cum aceeasi este situatia partii care i se cuvine sotului
9( se vedea, .rib. Supr. col. civ. dec. nr. 1378<1(1), in C. !. 1(1), vol. I, pag. 771+ .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 19)*<1(99, in &pertoriu. . . , pe anii 1(91-1(34, pag. 173+dec. nr.1*83<1(91, in &epertoriu. . . , pe anii 1()(-1(91, pag. *o(. 34 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. *17(<1(9(, in C. !. 1(9(, pag. 17*. 31 se vedea, 5len. .rib. Supr. dec. de indrumare nr. 1*<1()3, citata supra. +dec. nr.118<1(9*, pag. 199+.rib. jud. 'acau, dec. civ. Nr. *7(<1(9o, cu Nota critica de C. I. ,loares si . ,loares, in &. &. !. nr. (<1(91, pag. 18*-188 3* se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. 17(+.rib. &eg. Cluj, dec. civ. nr. 389<1(19, cu Nota de C. =inzmeier, in ?ustitia Noua nr. 1<1(19, pag. (*1-(*8.

8) supravietuitor din bunurile comune. >nii autori38sustin insa ca legea se refera numai la darurile facute ambilor soti caci cele facute numai defunctului de catrea terte persoane se contopesc in patrimoniul succesoral al defunctului si nu se culeg in virtutea vreunui drept special de catre sotul supravietuitor. >nele din ele, s-a specificat 31, pot fi culese de catre sotul supravietuitor intrucit ar fi fost afectate gospodariei casnice. Credem ca ideia legiuitorului a fost aceea de a-i permite sotului supravietuitor sa foloseasca, in virtutea dreptului sau special, acele bunuri care au fara indoiala si o utilitate practica dar au si o incarcatura afectiva fiind legate de trecutul comun al sotilor si care, asadar, asigura o continuitate a vietii materiale si spirituale a sotului supravietuitor 5rin prevederile art.1 din =egea nr.71(<1(88 credem ca legiuitorul a avut in vedere darurile de nunta facute ambilor soti sau unuia din ei si de asemenea cele pe care sotii si le-au facut reciproc cu acel prilej. Nu credem asadar ca cele facute de catre terti sotului defunct nu ar intra in categoria celor vizate de acest te"t de lege, c6iar daca nu au fost afectate folosintei in gospodaria comuna. In legatura cu natura juridica a dreptului special de mostenire al sotului supravietuitor s-au conturat doua teorii. S-a sustinut mai intii 3) ca sotul supravietuitor ar culege bunurile vizate de art.1 din =egea nr.71(<1(88 in virtutea unui legat prezumat legiuitorul prezumind ca vointa defunctului ar fi fost aceea de a lasa sotului supravietuitor aceste bunuri peste cota sa legala din mostenire astfel cum este reglementata de art.1 din lege. !e vreme ce este vorba de un legat, s-a sustinut, acesta se va supune regimului liberalitatilor testamentare. !intr-o astel de calificare a acestui drept s-au tras unele consecinte privitoare la regimul lui juridic. stfel# - acest drept nu este o rezerva speciala a sotului supravietuitor intrucit rezerva acestuia se calculeaza in functie de drepturile ce i se cuvin in calitate de mostenitor legal+ - defunctul ar putea, fiind vorba de un legat prezumat, sa inlature dreptul special al sotului supravietuitor dezmostenindu-l pe acesta, fara a duce atingere, insa rezervei sale, fie dispunind prin actul sau de vointa ca bunurile vizate de te"tul legal sa fie cuprinse in masa succesorala cuvenita tuturor mostenitorilor+ - daca defuntul nu a avut alte bunuri inafara celor prevazute in art.1 din =egea nr.71(<1(88 inseamana ca sotul supravietuitor, daca nu e"ista mostenitori rezervatari, va culege in virtutea legatului prezumat intreaga mostenire+
37% de precizat ca teoretic e usor de facut distinctia dintre aceste categorii de daruri facute cu prilejul casatoriei, practic proba lor este dificila caci terii care le fac sunt putin preocupati cu acel prilej in a faca precizari in sensul daca fac darul ambilor soti(si aceasta este regula) sau numai unuia dintre ei. se vedea in acest sens le"andru 'acaci, Consideratii privind calificarea, ca fiind comune ori proprii, a unor bunuri dobindite de soti, in ?uridica, pag. *8)-*89. 38$. %liescu, op. cit. pag. 17(-18)+C. Statescu, op. cit. pag. 189+!. C6irica, op. cit. pag. )8. 31,r. !ea-, op. cit. pag. 183. 3)$. %liescu, op. cit. pag. 18o+C. Statescu, op. cit. pag. 189-183.

89 - daca sotul supravietuitor vine in concurs cu mostenitori rezervatari, el va putea culege legatul prezumat daca acesta, ca oricare alt legat, se incadreaza in limitele cotitatii disponibile+in masura in care incalca rezerva ar urma sa fie supus reductiunii+ - sotul supravietuitor ar putea opta diferit in ce priveste cota sa legala de mostenire in concurs cu fiecare clasa de mostenitori si in ce priveste legatul prezumat, putind sa accepte, de pilda, legatul si sa renunte la cota sa legala din mostenire sau invers 39. ceasta teorie a fost abandonata insa incepind cu 1()3 cind .ribunalul Suprem a 33 judecat in sensul ca de vreme ce in sistemul dreptului nostru este conscarata numai succesiunea legala si cea testamentara teeeeoria legatului prezumat nu are fundamentare in te"tele legale. !reptul special al sotului supravietuitor este tot un drept de mostenire legala, afectat scopului prevazut de lege, avind adica o destinatie speciala3( S-au concretizat solutiile convergente intre cele doua teorii precum si cele divergente(4 conc6zindu-se in sensul ca solutia adoptata de tribunalul suprem si urmata apoi de practica judecatoreasca in general este mai corespunzatoare nevoilor practice si este de asemenea in armonie cu prevederile art.)1o C. civ. potrivit carora /Succesiunea se defera sau prin lege, sau dupa vointa omului, prin testament0, iar dreptul special al sotului supravietuitor este tot unul legal la fel ca si drepturile conferite de art.1 din aceeasi lege. In fine, s-a mai spus, aceasta din urma conceptie da satisfactie in mai mare masura scopului urmarit de legiuitor, mai ales in ipoteza in care sotul supravietuitor vine in concurs cu parintii defunctului iar rezerva acestora nu poate fi satisfacuta din alte bunuri decit cele la care se refera art.1 din =egea nr.71(<1(88.(1 In ce ne priveste ac6iesam la aceasta din urma conceptie nu numai pentru pragmatismul ei evident dar si pentru faptul ca nu se vede necesitatea prezumarii de catre legiuitor a unul legat nee"primat de defunct atunci cind, in cazul in care acesta a r fi avut o astel de intentie nimic nu-l impiedica sa o puna in practica, in limitele legale desigur. c)!reptul de abitatie al sotului supravietuitor. 5e linga celelalte drepturi, la care ne-am referit mai sus, art.8 din =egea nr.71(<1(88 ii mai confera sotului supravietuitor un drept de abitatie asupra casei de locuit.
39$. %liescu, op. cit. pag. 181+C. statescu, op. cit. pag. 189-183. 335len. .rib. Supr. dec. de indrumare nr. 1*<1()3. citata supra. 3(%. Safta-&omano, op. cit. pag. 1o(-11o+!an C6irica, op. cit. pag. )8-)). (4,r. !ea-, op. cit. pag. 187-18). (1Ibidem.

83 stfel, aliniatul 1 din art.8 al legii prevede ca /sotul supravietuitor care nu are locuinta proprie va avea pina la e"ecutarea iesirii din indiviziune si in orice caz, cel putin timp de un an de la incetarea din viata a sotului sau, (inafara de dreptul de mostnire potrivit dispozitiilor de mai sus), un drept de abitatie asupra casei de locuit, daca aceasta face parte din succesiune0. !educem din ceea ce spune legiuitorul ca pentru e"istenta dreptului de abitatie al sotului supravietuitor trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii# - sotul supravietuitor sa fi locuit statornic, la data desc6iderii mostenirii in casa asupra careia se constituie dreptul de abitatie+nu este necesar ca la data decesului defunctului sotii sa fi locuit impreuna(*+ - sotul supravietuitor sa nu aiba locuinta proprie(7 - sotul supravietuitor sa nu devina prin mostenire proprietarul e"clusiv al locuintei+intr-un astfel de caz el nu poate fi si titularul unui drept de abitatie caci, de principiu nu este admis ca cineva sa aiba un desmembramint al dreptului de proprietate cu privire la un bun care ii apartine, ca proprietar, in e"clusivitate (neminem res sua servit)+ in ipoteza ca devine numai comostenitor impreuna cu altii, in virtutea dreptului de abitatie va putea folosi locuinta potrivit nevoilor si nu numai raportat la cota parte dobindita prin mostenire+ - locuinta asupra careia se constituie dreptul de abitatie sa faca parte din masa succesorala, in total sau in parte, fiind proprietatea e"clusiva a defunctului sau comuna acestuia cu sotul supravietuitor sau cu alta persoana+ evident, in caz de proprietate comuna pe cote parti sau devalmase dreptul de abitatie va avea ca obiect numai partea din proprietate care a apartinut defunctului. 5artea care i se cuvine din proprietatea devalmase ii apartine insa cu alt titlu, iar asupra partii care apartine unui tert nu poate avea nici un drept derivat din mostenirea sotului sau(8+ - defunctul sa nu fi inlaturat prin vointa sa dreptul de abitatie al sotului supravietuitor intrucit acesta nu este rezervatar decit in raport cu bunurile pe care le vizeaza art.1 din =egea nr.71(<1(88(1. !reptul de abitatie al sotului supravietuitor are urmatoarele caractere juridice# - este un drept real care are ca obiect casa de locuit+in masura necesara folosirii casei titularul sau poate folosi si terenul aferent, inclusiv partile comune()+ -are un caracter temporar +el dureaza pina la realizarea iesirii din indiviziune insa cel putin un an de la desc6iderea mostenirii orin pina la recasatorirea sotului
(* se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 18*. (7 se vedea, C. 'arsan, Nota la dec. civ. nr. *8(<1()3 a .rib. jud. Satu $are, in &. &. !. nr. (<1()(, pag. 1)(. (8In sensul ca dreptul de abitatie al sotului supravietuitor este inutil a se constituii in ipoteza in care casa a fost proprietatea devalmase a acestuia si a deunctului intrucit sotul supravietuitor are oricum un drept de folosinta, a se vedea, !an C6irica, op. cit. pag. )9. (1,r. !ea-, op. cit. pag. 11o.

8( supravietuitor+ - are un caracter strict personal intrucit titularul sau nu-l poate ceda sau greva in favoarea altei persoane spre deosebire de abitatia de drept comun reglementata in art.1)1-191 C. civ. +ba dimpotriva potrivit art.8 alin.*-7 din =egea nr.71(<1(88 ceilalti comostenitori au dreptul sa ceara restringerea acestul drept in cazul in care locuinta nu-i este necesare in intregime sotului supravietuitor, iar potrivit art.8 alin.8-1 din lege ei pot in caz de neintelegere sa procure sotului supravietuitor o locuinta in alta parte. !in caracterul sau personal si inalienabil rezulta si caracterul sau insesisabil, creditorii sotului supravietuitor neputindu-l urmari+ - are un carcater gratuit, sotul supravietuitor fiind scutit de a da cautiunea prevazuta de art.1)) C. civ. si de asemenea sa plateasca c6irie mostenitorului care a obtinut dreptul de proprietate asupra casei. !reptul de abitatie al sotului supravietuitor fiind reglementat in 1(88 iar pe parcursul timpuli au fost in vigoare mai multe acte normative cu privire la drepturile locative s-a pus problema in ce masura acestea au adus vreo atingere acestui drept. =egislatia locativa speciala, asa cum s-a precizat in literatura de specialitate(9, nu a desfiintat dreptul de abitatie nici pe cel din dreptul comun si nici pe cel reglementat prin =egea nr.71(<1(88. !aca ambii soti au avut calitatea de c6iriasi, sotul supravietuitor va avea un drept de folosinta asupra locuintei derivind din contractul de inc6iriere si tot astfel daca numai sotul decedat a fost titularul contractului de inc6iriere (art.*9 din =egea nr.118<1(()). Sotul supravietuitor va continua folosinta locuintei in virtutea dreptului de abitatie numai daca aceasta a fost proprietatea e"clusiva a sotului decedat sau proprietatea lor comuna, sau cu un tert, pe cote parti sau in devalmasie(3. !upa incetarea dreptului de abitatie, daca casa nu i se atribuie cu prilejul partajului, sotul supravietuitor va plati c6irie si va putea fi evacuat in conditiile dreptului comun. Sectiunea aIII-a. Dre*tu! $tatu!ui a$u*ra o$tenirii vacante.

!reptul statului asupra mostenirii vacante se intemeiza pe prevederile art.)3o C. civ. (asa cum au fost modificate prin !ecr. Nr.97<1(18) potrivit carora /In lipsa de mostenitori legali sau testamentari, bunurile lasate de defunct trec in proprietatea statului0.
() se vedea, .raian Ionascu, Salvator 'radeanu, !repturile reale principale in &.S.&. %ditura cademiei, 'ucuresti, 1(93, pag. 1*1. (9 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 18*-188+.r. Ionascu, S. 'radeanu, op. cit. pag. 171+ C. Statescu, op. cit. pag. 18(+:6. 'eleiu, Nota la dec. civ. nr. 791<1(91 a .rib. ?ud. .imis in &.&.!. nr. 1<1(99, pag. 11, ,r. !ea-, op. cit. pag. 111+=. Stanciulescu, op. cit. pag.(8 (3In sensul ca dreptul de abitatie se naste numai daca defunctul era coproprietar cu un tert, a se vedea. !an C6irica, op. cit. pag. )9.

14 5roblema care s-a pus a fost aceea de a determina ce trebuie sa se inteleaga prin notiunea de lipsa de mostenitori legalii sau testamentari, ipoteza in care naste vocatia statului de a culege mostenirea. S-a precizat in acest sens ca /lipsa de mostenitori in sensul art.)3o C. civ., poate fi nu numai o lipsa totala, dar si una partiala0 (( sau lipsa nu trebuie inteleasa in sens fizic ci in sens juridic. sadar, mostenirea va reveni statului, si atunci cind nu e"ista mostenitori legali in sens fizic, dar si atunci cind ei au renuntat la mostenire sau au fost inlaturati ca urmare a e"6eredarii, sau nedemnitatii. %Ste in acest caz o lipsa de mostenitori in sens juridic. Sau situatia este aceeasi in ipoteza in care nu e"ista mostenitori legali, in sensul precizat, iar defunctul a instituit prin testament legatrari cu titlu particular sau cu titlu universal dar aceste legate nu epuizeaza mostenirea. Ceea ce e"cede acestor legate va reveni statului caci acesti legatari nu au vocatie la universalitatea mostenirii ci numai asupra bunurilor sau cotei determinate din aceasta. In cazul e"6eredarii mostenitorilor legali rezervatari ai defunctului acestia vor mosteni rezerva iar restul, respectiv cotitatea disponibila, va reveni statului cu titlu de mostenire vacanta. sadar, statul poate avea vocatie concreta la mostenire, sau mai e"act spus la o parte din ea, c6iar in prezenta unor mostenitori testamentari sau a unor mostenitori legali rezervatari e"6eredati. Nu intotdeauna prezenta mostenitorilor legali sau testamentari e"clude vocatia concreta la mostenire a statului. Cu privire la natura juridica a dreptului statului asupra mostenirii vacante s-a purtat o adevarata controversa, determinata, e adevarat, de imprecizia te"telor legale. 5otrivit unui prin punct de vedere statul ar avea vocatie la mostenirea vacanta in virtutea unui drept originar derivat din puterea sa suverana(iure imperii)144. 5otrivit unui al doilea punct de vedere, statul dobindeste mostenirea vacanta in virtutea unui drept de mostenire legala141 (iure 6ereditas). ,ata de modul in care sunt formulate te"tele legale se pot gasi argumente (cum s-a si intimplat) atit pentru o teza cit si pentru alta. ,ara a intra in detaliile disputei mai ales ca in prezent insasi notiunea de suveranitate statala, asa cum a fost ea inteleeasa pina in prezent, este pusa in discutie, precizam ca cea de a doua parere potrivit careia statul culege mostenirea vacanta cu titlu de mostenitor s-a impus atit in doctrina cit si in practica judecatoreasca, fiind tot astfel consacrata in tratatele de asistenta juridica inc6eiate de &omania.14* =egea nr.7)<1((1 privind notarii publici si activitatea notariala prevede in art.31 ca la cererea reprezentatului statului, in lipsa mostenitorilor legali sau testamentari,
(( se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. 117-111. 144 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 18)-183+ 141 se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. 11)-1)1+.. &. 5opescu, Curs de drept international privat, 2ol. I. >niversitatea din 'ucuresti, 1(18, pag. *o3+ %. Safta-&omano, op. cit. vol. I 5ag. 1*1-1*9+!an C6irica, op. cit. pag. )(+!. $acovei, op. cit. pag. )8. 14* se vedea, ,r. !ea-, !reptul statului asupra mostenirii vacante, in &.&.!. 7<1(37, pag. 1.

11 notarul public, costatind ca mostenirea este vacanta, va elibera, dupa e"pirarea termenului legal de acceptare a mostenirii, un certificat de vacanta succesorala. Constatarea vacantei succesorale se poate face si de catre instanta de judecata in cadrul procesului intentat de un tert impotriva succesiunii pentru stabilirea pasivului acesteia.147 Indiferent pe ce cale se va constata vacanta succesorala, statul dobindeste mostenirea in virtutea legii, ca orice mostenitor de la data desc6iderii succesiunii, atit certificatul de vacanta succesorala cit si 6otarirea judecatoreasca avind caracter declarativ si nu constitutiv de drepturi. 148!e la aceasta data, asadar, bunurilor din mostenire urmeaza a li se aplica regimul juridic aplicabil proprietatii de stat. In masura in care unii succesibil se considera lezati prin eliberarea ceritificatului de vacanta succesorala ei il pot ataca in justitie la fel ca pe oricare certificat de mostenitor in vederea stabilirii unor eventuale drepturi ale lor cu privire la mostenire. !aca statul a fost gratificat prin testament, iar mostenirea nu este vacanta urmeaza ca statului sa-i fie eliberat, evident, nu certificat de vacanta succesorala ci certificat de mostenitor, iar in cazul in care statul a fosst gratificat printr-un legat cu titlu universal iar restul mostenirii devine vacanta se vor elibera ceritificat de mostenitor pentru partea vizata de legatul cu titlu universal si certificata de vacanta succesorala pentru restul din mostenire. %ste unanim admis ca statul mosteneste o universalitate, adica atit activul cit si pasivul, astfel ca va raspunde pentru datoriile si sarcinile succesorale, dar in limita activului mostenirii (intra vires 6ereditatis). &estringerea raspunderii statului pentru pasiv in limitele activului nu depinde de intocmirea inventarului prevazut de art.941 C. civ. pentru ipoteza aceptarii de catre mostenitori sub beneficiu de inventar a mostenirii intrucit statul nici nu are, asa cum vom vedea, drept de optiune succesorala.141 stfel statul nu poate renunta la mostenirea vacanta de vreme ce astfel bunurile din mostenire ar deveni bunuri fara stapin si i-ar reveni tot lui in baza art.)8) C. civ. si a !ecr. Nr.111<1(11. sadar, termenul de ) luni pentru e"ercitarea dreptului de optiune succesorala nu-si are aplicare in cazul statului iar organul competent (notarul sau instanta judecatoreasca) poate constata vacanta succesiunii oricind si c6iar din oficiu14). In privinta faptului daca statul este sau nu mostenitor sezinar s-au purtat iarasi discutii in literatura juridica. Intr-o opinie s-a sustinut transant ca statul nu este mostenitor sezinar si in consecinta va trebui sa ceara punerea in posesie potrivit art.)17 alin.* C. civ.149 Intr-o alta opinie, pe care o credem justa statul nu ar putea sa nu raspunda de
147 se vedea %milian =ipcanu, Nota la sent. civ. nr. *)(<1(3* a judecatoriei 'istrita, in &. &. !. Nr. 11<1(37, pag. 11-18+!, C6irica, op. cit. pag. )(. 148 se vedea, .rib. Supr, sect. civ. dec. nr. 8**<1(3*, pag. 118. 141 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 18)+%. Safta -&omano, op. cit. pag. 17o 14) se vedea, I. @imveliu, op. cit. pag. 189, ,r. !ea-, op. cit. pag. 1)3.

1* datoriile si sarcinile succesiunii, in limitele activului succesorala, in cazul in care el nu intelege sa ceara punerea in posesie prin eliberarea certificatului de vacanta succesorala. !impotriva statul poate fi actionat direct in justitie in legatura cu drepturile si obligatiile succesorale.143

149$. %liescu, op. cit. pag. 18(+C. Statescu, op. cit. pag. 11*+!. :albura, Nota la sent. civ. nr. 11o1<1(13 a .rib. 5op. Caracal, in =egalitatea 5opulara nr. 1<1()o, pag. 1*9 si urm. 143 se vedea, %. Safta-&omano, op. cit. pag. 1*3-1*(, %. =ipcanu, op. cit. pag. 18+ !an C6irica, op. cit. pag. 91+,r. !ea-. op. cit. pag. 1)(.

17 TITLUL III DEVOLUTIUNEA TESTAMENTARA A MOSTENIRII CAPITOLUL I TESTAMENTUL Sectiunea a i-a. De1initia6 caractere!e )uridice $i cu*rin$u! te$ta entu!ui. $ostenirea legala nu este e"clusiva in dreptul nostru. 5atrimoniul succesoral se poate transmite, potrivit art.)1o C. civ. , fie in temeiul legii, potrivit regulilor statornicite de aceasta, fie in temeiul testamentului care e"prima vointa defunctului in aceasta privinta. .estamentul este definit in doctrina pe baza prevederilor art.3o* C. civ. ca fiind actul juridic unuilateral, personal si solemn, esentialmente revocabil in timpul vietii defunctului, prin care acesta dispune de tot sau de o parte din avutul sau pentru timpul cind va inceta din viata.1 In dreptul nostru, in principiu, orice persoana capabila are libertatea deplina de a dispune de bunurile pentru timpul de dupa moartea sa in limitele si dupa regulile prescrise de lege. =a acest drept nu se poate renunta, o conventie prin care o persoana s-ar obliga sa nu dispuna de bunurile sale prin testament trebuie privita ca fiind nula absolut*. !in definitia data testamentului se pot desprinde urmatoarele caractere juridice ale acestuia# - testamentul este un act juridic, fiind necesar sa intruneasca, asadar, pe de o parte, conditile de validitate impuse in general pentru actele juridice, iar pe de alta parte, conditiile speciale impuse numai pentru testament+ - testamentul este un act juridic unilateral, pentru validitatea sa nefiind necesara intilnirea a doua vointe ca in cazul conventiilor. $anifestarea unica de vointa a testatorului este suficienta pentru a da nastere, la moartea sa, la drepturi si obligatii+acceptarea legatelor sau a altor dispozitii testamentare este de asemenea un act juridic distinct si unilateral care nu trebuie sa se intilneasca cu vointa testatorului ca in cazul actelor juridice bilaterale+ - te$ta entu! e$te un act )uridic *er$ona! $i individua!6 e! ne*utind 1i rea!izat *rin re*rezentare $au cu incuviintarea ocrotitoru!ui !e"a!. Caracteru! individua! a! te$ta entu!ui rezida in nece$itatea ca e! $a e7*ri e vointa unei $in"ure *er$oane !e"ea interzicind ca doua $au ai u!te *er$oane $a te$teze *rin ace!a$i act %art 328 c. civ&9
1 se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. 111. * se vedea .rib. Supr. col. civ. dec. nr. 1388<1(1), in C. !. , 1(1), 2ol. I, pag.7)9.

18 - testamentul este un act juridic solemn, ceea ce inseamna ca el trebuie sa indeplineasca ad validitatem conditiile de forma impuse de lege ( nu numai forma autentica asa cum vom vedea)+ - testamentul este un act juridic pentru cauza de moarte, efectele sale se vor produce numai la moartea lui de cujus, acesta pastrindu-si toate drepturile asupra bunurilor sale pina la moarte+in ce priveste coditiile de validitate ale testamentului acestea se apreciaza in fuctie de momentul intocmirii sale+ - testamentul este un act juridic esentialmente revocabil, ceea ce inseamna ca testatorul poate revoca sau modifica dispozitiile testamentare pina in ultima clipa a vietii sale. !reptul testatorului de a revoca sau modifica testamentul sau trebuie privit ca unul absolut ce nu paote suferi ingradiri. ; renuntare a testaorului la acest drept al sau ar fi un pact asupra unei succesiuni viitoare pro6ibit in mod e"pres de legiuitor (art.()1 C. civ.). !aca, asa cum rezulta din dispozitiile art.3o* C.civ., testamentul cuprinde in primul rind dispozitii de ultima vointa cu privire la bunurile defunctului, adica legate, in practica s-a observat ca in cuprinsul sau se gasesc si alte dispozitii cum sunt# - sarcini impuse lagatarilor sau mostenitorilor legali, fie de natura patrimoniala, fie de alta natura (art.(4*, (7o raportat la 37o C. civ.)+ - e"6eredari, adica indepartarea de la mostenire a unor mostenitori legali cu limitarile ce le aduce rezerva succesorala (art.3o*-381 C.civ.)+ - numirea unui e"ecutor testamentar, adica a unei persoane care sa supraveg6eze aducerea la indeplinire a dispozitiilor testamentare (art.(1o si urm. C. civ.)+ - revocarea dispozitiilor dintr-un testament anterior sau retractarea unei revocari anterioare (art.3o* si (*4 C.civ.)+ - partajul de ascendent (art.9(8 si urm. C. civ.)+ - recunoasterea unui copil din afara casatoriei(art.83 si 19 C.fam.)+ - dispozitii cu privire la funeralii si ingropare, recunoasterea unei datorii etc. sa fiind s-a pus intrebarea daca testamentul este un act juridic omogen sau este numai o forma sau un tipar pentru acte juridice de sine statatoare sub aspectul regimului lor juridic. S-a pornit mai ales de la prevederile legale privind recunoasterea filiatiei (art.83 alin.7 si art.19 alin.7 C. fam.) facuta prin testament, care este irevocabila in pofida faptului ca, asa cum s-a precizat, testamentul este esentialmente revocabil. S-a conc6is ca aceste dispozitii legale nu constituie o derogare de la principiul revocabilitatii dispozitiilor testamentare ci o e"presie a regulii ca in unitatea materiala a unui testament coe"ista, pastrindu-si caracterele juridice proprii, acte juridice de sine statatoare si cu efecte specifice7. 5entru aceleasi ratiuni este posibil ca unele acte juridice din cuprinsul testamentului sa fie lovite de nulitate iar altele sa-si pastreze pe deplin valabilitatea8. &evocarea e"presa a unor dispozitii testamentare facauta intr-un testament ulteiror va fi valabila c6iar daca acest din urma testament nu
7 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 1(( si urm. +C. Statescu, op. cit. pag. 119+%. 5oenaru &ecunoasterea prin testament a copilului dinafara casatoriei, in ?ustitia Noua nr. 7<1(1), pag. 8)7. 8 se vedea, .rib. Supr. col. civ. dec. nr. 11()<1(1), in C. !. 1(1), vol. I, pag. 71o-71*.

11 se poate e"ecuta, de pilda din cauza incapacitatii legatrului, a renuntarii acestuia etc. intrucit vointa revocatorie a fost e"primata in mod valabil. .ot astfel dispozitiile din cuprinsul testamentului pot produce efcete la date diferite. =egatele de pilda, produc efecte la data desc6iderii mostenirii pe cind recunoasterea de copil produce efcete de indata. S-a mai precizat ca si in ipoteza in care testamentul cuprinde numai legate actele juridice ssunt legatele iar nu testamentul, care este numai forma, tiparul care le cuprinde. C6iar si atunci cind testamentul cuprinde un singur legat, actul juridic este legatul si nu testamentul. In sc6imb, forma testamentara fiind comuna, viciile de forma se vor rasfringe asupra tuturor dispozitiilor a caror validitate este conditionata de validitatea testamantului1. 5otrivit conceptiei care s-a impus rezulta ca testamentul este numai o forma juridica care imbraca acte juridice de natura diferita si cu efecte specifice. !efinitia pe care legiuitorul o da in art.3o* C.civ. vizeaza in realitate nu testamentul ci legatul ca act juridic principal din cuprinsul testamentului. In acelasi timp, caracterele juridice desprinse din defintia legiuitorului sunt aplicabile legatului precum si unor dispozitii testamentare ca e"6eredarilor si numirii de e"ecutor testamentar etc. dar nu sunt specifice altor acte juridice, ca bunoara recunoasterii de copil etc. In ce priveste interpretarea dispozitiilor din cuprinsul testamentului, care une ori pot fi obscure s-a precizat ca sunt aplicabile si in aceasta materie dispozitiile art.(99-(31 C.civ. privitoare la interpretarea contractelor). stfel interpretarea dispozitiilor testamentare va trebui sa se faca, ca in dreptul comun potrivit intentiei reale a testatorului si nu dupa sensul literal al termenilor (art.(99 C.civ.). cesta intentie a testatorului urmeaza sa fie decelata pe cit posibil din c6iar continutul testamentului si numai in mod subsidiar din imprejurari e"terioare acestuia. In caz de indoilala clauza se interpreteaza in favoarea mostenitorilor legali, iar nu a legatarilor, facindu-se aplicarea dispozitiilor art.(37, caci in acest caz debitorii sunt mostenitorii legali intrucit ei datoreaza plata legatelor. ceasta pe de o parte, iar pe de alta parte se considera ca succesiunea legala este regula iar cea testamentara e"ceptia, iar cine uzeaza de e"ceptie trebuie sa o faca de o maniera clara si neec6ivoca. !ar interpretarea trebuie facuta de asa maniera incit sa nu se ani6ileze regula potrivit careia cind o clauza est susceptibila de doua intelesuri ea se interpreteaza in sensul ce poate avea un efect, iar nu in acela ce n-ar produce niciunul (art.(93 C.civ.). poi interpretarea clauzelor testamentare trebuie sa se faca coroborat, unele prin altele cum spune legiuitorul (art.(3* C. civ.). Sectiunea a II-a. Conditii!e de va!iditate a!e te$ta entu!ui. #. Conditii!e de 1ond.
1 se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. 198. )Idem, pag. 191.

1) !ispozitiile testamentare fiind acte juridice, asa cum am aratat mai sus, ele trebuie sa indeplineasca conditiile de validitate ale actului juridic in general dar si unele specifice testamentelor. stfel testarul trebuie sa aibe capacitatea de a inc6eia actul, trebuie sa e"prime un consimtamint valabil, testamentul sa aibe un obiect determinat sau determinabil iar cauza sa fie licita si morala (art.(83 si urm. C.civ.). In cele ce urmeaza vom analiza aceste conditii sub aspectul specificitatii lor in cazul testamentului si in principal in privinta legatelor care privesc patrimniul lui de cujus. a&Ca*acitatea. In aceasta privinta este necesar ca testatorul sa aibe capacitatea de a dispune prin liberalitati, iar cel in favoarea caruia s-a dispus sa aibe capacitatea de a primi prin testament. 5otrivit art.31) C.civ. orice persoana este capabila de a face testament daca nu este oprita de lege. Capacitatea este, asadar, regula iar incapacitatea e"ceptia. 5otrivit art.3o3 alin.* C.civ.0 este capabil de a primi prin testament oricine este conceput la epoca mortii testatorului0. &ezulta ca incapacitatile trebuie sa fie e"pres prevazute de legiuitor iar aceste prevederi legale sunt de stricta interpretare(e"ceptio este strictissime interpretationis). In aceeasi ordine de idei s-a precizat ca nimeni nu poate renunta in tot sau in parte la capacitatea de a dispune sau de a primi prin testament (art. ) alin. 1 din !ecretul nr. 71<1(18)9 In doctrina s-a precizat ca aceste incapacitati reglementate e"pres de legiuitor ingradesc capacitatea de folosinta a persoanei3. Incapacitatile de a dispune prin testament sunt urmatoarele# a) incapacitatea totala a minorului care nu a implinit virsta de 1) ani de a dispune prin testament (art.3o) C. civ.)+ b) incapacitatea minorului intre 1)-13 ani care nu poate dispune prin testament decit de C din ceea ce ar putea dispune ca major (art.3o9 C. civ.)+ c) incapacitatea minorului intre 1)-13 ani care nu poate dispune prin testament in favoarea tutorelui sau+aceasta incapacitate se mentine si dupa virsta majoratului pina la predarea -primirea socotelilor. %ste e"ceptat de la aceasta incapacitate minorul intre 1)-13 ani care poate dispune in favoarea tutorelui sau cu conditia ca acesta din urma sa fie un ascendent al sau (art.3o( C. civ.)+ d) incapacitatea interzisului judecatoresc si a celui care fara a fi pus sub interdictie este lipsit de discernamint in momentul inc6eierii testamentului. Interzisul judecatoresc este incapabil de a dispune prin testament de vreme ce situatia sa este, potrivit art.189 C. fam., identica cu aceea a minorului sub 18 ani care potrivit art.3o) C. civ. este incapabil de a dispune prin testament. In literatura juridica si practica judiciara a fost discutata insa situatia celui lipsit de discernamint fara a fi
9.rib. Supr. col. civ. dec. nr. 1)88<1(1), in C. !. , 1(1), vol. I. pag. 7)9. 3 se vedea, :6. 'eleiu, !rept civil roman. Introducere in dreptul civil. Subiectele dreptului civil, %ditura /Sansa0, 'ucuresti, 1((*, pag. *)1.

19 pus sub interdictie. stfel s-a sustinut intr-o prima opinie ca lipsa discernamintului ec6ivaleaza cu lipsa consimtamintului ceea ce duce la nulitatea absoluta a testamentului pentru lipsa acestul element esential al sau(. Intr-o a doua opinie s-a sustinut ca intr-o atare ipoteza interesul ocrotit este cel al dispunatorului iar sanctiunea nulitatii absolute ar putea leza tocmai acest interes astfel ca testamentul ar fi doar anulabil, lovit de nulitate relativa, care este sanctiunea fireasca in cazul nulitatilor de protectie. sadar lipsa discernamintului, caz neprevazut in mod e"pres de lege, atrage incapacitatea celui aflat intr-o atare ipoteza de a face dispozitii testamentare, intrucit nu are puterea de a apreciere a efectelor manifestarii sale de vointa14. 5ersoana care lasa un legat trebuie sa aiba capacitatea de a dispune prin testament ceea ce inseamna ca va trebui sa se stabileasca daca testatorul a avut discernamint in momentul in care a intocmit actul juridic de ultima vointa11. =ipsa discernamintului, fie din cauza alienatiei sau debilitatii mintale sau datorata unor cauze vremelnice ca boala, 6ipnoza, somnambulismul folosirea stupefiantelor etc. trebuie sa fie dovedita neec6ivoc prin probe concludente intrucit ea se constituie intro incapacitate naturala, care nu este prevazuta e"pres de lege ca in cazul debilului mintal pus sub interdictie care creiaza o incapacitate legala si permanenta. 1* ;ricum lipsa discernamintului nu poate fi considerata viciu de consimtamint, cum uneori s-a sustinut 17, caci, asa cum am aratat cu alt prilej18, /nu numai ca lipsa discernamintului nu ec6ivaleaza cu un viciu de consimtamint, dar ele c6iar se e"clud reciproc, intrucit daca discernamintul nu e"ista, lipsind vointa rationala, nu e"ista ce sa fie alterat prin eroare, dol sau violenta0. Codul civil prin art.88(, inainte ca acest te"t sa fi fost abrogat prin art.8( din !ecretul nr.7*<1(18, nu permitea ca testamentul sa fie atacat pentru alienatie sau debilitate mintala decit in ipoteza in care interdictia testatorului era pronuntata sau cel putin ceruta in timpul vietii sale sau daca starea de dementa rezulta c6iar din cuprinsul testamentului. In prezent aceste conditii nu se mai cer asfel ca lipsa discernamintului va putea fi invocata si11 dovedita in conditiile de mai sus. Incapacitatile de a dipune prin testament fiind, asa cum am aratat instituite in scop de protectie a testatorului si fiind sanctionate cu nulitaea relativa aceasta poate fi invocata doar de cel ocrotit sau de succesorii sai in drepturi. ctiunea judiciara care are un astfel de obiect este prescriptibila in conditiile !ecr. nr. 1)9<1(13 iar termenul
( se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. )19<1(98, in C. !. 1(98, pag. 1)8. 14 se vedea, le"andru 'acaci, Nulitatea testamentului pentru lipsa vointei ori pentru viciile ei, in &. &. !. nr. 9<1(31, pag. 19-*o 11 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 873<1(3(, in !reptul, nr. 1-*<1((o, pag. 1*3 1* se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 1)1+ le"andru 'acaci, loc. cit. supra. 17 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1((3<1(3(, in !reptul nr. 9<1((o, pag. ))+$. %liescu, loc. cit. supra. 18 se vedea, le"andru 'acaci, loc. cit. supra.

13 de prescriptie incepe sa curga de la data desc6iderii succesiunii1), iar nu de la data intocmirii testamentului. Incapacitatile de a primi prin testament sunt incapacitati de folosinta si incapacitati de e"ercitiu. Incapacitatile de folosinta sunt incapacitati absolute de folosinta si incapacitati relative de folosinta. Incapacitatile absolute de folosinta sunt urmatoarele+ - incapacitatea persoanelor fizice neconcepute pina la data desc6iderii succesiunii si a persoanelor juridice care nu au luat fiinta. sa cum am vazut potrivit art. 3o3 alin. * C. civ. numai persoanele concepute la data mortii lui de cujus au capacitate de a primi prin testament de unde per a contrario deducem ca persoanele fizice neconcepute la aceasta data nu au capacitatea de a primi prin testament. In ce priveste persoanele juridice potrivit art.77 alin.1 si * din !ecretul nr.71<1(18, ele nu au capacitatea de a dobindi nici un fel de drepturi si deci nici legate decit de la data indeplinirii formalitatilor prevazute de teztele legale amintite. 5otrivit art.77 alin.7 din acelasi act normativ persoanele juridice care nu au indeplinit formalitatile cerute de lege au totusi capacitatea limitata de a dobindi drepturi de la data actului de infiintare dar cu conditia ca ele sa fie necesare in scopul ca persoana juridica sa poata lua fiinta in mod valabil. - incapacitatea persoanelor juridice de a primi prin testament liberalitati care nu corespund scopului lor, determinat prin lege, actul de infiintare sau statut, potrivit principiului specialitatii capacitatii de folosinta (art.78 din !ecretul nr.71<1(18).19 Incapacitatile relative de folosinta sunt urmatoarele# - incapacitatea medicilor si farmacistilor care nu pot primi legate de la cel pe care l-au ingrijit in cursul ultimei boli de care acesta a decedat si cind liberalitatea s-a facut (art.31o alin.1 C. civ.). In ce-i priveste pe framacisti, s-a precizat13, incapacitatea ii loveste numai pe aceia care si-au depasit atributiile de serviciu intrind
11 se vedea, 2. %conomu, Nota, la sent. civ. .rib. 5op. rai. Sig6isoara nr. 131)<1(11 in =egalitatea 5opulara, nr. 9<1(1), pag. 3(*+.rib. &eg. 'rasov, dec. civ. Nr. 1**3<1(11, in =egalitatea 5opulara, nr. 3<1(11, pag. (88+.rib. Supr. ccol. civ. !ec. nr. 19(*<1(1), in =egalitatea 5opulara nr. 3<1(19, pag. 1oo1+ le"andru 'acaci, op. cit. pag. 19+I. !obrin, C. Iacomin, Nota la dec. civ. Nr. 1)*8<1()) a .rib. &eg. rges in &.&.!. nr. 1<1()3, pag. 17). 1) se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1113<1(9*, in C. !. , 1(9*, pag. 1)*-1)7. 19In literatura de specialitate s-a e"primat si parerea ca in ipotezele analizate mai sus ca incapacitati de a primi prin testment este in realitate vorba despre capacitatea succesorala ca o conditie generala a dreptului la mostenire, pe de o parte, iar pe de alta analizindu-se incapacitatea persoanei neconcepute si a persoanei juridice care nu a luat fiinta tot astfel ar trebui sa se analizeze si incapacitatea persoanei care nu mai e"ista la data desc6iderii mostenirii, ori ele apartin problemei capacitatii succesorale in general . ;ricum, se sustine, este impropriu sa se vorbeasca de incapacitatea persoanelor care nu e"ista caci ele nu sunt incapabile ci nee"istind nu pot mosteni (art. )18 C. civ. ). se vedea in acest sens, ,r. !ea-, op. cit. pag. 13*. 13 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 3*)<1(93, in &epertoriu . . . . , pa anii 1(91-1(3o, pag. 181-18*.

1( in cadrul profesiunii medicilor prin efectuarea de tratamente specifice acestei din urma profesiuni in sensul ca prescriu si admnistreaza medicamente sau elibereaza medicamente fara prescriptie medicala. In sc6imb s-a spus, 1(te"tul vizeaza si pe cei care practica ilegal medicina. !ispozitia ii priveste si pe preotii care au asistat pe testator sub aspect religios in cursul ultimei boli. (art.31o alin.7 C. civ.). Incapacitatea medicilor si farmacistilor se intemeiaza pe o prezumtie absoluta de captatie si sugestie astfel ca nu se poate admite dovada contrara in sensul ca, bunaoara, medicul nu a abuzat de influienta sa asupra bolnavului si ca deci acesta a actionat cu o vointa libera si neviciata*4. Ceea ce intereseaza din aceasta perspectiva este nu atit calitatea de medic sau farmacist ci asistenta cu carcater de continuitate sau repetat acordata bolnavului in aceasta calitate*1. !e la interdictia de a primi prin testament sunt e"ceptate legatele cu titlu particular, cu caracter remuneratoriu daca se apreciaza ca sunt potrivit cu starea materiala a testatorului si cu serviciile prestate de catre legatar. !aca legatarul este ruda cu testatorul pina la gradul I2 inclusiv, sunt permise si legatele universale cu e"ceptia situatiei cind legetarul este ruda colaterala iar testatorul are succesibili in linie dreapta. Se recunoaste ca valabil c6iar legatul facut medicului curant de catre bolnavul, care este sotul sau, cu conditia inc6eierii casatoriei inainte de ultima boala**. - incapacitatea ofiterilor de marina, care potrivit art.377 C. civ. nu pot primi legate de la calatorii aflati la bordul navelor in cursul calatoriilor maritime, daca nu sunt rude cu testaorul. ceasta incapacitate se bazeaza pe o prezumtie absoluta de abuz de influienta. %"ceptia instituita de art.377 C. civ. pentru rudele testatorului nu se limiteaza la rudele de gradul I2 si poate fi in linie directa si colaterala*7 - incapacitatea tutorelui de a primi prin testament de la minorul aflat sub ocrotirea sa (art.3o( C. civ.) ceste incapacitati afecteaza capacitatea de folosinta a persoanelor vizate de te"tele legale ceea ce inseamna ca nerespectarea lor duce la sanctiunea nulitatii absolute care poate fi invocta de orice persoana interesata*8. !ispozitiile testamentare in favoarea unor persoana incapabile de a primi simulate prin acte oneroase sau interpunere de persoane sunt si ele lovite de nulitate potrivit art.31* C. civ. In aliniatul * al te"tului legiuitorul prevede ca sunt reputate ca
1($. %liescu, op. cit. pag. 1)9. *4 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 391<1()(, in C. !. 1()(, pag. 111-1)o *1Ibidem. ** se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 1)3. *7,r. !ea-, op. cit. pag. 138. *8 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 18*)<1(9(, in C. !. 1(9(, pag. 1*1

)4 persoane interpuse tatal si mama, copiii si descendentii si sotul persoanei incapabile. Incapacitatile de e"ercitiu. $inorii si interzisii lipsiti de capacitate de e"ercitiu nu pot accepta liberalitatile decit prin reprezentantii lor legali intrucit un astfel de act depaseste sfera actelor de admnistrare (art.11 din !ecretul nr.71<1(18 si art.189 C. fam.). $inorii cu capacitate de e"ercitiu restrinsa vor putea accepta liberalitatile cu incuviintarea prealabila a ocrotitorilor legali (art.( din !ecretul nr.71<1(18). In toate cazurile este necesara si incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare (art.1*( alin.*, art.177 alin.* si art.189 C. fam. Codul civil, in art.311 contine in aceasta privinta o dispozitie derogatorie in sensul ca acceptarea liberalitatilor facute minorilor se poate realiza nu numai de catre reprezentantii legali ai acestora -parintii si tutorii - ci si de catre orice ascendent al lor*1. Nerespectarea acestor norme legale atrage sanctiunea nulitatii relative, fiind vorb de o nulitate de protectie a minorilor si interzisilor. .& Con$i ta intu!. 5entru validitatea oricarui act juridic, si deci si a testamentului, se cere ca la baza lui sa e"ista o vointa libera si nealterata de vreun viciu, cum sunt eroarea, dolul sau violenta. bsenta consimtamintului, sau mai e"act spus in cazul testamentului, a manifestarii unilaterale de vointa atrage sanctiunea nulitatii absolute, caci lipseste unul din elementele esentiale ale actului juridic. In privinta viciilor de consimtamint sunt aplicabile regulile din materia dreptului comun*), e"istind unele particularitati la care ne vom referi in cele ce urmeaza. 5otrivit art.(17 C. civ. consimtamintul este nevalabil atunci cind este afectat de eroare, violenta sau dol. In aceasta materie prezinta elemente specifice dolul sub forma captatiei si sugestiei*9. Sugestia consta in folosirea unor mijloace tendentioase si oculte in scopul de a sadi in mintea dispunatorului ideia de a face o liberalitate, pe care altfel, din proprie initiativa, nu ar fi facut-o*3. Captatia consta in folosirea unor manopere dolosive si mijloace frauduloase in scopul de a cistiga increderea
*1 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 1)(. . *) se vedea in acest sens, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 18*)<1(9(, in C. !. 1(9(, pag. 1*)+C. S. ?. sect. civ. dec. nr. 11)4<1((*, in !eciziile C. S. ?. 1((o-1((*, pag. 181-183. , *9 se vedea pentru amanunte, le"andru 'acaci, op. cit. pag. 19 *3 se vedea, $. %liscu, op. cit. pag. 193-19(+!an C6irica, op. cit. 9)-93+,r. !ea-, op. cit. pag. 13)-139+ le"andru 'acaci, loc. cit. pag. *o-*7+.rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 18*)<1(9( cit. supra. +dec. nr. 1(19<1(98, in &epertoriu. . . , pe anii 1()(-1(91, pag. *17+dec. nr. (17<1(93 in &epertoriu. . . , pe anii 1(91-1(3o, pag. 181+C. S. ?. sect. civ. dec. nr. *889<1((1, in !reptul nr. 9<1((*, pag. 93-9(.

)1 dispunatorului pentru a-i capta buna credinta si a-l determina sa o gratifice prin testament, fie pe sine sau pe o terta persoana. 5rin sugestie, asadar, se urmareste nasterea ideii in cugetul dispunatorului de face o liberalitate, iar prin captatie se directioneaza 6otarirea indusa de a gratifica o anumita persoana in mod concret. In cazul captatiei se folosesc mijloace mai dure ca indepartarea rudelor testatorului, a prietenilor apropiati, interceptarea corespondentei creiarea unei aparente de dependenta totala a dispunatorului aflat in stare de boala, de persoana celui care solicita liberalitatea, pe cind in cazul sugestiei mijloacele sunt mai subtile si mai isidioase, ca specularea unor sentimente, afirmatii mincinoase la adresa unor mostenitori legali etc. 5e cit de frecvente in practica astfel de mijloace pe atit de greu de dovedit. ;ricum, cele doua forme specifice ale dolului in aceasta materie vor trebui probate ca atare trebuind evident sa nu fie confundate cu adevaratele manifestari de compasiune si manifestari de intrajutorare fireasca intre semeni care nu au la baza intentia frauduloasa de sugestie si captatie. Sanctiunea care intervine in cazul dolului este nulitatea relativa a testamentului. nularea testamentului nu este insa posibila in acelasi timp pentru lipsa discernamintului si pentru captatie si sugestie, cele doua cauze de nulitate e"cluzindu-se reciproc.*( vind in vedere continutul comple" al testamentului, care, asa cum am aratat, poate cuprinde acte juridice de sinestatatoare este posibil ca viciul de vointa sa afecteze unele dispozitii testamentare iar altele sa fie perfect valabile. =ipsa discernamintului duce la nulitatea testamentului in integralitatea sa, caci nu este de conceput ca discernamintul sa e"iste in privinta unor dispozitii testamentare si sa lipseasca in cazul altora, viciul de consimtamint putind insa afecta numai partial testamentul. Instanta de judecata va trebui sa deceleze, asadar, e"istenta viciului de consimtamint si influienta acestuia asupra continutului testamentului. ctiunea in anulare pentru vicii de consimtamint este prescriptibila potrivit dreptului comun, iar termenul de prescriptie incepe sa curga de la moartea testatorului si nu de la data testamentului74. c& O.iectu!. 5e linga conditiile privind capacitatea si consimtamintul analizate mai sus, peeentru validitatea testamentului se cere ca acesta sa aiba un obiect dterminat sau determinabil si in acelasi timp licit. 5recizarile care le-am facut mai sus privind valabilitatea unora dintre dispozitiile testamentare in timp ce altele ar fi nule, data fiind comple"itatea cuprinsului testamentului sunt valabile si in ce priveste obiectul testamentului si cum vom vedea si in ce priveste cauza acestuia.
*( se vedea, le"andru 'acaci, loc. cit. pag. **. 74 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1113<1(9*, in C. !. 1(9*, pag. 1)1

)* =a fel ca la conventii in general, bunurile ce formeaza obiectul legatelor din cuprinsul testamentului trebuie sa se afle in circuitul civil (art.()7 C. civ.). 5rin =egile nr.13<1(98 si nr.1(<1(98 terenurile nu puteau forma obiect al actelor juridice inter vivos dar nici pentru cauza de moarte. %le puteau fi transmise numai pe calea mostenirii legale. =egatele avind ca obiect terenuri, c6iar daca tstamentul a fost redactat cit timp aceste acte normative au fost in vigoare, ca urmare a abrogarii lor, au devenit valabile daca succesiunea s-a desc6is ulterior, caci momentul in functie de care se apreciaza valabili tatea dispozitiilor tstamentare este acela al desc6iderii succesiunii.71 5ot forma obiect al legatelor si bunurile viitoare, care nu e"ista in momentul redactarii testamentului si nici c6iar in momentul desc6iderii succesiunii. !ar bunuri dintr-o mostenire nedesc6isa nu pot forma obiect al dispozitiilor testamentare, c6iar daca acea mostenire s-ar desc6ide inainte de moartea testatorului caci astfel de dispozitii ar constitui pacte asupra unei succesiuni viitoare care sunt lovite de nulitate absoluta. Se poate testa si bunul altuia printr-un legat cu titlu particular cu conditia ca testaorul sa fie in cunostinta de cauza, adica sa stie ca bunul nu-i apartine, altfel legatul fiind lovit de nulitate absoluta (art.(o)-(49 C. civ.). .& Cauza. Cauza dispozitiilor testamentare trebuie sa fie licita si morala. !ispozitiile legale din materia conventiilor (art.(83, ())-()3 C.civ.) se aplica de altfel si actelor juridice unilaterale asadar, si dispozitiilor testamentare. Cauza constituie motivul determinant si impulsiv al testamentului fiind diferit de la caz la caz. 7*!eterminat de acest motiv testatorul isi prefigureaza un scop pe care urmareste sa-l realizeze prin dispozitia testamentara. Sub acest aspect intereseaza nu numai scopul imediat sau cauza pro"ima care este invariabil la toate liberalitatile testamentare, acel animus testandi ci si cauza concreta si variabila de la caz la caz, cum am spus. Numai daca ambele sunt licite si morale putem vorbi de un testament valabil. !rept cauza imorala a fost determinata inceperea ori mentinerea concubinajului sau remunerarea intretinerii de relatii se"uale77. ; cauza falsa s-a retinut a fi nasterea unui copil postum al testaorului cu conditia ca testatorul sa fi ignorat sarcina femeii si se dovedeste ca daca ar fi fost in cunostinta de cauza nu ar fi facut testamentul. 2aliditatea sau nevaliditatea cauzei, cu toate ca efectele dispozitiei
71 se vedea, !an C6irica, op. cit. pag. 39+,r. !ea-, op. cit. pag. 13(. 7* se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 137-138. 77 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 188<1(37, in &. &. !. nr. *<1(38, pag. 1o8+ .rib. jud. Cluj, dec. civ. nr. 1*1(<1(37, in &. &. !. nr. 1<1(38, pag. 1(. se vedea si $. %liescu, op. cit. pag. 131.

)7 testamentare sa produc la desc6iderea mostenirii, se raporteaza la momentul redactarii testamentului, caci atunci testaorul si-a prefigurat scopul determinat de un anume motiv sau altul care trebuie cercetat, in caz ca se pune problema de organul de justitie. Sarcina probei revine evident celui care invoca nevaliditatea cauzei, iar catre acest sfirsit sunt admise orice mijloace de proba. +. Conditii de 1or a. sa cum rezulta din insasi definitia testamentului el este un act juridic solemn. 5entru a fi valid legiuitorul cere respectarea anumitor conditii de forma prin care vointa testatorului trebuie sa se e"prime pentru a putea produce efecte juridice. Ca in toate cazurile conditiile de forma nu sunt un scop in sine ci legiuitorul, prin ele, cauta sa asigure protejarea vointei testatorului, avind in vedere efectele sale de mare importanta . ceasta pe de o parte, iar pe de alta, in acest mod se inlatura indoiala asupra manifestarii de vointa a defunctului si se asigura certitudinea in privinta continutului acestor dispozitii. In dreptul nostru testamentul verbal, sau nuncupativ nu este permis. In aceeasi ordine de idei trebuie subliniat ca in dreptul nostru devolutiunea testamentara este privita ca e"ceptia de la regula, care este aceea a devolutiunii legale, iar atunci dispozitile defunctului trebuia, prin formele prefigurate de legiuitor, sa fie neec6ivoce si sa e"prime cu fidelitate manifestarea de vointa a testatorului. cestea sunt, asadar, ratiunile pentru care ad validitatem testamentul trebuie sa respecte formele prescrise de legiuitor. !e principiu lipsa formei ceruta de lege este sanctionata cu nulitatea absoluta a testamen tului (art.33) C. civ.). =egiuitorul reglementeaza unele forme ordinare de testament, ca testamentul auteeentic, testamentul olograf, testamentul secret sau mistic si forme e"traordinare cum sunt testamente privilegiate. !aca primele forme sunt cele de care testatorul poate uza liber in conditii normale, cele privilegiate se pot inc6eia numai in conditii e"ceptionale si sunt obligatorii, testatorul neputind opta in astfel de conditii pentru o forma testamentara ordinara. sa cum am precizat, indiferent de felul testamentului forma scrisa este obligatorie ad validitatem. =ipsa testamentului in forma scrisa determinata de legiuitor duce la imposibilitatea dovedirii lui, c6iar in ipoteza in care testatorul nu a putut testa din cauza de forta majora sau a fost impiedecat de o terta persoana. ceeasi este situatia c6iar in ipoteza in care se dovedeste ca defunctul si-a e"primat vointa oral sau prin aprobarea unui proiect de testament nesemnat78 In practica judicira si in doctrina s-a pus problema soartei unui testament valabil redactat de defunct dar care a fost distrus sau a disparut dintr-un caz de forta majora sau datoruta faptei unui tert. Se deosebesc doua situatii# - prima este aceea in care testamentul a fost distrus in timpul vietii defunctului fie de catre acesta, fie de catre un tert sau din cauza de forta majora, in aceste din urma doua ipoteza cu stiinta testatorului, cind aceasta imprejurare ec6ivaleaza cu
78 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. *88.

)8 revocarea testamentului. =egatarii nu vor mai fi primiti sa dovedeasca e"istenta, validitatea si cuprinsul testamentului astfel distrus+ - a doua este aceea in care testamentul valabil inc6eiat a fost distrus sau dosit dupa moartea testatorului sau in timpul vietii acestuia, dar fara stirea lui, de catre un tert sau din cauza de forta majora, cind se admite aplicarea prevederilor art.11(3 C. civ. in sesnul ca se va putea dovedi prin orice mijloc de proba e"istenta inscrisului si cuprinsul sau. Intr-o atare ipoteza vor trebui dovedite e"istenta testamentului distrus, faptul distrugerii sale, continutul testamentului si respectarea regulilor de fond si forma pentru validitatea acestuia71. Cind aactiunea a fost intentata c6iar impotriva celui care a distrus sau dosit testamentul respectarea regulilor impuse pentru testament se prezuma pina la dovada contrara care va trebui facuta de catre pirit. Interzicerea testamentului conjunctiv. 5otrivit art.319 C. civ.0 doua sau mai multe persoane nu pot testa prin acelasi act, una in favoarea celeilalte, sau in favoarea unei a treia persoane0. sadar, testamentul conjunctiv este pro6ibit de legiuitor. Se urmareste prin aceasta asigurarea libertatii de vointa a testatorului, caracterul personal, unilateral si revocabil al testamentului caci pluralitatea de parti ar conferi testamentului un caracter contractual. >n astfel de testament, cind mai multe persoane testeaza una in favoarea celeilalte, va fi nul absolut7). .estamentul nu este considerat conjunctiv atunci cind doua sau mai multe persoane testeaza pe aceeasi coala de 6irtie, daca dispozitiile testamentare sunt distincte e"primind fiecare vointa unei singure persoane. .estamentul este conjunctiv numai daca ca act juridic este o opera comuna a doua sau mai multe persoane. Nu credem nici noi insa ca ar fi admis ca doua persoane sa poata face doua testamente cu dispozitii mutuale si corelative si cu clauza ca revocarea unuia va atrage si revocarea celuilalt daca sunt facute prin doua acte distincte material. Intr-adevar intr-o atare ipoteza se contravine caracterului unilateral si revocabil al testamentului, ori art.319 C.civ. tocmai aceste caractere le ocroteste.79 In fine, oprirea testamentului conjunctiv a fost privita neunitar in doctrina si practica judecatoresca. Intr-o opinie s-a considerat ca aceasta pro6ibitie este o

71 se vedea, I. &osetti 'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. 8(3-8((+C. Damangiu I. &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, .ratat de !rept civil roman, 2ol. III. , 'ucuresti, 1(*3, pag. 37o-371+C. Statescu, op. cit. pag. 19o+.rib. reg. Suceava, dec, civ. nr. 171<1(1), in ?ustitia Noua, nr. 3<1(1), pag. 1119+.rib. ?ud. 'rasov, dec. nr. 1111<1(38, in &. &. !. nr. 3<1(31, pag. 9o+.rib. Supr. sect. civ. dec. nr. *79<1(93, in C. !. 1(93, pag. 1*9. 7)In practica s-au intilnit situatii cind sotii si-au facut reciproc testament sau ambii au dispus in favoarea copiilor. Irevocabilitatea unor astfel de dispozitii testamentare nu se poate asigura, asadar, pe aceasta cale. 79 se vedea, !an C6irica, op. cit. pag. (1. Contra &osetti 'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. 8(8, $. %liescu, op. cit. pag. *8)+,r. !ea-. op. cit. pag. 1(1.

)1 conditie de forma73, iar intr-o alta opinie ea este o adevarata conditie de fond7(. Impartasim aceasta de a doua opinie caci in adevar, cu toate ca art.319 C. civ. este situat in Codul Civil in sectiunea intitulata /reguli generale pentru forma testamentelor /, noi insine abordind problema la conditiile de forma ale testamentului, ea apare ca o regula de fond si nu una de forma. sa cum am aratat aceasta pro6ibitie are menirea de a asigura caracterul unilateral si revocabilitatea dispozitiilor testamentare, ori aceste caracteristici tin de esenta testamentului si nu de forma acestuia84. 5roblema are certe consecite practice. !aca consideram interdictia ca o conditie de forma atunci ea este supusa regulii tempus regit actum, iar daca o consideram una de fond testamentul inc6eiat sub imperiul unor legi anterioare care nu pro6ibeau testamentul conjunctiv, nu produce efecte daca succesiunea s-a desc6is sub imperiul Codului Civil in vigoare. =a fel, daca pro6ibitia instituita de art.319 C. civ. este una de forma, in dreptul international privat, potrivit regulii locus regit actum testamentul conjunctiv redactat de doi romani intr-o tara in care nu e"ista o astfel de pro6ibitie este valabil si va produce efecte in tara noastra. Sanctiunea care intervine potrivit art.3)) C. civ. pentru nerespectarea conditiilor de forma instituite de legiuitor-fie a celor generale pentru toate testamentele, fie a celor cerute special pentru fiecare fel de testament-este nulitatea absoluta. In practica judecatoreasca s-au admis anumite atenuari ale acestei sanctiuni. stfel# - un testament nul ca testament autentic sau secret poate fi valabil ca testament olograf+ - testamentul nul pentru vicii de forma da nastere la o obligatie morala pentru mostenitori de unde deriva unele consecite#aceasta obligatie morala se constituie intro cauza valabila pentru o noua obligatie juridica pe care mostenitorii si-ar asuma-o printr-un act juridic separat+e"ecutarea voluntara si in cunostinta de cauza cu privire la caracterul ei moral nu da dreptul la restituirea prestaiilor e"ecutate+ e"ecutarea voluntara si in cunostinta de cauza a acestei obligatii este o plata si nu o donatie81. - practica judicira a e"tins aplicarea prevederilor art.11)9 alin.7, privitoare la donatii si la testamentele nule pentru vicii de forma. S-a judecat in sensul ca nulitatea, desi absoluta a testamentului, poate fi inlaturata prin confirmare, daca mostenitorii, dupa moartea testatorului, e"ecuta voluntar si in cunostinta de cauza testamentul nul pentru vicii de forma8*. Intrucit, asa cum am vazut, in cuprinsul tstamentului se pot include acte
73 se vedea, $. '. Cantacuzino, %lementele dreptului civil, 1(*1, pag. 78(+$. %liescu, op. cit. pag. 87*+!. $acovei, op. cit. pag. 98 7( se vedea, !. le"andresco, op. cit. pag. 11+I. &osetti -'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. 8(8+ '. !iamant, Nota la sent. civ. nr. 119(<1(11 a .rib. 5op. rai. :ura Dumorului, in ?ustitia Noua, nr. *<1(1), pag. 7))-7)9+!an C6irica, op. cit. pag. (4-(1. 84!an C6irica, loc. cit, supra. 81 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. *8) si urm. +C. Statescu, op. cit. pag. 191.

)) juridice de naturi diferite, sanctiunea nulitatii pentru vicii de forma nu vizeaza acele acte juridice care pot fi efectuate, si in alta forma decit cea testamentara. sa, bunaoara, recunoasterea unui copil printr-un testament autentic, care este lovit de nulitate, fiind conjunctiv, va fi considerata valabila caci este facuta prin act autentic. Sau testamentele autentice sau mistice, nule pentru vicii de forma, vor fi valabile ca testamente olografe daca sunt scrise in intregime, datate si semnata de catrea testator, aplicindu-se principiul conversiunii actelor juridice.87 .oate acestea sunt derogari de la pricipiul ca ceea ce este nul nu produce nici un efect (guod nullum este nullum producit efectum). ctiunea in constatarea nulitatii absolute a testamentului pentru vicii de forma este supusa prescriptiei in conditiile generale ale !ecretului nr.1)9<1(13, nulitatea putind fi invocata si pe cale de e"ceptie. CAPITOLUL II (ELURILE TESTAMENTULUI Sectiunea a I-a. Te$ta ente!e ordinare. Con$ideratii "enera!e. 5entru validitatea testamentului in general se cer anumite conditii de forma caci el este, asa cum am vazut, un act juridic solemn. Inafara acestor conditii generale cercetate de noi mai sus, legiuitorul impune anumite forme speciale pentru fiecare fel de testament, in functie de care, de altfel, testamentele sunt clasificate. %"ista din acest punct de vedere trei categorii de testamente# - testamente ordinare sau obisnuite, care se inc6eie in conditii de normalitate. cestea sunt#testamentul olograf, testamentul autentic si testamentul secret sau mistic+ - testamente privilegiate sau e"traordinare, care se inc6eie in anumite imprejurari e"ceptionale. cestea sunt#testamentul militarilor, testamentul facut in timp de boala contagioasa si testamentul maritim+ - forme simplificate de testament, permise special de legiuitor, ca cele care privesc depozite de bani potrivit unor reglementari speciale sau cele ale cetatenilor romani aflati in strainatate. In privinta acestor forme testamentare sub aspectul eficientei lor juridice nu se poate vorbi de o ierar6ie caci au valoare juridica egala. ,unctioneaza, asadar, principiul ec6ivalentei formelor testamentare. Nu mai putin insa forta lor probanta este diferita. !upa ce s-a dovedit insa e"istenta testamentului in forma prescrisa de legiuitor efectul lor juridic este acelasi, oricare ar fi forma pe care o imbrac.
8* pud, C. Statescu, loc. cit. supra. 87 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. *89.

)9 #. Te$ta entu! o!o"ra1. Codul civil prevede in art.31( ca #0.estamentul olograf nu este valabil decit cind este scris in tot, datat si subsemnat de mina testatorului0. !enumirea lui vine de la cuvintele grecesti holos, care inseamna intreg, total si grapfos care inseamna a scrie. !in formularea data de legiuitor vom retine, asadar, ca nu orice scriere olografa, c6iar avind ca obiect transmisiunea bunurilor dupa moartea celui ce lasa mostenirea va putea fi considerata testament olograf ci numai aceea care va fi scrisa intergral, semnata si datata de mina testatorului. %stea aceasta o solemnitate ceruta de lege ad validitatem si nu ad probationem, altfel intervenind sanctiunea reglementata de art. 33) C. civ. =ipsa oricareia din cele trei conditii va duce la nevalabilitatea testamentului, caci ele se cer a fi indeplinite cumulativ88. Ca avantaje ale acestui testament se specifica acela ca este simplu si accesibil oricarei persoane care stie sa scrie+poate fi redactat oricind si oriunde si fara nevoia participarii unor persoane straine asigurindu-se astfel secretul sau. poi, data fiind simplitatea formei sale, nu necesita c6eltuieli pentru intocmirea sa. !ar tocmai din simplitatea formelor sale rezulta si unele dezavantaje ale sale. stfel, el poate fi usor sustras sau distrus, dupa moartea testatorului sau in timpul vietii sale, dar fara cunostinta sa. Nu ne asigura de protectia vointei testaorului impotriva unor influiente straine si abuzzive sub forma captatiei sau sugestiei sau c6iar a violentei din partea celor interesati. .ot din cauza simplitatii sale el poate fi usor falsificat precum poate fi mai usor contestat decit celelalte forme de testament. In alta ordine de idei el poate cuprinde formulari confuze sau contradictorii din care este greu sa se deduca adevarata vointa a testatorului81. sa cum rezulta din te"tul legal, pentru validitatea testamentului olograf se cer a fi indeplinite trei conditii, cumulativ#scrierea lui in intregime de mina testatorului+ datarea lui de catre testator si semnarea lui de catrea acesta. 5rima conditie #testamentul sa fie scris in intregime de catre testator. Nu este valabil testamentul scris la masina de scris sau la calculator c6iar daca este semnat de catre testator sau c6iar daca cuprinde mentiunea ca reprezinta ultima sa vointa. 5rin inpunerea acestei conditii de a fi scris in intregime de mina testatorului legiuitorul previne eventualele fraude si in caz de contestatie ca testamentul provine de la defunct da posibilitatea verificarii de scripte prin e"pertize de specilalitate. Scrierea se poate realiza prin orice mijloace, (cu cerneala, cu creion, cu pasta, cu creta, vopsea, carbune etc.) si pe orice material (pe 6irtie, pe pinza, pe lemn, material plastic, sticla etc.)+ prin orice scriere (cu caractere de tipar sau de mina,
88 se vedea, C. S. ?. sect. civ. dec. nr. 18o(<1((*, in !eciziile C. S. ?. , 1((o-1((*, pag. 17o-177. 81Nu e mai putin adevarat ca si sablonizarea prin folosirea unor formule standard intruduse mecanic de catre un redactor de specialitate pot duce la fasificarea adevaratei vointe a testatorului, greu apoi de decelat de catre cei c6emati a interpreta continutul testamentului, in lumina vointei reale a testatorului.

)3 stenografie)+ in orice limba cunoscuta de catre testator (c6iar si intr-o limba moarta ca limba latina) pe un suport material sau mai multe(de pilda pe o singura foaie sau mai multe, cu conditia in acest caz sa e"iste o legatura materiala sau intelectuala intre ele pentru a constitui un act unitar. Se accepta scrierea pe etape a testamentului, nefiind nevoie nici de formule sacramentale si nici de titulatura ca atare de testament sau testament olograf. Se cere doar ca testamentul sa reprezinte ultima vointa a defunctului8). In cazul in care testamentul prezinta stersaturi, adaugiri sau c6iar modificari dar facute de mina testatorului, fie cu prilejul intocmirii acestuia, fie ulterior, s-a apreciat ca testamentul ramine valabil c6iar daca adaaugirile, stersaturile etc. nu sunt semnate si datate de catre acesta cu conditia ca ele sa fie simple corecturi sau interpretari ale dispozitiilor initiale. !aca insa este vorba de dispozitii noi, sau se inlatura unele dispozitii anterioare care duc la modificarea continutului testamentului s-a considerat ca este vorba de un nou testament si trebuie scrise, semnate si datate de mina testatorului.89 S-a admis si imprejurarea ca testatorul poate fi ajutat de un tert la redactarea testamentului, sau ca in caz de boala si batrinete sa-i dea c6iar un ajutor fizic la realizarea scrierii sprijinindu-i mina . 5roblema este insa ca prin acest ajutor sa nu se vicieze vointa testaorului, iar asitenta de catre un tert sa fie pur te6nica83. tunci cind testatorul nu a fost decit un instrument pasiv de e"primare a vointei altei persoane testamentul este lovit de nulitate. In legatura cu ipoteza cind in cuprinsul testamentului apare o scriitura straina se impun unele precizari. stfel atunci cind scriitura straina nu are legatura cu continutul testamentului iar adausurile nu fac ccorp comun cu acesta testamentul va fi valabil ca testament olograf intrucit nu e"ista indicii ca s-a adus astfel vreo atingere libertatii de vointa a testaorului, indiferent ca acesta cunoscut sau nu e"istenta scriiturii straine. !aca scriitura interpusa in cuprinsul testamentului are legatura cu continutul acestuia trebuie facuta distinctia intre doua situatii# - daca interventia din cuprinsul testamentului de catre tert s-a facut cu stiinta acestuia, testamentul va fi nul absolut caci nu a fost scris in intregime de catre testator+ - daca interventia tertului s-a realizat fara stiinta testatorului testamentul va fi valabil intrucit nu s-a incalcat libertatea de vointa a acestuia. !esigur insa cele scrise de catre tert nu vor fi luate in considerare. doua conditie este aceea ca testamentul sa fie datat de mina testatorului. !ata testamentului prezinta importanta dintr-un indoit punct de vedere. In primul
8) se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. *o8. 89 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. *o(+C. Damangiu, I, &osetti-'alanescu, op. cit. pag. 37)-379. 83 se vedea, C. S. ?. sect. civ. dec. nr. 184(<1((*, in !eciziile C. S. ?. 1((4-1((*, pag. 17*. +$. %liescu, op. cit. pag. *o3+,r. !ea-, op. cit. pag. *o1#I. &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu op. cit. pag. 1o8.

)( rind, in functie de data redactarii testamentului se poate verifica daca testatorul avea capacitatea de a testa. In al doilea rind, in cazul testamentelor succesive, cu dispozitii contrare sau incompatibile se va putea determina care anume vor fi avute in vedere tinind cont de regula potrivit careia manifestarea ultima de vointa a testatorului produce efecte, revocind dispozitiile anterioare. Codul civil nu cuprinde dispozitii in legatura cu modul in care trebuie datat testamentul. Se admite insa ca ceea ce este important e faptul ca data sa fie scrisa de mina testaorului. Nu are importanta locul unde este inserata, desi de regula este plasata la sfirsitul actului+ea poate sa fie insa inserata la inceputul actului sau in cuprinsul sau, ceea ce este necesar e faptul de a se putea intelege ca data se refera la intregul act. !ata trebuie indicata prin precizarea zilei, lunii si a anului cind testamentul a fost redactat, ea putind fi scrisa in cifre sau in litere. Se considera ca este valabil precizata si cind se face numai referire la o sarbatoare a carei data poate fi cu certitudine stabilita (bunaoara Craciun *ooo). ;ra si locul intocmirii testamentului nu sunt necesare. In caz de nevoie aceste elemente se vor putea dovedi prin orice mijloc de proba. Nerespactarea acestor reguli in privinta datei, iar aceasta scrisa de testator este un element esential de forma a testamentului olograf, duce in mod logic la sanctiunea nulitatii absolute.8( vind in vedere insa ca data nu are o importanta in sine ci ca element probatoriu privitor la capacitatea sau libertatea de vointa a testatorului14 s-au propus solutii de atenuare a rigorilor acestei sanctiuni pentru salvarea eficacitatii testamentului permitindu-se uneori stabilirea, intregirea sau rectificarea datei testamentului pe baza unor elemente intrinseci sau e"trinseci testamentului. $ai multe ipoteze pot sa apara. stfel lipsa completa a datei testamentului atrage dupa sine nulitatea absoluta a acestuia11. !aca data este ine"acta sau incompleta datorita unor erori involuntare se admite ca testamentul va fi conssiderat valabil daca data se va putea stabili corect cu elemnete din cuprinsul testamentului1* sau completate cu
8(S-a sustinut si parerea ca lipsa datei ar fi sanctionata cu nulitatea relativa intrucit dispozitiile art. 31( C. civ. au fost edictate pentru ocrotirea intereselor testatorului. se vedea in acest sens, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. *381<1(98 cu Nota critica de :6. !. !imitrescu si Nota aprobativa de ;. :6eorg6iu, in &. &. !. nr. 11<1(91, pag. 89. firmatia ca prin art. 31( C. civ. se apara numai interesele testatorului nu sunt e"acte caci se ocrotesc si interesele mostenitorilor care pot in functie de aceasta sa dovedesca, bunaoara, ca testamentul este fals sau ca la data redactarii lui testatorul nu avea discernamint etc. 14 se vedea, $. '. Cantacuzino, op. cit. pag. 7)1+,r. !ea-, op. cit. pag. *o9. 11In acelasi sens a se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. 1)1+!an C6irica, op. cit. pag. ((. In sensul ca si absenta totala a datei ar putea fi suplinita in ipoteza ca cel interesat in mentinerea ca valabil a tstamentului resuseste sa faca dovada datei, fie cu mijloace intrinseci acestuia sau c6iar cu ajutorul elementelor e"trinseci care insa isi gasesc principiul si radacina in elementele intrinseci cu care se coroboreaza, a se vedea, C. Damangiu, I. &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. 373-38o+$. %liescu, op. cit. pag. *o(-*11+,r. !ea-, op. cit. pag. *o9. 1*C. Statescu, op. cit. pag. 1)1.

94 elemente dinafara acestuia17. In caz contrar testamentul va fi nul. In cazul in care data este falsa, si acest lucru s-a realizat in mod intentionat de catre testator, testamentul va fi nul, indiferent daca falsitatea datei se datoreaza unei fraude sau nu. Cind s-a urmarit fraudarea legii, proba falsitatii datei se va putea face nu numai cu elemente intrinseci testamentului ci si cu elemente dinafara acestuia. !aca insa prin indicarea unei date false nu s-a urmarit fraudarea legii se admite numai proba intrinseca, adica cu elemente din cuprinsul testamentului. In toate ipotezele cind testamentul are data se prezuma ca ea este reala admitindu-se insa proba contrara. treia conditie pentru valabilitatea testamentului olograf este semnarea acestuia de catre testator. Semnatura de pe testament atesta faptul ca autorul sau recunoaste ca ii e"prima vointa si il insuseste ca atare si de asemenea faptul ca actul a fost inc6eiat in forma definitiva. ltfel se poate crede ca este vorba de un proiect lipsit de eficacitate si, oricum, neinsusit de catre testator ca e"primind vointa sa. =egea nu prevede conditiile in care trebuie e"ecutata semnatura. Se admite ca ea nu trebuie neaparat sa cuprinde numele si prenumele testatorului, fiind suficienta semnatura sa obisnuita prin care sa poata fi identificat. Semnatura cu initiale este considerata valabila daca testatorul semna in mod obisnuit in acest fel. Semnatura trebuie sa fie de mina. Nu se admite ca valabila punerea parafei, stampilei ori a sigiliului. Se considera ca este nul testamentul care in locul semnaturii are pus degetul testatorului18. Cei care in mod obisnuit folosesc un pseudonim pot semna cu acesta testamentul. In ce priveste locul semnaturii, daca in mod curent aceasta se afla la sfirsitul actului, se admite ca ea poate sa fie asezata si la inceputul acestuia sau in cuprinsul sau cu conditia sa rezulte ca testatorul si-a insusit continutul intreg al testamentului si ca acesta reprezinta e"presia vointei sale libere, c6iar daca, de pilda, testamentul este scris pe mai multe foi de 6irtie. Semnatura de pe plicul in care a se afla testamentul sa considerat ca nu este valabila11caci intr-adevar cei interesati ar putea introduce in el un act care sa nu reprezinte vointa testatorului1). Cele trei elemente obligatorii ale testamentului trebuie sa reprezinte un tot unitar caci numai impreuna dau intreaga masura a acestui act juridic asa cum legiuitorul l-a gindit. Codul civil prevede in art.3(* ca testamentul olograf si cel mistic inainte de a fi
17!an C6irica, op. cit. pag. ((, ,r. !ea-, op. cit. pag. *o9. 18 se vedea, .rib. Supr. col. civ. dec. nr. *8*o<1(11, in C. !. 1(11, vol. I, pag. 1((. 11 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. *1*+!. C6irica op. cit. pag. 1oo-1o1+!. $acovei op. cit. pag. 93. 1) se vedea pentru solutia valabilitatii semnaturii pe plic, I. &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. 1o3+iar pentru o solutie in sensul ca semnatura de pe plic poate fi considerata valabila numai daca intre ea si continutul plicului se poate stabili o legatura indisolubila, a se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. *o(.

91 pus in e"ecutare trebuie sa fie prezentat unui notar public de la locul desc6iderii mostenirii pentru ca acesta sa constate prin proces verbal desc6iderea lui si starea lui materiala, iar apoi se va pastra la biroul natarial respectiv. .e"tul nu se mai aplica, caci legea nu prevede nici o sanctiune pentru nerespectarea lui, iar testamentul va putea fi prezentat, si va avea eficienta, c6iar daca va fi prezentat numai instantei de judecata cu prilejul judecarii actiunii succesorale. !e altfel =egea nr.7)<1((1 prevede in art.91 alin.1 ca doar testamentul, indiferent de forma lui, gasit cu prilejul inventarierii bunurilor succesorale se semneaza spre nesc6imbare si se pastreaza in depozit la biroul notarului public. Cind testamentul se prezinta notarului public cu prilejul desbaterii succesorale necontencioase se desc6ide si se intocmeste un proces verbal care constata starea lui materiala (art.9) alin.*). ,orta probanta a testamentului olograf rezulta din caracterul sau de inscris sub semnatura privata c6iar daca el este supus formalitatilor pe care le-am vazutIn aceasta privinta se face deosebire intre forta probanta a scriiturii si semnaturii pe de o parte si cea a datei testamentului pe de alta parte. !aca cei carora li se opune scriitura si semnatura testamentului le contesta potrivit art.119) C. civ. Sarcina dovedirii ca testamentul provine si este semnat de catre testator revine celor care-l invoca dupa principiul de drept comun potrivit caruia cel ce pretinde un drept trebuie sa-l dovedeasca. ici legatarii care pretind un drept impotriva mostenitorilor legali au sarcina probei19iar potrivit art.1193 C. civ. instanta la cererea lor va ordona verificarea actului, potrivit procedurii reglementate de art.199-138 C. pr. civ. privitoare la verificarea de scripte.13 In ce priveste data testamentului olograf, prin derogare de la dreptul comun, daca scriitura si semnatura au fost recunoscute de catre cei carora li se opune sau prin verficarea de scripte s-a dovedit ca apartin testatorului se considera ca cea indicata are valoare de data certa fara a se mai urma procedura reglementata de art.113* C. civ. !aca data este contestata totusi cel care o contesta are sarcina probei si nu cel care intelege sa invoce testamentul. vind in vedere caracterul de solemnitate al datei cuprinse in testament cel care o contesta nu o va putea combate decit prin elemente intrinseci testamentului cu e"ceptia fraudei sau a lipsei de discernamint a testatorului care pot fi dovedite prin orice mijloc de proba, asadar, c6iar e"trinseci testamentului. +. Te$ta entu! autentic. .estamentul autentic este acela care, potrivit legii, (art.3)o C. civ. si art.)1 din =egea nr.7)<1((1) este auteentifiat de notarul public. Codul civil prevedea in art.3)119 se vedea, .rib. Supr. col. civ. dec. nr. *(*<1(1*, in C. !. , 1(1*-1(18, vol. I, pag. 117111+.rib. reg. rad, dec. civ. nr. **8<1(11, in =egalitatea 5opulara nr. 1<1(1), pag. 11)-113. 5entru forta probanta a inscrisului sub semnatura privata in general a se vedea, urelian Ionascu, 5robele in procesul civil, %ditura Stiintifica, 'ucuresti, 1()(, pag. 178 si urm. 13 se vedea, =. Cristian, Nota la dec. civ. nr. 83(<1()) a .rib. jud. 'acau, in &. &. !. Nr. )<1()3, pag. 111 si urm. +C. S. ?. sect. civ. dec. nr. 184(<1((*, in !eciziile C. S. ?. 1((4-1((*, pag. 17*.

9* 3)7 o procedura speciala de autentificare a tstamentelor, derogatorie de la dreptul comun. 5rin =egea nr.713<1(88 aceste te"te legale au fost abrogate astfel ca testamentele se autentifica in prezent la fel ca si celelalte acte, fiind supus, asadar, regulilor de drept comun in materie, prevazute de =egea nr.7)<1((1 a notarilor publici si a activi tatii notariale si de &egulamentul de punere in aplicare a =egii nr.7)<1((1 aprobat prin ;rdinul nr.91o<C<1((1 al ministrului justitiei. .estamentul autentic prezinta unele avantaje dar si unele inconveniente. In privinta avantajelor se mentioneaza ca in aceasta forma pot testa si persoanele care nu stiu sa scrie sau sa citeasca si care astfel nu au acces la testamentul olograf. poi testamentul auteentic este un act de autoritate publica, iar forta sa probanta este mai puternica decit a testamentului olograf caci continutul actului este verificat de notar in sensul de nu cuprinde dispozitii contrare legii sau clauze obscure care, de regula, genereaza litigii intre succesori. Sarcina dovezii contrare revine celui care-l contesta. .estamentul autentic mai are avantajul ca un e"emplar original se pastreaza la biroul notarului public astfel incit pericolul ca testamentul sa fie sustras sau distrus este mai mic decit la testamentul olograf. Ca inconveneinte se mentioneaza faptul ca testamentul autentic necesita c6eltuieli si pierdere de timp prin indeplinirea formalitatilor prevazute de lege si ca nu asigura secretul in aceasi masura ca testamentul olograf. .estamentul autentic poate fi redactat de catre testator, sau de catre notarul public sau de catre un avocat dupa indicatiile testatorului. utentificarea lui se poate realiza de catre orice birou notarial din tara. Secretarii consiliilor locale, din localitatile in care nu functioneaza birouri notariale nu au competenta de a autentifica testamente. .estamentul fiind un act cu caracter strict personal testatorul nu-l poate inc6eia prin mandatar ci trebuie sa fie prezent personal la autentificare. %l poate fi autentificat la sediul biroului notarial sau in alt loc (de pilda la domiciliul testatorului) daca testatorul este impiedecat de motive temeinice sa se prezinte la notar. .estamentul se redacteaza in limba romana, dar potrivit art.89 din =egea nr.7)<1((1 notarul poate autentifica si un testament intocmit intr-o alta limba pe care o cunoaste sau dupa ce ia cunostinta de cuprinsul testamentului prin interpret. Notarul public este obligat sa constate autentificarea printr-o inc6eiere care trebuie sa cuprinda, sub sanctiunea nulitatii #data si locul autentificarii, iar daca s-a realizat infara biroului notarial mentionarea motivelor care au determinat acest lucru,1(datele de identificare a testatorului, constatarea ca testatorul si-a e"primat consimtamintul si ca acesta l-a semnat in fata notarului. !aca testatorul nu a putut sa semneze trebuie sa se faca mentiune despre aceasta si despre cauza acestei situatii. In Cazul in care nu sunt indeplinite conditiile de autentificare a testamentului notarul da in termen de 1 zile de la inregistrarea cererii de autentificare o inc6eiere de respingere motivata, care poate fi atacata la judecatorie. In cazul in care instanta dispune ca
1( se vedea, .rib. Supr. in completul de 9 judecatori, dec. civ. nr. )1<1(97, in C. !. 1(97, pag. **o-**1.

97 autentificarea se poate face notarul va proceda potrivit 6otaririi judecatoresti. Sanctiunea care intervine in cazul nerespectarii prevederilor legale prin autentificarea testamentului este nulitatea absoluta. ctul nul insa ca testament autentic poate fi valid ca testament olograf daca conditiile cerute pentru aceasta forma testamentara sunt implinite. ,orta probanta a testamentului autentic, este diferita dupa cum este vorba de constatarile personale (e" propriis sensibus) ale agentului instrumentator sau de declaratiile testatorului de care acesta a luat numai act. Constatarile personale ale notarului, in indeplinirea atributiilor sale legale ca data si locul autentificarii, identificarea si prezenta personala a testatorului, e"primarea consimtamintului de catre acesta, semnarea actului in fata notarului, fac dovada pina la inscrierea in fals. In sc6imb, declaratiile testatorului sau alte imprejurari de care notarul nu a luat cunostinta prin propriile sale simturi si deci nu a putut verifica veracitatea lor fac dovada numai pina la proba contrara)4. ,. Te$ta entu! $ecret % i$tic& !in prevederile art.3)8 C. civ. rezulta ca testamentul mistic sau secret este acela care fiind scris de catre testator sau de catre alta persoana, dar semnat de testator, strins si sigilat este prezentat judecatoriei pentru efectuarea formalitatilor de suprascriere reglementate de lege. .estamentul mistic este, dupa cum se poate observa, o forma intermediara intre testamentul olograf si cel autentic caci avem de a face, pe de o parte, cu un inscris sub semnatura privata (dispozitiile testamentare) si un inscris autentic (suprascrierea realizata de judecator). sa fiind el imprumuta avantajele si dezavantajele de la cele doua forme de testament precizate. stfel asigura secretul dispozitiilor testamentare poate fi utilizat numai de catre persoanele care stiu scrie si citi (art.3)1 C. civ.), iar in ce priveste forta sa probanta, dispozitiile testamentare au forta probanta a actului sub semnatura privata, iar actul de suprascriere are forta probanta pina la inscrierea in fals. %l este aproape inutilizabil in practica caci testatorul fie redacteaza un testament olograf singur, fie, daca recurge la autoritati, face un testament autentic. .estamentul mistic poate sa fie scris de catre testator sau de catre o alta persoana, sau poate fi dactilografiat dar, in toate cazurile, trebuie sa fie semnat de catre testator. %l trebuie apoi strins si sigilat si prezentat judecatorului delegat pentru efectuarea actului de suprascriere potrivit art. 3)8 C. civ. !aca testamentul nu a fost sigilat in mod corespunzator, astfel incit s-ar putea inlocui testamentul acesta va fi declarat nul. ?udecatorul caruia i se prezinta testamentul intocmeste un proces -verbal prin care se constata prezentarea testatorului, faptul ca a fost identificat si declaratia acestuia ca testamentul reprezinta vointa sa si ca a fost semnat de catre el. Cind testatorul nu poate vorbi declaratia ca testamentul este al sau o va face inscris /in capul actului de subscriptie0 (art.3)) C. civ.). ctul de suprascriere va fi semnat de catre testator si de catre judecator, iar data testamentului va fi aceea din actul de
)4 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. **o+C. S. ?. sect. civ. dec. nr. ***<1((8, in !reptul nr. 1<1((1, pag. 3*.

98 suprascriere. !aca testatorul nu poate semna actul de suprascriere din cauze ulterioare datei redactarii si semnarii testamentului se va face mentiune despre aceasta in procesul verbal. 5otrivit art.3)8 alin.3 C. civ. procesul- verbal de suprascriere trebuie intocmit fara intrerupere prin aceasta legiuitorul cautind sa inlature pericolul inlocuirii testamentului. .estamentul poate fi pastrat atit de catre testator, sau de catre o alta persoana dar si de catre judecatoria la care s-au efectuat formalitatile de suprascriere. >lterior decesului testatorului formalitatile necesare sunt la fel ca in cazul testamentului olograf. In cazul in care formalitatile reglementate de lege nu au fost respectate testamentul mistic va fi, potrivit art.33) C. civ. lovit de nulitate absoluta. Inscrisul testamentar ar putea reprezenta, intr-o atare situatie, un testament olograf, daca a fost scris, semnat si datat in intregime de catre testator. Sectiunea a II-a. Te$ta ente!e *rivi!e"iate. 5entru imprejurari e"ceptionale, cind nu e"ista posibilitatea de a recurge la autentificarea unui testament in conditiile analizate mai sus, Codul civil (art.3)3-33)) reglementeaza modul de autentificare in conditii simplificate sub forma testamentelor privilegiate. Cei aflati in imprejurarile e"ceptionale determinate de legiuitor, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza, pot recurge la testamentul olograf respectind regulile specifice acestuia, dar pot testa si in formele special reglementate pentru astfel de imprejurari, realizind testamente autentice simplificate. ceste forme testamentare sunt#testamentul militarilor, testamentul facut pe timp de boala contagioasa si testamentul maritim. a&Te$ta entu! i!itari!or.

$ilitarii aflati pe teritoriu strain in misiune, sau prizonieri la inamic ori pe teritoriul tarii intr-o localitate asediata sau intr-un loc fara comunicatie cu e"teriorul din cauza razboiului (art.39o C. civ.) pot testa, potrivit art.3)3 C. civ., in fata comandantului militar al unitatii sau in fata unui alt ofiter asistat de doi martori. In cazul in care militarul, bolnav sau ranit fiind, este internat intr-un spital militar va putea testa in fata medicului militar sef, asistat de comandantul militar al spitalului (art.3)( C. civ.) .& Te$ta entu! 1acut in ti * de .oa!a conta"ioa$a. In cazul in care o localitate este izolata din cauza ciumei sau a unei alte boli contagioase, potrivit art.39* C. civ., persoanele aflate intr-o astfel de localitate pot testa in forma autentica in fata unui membru al consiliului local asistat de doi martori. &ecurgerea la aceste forme testamentare nu este admisa daca in localitatea respectiva

91 e"ista birou notarial. c& Te$ta entu! ariti .

In cazul persoanelor aflate in calatorie pe mare, fie ca sunt calatori, fie ca sunt membri ai ec6ipajului, potrivit art.398 si 391 C. civ., acestea pot testa in forma autentica simplificata, dar numai atita timp cit vasul se afla in calatorie pe mare si nu atunci cind se afla ancorat la tarm. !e asemenea nu se poate recurge la aceasta forma simplificata nici atunci cind vasul, desi se afla pe mare, se apropie de un tarm strain unde se afla un agent consular la &omaniei. In acest caz se va testa in formele testamentare ordinare. Cu atit mai mult nu se va putea recurge la forma simplificata de testament cind vasul se apropie de tarmul &omaniei. 5otrivit art.398 si 331 C. civ. testamentul maritim se intocmeste in fata comandantului navei sau a unui inlocuitor al sau, asistat de ofiterul intendent de bord sau inlocuitorul sau si de doi martori. .estamentul se redacteaza in doua e"emplare originale si nu poate cuprinde dispozitii in favoarea ofiterilor instrumentatori, daca nu sunt rude in grad succesibil sau sot cu testatorul (art.337 C. civ.). !aca testatorul este c6iar comandantul navei sau unul din cei desemnati de lege sa primeasca testamentele intocmite in astfel de conditii, testamentul se fa face in fata persoanei care urmeaza testatorului in ordine ierar6ica (art.391 C. civ.). Cind vasul ancoreaza intr-n port strain in care se afla un agent consular roman, un e"emplar al tstamentului se preda acestuia pentru a fi e"pediat in tara. !aca vasul ancoreaza intr-un port romanesc ambele e"emplare se predau organului portuar pentru a fi trimise biroului notarial de la domiciliul testatorului(art. 399-393 C. civ. ). !aca la domiciliul testatorului e"ista mai multe birouri notariale testamentul se va trimite, potrivit art. )3 din =egea nr. 7)<1((1 si art.87-88 din &egulament, biroului notarial care tine registrul de evidenta a succesiunilor din circumscriptia domiciliului testatorului. Nerespectarea acestor formalitati se sanctioneaza cu nulitatea. d& Re"u!i co une te$ta ente!or *rivi!e"iate. 5e linga regulile cerute pentru fiecare testament privilegiat in parte trebuie avute in vedere si unele reguli comune pentru toate aceste forme testamentare. stfel testametele privilegiate trebuie sa fie semnate de testator, de agentul instrumentator si de catre martori, avind evident forma scrisa. !aca testatorul nu stie sau nu poate sa scrie se va face mentiune despre aceasta, iar in cazul martorilor in mod obligatoriu trebuie sa semneze testamentul cel putin unul dntre ei, iar daca unul nu poate semna se va face mentiune despre cauza acestei neputinte (art.338 C. civ.). .oate testamentele privilegiate produc efecte, evident de la data decesului testatorului, dar spre deosebire de testamentele ordinare ele nu au decit efecte limitate in timp. .estamentele militarilor si cele facute pe timp de boala contagioasa isi inceteaza valabilitatea in termen de ) luni de la data incetarii conditiilor speciale care au determinat inticmirea lor (art.391 si 397 C. civ.). .estamentul maritim isi inceteaza

9) valabilitatea in termen de 7 luni de la data cind testatorul a ajuns intr-un loc in care poate testa in forme ordinare (art.33* C. civ.). Se mai considera ca pe linga forma scrisa si semnaturile precizate si datarea acestor testamente este un element esential pentru a se putea aprecia e"istenta imprejurarilor care au determinat folosirea acestor forme de testament. Sectiunea a II-a. A!te 1or e te$ta entare. %volutia vietii economico-sociale a impus legiuitorului solutii legislative si cu privire la alte modalitati de a dispune pentru cauza de moarte. In primul rind e"ista reglementari speciale privitoare la dispozitiile testamantare care au ca obiect sume de bani depuse la C%C sau la alte unitati bancare si apoi cu privire la testamentele cetatenilor romani aflati in strainatate. a& Te$ta entu! *rivind $u e!e de .ani de*u$e !a CEC $au a!te unitati .ancare. .itularii depunerilor de sume de bani la C%C au posibilitatea de a dispune de aceste sume prin una din formele testamentare ordinare sau privilegiate . =egiuitorul a reglementat insa si o forma simplificata la care depunatorii pot recurge, denumita clauza testamentara, sau dispozitie testamentara. 5otrivit art.** din Statutul C%C aprobat prin D.:. nr.333<1((), in baza art.3 din =egea nr.))<1(() privind reorganizarea Casei de %conomii si Consemnatiuni din &omania in societate bancara pe actiuni /.itularul depunerii are dreptul sa indice C%C persoanele carora urmeaza sa li se elibereze sumele depuse, in caz de deces. !epunerile asupra carora nu s-au dat dispozitii testamentare se elibereaza de C%C mostenitorilor legali sau testamentari0)1. ; dispozitie pentru cauza de moarte privind sumele depuse la C%C, sub forma clauzei testamentare o poate da numai titularul libretului, c6ai daca suma a fost depusa pe numele sau de catre alta persoana. Clauza testamentara este considerata in doctrina ca fiind un legat cu titlu particular, si deci supusa regulilor de validitate ale testamentului in general)*. Sub aspectul formei clauza testamentara se abate de la regulile testamentului olograf caci nu trebuie sa fie scrisa in intregime si datata de mina testatorului. .rebuie insa sa fie semnata de catre acesta. =ibretul precum si fisa de cont sunt completate de catre functionarul C%C, dar poarta semnatura depunatorului. Clauza este considerata din acest punct de vedere un testament olograf simplificat.
)1.e"tul este aproape identic cu cel din art. 1( din vec6iul Statut C%C aprobat prin !ecr. nr. 79l<1(13, abrogat prin art. ( din =egea nr. ))<l((), precizindu-se mai corect insa ca depunerile in legatura cu care nu s-au dat dispozitii testamentare se vor elibera mostenitorilor legali, dar si testamentari, fata de vec6iul te"t care prevdea ca sumele se vor elibera numai mostenitorilor legali. )* se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. **)-**(+,r. !ea-, op. cit. pag. ***+C. Statescu, op. cit. pag. 1)(+!an C6irica, op. cit. pag. 11o.

99 5ersoana care dispune in acest fel trebuie, asadar, sa stie sa scrie si sa citeasca. In acest mod se poate, evdent, dispune in favoarea unei singure persoane sau a mai multora, in acest din urma caz cei in favoarea carora s-a dispus avind drepturi egale asupra sumei din libret. In cazul in care dispunatorul are mai multe depuneri si doreste sa dispuna pentru cauza de moarte in acest mod va trebui sa uzeze de clauza testamentara pentru fiecare depunere in parte. Clauza testamentara fiind considerata asadar o liberalitate pentru cauza de moarte produce efcete la decesul titularului de libret spre deosebire de clauza de imputernicire, reglementata de art. *1 din Statut, ale carei efecte inceteaza la data decesului titularului depunerii. =egatarul va dobindi sumele de care s-a dispus astfel in cuantumul e"istent la data decesului titularului si nu in cuantumul de la data stipularii clauzei. 5ina la moartea sa titularul libretului are posibilitatea sa adauge alte sume sau sa le retraga pe cele e"istente, in tot sau in parte. %ste vorba in acest din urma caz de o revocare partiala sau totala a legatului. &evocarea legatului se poate realiza atit prin anularea clauzei testamentare cit si printr-un alt testament, ordinar sau privilegiat. Nu este necesara o simetrie a formelor testamentare in acest sens. ,ata de C%C insa revocarea produce efcete numai din momentul instiintarii. Ca la orice forma testamentara lipsa discernamintului duce la anularea actului.)7 !aca dispunatorul este minor, (care a implinit 1) ani) se vor aplica dispozitiile art. 3o9. C. civ. in sensul ca sumele de care dispune impreuna cu celelalte bunuri testate sa nu depaseasca cota de C din ceea ce ar fi putut testa daca era major. 5rin art. 11 din Statut in cazul minorului care a implinit 1) ani se deroga de la regulile de drept comun in sensul ca el poate dispune prin clauza testamentara de sumele depuse la C%C numai daca se intretine singur. In masura in care nu s-a dispus pentru cauza de moarte, prin clauza testamentara, de sumele depuse la C%C, acestea se vor elibera mostenitorilor legali sau testamentari, potrivit art.** din Statut, care isi vor dovedi calitatea de mostenitor prin certificatul de mostenitor eliberat de notar sau prin 6otarirea instantei de judecata. =egatarul in favoarea caruia s-a dispus prin clauza testamentara are si el obligatia, ca orice mostenitor sa accepte mostenirea in termenul de acceptare reglementat de art.9oo C. civ. putind apoi sa ceara sumele de la C%C oricind, caci acest depuneri sunt imprescriptibile potrivit art.7 din =egea nr.))<1(() si art.*8 din Statut, precum si art.*7 din !ecretul nr.1)9<1(13. In ce priveste depunerile la alte unitati bancare, cu toate ca in =egea nr.13<1((3 nu e"ista dispozitii legale identice cu cele din =egea nr.))<1((), credem ca prin
)7 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 873<1(3(, in !reptul nr. 1-*<1((4, pag. 1*9-1*3. In ce priveste reductibilitatea legatului realizat in aceasta forma, a se vedea:6. 'renciu, 2. 5anturescu, &eductibilitatea legatelor al caror obiect este constituit de depunerile pe librete C%C asupra carora defunctul titular a prevazut o clauza testamentara, in &. &. !. nr. 1<1(38, pag. 1)19.

93 asemenare se pot aplica regulile clauzei testamentare analizate mai sus, mai ales ca ele se si aplica in practica.)8 .& Te$ta entu! 1acut de cetatenii ro ani in $trainatate. Codul civil prevede in art.331 ca #0romanul ce s-ar afla in tara straina va putea face testamentul sau, sau in forma olografa, sau in forma autentica intrebuintata in locul unde se face testamentul0. sadar, cetateanul roman aflat in strainatate va putea testa in forma olografa dupa legea romana, c6iar daca legea straina nu prevede aceasta forma testamentara, prin e"ceptie de la regula locus regit actum. In privinta testamentului autentic vor trebui respectate regulile legii locului unde se intocmeste testamentul. In !octrina s-a admis insa ca cetatenii romani aflati in strainatate pot testa in forma autentica potrivit legii romane in fata agentilor nostri consulari sau diplomatici)1. Controversa s-a nascut insa cu privire la faptul daca art.331 C. civ. permite, in aplicarea regulii locus regit actum, folosirea numai a acestei forme testamentare sau se poate recurge si la alte forme admise de legea locului. Intr-o prima opinie))s-a sustinut ca nu pot fi utilizate si alte forme testamentare decit testamentul autentificat dupa legea locului. Intr-o a doua opinie)9s-a sustinut insa ca referirea te"tului la testamentul autentic are numai un caracter enuntiativ, asa incit pot fi utlizate si alte forme testamentare prevazute de legea locului si c6iar forme nereglementate de legea romana. =egea nr.1o1<1((* a transat insa c6estiunea (art.)3 alin.7) in sensul ca in cazul testamentelor cu element de e"traneitate, ele sunt valabile daca se respecta formele cerute de legea nationala (le" patriae) sau legea domiciliului testatorului(le" domicilii), ori de legea locului intocmirii testamentului, (le" loci testamenti) in vigoare la data redactarii lui sau la data desc6iderii mostenirii. sa fiind, dupa cum judicios s-a argumentat in literatura juridica)3, art.331 C. civ. trebuie considerat modificat implicit intrucit contine dispozitii contrare =egii nr.1o1<1((*, iar in ce priveste validitatea testamentelor intocmite de romani in strainatate se apica regulile din acest din urma act normativ.

)8IN acelasi sens, %. Safta-&omano, op. cit. pag. *o1. In sens contrar, ,r. !ea-, op. cit. pag. **1. )1 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. *8*. )) se vedea, $. '. Cantacuzino, op. cit. pag. 79o-791. )9 se vedea, C. Damangiu, I. &osetti-'alanescu, op. cit. pag. *8*-*87. l 'aicoianu, op. cit. pag. 39*+$. %liescu,

)3 se vedea, I. 5. ,ilipescu, !rept international privat, %ditura 5roarcadia, 'ucuresti, vol. II. pag. 1(3

9( CAPITOLUL III LEGATELE SI ALTE DISPO:ITII TESTAMENTARE Sectiunea a I-a. Le"ate!e $i de$e narea !e"atari!or. Cu toate ca testamentul poate cuprinde acte juridice multiple, de naturi diferite, asa cum am precizat mai sus, principalele sale dispozitii se refera la transmisiunea patrimoniului, a unei fractiuni din acesta sau numai a unor bunuri singulare caatre anumite persoane desmnate de catre testator. ceste dispozitii testamentare poarta denumirea de legate iar cei care beneficiaza de ele se numesc legatari. =egatul poat fi definit, asadar, ca fiind actul juridic cu titlu gratuit, cuprins intr-un testament prin care testatorul dispune pentru cauza de moarte, de bunurile sale1. Caracterele juridice pe care le-am analizat ca fiind ale testamentului privesc de fapt, asa cum am aratat si cu acel prilej, legatul. stfel, din definitia pe care am dat-o rezulta ca legatul este un act juridic cu titlu gratuit, la fel ca si donatia, deosebirea fata de aceasta constind in aceea ca el este un act mortis cauza pe cind donatia este un act juridic inter vivos. .estatorul nu primeste in sc6imbul bunurilor pe care le transmite legatarului nici un contraec6ivalent. Caracterul gratuit se mentine c6iar in ipoteza legatului cu sarcini de natura patrimoniala in limita desigur a folosului pur gratuit. Spre deosebire de donatie tastatorul nu-si micsoreaza cu nimic patrimoniul sau in timpul vietii, efectele testamentului, prin intermendiul legatului, se produc numai la moartea sa (art. 3o* C. civ.). !in caracterul personal al testamentului rezulta consecinta ca testatorul trebuie sa desemneze personal pe legatar. sadar, vointa testatorului nu poate fi e"primata prin reprezentare. .estamentul prin care testatorul lasa desemnarea legatarului unei terte persoane fara ca el sa aiba vreo contributie la aceasta, asa numitul legat cu facultate de alegere, este lovit de nulitate. In lumina acestor precizari nu credem ca este valabil legatul facut unei persoane desemnate de testator, cu sarcina predarii bunurilor unei alte persoane aleasa de catre legatar sau de catre un tert. S-a spus ca in acest caz legatarul este desemnat de catre testator fiind astfel indeplinite cerintele art. 3o* C. civ. c6iar daca beneficiarul acelei dispozitii testamentare este determinat dupa moartea dispunatorului de catre asa zisul legatar sau de catre tert. In acest caz, consideram noi persoana desmnata de catre testator este mai degraba un e"ecutor testamentar iar adevaratul legatar este cel caruia trebuie sa i se predea bunurile. ;r acesta, prin ipoteza nu este desemnat de catre testator ci, dupa moartea acestuia, de catre alte persoane, ceea ce este inadmisibil caci bine s-a precizat ca desemnarea legatarului trebuie /sa fie e"presia personala si directa a vointei testatorului0*. .estatorul nu poate avea o vointa liberala decit fata de o persoana determinata sau cel
1C. Statescu, op. cit. pag. 19*.

34 putin determinabila dupa criteriile stabilite de catre el. %ste, in sc6imb de acceptat legatul facut unor persoane determinate de catre testator, cu facultatea ca repartizarea intre ele a bunurilor legate sa fie facuta de catre un tert, care apare ca un mandatar in aceasta privinta. !e aceasta data, asadar, desemnarea legararilor este facuta de catre testator personal, tertul facind doar operatia de determinare a intinderii drepturilor ce se cuvin legatarilor, ceea ce nu afecteaza validitatea testamentului din acest punct de vedere. !e asemenea inclinam sa acceptam legatul facut unei persoane care sa fie aleasa dintr-un cerc restrins de persoane stabilit de catre testator(persona incerta e" certis personis). In acest caz testatorul a determinat cel putin cercul persoanelor din care tertul sa determine pe legatar, precum si, fapt de subliniat, si criteriul pe care tertul trebuie sa-l aiba in vdere. 'unaoara testatorul lasa o suma de bani din care sa se acorde o bursa unuia dintre cei mai buni absolventi ai unei facultati, care sa fie ales de catre decanul facultatii. In acest caz legatarul nu este determinat, dar este determinabil dupa citeriile stabilite de catre testator7. !in caracterul solemn al legatului rezulta ca desemnarea legatarului trebuie sa se faca printr-una din formele testamentare consacrate de legiuitor. %ste considerat nul asa numitul legat secret, adica legatul oral comunicat de catre testator mostenitorilor sai inainte de a muri, dar necuprins in testament. !e asemenea va fi considerat nul legatul in favoarea unei persoane nedeterminate sau insuficient determinate. 5ersoana legatarului trebuie sa fie macar determinabila prin elemente din cuprinsul testamentului. !e pilda testatorul dispune in favoarea colaboratorului pe care-l va avea la data decesului sau. 5osibilitatea determinarii legatarului trebuie raportata la momentul desc6iderii mostenirii. Capacitatea succesorala a acestuia se raporteaza tot la acest moment in lumina prevederilor art.)18 C. civ. c6iar atunci cind legatul priveste o persoana conceputa doar.8 !esemnarea legatarilor se poate face in mod direct prin indicarea numelui si prenumelui sau a unor calitati in functie de care sa poata fi identificati, ca de pilda frate, nepot etc. Se vorbeste de o determinre indirecta cind se realizeaza prin e"6eredarea unor mostenitori legali care duce la marirea cotei cuvenite celorlalti mostenitori. In acest caz se considera ca e"6eredarea directa partiala a unor mostenitori legali are valoare de legat cum tot astfel instituirea directa de legatari valoreaza cu e"6eredarea indirecta, totala sau partiala a unor mostenitori legali. Sectiunea a II-a. C!a$i1icarea !e"ate!or in 1unctie de o.iectu! !or.
* se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. *11. 5entru opinia contrara a se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. *7o. 7 se vedea pentru discutiile e"istente, I. &osetti 'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. 17117), C. Damangiu, I. &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. 337-331, $. %liescu, op. cit. pag. *11. 8.ribunalul Suprem a considerat ca este nul legatul facut c6iar indirect in favoarea unui animal. se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 17)8<1(3o, in C. !. 1(3o, pag. 3(-(1.

31 Clasificarea legatelor se poate face in functie de obiectul lor si de modalitatile care le afecteaza. Ne vom referi mai intai la clasificarea legatelor din punct de vedere al obiectului lor. Codul civil prevede in art.339 cu titlu de principiu ca0se poate dispune prin testament de toata sau de o fractiune din starea cuiva, sau de unul sau mai multe obiecte determinate0. Se desprinde astfel concluzia ca obiectul unui legat poate fi format din universalitatea de bunuri apartinind lui de cujus (universitas bonorum) sau din unele bunuri privite in individualitatea lor. tunci cind este vorba de intreaga avere a testatorului legatul este universal+cind este vorba de o parte a acesteia legatul este cu titlu universal. !aca obiectul legatului il formeaza unele bunuri determinate avem de a face cu legatul cu titlu particular. =egatele universale si cele cu titlu univesal au aceeasi natura juridica, intre ele e"istind doar o deosebire de natura cantitativa. =egatul cu titlu particular se deosebeste insa calitativ de celelalte intrrucit in vreme ce legatarii universali si cei cu titlu universal raspund de datoriile si sarcinile succesiunii, caci mostenesc o universalitate, legatarul cu titlu particular nu raspunde de datorii si sarcini, dobindind doar un drept determinat privitor la bunul sau bunurile individualizate in testament. #. Le"atu! univer$a!. !efinitia pe care o da art.333 C. civ. legatului universal in sensul ca aaaceste ar fi /. . . dispozitia prin care tstatatorul lasa dupa moarte-i, la una sau mai multe persoane, universalitatea bunurilor sale / a fost criticata1 a fost criticata in sensul ca ar lasa impresia ca ceea ce caracaterizeaza legatul universal este faptul ca legatarul ar culege in fapt intreg patrimoniul succesoral, or in realitate nu foloasele efective, adica emolumentul primit este ceea ce-l caracterizeaza ci vocatia la universalitate. In adevar legatarul universal s-ar putea intimpla sa primeasca numai o parte din lasamintul succesoral, cind de pilda testatorul instituie mai multi legatari uiversali sau cind mai e"ista si alte legate, sau sarcini prin care emolumentul succesoral se reduce. Se poate c6iar ca intreg emolumentul succesoral sa fie absorbit de celelelate legate sau sarcini legatul prin vocatia la universalitate instituita de testator, pastrindu-si caracterul de legat universal. !efinitia este in realitate corecta caci legiuitorul precizeaza e"pres ca in acest caz testatorul lasa universalitatea bunurilor la unul (dar aceasta este numai o ipoteza) sau la mai multi legatari ceea ce acrediteaza din capul locului ideia vocatiei la universalitate iar nu neaparata primirea efectiva a acesteia, de vreme ce in cea de a doua ipoteza se accepta e"istenta mai multori legatari universali care urmeaza sa imparta intre ei emolumentul succesoral. 'a mai mult se poate intimpla ca intreaga mostenire sa fie absorbita de celelalate legate si datorii sau sarcini cind se vorbeste de asa numitul legat universal fara emolument. S-a precizat insa ca in acest caz instantele de judecata sunt c6emate sa aprecieze daca testatorul nu a avut in realitate intentia de a desemna un e"ecutor testamentar iar nu un legatar universal). !aca se ajunge la aceasta din urma concluzie de ineficacitatea vreunui legat vor profita numai mostenitorii legali iar nu asa numitul
1 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. *17+C. Statescu, op. cit. pag. 197.

3* legatar universal care este de fapt numai un e"ecutor testamentar. m demonstrat astfel ca legatul universal nu se refera la bunuri determinate conferind vocatie la universalitate. %molumentul cules se va vedea abia la data desc6iderii succesiunii intrucit pina in acel moment pot interveni modificari determinate de insasi mobilitatea vietii juridice. 5ot astfel interveni vinzari-cumparari de bunuri, donatii pieirea unora din acestea. 2ocatia la universalitate se pastreaza insa neatinsa. Instrainarea unor bunuri de catre insusi testatorul, sau facerea unui nou testament prin care se instituie un legat cu titlu particular sau inc6eierea unui antecontract de vinzare-cumparare, s-a precizat9 in practica judiciara ca nu au semnificatia unei revocari a legatului universal, ci influienteaza numai emolumentul ce va fi cules de un atare legatar. 5entru instituirea unui legatar universal nu se cer formule sacramentale fiind suficient sa rezulte intentia testatorului de a face un astfel de legat. In practica au fost considerate legate universale, cu toate ca nu s-a folosit aceasta e"presie# - legatul tuturor bunurilor mobile si imobile+ - legatul nudei proprietati a ntregii mosteniri. S-a considerat ca dupa incetarea uzufructului nuda proprietate se intregeste si devine proprietate deplina. - legatul cotitatii disponibile, intrucit s-a argumentat, in lipsa de mostenitori rezervatari sau in cazul ca cei e"istenti nu pot sau nu vor sa vina la mostenire, legatarul are vocatie la intreaga mostenire. S-a precizat insa3 ca in acest caz se impune a se cerceta daca testatorul nu a avut totusi intentia de a limita vocatia legatarului numai la cotitatea disponibila calculata in raport de situatia din ziua redactarii testamentului+ - legatul prisosului sau al ramasitei dupa ce se e"ecuta celelalte legate cuprinse in testament, intrucit se considera ca daca ceilalti legatari nu pot sau nu vor sa vina la mostenire legatarul instituit prin aceasta formula, a prisosului sau a ceea ce ramine, va culege intreaga mostenire. Si in acest caz se impune a se cerceta daca nu cumva testatorul nu a avut intentia sa limiteze vocatia legatarului numai la o parte din mostenire si daca nu e"ista si mostenitori rezervatari(. +. Le"atu! cu tit!u univer$a!. =egatul cu titlu universal confera legatarului vocatie numai la o cota parte din universalitatea bunurilor testatorului. Ceea ce este caracteristic legatului cu titlu universal, la fel ca in cazul celui universal este vocatia legatarului la o fractiune din mostenire iar nu emolumentul cules.
) se vedea, C. Damangiu, &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. vol. III, pag. (o8+$. %liescu, op. cit. pag. *18. 9 se vedea, .rib. Supr. col. civ. dec. civ. nr. 11*<1(17, in C. !. 1(1*-1(18, 2ol. I. pag. 111-119+.rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1(7(<1(9*, in &epertoriu. . . . , pe anii 1()(-1(91, pag. *1*-*17+.rib. jud. .imis, dec, civ. nr. 819<1(97, in &. &. !. Nr. 11<1(97, pag. 1)3. 3 se vedea, ;. Capatina, Nota la inc6eierea nr. 7o3<1(1) a Not. de Stat al raionului 1 $ai 'ucuresti, in =. 5. nr. 11<1(1), pag. 17(o-17(7. ( se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. *18-*11 si bibliografia acolo indicata.

37 Potrivit art.35- C. civ. $unt con$iderate !e"ate cu tit!u univer$a!; - legatul unei fractiuni din mostenire, ca, de pilda, legatul unei jumatati sau a unei treimi din aceasta etc.+ - legatul tuturor buurilor mobile+ - legatul tuturor bunurilor imobile+ - legatul unei fractiuni din bunurile imobile+ - legatul unei fractiuni din bunurile mobile. sa cum s-a precizat in literatura juridica14, in cazul in care un minor intre 1) si 13 ani face un legat cu privire la intreaga sa mostenire, acest legat nu va fi un legat universal ci un legat cu titlu universal intrucit art.3o9 C. civ. prevede ca minorul nu poate dispune decitde jumatate din bunurile de care poate dispune persoana majora. ceasta inseamna ca el va putea dispune numai de cota de C din averea sa, daca nu are mostenitori rezervatari si de C din cotitatea disponibila daca are mostenitori rezervatari. !aca s-a dispus, asadar, peste aceste cote de catre minorul cu capacitate de e"ercitiu restrinsa, legatul va fi reductibil la aceste cote, motiv pentru care este considerat legat cu titlu universal si nu legat universal. %numerarea facuta de art.3(8 C. civ., fiind o enumerare e"6austiva, inseamna ca toate celelalte legate, care nu sunt legate universale, trebuie considerata legate cu titlu particular. sa, de pilda, legatul tuturor imobilelor dintr-o localitate va trebuie considerat legat cu titlu particular si nu cu titlu universal, intrucit pentru a fi considerat legat cu titlu universal ar fi trebuit sa se dispuna de toate bunurile imobile sau de toate bunurile mobile in general si numai dintr-o anumita localitate. .ot legat cu titlu particular va fi considerat si cel care are ca obiect toate bunurile mobile cu o anumita destinatie11. !e altfel si legatul tutror bunurilor imobile sau cel al tuturor bunurilor mobile sunt legate cu titlu universal numai pentru ca subt enumerate in mod e"pres de art.3(8 C. civ. (si aceasta le confera vocatie la universalitate) caci altfel, in mod firesc ar fi trebuit considerate legate cu titlu particular caci bunurile mobile sai imobile dintr-o succesiune nu reprezinta in sine o universalitate. Intrucit obiectul legatului cu titlu universal este o cota parte determinata din mostenire legatarul nu poate profita de cota ce i s-ar fi cuvenit altui legatar cu titlu universal in ipoteza ca nu ar putea sau nu ar voi sa vina la mostenire. !e o astfel de cota vor putea beneficia insa legatarii universali sau mostenitorii legali. =egatarul cu titlu universal va putea profita insa de renuntarea sau inlaturarea de la mostenire a legatarului cu titlu particular sau a mostenitorilor rezervatari daca prezenta acestora ar fi micsorat fractiunea care i se cuvenea lui. ,. Le"atu! cu tit!u *articu!ar. Codul civil nu da o defintie pozitiva legatului cu titlu particular, sau singular, ci art.3(8 alin.* prevede doar ca toate legatele care nu sunt cu titlu universal si, evident, universale, sunt legate cu titlu particular. cest legat, asadar, confera legatarului vocatie la unul sau mai multe bunuri determinate,
14 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. *1), C. Statescu, op. cit. pag. 191, ,r. !ea-, op. cit. 5ag. *7). 11 se vedea. C. Statescu, op. cit. pag. 191.

38 indiferent de valoarea acestora, spre deosebire de legatele universale sau cu titlu universal care confera vocatie (c6emare) la o universalitate sau la o parte din aceasta . Subliniem de asemenea tot ca o deosebire de ordin calitativ a legatului cu titlu particular de cel universal si de cel cu titlu universal care consta in aceea ca legatul cu titlu particular nu atrage raspunderea legatarului pentru pasivul mostenirii (art.(oo C. civ.). 2aloarea legatului cu titlu particular poate fi mai mare decit cea a legatului universal sau cu titlu universal, ceea ce demonstreaza odata in plus ca nu emolumentul in sine conteaza ci vocatia pe care o confera fiecare legat in parte. =egatul cu titlu particular poate avea ca obiect atit bunuri corporale, individual determinate sau de gen, cit si bunuri incorporale, cum sunt creantele. Cele mai adesea se confera legatarului dreptul de proprietate asupra bunurilor, fie e"clusiva, fie o cota ideala sau numai nuda proprietate dar se pot conferi si alte drepturi reale ca uzufructul, abitatia etc. 5otrivit art.(47 C. civ. prin lucrul legat trebuie sa intelegem si accesoriile necesare in starea in care se afla la moartea testatorului, iar potrivit art.(o8 alin.*-7 C. civ. legatarul are dreptul, in cazul imobilelor, si la imbunatatirile si constructiile nou efectuate de catre testator ulterior intocmirii testamentului. Nu are dreptul insa, potrivit art.(o8 alin.1 C. civ. la ac6zitiile noi de imobile alaturate celui testat, prin care acesta din urma se mareste, decit daca testatorul face o noua dispozitie testamentara care sa le cuprinda si pe acestea. In cazul in care legatul are drept obiect un lucru de gen nedeterminat calitativ, art.(43 prevede ca persoana tinuta la e"ecutarea legatului este obligata sa dea un lucru de calitate mijlocie. !aca insa testatorul a dispus ca alegerea calitatii sa fie efectuata de catre legatar acestava putea opta pentru calitatea cea mai buna. %ste posibil, asa cum am aratat mai sus, ca testatorul sa lase nuda proprietate unei persoane, iar uzufructul alteia. In legatura cu un astfel de legat s-au ridicat mai multe probleme in practica judecatoreasca si de asemenea s-au nascut discutii in literatura de specialitate, astfel ca se impun unele precizari. In ce priveste natura juridica a legatului nudei proprietati nu sunt controverse caci acesta, in adevar, nu poate fi decit universal in ipoteza cind nuda proprietate priveste intregul patrimoniu al defunctului+cu titlu universal cind priveste o fractiune a acestuia+si cu titlu particular daca priveste unul sau mai multe bunuri determinate. !e asemenea nu e"ista controversa nici in privinta legatului in uzufruct atunci cind uzufructul este stabilit cu privire la unul sau mai multe bunuri singulare, caci acest legat nu poate fi decit unul cu titlu particular. !iscutii s-au nascut insa in legatura cu calificarea juridica a legatului in uzufruct atunci cind el este stabilit asupra intregii mosteniri sau a unei fractiuni din aceasta. S-a sustinut atit teza ca un astfel de legat are caracterul unui legat universal, atunci cind are ca obiect intreaga mostenire, si cu titlu universal cind obiectul sau este uzufructul unei parti din aceasta 1*+teza ca legatul in uzufructul intregii mosteniri dar si acela care priveste o fractiune a acesteia sunt
1* se vedea, C. Damangiu, I. &osetti-'alanescu, %liescu, op. cit. pag. *13-*1(. l. 'aicoianu, op. cit. pag. *97-*99+ $.

31 legate cu titlu universal17, cit si teza potrivit careia legatul uzufuctului este, in toate cazurile (inclusiv atunci cind priveste intreaga mostenire sau o fractiune a acesteia), un legat cu titlu particular.18 In ce ne priveste ne raliem acestei din urma opinii. In adevar legatul in uzufruct nu poate fi calificat niciodata legat universal c6iar si atunci cind uzufructul vizeaza intreaga avere a defunctului intrucit legatarul nu are c6emare la intreaga mostenire. %l dobindeste numai folosinta si fructele patrimoniului succesoral pe o durata determinata sau in cel mai bun caz pe durata vietii legatarului, neputind insa avea niciodata vocatie la dobindirea totalitatii drepturilor care compun masa succesorala. sa fiind, de ineficacitatea legatului nudei proprietati vor profita mostenitorii legali iar nu legatarul uzufructului. In sc6imb, asa cum am aratat, legatarul universal al nudei proprietati are vocatie la dobindirea intregii mosteniri in plina proprietate . =ui ii va profita stingerea uzufructului sau ineficacitatea legatului in uzufruct. In alta ordine de idei, acest legat nu este amintit de art.3(8 C. civ. printre legatele cu titlu universal, iar, asa cum am precizat, aceasta enumerare este e"6astiva. sadar, concluzia care se impune este aceea ca legatul uzufructului este un legat cu titlu particular c6iar in ipoteza in care are ca obiect o universalitate sau o fractiune din universalitate. Nu se poate pune semnul egalitatii intre uzufructul universal sau cu titlu universal si legatul universal sau cu titlu universal. Calificarea uzufructului ca universal sau cu titlu universal vizeaza numai obiectul dreptului de uzufruct pe cind cea a legatelor universale vizeaza vocatia la mostenire. Nici faptul ca legatarul in uzufructul intregii mosteniri sau a unei fractiuni din aceasta este obligat alaturi de nudul proprietar, potrivit art.11o si 11* C. civ. , la suportatea datoriilor si sarcinilor nu este de natura a-i sc6imba caracterul caci nu e"ista incompatibilitate intre calificarea acestui legat ca fiind unul cu titlu particular si plata datoriilor si sarcinilor, testatorul sau legea putind impune legatarului astfel de obligatii11. In legatura cu legatul lucrului altuia, care vizeaza situatia in care testatorul a dispus de un bun cert in favoarea legatarului, dar acest bun nu-i apartine nici in momentul intocmirii testamentului si nici in acela al desc6iderii succesiunii, codul civil distinge intre situatia in care testatorul cunostea ca bunul nu-i apartine si aceea in care el nu avea cunostinta de aceasta imprejurare. 5otrivit art.(o) C. civ. , daca testatorul cunostea ca bunul de care a dispus nu-i apartine, legatul va fi valabil prezumindu-se ca el a inteles sa impuna celor indatorati la e"ecutarea legatului procurarea bunului si predarea acestuia legatarului. Cel obligat la e"ecutarea legatului intr-o astfel de situatie are doua posibilitati.
17 se vedea, 56. $alaurie, Cours de droit civil. =es succesions. =es liberalites, 5aris, 1(3(, pag. *91+Denri $azeaud, =eon $azeaud, ?ean $azeaud, =econs de droit civil, 2ol. I2, 5aris, 1()7, pag. 3*o. 18 se vedea, !. le"andrescu, op. cit. pag. 8(*+$. '. Cantacuzino, op. cit. pag. 797-798+ ,r. !ea-, op. cit. pag. *8*+!. C6irica, op. cit. pag. 1*o-1*1+%. Safta-&omano, op. cit. pag. *11, **8, **9. 11 se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. *87-*88.

3) 5rima este aceea de a procura bunul si a-l preda legatarului si a doua este aceea de a plati legatarului o suma ec6ivalenta cu valoarea bunului in momentul desc6iderii succesiunii. !aca bunul a fost procurat spre a fi predat legatarului transferul proprietatii catre legatar nu are loc in momentul desc6iderii succesiunii ci in acela al procurarii acestuia. !aca testatorul nu cunostea ca bunul nu-i apartine si totusi a dispus de el legatul va fi cosiderat nul potrivit art.(o9 C. civ. !ovada faptului ca testatorul a cunoscut ca bunul nu-i apartine revine legatarului interesat, acesta avind posibilitatea sa se foloseasca in aceste scop de orice mijloc de proba si putind folosi c6iar elemente dinafara testamentului. !esigur, aceste reguli se aplica numai in ipoteza ca este vorba de un bun cert, intrucit numai un astfel de bun poate apartine cuiva, caci bunurile de gen nu apartin unui anume titular determinat. In consecinta legatul unui bun de gen va fi intotdeauna valabil c6iar daca in patrimoniul defunctului nu se gasesc atari bunuri. 5roblema legatului indiviz se pune atunci cind obiectul legatului il constituie un bun individual determinat aflat in indivziune la data desc6iderii succesiunii. In ipoteza in care testatorul a lasat cota sa ideala de proprietate dintr-un bun determinat sau cota sa dintr-un bun determinat dintr-o universalitate, legatul este valabil intrucit o cota ideala de proprietate este un drept absolut si e"clusiv al fiecarui coindivizar, iar aceasta se poate transmite, atit prin acte inter vivos cit si prin acte mortis cauza, asadar inclusiv prin legate. In ipoteza in care insa obiectul legatului il costituie nu cota ideala apartinatoare testatorului ci bunul in integralitatea lui sau o cota determinata din acesta, se vor aplica pri n asemanare regulile pe care le-am vazut in cazul legatului lucrului altuia. !aca testatorul a stiut ca are numai o cota parte din bun si totusi a dispus de el in integralitatea lui legatul va fi valabil, cel insarcinat cu e"ecutarea liberalitatii avind obligatia, fie sa procure pentru legatar bunul in integralitatea lui, fie sa plateasca in bani cota parte care nu i-a apartinut testatorului. 'ine s-a argumentat ca de vreme ce legea considera valabil un legat care are ca obiect un bun care nu este al testatorului in totalitatea lui cu atit mai mult se impune a considera valabil un legat care are ca obiect doar o cota care nu este a testatorului1). In cazul in care testatorul a crezut numai ca bunul ii apartine in totalitate dar de fapt nu avea decit o cota parte din acesta, legatul va fi nul pentru partea care depaseste cota sa de proprietate. Se presupune ca el nu ar fi testat peste cota sa de proprietate daca ar fi fost in cunostiinta de cauza. Conc6izind precizam ca enumerarea tuturor legatelor cu titlu particular nefiind posibila amintim cu titlu de e"emplu citeva# - legatul unui bun cert+ - legatul unui bun de gen+ - legatul unei creante fata de un mostenitor legal, un legatar universal sau cu titlu universal sau fata de alt legatar cu titlu particular+
1) se vedea, $. '. Cantacuzino, op. cit. pag. 73o+,r. !ea-. op. cit. pag. *89-*83.

39 - legatul de liberare, prin care testatorul il iarta pe legatar de datoria ce avea fata de el+ - legatul tuturor bunurilor dintr-o anumita localitate+ - legatul tuturor bunurilor testatorului din momentul intocmirii testamentului, daca se dovedeste ca intentia sa a fost de a limita c6emarea legatarului numai la acele bunuri determinate+ - legatul unei succesiuni cuvenita lui de cujus, dar nelic6idata pina la moartea acestuia (art.3(8 alin.* C. civ.) caci acea mostenire in raporturile dintre testator si legatarul sau nu reprezinta o universalitate sau o parte din aceasta ci un grup de bunuri determinate19 Sectiunea a III-a . C!a$i1icarea !e"ate!or du*a a1ecteaza. oda!itatea care !e

#. Le"atu! *ur $i $i *!u. %ste legatul neafectat de nici o modalitate. In acest caz drepturile legatarului se dobindesc din momentul desc6iderii succesiunii asemanator cu situatia mostenitorilor legali. sa fiind legatarul poate instraina, prin acte intre vii, din momentul desc6iderii succesiunii, drepturile dobindite, indiferent de momentul acceptarii mostenirii sau de punerea sa in posesie. In cazul mortii legatarului dupa desc6iderea succesiunii drepturile lui se vor transmite propriilor mostenitori, asa cum rezulta din prevederile art.3(( C. civ. .e"tul se refera e"pres numai la legatele cu titlu particular dar se accepta ca are aplicabilitate si in cazul legatelor universale si cu titlu universal13. +. Le"atu! cu ter en. .estatorul poate sa supuna legatul unui termen, fie suspensiv, fie e"tinctiv aplicindu-se regulile dreptului comun in materie de modalitati. In cazul termenului suspensiv e"ecutarea legatului este aminata pina la implinirea lui (de pilda la sase luni de la desc6iderea mostenirii) dar drepturile legatarului se nasc si se pot transmite inter vivos si mortis cauza din momentul desc6iderii mostenirii. Cu alte cuvinte desi legatarul devine proprietar sau creditor din momentul desc6iderii mostenirii el nu poate cere predarea lucrului legat sau plata creantei la desc6iderea mostenirii ci numai la implinirea termenului, asa cum rezulta din prevederile art.(*) si 1o** C. civ. In cazul legatului afectat de un termen e"tinctiv legatul isi produce efectele din momentul desc6iderii mostenirii, la fel ca in cazul legatului pur si simplu, dar la implinirea termenului legatul se stinge(de pilda cind se lasa prin legat dobinzile unei sume de bani pe o durata de timp sau dreptul la o renta pe o durata limitata.
19 se vedea, C. Damangiu, I. &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. (8(. 13. se vedea, C. Damangiu, I. &osetti-'alanescu, !ea-, op. cit. pag. *8(+!. C6irica, op. cit. pag. 118. l. 'aicoianu, op. cit. pag. 333, ,r.

33 ,. Le"atu! $u. conditie. %ste acel legat a carui nastere sau stingere depinde de un eveniment viitor si incert cit priveste producerea lui. =a fel ca in dreptul comun conditia care afecteaza legatul poate fi suspensiva sau rezolutorie. In cazul conditiei suspensive legatarul nu devine proprietar sau creditor la data desc6iderii succesiunii ci numai de la data indeplinirii sau neindeplinirii evenimentului (conditiei) in functie de faptul daca conditia este pozitiva sau negativa. !aca conditia s-a realizat ea produce efecte retroactive, legatarul devenind proprietar sau creditor din momentul desc6iderii mostenirii. !e pilda testatorul a dispus de biblioteca sa juridica in favoarea legatarului cu conditia ca acesta sa termine facultatea de drept etc. 5ina la indeplnirea conditiei, potrivit art.1o1) C. civ. legatarul poate lua masuri conservatorii, la fel ca in dreptul comun, dar spre deosebire de dreptul comun, in cazul predecesului legatarului inainte de realizarea conditiei acesta devine caduc si nu trece la mostenitorii sai c6iar daca post mortem conditia se realizeaza, asa cum in mod e"pres prevede art.(*1 C. civ. S-a precizat in doctrina1(ca asa fiind practic dreptul legatarului devine dublu conditionat caci nasterea dreptului legat depinde o data de realizarea conditiei instituita de catre testator si a doua oara de indeplinirea conditiei ceruta de lege si anume supravietuirea legatarului indeplinirii conditiei. 5rin acte juridice intre vii transmiterea legatului sub conditie suspensiva este posibila, dreptul tertului dobindditor fiind insa dublu conditionat la fel ca al legatarului transmitator. In cazul conditiei rezolutorii drepturile legatarului se nasc din momentul desc6iderii succesiunii, la fel ca in cazul legatelor pure si simple. !aca conditia rezolutorie se realzeaza legatul se desfiinteaza retroactiv de la data desc6iderii mostenirii. Intr-o asemenea situatie se desfiinteaza retroactiv si drepturile dobindite de succesorii in drepturi ai legatarului, fie prin acte intre vii, fie pentru cauza de moarte. !aca conditia rezolutorie nu se realizeaza, sau este sigur ca nu se poate realiza drepturile legatarului se consolideaza definitiv ca si cum ar fi fost un legat pur si simplu. 5endente conditione legatul este transmisibil prin acte intre vii sau pentru cauza de moarte. $ostenitorii legatarului dobindesc dreptul asupra acestuia, indiferent ca este vorba de un legat universal, cu titlu universal sau cu titlu particular, dar in caz de retransmitere prin testament legatul care ar avea acest obiect dterminat nu poate fi decit legat cu titlu particular in toate cazurile. -. Le"atu! cu $arcina. Sarcina este o obligatie impusa de catre testator care aceptind legatul trebuie sa o e"ecute. =egatarul in acest caz trebuie sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva pentru a dobindi legatul. Sarcina se poate institui in cazul tuturor legatelor. Instituirea sarcinii, la fel ca in cazul conditiei rezolutorii, nu afecteaza
1( se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. *11.

3( dobindirea dreptului asupra legatelor, care se nasc din momentul desc6iderii succesiunii, la fel ca in cazul legatelor pure si simple, numai ca nee"ecutarea sarcinii la fel ca si nerealizarea conditiei rezolutorii va prduce efecte retroactive pina la momentul desc6iderii succesiunii. Intrucit testamentul produce efecte numai dupa moartea testatorului nu se pot impune legatarului obligatii care sa fie e"ecutate in timpul vietii testatorului, ci numai dupa decesul acestuia*4. Sarcina poate fi stipulata in favoarea unui tert, in favoarea testatorului sau in favoarea legatarului insusi. In cazul in care sarcina este stipulata in favoarea unui tert prin ea se realizeaza o stipulatie pentru altul si reprezinta fie o plata ce are loc pe aceasta cale fie o liberalitate indirecta. In acest caz avem un dublu legat iar regulile privind capacitatea de a testa si de a primi prin testament trebuie sa fie implinite nu numai in raporturile dintre testator si legatar ci si in raporturile dintre testator si tertul beneficiar. Nu se pune problema capacitatii de face si de a primi liberalitati insa in raporturile dintre legatari si tertul beneficiar pentru ca, s-a spus, e"ecutarea sarcinii de ctre legatar reprezinta doar e"ecutarea unei obligatii*1 Sarcina poate fi instituita, cind e vorba de un tert, prin e"ceptie de la regulile capacitatii succesorale si in favoarea unei persoane viitoare sau nedeterminate, cu conditia ca aceasta sa e"iste sau sa fie determinabila la data e"ecutarii sarcinii. In cazul sarcinii in favoarea testatorului insusi acesta are un interes material sau moral in e"ecutarea acesteia, ca plata unei datorii, suportarea c6eltuielilor de inmormintare etc. In ipoteza in care sarcina este stipulata c6iar in interesul legatarului, ne aflam in prezenta unei liberalitati cu efectatiune speciala, subliniindu-se in doctrina ca si testatorul are cel putin un interes de natura morala in e"ecutarea sarcinii. !e pilda cind testatorul dispune ca legatarul sa foloseasca o suma de bani pentru a-si desavirsi studiile. =egatarul este liber sa accepte sau nu legatul, dar in masura in care l-a acceptat este obligat sa e"ecute sarcina, independent de posibilitatile sale materiale, mai mari sau mai mici**. In caz de ne"ecutare a sarcinii cei interesati (beneficiarul sarcinii, e"ecutorul testamentar, creditorii beneficiarului) pot cere in justitie e"eccutarea silita si daune interese. 5otrivit art.(7o C. civ. coroborat cu art.37o C. civ. se poate cere de catre orice
*4 se vedea, St. Carpenaru, op. cit. pag. 881+!. C6irica op. cit. pag. 11)+.rib. Supr. col. civ. dec. nr 1388<1(1), inC. !. 1(1), vol. I. pag. 7)8-7)9, dec. nr. (9(<1(1(, in &epertoriu. . . . pe anii 1(1*-1()(, pag. 88*. , dec. nr. 1*((<1(1(, in C. !. 1(1(<pag. 1(7-1(1. *1 se vedea, ,r. !ea-. op. cit. pag. *17, iar pentru parerea contrara in sensul ca tertul beneficiar nu se afla in raport de drept cu testatorul ci numai cu gratificatul a se vedea $. %liescu, op. cit. pag. 133. ** se vedea, .rib. Supr. col. civ. dec. nr. 7(7<1()1, in C. !. 1()1, pag. 138-133.

(4 persoana interesata ca mostenitorii legali, legatarii sau creditorii, revocarea judiciara a legatului. .ertul in favoarea caruia s-a instituit sarcina poate cere numai e"ecutarea acesteia, nu si revocarea legatului caci nu are un astfel de interes. Sectiunea a IV-a. Ine1icacitatea !e"ate!or. 5rin ineficacitatea legatelor vom intelege acele ipoteze in care ele nu-si produc efectele pe care in principiu ar trebui sa le produca. In privinta cauzelor care duc la ineficacitatea legatelor se amintesc in doctrina*7nulitatea, revocarea si caducitatea, dar uneori s-a mai adaugat si reductiunea legatelor*8, cu toate ca efectul reductiunii liberalitatilor e"cesive este tot caducitatea acelor legate. .oate cauzele de ineficacaitate au acelasi efect si anume desfiintarea retroactiva a legatelor, insa pe cind cauzele de nulitate(relativa sau absoluta) e"istau anterior sau concomitent cu momentul intocmirii testamentului, cauzele de revocare sau cele de caducitate sunt intotdeauna posterioare acestui moment. !e asemenea, s-a precizat in doctrina, revocarea nu trebuie confundata cu caducitatea caci revocarea se datoreaza, in cazul celei judecatoresti, unei culpe a legatarului sau, in cazul celei voluntare, vointei unilaterale a testatorului, iar caducitatea este determinate intotdeauna de cauze straine atit de culpa legatarului cit si de vointa unilaterale a testatorului*1 %a consta asa cum vom vedea in cele ce urmeaza intr-o imposibilitate obiectiva de e"ecutare a legatului. #. Nu!itatea !e"ate!or. Incalcarea conditiilor de fond sau de forma instituite de legiuitor duce la nulitatea actelor juridice in general, asadar, si a legatelor. 2om avea in consecinta cauze de nulitate care se regasesc la orice act juridic, cum sunt viciile de consimtamint, cauza sau obiect ilicite ori imorale, precum si cauze specifice actelor juridice pentru cauza de moarte pentru care sunt prevazute conditii de validitate aparte. stfel, de pilda, testatorul nu avea capacitatea de a dispune, nu s-au respectat conditiile de forma instituite pentru validitatea diferitelor forme testamentare, s-a stipulat o substitutie fideicomisara, s-au incalcat dispozitiile privind interzicerea testamentului conjunctiv etc. &egimul juridic al nulitatilor este cel de drept comun, cu unele deosebiri specifice acestei materii. stfel in ce priveste termenul de prescriptie a actiunii in anulare prevazut de art.( alin.* din !ecr. nr.1)9<1(13 acesta va incepe sa curga nu de la data inc6eierii actului in cazul nostru al intocmirii testamentului, ci de la data desc6iderii
*7 se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. 199+!. C6irica, op. cit. pag. 1*7+!. $acovei, op. cit. pag. 183+=. Stanciulescu, op. cit. pag. 18o. *8 se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. *18. *1 se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. 131.

(1 succesiunii, intrucit orice efecte ale testamentului se produc numai de la aceasta data*). In alta ordine de idei, deosebit de regimul juridic al nulitatilor din dreptul comun se admite ca in unele ipoteze este admisa acoperirea nulitatii legatului (c6iar a celei absolute), prin confirmare, ratificare sau e"ecutare voluntara a acestuia de catre persoanele interesate, care ar beneficia de ineficacitatea acelui legat ca, de pilda, mostenitorii legali sau legatarul universal, in cazul in care testamentul ar cuprinde si legate cu titlu particular *9 . sa dupa cum am vazut, mostenitorii legali vor putea e"ecuta legatul cuprins intr-un testament nul pentru vicii de forma, aplicindu-se prin analogie dispozitiile prev. de art.11)9 alin.7 C. civ. privitoare la donatii. &atificarea va produce afecte numai fata de mostenitorii care au consimtit, in ipoteza ca e"ista mai multi mostenitori. +. Revocarea !e"ate!or. 0!espre revocarea testamentelor si despre caducitatea lor0Codul civil se ocupa in art.(*o-(71. &evocarea este de doua feluri#voluntara, cind se datoreaza vointei unilaterale a testatorului si judecatoreasca cind este determinata de unele fapte culpabile ale legatarului si se pronunta prin 6otarire judecatoreasca. )&evocarea voluntara a legatelor. sa cum am vazut testamentul este prin esenta lui revocabil in tot cursul vietii testatorului (art.3o* C. civ.). cesta nici nu poate renunta la acest drept al sau caci orice clauza care ar limita in vreun fel, partial sau total, definitiv sau temporar, dreptul testatorului de a-si revoca propriile dispozitii testamentare ar fi lovita de nulitate absoluta*3. In consecinta testatorul poate sa revina asupra unui testament al sau, revocindu-l partial sau total pina in ultima clipa a vietii sale prin propria manifestare unilaterala de vointa. cest drept poate fi e"ercitat discretionar, fara vreo limita si fara nevoia invocarii unor motive. =egatarul nu poate invoca vreun drept cistigat intrucit testamentul nu produce efecte decit de la data desc6iderii mostenirii. $anifestarea de vointa revocatorie a testatorului poate fi e"presa sau tacita fiind conditionata de capacitatea de a testa a acestuia si de lipsa viciilor de consimtamint. &evocarea legatelor este considerata e"presa atunci cind vointa revocatorie a testatorului este e"primata direct printr-un inscris si este tacita atunci cind este dedusa din anumite fapte sau acte juridice ale testatorului, care desi nu o precizeaza direct impun aceasta concluzie. a)&evocarea voluntara e"presa. 5otrivit art.(*o C. civ., revocarea voluntara
*) se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. *19+!. C6irica, op. cit. pag. 1*7+.rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1113<1(9*, in &. &. !. nr. 8<1(97, pag. 19). *9 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. *1)+,r. !ea-, op. cit. pag. *1). *35rin e"ceptie recunoasterea de copil, potrivit art. 19 alin. 7 C. fam. este irevocabila, c6iar daca este facuta prin testament. In sc6imb recunoasterea unei datorii facuta prin testament este supusa regulii revocabilitatii. se vedea in acest sens, C. Damangiu, I. &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. 1oo).

(* e"presa se poate realiza fie printr-un nou testament, din cele reglementate de lege, fie printr-un act autentic. sadar, este vorba de un act juridic solemn, iar nerespectarea acestor forme duce la nulitatea absoluta a actului revocator. !aca revocarea se face printr-un nou testament nu se cere ca cel ulterior sa aiba aceeasi forma cu primul, nefiind, asadar, impusa o simetrie a formelor in aceasta privinta. >n testament autentic, de pilda, va putea fi revocat in totalitate sau in parte printr-un testament olograf intocmit insa cu respectarea tuturor cerintelor impuse de lege pentru validitatea acestuia (scris in intregime, datat si semnat de mina testatorului potrivit art. 31( C. civ.). Codul civil prevede in art.(** ca revocarea este valabila c6iar daca celelalte clauze din testamentul ulterior, altele decit cele revocatorii, sunt nule sau nu s-ar putea e"ecuta, cu e"ceptia ipotezei in care insusi testatorul a conditionat revocarea de validitatea integrala sau partiala a celui de al doilea testament.*( 5entru valabilitatea revocarii nu se cer formule sacramentale, dimpotriva simpla mentiune /anulat0, s-a spus74, scrisa de mina testatorului, semnata si datata de catre acesta este valabila, , avind efect revocatoriu caci sunt indeplinite cerintele de forma pentru un testament olograf. Cind revocarea se face prin act autentic, dar care nu este testament, acesta poate fi special redactat in acest scop, dar revocarea se poate face si in cadrul unui act autentic care are nu numai aceasta menire ca de pilda in cadrul unui contract de donatie. S-a spus ca revocarea este valabila c6iar daca declaratia revocatorie s-a facut oral in fata instantei de judecata si aceasta a fost cosemnata ca atare in cuprinsul unei inc6eieri sau 6otariri judecatoresti.71 Inscrisul autentic, nefiind testament nu se impune indeplinirea unor conditii de valabilitate pentru astfel de acte juridice. b. &evocarea voluntara tacita sau indirecta. &evocarea este considerata tacita atunci cind testatorul nu o declara in mod e"pres dar vointa sa revocatorie rezulta fara ec6ivoc din acte sau fapte juridice savirsite de el sau cunoscute numai de acesta. Codul civil prevede doua cazuri de revocare tacita si anume# -incompatibilitatea sau contrarietatea dintre dispozitiile testamentului ulterior cu cele ale testamentului anterior (art. (*1 C. civ. ) si -instrainarea voluntara a bunului care face obiectul legatului (art. (*7 C. civ. ), iar doctrina si practica judiciara au mai adaugat un al treilea caz, caci s-a considerat ca enumerarea din Codul civil nu este limitativa, si anume distrugerea testamentului de catre testator sau de catre alcineva dar cu stirea acestuia. &edactarea unui nou testament, in sine, nu reprezinta, in dreptul nostru, spre deosebire de cel roman si de vec6iul drept romanesc, un act revocatoriu intrucit este posibil ca dispozitii din testamente succesive sa se e"ecute concomintent, cu conditia
*( se vedea, ;. :. :Deorg6iu, Nota la sent. civ. nr. 1(o(<1()3 a judecatoriei Sector nr. 1 'ucuresti, in &. &. !. Nr. 7<1(91, pag. 1*)+C. Damangiu, I. &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. 1oo3+$. %liescu, op. cit. pag. *9*. 74 se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. 193. 71 pud, ,r. !ea-, op. cit. pag. *1(.

(7 sa nu fie ireconciliabile sau vointa testataorului insusi sa nu fost in acest sens. Criteriul dupa care vom determina, asadar, faptul ca o dispozitie dintr-un testament posterior o revoca pe o alta dintr-un tstament anterior este vointa testatorului7*, care de aceasta data nu se manifesta e"pres, ci trebuie dedusa din acte si fapte colaterale. 5entru ca un testament nou sa ec6ivaleze cu o revocare tacita se impun anumite conditii# -noul testament trebuie sa indeplineasca conditiile de forma cerute de lege pentru validitatea testamentelor, iar testatorul sa indeplineasca, la rindul sau, cerintele legale pentru a putea testa, adica capacitate si consimtamint valabil. >n testament nul nu va avea nici efect revocatoriu. Nu intereseaza, in sc6imb, potrivit art.(** C. civ. soarta ulterioara a legatelor din cuprinsul noului testament, din punctul de vedere al revocarii tacite, ca, de pilda, caducitatea acestora. In cazul revocarii tacite printr-un nou testament ale carui legate sunt ineficace nu vom putea deduce nici intentia testatorului de a mentine, pentru acest motiv, legatele anterioare. cest lucru se poate realiza numai in cazul revocarii e"prese+ -noul testament sa nu cuprinda o clauza de revocare e"presa a celui anterior, caci, evident, intr-o atare ipoteza ne vom gasi in prezenta revocarii e"prese, iar nu in a celei tacite. In cazul revocarii e"prese nu se mai pune problema compatibilitatii dintre dispozitiile celor doua testamente succesive, intrucit al doilea il revoca pe primul neconditionat, c6iar daca dispozitiile pe care le cuprind, altfel, ar putea fi e"ecutate impreuna+ -testamentul nou trebuie sa cuprinda dispozitii care sunt incompatibile sau contrarii cu cele din primul testament. In doctrina77s-a apreciat ca incompatibilitatea nu se confunda cu contrarietatea intrucit in vreme ce incompatibilitatea presupune o imposibilitate obiectiva, absoluta in e"ecutarea concomitenta a dispozitiilor din testamentele succesive, (de natura materiala sau juridica) in cazul contrarietatii imposibilitatea concomitenta de e"ecutare a legatelor din testamentele succesive nu este de natura obiectiva, caci material sau juridic acest lucru ar fi posibil, ci se datoreaza intentiei testatorului. S-au dat e"emple de incompatibilitate intre legatul prin care testatatorul il iarta de datorie pe un debitor al sau si cel prin care dreptul de creanta impotriva acestui debitor este lasat unui alt legatar. Iertarea de datorie din pri mul testament este un legat care se revoca prin cel de al doilea intrucit acea creanta a fost testata unei alte persoane78. .ot astfel s-a e"emplificat cu ipoteza in care autoturismul testatorului este lasat in proprietatea unei persoane printr-un prim testament, iar prin cel de al doilea proprietatea e"clusiva a acelueasi autoturism este lasata altei persoane. 5rin ultimul legat se opereaza revocarea tacita a primului de vreme ce este vorba de acelasi
7* se vedea, !. le"andrescu, op. cit. pag. 7)(-79o+!. C6irica, op. cit. pag. 1*1. 77 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. *97-*91+C. Statescu, op. cit. pag. 193+St. Carpenaru, op. cit. pag. 81o+,r. !ea-, op. cit. pag. *)o-*)*+!. C6irica, op. cit. pag. 1*)-1*9. 78Idem

(8 autoturism. In ambele e"emple imposibilitatea e"ecutarii concomitente a celor doua legate este de natura materiala. Cele doua legate nu s-ar putea e"ecuta concomitent nici daca ar fi fost cuprinse in acelasi testament. S-au dat e"emple de incompatibilitate de natura juridica, ca de pilda atunci cind prin primul legat se lasa unei persoane un imobil in plina proprietate, iar prin al doilea se lasa unei alte persoane nuda proprietate sau uzufructul acelueasi imobil. 5rin cel de al doilea legat s-a revocat tacit primul legat in partea referitoare la nuda proprietate sau la uzufruct. In acest caz deplina proprietate este incompatibila din punct de vedere juridic cu nuda proprietate sau cu uzufructul. !aca primul legat ar fi avut ca obiect nuda proprietate sau uzufructul imobilului, iar al doilea deplina proprietate, prin acest din urma legat s-ar fi revocat tacit legatul nudei proprietati sau a uzufructului intrucit sunt incompatibile din punct de vedere juridic cu deplina proprietate asupra acelueasi imobil71. S-a precizat ca in cazul incompatibilitatii e"ista o imposibilitate obiectiva, materiala sau juridica de e"ecutare concomitenta a doua legate c6iar in ipote"a in care cele doua legate sunt cuprinse in acelasi testament7). In ce priveste contrarietatea s-a e"emplificat cu situatia in care acelasi bun a fost testat prin doua testamente succesive in folosul a doua persoane diferite. >ltimul legat il va revoca pe primul numai daca vointa testatorului a fost aceasta, caci altfel din punct de vedere material sau juridic cele doua legate succesive se pot e"ecuta concomitent. In cazul in care cele doua dispozitii sunt cuprinse in acealasi testament ele se e"ecuta concomitent, caci legatul se poate imparti intre cei doi legatari indicati. Intentia revocatorie a testatorului se poate prezuma c6iar din faptul redactarii celui de al doilea testament, desi s-ar putea intimpla ca in cazul unui testament cu un continut mai comple" testatorul sa precizeze ca vointa sa este ca ambele legate succesive sa se e"ecute concomintent. Situatia este aceeasi si in cazul legatelor universale intrucit potrivit art.333 C. civ. pot coe"ista mai multi titulari care vor deveni astfel coproprietari. .rebuie precizat ca in toate cazurile, fie ca este vorba de incompatibilitate sau de contrarietate, revocarea tacita se circumscrie strict numai legatelor aflate in astfel de situatii, restul dispozitiilor testamentare raminind in vigoare. sadar, doctrina a facut distinctie intre cele doua ipoteze, ale incompatibilitatii si contrarietatii cu toate ca cei doi termeni din punct de vedere semantic sunt sinonimi. S-a apreciat ca aceasta distinctie se impune din nevoi practice cum sunt e"empelele la care ne-am referit mai sus. !istinctia, laudabila in sine, nu este citusi de putin perfecta, caci de vreme ce contrarietatea s-ar deosebi de incompatibilitate prin aceea ca in cazul contrarietatii imposibilitatea de e"ecutare concomitenta a
71 se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. *)1-*)*. In privinta faptului daca e"ista incompatibilitate intre primul legat prin care o persoana a fost instituita legatar cu titlu universal, iar prin al doilea legatar universal a se vedea, !. C6irica, op. cit. pag. 1*9+.rib. jud. 'rasov, dec. civ. nr. 9*<1(97, in &. &. !. nr. 11<1(97, pag. 1)3. 7) se vedea, C. Statescu op. cit. pag. 193.

(1 legatelor succesive s-ar datora nu obstacolelor de natura materiala sau juridica, ci vointei testatorului nu se poate nega ca si in cazul legatelor declarate incompatibile ele sunt tot rezultatul vointei testatorului astfel ca acest element subiectiv, care se vrea a sta la baza distinctiei este prezent in ambele ipoteze. !e aceea unii autori repudiaza aceasta clasificare socotind, asa cum am aratat, ca cei doi termeni sunt sinonimi si desemneaza, in fapt, aceeasi realitate juridica79. In fine, s-a precizat ca testamentele succesive sunt incompatibile sau contrarii numai daca cuprind legate din aceesi categorie-universale, cu titlu universal sau cu titlu particular- cu privire la aceeasi mostenire, fractiune de mostenire sau bun succesoral, cu beneficiari diferiti. Nu e"ista astfel contrarietate, si cu atit mai putin incompatibilitate, intre legatul cu titlu particular sau cu titlu universal, facute prin testamentul anterior si legatul universal instituit prin legatul posterior73. !e asemenea nu se considera revocat legatul universal anterior printr-un legat posterior, cu titlu universal sau cu titlu partcular, ci se micsoreaza doar emolumentul primului legat7( Instrainarea sau distrugerea voluntara a bunului care face obiectul legatului. Codul civil prevede in art. (*7 ca+0orice instrainare a obiectului legatului, facuta cu orice mod sau conditie, revoca legatul pentru tot ceea ce s-a instrainat, c6iar cind instrainarea va fi nula, sau cind obiectul legat va fi reintrat in starea testatorului0. !in te"tul citatat rezulta fara ec6ivoc ca legiuitorul leaga revocarea tacita a legatului anterior de intentia testatorului care rezulta indirect din actul ulterior de instrainare care priveste obiectul legatului. Cu alte cuvinte, nu atit instrainarea in sine este avuta in vedere ca avind efect revocatoriu, cit intentia testatorului care se e"prima implicit in sens revocatoriu prin acel act juridic. !e aici rezulta o serie de consecinte atit in ce priveste actul de instrainare cit si in ce priveste legatul ce astfel se revoca. stfel instrainarea trebuie sa fie voluntara pentru a avea efect revocatoriu. Nu poate fi vorba de un asemenea efect in cazul vinzarii silite la cererea creditorului testatorului sau in cazul in care bunul a fost e"propriat, c6iar daca in acest din urma caz s-ar inc6eia o conventie cu privire la despagubiri pentru bunul e"propriat. stfel de instrainari ar avea drept efect caducitatea legatului si nu revocarea lui tacita, caci astfel de acte juridice nu e"prima vointa, c6iar indirecta, a testatorului in sensul revocarii legatului. !e aici rezulta o alta consecinta si anume aceea ca in cazul reintrarii bunului in patrimoniul testatorului, de vreme ce instrainarea a fost voluntara legatul nu se va e"ecuta, el fiind considerat revocat, dar in cazul vinzarii silite, daca bunul a fost retrocedat, legatul va trebui e"ecutat, caci el nu se considera revocat. Instrainarea trebuie sa fie reala si nu fictiva sau un simplu proiect, fiind indiferent daca este oneroasa sau gratuita. In sc6imb, s-a precizat in doctrina, antecontractul de vinzare-cumparare si c6iar promisiunea unilaterala de vinzare atrag
79 se vedea, C. Damangiu, I. &osetti-'alanescu, $alaurie, op. cit. pag. *89. 73 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. *98. l. 'aicoianu, op. cit. pag. 1o17+56.

7( se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1(7(<1(9*, in &epertoriu. . . , pe anii 1()(-1(91, pag. *1*.

() revocarea legatului cu toate ca nu au efect translativ de proprietate, caci e"prima intentia revocatorie a testatorului84. sa cum te"tul art.(*7 C. civ. o prevede in mod e"pres, revocarea tacita are loc c6iar in ipoteza ca instrainarea voluntara este lovita de nulitate intrucit si aceasta e"prima intentia revocatorie a testatorului indiferent de soarta juridica a actului de instrainare in sine. !esigur instrainarea trebuie sa emane de la o persoana capabila iar vointa sa sa fie liber e"primata, caci in caz contrar si vointa revocatorie este afectata de aceleasi vicii +in acest caz este vorba de o e"ceptie de la regula e"pres prevazuta in te"tul legal ca si un act de instrainare nul are efect revocatoriu asupra legatului anterior daca priveste acelasi bun81. %vident daca instrainarea nula produce efecte revocatorii cu atit mai mult nerespectarea normelor de publicitate nu va afecta efectul revocatoriu al instrainarii. !e asemenea din te"tul art.(*7 C. civ. rezulta ca revocarea are loc si in cazul in care bunul se reintoarce in orice mod in patrimoniul testatorului, bunaoara prin rezolutia instrainarii si se afla in patrimoniul succesoral la data desc6iderii succesiunii. &evocarea opereaza c6iar daca actul de instrainare este afectat de modalitati, termen suspensiv sau e"tinctiv, ori conditie suspensiva sau rezolutorie. In aceasta ordine de idei s-a precizat 8*ca revocarea are loc din momentul inc6eierii actului cu toate ca instrainarea s-a realizat sub conditie suspensiva, caci in adevar vointa revocatorie a testa torului a fost definitiv e"primata, indiferent de faptul ca nasterea dreptului dobinditorului este conditionata suspensiv87. Intrucit legiuitorul vorbeste in art.(*7 C. civ. de revocare /pentru tot ce s-a instrainat0se impune concluzia ca revocarea poate fi totala sau partiala dupa cum instrainarea priveste bunul in totalitatea lui sau numai o parte din el ca de pilda cota de C din dreptul de proprietate . In cazul in care instrainarea a avut ca obiect dezmembraminte ale dreptului de proprietate ca uzfructul, abitatia etc. sau in care sau constituit garantii reale, ca de pilda o ipoteca etc. legatarul este obligat la respectarea lor. 5entru realizarea efectului revocator nu are importanta persoana catre care are loc instrainarea bunului aceasta putind fi c6iar persoana legatarului. >nii autori au sustinut ca prin e"ceptie trebuie considerat ca donarea bunului legatarului insusi nu ar
84 se vedea in acest sens .rib. ?ud. .imis, dec. civ. nr. 7*31(39, cu Nota aprobativa de Cristiana Irinel Stoica, in &. &. !. Nr. *<1(33, pag. 87-1o si Nota contrara a lui !. &adu la aceeasi decizie+!. C6irica, op. cit. pag. 1*3. 81 se vedea. $. %liescu, op. cit. pag. *9)+!. C6irica, op. cit. pag. 1*(+C. Statescu, op. cit. pag. 19(+.rib. Supr. in completul de 9 judecatori, dec. nr. *3<1(9(, in &. &. !. nr. 1*<1(9(, pag. 1(. 8* se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. *)(. 87 se vedea pentru opinia contrara, C. Damangiu, I. &osetti-'alanescu, cit. pag. 1o19-1o13+$. %liescu, op. cit. pag. *9). l. 'aicoianu, op.

(9 avea efect revocatoriu asupra legatului cu acelasi obiect, care ar urma sa produca efecte, daca donatia ar fi nula88. Impartasim totusi parerea contrara in sensul ca testatorul facind o donatie legararului pe care-l instituise prin testamentul precedent si-a sc6imbat vointa liberala urmind ca aceasta din urma manifestare de vointa sa produce efecte cu consecinta revocarii tacite a legatului c6iar in ipoetaza ca donatia nu ar produce efecte din cauza nulitatii, revocarii sau neindeplinirii conditiilor etc.81 ,iind vorba de acte de instrainare ulterioare testamentului trebuie sa facem precizarea ca ipoteza instrainarii obiectului legatului nu poate viza decit legatele cu titlu particular avind ca obiect bunuri individual determinate. In cazul legatelor universale sau cu titlu universal, avind ca obiect un patrimoniu sau o parte a acestuia instrainarea prin acte intre vii a obiectului lor nu poate avea loc. Instrainarea unor bunuri, c6iar in ipoteza cind legatul cu titlu universal a fost determinat prin indicarea unei mase de bunuri, ca de pilda totalitatea bunurilor imobile, iar testattotul le-ar instrainat ulterior pe acestea, nu are ca efect revocarea legatului caci vocatia legatarului la universalitate sau la o parte din aceasta se pastreaza. In atari ipoteze doar emolumentul legatului de care va beneficia legatarul se modifica.8) sa cum am precizat mai sus, pentru ca instrainarea ulterioara sa aiba efect revocarea legatului cuprins intr-un testament anterior, legatul trebuie sa aibe ca obiect bunuri individual determinate, fie bunuri certe, fie bunuri de gen(dupa natura lor). !aca instrainarea ulterioara priveste bunuri de gen neindividualizate, care au format obiectul legatului anterior(de pilda o cantitate de cereale)aceasta nu are efect revocator caci se considera ca legatarul este un simplu creditor al mostenirii iar mostenitorii legali sau testamentari vor fi obligati la plata legatului, c6iar in ipoteza ca la data mortii lui de cujus in mostenire nu se vor gasi bunuri de acel gen. Se face, asadar, aplicarea principiului genera non pereunt89. In fine, s-a precizat ca poate forma obiect al legatului cu titlu particular, revocat prin instrainarea ulterioara nu numai un bun corporal, ci si unul incorporal, ca in cazul legatului creantei sau a legatului iertarii de datorie . ceasta intrucit art. (*7 vorbeste de /obiectul legatului0 iar in aceasta sintagma se includ si bunurile incorporale83. =egatul cu titlu particular poate avea ca obiect si dreptul succesoral
88 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. *99+!. C6irica, op. cit. pag. 17o. 81 se vedea in acelasi sens, ,r. !ea-, op. cit. pag. *9o. 8) se vedea, .rib. Supr. col. civ. dec. nr. 11*<1(1*, in C. !. 1(1*-1(18, 2ol. I. pag. 117111+Idem, dec. civ. nr. 1(8<1()7, in C. !. 1()7, pag. 179+.rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1(7(<1(9*, in &epertoriu. . . , pe anii 1()(-1(91, pag. *1*-*17+Idem, dec. civ. nr. 9(8<1(33, in &. &. !. nr. *<1(3(, pag. )(+.rib. jud. Cluj, dec. civ. nr. 17o9<1(3*, in &. &. !. nr. 8<1(37, pag. 97. 89 se vedea, C. Damangiu, I. &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. 1o19#$. %liescu, op. cit. pag. *99+,r. !ea-, op. cit. pag. *)). 83 se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. *)).

(3 mostenit de catre testator ca universalitate sau ca o parte din universalitate, intrucit in raporturile dintre testator si legatarul sau aceasta reprezinta un grup particular de bunuri, constituind, asadar, un legat cu titlu particular. Instrainarea acestor drepturi succesorale de catre testator(cita vreme mostenirea nu este lic6idata) are drept efect si revocarea legatului.8( !istrugerea voluntara a bunului, individual determinat, de catre testator sau de catre o alta persoana, dar cu acceptarea acestuia, are de asemenea efect revocator in privinta legatului avind acelasi obiect, caci aceasta e"prima vointa implicita a testatorului in acest sens, care prin acest act e"ercita dreptul sau de dispozitie asupra acelui bun. !istrugerea involuntara a bunului de catre testator sau de catre alte persoane nu poate avea efect revocatoriu constituind insa un caz de caducitate a legatului 14. Di$tru"erea vo!untara a te$ta entu!ui de catre te$tator 5e linga cele doua cazuri prevazute in mod e"pres de catre legiuitor (art. (*1 si (*7 C. civ. )in literatura si practica judiciara se considera ca legatele dintr-un testament anterior sunt neindoilenic revocate prin distrugerea materiala a testamentului de catre testator sau de catre un tert la ordinul sau cu stirea testatorului. %Ste vorba tot de o revocare voluntara indirecta sau tacita. $odalitatea in care se realizeaza distrugerea (ruperea inscrisului, arderea acestuia, stergerea scriiturii sau numai a unui element esential al testamentului ca semnatura etc. )nu are importanta .otusi in aceasta privinta s-au conturat citeva reguli in practica judiciara. stfel s-a precizat ca distrugerea testamentului trebuie sa fie voluntara, c6iar daca a fost realizata nu de catre testator ci de un tert, dar cu stirea, testatorului sau c6iar daca s-a realizat fortuit insa testatorul a stiut despre aceasta. Se considera ca de vreme ce testatorul a cunoscut ca testamentul a fost distrus fortuit si nu a facut un alt testament aceasta implica vointa sa revocatorie. %vident daca distrugerea are loc fara stirea testatorului ea nu are efect revocatoriu punindu-se doar problema dovezii ca testamentul a e"istat, a continutului sau precum si a imprejurarii ca acesta a fost distrus, in conditiile art.11(3 C. civ. !istrugerea trebuie sa fie efectiva. S-a precizat ca daca ordinul de distrugere dat de catre testator unui tert care avea testamentul in pastrare nu a fost e"ecutat testamentul nu se considera revocat. 5entru revocare ar fi nevoie de un nou testament care sa contina o precizare e"presa in acest sens11. Conluzia este valabila numai cu precizarea ca testatorul trebuie sa fi stiut ca ordinul sau de distrugere nu s-a realizat, intrucit altfel el si-a manifestat vointa revocatorie si nu mai este necesara elaborarea
8(Ibidem. 14 se vedea, C. Damangiu, I. &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. 1o13+ $. %liescu, op. cit. pag. 811+,r. !ea-. op. cit. pag. *9o+!. C6irica op. cit. pag. 171. 11 se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. *91.

(( unui nou testament care sa-l revoce pe primul . Consideram ca trebuie sa dam prioritate vointei testatorului care s-a e"primat in sensul distrugerii testamentului, iar nu unui incident care a dus la pastrarea lui, dar peste vointa testatorului. ltfel spus, si aceasta imprejurare a ordinului de distrugere a testamentului ec6ivaleaza, in opinia noastra cu o revocare tacita. !aca ulterior se redacteaza un nou testament prin care se revoca in mod e"pres primul(ceea ce dovedeste ca testatorul a avut cunostinta ca primul testament nu a fost distrus) avem de a face cu o revocare e"presa iar nu cu una tacita. !esigur ca intr-o atare ipoteza se pune problema dovezii ordinului dat de catre testator in sensul distrugerii acestuia. Concluzia se impune cu atit mai mult cu cit se accepta ca si in cazul distrugerii fortuite, nu distrugerea in sine are relevanta ci constientizarea ei de catre testator si acceptarea ca atare de unde se trage concluzia revocarii tacite, determinata tot de vointa testatorului, care, iata, trebuie sa primeze unor imprejurari aleatorii care nu au legatura cu ea. Numai in conceptia, pe care noi nu o impartasim, potrivit careia distrugerea testamentului nu ec6ivaleaza cu revocarea lui ci este numai un obstacol material in e"ecutarea legatelor, s-ar putea sustine ca testamentul nedistrus la ordinul testatorului, dar fara stiinta acestuia, de catre tert ar putea ramine eficace1*. In cazul in care este vorba de un testament olograf sau mistic, intr-un singur e"emplar distrugerea acestuia duce fara ec6ivoc la revocarea legatelor ce a cuprins. In cazul testamentului autentic distrugerea numai a e"emplarului aflat in posesia testatorului nu atrage revocarea lui cita vreme nu s-a distrus si e"emplarul aflat la notar17. .estatorul trebuie sa fi avut capacitatea necesara de a revoca dispozitiile testamentare anterioare, adica sa fi avut capacitate de e"ercitiu iar vointa sa fie libera si neviciata. &evocarea tacita prin distrugerea ulterioara a testamentului poate sa fie totala daca testamentul a fost distrus in totalitate sau partiala daca numai unele din dispozitiile sale au fost distruse tragindu-se concluzia ca numai acelea a voit testatorul se le revoce. In legatura cu stersaturile intervenite in cuprinsul testamentului s-a precizat ca atunci cind acestea s-au facut de catre testator concomitent cu redactarea testamentului ele produc efecte fara a mai fi nevoie de datarea si semnarea lor de catre testator, caci fa parte din insusi testamentul semnat si datat. Se prezuma in general ca stersaturile au fost facute de catre testator si concomitent cu redactarea lui, dar se admite si proba contrara. !aca insa stersaturile sunt ulterioare intocmirii testamentului ele vor revoca dispozitiile radiate numai daca au fost datate si semnate din nou de catre testator.
1* se vedea in acelasi sens, $. %liescu, op. cit. pag. *93. !e altfel majoritatea autorilor romani imbratiseaza opinia potrivit careia distrugerea ulterioara constientizata de testator a testamentului ec6ivaleaza cu o revocare tacita. 17 se vedea, .rib. Supr. dec. nr. 1o19<1(39, in C. !. 1(39, pag. 1**-1*1.

144 5ractic este vorba, in acest caz de o revocare e"presa realizata printr-un testament olograf.18 Retractarea revocarii vo!untare .estatorul este liber pina in ultimul moment al vietii sa-si sc6imbe dispozitiile testamentare astfel incit el poate reveni asupra revocarii anterioare, fie ca a fost e"presa, fie ca a fost tacita. Cu alte cuvinte revocarea legatelor anterioare este ea insasi revocabila. &etractarea revocarii poate fi si ea e"presa si, in acest caz, nu se poate face decit in conditiile art.(*4 C. civ. fie prin act autentic, fie printr-una din formele testamentare consacrate. !ar ea poate fi si tacita, prin redactarea unui testament nou prin care nu se retracteaza e"pres revocarea anterioara, dar care cuprinde dispozitii ireconciliabile cu aceasta, sau prin distrugerea voluntara a inscrisului care cuprindea dispozitiile revocatorii ale testamentului anterior. In cazul in care revocarea tacita s-a realizat prin distrugerea testamentului anterior retractarea nu se poate realiza decit prin redactarea unui nou testament+la fel si in cazul in care retractarea a avut loc prin instrainarea bunului ce a format obiectul legatului, intrucit legea prevede e"pres ca reintrarea bunului in patrimoniul testatorului(de pilda prin rezolutiunea contractului de vinzare-cumparare) nu are drept efect retractarea revocarii voluntare indirecte, ce s-a realizat prin acea instrainare. In principiu retractarea revocarii voluntare are drept efect reinvierea dispozitiilor testamentare revocate, cu conditia sa nu se dovedeasca ca testatorul a voit altfel11. %ste cazul sa subliniem si cu acest prilej ca intotdeauna trebuie cautata intentia reala a testatorului, in fiecare caz in parte, cu atit mai mult cu cit, mai recent s-a e"primat si opinia potrivit careia /. . . nu este de conceput ca un inscris care a devenit ineficient sa-si produca efecte numai datorita desfiintarii actului prin care a fost declarata ineficient. Nu mai in prezenta unei manifestari de vointa, indiferent sub ce forma ar fi, din care sa rezulte intentia mentinerii dispozitiilor luate prin testamentul revocat, acesta va putea sa-si produca efecte01). <.Revocarea )udecatorea$ca a !e"ate!or.
18 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. *93, ,r. !ea-. op. cit. pag. *9*. 11 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. *9(+C. Statescu, op. cit. pag. 13o+!. le"andrescu, op. cit. pag. 1)1-1)*+C. Damangiu, I. &osetti-'alanescu, l . 'aicoianu, op. cit. pag. 1o*1-1o**. 1) se vedea. C. S. ?. , sect. civ. dec. nr. 1(1*<1((*, in !reptul nr. 3<1((7, pag. 3*-37. In acelasi sens#C. ;prisan, %fectele nulitatii sau anularii unui testament asupra dispozitiei de revocare a testamentelor anterioare, in dreptul civil roman si in dreptul civil al altor tari, in &. &. !. nr. 1<1(3o, pag. 13-*o. se vedea si ,r. !ea-, op. cit. pag. *97-*98 si e"emplele date de acest autor.

141 &evocarea judecatoreasca a legatelor nu se datoreste manifestarii de vointa a testatorului ci unor fapte culpabile ale legatarului, care, potrivit legii, conduc la revocarea pronuntata de catre o instanta judecatoreasca la cererea persoanelor interesate, dupa moartea testatorului. ,aptele culpabile pot fi savirsite inainte sau dupa desc6iderea mostenirii. &evocarea judecatoreasca a legatelor este institutia simetrica, in materia mostenirii testamentare, cu nedemnitatea succesorala din materia mostenirii legale. 5otrivit art.(7o C. civ. , coroborat cu art.37o si 371 alin.1 si * C. civ. revocarea judecatoreasca a legatelor poate avea loc pentru neindeplinirea sarcinilor si pentru ingratitudine. Inafara cazurilor de ingratitudine determinate de refuzul de alimente si survenienta de copil cauzele de revocare judecatoreasca a legatelor sunt identice cu cele de revocare a donatiilor. &efuzul de alimente nu a fost retinut de legiuitor ca o cauza de revocare judecatoreasca a legatelor intrucit testamentul produce efecte numai de la data mortii testatorului, iar legatarul nu poate avea obligatii de aceasta natura anterior acestei date.19 .estatorul este insa liber sa revoce voluntar legatul in formele analizate mai sus, fara ca vointa sa sa poata fi cenzurata de vreun motiv temeinic in acest sens. =a fel se prezinta situatia si pentru survenienta de copii, testatorul fiind liber sa revoce voluntar legatul, iar daca nu o face se presupune ca isi mentine testamentul indiferent de aceasta noua imprejurare. !aca, totusi, testatorul moare fara a avea cunostinta de faptul graviditatii sotiei sale si i se naste un copil, s-a spus ca in atare ipoteza testamentul trebuie considerat caduc pentru disparitia cauzei impulsive si determinante13. S-a emis insa si o alta teorie pentru a se justifica intr-un fel anume posibilitatea revocarii legatului si anume teoria cauzalista potrivit careia se prezuma ca testatorul a instituit legatul sub o conditie rezolutorie negativa, tacita insa, si anume aceea de a nu avea copii. In consecinta s-a sustinut ca instantele de judecata vor putea analiza in acest sens vointa testatorului si vor putea desfiinta legatul cu efect retroactiv de la data desc6iderii mostenirii1(. !e asemenea s-a sustinut ca un astfel de legat s-ar putea anula pe motiv de eroare asupra cauzei actului juridic in sensul ca testatorul a avut reprezentarea gresita ca nu va avea copii. ;r, asa cum au precizat alti autori, acest caz nu poate fi considerat nici motiv de caducitate a legatului caci nu este prevazut de lege si cu atit mai putin, motiv de revocare judecatoreasca a legatului, cita vreme nu se poate retine nici o culpa din parte
19In sensul ca testamentul fiind destinat sa produca efecte numai dupa decesul testatorului el nu poate duce la nasterea unor obligatii de intretinere, de plata a datoriilor etc. in timpul vietii testatorului a se vedea#.rib. Supr. col. civ. dec. nr. 1388<1(1), in C. !. 1(1), pag. 7)8-7)9+Idem, dec. nr. (9(<1(1(, in &epertoriu. . . . , pe anii1(1*-1()(, pag. 88*+dec. civ. nr. 1**(<1(1(, in C. !. 1(1(, pag. 1(7-1(1. se vedea si $. :eorgescu, . ;proiu, Nota la dec, civ. nr. 1117<1((7 a .rib. ?ud. ;lt, in !reptul nr. 8<1((9, pag. 11*-117. 13 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. *9o+St. Carpenaru, op. cit. pag. 81*+C. Statescu, op. cit. pag. 13o. 1( se vedea, $azeaud, op. cit. pag. 38*+,r. !ea-. op. cit. pag. *9).

14* legatarului)4. Revocarea )udecatorea$ca *entru neinde*!inirea $arcini!or. .estatorul poate institui in cuprinsul testamentului unele sarcini pe care legatarul, de vreme ce a acceptat legatul, este obligat sa le aduca la indeplinire, dupa data desc6iderii succesiunii. Nu se poate cere revocarea legatelor pe motiv ca legatarul nu l-a intretinut pe testator in timpul vietii acestuia)1. Cei interesati cum sunt tertul beneficiar al sarcinii, creditorii acestuia sau e"ecutorul testamentar, au posibilitatea de a cere prin justitie e"ecutarea silita a sarcinii, dar potrivit art. (7o C. civ. raportat la art. 37o C. civ. se poate cere si revocarea legatului pentru neideplinirea sarcinii, de catre anumite persoane interesate asa, cum vom vedea in cele ce urmeaza. S-a precizat ca in limita sarcinilor instituite, la fel ca donatia, legatul este un act sinalagmatic sub conditie rezolutorie)*. &evocarea legatului pentru neideplinirea sarcinii se poate cere numai daca aceasta se datoreste unei culpe a legatarului, iar nu si atunci cind se datoreste unui caz fortuit sau de forta majora)7. &evocarea pentru neindeplinirea sarcinii se poate cere direct prin actiune sau pe cale de e"ceptie de catre persoanele care justifica un interes legitim in acest sens. stfel pot cere revocarea mostenitorii legali(rezervatari sau nu) legatarii universali sau cu titlu universal si uneori si legatarii cu titlu particular, cum ar fi, de pilda, situatia legatului cu titlu particular conjunctiv sau aceea in care un legatar cu titlu particular este insarcinat cu e"ecutarea legatului)8. Creditorii acestor persoana indreptatite la a cere revocarea legatului cu sarcini o pot cere si ei pe calea actiunii oblice potrivit art. *98 C. civ. .ertul in favoarea caruia sarcina a fost instituita nu poate e"ercita aceasta actiune decit in masura in care este si mostenitor legal al defunctului si astfel revocarea i-ar profita, daca legatul este mai valoros decit sarcina, altfel el, asa cum am precizat mai sus, putind cere doar e"ecutarea silita a sarcinii)1. ctiunea in revocare peentru neideplinirea sarcinii este prescriptibila in termenul general de prescriptie de 7 ani, iar dreptul la actiune se naste din momentul neindeplinirii sarcinilor, sau de la momentul in care cei indreptatiti sa o e"ercite au cunoscut sau trebuiau sa cunoasca aceasta imprejurare, facindu-se astfel aplicarea
)4 se vedea, I. &ostti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. )78+!. C6irica, op. cit. pag. 177-178. )1 se vedea, .rib. Supr. col. civ. dec. nr. 11*(<1(1(, in C. !. 1(1(, pag. 1(7 )* se vedea, !. le"andrescu, op. cit. pag. 888-881+$. '. Cantacuzino, op. cit. pag. 78o+C. I. ,loares, , ,loares, Nota la dec. civ. nr. *7(<1(9o a .rib. jud. 'acau, in &. &. !. nr. 7<1(91, pag. 17(. )7 se vedea, $. '. Cantacuzino, op. cit. pag. 78o+$. %liescu, op. cit. pag. *)(+!. C6irica op. cit. pag. 171. 5entru opinia ca si in cazul fortei majore se poate cere revocarea legatului a se vedea#!. le"andrescu, op. cit. pag. 881-88)+I. &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. )71. )8 se vedea, !. C6irica, op. cit. pag. 171+,r. !ea-. op. cit. pag. *99.

147 prin analogie a prevederilor art.377 C. civ. !aca nu s-a stabilit un termen pentru e"ecutarea sarcinii prescriptia incepe sa curga de la nasterea raportului de drept, potrivit art.9 din !ecr. Nr.1)9<1(13, adica de la data decs6iderii succesiunii. .ermenul de un an prevazut de art.(71 si 377 C. civ. 5entru revocarea liberalitatilor nu are aplicare in cazul actiunii in revocare pentru neideplinirea sarcinilor. In judecata unor atari actiuni instantele judecatoresti sunt c6emate sa decida in ce masura nee"ecutarea sarcinii este destul de grava pentru a conduce la solutia revocarii legatului. Nee"ecutarea partiala a sarcinii putind duce la o revocare partiala a legatului, putindu-se acorda si un termen de gratie in caz de intirziere a e"ecutarii. In doctrina se admite ca testatorul poate inlatura in mod valabil e"ercitarea actiunii in revocare pentru neideplinirea sarcinii, persoanele interesate avind insa posibilitatea de a e"ercita actiunea in e"ecutare a acesteia)) Revocarea )udecatorea$ca *entru in"ratitudine. =egiuitorul precizeaza prin art.(7o C. civ. ca acealeasi cauze care potrivit art.37o si potrivit primelor doua cauze prevazute de art.371 C. civ. duc la revocarea donatiilor determina si revocarea judecatoreasca pentru ingratititudine a legatelor. ceste cauze sunt# 1. atentat la viata testatorului si *. delicte, cruzimi sau injurii grave la adresa acestuia. %ste evident ca aceste doua cauze de revocare judecatoreasca se produc in timpul vietii testatorului iar, pe linga acestea doua, art.(71 C. civ. mai adauga un caz de revocare, ce se produce dupa moartea testatorului si 7. injuria grava adusa memoriei testatorului. Sanctiunea revocarii legatului pentru astfel de cauze intervine c6iar in ipoteza in care legatarul nu a avut cunostinta de legat, ceea ce face ca aceasta sa se apropie mult de sanctiunea nedemnitatii succesorale care opereaza in cazul succesiunii legale)9. &evocarea legatelor pentru ingratitudine, la fel ca si revocarea pentru
)1 se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. *99+!. C6irica, op. cit. pag. 171+$. :eorgescu, , ;proiu, Nota la dec. civ. nr. 1177<1((7 a trib. jud. ;lt, in !reptul, nr. 8<1((9, pag. 11*-117. 5entru solutia ca succesibilul beneficiar nu poate cere revocarea ci numai e"ecutarea sarcinii a se vedea#$. %liescu, op. cit. pag. *)( si .rib. Supr. colciv. dec. nr. 7(7<1()1, in C. !. 1()1, pag. 138-133. )) se vedea, .rib. reg. Suceava, dec. civ. nr. 11)(<1(1), cu Nota de '. !iamant, in ?. N. nr. *<1(19, pag. 7*(. )9 se vedea. !. C6irica, op. cit. pag. 17). Intre cele doua institutii e"ista insa deosebiri. stfel+ -in vreme ce nedemnitatea succesorala opereaza de drept, instanta de judecata fiind c6emata doar sa o constate, revocarea judecatoreasca pentru ingratitudine se pronunta de catrea instanta de judecata la cererea celor interesati+

148 neideplinirea sarcinilor, are loc, in principiu, dupa regulile de revocare a donatiilor. !reptul de a porni actiunea in revocare(sau de a invoca e"ceptia) apartine persoanelor care in caz de admitere a acesteia ar beneficia de obiectul legatului cum sunt mostenitorii legali, legatarii universali sau cu titlu universal sau legatarii cu titlu particular care pot justifica un interes in revocarea legatului. 5otrivit art.(71 C. civ. cererea de revocare pentru injurie grava adusa memoriei testatorului poate fi intentata in termen de un an din ziua delictului, sau mai e"act spus din ziua in care cei indreptatiti la e"ecrcitarea actiunii au putut cunoaste injuria)3. In privinta celorlalte doua cazuri de revocare problema este controversata. >nii autori sustin ca termenul de un an se aplica si in cazul acestora caci, s-a spus)(, art.(7o C. civ. trimite implicit si la a rt. 377 C. civ. care organizeaza actiunea revocatorie si nu numai la art. 37* si art. 378 C. civ. !ispozitia speciala din art.(71 C. civ. care reglementeaza termenul de un se justifica, in opinia acestui autor, numai prin consacrarea unei cauze deosebite de ingratitudine si nu prin considerente care sa justifice aplicarea, in celelalte doua cazuri, a termenului general de prescriptie de trei ani. cest termen de un an nici nu este, sustine acelasi autor, un termen de prescriptie, ci unul de decadere. !e aici s-au tras tot felul de concluzii in ce priveste modul de calcul a acelueasi termen de un an in cazul primelor cauze de revocare, aceleasi ca la donatii, care, subliniem se produc in timpul vietii testatorului. S-a spus ca daca faptele de ingratitudine au fost savirsite in timpul vietii testatorului, numai el poate revoca legatul si aceasta o poate face oricind in cursul vietii sale indiferent de timpul care a trecut de la comiterea faptei si, desigur, pentru aceasta nici nu este nevoie de actiune in justitie. !ar, se sustine in continuare, daca a trecut un an de la savirsirea faptei iar testatorul, in cunostinta de cauza, nu a revocat legatul sau si-a manifestat intr-un fel oarecare dorinta de a-l ierta pe legatar, legatul nu va mai putea fi revocat, dupa moartea testatorului, la cererea persoanelor interesate. sadar, potrivit acestei opinii, persoanele interesate pot actiona numai daca testatorul nu l-a iertat pe legatar si nu s-a implinit termenul de un an de la savirsirea faptei sau de cind cei in drept au cunoscut sau trebuiau sa cunoasca savirsirea acesteia. In concluzia
-in vreme ce nedemnul are obligatia de restituire a fructelor de la data intrarii in folosinta bunurilor, legatarul declarat de justitie ingrat, numai de la data actiunii in revocare+ -pentru a se aplica sanctiunea nedemnitatii succesorale este nevoie, in cazul atentatului la viata lui de cujus, de o 6otarire judecatoreasca penala de condamnare, pe cind in cazul revocarii judecatoresti pentru ingratitudine nu este nevoie de o astfel de 6otarire+ -in cazul nedemnitatii succesorale, efectele acesteia nu pot fi inlaturate prin iertarea succesorului nedemn, pe cind legatarul poate fi iertat de catre testator+ -nedemnitatea poate produce efecte nu numai fata de succesorul nedemn ci si fata de alte persoane, pe cind revocarea judecatoreasca pentru ingratitudine produce efecte numai fata de legatar. se vedea+,r. !ea-. op. cit. pag. *9(. )3$. %liescu, op. cit. pag. *91. )(,r. !ea-, op. cit. pag. *3o.

141 acestei opinii se precizeaza ca in cazul faptelor de ingratitudine savirsite in timpul vietii testatorului, cei interesati ar putea actiona numai daca testatorul nu l-a iertat pe legatar si a decedat inainte de e"pirarea termenului de un an si numai in limita timpului ramas. Nu impartasim aceasta opinie, si nici opinia contrara potrivit careia acest termen de un an constituie o derogare de la dreptul comun, astfel ca el urmeaza a se aplica numai in cazul anume prevazut de legiuitor, adica in cazul injuriei grave adusa memoriei testatorului, iar nu si celorlalte cazuri de revocare pentru ingratitudine94. !ificultatea unei solutii nesusceptibile de controversa este determinata de insasi te"tele legale. =egiuitorul prin art.(7o C. civ. precizeaza ca aceleasi cauze de la pct.1 si * din art.371, care sunt cauze de revocare a donatiilor, sunt si cauze de revocare a legatelor pentru ingratitudine, iar cum, in cazul donatiilor, art.377 prevede ca, pentru aceste motive actiunea trebuie introdusa in termen de un an, iar apoi dupa ce in materia revocarii legatelor pentru ingratitudine mai adauga un caz, prin prevederile art.(71 C. civ. in care si specifica e"pres ca actiunea se poate intenta tot intr-un an, nu e"ista motive de a distinge intre cele trei cauze instituite pentru a se putea cere revocarea legatelor. Numai ca desosebirea vine din aceea ca donatia fiind un act juridic intre vii, regulile ei nu se pot aplica intocmai in cazul mostenirilor. In cazul acestora din urma actiunea nu poate fi promovata decit dupa desc6iderea mostenirii, c6iar in ipotezele in care faptele determinate de legiuitor, ca fiind cauze de revocare, se produc in timpul vietii testatorului. Nu este vorba aici de testatorul insusi, care, in adevar in timpul vietii sale are posibilitatea de a -si revoca legatul oricind, astfel ca a i se aplica si lui termenul de un an nu are nici o justificare. Nu se poate sustine, credem, ca daca el nu si-a revocat, in termenul de un an legatul, desi a stiut de faptele legatarului sau, aceasta ar duce la consecinta ca cei interesati vor putea intenta actiunea numai in limita timpului ramas din termenul de un an, socotit de la savisirea faptei, dupa moartea testatorului. .estatorul este liber in timpul vietii sale sa-si revoce orice legat, fara sa fie necesara vreo motivare. Nu lui trebuie sa i se aplice termenul de un an in care sa -si manifeste vointa intr-un sens sau altul, aceasta vointa nu este suspus nici unui termen. Numai succesorilor sai interesati trebuie sa li se aplice termenul de prescriptie, ce se impune, pentru e"ercitiul actiunii revocatorii, or in cazul donatiilor, fiind vorba de act juridic inter vivos, principalul titular al actiunii revocatorii este donatorul. sadar, termenul de un an trebuie aplicat in toate cele trei cazuri de revocare pentru ingratitudine stabilite de legiuitor, dar el nu poate curge decit de la desc6iderea succesiunii si nu-l priveste pe testator, caci acesta nu are nevoie de o revocare judecatoreasca a legatului sau, putind sa-l revoce oricind, pur si simplu. !aca el il iarta pe legatar, cei interesati nu vor putea, in adevar e"ercita actiunea, caci aceasta a fost vointa testatorului ce trebuie respectata.
94 se vedea in acest sens, C. Damangiu, I, &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. 1o7*-1o77, $. %liescu, op. cit. pag. *91+%. Safta-&omano, op. cit. pag. *)1.

14) In ipoteza in care legatul a carui revocare se cere are ca obiect un imobil s-a pus problema publicitatii imobiliare. S-a sustinut, intr-o opinie91, ca cererea de revocare pentru ingratitudine in cazul donatiilor este supusa publicitatii imobiliare, altfel nefiind opozabila tertelor persoane. !ar o astfel de regula nu se aplica revocarii legatelor pentru ca mutatiile imobiliare pentru cauza de moarte se pot realiza, prin e"ceptie, si fara inscriere in cartea funciara. Consecinta ar fi ca, desi cererea de revocare nu a fost supusa publicitatii actele inc6eiate de terti cu legatarul, dupa intentatea actiunii revocatorii, nu sunt opozabile titularului actiunii. S-a mai sustinut insa si opinia potrivit careia orice instrainari sau constituiri de drepturi reale, consimtite asupra bunurilor daruite sau testate, de catre donatar sau legatar, pina la intentarea actiunii sau pina la transcrierea cererii, ramin neatinse, nefacindu-se, asadar, vreo distinctie intre revocarea donatiei si a legatului9*. Consideram ca bine s-a precizat97ca de principiu, si in prezent dobindirea de drepturi imobiliare prin succesiune este opozabila fata de terti fara inscriere in cartea funciara. In consecinta legatarii, la fel cu mostenitorii legali sunt scutiti de a face formele de publicitate imobiliara. Cind este vorba de revocarea legatului pentru ingratitudine se pune problema opozabilitatii actelor juridice, ulterioare actiunii in revocare, inc6eiate de legatarul vinovat cu tertii de buna credinta, intrucit revocarea nu produce efecte retroactive fata de terti, asa cum prevede art. 378 C. civ. la care face trimitere implicit art.(7o C. civ., decit daca au fost inc6eiate dupa inscrierea cererii de revocare in cartea funciara. sadar, titularul actiunii trebuie sa o inscrie in carte funciara altfel el risca, in adevar, sa suporte consecintele instraainarilor imobiliare efectuate de catre legatarul ingrat cu tertii. ,. Caducitatea !e"ate!or. Caducitatea este o cauza de ineficacitate a legatelor datorita unor imprejurari posterioare intocmirii testamentului, straine de vointa testatorului, independente de vreo culpa a legatarului si care fac imposibila e"ecutarea acelor legate98. sadar, uneori legatul poate fi instituit in mod valabil si sa nu fie revocat intruna din modalitatile consacrate, dar cu toate acestea sa nu poata fi e"ecutat din cauze care survin ulterior, fara vreo culpa din partea legatarului. Caducitatea se deosebeste de nulitate intrucit aceasta din urma poate fi determinata da cauze anterioare sau, cel mai tirziu, concomintente cu intocmirea testamentului, or caducitatea este determinata de cauze ulterioare. !eosebirea de revocare rezida in aceea ca nu este legata de manifestarea de vointa a testatorului, ca
91 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. *91. 9* se vedea, $. '. Cantacuzino, op. cit. pag. 71(. 97,r. !ea-, op. cit. pag. *3*. 98. C. Statescu, op. cit. pag. 131.

149 in cazul revocarii voluntare, dar si de vreo culpa din partea legatarului, cum este cazul revocarii judecatoresti. Cazuri!e de caducitate. a. 5redecesul legatarului fata de testator (art.(*8 C. civ.). =egatele sunt acte mortis cauz si intuitu personae, astfel incit daca la data desc6iderii succesiunii legatarul desemnat nu mai este in viata legatul nu se mai poate e"ecuta devenind astfel caduc. $ostenitorii legatarului, c6iar cei mai apropiati nu au nici un drept asupra legatului intrucit legatarul insusi nedobidind dreptul legat nu l-a putut transmite mai departe la propriii mostenitori. !aca insa legatarul moare dupa momentul desc6iderii mostenirii el a dobindit dreptul legat (daca nu a fost conditionat suspensiv), iar mostenitorii sai il dobindesc, la rindul lor, prin mostenire. In cazul in care au fost instituiti mai multi legatari, moartea unuia din ei nu afecteaza celelalte legate facute in favoarea celor in viata la data desc6iderii succesiunii. 5otrivit art.3o8 C. civ. testatorul poate, ca o masura de prevedere, sa recurga la o substitutie vulgara, si sa dispuna ca in cazul in care legatarul instituit nu ar putea primi legatul, c6iar din cauza predecesului sau, de bunul legat sa beneficieze o alta persoana determinata de catre testator. In acest caz nu avem de a face cu caducitatea intrucit legatul revine celui care a fost desemnat ca substituit al legatarului predecedat. In cazul in care legatul este sub conditie suspensiva, iar legatarul moare pina la implinirea conditiei, legatul devine caduc, c6iar daca in momentul mortii testatorului legatarul era in viata (art.(*1). !aca legatul este afectat de o conditie rezolutorie (sau de o conditie suspensiva potestativa si negativa, care este asimilata conditiei rezolutorii), sau de termen, fie suspensiv, fie e"tinctiv sau de o sarcina, este suficient ca legatarul sa fie in viata la data desc6iderii succesiunii. ceste modalitati nu afecteaza dobindirea legatului (inclusiv transmiterea lui pe cale de mostenire daca legatarul moare dupa desc6iderea succesiunii) ci numai e"igibilitatea sau stingerea lui, dupa regulile instituite in cazul actelor juridice afectate de modalitati si nu de cele din materia caducitatii legatelor. ceeasi este situatia in cazul in care legatarul este in viata la desc6iderea succesiunii, bunul legat nu a pierit, dar legatul este afectat de o conditie suspensiva, care insa nu se realizeaza. In acest caz legatul nu este caduc, ci urmeaza regimul juridic al legatelor sub conditie suspensiva91. S-a pus problema soartei legatului in cazul comorientilor sau codecedatilor, cind testatorul decedeaza odata cu legatarul, si nu se poate dovedi ordinea deceselor. Solutia care se impune, s-a precizat9), este caducitatea legatului intrucit nu se poate dovedi capacitatea succesorala a legatarului in momentul desc6iderii mostenirii.
91,r. !ea-, op. cit. pag. *31. 9),r. !ea-, op. cit, pag. *38

143 !e vreme ce nu se poate dovedi nici capacitatea succesorala a legatarului si deci acesta nu poate primi legatul, la rindul lui, nu-l poate transmite mai departe mostenitorilor sai99. b. Incapacitatea legatarului de a primi legatul survenita ulterior datei mortii testatorului. rt.(*3 C. civ. prevede ca#0;rice dispozitie testamentara cade cind eredele numit sau legatarul nu va primi-o sau va fi necapabil a o primi0. !upa cum rezulta din te"t pentru ca legatul sa devina caduc, incapacitatea legatarului trebuie sa survina dupa desc6iderea mostenirii, dar inainte de predarea legatului. !e pilda, legatarul fiind o persoana juridica isi sc6imba obiectul de activitate si astfel legatul nu mai corespunde specializarii sale astfel ca este impiedecata sa primeasca legatul potrivit art.8 din decr. Nr.71<1(18. Sau, la data desc6iderii succesiunii legatarul nu are cetatenia romana, iar obiectul legatului il constituie un teren, astfel ca (cel putin de lege lata)legatul devine caduc. Incapacitatea legatarului trebuia sa survina, asadar, ulterior desc6iderii mostenirii, intrucit daca aceasta ar fi e"istat la data intocmirii testamentului legatul ar fi lovit de nulitate absoluta si nu de caducitate. c. &efuzul legatarului de a primi legatul. .ot din art.(*3 C. civ. rezulta ca in virtutea dreptului de optiune succesorala legatarul poate repudia legatul, ipoteza in care acesta devine caduc. %vident, renuntarea la legat se poate face, sub sanctiunea nulitatii absolute numai dupa desc6iderea mostenirii (art.9o* C. civ.). In cazul substitutiei vulgare, potrivit art.3o8 C. civ. refuzul legatarului de a primi legatul nu duce la caducitatea acestuia caci el va fi primit de catre substitutul desemnat de catre testator, daca acesta il accepta, desigur. d. 5ieirea totala a lucrului ce formeaza obiectul legatului. 5otrivit art.(*9 C. civ. 0=egatul va fi caduc daca lucrul legat a pierit de tot in viata testatorului0. =egatul va deveni caduc numai daca este vorba de un legata cu titlu particular si care are ca obiect bunuri corporale certe, individual determinate, iar nu si atunci cind este vorba de legate universale, sau cu titlu universal. In cazul acestor din urma legate pieirea unuia sau mai multor bunuri din succesiune are ca efect numai reducerea valorii legatului93. !aca legatul este cu titlu particular, dar are ca obiect bunuri de gen, pieirea acestora, de asemnea nu duce la caducitate caci bunurile de gen nu pier(genera non pereunt). In cazul in care obiectul legatului este constituit din bunuri incorporale, legatul nu poate deveni caduc prin pieirea bunului, ca, de pilda, cind testatorul incaseaza creanta testata in timpul vietii vietii sale. In aceasta ipoteza este vorba de o revocare voluntara a legatului9(.
99S-a propus astfel, de lege ferenda, o reformulare a te"tului art. (*8 C. civ. in sensul ca legatul devine caduc daca legatarul nu are capacitate succesorala in momentul desc6iderii succesiunii, ,r. !ea-, op. cit. pag. *38. 93 se vedea, .rib. Supr. col. civ. dec. nr. 1(8<1()7, in C. !. 1()7, pag. 173 9( se vedea in acest sens, ,r. !ea-, op. cit. pag. *39.

14( sa a cum rezulta din te"tul art.(*9 C. civ. pentru ca legatul sa devina caduc, bunul trebuie sa fi pierit de tot. In cazul pieirii partiale a acestuia legatul ramine valabil pentru partea de bun care s-a pastrat. In doctrina s-a sustinut ca, in cazul pieeeeirii partiale a bunului, daca se datoreaza despagubiri sau indemnizatie de asigurare, acest sume se cuvin legatarului. Nu aceeasi ar fi situatia in cazul pieirii totale a bunului, cind legatul devine caduc. In aceasta situatie legatarul nu ar fi in drept nici la despagubiri nici la indemnizatia de asigurare, cu e"ceptia situatiei in care s-ar putea deduce ca intentia testatorului a fost de a aacorda legatarului acest drept de creanta si pentru ipoteza pieirii totale a bunului34. In ce ne priveste consideram ca este de acceptat solutia din dreptul francez potrivit careia indiferent ca pieirea bunului este totala sau partiala, se prezuma intentia testatorului de a acorda despagubirile sau indemnizaatia de asigurare legatarului31. ; alta conditie pentru ca legatul sa devina caduc este aceea ca bunul sa fi pierit, asa cum prevede art.(*9 C. civ. 0in viata testatorului0, asadar intre momentul redactarii testamentului si acela al mortii testatorului. !aca bunul a pierit inaintea redactarii testamentului legatul este lovit de nulitate caci este lipsit de obiect, iar daca pieirea bunului se produce dupa momentul mortii testatorului, legatul a fost eficace intrucit dreptul de propriete s-a transmis la a legatar o data cu desc6iderea succesiunii, iar acesta are drept la actiune in despagubiri impotriva celui ce a distrus bunul. In ipoteza in care legatul este afectat de o conditie suspensiva, pieirea bunului ce formeaza obiectul legatului, c6air dupa moartea testatorului, dar inainte de implinirea cconditiei, are drept efect tot caducitatea legatului, intrucit legatarul nu devine proprietar (art.(*1 C. civ.), decit in momentul realizarii conditiei, or in acel moment legatul nu mai are obiect. Cel care a fost obligat la predarea bunului nu suporta riscul pieirii fortuite a acestuia decit daca a fost pus in intirziere si nu dovedeste ca lucrul ar fi pierit si daca ar fi fost predat legatarului, in conditiile art.111) C. civ. , asadar dupa dreptul comun. 5ieirea bunului trbuie sa fi fost independenta de vointa testatorului caci in caz contrar legatul nu devine caduc, ci este considerat ineficace prin revocarea lui de catre testator. sa cum s-a precizat in doctrina3*, instrainarea bunului independent de vointa testatorului ca, de pilda, vinzarea silita la cererea creditorilor sau e"proprierea pentru cauza de ultilitate publica, este asimilata cu pieirea bunului, iar legatul devine caduc,
34,r. !ea-. op. cit. pag. *33. 31 se vedea, D, =, ?, $azeaud, op. cit. pag. 388. 3* se vedea, C. Damangiu, I, &osetti-'alanescu, C6irica, op. cit. pag. 18o. l. 'aicoianu, op. cit. pag. *3(+!.

114 cu conditia ca instrainarea sa se produca in timpul vietii testatorului (art.(*9 C. civ.). e. =egatul mai poate deveni caduc in cazul in care intervin dispozitii legale imperative sau pro6ibitive care sa impiedice predarea legatului. stfel, potrivit art.311 C. civ. dispozitiile testamentare in favoarea ospiciilor, saracilor dintr-o comuna sau stabilimentelor de utilitate publica nu produc efecte daca nu sunt autorizate de seful statului, devenind, asadar, caduce. In doctrina s-au mai amintit si alte cazuri de caducitate ca#neideplinirea conditiei suspensive care afecteaza legatul+depasirea cotitatii disponibile si disparitia cauzei impulsive si determinante a actului de liberalitate, ca, de pilda survenienta de copil37. lti autori considera insa ca desi in aceste ipoteze legatele devin in adevar ineficace nu ne aflam in prezenta unor cauze propriu-zise de caducitate. In cazul legatului sub conditie supensiva, care nu se realizeaza, se aplica regimul juridic de drept comun, al dobindirii dreptului sub cconditie si desfiintarea lui retroactiva daca este sigur ca evenimentul nu se va produce, iar nu caducitatea, cu e"ceptia situatiei, la care ne-am referit, cind decesul legatarului are loc inainte de realizarea conditiei, cind legatul este intr-adevar caduc (art.(*1 C. civ.), la care se adauga si pieirea lucrului inainte de realizarea conditiei. In ce priveste depasirea cotitatii disponibile, aaceasta are ca sanctiune reductiunea liberalitatilor e"cesive, la cererea celor indreptatiti, iar disparitia cauzei impulsive si determinante, cum este survenienta de copil, se poate analiza ca o revocare tacita a legatului sau ca o desfiintare a legatului ca urmare a realizarii unei conditii rezolutorii negative tacite, iar nu ca o caducitate38. In cazul legatelor(secundare)cuprinse intr-un alt legat (principal)prin caducitatea legatului prinipal nu se realizeaza si caducitatea legatului secundar intrrucit acesta din urma va trece la succesorul care beneficiaza de caducitatea legatului principal. !e pilda, testatorul instituie o sarcina pe seama legatarului universal sau cu titlu universal in favoarea unei alte persoane, daca legatul principal devine caduc, sarcina instituita in favoarea acelei persoane va trebui indeplinita de succesorul care beneficiaza de legatul devenit caduc, bunaoara prin predecesul legatarului sau prin refuzul acestuia de a primi legatul. stfel de legate, grefate pe un legat principal, devin, la rindul lor, caaduce numai daca legatul principal este cu titlu particular iar obiectul sau piere in totalitate in conditiile art.(*9 C. civ.31 Sectiunea a V-a. Dre*tu! de acre$ca int %$au de adau"ire& !reptul de acrescamint (sau de adaugire, cum i se mai spune) vizeaza problema cui anume ii vor reveni bunurile (drepturile) ce au format obiectul legatelor
37 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. *)9-*)3+C. Statescu, op. cit. pag. 131-13*. 38,r. !ea-, op. cit. pag. *(o. 31Ibidem.

111 ineficace. &egula in aceasta privinta este aceea potrivit careia de legatele ineficace, fie datorita nulitatii, fie revocarii sau caducitatii, profita mostenitorii legali sau testamentari ale caror drepturi succesorale ar fi fost micsorate sau inlaturate prin e"istenta acelor legate. ltfel spus, obiectul legatelor ineficace va reveni persoanelor cu vocatie succesorala din a caror parte urmau sa se e"ecute acele legate3). ceste persoane sunt #mostenitorii legali, legatarii universali, legatarii cu titlu universal sau c6air legatarii particulari, daca testatorul le-a impus ca sarcina e"ecutarea legatului ineficace. !e pilda, daca legatul ineficace a fost universal, de el vor profita mostenitorii legali rezervatari, care vor culege, de asta data, nu numai rezerva ci intreaga mostenire, sau mostenitorii nerezervatari care au fost inlaturati de la mostenire prin instituirea legatarului universal. !aca, prin ipoteza, au fost instituiti doi legatari universali, dar numai unul din legate este ineficace acesta va profita celuilalt legatar universal, care potrivit art.333 C. civ. are vocatie universala39. !e ineficacitatea legatului cu titlu universal vor profita mostenitorii legali sau legatarul universal, daca a e"istat. In cazul in care testatorul a instituit mai multe legate cu titlu universal, de ineficacitatea unuia nu poate profita un alt legatar cu titlu universal intrucit potrivit art.3(8 C. civ. vocatia legatarului cu titlu universal este limitata la o fractiune din mostenire. Se poate, totusi, ca testatorul sa fi instituit doi sau mai multi legatari cu titlu universal pentru aceeasi fractiune din mostenire, ipoteza in care ineficacitatea legatului in privinta unuia din legatari va profita celuilalt. !e pilda, daca unul din legatarii cu titlu universal nu accepta legatul, sau in ce-l priveste legatul a fost revocat judecatoreste pentru ingratitudine etc. acesta va profita celuilalt legatar cu titlu universal. In ce priveste legatele cu titlu particular ineficace, ele profita mostenitorilor legali, legatarilor universali sau cu titlu universal care aveau obligatia sa e"ecute acele legate. =egatarii cu titlu particular profita de ineficacitatea unor legate cu titlu particular numai in ipoteza in care aveau ca sarcina e"ecutarea legatelor ineficace sau daca beneficiul lor succesoral a fost redus prin astfel de legate. !e pilda, daca legatul cu titlu particular a avut ca obiect uzufructul unui bun si a devenit ineficace, de el poate profita legatarul cu titlu particular care avea nuda proprietate a acelueasi bun, prin aceasta proprietatea acestuia din urma devenind deplina. Se poate insa intimpla ca vointa testatorului sa fi fost alta, ca atunci cind printr-o substitutie vulgara, cum vom vedea in cele ce urmeaza, sau in cazul legatului conjunctiv, el insusi a desemnat beneficiarul legatului cu titlu particular ineficace. sadar, de la regula potrivit careia ineficacitatea legatului profita mostenitorilor ale caror parti din mostenire ar fi fost micsorate prin acel legat sau care aveau obligatia e"ecutarii acelui legat, legiuitorul a instituit doua e"ceptii si anume#substitutia vulgara si legatul conjunctiv. In cazul substitutiei vulgare (reglementata de art.3o8 C. civ.) testatorul
3)!. C6irica, op. cit. pag. 181. 39 se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. *(*.

11* desemneaza pe linga primul legatar un al doilea, care, prin substitutie, va beneficia de legat, cu conditia ca primul legatar sa nu accepte legatul sau sa nu poate beneficia de el. 5rin substitutia vulgara, ca urmare a vointei testatorului, se inlatura, asadar, posibilitatea ca mostenitorii legali sau ceilalti legatari sa profite de ineficacitatea legatului care va reveni celui de al doilea legatar desemnat de catre testator. $ostenitorii legali sau alti legatari ar putea profita de ineficacitatea legatului numai in ipoteza ca legatul ar fi ineficace si fata de cel de al doliea legatar(substituitul)iar testatorul nu a dispus altfel. Ne aflam in prezenta legatului conjunctiv, reglementat de art.(*( C. civ. , in situatia in care acelasi bun, determinat individual sau generic, este lasat la mai multi legatari, fara a se preciza partea care s-ar cuveni fiecaruia, astfel ca fiecare va avea c6emare eventuala la intregul obiect33. !aca toti legatarii vor si pot sa primeasca obiectul legat, acesta se va impartii intre ei in mod egal. !aca insa unul dintre legatari nu poate sau nu vrea sa primeasca legatul, partea lui va reveni, in virtutea dreptului de acrescamint, celorlalti colegatari, ale caror parti vor spori in mod corespunzator. sadar, partea care s-ar fi cuvenit legatarului care refuza sa primeasca legatul sau nul poate primi, nu se scade pentru a profita celorlalti mostenitori potrivit dispozitiilor legale. !in continutul art. (*( C. civ. rezulta numai trei cazuri in care ar opera dreptul de acrescamint si anume#in caz de incapacitate a legatarului, in caz de renuntare a acestuia la legat sau in caz de predeces al legatarului fata de testator, numai ca in doctrina se accepta ca dreptul de acrescamint opereaza oricare ar fi cauza ineficacitatii legatului, c6iar si in cazul in care este vorba de revocarea voluntara a acestuia. !esigur 6otaritoare si in aceasta privinta este vointa testatorului asa cum se desprinde ea din continutul testamentului, sau cum se e"prima legiuitorul, daca din dispozitiile testamentare rezulta ca acesta a fost0cugetul testatorului0. !reptul de acrescamint profita nu numai colegatarilor care au primit legatul ci si mostenitorilor colegatarului predecedat fata de testator, intrucit, asa cum s-a precizat in doctrina3(, dreptul de acrescamint nu opereaza, in cazul legatului conjunctiv la fel ca in cazul subsitutiei vulgare, de la persoana la persoana ci de la portiune la portiune(4. !in cele de mai sus rezulta ca pentru a opera dreptul de acrescamint trebuie sa fie indeplinite mai mute cocnditii si anume# -sa e"iste mai multi legatari cu titlu particular. In cazul legatelor universale sau cu titlu universal nu este vorba propriu zis de un drept de acrescamint, asa cum este el reglementat de art. (*( C. civ. intrucit aceste legate confera ele insele vocatie la
33Ne aflam in prezenta unui legat conjunctiv in ipoteza in care testatorul lasa intreaga sa gospodarie sotiei supravietuitoare, iar printr-o alta dispozitie din cuprinsul acelueasi testament, aceeasi gospodarie este lasata fiului din prima casatorie a testatorului. se vedea in acest sens, .rib. jud. Suceava, dec. civ. nr. 379<1(9*, cu Nota de N. !onosa, in &. &. !. nr. )<1(98, pag. 1o17. 3( se vedea, !. le"andrescu, op. cit. pag. 913+$. %liescu, op. cit. pag. *31. (4 Portio portioni acrescit.

117 intreg patrimoniul succesoral sau la o parte din acesta, desi practic, in cazul ineficacitatii legatelor fata de unul din legatari, duce si in aceste cazuri la sporirea cotei celorlalti legatari care pot si vreau sa acepte un astfel de legat. (1 -sa e"iste identitate de obiect fata de toti legatarii. ;biectul legatului, trebuie, asadar, sa fie acelasi fata de toti legatarii, putind fi constituit din bunuri corporale, individual determinate, bunuri de gen determinate sau determinabile ori bunuri incorporale, sau din legatul dreptului succesoral dobindit prin mostenire de catre testator. ;biectul legatului poate fi constituit din dreptul de proprietate in integralitatea lui, sau numai din nuda proprietate orin un desmembramint al dreptului de proprietate ca dreptul de uzufruct sau de abitatie. In legatura cu legatul conjunctiv ala dreptului de uzufruct s-au nascut discutii in doctrina pentru ipoteza ca unul din legatarii instituiti de catre testator decedeaza. Se stie ca potrivit dreptului comun stingerea uzufructului, fie in totalitate, fie in parte, profita nudului proprietar consolidind dreptul acestuia care din acel moment apare ca un drept de proprietate deplin. !atorita insa specificului legatului conjunctiv, in cazul sau lucrurile nu stau in acest fel. S-a precizat astfel in doctrina ca in ipoteza in care unul din legatari este decedat la data desc6iderii succesiunii, celalalt colegatar va dobindi, in virtutea dreptului de acrescamint, totalitatea uzufructului. !aca insa moartea unui colegatar survine dupa momentul desc6iderii succesiunii nu se mai pune problema dreptului de acrescamint, caci legatul nu mai este ineficace, in temeiul art.(*( C. civ. ci el si-a produs efectele. In acest caz se aplica normele dreptului comun privind stingerea dreptului de uzufruct. Cu toate acestea s-a e"primat si parerea ca tocmai datorita specificului constituirii legatului conjunctiv la moartea unuia dintre colegatari, colegatarul in viata va e"ercita dreptul de uzufruct al intregului bun, acceptindu-se, asadar, solutia indivizibilitatii dreptului de uzufruct, iar stinegerea lui va interveni numai la moartea ultimului titular(*. -partea fiecaruia din colegatari sa nu fi fost determinata de catrea testator. Se cconsidera, in atare ipoteza, ca vointa testatorului a fost de a acorda c6emare eventuala la totalitatea obiectului legatului fiecaruia dintre legatari. %"ista, s-a spus, /o solidaritate de vocatiune intre colegatarii acelueasi lucru0(7. -fata de unul sau mai multi legatari legatul sa devina ineficace. !aca legatul devine ineficace fata de toti legatarii, obiectul sau va reveni celorlalti mostenitori, dupa regulile generale in materie. In legatura cu dreptul de acrescamint s-a pus problema daca el opereaza facultativ sau obligatoriu si apoi daca se dobindeste cu sau fara sarcini.
(1 se vedea, C. Damangiu, I. &osetti-'alanescu, C6irica, op. cit. pag. 187. l. 'aicoianu, op. cit. pag. 1o7(+!.

(* se vedea, .rib. ?ud. Dunedoara, dec. civ. nr. 11(9<1(33, in &. &. !. nr. 3<1(3(, pag. )9+,r. !ea-, op. cit. pag. *()+$. %liescu, op. cit. pag. *31-*3*. (7!. le"andresco, op. cit. pag. 131.

118 In doctrina mai noua aproape toti autorii(8 impartasec, pe buna dreptate credem si noi, parerea ca dreptul de acrescamint opereaza de drept, fiind, asadar, obligatoriu. !e vreme ce legatarul a acceptat legatul il dobindeste c6iar cu sporul rezultat din ineficacitatea acelui legat fata de altul, sau altii din colegatari, caci in adevar acceptarea succesiunii nu se poate realiza pro parte, fiind un act juridic indivizibil. 5e de alta parte, acest drept se bazeaza pe c6emarea fiecarui colegatar la intregul obiect al legatului, astfel ca nu se poate sustine ca dreptul de acrescamint ar fi obligator numai in cazul legatelor universale sau cu titlu universal conjunctive, cum s-a sustinut in literatura juridica mai vec6e(1, ci si in cazul legatelor cu titlu particular conjunctive. !in caracterul obligator, in toate cazurile al dreptului de acrescamint rezulta sis consecinta ca el opereaza cu sarcini. =egatarul care beneficiaza de acrescamint va suporta si sarcinile care reveneau colegatarului fata de care legatul aa devenit ineficace. ,ace e"ceptie de la aceasta regula ipoteza in care sarcina a fost instituita intuitu personae legatari, adica in considerarea persoanei legatarului care nu a primit sau nu a putut primi legatul. In acest caz ineficacitatea legatului atrage dupa sine si ineficacitatea sarcinii(). Sectiunea a VI-a. A!te c!auze te$ta entare. #.E70eredarea %$au de$ o$tenirea&. 5rin e"6eredare se intelegea acea dispozitie testamentara prin care tstatorul inlatura de la mostenire pe unul sau pe mai multi mostenitori legali. Cu alte cuvinte testamentul poate cuprinde nu numai dispozitii pozitive prin care se confera drepturi unor legatari, ci si dispozitii negative prin care unii mostenitori legali sunt inlaturati de la mostenire. In ce priveste mostenitorii rezervatari ei pot fi e"6eredati numai in in limitele cotitatii disponibile, pe cind mostenitorii nerezervatari pot fi e"6eredati fara nici o limita. !esi legislatia noastra nu reglementeaza e"6eredarea ea este unanim recunoascuta caci posibilitatea testatorului de a dispune in acest sens rezulta, implicit, din alte dispozitii legale cum sunt cele privitoare la rezerva succesorala. !e vreme ce se accepta ce se accepta ca mostenitorilor rezervatari trebuie sa li se asigure o parte din mostenire, cu titlu de rezerva, cc6iar impotriva vointei testatorului, ind el dispune ca intreaga lui avere sa fie deferita altor persoane, trebuie sa acceptam ca cei care nu ssunt rezervatari pot fi e"6eredati in totalitate. %"6eredarea este, asadar, permisa in limita cotitatii disponibile cind e""ista mostenitori rezervatari si in totalitate cind nu
(8$. %liescu, op. cit. pag. *3*+C. Statescu, op. cit. pag. 137+!. C6rica, op. cit. pag. 187+%. Safta-&omano, op. cit. pag. *))+,r. !ea-, op. cit. pag. *(9. (1 se vedea, $. '. Cantacuzino, op. cit. pag. 733+C. Damangiu, I. &osetti-'alanescu, 'aicoianu, op. cit. pag. 1o73. () se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. *(3. l.

111 e"ista astfel de mostenitori. $ostenitorii care au fost astfel lipsiti de emolumentul succesoral, c6iar in totalitate isi pastreaza calitatea de mosteenitori legali avind posibilitatea de actiona in justitie anularea sau revocarea judecatoreasca a legatelor sau constatatea caducitatii acestora sau pentru reductiunea liberalitatilor e"cesive pentru a-si realiza vocatia concreta la acea mostenire. !e asemenea mostenitorii legali e"6eredati pot cere inventarierea si conservarea bunurilor succesorale, potrivit art. 9o si urm, din =egea nr. 7)<1((1. Notarul public sa citeze mostenitorii legali c6iar in ipoteza in care prin legate s-a consumat intreaga avere a defunctului, iar mostenitorii legali nu sunt rezervatari. (e!uri!e e70eredarii. !upa modul in care se manifesta vointa testatorului e"6eredarea poate fi directa sau indirecta. %"6eredarea este directa atunci cind testatorul inlatura de la mostenire in mod e"pres pe unul sau pe mai multi mostenitori legali. %"6eredarea este indirecta atunci cind testatorul nu mentioneaza e"pres inlaturarea de la mostenire a unuia sau altuia dintre mostenitorii legali ci instituie legatari care consuma, total sau partial mostenirea pe care o lasa. %"6eredarea directa poate sa fie totala sau partiala, dupa cum sunt inlaturati toti mostenitorii legali(inclusiv cind e"ista un singur mostenitor legal) sau numai unii dintre ei. In prima ipoteza efectul care se produce este acela ca mostenirea devine vacanta si va fi culeasa de stat, cu conditia, desigur, ca testatorul sa nu fi insituit legatari care sa culeaga mostenirea. In cea de a doua ipoteza, a e"6eredarii partiale, cind sunt inlaturati de la mostenire numai o parte din mostenitorii legali si testatorul nu desemneaza legatari, intreaga mostenire sau numai cotitatea disponibila va fi culeasa de comostenitorii celor e"6eredati sau de mostenitorii rezervatari, dupa regulile devolutiei legale a mostenirii. %vident ca in cazul in care e"ista mostenitori rezervatari e"6eredarea nu poate fi decit partiala, caci priveste numai cotitatea disponibila, iar nu si rezerva. !e pilda, daca de cujus a avut un singur copil, iar prin testatment dispune e"6eredarea lui, oricum acest copil va culege C din mostenire, care reprezinta, potrivit art.381 C. civ. rezerva sa succesorala. Cealalta cota de C va fi culeasa de mostenitorii subsecventi in grad sau clasa, daca de cujus nu a dispus altfel. !aca de cujus a avut doi copii si-l desmosteneste pe unul din ei, acesta din urma va cculege oricum 1<7 din mostenire, care reprezinta rezerva sa, iar celalalt care nu a fost desmostenit, va culege *<7 din mostenire si nu C cit ar fi cules daca nu e"ista dispozitia de desmostenire a fratelui sau. !aca cei e"6eredati nu au calitatea de mostenitori rezervatari intreaga mostenire va reveni comostenitorilor sau in lipsa acestora mostenitorilor subsecventi, dupa grad sau clasa. In cazul e"6eredarii indirecte, cind e"6eredarea se realizeaza prin institirea de legatari, prin aceasta mostenitorii legali nerezervatari pot fi inlaturati total de la mostenire, iar cei rezervatari numai in limita cotitatii disponibile. In acest caz se

11) poate spune ca instituind legatari inseaman a-i e"6ereda pe mostenitorii legali (instituer cFest e"clure). cest lucru nu este valabil insa in cazul e"6eredarii directe partiale cind mostenitorii legali c6emati sa culeaga mostenirea in locul celor inlaturati fac acest lucru nu in calitate de legatari ci tot in calitate de mostenitori legali. ,aptul ca e"ista un testatment prin care unii mostenitori legali au fost e"6eredati nu sc6imba datele problemei. Caci acest fapt constituie numai premisa care permite celorlalti mostenitori legali sa culeaga si partea celor desmosteniti, dar al caror drept se intemeiaza pe lege si nu pe testament.(9 5recizarea are importanta in privinta dobindirii posesiei mostenirii intrucit mostenitorii legali ce cculeg si partea celor e"6eredati, in aceasta calitate si nu in aceea de legatari, vor dobindi si posesia mostenirii potrivit regulilor aplicabile, dupa ccum sunt mostenitori sezinari sau nesezinari (art.)17 C. civ.) si nu prin predarea legatelor (art.33(, 3(1, 3(1 C. civ.). !e asemenea in cursul procedurii succesorale notariale ei vor participa tot in calitate de mostenitori legali si nu in aceea de legatari(3. In cazul e"6eredarii indirecte, cind e"cluderea de la mostenire este determinata de instituirea de legatari se poate intimpla ca legatul sa fie ineficace, fiind nul, caduc sau revocat judecatoreste. In acest caz, legatul sau legatele neproducind nici un efect, nici desmostenirea nu are cum sa se produca, astfel ca mostenirea va fi culeasa de catre mostenitorii legali pe care testatorul voia sa-i inlature prin acele legate. !upa cum s-a spus(( in aceasta privinta 6otaritoare este vointa testatorului, caci daca se poate deduce ca acesta a voit sa-i e"6eredeze pe acei mostenitori legali, independent de soarta legatului sau legatelor, ineficacitatea acestora nu va face sa reinvie dreptul mostenitorilor legali ci mostenirea va deveni vacanta si va fi culeasa de stat. In cazul in care legatul cu efect de e"6eredare a devenit ineficace prin revocare a sa de catre testator, iar acesta isi retracteaza revocarea voluntara, legatul intial renaste cu efectul sau de desmostenire indirecta a mostenitorilor legali. !ar si in acest caz va trebui
(9IN acelasi sens, ,r. !ea-, op. cit. pag. 7o1. In sens contrar, $. %liscu, op. cit. pag. *3). (3 se vedea, ,r. !ea-, loc. cit. supra. ((C. Damangiu, I. &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. 39(+$. %liescu, op. cit. pag. *3)-*39+,r. !ea-, op. cit. pag. 7o*. In practica a e"istat o tendinta prea accentuata, sub regimul comunist, mai ales dupa aparitia =egilor nr. 13<1(98 si nr. 1(<1(98, in prezent abrogate, de a considera ca e"6eredarea se produce indiferent de soarta legatului(legatelor), astfel ca mostenitorii legali erau inlaturati c6iar in caz de nulitate a legatului prin care s-a voit sa se realizeze e"6eredarea, mostenirea devenind vacanta si preluata de stat. se vedea in acest sens, .rib. jud. Suceava, dec. civ. nr. 37(<1(3o, in &. &. !. nr. 7<1(31, pag. )1+dec. civ. nr. 11(3<1(3*, in &. &. !. nr. (<1(37, pag. ))-)9+dec. civ. nr. 97)<1(38, in &. &. !. nr. 1*<1(38mpag. 9*-97+dec. civ. nr. *18<1(31, in &. &. !. nr. 3<1(31, pag. 9o+.rib. jud. 'i6or, dec. civ. nr. 1*3o<1(31, in &. &. !. nr. 1<1(3*, pag. )*-)7+ .rib. jud. $aramures, dec. civ. nr. 7*<1((1, cu Nota de :6. 'eleiu, in !reptul nr. 1*<1((1, pag, 31-38. In astfel de cazuri, trebuie decelata vointa reala a testatorului, iar mostenitorii legali inlaturati numai in cazul in care se poate retine fara ec6ivoc vointa acestuia in acest sens.

119 stabilita cu precizie vointa testatorului144. E70eredarea $anctiune. %ste acea dispozitie testamentara prin care se dispune inlaturarea de la mostenire a acelor mostenitori care vor ataca testamentul cu actiune in nulitate. ; asemenea dispozitie este considerata valabila intrucit trebuie recunoscuta testatorului deplina libertate in legatura cu mostenirea pe care o lasa, inclusiv de a adopta masuri de aparare a dispozitiilor sale testamentare. C6iar testamentul ab irato este considerat valabil. ceasta imprejurare nu este considerata ca un viciu de consimtamint. Cu atit mai mult dispozitiile privind e"6eredarisanctiune, determinate de sentimente de suparare sau de minie din partea testatorului sunt considerate valabile. In doctrina s-a precizat insa ca o e"6eredare sanctiune nu poate produce efecte daca tinde la mentinerea in vigoare a unui testament lovit de nulitate absoluta141. ltfel spus, mostenitorii nu vor fi impiedecati sa e"ercite acele actiuni impotriva testamentului care ar avea ca obiect constatarea nulitatii dispozitiilor testamentare care incalca, ele insele, ordinea publica sau bunele moravuri. !e asemenea e"6eredarea -sanctiune nu aduce atingere rezervei mostenitorilor rezervatari care au atacat testamentul in justitie. !ar e"6eredarea sanctiune va produce efecte in privinta cotitatii disponibile, daca testamentul a fost atacat pentru legate care nu aduceau atingere rezervei legale. +. E7ecutiunea te$ta entara. %"ecutiunea testamentara priveste modalitatile in care vor fi aduse la indeplinire dispozitiile de ultima vointa ale lui de cujus. ceste dispozitii pot fi puse in e"ecutare de catre mostenitorii legali ai defunctului sau de catre legatarii universali14*, dar testatorul poate desemna prin testament una sau mai multe persoane care sa aibe aceasta misiune si anume de a aduce la indeplinire intocmai dispozitiile testamentare, care poarta denumirea de e"ecutori testamentari. (art. (1o C. civ. ). &atiunile pentru care testatorul procedeaza la desemnarea de e"ecutori testamentari pot fi multiple. 2rea sa scuteasca pur si simplu pe mostenitori de asemenea obligatii+ mostenitorii pot sa fie minori sau pusi sub interdictie, sau testatorul nu are incredere ca mosteenitorii vor fi in masura sa-i aduca la indeplinire dispozitiile. !esemnarea e"ecutorului testamentar se poate face numai prin testament, dupa regulile de desemnare a legatarului, iar revocarea unei asemenea dispozitii la fel. sa
144 se vedea, !. C6irica, op. cit, pag. 181. 141 se vedea, C. Statescu, op. cit, pag. 138+%. Safta-&omano, op. cit. pag. *91-*9*. 14* se vedea, pentru ipoteza in care desemnarea e"ecutorului testamentar poate rezulta din imputernicirea data de testator prin testament unul legatar cu titlu particular de a vinde imobilul ce a fost testat si a imparti pretul cu ceilalti legatari cu titlu particular, ;. &adulescu, Consitiile in care este posibila vinzarea imobilului defunctului de catre e"ecutorul testamentar, in !reptul nr. 8, 1((3, pag. 78-71.

113 cum rezulta din dispozitiile art. (17, (11 C. civ. persoana desemnata ca e"ecutor testamentar trebuie sa aibe capacitate deplina de e"ercitiu, la data desc6iderii succesiunii. .estatorul poate desemna una sau mai multe persoane ca e"ecutori testamentari de pilda, unul pentru afacerile civile, altul pentru cele comerciale etc. , caz in care atributiile sunt asadar, divizate. Se poate intimpla insa ca atributiile e"ecutorilor testamentari sa fie conjunctive (art.(13 C. civ.) caz in care oricare dintre e"ecutorii testamentari poate lucra singur pentru aducerea la indeplinire a dispozitiilor testamentare. .estatorul poate insa dispune ca e"ecutorii testamentari sa lucreze impreuna. ; persoana incapabila de a primi legate de la testator poate, evident, fi desemnata ca e"ecutor testamentar, dar aceasta imprejurare nu-i confera capacitate succesorala in sensul de a primi, de pilda, un legat remunerator. Notarul public competent a desbate succesiunea, potrivit art. 37 din =egea nr.7)<1((1 va elibera persoanei desemnate de catre testator un certificat care constata aceasta calitate, care potrivit art. 31 din regulamentul de punere in aplicare a aceste legi va determina si intinderea drepturilor si obligatiilor acestuia. Natura )uridica a in$titutiei e7ecutoru!ui te$ta entar. %"ecutorul testamentar este un mandatar special al testatorului astfel ca i se aplica regulile de la contractul de mandat, in masura in care legea nu dispune altfel147. Calificata, asadar, ca un mandat de natura speciala, e"ecutiunea testamentara are caracteristici care o aseamana cu mandatul dar si unele care o deosebesc. !octrina a scos in evidenta urmatoarele a$e anari cu mandatul de drept comun# a) cceptarea ca si refuzul e"ecutiunii testamentare sunt, la fel ca la contractul de mandat, facultative. Cel desemnat are deplina libertate de a accepta sau nu sa devina e"ecutor testamentar, oricare din atitudinile sale nefiind susceptibile de abuz. =a fel ca acceptarea mostenirii, acceptarea e"ecutiunii testamentare poate fi e"presa sau tacita. b)%"ecutorul testamentar are aceleasi obligatii ca si mandatarul+are obligatia de a indeplini mandatul, de a da socoteala si de a raspunde pentru faptele persoanei substituite in e"ecutarea mandatului. In privinta drepturilor sale situatia este iarasi ca la contractul de mandat. re la fel ca mandatarul dreptul de a fi desdaunat pentru c6eltuielile facute cu e"ecutarea mandatului si cu toate ca, in principiu, e"ecutiunea testamentara este gratuita, daca s-a stipulat in testament vreo remuneratie, e"ecutorul are dreptul a o pretinde. !aca remuneratia e"ecutorului testamentar a fost stabilita sub forma unui legat,
147$ajoritatea autorilor considera ca e"ecutorul testamentar apare ca un mandatar al testatorului, cu anumite deosebiri, desigur. se vedea in acest sens, !. le"andrescu, op. cit, pag. 181+I. &osetti 'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. 17)+ C. Damangiu, I. &osetti balanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. (9)-(3)+$. %liescu, op. cit. pag. *3)+!. C6irica, op. cit. pag. 18)-189+,r. !ea-, op. cit. pag. 7o)-7o9+%. Safta-&omano, op. cit. pag. *97-*98. S-au preconizat insa si alte calificari juridice. se vedea, $. '. Cantacuzino, op. cit. pag. 73*-737.

11( acesta are dubla calitate, de e"ecutor testamentar si de legatar, calitati care sunt interdependente, dar numai unilateral148. stfel, s-a spus, el poate renunta la legat ca orice legatar dar sa accepte sarcina e"ecutiunii testamentare. Invers insa, daca a acceptat legatul cu carcater remunerator, se prezuma ca a acceptat si e"ecutiunea testamentara. .otusi in cazul in care intentia testatorului a fost ca legatul sa ramina valabil, independent de acceptarea e"ecutiunii testamentare, legatul poate fi validat c6iar daca legatarul nu accepta sa devina si e"ecutor testamentar. %ste posibil, uneori, ca testatorul, numind un e"ecutor testamentar sa-i confere si calitatea de legatar universal. ceasta pentru a-i conferi puteri peste limitele legale ale e"ecutorului testamentar obisnuit, caci in cazul succesorilor universali c6emati sa e"ecute dispozitiile testamentare limitarile imperative impuse simplului e"ecutor testamentar nu e"ista, mostenitorii devenind proprietarii bunurilor odata cu desc6iderea mostenirii astfel ca dispun in mod liber de ele. !aca aceasta desemnare si in calitate de legatar universal este numai aparenta, testatorul desemnind si legatari cu titlu universal sau cu titlu particular care absorb mostenirea in cuasitotalitatea ei, obiectul legatului universal fiind astfel redus la cel mult valoarea remuneratiei, instantele de judecata vor putea, la cererea persoanelor interesate, sa constate caracterul simulat al instituirii de legatar universal, urmind in consecinta ca acea persoana sa fie considerata simplu e"ecutor testamentar ale carui puteri si atributii sunt strict limitate de legiuitor. c)=a fel ca la contractul de mandat, puterile e"ecutorului testamentar au carcater intuitu *er$onae6 astfel ca moartea celui desemnat ca e"ecutor testamentar atrage incetarea mandatului. !aca, asadar, la data desc6iderii succesiunii cel desemnat ca e"ecutor testamentar este mort si nu s-a desemnat un e"ecutor testamentar subsidiar, e"ecutiunea testamentara nu va mai avea loc devenind caduca. In cazul in care e"ecutorul moare pe parcursul e"ecutiunii, sarcinile acestuia nu trec la mostenitorii sai, mandatul, cum a artat incetind pe aceasta data. (art.(19 C. civ.). sa cum am precizat mai sus, e"ecutiunea testamentara fiind un mandat cu carcater special s-au relevat in doctrina si unele deo$e.iri fata de mandatul propriuzis. a) tributiunile e"ecutorului testamentar incep la moartea testatorului pe cind cele ale mandatarului inceteaza la moartea mandantului. b) %"ecutorul testamentar poate fi numit numai prin testament, asadar, intr-o forma solemna, pe cind la contractul de mandat, care are carcater consensual, numirea mandatarului se poate realiza c6iar in mod tacit. c) In timp ce la contractul de mandat limitele imputernicirii mandatarului sunt lasate la libera apreciere a partilor, limitele si atributiile e"ecutorului testamantar sunt determinate imperativ de catre legiuitor. d) In cazul mandatului obisnuit, mandatarul poate oricind renunta la mandat, daca renuntarea nu produce pagube mandantului, e"ecutorul testamentar insa odata ce a acceptat misiunea nu poate renunta la ea decit daca dovedeste ca indeplinirea ei i-ar produce lui insusi pagube.
148 se vedea, ,r. !ea-. op. cit. pag. 7o9.

1*4 Atri.utii!e $i *uteri!e e7ecutoru!ui te$ta entar. tributiile e"ecutorului testamentar difera dupa cum testatorul i-a conferit sau nu sezina, adica posesia bunurilor mobile din mostenire (art.(11 C. civ.). %"ecutorul testamentar fara sezina are, potrivit art.(1) C. civ., doar un rol de supraveg6ere si control in scopul aducerii la indeplinire a dispozitiilor testamentare. %l nu are nici o abilitare in sensul de a le e"ecuta el insusi. 5otrivit art.31 din regulamentul de punere in aplicare a =egii nr.7)<1((1 notarul public eliberind certificatul de e"ecutor testamentar are indatorirea sa precizeze intinderea drepturilor si obligatiilor conferite de testator acestuia precizind, inclusiv daca este sezinar sau nu, iar in caz afirmativ, daca detine toate bunurile mobile din succesiune sau numai o parte din acestea, durata sezinei si sarcinile concrete pe care trebuie sa le indeplineasca. %"ecutorul testamentar 1ara $ezina are, asa cum rezulta din prevederile art.(1) C. civ. , urmatoarele atributii# - sa ceara notarului public competent punerea pecetilor daca e"ista mostenitori minori, interzisi sau absenti+ - sa staruie ca notarul public sa faca inventarul succesiunii in prezenta mostenitorilor prezumtivi+ - sa se ingrijeasca de luarea masurilor de conservare a bunurilor succesorale+ - sa intervina in judecata pentru apararea validitatii testamentului. %"ecutorul testamentar cu $ezina are nu numai atributii de supraveg6ere si control ci si atributii de a aduce, el insusi, la indeplinire dispozitiile din cuprinsul testamentului. sa cum s-a precizat in doctrina141, sezina (te"tul art.(11 C. civ. vorbeste de posesia bunurilor mobile)conferita de catre testator e"ecutorului testamentar nu este decit o simpla detentie precara a bunurilor caci acesta nu detine bunurile pentru sine ci pentru mostenitorii defunctului. %a trebuie deosebita de sezina care se confera mostenitorilor legali prevazuti de art.)17 C. civ. cesti mostenitori legali au nu numai posesia dar si proprietatea tuturor bunurilor succesorale, mobile si imobile, pe cind sezina e"ecutorului testamentar are ca obiect numai bunurile mobile, c6iar daca testatorul se refera in testament si la bunurile imobile14). %"ecutorul testamentar este, cum s-a spus, un simplu sec6estru(custode) al mostenitorilor149. !ar sezina mostenitorilor, la fel ca si rezerva lor succesorala nu e"clude sezina ce se confera e"ecutorului testamentar, dimpotriva ele pot coe"ista intrucit au continut diferit. %"cutorul caruia i s-a conferit sezina intra de drept in posesia bunurilor succesorale, fara sa fie nevoie de vreo formalitate prealabila, certificatul de e"ecutor
141 se vedea, I. &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. )1o+$. %liescu, op. cit. pag. *(1. 14) se vedea, !. le"andresco, op. cit. pag. 7)1+$. '. Cantacuzino, op. cit. pag. 7)3+ I. &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. )11. 149 se vedea, C. Damangiu, I. &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. ((1-((7+ $. %liescu, op. cit. pag. *(1+!. C6irica op. cit. pag. 18(+,r. !ea-, op. cit. pag. 717.

1*1 testamentar avind doar efect declarativ si nu constitutiv. In virtutea ei e"eccutorul testamentar are puterea de a detine bunurile ce constituie obiectul sezinei si de a refuza predarea lor succesorilor universali daca, bunaoara, acele bunuri formeaza obiectul unor legate cu titlu particular, sau, potrivit vointei testatorului ele urmeaza a fi distruse, ca in cazul unor 6irtii intime scrisori etc. ;biectul sezinei se determina potrivit continutului testamentului si dispozitiilor testamentare pe care e"ecutorul le are de adus la indeplinire. !e vreme ce te"tul legal (art. (11 C. civ. ) se refera la /averea mobila0 a testatorului inseamna ca imobilele, fructele si productele acestora de dupa desc6iderea mostenirii nu pot forma obiectul sezinei e"ecutorului testamentar. !urata sezinei este determinata tot de catre testator, dar potrivit art. (11 C. civ. nu poate trece peste un an de la moartea sa si nu poate fi prelungita de catre instantele judecatoresti. .estatorul poate conferi insa prin testament o durata mai scurta sezinei e"ecutorului testamentar, precum, potrivit art. (1* C. civ. si mostenitorii lui pot scurta termenul sezinei oferindu-i acestuia sumele necesare pentru plata legatelor de lucruri mobile sau platind ei insisi aceste legate. Sezina inceteaza inainte de termen si in cazul in care dispozitiile testamentare avind ca obiect bunuri mobile au fost e"ecutate. Cind temenul sezinei s-a implinit e"ecutorul testamentar are datoria de preda bunurile mobile detinute mostenitorilor in drept. In ce priveste momentul in care incepe sa curga durata sezinei, te"tul art. (11 C. civ. vorbeste de cel al desc6iderii succesiunii, dar se accepta ca atunci cind e"ista motive obiective termenul se calculeaza si de la o data ulterioara. stfel, in cazul in care testamentul a fost descoperit mai tirziu sau a fost contestat de catre mostenitorii legali sau cind data mortii testatorului a fost stabilita judecatoreste se accepta ca independent de vointa sa e"ecutorul testamentar nu a putut incepe e"ecutarea dispozitiilor testamentare si deci termenul se va calccula de la o data ulterioara desc6iderii succesiunii, cind e"ecutarea dispozitiilor testamentare a devenit posibila.143. =a e"pirarea termenului sezina inceteaza, dar daca e"ecutorul testamentar nu a reusit sa-si duca la indeplinire indatoririle el poate continua sa ramina in functie dar ca e"ecutor fara sezina. $ostenitorii ii pot insa conferi, in conditiile mandatului de drept comun, imputernicire sa detina si pe mai departe bunurile ce le avea in posesie si sa e"ecute atributiile unui e"ecutor sezinar. %"ecutorul testamentar cu sezina are pe linga atributiile generale recunsocute oricarui e"ecutor testamentar (art. (1) C. civ. ) unele atributii speciale# -el poate cere vinzarea miscatoarelor in lipsa sumelor necesare pentru plata legatelor cu titlu particular sau pentru procurarea unor bunuri care trebuie predate legatarilor, precum poate incasa pretul obtinut din astfel de vizari. sa cum rezulta din art. (1) alin. 7 C. civ. %l nu poate proceda direct la vinzarea unor atari bunuri ci
143 se vedea, C. Damangiu, I. &osetti-'alanescu, !ea-. op. cit. pag. 718. l. 'aicoianu, op. cit. pag. ((7-((8 +,r.

1** trebuie sa ceara acest lucru mostenitorilor care au dobindit proprietatea acestor bunuri, iar daca acestia refuza se poate adresa instantei de judecata. -e"ecutorul sezinar are dreptul de a preda catre legatari bunurile mobile determinate sau de gen care formeaza obiectul legatelor cu titlu particular necontestate de succesorii universali. -el are dreptul de a urmari pe debitorii mostenirii si de a incasa creantele succesorale, caci acestea sunt bunuri mobile. -cit priveste plata creditorilor succesiunii de catre e"ecutorul testamentar problema este controversata. Consideram, alaturi de alti autori14(, ca daca testatorul la imputernicit pe e"ecutorul cu sezina sa plateasca datoriile, iar acestea nu sunt contestate de catre mostenitori, plata lor se poate face la fel ca plata legatelor particulare. In adevar nu se vede care ar fi deosebirea intre plata legatului unei creante catre legatarul respectiv si plata datoriei catre titularul unei creante ce greveaza succesiunea. In ambele situatii avem de a face cu creditori care pot fi platiti de catre e"ecutorul testamentar cu sezina din mobilele succesiunii114. %vident daca nu are imputernicire in acest sens conferita de catre testator el nu va putea plati datoriile succesiunii si nu va putea fi nici urmarit de creditori. Incetarea e7ecutiunii te$ta entare. tributiile e"ecutorului testamentar inceteaza in urmatoarele cazuri# -in cazul in care au fost e"ecutate toate dispozitiile cuprinse in testament+ -in cazul in care e"ecutorul testamentar a decedat(art. (19 C. civ. )+ -in cazul in care e"ecutorul testamentar renunta la e"ecutiunea testamentara daca dovedeste ca aceasta i-ar pricinui pagube insemnate sau ca i mod obiectiv nu ar putea aduce la indeplinire dispozitiile testamentare, de pilda din cauza de boala+ -in cazul in care e"ecutorul testamentar a fost revocat de catre instanta de judecata la cererea mostenitorilor defunctului pentru motive temeinice cum ar fi reaua credinta, abuzuri in indeplinirea atributiunilor, incompetenta etc.+ -in cazul in care e"ecutorul testamentar a fost pus sub interdictie. !aca au e"istat mai multi e"ecutori testamentari incetarea atributiunilor acestora are loc diferit dupa cum au avut atributii distincte sau dimpotriva desemnarea lor a fost conjunctiva. In primul caz, cind, asadar, atributiile lor au fost determinate de catre testator individual, incetarea e"ecutiunii testamentare va avea loc pentru fiecare separat dupa cum se gaseste intr-una din situatiile precizate mai sus(art. (13 alin. * C. civ. ). !aca insa atributiunilor lor nu au fost delimitate incetarea e"ecutiunii testamentare ar avea loc numai daca toti s-ar afla intr-una din situatiile precizate, altfel, potrivit art. (13 alin. 1 C. civ. , fiecare putind sa lucreze in lipsa celorlalti.
14(,r. !ea-. op. cit. pag. 711-71). 1145entru parerea ca plata nu se poate face decit cu consimtamintul mostenitorilor a se vedea, C. Damangiu, I. &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. ((3-(((+$. %liescu, op. cit. pag. *(1.

1*7 sa cum am aratat, e"ecutorul testamentar, cu sau fara sezina 111 are obligatia ca orice mandatar de a da socoteala mostenitorilor(art. (1) alin. 1 coroborat cu art. 1181 C. civ. ). In acelasi timp el are dreptul de a fi despagubit pentru c6eltuielile facute pentru indeplinirea despozitiilor testamentare(art. (1( C. civ. ) precum si pentru eventualele daune produse cu prilejul e"ecutiunii testamentare, la fel ca la contractul de mandat (art.118( C. civ. ). In ce priveste problema, controversata in doctrina, daca e"ecitorul testamentar poate fi scutit de catre testator de a da socoteala si de a raspunde de gestiunea sa, credem si noi, alaturi de alti autori, ca scutirea poate fi acceptata numai in masura in care nu aduce atingere unor reguli de ordine publica. sa, de pilda, mostenitorii rezervatari vor putea cere socoteala e"ecutorului testamentar daca, cu prilejul indeplinirii mandatului sau a fost incalcata rezerva lor succesorala. Insa daca dispozitiile legale imperative au fost respectate scutirea de a da socoteala este admisibila intrucit testatorul este liber sa dispuna dupa propria vointa de patrimoniul sau, putind, sub aceasta forma, sa-l gratifice pe e"ecutorul sau testamentar, scutindul de obligata de a da socoteala sau dindu-i posibilitatea sa pastreze ceea ce ramas la terminarea e"ecutiunii testamentare din patrimoniul succesoral11*. %"ecutorul testamentar raspunde, ca orice mandatar, nu numai pentru dol ci si pentru orice culpa, in indeplinirea atributiunilor sale (art.118o alin.1 C. civ.). !aca e"ecutorul testamentar a fost remunerat pentru activitatea sa raspunderea sa va fi apreciata la sever decit daca lucrat fara plata. %l nu raspunde insa pentru pieirea fortuita unor bunuri pe care l-a detinut. sa cum rezulta din prevederile art.(13 C. civ., in privinta raspunderii, in cazul e"istentei mai multor e"ecutori testamentari, nu se aplica regula de drept comun, potrivit careia intre mandatari nu e"ista solidaritate legala (art.1187 C. civ.), dimpotriva e"ecutorii testamentari cu sezina vor raspunde solidar de a da socoteala de bunurile mobile ce le-au avut incredintate. In celelalte cazuri, ale e"ecutorilor fara sezina sau ale celor ca au avut atributii delimitate si care au fost respectate se aplica regula raspunderii divizibile, fiecare raspunzind numai pentru actele si faptele proprii. C A P I T O L U L IV LIMITELE DREPTULUI DE A DISPUNE PRIN ACTE 'URIDICE DE
111$ajoritatea autorilor considera ca obligatia de a da socoteala o are atit e"ecutorul cu sezina cit si cel fara sezina. se vedea in acest sens#$. %liescu, op. cit. pag. *(7+!. C6irica, op. cit. pag. 111+,r. !ea-, op. cit. pag. 719+%. Safta-&omano, op. cit. pag. *3*. In sens contrar a se vedea#C. Damangiu, I. &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. 1oo1-1oo*. %"ecutorul cu sezina, s-a precizat, (,r. !ea-, op. cit. pag. 719)poate fi obligat a da socoteala de doua ori. ; data la incetarea sezinei (art. (1) alin. 1 C. civ. ) si a doua oara la incetarea e"ecutiunii testamentare, . potrivit dreptului comun, daca a continuat sa lucreze si dupa aceasta data . 11* se vedea, in acest sens#$. %liescu, op. cit. pag. *(8+,r. !ea-. op. cit. pag. 713. Contra#C. Damangiu, I. &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. 1oo7-1oo8.

1*8 <UNURILE SUCCESORALE Precizari *rea!a.i!e. In domeniul actelor juridice pentru cauza de moarte este consacrat principiul libertatii oricarei persoane de a dispune potrivit propriei vointe de patrimoniul sau. In mod corelativ mostenitorii au libertatea deplina de a accepta sau nu o mostenire. %"ista insa ratiuni care impun unele limitari ale ambelor drepturi. stfel dreptul de a dispune pentru cauza de moarte este limitat de interese de ordin familial de a asigura unor membri apropiati ai familiei defunctului o cota parte din mostenire, c6iar impotriva vointei acestuia, cind el dispune de averea sa in favoarea altor persoane. %ste cea mai importanta limitare care se aduce dreptului de a dispune pentru cauza de moarte . %ste ceea ce se cunoaste sub denimirea de rezerva succesorala. %"ista apoi considerente de natura morala care se opun efectuarii unor acte juridice privitoare la bunurile unei succesiuni inainte de desc6iderea acesteia, limitare ce este cunoscuta sub denumirea pactelor asupra succesiunilor viitoare, care, asa cum vom vedea sunt interzise sub sanctiunea nulitatii absolute. In fine, tocmai principiul libertatii de dispozitie pentru cauza de moarte, alaaturi de cel al liberei circulatii a bunurilor duc la interzicerea unor acte juridice care le-ar obtura ca in cazul substitutiei fideicomisare care, la rindul ei, este interzisa. =e vom analiza, de altfel, pe rind in cele ce urmeaza. Sectiunea a viitoare%nede$c0i$e& I-a. Interdictia *acte!or a$u*ra $ucce$iuni!or

Cita vreme o succesiune este nedesc6isa este interzis ca bunuri din acea succesiune sau patrimoniul ca atare sa formeze obiectul unor acte juridice prin care sar constitui drepturi eventuale asupra lor sau s-ar renunta la ele, c6iar daca de cujus ar consimti la aceasta. stfel, art. ()1 alin. * C. civ. prvede ca #0 nu se poate face renuntare la o succesiune ce nu este desc6isa, nu se pot face invoiri asupra unei astfel de succesiuni, c6iar de s-ar da consimtamintul celui a carui succesiunea este in c6estiune0. Iar art. 9o* C. civ. prevede ca #0nu se poate renunta la succesiunea unui om in viata, nici nu se pot instraina drepturi eventuale ce s-ar putea dobindi asupra succesiunii0. !in prevederile acestor te"te legale rezulta ca prin pacte asupra unei succesiuni viitoare(interzise de lege) vom intelege orice conventii sau acte unilaterale prin care se renunta la o mostenire viitoare sau se constituie drepturi eventuale asupra unei astfel de mosteniri. ,undamentul de natura principiala al unor astfel de interdictii este constituit din ideia ca astfel de acte juridice ar putea trezi ddorinta mortii persoanei care urmeasa sa lase mostenirea, iar in cazul in care c6iar el este parte intr-un astfel de act juridic s-ar aduce atingere principiului revocabilitatii dispozitiilor testamentare. %"ista argumente si de natura sigurantei circuitului civil, caci drepturile de aceasta natura, care

1*1 formeaza obiectul unor acte juridice sunt eventuale, asadar incerte, cel putin din punct de vedere valoric. 5entru a ne afla in fata unui pact asupra unei succesiuni viitoare trebuie sa fie intrunite urmatoarele conditii# a). sa e"iste o conventie(intelegere)+dar si actul unilateral de renuntare la o mostenire sau de acceptare a acesteia sunt considerate pacte interzise de lege117+ b). pactul sa aibe ca obiect drepturi succesorale dintr-o succesiunea nedesc6isa118. !aca conventia nu are un astfel de obiect, ea va fi valabila, c6iar daca realizarea obligatiei este efectata de o conditie sau de un termen incert, care se constituie din data mortii unei persoane. stfel art. 3*1 C. civ. prevede posibilitatea stipularii in contractul de donatie a intoarcerii bunurilor donate la ddonator in cazul predecesului donatarului sau de predeces al donatarului si al descendentilor sai. 'unurile reintra intr-o atare ipoteza in patrimoniul donatorului in virtutea contractului de donatie iar nu cu titlu succesoral. sadar, o astfel de conventie nu are ca obiect mostenirea( ca universalitate, ca parte a unei universalitati ori bunuri singulare, determinate) pe care donatorul o va lasa111. c). mostenirea sa nu fie desc6isa. !upa data desc6iderii succesiunii mostenitorii pot dispune liber de drepturile lor asupra acelei mosteniri precum si de dreptul de optiune succesorala ca drept care se naste in persoana lor oadata cu decesul lui de cujus. In ce priveste stabilirea datei desc6iderii succesiunii se are in vedere criteriul obiectiv al date cuprinse in certificatul de deces sau al celei stabilite prin 6otarirea declarativa de moarte. 5ersoana disparuta fiind considerata a fi in viata, pactul privind succesiunea lui nu poate fi considerat valabil c6iar daca partile au considerat ca succesiunea este desc6isa. !aca insa pactul a fost inc6eiat dupa data mortii stabilita judecatoreste el ramine valabil, c6iar daca aceasta data este ulterior rectificata sau 6otarirea judecatoreasca este anulata11). d). pactul sa nu fie admis in mod e"ceptional de lege. >n astfel de pact este cel la care se refera art. 11*) C. civ. potrivit caruia este valabila conventia prin care asociatii stipuleaza ca societatea civila infiintata va continua la moartea unuia dintre ei cu mostenitorii acestuia. Sau, tot astfel se considera ca fiind valabila imparteala de ascendent efectuata prin donatie, cu respectarea conditiilor de fond si de forma cerute
117 cceptarea mostenirii nedesc6ise, spre deosebire de renuntare, care este amintita e"pres de art. 9o* si ()1 C. civ. , este in mod unanim acceptata ca pact asupra unei succesiuni viitoare. se vedea, !. C6irica, op. cit. pag. 11*-117+.rib. jud. Salaj, dec, civ. nr. 7o)<1(9*, in &. &. !. nr. 1<1(97, pag. 1)o-1)1. 118 se vedea, $. Constantinescu, Nota la dec. civ. nr. 1))1<1((1 a .rib. reg. Cluj, in ?. N. nr. (<1()), pag. 1*o. 111 se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. 7**. 11)In acelasi sens, ,r. !ea- . , op. cit. pag. 7*7. Contra, $. %liescu, op. cit. pag. 7oo. se vedea si . Ionascu, Nota la dec. civ. nr. *97<1(13 a .rib. Supr. in =. 5. nr. 1*<1(13, pag. 118+ .rib. reg. Cluj, dec. nr. 7339<1(19, in =. 5. nr. 1<1(13, pag. 1o*.

1*) de prevederile art. 9(8-9(( C. civ. !ar daca impateala de ascendent nu este valabila, ea nu va putea fi convertita in partaj voluntar tocmai pentru motivul ca ar reprezenta un pact asupra unei succesiuni viitoare de vreme ce succesiunea nu a fost desc6isa la momentul impartelii119. !e asemenea se considera valabil consimtamintul unui succesibil rezervatar sau care ar beneficia de raportul donatiei e"primat la instrainarea realizata de de cujus unul alt succesibil in linie drepata cu sarcina unei rente viagere sau cu rezerva uzufructului, desi el este o renuntare anticipata la actiunea in reductiune sau la cea de raport, daca, in realitate instrainarea este o donatie potrivit art. 381 C. civ. S-a considerat insa a nu fi valabila declaratia unui succesibil scrisa in josul testamentului, inainte de desc6iderea succesiunii, prin care recunoaste ca fiind valabil acel testament. >n astfel de act este un pact asupra unei succesiuni viitoare pro6ibrt de lege113. Sanctiunea a*!ica.i!a *acte!or a$u*ra $ucce$iuni!or viitoare. 5actele asupra succesiunilor viitoare sunt lovite de nulitate absoluta, sanctiune ce poate fi invocata de orice persoana interesata. >n astfel de act juridic nu ar putea fi confirmat nici dupa desc6iderea mostenirii . !aca partile doresc mentinerea actului, acesta trebuie refacut dupa desc6iderea mostenirii . C6iar si e"ecutarea obligatiei ce a fost asumata prin pactul asupra unei succesiuni nedesc6ise nu va fi valabila decit daca se poate constata ca prin ea insasi e"prima un nou consimtamint valabil11(. S-a propus de lege ferenda o liberalizare in materia pactelor asupra unei succesini viitoare in sensul de a se permite, in anumite conditii ( ca de pilda, cu participarea persoanei despre a carei mostenire este vorba ) inc6eierea lor, asa cum sunt, de altfel, permise in alte legislatii europene pactele familiale1*4. Sectiunea a II-a . O*rirea $u.$titutii!or 1ideico i$are. Substitutia fideicomisara este liberalitatea (legat sau donatie) prin care dispunatorul impune beneficiarului liberalitatii (instituitului) sa conserve bunurile primite, iar la moartea sa sa le transmita, in tot sau in parte, unei alte persoane desemnata tot de catre dispunator (substituitului). stfel daca testatorul instituie pe un fiu al sau ca legatar si -i impune obligatia de a pastra bunurile testate tot timpul vietii sale, iar la moarte sa le transmita copiilor sai se realizeaza o substitutie fideicomisara, pro6ibita e"pres de art. 3o7 C. civ. 1*1Substitutiile fideicomisare erau cunoscute inca din dreptul roman si au luat o mare amploare in dreptul feudal avind ca scop pastrarea averilor in aceeasi
119 se vedea, $. Constantinescu, loc. cit. supra+.rib. jud. Salaj, dec. civ. nr. 7o)<1(9*, in &. &. !. nr. 1<1(97, pag. 1)o-1)1. 113,r. !ea-, op. cit. pag. 7*8. 11(Idem, pag. 7*1. 1*4Ibidem. 1*1 se vedea, Notariatul de Stat al raionului $oinesti, testamentul autentificat subnr. (1(<1*8<1(19, cu Nota de 2. C. Serban, in =. 5. nr. *<1(13<pag. 119.

1*9 familie din generatie in generatie. In dreptul nostru vec6i (Codul Calimac6 si Codul Caragea) substitutiile fideicomisare erau admise. Codul civil insa, dupa modelul francez, le-a interzis in mod e"pres. In primul rind, printr-un astfel de act juridic se aduce atingere principiului libereri circulatii a bunurilor intrucit se impune instituitului pastrarea bunului pina la moartea sa si transmiterea acestuia la substituit, e"tragindu-l astfel din circuitul civil. poi se aduce atingere principiului libertatii de dispozitie pentru cauza de moarte intrucit instituitul nu are alegere, ci trebuie sa transmita bunul substituitului, care nu este desemnat de catre el, ci de catre primul testator care-si impune, asadar, vointa sa in stabilirea unei ordini succesorale graduale sau vesnice, dupa felul substitutiei, ceea ce nu este ingaduit. Nimeni nu poate dispune mortis cauza in numele altei persoane si nimeni nu are dreptul de a scoate anumite bunuri din circuitul civil. 'ine s-a spus ca daca s-ar admite ca testatorul sau donatorul sa poata prin simpla lor vointa sa rrinduiasca devolutiunea unor bunuri din generatie in generatie, adica sa-si impuna vointa lor si c6iar sa inlaure de mai inainte vointa propriilor mostenitori, atunci testamentul nu ar mai fi un act unilateral si personal, ci un act /in numele altora0, ceea ce este strain de firea lucrurilor1**. 5entru a ne afla in prezenta unei substitutii fideicomisare trebuie sa fie indeplinte anumite conditii# a)dispunatorul sa fi facut doua sau mai multe liberalitati cu acelasi obiect catre doua sau mai multe persoane, dar care se vor e"ecuta succesiv. 5rima se e"ecuta la moartea dispunatorului, daca este vorba de un legat, sau la inc6eierea contractului de donatie, iar a doua la moartea instituitului si apoi la moartea substituitului. Instituitul dobindeste obiectul liberalitatii de la dispunator, iar substituitul de la la instituit desi se poate afirma si ideia ca atit instituitul cit si substituitul primesc bunul de la dispunator, care transfera o data proprietatea asupra instituitului si apoi asupra substituitului1*7. .ransferurile de proprietate sunt despartite una de cealalta de o periada de timp aleatorie. Se poate intimpla ca una din persoanele desemnate de catre dispunator, de pilda substituitul, sa nu e"iste la data testamentului, sau sa fie numai conceputa. %ste ipoteza in care testatorul lasa un bun fiului sau obligindu-l pe acesta sa pastreze bunul, iar la moartea sa sa-l transmita la rindul lui fiului sau, care la data testamentului nu e"ista sau nici nu este conceput. 1*8 b)sa e"iste o dispozitie prin care instituitul este obligat sa pastreze bunul ce formeaza obiectul liberalitatii si sa-l transmita substituitului. &ezultatul unei asemenea dispozitii ar fi indisponibilizarea bunului incit acesta nu ar putea fi nici instrainat si nici grevat in timpul vietii instituitului, care la moartea sa ar trebui sa-l predea substituitului desemnat tot de catre testator sau donator. ; atare clauza de
1**$arin 5opa, !rept civil. Succesiuni, 0;scar 5rint0, 1((1, pag. 1*7. 1*75entru controversa a se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 71*. 1*8 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1813<1(9*, in &epertoriu. . . . , pe anii 1()(1(91, pag. *11-*1).

1*3 indisponibilizare (pactum de non aliendo) contravine unui principiu al circulatiei bunurilor consacrat si legislativ in art. 171o C. civ. , dar si atributelor dreptului de proprietate in lumina carora proprietarul poate dispune liber de bunul sau, in limitele legii. (art.83o C. civ. ) Scoaterea unor bunuri din circuitul civil nu se poate realiza prin vointa omului, ci numai prin vointa legiuitorului. ; clauza de inalienabilitate poate fi considerata ca valabila doar temporar si motivata de un interes legitim1*1, or instituirea obligatiei pentru legatar sau donatar de a preda bunul la moartea sa catre o alta persoana desemnata tot de catre dispunator nu poate fi considerat un interes legitim ci dimpotriva, asa cum am precizat, un interes potrvnic legii1*) c)dispuntaorul sa stabileasca ca dreptul substituitului se naste la moartea instituitului, sau, in cazul substitutiei fideicomisare graduale sau vesnice, la moartea substituitului. Se stabileaste astfel o adevarata ordine succesorala, or nimeni nu poate dispune pentru cazul mortii unei alte persoane, caci se incalca carcaterul personal al testamentului si, cum am aratat, insasi dreptul de proprietate . Numai proprietarul, cu alte cuvinte, are dreptul de a dispune mortis cauza de bunul sau, iar nu o alta persoana caci astfel s-ar realiza un pact asupra unei mosteniri nedesc6ise. !ar daca transmiterea bunului de catre cel gratificat catre o alta persoana se realizeaza independent de devolutiunea sa succesorala, ca de pilda la implinirea unui termen sau la realizarea unei conditii nu ne vom gasi in prezenta unei substitutii fideicomisare. .ot astfel s-a precizat in practica judiciara ca daca o substitutie fideicomisara devine caduca prin aceea ca instituitul decedeaza intre momentul testamentului si decesul testatorului, o atare dispozitie va fi valabila, legatul revenind direct substituitului fara a se mai realiza dubla liberalitate succesiva. Solutia s-a motivat cu aceea ca testamentul fiind un act care-si produce efectele la moartea testatorului, dispozitiile sale, sub aspectul validitatii lor, trebuie apreciate raportat la acest moment, or in cazul vizat la data desc6iderii succesiunii nu mai e"ista decit un singur beneficiar caci instituitul este predecedat, iar operatiunea nu mai imbraca forma substitutiei fideicomisare1*9. !e asemenea s-a precizat ca nici atunci cind testatorul lasa bunul sau in favoarea unui instituit, dar ca masura de prevedere dispune ca in cazul in care acesta va predeceda, bunul sa revina unei alte persoane desemnate tot de catre testator, nu ne aflam in prezenta unei substitutii fideicomisare, iar dispozitia este valabila intrucit testamentul contine numai o dispozitie alternativa si nu una fideicomisara1*3. Substitutia fideicomisara poate fi unica sau simpla, cind dispunatorul stabileste
1*1 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 8oo<1(93, in C. !. 1(93, pag. ** 1*) se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. )9*<1(9o. 1*9 se vedea, .rib. Supr. col. civ. dec. nr. 1373<1(1), in C. !. 1(1), 2ol. I, pag. 7)9. 1*3 se vedea, 2. =og6in, Nota la sent. civ. nr. *7(<1(1) a trib. pop. rai. .argu $ures in =. 5. nr. 1<1(1), pag. 113.

1*( un singur substituit, graduala, cind stabileste doi sau mai multi substituiti si vesnica daca opereaza in folosul descendentilor la infinit. Nu!itatea $u.$titutii!or 1ideico i$are. Substitutia fideicomisara este sanctionata potrivit art. 3o7 C. civ. cu nulitatea absoluta. Se subliniaza ca nulitatea este integrala in sensul ca priveste atit liberalitatea in favoarea substituitului cit si cea in favorea instituitului1*(. Nulitatea este de ordine publica si nu poate fi acoperita prin confirmare, ratificare sau e"ecutare voluntara de catre mostenitori a legatului. !e asemenea nulitatea nu va putea fi acoperita nici prin renuntarea Ala legat de catre unul din legatari intrucit, s-a spus, cauzele acestei nulitati sunt originare, concomitente cu intocmirea actului juridic astfel ca dispozitia este nula absolut din momentul desc6iderii succesiunii iar renuntarea este astfel fara obiect174. In cazul legatelor cu un obiect mai comple" numai dispozitia care cuprinde substitutia fideicomisara va fi lovita de nulitate absoluta, iar nu legatul in totalitatea lui. !e pilda, daca legatul este universal, dar cuprinde o dispozitie fideicomisara in sensul ca legatarul este obligat sa pastreze un bun determinat pe care la moartea sa sa-l remita unui substituit desemnat de catre testator, legatul va fi nul numai in privinta acelui bun, care va reveni mostenitorilor legali. In sc6imb vocatia universala a legatarului ramine valabila cu privire la restul bunurilor din mostenire. Cu alte cuvinte intotdeauna trebuie sa se deceleze din cuprinsul unui testament care este substitutia fideicomisara si numai acea dispozitie va fi lipsita de efecte prin aplicarea nulitatii absolute, celelalte dispozitii, care nu urmaresc realizarea unei duble liberalitati succesive cu acelasi obiect, recte efectele specifice substitutiei fideicomisare, vor ramine valabile. In doctrina si practica judiciara s-a discutat mult despre soarta unor asa zise procedee, care formal nu indeplinesc toate conditiile substitutiei fideicomisare, dar care, s-a considerat, urmaresc acelasi scop. stfel, 1ideico i$u! 1ara o.!i"atie vizeaza liberalitatea prin care primul gratificat nu are obligatia de a pastra bunurile pina la moartea sa pentru ca apoi sa le transmita celui de al doilea gratificat, desemnat tot de catre testator, ci i se adreseaza numai o rugaminte in acest sens, in masura in care bunurile cu care a fost gratificat vor mai e"ista in patrimoniul sau. Credem si noi alaturi de alti autori ca atita vreme cit primul gratificat nu are o obligatie juridica de a pastra bunurile primite pina la moartea sa, ba dimpotriva poate sa dispuna liber de ele, atit prin acte juridice intre vii cit si pentru cauza de moarte, liberalitatea facuta in favoarea sa trebuie considerata ca fiind valabila. sa numita obligatie morala de a indeplini rugamintea dispunatorului neputind afecta validitatea unei astfel de liberalitati171. Le"atu! ra a$itei %de eo =uod re$iduo $au de eo =uod $u*ererit& este acea
1*( se vedea, .rib. Supr. col. civ. dec. nr. 1)33<1(11, in C. !. 1(11, 2ol. I. pag. 1(7. De lege ferenda credem si noi ca ar fi cazul ca sanctiunea sa priveasca numai liberalitatea in favoarea substituitului, iar cea in favoarea instituitului sa ramina valabila intrucit in acest mod efectul dublei liberalitati este inlaturat. In acelasi sens, ,r. !ea-, op. cit. pag. 7*3. 174 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 713-71(+C. Statescu, op. cit. pag. 1(*.

174 liberalitate prin care dispunatorul impune gratificatului ca la moartea sa sa transmita persoanei desemnate de catre dispunator numai ce a ramas din bunurile cu care a fost gratificat, pe care in timpul vietii sale este liber sa le instraineze cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. Nici in acest caz bunurile ce formeaza obiectul legatului nu sunt indisponibilizate instituitul avind obligatia, juridica de aceasta data, de a transmite substituitului numai ce-i ramine la moartea sa, astfel ca noi consideram ca operatia, neindeplinind conditiile cerute de art. 347 C. civ. , nu este o substitutie fiedeicomisara, fiind astfel valabila17*. Du.!u! !e"at conditiona! este acea operatie juridica prin care testatorul dispune de acelasi bun in favoarea a doua persoane, dar sub aceeasi conditie, rezolutorie pentru instituit si suspensiva pentru substituit. !e pilda testatorul lasa lui un bun, sub conditia rezolutorie ca acesta sa moara fara a avea copii, dar acelsi bun este lasat lui C sub conditia suspensiva ca ' sa moara fara a avea copii. Nici in acest caz primul legatar nu are obligatia de a pastra bunul primit, pentru a- l transmite celui de al doilea gratificat, fiecare dintre cei doi legatari avind libertatea de a instraina sau a greva bunul ce constituie obiectul legatului. Soarta acestor acte juridice depinde de realizarea sau nerealizarea conditiei care afecteaza legatul. poi conditia opereaza retroactiv, astfel ca in toate cazurile numai una dintre liberalitati va avea fiinta. In cazul in care, de pilda, primul gratificat moare fara posteritate, implinindu-se conditia rezolutorie care afecteaza primul legat, aceasta liberalitate se desfiinteaza retroactiv, cel de al doilea legatar dobindind bunul de la desc6iderea succesiunii dispunatorului. Iar daca primul legatar moare dar lasa urmasi, neimplinindu-se, asadar, conditia rezolutorie ce afecteaza primul legat, aceasta liberalitate se consolideaza, cel de al doilea legatar nemaiavind nici un drept asupra bunului. sa fiind, consideram ca nici aceasta operatiune nu indeplineste cerintele unei substitutii fideicomisare asa cum prevede art.3o7 C. civ. nefiind astfel pro6ibita. Consideram ca s-a realizat o interpretare prea rigida si constringatoare a celor trei operatiuni juridice prezentate cind s-a conc6is in sensul ca sunt niste inventii ale doctrinei si jurisprudentei burg6eze care trebuie pro6ibite. In realitate si acei autori 177 care conc6id in acest sens recunosc ca nici una dintre ele nu indeplineste cerintele substitutiei fideicomisare asa cum aceasta este reglementata de art. 3o7 C. civ. astfel
171In acelasi sens, $. %liescu, op. cit. pag. 717 +,r. !ea-, op. cit. pag. 7*(-77o+%. Safta &omano, op. cit. pag. *((-7oo. In sens contrar, C. Statescu, op. cit. pag. 1(7+St. Carpenaru, op. cit. pag. 8)*+!. $acovei, op. cit. pag. 117-118. 17*In acelasi sens, C. Damangiu, I, &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. 1o3(1o(1+%. Safta-&omano, op. cit. pag. *((-7oo+In sens contrar, C. Statescu, op. cit. pag. 1(7+St. Carpenaru, op. cit. pag. 8)*-8)7 !. $acovei, op. cit. pag. 118+$. 5opa, op. cit. pag. 1*1. In sensul ca cel putin in cazul in care obligatia de a lasa legat ramasita constituie cauza (causa remota) liberalitatii avem totusi o substitutie fideicomisara, astfel ca nici liberalitatea facuta instituitului nu poate fi recunoscuta ca valabila, a se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. 77o. se vedea si $. %liescu, op. cit. pag. 717-718. 177 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 718-711+,r. !ea-, op. cit. pag. 771+C. Statescu, op. cit. pag. 1(7.

171 ca ni se pare un e"ces a le interzice. Su.$titutia vu!"ara, reglementata de art. 3o8 C. civ., consta in dispozitia prin care dispunatorul instituie pe linga primul gratificat un al doilea care urmeaza sa beneficieze de obiectul liberalitatii in cazul in cazul in care primul nu voieste sau nu poate primi liberalitatea, devenind, in ce-l priveste, ineficace. Substitutia vulgara, permisa in mod e"pres de lege, este numai o masura de prevedere luata de dispunator pentru ipoteza ineficacitatii primului legat. In cazul ei nu sunt prezente nici una din elementele substitutiei fideicomisare astfel ca nu e"ista nici un temei pentru a fi pro6ibita. 5otrivit art.3o1 C. civ. este de asemenea ingaduita du.!a !i.era!itate in uzu1ruct $i nuda *ro*rietate. ceasta consta in dispozitia prin care uzufructul unui bun este lasat unei persoane iar nuda proprietate alteia. Cele doua liberalitati nu sunt succesive ci se realizeaza, ambele, in momentul desc6iderii succesiunii, sau in cazul donatiei, in momentul inc6eierii donatiei, iar obiectul lor nu este identic, c6iar daca deriva din acelasi bun. !e asemenea obiectul liberalitatii nu este scos din circuitul civil, atit nudul proprietar cit si uzufructuarul putind dispune liber de ele potrivit dreptului comun. Cu toate ca art. 3o1 C. civ. se refera in mod e"pres numai la nuda proprietate si la uzufruct in doctrina se considera ca tot astfel sunt permise liberalitati privind alte dezmembraminte ale dreptului de proprietate, de pilda, legatul dreptului de proprietate asupra casei grevat de dreptul de abitatie viagera al altei persoane178. Sectiunea a III-a. O*rirea acte!or )uridice care inca!ca rezerva $ucce$ora!a. #. Rezerva $i cotitatea di$*oni.i!a. Precizari *rea!a.i!e. In principiu oricine poate dispune dupa propria vointa de bunurile ce le are in proprietate. (art.891 si 83o C. civ. ) Nimeni nu poate fi obligat nici sa lasa o mostenire. .otusi dreptul de dispozitie, care are un carcater absolut si e"clusiv poate fi limitat prin e"ceptie de catre legiuitor, asa cum rezulta din art.81 din Constitutie. >na din cele mai importante limitari ale dreptului de dispozitie, aduse de legiuitor, prin art.381-331 C. civ. si art.1 si * din =egea nr.71(<1(88 este institutia rezervei succesorale. In prezenta unor categorii de mostenitori Gdescendentii ascendentii privilegiati precum si a sotului supravietuitor- de cujus nu poate dispune prin liberalitati, nici intre vii si nici pentru cauza de moarte, de intreg patrimoniul sau, caci legea asigura o parte din acesta, sub forma rezervei, acestor categorii de mostenitori. %vident este vorba de limitarea actelor juridice cu titlu gratuit, care au drept efect miscorarea patrimoniului fara vreun contraec6ivalent valoric, caci cele cu titlu oneros nu ar avea nici o logica sa fie limitate. =imitata este de rezerva cuvenita mostenitorilor rezervatari si clauza de e"6eredare cuprinsa intr-un testament c6iar fara desemnare de legatari caci rezerva succesorala trebuie asigurata, prin efectul legii si in acest caz171. &ezerva succesorala este, asadar, acea parte din mostenire de care defunctul, in
178 ,r. !ea-, op. cit. pag. 778.

17* prezenta unor anumite categorii de mostenitori nu poate dispune prin acte juridice cu titlu gratuit (nici intre vii si nici pentru cauza de moarte) si care se defera de drept mostenitorilor rezervatari. Cotitatea disponibila este partea din mostenire care e"cede rezervei si de care defunctul poate dipune liber prin acte juridice cu titlu gratuit ( fie acte juridice intre vii fie pentru cauza de moarte) c6iar in prezenta mostenitorilor rezervatari. &atiunile instituirii inca de dreptul roman a rezervei succesorale rezida in protectia intereselor de familie, caci este firesc ca o parte a mostenirii sa fie asigurata celor mai apropiate rude ale defunctului, iar pe de alta parte, ea constituie un zagaz impotriva slabiciunilor si pornirilor omenesti spre risipirea nefireasca a averii in dauna unor membri apropiati ai familiei cum sunt copii si parintii si apoi sotul supravietuitor17). =imitarea rezervei la un cerc mai restrins de persoane sau a-i conferi numai un caracter alimentar, cum s-a propus la un moment dat, nu poate fi luata azi in considerare, astfel de propuneri venind, la timpul potrivit, in intimpinarea tendintei de limitare pe toate caile a proprietatii private, preocupare specifica societatii comuniste179. 5atrimoniul defunctului se imparte, asadar, in doua parti, in cazul in care a facut donatii sau a instituit legatari si are mostenitori rezervatari. ; parte este constituita din rezerva care se cuvine de drept mostenitorilor rezervatari c6iar impotriva vointei defunctului si cealalta care constituie cotitatea disponibila cu privire la care vointa sa nu are nici o limitare. 5rin rezerva succesorala se apara nu numai interesele mostenitorilor rezervatari de actele cu titlu gratuit facute in favoarea unor persoane straine de familie ci si in cazul in care au fost facute in favoarea altor mostenitori legali, c6iar rezervatari. Cind defunctul, de pilda, are mai multi copii, poate sa-i gratifice pe unii dintre ei favorizindu-i in dauna celorlalti, dar numai in limitele rezervei successorale. In acest mod defunctul poate restabili o inegalitate patrimoniala e"istenta, din varii motive, intre copiii sai, dar nici nu o poate face discretionar in sensul de a-i avantaja fara justificare pe unii in dauna altora caci rezerva succesorala il opreste. 173Se poate vorbi, asadar, de o functie ordonatoare si de protectie in familie a institutiei rezervei succesorale. Caractere!e )uridice a!e rezervei $ucce$ora!e. In primul rind, rezerva este o parte din mostenire(pars 6ereditas) in sensul ca reprezinta o fractiune din succesiune, iar nu din fiecare bun individual determinat din averea defunctului(pars bonorum) cum era in dreptul roman (pars bonorum ). Nu are, cu alte cuvinte, importanta din ce bunuri este formata ea in concret, cum nici cotitatea disponibila, ci este important sa
171 se vedea in acest sens, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1891<1(97, in &epertoriu. . . , pe anii 1()(-1(91, pag. *o*. 17) se vedea, C. Damangiu, I. &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. )1*. 179 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 7*7-7*8+C. Statescu, op. cit. pag. 1(8-1(1. 173 se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. 77).

177 se asigure mostenitorilor rezervatari fractiunea reglementata de lege din succesiune. !efunctul are libertatea de a stabili, de pilda, ce anume bunuri revin mostenitorilor rezervatari si ce bunuri vor reveni legatarilor, cu conditia, precizata mai sus, de a se asigura mostenitorilor rezervatari fractiunea valorica stabilita de lege din intregul mostenirii, dupa un procedeu de calcul la care ne vom referi mai tirziu 17(. In acest sens se va avea in vedere nu numai patrimoniul defunctului la data mortii sale ci si donatiile facute in timpul vietii care se vor adauga la activul net al succesiunii. !in caracterizarea rezervei succesorale ca parte a mostenirii rezulta urmatoarele consecinte# -rezerva nu poate fi pretinsa decit de acei mostenitori stabiliti de legiuitor ca fiind rezervatari dar care vin efectiv la mostenire. Cu alte cuvinte, vor culege rezerva succesorala numai aceia dintre ei care avind, prin clasa si gradul de mostenitori din care fac parte, c6emare la acea mostenire, au capacitate succesorala, nu sunt nedemni si nu au renuntat la mostenire. !e pilda, parintii nu vor avea dreptul la mostenire, si deci nici la rezerva, desi sunt determinati de legiuitor ca mostenitori rezervatari, daca e"ista descendenti ai defunctului, care, facind parte din clasa I-a de mostenitori ii inlatura pe parinti, care fac parte din clasa a II-a de mostenitori. Cum tot astfel nepotii in linie dreapta ai defunctului nu vor culege mostenirea si nici rezerva in prezenta copiilor acestuia, desi fac parte din aceeasi clasa de mostenitori si toti sunt mostenitori rezervatari, dar acestia din urma sunt rude de gradul I cu defunctul si-i inlatura pe nepotii de fiu care sunt rude gradul II cu defunctul. .ot asa vor fi inlaturati si aceea dintre mostenitorii rezervatari virtuali care sunt nedemni sau au renuntat la mostenire+ -mostenitorii rezervatari au dreptul la rezerva in natura si in plina proprietate, fara a putea fi obligati sa primeasca numai contraec6ivalentul ei in bani. cest lucru se poate intimpla cu titlu de e"ceptie numai, ca de pilda atunci cind bunul donat a fost instrainat de catre donatar mai inainte de desc6iderea succesiunii. $ostenitorii rezervatari sunt indreptatiti a primi bunurile care alcatuiesc rezerva fara ca acestea sa fie afectate de sarcini ca uzufructul, ei trebuind sa se bucure de plenitudinea atributelor dreptului de proprietate asupra lor184+ -rezerva se atribuie mostenitorilor in mod global, sau colectiv. Intinderea ei se stabileste dupa numarul mostenitorilor rezervatari, dar se atribuie dupa regulile mostenirii legale in indiviziune. !in caracterul ei global nu se poate trage concluzia ca daca unii din mostenitorii rezervatari renunta la mostenire sau sunt nedemni, de partea lor de rezerva ar profita ceilalti mostenitori rezervatari caci, asa cu am aratat, ea se calculeaza in functie de numarul mostenitorilor care vin efectiv la mostenire. ltfel spus, cine nu mosteneste nu poate fi rezervatar181.
17( se vedea, I. &osetti 'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. )((.

184 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 9)o<1()(<, in &. &. !. nr. 3<1(9o, pag. 113+ !. $acovei, op. cit. pag. 11(. 181,r. !ea-, op. cit. pag. 78o.

178 Numai sotului supravietuitor rezerva i se atribuie individual. -rezerva ca parte a mostenirii este stabilita in mod imperativ de lege. Nici defunctul si nici prezumtivii mostenitori rezervatari nu pot modifica, de pilda, intinderea rezervei cuvenita unuia sau altuia dintre mostenitorii rezervatari. Sunt, asadar, interzise orice dispozitii, sarcini, conditii, clauze care ar aduce atingere rezervei succesorale, sub sanctiunea nulitatii absolute18*. $ostenitorii rezervatari nu pot nici sa o accepte si nici sa renunta la ea inainte de desc6iderea mostenirii caci ar savirsi si ei astfel pacte asupra unei succesiuni viitoare lovite de nulitate absoluta 187. In al doilea rind, in literatura de specialitate se vorbeste de carcaterul indisponibil al rezervei afirmindu-se ca ea este relativ si partial lovita de indisponibilitate188, iar practica judiciara declarind rezerva c6iar ca fiind inalienabila si insesizabila181. &ezerva, s-a spus, este relativ lovita de indisponibilitate, caci fiind o parte a mostenirii ea se cuvine de drept mostenitorilor rezervatari. ltfel spus numai in prezenta mostenitorilor rezervatari aceasta parte din mostenire este indisponibila. poi de asemenea s-a precizat ca ea este partial lovita de indisponibilitate pentru ca, pe de o parte, indisponibilitatea se refera numai la o parte din mostenire, iar pe de alta parte, pentru ca vizeaza numai o anumita categorie de acte juridice si anume cele cu titlu gratuit. ctele cu titlu oneros nu sunt limitate in nici un fel18). ceste caracterizari ale rezervei, cum bine s-a precizat189, sunt de natura a creia confuzii. Cita vreme o persoana este in viata bunurile sale (sau o parte din ele) nu se poate spune ca sunt inalienabile si insesizabile caci orice proprietar este indreptatit sa le instraineze, c6iar si cu titlu gratuit. Creditorii pot de asemenea urmarii bunurile celor datornici c6iar si dupa moartea lor. bia dupa desc6iderea succesiunii, daca e"ista mostenitori rezervatari, ceea ce numai atunci se poate stabili, care au acceptat mostenirea si nu sunt nedemni, actele liberale ale defunctului, daca prin ele se aduce atingere rezervei, sunt supuse reductiunii pina la limita cotitatii disponibile. +. Mo$tenitorii rezervatari . 5otrivit prevederilor art. 381-387 C. civ. precum si ale art. 1 si * din =egea nr. 71(<1(88 sunt mostenitori rezervatari# -descendentii defunctului la infinit+
18* se vedea, 56. $alaurie, op. cit. pag. *(o+C. S. ?. sect. civ. dec. nr. 1718<1((8, in !reptul nr. 9<1((1, pag. 39. 187 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. *77)<1(9*, in &. &. !. nr. 11<1(97, pag. 1)3 188 se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. 1(). 181C. S. ?. sect. cciv. dec. nr. 1718<1((8, in !reptul nr. 9<1((1, pag. 39. 18)C. Statescu, op. cit. pag. 1()-1(9. 189$. $uresan, in /Culegeri tematice de practica judiciara. Succesiuni0 de $. $uresan, Hocsis Iozsef, %ditura /Cordial =e", Cluj-Napoca, 1((), pag. )8+,r. !ea-. op. cit. pag. 781.

171 -ascendentii privilegiati+ -sotul supravietuitor. %ste de observat ca fratii si surorile defunctului si descendentii lor cu toate ca fac parte din aceeasi clasa de mostenitori cu ascendentii privilegiati (clasa a II-a mi"ta de mostenitori)nu sunt considerati mostenitori rezervatari. =egiuitorul stabileste direct numai cota de mostenire de care defunctul poate dispune prin liberalitati, adica cotitatea disponibila si numai indirect rezerva, care reprezinta partea ce ramine desi daca se incalca rezerva prin liberalitati ea se va asigura cu prioritate prin reductiunea liberalitatilor. A. Rezerva cuvenita de$cendenti!or. rticolul 381 C. civ. stabileste intinderea cotitatii disponibile si ipso facto intinderea rezervei in functie de numarul descendentilor. Cotitatea disponibila este de C din bunurile defunctului daca acesta lasa un copil, de 1<7 din mostenire daca lasa doi copii si de 1<8 daca lasa trei sau mai multi copii. &ezulta asadar ca rezerva este de C pentru un copil, *<7 pentru doi copii si 7<8 pentru trei sau mai multi copii. 5otrivit art.38* C. civ. in notiunea de descendenti trebuie sa cuprindem nu numai pe cei de gradul I, adica copiii defunctului, ci si pe urmasii lor in linie dreapta la infinit, indiferent daca sunt din casatorie, dinafara ei sau din adoptie si indiferent daca vin la mostenire in nume propriu sau prin reprezentare (in cazul descendentilor de gradil II si urmatoarele. In ce priveste copiii din adoptie potrivit ;>: nr.*1<1((9, modificata prin =egea nr.39<1((3 in prezent e"ista un singur fel de adoptie si anume cu efectele unei filiatiuni firesti, astfel ca cel adoptatat va beneficia de rezerva numai dupa parintii sai adoptivi iar nu dupa parintii sai naturali sau ceilalalti asecendenti din familia fireasca. In cazul infierilor realizate inainte de ;>: nr.*1<1((9 e"ista si infierea cu efecte restrinse cind, pastrindu-se legaturile de rudenie dintre cel infiat si familia de singe, infiatul si descendentii sai aveau vocatie la succesiune, inclusiv la rezerva, atit fata de ascendentii rezultati din infiere cit si fata de cei firesti, dar cum efectele acestei infieri se limitau la cel infiat si infietori, infiatul si descendentii sai nu aveau calitatea de mostenitori si, pe cale de consecinta, nici dreptul la rezerva fata de ascendentii infietorului. De$cendentii de care $e tine $ea a !a $ta.i!irea rezervei. Intrucit legiuitorul vorbeste in art.381 C. civ. de /copii lasati0 s-au nascut discutii contradictorii in doctrina cu privire la faptul daca la calculul rezervei se vor avea in vedere numai descendentii care vin efectiv la mostenire sau si de cei care sunt renuntatori sau nedemeni. 5arerea dominanta, pe care o consideram cea corecta, este aceea ca urmeaza a se avea in vedere numai descendentii care vin efectiv la mostenire, iar nu

17) si cei care sunt straini de aceasta, cum sunt renuntatorii si nedemnii183. Ca!cu!u! rezervei cind vin !a o$tenire de$cendenti de "radu! II $au ur atoare!e. tunci cind la mostenire vin descendenti de gradul I este limpede ca la calculul rezervei se va tine seama de numarul lor potrivit art.381 C. civ., iar rezerva se va impartii intre ei in cote egale. Se poate insa intimpla ca la mostenire sa vina si sau numai descendenti de grad mai indepartat, nepot sau stranepoti. cestia pot veni la mostenire in nume propriu sau prin reprezentare. In cazul in care nepotii, stranepotii etc, vin la mostenire prin reprezentare se accepta in mod unanim ca rezerva se calculeaza in functie de numarul tulpinilor, adica in functie de numarul descendentilor de prim grad si nu in functie de numarul efectiv al descendentilor. !e pilda, daca defunctul a avu doi copii, din care unul este predecedat, iar acesta a avut la rindul sau doi copii, acestia din urma vor veni la mostenirea bunicului lor prin reprezentarea tatalui lor predecedat. In total vom avea, asadar trei mostenitori rezervatari, dar rezerva se va cacula numai functie de cele doua tulpini, adica de mostenitorii de gradul I si de numarul efectiv al mostenitorilor rezervatari care vin la mostenire. rgumentul este acela ca nepotii il reprezinta numai pe tatal lor predecedat si nu pot lua mai mult decit ar fi luat tatal lor daca era in viata. In concret in e"emplul dat rezerva va fi de *<7 din mostenire din care 1<7 va lua fiul in viata al defunctului iar cealalta treime va reveni celor doi nepoti impreuna (art.381 C. civ.). 5roblema este controversata in ipoteza in care nepotii sau stranepotii vin la mostenire in nume propriu iar nu prin reprezentare. 5arerea dominanta in doctrina este aceea potrivit careia si de aceasta data rezerva se va stabili tot in functie de numarul desendentilor de gradul I si nu in functie de numarul desendentilor care vin efectiv la mostenire.18( S-a e"primat insa si opinia contrara potrivit careia atunci cind descendentii de grad II sau mai indepartati vin la mostenire in nume propriu, pentru ca cei de gradul I au renuntat sau sunt nedemni, rezerva trebuie calculata in functie de numarul lor efectiv si nu pe tulpini. 114 In adevar aceasta de a doua opinie este riguros determinata de regulile care guverneaza rezerva si reprezentarea succesorala, dar e"ista puternice argumente care
183 se vedea in acest sens#!. le"andresco, op. cit. pag. 79(+$. '. Cantacuzino, op. cit. pag. 7o1+C. Damangiu, I. &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. )3(+C. Statescu, op. cit. pag. 1(3+,r. !ea-, op. cit. pag. 788-781+!. C6irica, op. cit. pag. 11)+%. Safta-&omano, op. cit. pag. 7o(+!. $acovei, op. cit. pag. 119-113+$. 5opa, op. cit. pag. 17o+;. Capatina, Nota la inc6eierea nr. *87<1(13 a Notariatului de Stat raionului N. 'alcescu 'ucuresti, in =. 5. nr. 1*<1(13, pag. 1o(+.rib. Supr. sect. civ. dec. nr. )17<1(33, in &. &. !. Nr. 7<1(3(, pag. ))-)9. In sens contrar#$. %liescu, op. cit. pag. 77o-77*+$azeaud, op. cit. pag. 9o*-9o8. 18( se vedea in acest sens#C. Damangiu, I. &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. )(*+$. %liescu, op. cit. pag. 77*+St. Carpenaru, op. cit. pag. 8)3+!. $acovei, op. cit. pag. 113+C. Statescu, op. cit. pag. 1(3+%. Safta-&omano, op. cit. pag. 7o(-71o+$arin 5opa, op. cit. pag. 17o. 114 se vedea in acest sens#$<'. Cantacuzino, op. cit. pag. 7oo-7oo1, !. C6irica, op. cit. pag. 119-113.

179 ne indreptatesc sa impartasim prima opinie, majoritara in doctrina si practica judecatoreasca. S-a argumentat ca daca s-ar lua in considerare la calcul rezervei numarul efectiv al mostenitorilor de gradul II si urmatoarele s-ar putea ajunge ca cei de gradul I sa renunta la mostenire pentru motivul ca venind copiii lor sa culeaga mostenirea rezerva ar fi mult mai mare. ;r rezerva este, cum am aratat, imperativ stabilita de legiuitor, si nu poate fi modificata prin vointa mostenitorilor111. In cazul in care defeunctul a avut unul sau mai multi copii care insa nu mai e"ista la data desc6iderii succesiunii, fiind predecedati, comorienti sai codecedati, si nu au la rindul lor decendenti care sa vian prin reprezentare la mostenire, ei nu pot fi luati in considerare la stabilirea rezervei intrucit nu au capacitate succesorala si astfel nu sunt mostenitori legali si nici rezervatari. !aca insa ar vea urmasi care pot si vin la mostenire ei(dar numai ei) vor fi avuti in vedere la calculul rezervei, caci urmasii lor vin la mostenire prin reprezentare sau in nume propriu.11* <. Rezerva cuvenita a$cendenti!or *rivi!ie"iati. scendentii privilegiati sunt parintii defunctului, din casatorie sau din afara ei precum si din adoptie. %i fac parte din clasa a II-a mi"ta de mostenitori impreuna cu fratii si surorile defunctului si descendentii acestora. cestia din urma (colateralii privilegiati) nu sunt insa mostenitori rezervatari putind fi e"eredati in totalitate de catre defunct. 5arintii defunctului vin la mostenire numai daca nu e"ista descendenti (clasa a I-a de mostenitori)sau acestia nu pot sau nu vor sa vina la mostenire. 5otrivit art.387 C. civ., asa cum a fost modificat prin =egea nr.178<1(89, rezerva parintilor (determinata tot indirect prin stabilirea cotitatii disponibile) este de C din bunurile defunctului cind vin la mostenire ambii parinti si de 1<8 cind vine numai unul din ei. Cit priveste rezerva parintilor din a doptie, in prezent ;>: nr.*1<1((9 reglementeaza numai a doptia cu efecte depline astfel ca parintii naturali ai defunctului nu mai au calitatea de mostenitori ai acestuia. !aca adoptia se desface sau este desfiintata parintii firesti redobindesc drepturile parintesti, inclusiv cele succesorale117. In cazul in care la moartea defunctului ramin in viata ambii parinti dar unul este nedemn sau renuntator, rezerva se va stabili avind in vedere numai parintele care
111S-a mai e"primat si opinia potrivit careia in cazul cind vin la mostenire nepotii, stranepotii etc. in nume propriu, numai stabilirea rezervei se face in functie de numarul descendentilor de gradul I(al copiilor)insa imparteala rezervei se va face pe capete, adica in mod egal caci art. 381 C. civ. vizeaza numai cuantumul rezervei nu si modul ei de impartire. se vedea in acest sens+,r. !ea-, op. cit. pag. 789. 11*,r. !ea-, op. cit. pag. 788. 117In cazul infierilor cu efecte restrinse inc6eiate inainte de ;>: nr.*1<1((9, intrucit se pastrau legaturile de rudenie cu parintii firesti, au calitatea de mostenitori rezervatari atit parintii rezultati din adoptie cit si cei firesti, iar rezerva lor este in acest caz de C din mostenire, adica ma"imul rezervei stabilite de legiuitor pentru ascendentii privilegiati, si se atribuie colectiv impartindu-se intre ei in mod egal. daca vine numai unul din parinti rezerva sa va fi de 1<8 din mostenire.

173 vine efectiv la mostenire intrucit prin nedemnitate sau renuntare celalalt este strain de mostenire118. S-a sustinut insa si parerea pe care nu o impartasim, ca renuntarea sau nedemnitatea unuia din parinti ar avea drept efect ca celalalt parinte sa culeaga intreaga rezerva de C din mostenire, afara numai daca nu concureaza cu colateralii privilegiati, situatie in care ar urma ca renuntarea sau nedemnitatea unuia din parinti sa profite colateralilor privilegiati111. C. Rezerva cuvenita $otu!ui $u*ravietuitor. Sotul supravietuitor este potivit =egii nr.71(<1(88, care reglementeaza drepturile succesorale ale acestuia, mostenitor rezervatar, iar potrivit art.* din acest act normativ rezerva sa este de C din cota sa succesorala ca mostenitor legal11). Cota succesorala a sotului supravietuitor, asa cum rezulta din art.1 din =egea nr.71(<1(88, difera dupa clasa de mosteenitori cu care vine in concurs, astfel ca pentru a determina rezerva sa succesorala, in toate cazurile, va trebui sa se determine pe baza de probe calitatea mostenitorilor legali si a legatarilor care nu fac parte din cele patru clase de mostenitori.119 In toate cazurile se vor avea in vedere numai mostenitorii care vin efectiv la mostenire si nu de cei renuntatori, nedemni sau e"6eredati.113 sa fiind, rezerva sotului supravietuitor este de# -1<3 din mostenire cind vine in concurs cu descendentii, indiferent de numarul lor sau de gradul de rudenie cu defunctul (C din 1<8)+ -1<) din mostenire cind vine in concurs cu ascendentii privilegiati si cu colateralii privilegiati, indiferent de numarul lor (C din 1<7)+ -1<8 din mostenire cind vine in concurs numai cu ascenedentii privilegiati sau numai cu colateralii privilegiati, indiferent de numarul lor (C din 1<. ). sadar, in cazul celei de a doua clase mi"te de mostenitori este diferita dupa cum sunt sau nu prezente ambele cataegorii de mostenitori care o compun+ -7<3 din mostenire cind vine in concurs cu asecendentii ordinari (clasa a II-a de mostenitori) sau cu colateralii ordinari (clasa a I2-a de mostenitori), indiferent de numarul lor (C din 7<8)+ -1<* din mostenire cind vine in concurs cu orice alti mostenitori ai defunctului inafara de cei legali (C din 1<1). vind in vedere ca potrivit =egii nr.71(<1(88 sotul supravietuitor are un drept la mostenire special asupra mobilelor, darurilor de nunta si obiectelor apartinind
118 se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. 78(+!. C6irica op. cit. pag. 11(+ !.'irladeanu, !reptul de acrescamint in mostenirea legala si stabilirea intinderii rezervei, in &.&.!. nr.)<1(99, pag. *8+I. C. 2urdea, Stabilirea drepturilor succesorale ale ascendentilor si colateralilor privilegiati in concurs cu sotul supravietuitor, in &.&.!. nr.8<1(3(, pag. *3. 111 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 778. 11) se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr.*ooo<1(1), in C.!. 1(1), vol.I, pag.717. 119 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 113<1(3), in C. !. 1(3), pag. 31-3*. 113 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 779-773+,r. !ea-, op. cit. pag. 71o+Sc. Serbanescu Nota, la dec. civ. a .rib. Craiova, col. civ. nr. 7987<1(19, in =. 5. nr. *<1(13, pag. 11)-119.

17( gospodariei casnice (art.1) precum si dreptul de abitatie (art.8), s-a facut precizarea ca sotul supravietuitor are calitatea de mostenitor rezervatar numai in ce priveste partea sa de mostenire legala iar nu si cu privire la aceste drepturi speciale. cestea pot fi inlaturate prin vointa defunctului prin acte cu titlu gratuit, cu conditia ca prin ele sa nu se aduca atingere rezervei sale, care se va calcula avind in vedere valoarea integrala a mostenirii, asadar, inclusiv valoarea darurilor de nunta si a mobilierului casnic11(. !aca defunctul nu a dispus in nici un fel de mobilierul casnic si darurile de nunta, ele se cuvin in intregime sotului supravietuitor, daca nu vine in concurs cu descendentii. In ce priveste ascendentii privilegiati intr-o atare situatie, rezerva lor se calculeaza numai in functie de valoarea celorlalte bunuri lasate de defunct intrucit ei nu au vocatie succesorala legala si nici testamentara la bunurile mobile apartinind gospodariei casnice si la darurile de nunta. !aca insa defunctul a dispus prin acte liberale de aceste bunuri sau printr-o dispozitie e"presa de e"6eredare a sotului supravietuitor, aceste bunuri vor fi avute in vedere atit la calculul rezervei ascendentilor privilegiati cit a sotului supravietuitor1)4. Caractere!e $*ecia!e a!e rezervei $otu!ui $u*ravietuitor. ,ata de rezerva celorlalti mostenitori rezervatari, cea a sotului supravietuitor are unele particularitati# a) rezerva sotului supravietuitor nu are caracter colectiv, cum este situatia in cazul celorlalti mostenitori rezervatari, ci se atribuie individual+ b) rezerva sotului supravietuitor este o cota fi"a dintr-o cota variabila in functie de categoria de mostenitori cu care vine in concurs. &ezrva de C din mostenire o are sotul supravietuitor numai cind nu concureaza cu nici unul din mostenitorii legali si e"ista liberalitati peste cotitatea disponibila iar sotul supravietuitor este in situatia de cere reductiunea liberalitailor e"cesive+ c) rezerva sotului supravietuitor, spre deosebire de rezerva descendentilor si a ascendentilor privilegiati care sunt fractiuni din mostenire, este o fractiune din portiunea care i se cuvine ca mostenitor legal (portio legitima est portio portionis ab intestato). Rezerva $otu!ui $u*ravietuitor $e i *uta a$u*ra cotitatii di$*oni.i!e> sa cum am vazut sotul supravietutor a fost instituit mostenitor rezervatar relativ recent prin =egea nr.71(<1(88, alaturindu-se celorlalti mostenitori rezervatari determinati prin Codul civil. Coroborarea prevederilor acestui act normativ cu cele ale Codului civil, asa cum vom vedea, nu este uneori usor de facut. In privinta rezervei se prefigurau doua posibilitati. 5rima ar fi aceea de a considera ca rezerva sotului supravietuitor conduce la micsorarea corespunzatoare a rezervei celorlalti mostenitori rezervatari, iar a doua ca rezerva acestuia trebuie sa se impute asupra cotitatii disponibile producind o micsorare corespunzatoare a acesteia. S-a admis pina
11( se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 773+C. Statescu, op. cit. pag. *oo+!. C6irica, op. cit. pag. 1)1-1)*+,r. !ea-, op. cit. pag. 711 1)4 se vedea, 5len trib. Supr. dec. de indrumare nr. 1*<1()3, in C. !. 1()3, pag. *3+ .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. *17(<1(9(, in C. !. 1(9(, pag. 17*+!. C6irica, op. cit. pag. 1)*-1)7.

184 nu de mult ca de vreme ce legea nu a prevazut ca prin instituirea rezervei sotului supravietuitor ar urma sa se micsoreze rezerva celorlalti mostenitori rezervatari aceasta s-ar imputa e"clusiv asupra cotitatii disponibile de care de cujus poate sa dispuna liber prin actele sale liberale, rezerva celorlalti mostenitori rezervatari raminind neatinsa1)1. In adevar, in ipoteza in care sotul supravietutor vine singur la mostenire sau in concurs cu alti mostenitori nerezervatari, rezerva sa se calculeaza raportat la intreaga mostenire. !e pilda, daca defunctul a lasat ca mostenitori pe sotia sa supravietuitoare si a instituit ca legatara universala pe sora sa (asadar, nu e"ista alti mostenitori rezervatari, nici descendenti si nici ascendenti privilegiati), rezerva sotului supravietutor va fi de 1<8 din intreaga mostenire, iar sora defunctului (legatara universala ) va beneficia de restul de 7<8 din mostenire. !aca legatarul universal ar fi un tert rezerva sotului supravietutor va fi de C din mostenire (art.* coroborat cu art.1 lit.e din =. nr.71(<1(88) iar restul de C va reveni legatarului1)*. 5entru ipoteza in care sotul supravietutor vine in concurs cu alti mostenitori rezervatari solutia imputarii rezervei acestuia in mod e"clusiv asupra cotitatii disponibile nu poate fi acceptata.1)7 Concluzia care la lumina te"telor in vigoare este de acceptat este acea potrivit careia rezerva sotului supravietutor se imputa asupra masei succesorale, deci nici e"clusiv asupra cotitatii disponibile, dar nici asupra rezervei celorlalti mostenitori rezervatari. Se argumenteaza cu aceea ca de vreme ce in cadrul mostenirii legale se admite ca partea sotului supravietuitor micsoreaza partile ce se cuvin celorlalti mostenitori, caci se imputa asupra masei succesorale, tot astfel trebuie sa stea lucrurile si in cadrul mostenirii testamentare, in sensul ca rezerva sotului supravietuitor micsoreaza rezerva celorlalti mostenitori rezervatari cum micsoreaza si cotitatea disponibila. $ai intii se calculeaza rezerva sotului supravietuitor, din mostenirea lasata de defunct, iar partile celorlalti mostenitori legali, inclusiv rezervatari, se vor calcula din masa succesorala ramasa dupa defalcarea cotei sotului supravietuitor. sa fiind, adoptarea =egii nr.71(<1(88 influienteaza nu numai cotele legale ale tuturor mostenitorilor cu care sotul
1)1 se vedea, $. %liescu, op. cit, pag. 773+C. Statescu, op. cit. pag. *oo-*o1+!. $acovei op. cit. pag. 1)8-1)1+%. Safta-&omano, op. cit. pag. 71*-718+Sc. Serbanescu, Nota la dec. civ. nr. ))9<1(11 a .rib. reg. 'ucuresti, in =. 5. nr. 1<1(11, pag. 118+.rib. Supr. sect. civ. dec. nr. ))*<1(9*, in &epertoriu. . . . , pe anii 1()(-1(91, pag. *o9+Idem, dec. nr. 89*<1()8, in C. !. 1()8, pag. 1*9-1*(. 1)* pud, ,r. !ea-, op. cit. pag. 71*-717. 1)7S-a dat ca e"emplu situatia in care defunctul lasa ca mostenitori trei copiii si sotul supravietuitor, iar prin testament a instituit un legatar universal. Intr-o atare ipoteza potrivit conceptiei ca rezerva sotului supravietutor se imputa asupra cotitatii disponibile lasind neatinsa rezerva celorlalti, ar insemna ca rezerva celor trei copii ar fi, potrivit art. 381 C. civ. de 7<8, iar din cota de 1<8 ramasa s-ar socoti rezerva sotului supravietuitor de 1<3 (potrivit art. * coroborat cu art. 1 lit. a din =egea nr. 71(<1(88)iar cealalta cota de 1<3 din mostenire ar reveni legatarului. se vedea, ,r. !ea-, Stabilirea drepturilor succesorale ale ascendentilor privilegiati si colateralilor privilegiati in concurs cu sotul supravietuitor, in &. &. !. nr. 8<1(3(, pag. 77-71.

181 supravietuitor concureaza, ci si rezerva prevazuta in favoarea unora din ei. Se modifica astfel rezerva ascendentilor privilegiati 1)8, dar si a descendentilor cind vin, asadar, in concurs cu sotul supravietuitor, ale caror rezerva se va calcula nu asupra intregii mosteniri ci asupra masei succesorale ramase dupa defalcarea rezervei sotului supravietuitor1)1. Cotitatea di$*oni.i!a $*ecia!a a $otu!ui $u*ravietutor cind vine in concur$ cu co*ii ai de1unctu!ui dintr-o ca$atorie anterioara. rticolul (7( C. civ. prevede ca atunci cind sotul supravietuitor vine la mostenire in concurs cu copii ai defunctului dintr-o casatorie anterioara el nu poate beneficia de liberalitati din partea defunctului decit cel mult de o parte egala cu a copilului care a primit cel mai putin si in nici un caz mai mult de 1<8 din mostenire. S-a instituit astfel o cotitate disponibila speciala prin care legiuitorul a urmarit sa apere copiii dintr-o casatorie anterioara a sotului defunct fata de influientele si presiuile la care ar putea fi suspus din partea sotului din cea de a doua sau subsecventa casatorie in sensul de a-i face liberalitati in defavoarea copiilor sai. stfel, daca la moartea lui de cujus a ramas un copil dintr-o casatorie anterioara sotul supravietuitor va putea primi prin donatie sau legat ma"imum cota de 1<8 din mostenire, desi cotitatea disponibila ordinara este de C din mostenire. .e"tul legal se refera numai la donatii dar in mod unanim, atit in doctrina1)) cit si in practica judiciara1)9 se accepta ca in notiunea de /daruire0folosita de legiuitor trebuie sa includem si legatele, asadar, toate liberalitatile facute de defunct in favoarea sotului sau din a doua sau subsecventa casatorie. sa fiind in doctrina s-au facut unele precizari pentru anumite situatii speciale.
1)8S-a e"emplificat cu situatia in care sotul supravietuitor concureaza cu doi parinti si o sora a defunctului. 5otrivit devolutiunii legale a mostenirii sotul supravietuitor primeste 1<7, iar restul de *<7 urmeaza a se impartii egal intre parintii si sora defunctului, in cote de cite 1<7. !aca insa defunctul instituie pe sora sa legatara universala, si aceptam teza imputarii e"clusive a rezervei sotului supravietuitor asupra cotitatii disponibile, fara micsorarea rezervei parintilor, sotul supravietuitor primeste 1<), rezerva sa (potrivit art.* din =egea nr.71(<1(88) parintii primesc cota de 1<*, rezerva lor (potrivit art.387 C. civ. ), asadar, mai mult decit cota lor legala de mostenire de 1<7, iar sora defunctului, instituita legatara universala primeste restul de 1<7 la care avea dreptul si fara testament. In atare ipoteza, potrivit acestei conceptii, testamentul facut in favoarea sorei profita parintilor, impotriva vointei testatorului ceea ce nu este de admis. In sc6imb, daca se admite solutia imputarii rezervei sotului supravietutor asupra masei succesorale rezultatul este ca acesta primeste cota de 1<), parintii au rezerva de C, dar calculata din cota de 1<), adica 1<1*, iar sora defunctului urmind sa primeasca ca legatar universal 1<1*, asadar, mai mult decit cota sa legala de 1<7 dar nu mai putin decit cei doi parinti. se vedea. ,r. !ea-. loc. cit. pag. 77-71. 1)1Ibidem. se vedea si %. 'oroi, :. 'oroi, Corelatia dintre prevederile art. (7( din Codul civil si !ecretul-=ege nr.71(<1(88, in &. &. !. Nr. (-1*<1(3(, pag. 7o+!. C6irica, op. cit. pag. 1)*-1)8. 1)) se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 78*+,r. !ea-, op. cit. pag. 713+C. Statescu, op. cit. pag. *o1+$. 5opa, op. cit. pag. 17).

18* stfel, c6iar daca data testamentului prin care defunctul a istituit ca legatar pe sotul sau din cea de a doua sau subsecventa casatorie, este anterioara inc6eierii casatoriei limitarea cotitatii disponibile la ma"imum 1 <8 din mostenire, potrivit art.(7( C. civ. se va aplica si in acest caz. ltfel, pentru evitarea aplicarii acestei dispozitii legale s-ar putea face un testament olograf antedatat. In cazul in care defunctul a facut donatii in favoarea sotului sau supravietuitor din cea de a doua sau subsecventa casatorie si are copii dintr-o casatorie anterioara, iar donatiile sunt anterioare acestei din urma casatorii, se vor aplica de asemenea dispozitiile art. (7( C. civ. daca se dovedeste ca donatiile au avut in vedere aceasta din urma casatorie care a constituit, asadar, cauza impulsiva si determinanta. .rebuie insa sa fie vorba de donatii care nu sunt supuse raportului intrucit daca donatiile sunt supuse raportului vor fi readuse la masa succesorala, fie in natura, fie prin ec6ivalent si reprezinta, cum s-a spus1)3 doar un avans asupra mostenirii. !ispozitiile art. (7( urmeaza de asemenea a se aplica si in ipoteza in care defunctul a dispus e"6eredarea directa partiala a descendentilor din casatoria anterioara iar de aceasta e"6eredare beneficaza sotul supravietutor din ultima casatorie. Co*iii !a care $e re1era art.5,5 C. civ. .e"tul art.(7( C. civ. se refera e"pres la /copiii dintr-un alt maritagiu0 dar in prezent se admite ca el se va aplica si copiilor dinafara casatoriei, care sunt asimilati prin dispozitiile Codului familiei celor din casatorie. !e asemenea te"tul se aplica si copiilor adoptati, cu efecte depline sau cu efecte restrinse cu conditia ca adoptia sa fie anterioara inc6eierii celei de a doua sau subsecvente casatorii. 5entru a li se putea aplica dispozitiile art.(7( C. civ. copiii trebuie sa e"iste sau sa fie, cel putin, conceputi, la data desc6iderii succesiunii. Se vor avea in vedere numai copii care vin efectiv la mostenire si nu cei renuntatori sau nedemni. 5revederile art.(7( C. civ. nu se refera numai la descendentii de gradul I ai defunctului ci si la cei de gradul II si III etc. In cazul lor insa rezerva urmeaza a se stabili nu pe capete, adica dupa numarul lor, ci in functie de numarul tulpinilor, adica al descendentilor de gradul I. Deter inarea cuantu u!ui cotitatii di$*oni.i!e $i core!atia dintre di$*ozitii!e art.5,5 C. civ. cu ce!e a!e Le"ii nr.,#54#5--.
1)9 se vedea, .rib. Supr. Col. civ. dec. nr. *1<1(13, in ?. N. nr. 8<1(13, pag. 1*9-1*(+ Idem, dec. civ. nr. 89*<1()8, in C. !. 1()8, pag. 1*9-1*(, dec. civ. nr. 183)<1()), in C. !. 1()), pag. 113-1)*, dec. civ. nr. 11<1(9*, in C. !. 1(9*, pag. 191-199, dec. civ. Nr. 1)11<1(9*, in &.&.!. nr.8<1(97, pag. 19)-19)+.rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1818<1(99, in C. !. 1(99, pag. 38+Idem, dec. civ. nr. *187<1(38, in C. !. 1(38, pag. 3(-(1+dec. civ. nr. )17<1(33 in &. &. !. nr. 7<1(33, pag. ))-)9+.rib. ?ud. .imis, dec. civ. nr. 1199<1(9) in &. &. !. nr. 1<1(99, pag. )3-)(. 1)3$. %liescu, op. cit. pag. 78*.

187 In sistemul Codului civil, inainte de adoptarea =egii nr.71(<1(88, cind sotul supravietutor nu era mostenitor legal, putind fi gratificat ca orice tert in limitele cotitatii disponibile, iar in concurs cu descendentii defunctului dintr-o casatorie anterioara, in limitele cotitatii disponibile speciale, determinarea cotitatii disponibile speciale nu ridica probleme deosebite. 5entru calculul ei la numarul copiilor care veneau efectiv la mostenire, indiferent de casatoria din care proveneau, se mai aduaga o unitate (sotul supravietuitor) numar la care se impartea mostenirea. &ezultatul astfel obtinut reprezenta cotitatea disponibila speciala de care putea beneficia sotul supravietuitor prin donatii sau legate. ceasta cotitate disponibila speciala nu putea fi mai mare decit partea copilului care a luat mai putin, care este o limita variabila, si nu putea dapasi, oricum, 1<8 din mostenire, care este o limita fi"a si ma"ima. !aca se obtinea o diferenta peste limita cotitatii disponibile speciale, aceasta se impartea intre copii, cu conditia ca defunctul sa nu fi dispus de ea, in limita cotitatii disponibile ordinare, in favoarea unui tert1)(. Se pot da numeroase e"emple. stfel, daca la mostenire vin #un copil dintr-o casatorie anterioara si unul din ultima casatorie, impreuna cu sotul supravietutor, prin impartirea mostenirii la trei rezulta cota de 1<7, dar sotul supravietutor nu poate lua decit ma"imul de 1<8 (cotitatea disponibila speciala prev. de art.(7( C. civ. ) restul de 7<8 revenind copiilor. !efunctul ar fi putut dispune, in aceasta ipoteza, in favoarea unui tert de 1<1* din mostenire care reprezinta diferenta dintre cotitatea disponibila ordinara si cotitatea disponibila speciala situatie in care copiii ar fi luat numai *<7 din mostenire care reprezinta rezerva lor succesorala potrivit art.381 C. civ. !upa intrarea in vigoare a =egii nr.71(<1(88 in practica judecatoreasca s-a pus problema daca art.(7( C. civ. a mai ramas in vigoare, iar raspunsul a fost afirmativ intrucit ratiunile pentru care a fost instituita cotitatea disponibila speciala subzista si in prezent. ceasta pe de o parte, iar pe de alta, te"tul legal nu a fost abrogat in mod e"pres prin noua lege adoptata. In privinta raportului dintre cotitatea disponibila speciala si cea ordinara s-a precizat ca cele doua cotitati nu se cumuleaza, cotitatea disponibila speciala imputindu-se asupra cotitatii disponibile ordinare. In consecinta cotitatea disponibila speciala fiind mai mare decit cea speciala, defunctul, dupa ce a facut liberalitati in favoarea sotului din ultima casatorie, in limita cotitatii disponibile speciale, mai poate face liberaliti si in favoarea unor terti numai pentru diferenta dintre cotitatea disponibila speciala si cea ordinara, pentru a nu incalca rezerva copiilor. 5entru ipoteza in care defunctul a fost casatorit de mai mult de doua ori s-a e"primat parerea ca toti sotii anteriori impreuna cu sotul supravietuitor pot beneficia de liberalitati din partea defunctului numai in limitele cotitatii disponibile speciale194. Consideram insa ca in mod corect s-a nuantat in doctrina ca in Codul nostru civil, spre deosebire de cel francez, sunt vizate numai liberalitatile facute sotului
1)( se vedea, C. Damangiu, I. &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. )((-9o1+ !. C6irica, op. cit. pag. 1))-1)9+,r. !ea-, op. cit. pag. 71(-7)o. 194 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 78*-787+%. Safta-&omano, op. cit. pag. 71(.

188 supravietuitor, iar sotii anteriori sunt considerati terti, astfel ca ei pot beneficia de liberalitati in limita cotitatii disponibile ordinare191. !e asemenea in mod unanim doctrina a imbratisat opinia ca dupa aparitia =egii nr.71(<1(88, in cazul concursului dintre sotul supravietuitor si copiii defunctului dintr-o casatorie anterioara, drepturile sotului supravietuitor nu sunt numai cele determinate de prevederile art.(7( C. civ. 5otrivit noilor reglementari sotul supravietuitor este mostenitor legal rezervatar spre deosebire de situatia sa anterioara cind era un mostenitor neregulat si nerezervatar. !eterminarea cuantumului cotitatii disponibile speciale si a celei ordinare precum si problema atribuirii diferentei dintre acestea doua a dat nastere la solutii divergente in doctrina si practica judecatoreasca.19* Consideram ca modul corect de calcul este urmatorul#in primul rind se stabileste rezerva sotului supravietuitor, care este 1<3 (C din 1<8), aceasta se imputa, cum am aratat, asupra intregii mosteniri, potrivit art.1-* din =egea nr.71(<1(88, iar rezerva copiilor, prevazuta de art.381 C. civ. se calculeaza asupra restului mostenirii, asadar asupra cotei ramase de 9<3 . Sotul supravietuitor poate beneficia, asadar, pe linga rezerva sa de 1<3 din mostenire, de cotitatea disponibila speciala, reglementata de art.(7( C. civ. de ma"imum 1<8, fara sa se aduca atingere rezervei copiilor. !aca cotitatea disponibila speciala este mai mica decit cotitatea disponibila ordinara, defunctul va putea dispune de aceasta diferenta in favoarea oricui, cu e"ceptia sotului din ultima casatorie, caci prin instituirea cotitatii disponibile speciale nu s-a creiat o rezerva succesorala speciala corelativa in favoarea copiilor197. Spre deosebire de art.381 C. civ. prin prevederile art.(7( C. civ. legiuitorul a limitat dreptul de dispozitie numai in favoarea sotului supravietuitor din ultima casatorie (daca sunt copii dinafara acestei ultime casatorii) ceea ce nu inseamna si instituirea unei rezerve speciale in favoarea unei alte persoane. sadar, daca defunctul nu a dispus de diferenta dintre cele doua cotitati, sau desi a dispus o atare dispozitie potrivit art.(7( C. civ. este limitata la ma"imum 1<8, cum am vazut, acea diferenta se va imparti potrivit regulilor mostenirii legale, adica 1<8 sotului supravietuitor, iar 7<8 copiilor, in acest fel realizindu-se coroborarea dintre prevederile art.(7( C. civ. cu cele ale =egii nr.71(<1(88198. Sanctiunea de*a$irii cotitatii di$*oni.i!e $*ecia!e. In cazul incalcarii dispozitiilor art.(7( C. civ. isi gasesc aplicare dispozitiile art.389 C. civ. privitoare la reductiunea liberalitatilor e"cesive care urmeaza a fi reduse la limita, de aceasta data, a cotitatii disponibile speciale. !reptul de a cere reductiunea liberalitatilor ce depasesc cotitatea disponibila
191 se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. 7)1. 19* se vedea pentru detalii, %. 'oroi, :. 'oroi, op. cit. pag. *)-*(+!. C6irica, op. cit. pag. 1)9-19*. 197In acelasi sens, ,r. !ea-, op. cit. pag. 7)7. In sens contrar, $. %liescu, op. cit. pag. 781.

181 speciala, reglemetata de art.(7( C. civ. apartine numai copiilor in favoarea carora s-a instituit aceasta cotitate disponibila. sadar, numai copiii dinntr-o casatorie anterioara ultimei casatorii a defunctului, care vin efectiv la mostenire, vor avea calitatea de a invoca dispozitiile art.(7( C. civ. &eductiunea profita indirect si copiilor din ultima casatorie a defunctului precum si colegatarilor conjunctivi cu sotul supravietuitor, dar ei nu vor putea invoca dispozitiile privind cotitatea disponibila speciala, caci aceasta nu a fost instituita in favoarea lor191. In ipoteza in care defunctul a facut liberalitati nu numai in favoarea sotului din ultima casatorie ci si a altor persoane cu prilejul reductiunii se va avea in vedere ca liberalitatile facute in favorea sotului din ultima casatorie sa nu depaseasca cotitatea disponibila speciala, si impreuna cu cele facute in favoarea altor pesoane sa nu depaseasca cotitatea disponibila ordinara. 5rin prevederile art.(8o alin.* C. civ. se instituie insa, prin e"ceptie, si sanctiunea nulitatii absolute atunci cind incalcarea cotitatii disponibile speciale s-a realizat prin donatii deg6izate sau prin persoane interpuse (adica prin acte juridice simulate), intrucit se prezuma ca au fost facute pentru fraudarea drepturilor succesorale ale copiilor defunctului din casatoria anterioara. S-a precizat c6iar ca sanctiunea nulitatii absolute opereaza si in ipoteza in care valoric, aceste acte juridice se incadreaza in limita cotitatii disponibile speciale prevazuta de art.(7( C. civ. intrucit ele ar fi determinate de intentia de fraudare a drepturilor descendentilor din casatoria anterioara a defunctului19). Sanctiunea nulitatii absolute priveste insa numai donatiile deg6izate sau facute prin interpunere de persoane iar nu si pe cele indirecte, cum, de pilda, este renuntarea unui sot colegatar la un legat in favoarea celuilalt sot colegatar, intrucit astfel de acte juridice nu contin nici un element secret199.
198 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1)11<1(9*, in &. &. !. nr. 8<1(97, pag. 19119)+Idem, dec. civ. nr. *187<1(38, in C. !. 1(38, pag. 3(-(1. stfel, daca sotul supravietuitor din ultima casatorie a defunctului vine in concurs cu un copil dintr-o casatorie anterioara cotitatea disponibila ordinara este de 9<1), ( dupa ce am e"tras rezerva sotului supravietutor de 1<3 din mostenire)care este mai mare decit cotitatea disponibila speciala de ma"imul 1<8(rezultind asadar, 8<1))diferenta dintre cele doua cotitati fiind de 7<1). Sotul supravietuitor va mai primi astfel o cota legala de 1<8, din cele 7<1) ce constituie diferenta, astfel ca in total el va primi *9<)8 din mostenire(1<3 rezerva, 1<8 cotitate disponibila speciala si *<)8 ca mostenitor legal). Copilul din casatoria anterioara a defunctului va mai primi o cota de 7<8 din diferenta(de 7<1)), adica (<)8, care adaugata la rezerva sa succesorala de 9<1) rezulta cota de 79<)8 din mostenire. Se obsrva insa in unele sisteme de calcul ca descendentul din casatoria anterioara ajunge sa primeasca mai mult decit daca ar fi rezultat din ultima casatorie a defunctului, discriminare care, evident nu poate fi admisa. se vedea si pentru alte ipoteze, %. 'oroi, :. 'oroi, op. cit. pag. 71-7*. 191 se vedea, !. le"andresco, op. cit. vol. I2, pag. 9)*+C. Damangiu, I. &osetti 'alanescu, l . 'aicoianu, op. cit. pag. 9o*+$. %liescu, op. cit. pag. 788+ !.C6irica, op. cit. pag. 197. 19) se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 788+,r. !ea-. op. cit. pag. 7)). 199 se vedea, !. 788-781. le"andresco, op. cit. 2ol. I2, pag. 9)9-99o+$. %liescu, op. cit. pag.

18) ctiunea in constatarea nulitatii absolute poate fi intentata de orice descendent al defunctului care vine la mostenire, el trebuind sa dovedeasca faptul deg6izarii sau interpunerii de persoana, care se poate face prin orice mijloc de proba. Intrucit o atare dovada este destul de anevoioasa art.(81 C. civ. prezuma ca sunt persoane interpuse copiii sotului supravietuitor dintr-o alta casatorie, (din afara casatoriei sau rezultati din adoptie) sau a unor rude ale sotului supravietuitor din ultima casatorie la a caror mostenire acesta avea vocatie in momentul in care s-a realizat acel act de dispozitie. 5rezumtia este una absoluta (juris et de jure) astfel ca nu poate fi combatuta prin nici un mijloc de proba. ,. Ca!cu!u! rezervei $i a! cotitatii di$*oni.i!e. O*eratii!e nece$are *entru $ta.i!irea a$ei de ca!cu! a rezervei. ,ractiunile care reprezinta rezerva si respectiv cotitatea disponibila nu se calculeaza asupra activului efectiv lasat de defunct ci asupra activului net, adica avind in vedere si liberalitatile facute de el in timpul vietii si pentru cauza de moarte . Se impune astfel reconstituirea patrimoniului sau prin calcul pe 6irtie pentru a vedea care ar fi fost acesta daca defunctul nu facea liberalitati, prin acte intre vii (donatii) si pentru cauza de moarte (legate). Numai raportat la aceasta masa succesorala (mostenire inc6ipuita cum a fost denumita193) se va putea determina daca s-a adus atingere rezervei succesorale si se impune reductiunea liberalitatilor facute peste cotitatea disponibila. 5otrivit art.38( C. civ. pentru stabilirea masei succesorale se impun a fi efectuate trei operatiuni succesive# a)stabilirea activului brut al mostenirii prin determinarea valorii bunurilor efectiv lasate de defunct la data desc6iderii succesiunii# b)stabilirea activului net al mostenirii prin scaderea pasivului din activul brut al acesteia+ c)reunirea fictiva, pentru calcul, la activul net al mostenirii a valorii donatiilor facute de defunct in timpul vietii. a&Sta.i!irea activu!ui .rut a! o$tenirii. 5entru stabilirea activului brut al mostenirii se impune identificarea tuturor valorilor patrimoniale pe care defunctul le avea la data desc6iderii succesiunii, care, potrivit art.38( C. civ. , se vor evalua la valoarea lor din acest moment. Se includ aici drepturile reale, drepturile de creanta, c6iar impotriva mostenitorilor, si cele de creatie intelectuala. In calcul vor fi cuprinse si bunurile de care defunctul a dispus prin legate sau donatii de bunuri viitoare, caci ele se afla in patrimoniul sau la data decesului. Nu intra in acest calcul drepturile care se sting la moartea titularului lor cum sunt renta viagera, uzufructul, abitatia, dreptul la pensie, creantele de intretinere. !e asemenea nu intra in calcul drepturile care se sting la moartea celui care lasa
193$. %liescu, op. cit. pag. 71*.

189 mostenirea, cind aceasta opereaza ca o conditie rezolutorie, iar bunurile donate se reintorc, potrivit art.3*1 C. civ. , in caz de predeces al donatarului in patrimoniul donatorului sau cind moartea reprezinta un termen incert e"tinctiv19(. Nu pot, de asemenea fi avute in vedere fructele naturale si civile percepute sau ajunse la scadenta dupa data desc6iderii mostenirii sau adaugirile si imbunatatirile aduse unor bunuri din mostenire, dar dupa data decesului. Indemnizatia de asigurare de persoane platita de asigurator tertului beneficiar al asigurarii nu poate face parte din patrimoniul defunctului intrucit este formata din patrimoniul asiguratorului iar nu din cel al defunctului asigurat. !oar in ipoteza in care nu a fost desemnat tertul beneficiar al asigurarii si indemnizatia se plateste mostenitorilor, potrivit art.7* din =egea nr.17)<1((1, ea va fi inclusa in patrimoniul succesoral134. Nu pot fi avute in vedere nici creantele insolvabile sau nesigure si bunurile lipsite de valoare patrimoniala, cum sunt 6artiile de familie, portretele, diplomele etc. .&Sta.i!irea activu!ui net a! o$tenirii. ctivul net al mostenirii se obtine prin scaderea din activul brut a pasivului succesoral, adica a obligatiilor ce greveaza patrimoniul defunctului la momentul desc6iderii mostenirii. !in modul in care este redactat art.38( C. civ. rezulta ca scaderea pasivului din activul brut al mostenirii ar urma sa se realizeze dupa reunirea fictiva, pentru calcul, a valorii donatiilor facute de defunct in timpul vietii. tit in doctrina cit si in practica judecatoreasca se admite insa ca a doua operatie care trebuie facuta este scaderea pasivului din activul brut, asadar, inainte de reunirea pentru calcul a valorii donatiilor intrucit, in cazul mostenirilor insolvabile altfel s-ar reduce sau c6iar desfiinta rezerva si cotitatea disponibila. ceasta pe de o parte, iar pe de alta, inversarea operatiilor fata de ordinea stabilita de art.38( C. civ. se justifica si pentru ca donatiile facute de defunct in timpul vietii au incetat sa mai formeze gajul general al creditorilor c6irografari de vreme ce bunurile au fost astfel legal instrainate inainte de desc6iderea succesiunii131. 5asivul este format, in principiu, din toate obligatiile defunctului e"istente in patrimoniul sau la data decss6iderii succesiunii, inclusiv datoriile fata de mostenitori. Se includ aici si c6eltuielile de inmomintare, cele efectuate cu administarea si conservarea patrimoniului succesoral, care sunt de altfel facute in interesul comun al mostenitorilor. Nu se includ insa datoriile personale ale mostenitorilor ca ta"ele succesorale, onorariile etc., obligatiile care se sting la moartea celui ce lasa mostenirea, precum obligatia legala de intretinere fundamentata pe dispozitiile Codului familiei. In sc6imb obligatia de intretinere contractuala sau renta viagera asumata prin contract urmeaza a fi incluse in pasivul succesoral, intrucit nu se sting la moartea celui ce lasa mostenirea.
19(,r. !ea-, op. cit. pag. 7)3. 1345entru unele cazuri particulare cum ar fi dreptul de creiatie intelectuala a carui valoare nu se poate determina in momentul desc6iderii succesiunii a se vedea, ;. Capatina, In legatura cu aplicarea noii legiferari a dreptului de autor in &. 5. &. , In =. 5. nr. )<1(13, pag. 8). Consideratiile autorului aveau in vedere reglementarea vec6e prin !ecr. nr. 7*1<1(1), dar rationamentul este valabil si dupa aparitia =egii nr. 3<1(().

183 c&Reunirea 1ictiva%*entru ca!cu!& a va!orii donatii!or 1acute de de1unct in ti *u! vietii. 5otrivit art.38( C. civ. cotitatea disponibila si implicit rezerva succesorala se calculeaza adaugindu-se, pentru calcul (asadar fictiv si nu efectiv) la activul net al mostenirii valoarea donatiilor facute de defunct in timpul vietii. =egiuitorul prevede ca reunirea se face avindu-se in vedere starea bunurilor din momentul donatiei si valoarea acestora din momentul decesului lui de cujus. !aca bunul donat a pierit in mod fortuit in intervalul de timp de la data donatiei si pina la decesul celui ce lasa mostenirea, valoarea donatiei nu se mai reuneste la activul net intrucit se apreciaza ca si in cazul in care bunul nu ar fi fost donat tot nu s-ar fi putut regasi in patrimoniul succesoral la data decs6iderii mostenirii. ceasta reunire pentru calcul priveste toate donatiile facute de defunct, indiferent de forma acestora (autentica, donatii deg6izate sau indirecte, daruri manuale etc.) si indiferent daca donatia a fost facuta in favoarea unuia din mostenitori sau a unui tert. !ispozitiile legale privind asigurarea rezervei avind in carcater imperativ donatorul nu le poate e"cepta de la reunirea fictiva pentru calcul c6iar daca donatia respectiva este scutita de raport. In cazul donatiilor cu sarcini se va tine seama de valoarea sarcinii care va fi scazuta din valoarea bunului donat13*. =a donatiile remuneratorii se va lua in calcul numai ceea ce depaseste valoarea serviciilor prestate, intrucit numai acea parte constituie o liberalitate propriu-zisa137. :ratuitatile la care se refera art.91( C. civ. si care se fac indeobste in indeplinirea unor indatoriri sociale nu sunt supuse reunirii fictive pentru calculul rezervei si al cotitatii disponibile. In aceasta categorie intra# -c6eltuielile de 6rana, intretinere, educatie si invatatura, c6iar daca defunctul nu avea obligatia legala de intretinere fata de acea persoana, caci numai in ce priveste raportul legiuitorul limiteaza astfel de c6eltuieli la cele facute in favoarea
131 se vedea, I. &osetti-'alanescu, op. cit. pag. 9o3-9o(+$. %liescu, op. cit. pag. 711+ !. C6irica, op. cit. pag. 19)+!. $acovei, op. cit. pag. 19o. Spre e"emplu daca defunctul a lasat un activ brut de 1oo. ooo. ooo lei si in timpul vietii a facut donatii in valoare de 1oo. ooo. ooo lei, iar pasivul este de *oo. ooo. ooo lei. !aca defunctul a avut un copil, a carui rezerva este, potrivit art. 381 C. civ. de C din mostenire, daca am face operatiile in ordinea stabilita de art. 38( C. civ. ar insemna ca activul brut impreuna cu donatiile reprezinta e"act atit cit sa se satisfaca creantele creditorilor neraminind nimic pentru asigurarea rezervei descendentului defunctului si nici pentru cotitatea disponibila. !aca in sc6imb se inverseaza operatiile, astfel cum am aratat, ramine un activ net de 1oo. ooo. ooo lei din care se va asigura rezerva descendentului de C, restul de C reprezentind cotitatea disponibila. !esigur in acest caz creditorii c6irografari suporta in mod proprortional cu creantele lor pierderea de 1oo. ooo. ooo lei, dar se realizeaza principiul instituit de art. 1913 C. civ, privind gajul general al creditorilor asupra bunurilor aflate efectiv in patrimoniul defunctului la data decesului acestuia. 13* se vedea, !. C6irica, op. cit. pag. 193. 137 se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. 791.

18( descendentilor si a sotului, numai acestia fiind obligati la raport138+ -darurile obisnuite facute la aniversari, botezuri etc+inclusiv darurile de nunta de valoare obisnuita+ -c6eltuielile de nunta. Nu sunt supuse reunirii fictive pentru calculul masei succesorale nici actele juridice cu titlu oneros decit daca ele degizeaza o donatie. !ovada deg6izarii se poate face de catre mostenitorii rezervatari prin orice mijloc de proba, caci in materie de simulatie ei isi apara un drept propriu si nu unul mostenit de la d efunct, avind, asadar, calitatea de terti fata de actul simulat131. Calitatea de a cere reunirea fictiva la activul net al mostenirii a donatiilor facute de defunct o au mostenitorii defunctului dar si legatarii si donatarii gratificati de acesta13). Intrucit proba simulatiei actelor oneroase, dar care deg6izeaza o donatie, este destul de greu de facut, legiuitorul a instituit prin prevederile art.381 C. civ. o prezumtie relativa139 de gratuitate a actelor juridice de instrainare cu titlu oneros facute unui succesibil in linie dreapta in sc6imbul unei rente viagere sau cu rezerva uzufructului. 5rezumtia este de stricta interpretare si nu functioneaza daca dobinditorul nu este descendent in linie dreapta, ci ruda colaterala, de pilda un nepot133, si nici atunci cind instrainarea este pura si simpla, adica fara sarcina rentei viagere sau rezerva uzufructului13(. !e vreme ce aceasta prezumtie de gratuitate este circumscrisa de lege lata numai acestei categorii de acte juridice la care se refera art.381 C. civ., iar exceptio est strictissime interpretationis consideram si noi ca e"tinderea aplicarii ei si la alte categorii de acte jurididice cum ar fi instrainarea cu sarcina intretinerii este inadmisibila1(4, c6iar daca se poate invoca identitatea de ratiune, caci atunci, cum bine s-a spus 1(1am putea e"tinde aplicarea acestor prevederi si pentru cazul instrainarii cu rezerva dreptului de abitatie sau de uz, ca varietati ale
138Ibidem. In sensul ca in aceasta categorie se includ numai c6eltuielile facute in favoarea descendentilor si a sotului, la fel ca in cazul raportului a se vedea C. Statescu, op. cit. pag. *o1+!. C6irica, op. cit. pag. 19(. 131 se vedea, .rib. Supr. col. civ. dec. nr. 1*87<1(13, in C. !. 1(13, pag. 33. 13) se vedea, $. '. Cantacuzino, op. cit. pag. 78(+$. %liescu, op. cit. pag. 711+!. C6irica op. cit. pag. 19(. 139In sensul ca prezumtia are un caracter relativ astfel ca este ingaduita dovada caracterului oneros al actului juridic a se vedea, $. '. Cantacuzino, op. cit. pag. *3)+I. &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. 9o8+.rib. Supr. col. civ. dec. nr. 1377<1()o, in C. !. 1()4, pag. *8**88+Idem, dec. civ. nr. 19(8<1(97, in &epertoriu. . . , pe anii 1()(-1(91, pag. *o7+Idem, dec. civ. nr. 18o9<1(37, in &epertoriu. . . , pe anii 1(34-1(31, pag. 1*7. In sensul ca prezumtia are un carcater absolut(juris et de jure)a se vedea, !. le"andresco, op. cit. 2ol. I2, pag. 1(7. 133 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. civ. nr. 18o9<1(37, cit. supra. 13( se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 111o<1(38, in C. !. 1(38, pag. 31-3*. !esigur, cel interesat va putea dovedi, dupa dreptul comun, caracterul gratuit al instrainarii.

114 dreptului de uzufruct etc., or cu titlu de pricipiu s-a statuat ca nu se admite e"tinderea aplicarii acestor prevederi si la alte contracte c6iar daca prin natura lor ar prezenta elemente de asemanare cu renta viagera sau uzufructul1(*. 5revederile art.381 C, civ. au aplicabilitate numai daca partile declara actul de instrainare ca fiind cu titlu oneros, iar daca ele declara actul cu titlu gratuit fictivitatea sarcinilor trebuie dovedita, simulatia nefiind prezumata1(7. In ipoteza in care nu se poate dovedi fictivitatea sarcinilor se va tine seama de valoarea rezultata din diferenta dintre valoarea bunului donat si valoarea sarcinii cu conditia ca sarcina sa nu reprezinte, ea insasi, o donatie indirecta, grefata pe o donatie directa1(8. 5revederile art.381 C. civ. se refera la instrainarile facute unui succesibil in linie dreapta. In legatura cu calitatea acestuia s-a precizat ca beneficiarul instrainarii trebuie sa aiba aceasta calitate in momentul instrainarii bunului, iar daca o dobindeste ulterior actului de instrainare, ca de pilda in cazul predecesului unui mostenitor in grad de rudenie mai apropiat cu defunctul, prezumtia de gratuitate nu functioneaza. Interpunerea de persoane trebuie dovedita caci prezumtia de interpunere de persoana prevazuta de art.31* C. civ. din materia incapacitatii de a primi liberalitati nu are aplicare. Cita vreme art.381 C. civ. prevede ca prezumtia de gratuitate functioneaza doar in favoarea mostenitorilor rezervatari, rude in linie dreapta cu defunctul, fara sa se admita aplicarea ei si in favoarea altor mostenitori, ea nu se va aplica nici in favoarea sotului supravietuitor1(1desi s-a sustinut si opinia potrivit careia numai dintr-o inadvertenta nu s-a modificat in mod corespunzator art.381 C. civ. atunci cind sotul supravietuitor a fost instituit, prin =egea nr.71(<1(88, mostenitor rezervatar1(). Cita vreme prezumtia nu opereaza in raport cu mostenitorii nerezervatari si nici cu sotul supravietuitor inseamna ca fata de acestia din urma actul de instrainare isi pastreaza caracterul oneros ceea ce inseamna ca masa succesorala va fi diferita dupa cum este
1(4In acelasi sens, !. C6irica, op. cit. pag. 131-13*. se vedea si .rib. Supr. dec. civ. Nr. 111o<1(38, cit. supra. In sens contrar, ca prezumtia trebuie aplicata pentru identitate de ratiune si in cazul contractului de intretinere a se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. 797+.rib. Supr. col. civ. dec. nr. 1377<1()o, cit. supra+ Idem, dec. nr. ***7<1(3o, in &epertoriu. . . , pe anii 1(3o-1(31, pag. 1*8. 1(1,r. !ea-, op. cit. pag. 797. 1(* se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. **19<1(91, in &epertoriu. . . . , pe anii 1()(1(91, pag. *o7. 1(7 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 18o3<1(97, in &. &. !. nr. 1<1(98, pag. 11(+ I. &osetti-'alanescu, op. cit. pag. 9o1. 5entru opinia ca in cazul donatiilor cu sarcini se aplica prevederile art. 381 C. civ. caci in limita sarcinilor ele sunt oneroase a se vedea, !. le"andresco, op. cit. vol. I2. pag. 13(+!. C6irica, op. cit. pag. 13o. 1(8,r. !ea-, op. cit. pag. 797. 1(1 se vedea, !. C6irica, op. cit. pag. 131. 1() se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 71(.

111 vorba de raporturile dintre mostenitorii rezervatari rude in linie dreapta cu defunctul sau de raporturile dintre restul mostenitorilor1(9. sa cum rezulta e"pres din te"tul art.381 C. civ. prezumtia instuituita nu poate fi invocata nici de mostenitorii rezervatari rude in linie dreapta cu defunctul care au consimtit la instrainare, recunoscind astfel carcaterul onoros al acesteia, neavind importanta momentul in care a fost dat consimtamintul, asupra caruia nu se poate reveni daca a fost e"presia unei vointe libere si neviciate1(3. In masura in care prezumtia de gratuitate nu a fost rasturnata de catre dobinditorul bunului valoarea acestuia se va adauga, ca fiind donatie, la masa de calcul a rezervei si cotitatii disponibile. %a va fi supusa reductiunii numai daca si in masura in care s-a depasit cotitatea disponibila si s-a adus, asadar, atingere rezervei. !aca cotitatea disponibila nu a fost depasita instrainarea ramine valabila si nu va fi supusa nici raportului donatiilor intrucit deg6izarea donatiei sub aparenta unui act oneros ec6ivaleaza cu scutirea de raport. 5revederile art.381 C. civ. nu au efecte numai asupra intinderii masei succesorale ci si cu privire la imputatia si reductiunea liberalitatilor e"cesive. stfel cum rezulta din te"t imputarea valorii donatiilor prezumate are loc mai intii asupra cotitatii disponibile, fiind, cum am vazut, scutite de raport, iar ceea ce e"cede se imputa asupra rezervei mostenitorului beneficiar al donatiei prezumate. !aca cotitatea disponibila si rezerva nu sunt suficiente pentru acoperirea donatiilor prezumate, ele vor fi supuse proportional, reductiunii. I *utarea !i.era!itati!or $i cu u!u! rezervei cu cotitatea di$*oni.i!a 5entru determinarea concreta a drepturilor succesorale ale celor c6emati la mostenire se pune si problema asupra carei parti din mostenire se calculeaza liberalitatile facute de defunct, asupra cotitatii disponibile sau asupra rezerveiI &egula instituita este aceea ca donatiile si legatele, cu un cuvint, liberalitatile, facute de defunct se imputa asupra cotitatii disponibile si nu a rezervei care se cuvine mostenitorilor rezervatari, iar in cazul in care i s-a adus atingere prin depasirea cotitatii disponibile se procedeaza la reductiunea liberalitatilor e"cesive. ceasta regula nu comporta discutii atunci cind cei gratificati prin liberalitati sunt terti, straini de mostenire, sau sunt mostenitori, dar nerezervatari. !aca insa cei gratificati sunt mostenitori rezervatari solutiile sunt in anumite situatii diferite. stfel atunci cind este vorba de mostenitori rezervatari, dar care renunta la mostenire, acestia sunt considerati straini de acea succesiune ca orice tert. In adevar art.91* C. civ. prevede in mod e"pres ca eredele care renunta la mostenire poate
1(9Ibidem. 1(3 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1*)(<1(9*, in &epertoriu. . . , pe anii 1()(1(91, pag. *o7. se vedea si !. le"andresco, op. cit. vol. I2, pag. 1().

11* pastra darul sau poate cere legatul ce i s-a facut in limita cotitatii disponibile. Cu alte cuvinte donatia se socoteste asupra cotitatii disponibile, iar in ipoteza ca o depaseste atacind rezerva, acea liberalitate este supusa reductiunii pina la asigurarea rezervei. In ipoteza in care cei gratificati sunt, la rindul lor, mostenitori rezervatari si accepta mostenirea, situatia este diferite dupa cum liberalitatile sunt donatii (adica acte intre vii) sau legate (adica acte pentru cauza de moarte). In vreme ce donatiile se socotesc diferit dupa cum sunt sau nu scutite de raport, legatele se imputa intotdeauna asupra cotitatii disponibile. In cazul donatiilor scutite de raport, intrucit ele apar ca niste daruri definitive se imputa asupra cotitatii disponibile, iar daca aceasta nu acopera valoarea donatiei diferenta se imputa asupra rezervei donatarului1((. !aca donatia trece peste limitele cotitatii disponibile, insumata cu rezerva, atunci se va proceda la reductiunea, in aceasta limita, a donatiei. In sc6imb donatiile nescutite de raport, care sunt considerate numai niste avansuri, in contul mostenirii, facute de defunct unora dintre mostenitorii rezervatari, nefiind daruri definitive (preciputare) sunt aduse la masa succesorala pentru a se putea realiza astfel egalitatea dintre mostenitorii rezervatari care beneficiaza de raport. cestia sunt descendentii defunctului si sotul supravietuitor. !onatiile se imputa mai intii asupra rezervei celor gratificati, iar daca aceasta nu acopera valoarea donatiilor diferenta se va imputa asupra cotitatii disponibile. !ar aceste donatii, cum s-a precizat*44, de regula nu sunt facute pentru a avantaja definitiv pe unii din mostenitori . 5entru realizarea egalitatii intre mostenitorii rezervatari care beneficiaza de raport, partea din donatie care se imputa asupra cotitatii disponibile nu profita in totalitate mostenitorului gratificat, ci doar partial, fiind supusa impartirii in parti egale intre mostenitorii rezervatari, luind in calcul si pe mostenitorul gratificat. -. Reductiunea !i.era!itati!or e7ce$ive. Notiune. &eductiunea apare ca o sanctiune civila cu privire la donatiile si legatele facute de defunct daca prin ele se aduce atingere rezervei mostenitorilor rezervatari. rt.389 C. civ. 5revede ca /liberalitatile prin acte intre vii sau prin testament, cind vor trece peste cotitatea disponibila, vor fi reduse la aceasta parte0. 5rin reductiune aceste liberalitati devin ineficace, dar numai in masura necesara intregirii rezervei succesorale. %a se aplica, cum am vazut, nu numai donatiilor declarate ca atare ci si celor deg6izate, *41sau prezumate de legiuitor a fi deg6izate, precum si legatelor al caror obiect il constituie depunerile la C%C cu clauza testamentara*4*. ;crotirea rezervei succesorale, prin reductiune, se realizeaza nu numai cind
1(( se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 7)7-7)8+!. C6irica, op. cit. pag. 138. *44 se vedea, I. &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. 917+$. %liescu, op. cit. pag. 7)8-7)1+!. C6irica, op. cit. pag. 131. *41 se vedea, 2. 5atulea, Nota la dec. civ. nr. 139<1(9o, in &. &. !. nr. 9<1(91, pag. 1o(11*+2. Neegru, %"amen teoretic al practicii judiciare privind actiunea in reductiune, in &. &. !. nr. 8<1(38, pag. 79-73

117 liberalitatile sunt facute in favoarea unor terti, sau mostenitori nerezervatari ci si cind beneficiarii liberalitatilor sunt mostenitori rezervatari. ceasta sanctiune nu trebuie confundata cu nulitatea caci efectele ei sunt fie caducitatea legatelor, fie rezolutiunea donatiilor considerate e"cesive. %a nu are legatura cu conditiile de validitate a actelor juridice, a caror nerespectare duce la nulitate, ci sanctioneaza numai depasirea cotitatii disponibile. 5roblema reductiunii nu se poate, evident, pune decit dupa desc6iderea succesiunii caci depasirea cotitatii disponibile se apreciaza nu in raport de data actului de liberalitate ci in raport cu aceasta data. 5ina in momentul desc6iderii mostenirii, mostenitorii rezervatari nu au nici un drept asupra acesteia, asteptarea lor indreptatita nu le confera nici macar dreptul de a lua masuri asiguratoare impotriva actelor care ar compromite patrimoniul celui la carui mostenire ar urma sa vina, caci si acestea ar fi pacte asupra unei succesiuni viitoare sanctionate de legiuitor*47. Per$oane!e care *ot invoca reductiunea. rt.383 C. civ. prevede ca# 0reductiunea liberalitatilor intre vii nu va putea fi ceruta decit numai de erezii rezervatari, de erezii acestora sau de cei care infatiseaza drepturilor0*48. &eductiunea fiind conceputa de legiuitor ca un mijloc de aparare a rezervei succesorale este firesc ca ea sa poata fi invocata de mostenitorii rezervatari, care vin efectiv la mostenire. %numerarea celor care pot invoca reductiunea, prin art.383 C. civ., este limitativa, alte categorii de persoane neputind face acest lucru*41. !reptul de a cere reductiunea are un caracter individual+ daca sunt mai multi mostenitori rezervatari ei vor putea cere reductiunea impreuna. In cazul in care unul sau mai multi renunta la acest drept, fara a renunta la mostenire, reductiunea va avea loc numai in masura necesara intregirii rezervei celor care si- au e"ercitat acest drept. !reptul de a cere reductiunea nu se transmite de la defunct la mostenitorii sai rezervatari ci este un drept care se naste direct in persoana acestora. sa fiind s-a precizat ca donatarii si legatarii impotriva carora se e"ercita actiunea nu vor putea opune rezervatarilor e"ceptiile pe cere le puteau opune defunctului. %i vor putea insa opune mostenitorului rezervatar acele e"ceptii care deriva din faptele personale ale
*4* se vedea, :6. 'renciu, 2. 5anturescu, &eductibilitatea legatelor al caror obiect este constituit de depuneri de pe librete C%C asupra carora defunctul titular a prevazut clauza testamentara, in &. &. !. nr. 1<1(38, pag. 1)-19. *47 se vedea, $. '. Cantacuzino, op. cit. pag. *37-*38. *48.e"tul se refera, in terminis numai la /liberalitatile intre vii0dar, asa cum s-a precizat, el este aplicabil si liberalitatilor mortis cauza, intrucit alte te"te cum ar fi art. 31o, 31*-317 C. civ. includ neindoilenic si legatele ca fiind supuse reductiunii. se vedea, !. C6irica, op. cit. pag. 139+,r. !ea-, op. cit. pag. 79( *41 fost criticata pe buna dreptate solutia prin care s-a admis reductiunea la cererea unor colaterali privilegiati. se vedea, 5. Savu, %. 5uscariu, Sc. Serbanescu, Note la dec. civ. nr. 7987<1(19 a .rib. reg. Craiova, in =. 5. nr. *<1(13, pag. 11o.

118 acestuia, ca presciptia, renuntarea la dreptul a cere reductiunea etc.*4). In cazul in care mostenitorul rezervatar moare inainte de e"ercitarea dreptului la reductiune el se transmite la propriii mostenitori, caci are un caracter patrimonial. !esigur daca e"ista un singur mostenitor al mostenitorului rezervatar care nu a e"ercitat dreptul la reductiune si acesta poate renunta la acest drept, iar daca e"ista mai multi, pot opta unitar sa renunta la el. In cazul in care insa ei opteaza diferit, renuntarea unora nu poate impieta asupra dreptului altuia de a e"ercita acest drept, care, asa cum am aratat, are un carcater individual. sa cum rezulta din art.383 C. civ. reductiunea mai poate fi ceruta si de cei care infatiseaza drepturile mostenitorilor rezervatari, adica avinzii lor cauza, universali sau cu titlu universal. cestia sunt cesionarii drepturilor succesorale si creditorii acestora, care pot cere reductiunea pe calea actiunii oblice, potrivit art.(98 C. civ.*49 !obinditorii cu titlu particular, ca cesionarii si donatarii de bunuri privite individual, precum si legatarii particulari nu pot cere reductiunea. %i au, in aceasta materie calitatea de terti si nu /infatiseaza0asadar dreptul mostenitorilor rezervatari la reductiune. C6iar in ipoteza in care bunul transmis a format obiectul unui legat, supus reductiunii caci aduce atingere rezervei, numai mostenitorul rezervatar va putea cere reductiunea, succesorii sau cu titlu particular nu au aceasta calitate, nefiind avinzi sai cauza. In alta ordine de idei, reductiunea se raporteaza intotdeauna la un patrimoniu si nu la bunuri individual determinate. In ce priveste creditorii defunctului trebuie facuta distinctia intre situatia in care mostenitorii rezervatari au acceptat mostenirea pur si simplu sau sub beneficiu de inventar. !aca mostenirea fost acceptata de catre mostenitorul rezervatar pur si simplu, are loc contopirea patrimoniului sau cu acela al defeunctului astfel incit creditorii defunctului devin si creditorii personali ai mostenitorului rezervatar. sa fiind ei0 infatiseaza0 drepturile mostenitorului rezervatar ai carui creditori devin ca urmare a acceptarii, in aceasta forma, a mostenirii si pot cere reductiunea pe calea actiunii oblice. !aca, in sc6imb, mostenitorul rezervatar accepta mostenirea sub beneficiu de inventar, nu are loc confuziunea patrimoniului sau cu acela al defunctului astfel incit creditorii defunctului nu sunt avinzii cauza ai mostenitorului rezervatar si nu-i /infatiseaza0 drepturile. In cazul donatiilor creditorii defunctului nu pot cere reductiunea intrucit pentru ei bunurile donate au iesit definitiv din patrimoniul defunctului si nu formeaza obiect al dreptului de gaj general al creditorilor c6irografari. In ce priveste legatele, daca acceptarea mostenirii s-a facut sub beneficiu de inventar, creditorii defunctului nu pot
*4) se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 7))-7)9+!. C6irica, op. cit. pag. 133. *49 se vedea, I. &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. 918+$. %liescu, op. cit. pag. 7))+!. C6irica, op. cit. pag. 133+.rib. reg. 'acau, dec. nr. 8*3o<1(11, cu Nota de $. Ionescu, in =. 5. nr. 9<1(1), pag. 338.

111 cere reductiunea. !ar pot cere ac6itarea catre ei a datorilor cu prioritate fata de legate intrucit dreptul lor de gaj general se e"ercita supra activului brut al mostenirii, iar legatele urmeaza a fi platite din activul net al acesteia si numai in limitele cotitatii disponibile daca e"ista mostenitori rezervatari care cer reductiunea. &eductiunea nu poate fi, evident, ceruta nici de catre donatari sau legatari caci reductiunea este un drept al mostenitorilor rezervatari impotriva lor si nu in favoarea lor. In cazul in care insa un donatar sau legatar este actionat prin reductiune el are dreptul sa ceara respectarea ordinii legale de reductiune a liberalitatilor e"cesive. Ordinea reductiunii !i.era!itati!or e7ce$ive. 5roblema ordinii in care va opera reductiunea liberalitatilor e"cesive se pune, evident, numai in ipoteza in care defunctul a facut o plurlitate de liberalitati - donatii si legate -prin care s-a depasit cotitatea disponibila. Nu are importanta daca de aceste liberalitati a beneficiat o singura persoana sau persoane diferite. Codul civil stabileste prin art.31o, 31* si 317 ordinea in care se face reductiunea avind la baza ideia ca liberalitatile cu data anterioara sunt facute din cotitatea disponibila, astfel ca vor fi mentinute, si numai daca au aceeasi data se vor reduce proportional cu valoarea lor. a) =egatele se reduc inaintea donatiilor (art.31o alin.1 C. civ.). &egula instituita de legiuitor are la baza ideia ca legatele produc efecte doar la data desc6iderii succesiunii, sunt, cu alte cuvinte, ultimele liberalitati. sadar, ele fiind cele care aduc atingere rezervei, trebuie reduse mai intii si nu donatiile care sunt anterioare si, cel putin in parte, au fost facute din cotitatea disponibila. poi daca s-ar inversa regula ar insemna sa se aduca atingere principiului irevocabilitatii donatiilor. In adevar, daca sar reduce donatiile inaintea legatelor, practic s-ar ajunge la revocarea donatiilor anterioare lasindu-se ca legatele sa epuizeze cotitatea disponibila. In acest mod nu se revoca nici donatiile dintre soti, care sunt revocabile, dar pentru aceasta fiind necesara o clauza testamentara speciala in acest sens, intentia revocatorie neputindu-se deduce din simpla instituire de lagatari. &egula reductiunii legatelor inaintea donatiilor are caracter imperativ astfel ca defunctul nu o poate sc6imba prin stipularea in testament a unei alte ordini. b) =egatele se reduc toate deodata si in mod proportional (art.31* C. civ.). =egatele, atit cele universale, cit si cele cu titlu universal sau cu titlu particular, sunt supuse deodata reductiunii si proportional cu valoarea lor*43. ceasta regula are la baza ideia ca toate legatele produc efecte deodata, adica la data desc6iderii mostenirii. ceasta regula, care se intemeiaza, cum s-a spus*4( pe vointa prezumata a testatorului, nu are carcater imperativ. Se permite, astfel, testatorului sa dispuna plata
*43 se vedea, .rib. Supr. dec. nr. *8*o<1(11, in C. !. 1(11, vol. I. pag. 1((. *4( se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 7)3.

11) unor legate cu prioritate fata de altele asa incit cele preferate de defunct se vor reduce, cum rezulta din art.317 C. civ., numai daca rezerva succesorala nu va fi asigurata prin reducerea celorlalte. 2ointa defunctului in acest sens se poate deduce dintr-o stipulatie e"presa sau implicita dar neec6ivoca a acestuia. S-a admis ca si legatarii, prin intelegerea lor, pot deroga de la regula reductiunii concomitente si proportionale a legatelor*14. c)!onatiile se reduc in mod succesiv, in ordinea inversa a datei lor, incepind cu cea mai noua (art.31o alin.* C. civ.). ceasta regula are la baza ideia ca donatiile mai noi aduc atingere rezervei succesorale, iar daca s-ar admite reductiunea in ordinea vec6imii lor ar insemna sa se admita revocarea indirecta a donatiilor anterioare, prin efectuarea unora noi care sa epuizeze cotitatea disponibila, ceea ce este inadmisibil. .ocmai caracterul de ordine publica al principiului irevocabilitatii donatiilor ii confera caracter imperativ si regulii instituita de art.31o alin.* C. civ., donatorul neputind stabili o alta ordine de reductiunii, nici cu prilejul inc6eierii contractelor de donatie si nici prin testamentul lasat. !oar daca este vorba de o donatie facuta sotului sau, care oricum este revocabila, se admite ca donatorul ar putea stipula ca aceasta sa se reduca inanitea altor donatii posterioare*11. !e asemenea s-a admis in doctrina ca in cazul insolvabilitatii unui donatar posterior se poate reduce o donatie anterioara pentru asigurarea rezervei succesorale*1*. In cazul donatiilor cu aceeasi data ele se reduc simultat si proportional cu valoarea lor. !onatorul poate stabili, in acest caz, o ordine de preferinta privitoare la reductiunea lor, printr-o astfel de stipulatie neaducindu-se atingere principiului irevocabilitatii donatiilor caci reductiunea necesara pentru intregirea rezervei are caracter imperativ. !aca donatiile supuse reductiunii sunt neautentice, in raporturile dintre donatari, care sunt terti unii fata de altii, data donatiei se determina in functie de data cind actul a capatat, potrivit art.113* C. civ., data certa, evident cel mai tirziu la data mortii donatorului. Cai!e *rocedura!e de e7ercitare a dre*tu!ui !a reductiune. &eductiunea se realizeaza la cerere si nu din oficiu*17. %a se poate realiza atit prin intelegerea intervenita intre mostenitorii rezervatari*18, pe de o parte, si donatarii si legatarii
*14 se vedea, I. &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. 919+!. C6irica, op. cit. pag. 1(7. *11 se vedea, $. '. Cantacuzino, op. cit. pag. 71*+,r. !ea-, op. cit. pag. 738. *1* se vedea, C. Damangiu, I, &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. )9(+$. %liescu, op. cit. pag. 79o+!. C6irica, op. cit. pag. 1(7+,r. !ea-. op. cit. pag. 731. *17 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1*17<1(3(, in !reptul nr. 8<1((4, pag. 91. *185otrivit art. 3* alin. 7 din =egea nr. 7)<1((1 notarul public avind acordul tuturor mostenitorilor poate proceda la reductiunea liberalitatilor pina la limita prevazuta de lege. .ot astfel reductiunea se poate realiza prin imparteala bunurilor prin acordul mostenitorilor potrivit art. 31 alin. 7 din =egea nr. 7)<1((1.

119 beneficiari ai liberalitatilor pe de alta parte, cit si pe cale judecatoreasca. ; astfel de intelegere are efectele unui contract, astfel ca nu va putea fi revocata decit tot prin acordul partilor. %a va putea fi atacata insa, ca orice conventie, pentru motiv de nulitate absoluta sau relativa*11. &eductiunea are loc pe cale judecatoreasca in cazul in care mostenitorii nu ajung la un acord, iar cel care cere reductiunea va trebui sa dovedeasca, prin orice mijloc de proba, ca prin liberalitatile facute s-a depasit cotitatea disponibila. In cazul in care bunurile de care defunctul a dispus prin liberalitatile supuse reductiunii se afla in posesia celor gratificati, cum de cele mai multe ori se intimpla in cazul donatiilor si mai rar in cazul legatelor, mostenitorii rezervatari se vor adresa instantei de judecata pe cale de actiune in reductiune. ; astfel de actiune are caracterul unei actiuni patrimoniale personale, iar nu reale, astfel ca cei care sunt indreptatiti a cere reductiunea nu pot urmari bunurile ce au format obiectul liberalitatii e"cesive aflate in miinile tertilor subdobinditori*1). ctiunea in reductiune nu poate fi e"ercitata decit de cel a carui rezerva a fost incalcata prin liberalitatea ce se cere a fi redusa si profita numai acestuia*19. .otusi se accepta ca cererea in reductiune va profita si celorllti mostenitori indreptatiti daca se e"ercita cu prilejul actiunii de partaj, dar numai in masura in care si ei se afla in termenul legal in care poate fi introdusa*13. ceasta intrucit actiunea este prescriptibila in termenul general de prescriptie de 7 ani (art.7 din !ecr. Nr.1)9<1(13), iar termenul incepe sa curga, de regula, de la data desc6iderii mostenirii*1(. Se accepta, totusi, ca in cazul in care titularul dreptului la actiune nu a avut cunostinta de e"istenta liberalitatii care i-a incalcat rezerva, ceea ce se intimpla de obicei cind se dovedeste ca nu a cunoscut testamentul defunctului, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data cind a luat cunostinta sau trebuia sa ia cunostrinta de liberalitatea care cere a fi redusa**4. !aca mostenitorii rezervatari se afla in posesia bunurilor ce formeaza obiectul liberalitatii (ceea ce se intimpla de regula in cazul legatelor) legatarii ii vor actiona in
*11 se vedea, .rib. jud. Suceava, dec. civ. nr. 3*3<1(91, in &. &. !. nr. )<1(9*, pag. 1)). *1) se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 77<1()9, in C. !. 1()9, pag 1*(, dec. nr. *o(1<1()9, in &. &. !. nr. 1<1()3, pag. 1)1. *19 se vedea, .rib. Supr. sect civ. dec. nr. 93o<1(97, in C. !. 1(97, pag. *o*, dec. nr. 987<1(31, in C. !. 1(31, pag. (7-(). *13 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 111(<1(99, in C. !. 1(99, pag. (*-(1. *1( se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1819<1(97, in &. &. !. nr. 9<1(98, pag. 1(-)o, dec. nr. 77<1()9, cit. supra. **4 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1338<1(98, in &epertoriu. . . , pe anii 1()(1(91, pag. *o), dec. nr. 1))1<1(9), in repertoriu. . . , pe anii 1()(-1(91, pag. 178, dec. nr. 77o<1(93, in &. &. !. nr. 3<1(93, pag. )1, dec. nr. *773<1(31, in C. !. 1(31, pag. (1-(7, dec. nr. 987<1(31, in C. !. 1(31, pag. (7-(), dec. nr. 97*<1(3), in C. !. 1(3), pag. 3)-33+.rib. ?ud. Dunedoara, de. civ. nr. 1o81<1(93, in &. &. !. nr. *<1(9(, pag. )8+ trib. ?ud. $aramures, dec, civ. nr. 8*1<1(31, in &. &. !. Nr. 1*<1(31, pag. 1o).

113 judecata pentru predarea acestora. %i vor putea cere reductiunea in acest caz pe cale reconventionala**1, cererea lor fiind si in acest caz supusa prescriptiei e"tinctive. !aca mostenitorul rezervatar se afla in posesia obiectului supus reductiunii nu i se poate opune prescriptia, intrucit a e"ercitat in fapt toate prerogativele izvorind din calitatea sa de mostenitor rezervatar***. E1ecte!e reductiunii. In privinta efectelor reductiunii trebuie sa deosebim intre donatii si legate. %fectul reductiunii in cazul legatelor este caducitatea acestora, care poate sa fie totala sau partiala in functie de necesitatea intregirii rezervei pe care reductiunea o apara. !aca prin acele legate s-a epuizat intreaga cotitate disponibila ineficacitatea legatelor sub forma caducitatii va fi totala, iar daca s-a dispus numai de o parte a cotitatii disponibile reductiunea va opera si ea partial, proportional cu valoarea necesara intregirii rezervei. ceasta intregire se realizeaza in natura intrucit bunurile ce formeaza obiectul legatelor se afla in patrimoniul succesoral. In cazul donatiilor efectul reductiunii este rezolutia acestora, care poate fi totala sau partiala tot in functie de faptul daca s-a depasit cotitatea disponibila total sau numai in parte, le fel ca in cazul legatelor. 5rin rezolutiunea donatiilor acestea se desfiinteaza retroactiv insa numai in anumite limite, iar reductiunea se face in principiu, in natura, dar, uneori, si prin ec6ivalent. ctul de donatie nu se desfiinteaza retroactiv de la data inc6eierii sale, ci numai de la data desc6iderii succesiunii. stfel prin art.311 C. civ. se dispune in sensul ca actele de instrainare a bunului donat facute de catre donatar unor terte persoane se mentin in vigoare, in atari cazuri donatarii suportind reductiunea numai prin ec6ivalent si nu in natura, in raport cu valoarea bunului donat din momentul desc6iderii mostenirii. ctele de instrainare insa inc6eiate de donatar cu tertii ulterior desc6iderii succesiunii vor fi desfiintare si ele pe cale de consecinta, aplicindu-se principiul resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis. poi, potrivit art.318 C. civ. donatarul trebuie sa restituie fructele portiunii care trece peste cotitatea disponibila numai din momentul mortii donatorului intrucit pina in acest moment el este socotit a
**1In acelasi sens, !. C6irica, op. cit. pag. 1(1+In sensul ca mostenitorii rezervatari ar putea cere reductiunea pe cale de e"ceptie, a se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 791+C. Statescu. op. cit. pag. *o3, %. Safta-&omano. op. cit. pag. 77)+!. $acovei, op. cit. pag. 1*). ,ormularea in sensul ca rezervatarii este suficient, in cazul in care sunt actionati in judecata de catre legatari, sa invoce e"ceptia reductiunii este in adevar de natura a creia confuzii caci si atunci cind am accepta ca mostenitorii rezervatari in aceasta ipoteza invoca o e"ceptie de drept civil(de fond) calea procedurala de a o invoca in postura lor de piriti este tot cererea reconventionala. 5entru disticnctia dintre e"ceptiile de fond si e"ceptiile de procedura a se vedea, le"andru 'acaci, %"ceptiile de procedura in procesul civil, %ditura /!acia0, Cluj-Napoca, 1(37, pag. 9-*1. *** se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 9oo<1(9*, in &epertoriu. . . , pe anii 1()(1(91, pag. *o)-*o9+dec. civ. nr. 97*<1(3), cit. supra+,r. !ea-, op. cit. pag. 739+!. C6irica, op. cit. pag. 1(1.

11( fi proprietarul bunului ce a format obiectul donatiei**7. sa cum am aratat, in principiu rezerva trebuie asigurata mostenitorilor in **8 natura astfel ca defunctul nu poate dispune prin testament, bunaoara, ca bunul sa fie vindut la licitatie publica, iar rezerva sa fie asigurata din pretul astfel obtinut sau sa fie suplinita prin acordarea dreptului de uzufruct . !e asemenea nu este ingaduit ca mostenitorii rezervatari sa primeasca cota lor de rezerva sub forma ec6ivalentului banesc al bunului donat. !octrina si practica judiciara au decis de asemenea ca rezerva trebuie asigurata mostenitorilor rezervatari in plina proprietate, fara sarcini, conditii sau clauze restrictive.**1 .otusi se admite, prin e"ceptie, ca reductiunea donatiilor se face prin ec6ivalent in urmatoarele situatii# a) daca donatia e"cesiva a fost facuta unui descendent sau sotului supravietuitor cu scutire de raport. In acest caz, potrivit art.311 C. civ. , donatarul va putea scadea partea cu care ar trebui sa se reduca donatia din partea ce i se cuvine ca mostenitor, daca bunurile succesorale sunt de aceeasi natura cu cele primite prin donatie+ b) daca donatia a fost facuta unui succesibil fara scutire de raport si are ca obiect un imobil, iar partea supusa reductiunii este mai mica de jumatate din valoarea imobilului. In acest caz donatarul rezervatar poate pastra in intregime imobilul compensindu-i pe ceilalti mostenitori rezervatari prin luare mai putin din celelalte bunuri din succesiune sau prin plata in bani a valorii partii din imobil supusa reductiunii (art.994 alin.* C. civ.)+ c) daca donatarul a instrainat sau a grevat bunurile ce formeaza obiectul donatiei inainte de desc6iderea succesiunii . &ezerva, in acest caz, se va intregii prin plata ec6ivalentului portiunii care depaseste cotitatea disponibila (art.311 C. civ.). sa cum am aratat mai sus, actele juridice inc6eiate de catre donatar inainte de desc6iderea succesiunii fiind valabile si opozabile mostenitorilor rezervatari, riscul insolvabilitatii lui afecteaza rezerva lor. In cazul in care donatia a fost facuta in favoarea unui alt mostenitor rezervatar ec6ivalentul a ceea ce dapaseste cotitatea disponibila se poate asigura prin luare mai putin din bunurile succesorale sau prin plata in bani. !aca donatarul este un mostenitor nerezervatar sau un tert contraec6ivalentul rezervei se asigura prin plata in bani. d) daca bunul donat a pierit din culpa donatarului acesta este obligat sa suporte reductiunea prin ecivalent banesc. !aca bunul ar fi pierit fara vreo culpa a donatarulu,
**7'ine s-a observat in doctrina ca in acest caz donatarul ar trebui sa fie obligat la restituirea fructelor numai din momentul cererii de reductiune caci numai de atunci devine posesor de rea credinta al bunurilor donate. se vedea in acest sens, ,r. !ea-, op. cit. pag. 73(. **8 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr.9)o<1()(, in &epertoriu. . . , pe anii 1()(1(91, pag. *o)+C. S. ?. sect. civ. dec. nr.1718<1((8, in !reptul nr.9<1((1, pag.39. **1 se vedea, !. C6irica, op. cit. pag. 1(1+,r. !ea-. op. cit. pag. 73(+C. S. ?. sect. civ. dec. nr. 1718<1((8, cit. supra.

1)4 i acesta nu poate fi obligat la plata ecivalentului banesc al acestuia intrucit bunul ar fi pierit oricum, c6iar la donator, si deci nu ar fi putut face parte din masa succesorala+ e) daca bunul donat a fost un bun fungibil si consumtibil donatarul va fi obligat la fel ca in cazul uzufructului prevazut de art.1*) C. civ. la restituirea unor bunuri de aceeasi calitate, cantitate si valoare. In toate cazurile de reductiune prin ec6ivalent, potrivit art.38( C. civ. se va avea in vedere starea bunurilor din momentul efectuarii donatiei si valoarea lor din momentul desc6iderii succesiunii. Reductiunea !i.era!itati!or in uzu1ruct $au in renta via"era. In cazul in care obiectul liberalitatii facute de defunct il constituie dreptul de uzufruct sau renta viagera, si intrucit evaluarea acestor drepturi este dificil de facut, depinzind de durata vietii beneficiarului, element aleatoriu, legiuitorul a prevazut, pentru astfel de situatii unele solutii e"ceptionale . stfel art.388 C. civ. prevede ca#0!aca dispozitia prin acte intre vii sau prin testament, constituie un uzufruct sau o renta viagera a carei valoare trece peste cantitatea disponibila, erezii rezervatari au facultatea de a e"ecuta aceste dispozitii sau de a abandona proprietatea cantitatii disponibile0. sadar, potrivit acestui te"t de lege, mostenitorii rezervatari pot opta intre e"ecutarea liberalitatilor asa cum au fost facute si predarea cotitatii disponibile beneficiarului liberalitatii, prin aceasta transformind uzufructul sau renta viagera in plina proprietate asupra cotitatii disponibile. !aca beneficiarul liberalitatii are si calitatea de mostenitor rezervatar, la propria cota de rezerva in plina proprietate se va adauga si cotitatea disponibila astfel obtinuta. ;ptiunea ii apartine numai mostenitorului rezervatar, dar ea este multumitoare si pentru beneficiarul liberalitatii intrucit in cazul in care se e"ecuta liberalitatea primeste ceea ce i-a daruit defunctul, iar in cazul in care cotitatea disponibila este abandonata primeste in intregime acea parte din mostenire de care defunctul putea dispune**). !ispozitiile art.388 C. civ. fiind derogatorii de la dreptul comun privind reductiunea liberalitatilor e"cesive, in doctrina si practica judiciara s-au facut unele precizari in legatura cu aplicarea lor. stfel s-a spus**9ca prevederile art.388 C. civ. au aplicabilitate numai daca liberalitatea are ca obiect dreptul de uzufruct sau renta viagera. In ipoteza inversa, adica atunci cind liberalitatea are ca obiect nuda proprietate sau proprietatea cu sarcina unei rente viagere in favoarea mostenitorului rezervatar aceste dispozitii nu se aplica. Intr-o atare ipoteza, in practica judiciara s-a decis ca rezervatarul uzufructuar va dobindi rezerva in plina proprietate, pastrind si dreptul de uzufruct asupra cotitatii disponibile, iar legatarul va primi dreptul de nuda proprietate asupra cotitatii
**) se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. *o)1<1(3(, in !reptul nr. 9<1((4, pag. )9+ $. %liescu, op. cit. pag. 73o. **9 se vedea, C. Damangiu, I. &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. 1o1*+ $. %liescu, op. cit. pag. 731+!. C6irica, op. cit, pag. 1(3.

1)1 disponibile**3. 5revederile art.388 C. civ. nu-si gasec aplicare nici atunci cind liberalitatea are ca obiect dreptul de uz sau de abitatie cu toate ca si in aceste cazuri se intilnesc aceleasi dificultati de evaluare, iar uzul si abitatie sunt de fapt varietati ale dreptului de uzufruct. In cazul intretinerii in natura s-a apreciat ca desi legea nu se refera e"pres la o astfel de ipoteza de vreme ce contractul de intretinere nici nu este reglemantat in Codul civil, intrucit si in acest caz este prezenta aceeasi ratiune ca in cazul rentei viagere, aplicarea prevederilor art.388, la fel ca si cele ale art.381 C. civ. este posibila (ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet)**(. 5revederile art.388 C. civ. sunt aplicabile numai daca este vorba de o singura liberalitate facuta de defunct, intrucit daca sunt mai multe liberalitati, din care una este in uzufruct sau renta viagera, pentru a se putea aplica regulile din materia ordinei reductiunii se impune efectuarea evaluarii*74. Cind e"ista o singura liberalitate in uzufruct sau renta viagera, desi te"tul legal se refera e"pres la o !i.era!itate a carei va!oare trece *e$te cantitatea di$*on.i!a6 nu este nevoie de nici o evaluare. $ostenitorul rezervatar este liber sa aprecieze in functie de situatia privind virsta, starea sanatatii beneficiarului liberalitatii etc. in sensul de a opta pentru e"ecutarea liberalitatii asa cum a fost dispusa de defunct sau de a abandona proprietatea cotitatii disponibile. sa cum am aratat mai sus, actiunea in reductiune este divizibila, astfel ca in cazul in care e"ista mai multi mostenitori rezervatari fiecare opteaza dupa cum crede de cuviinta, cu e"ceptia situatiei cind obiectul liberalitatii este indivizibil. In acest din urma caz este necesar consensul mostenitorilor rezervatari. !aca acestia nu ajung la un consens prevederile art.388 C. civ. nu se vor putea aplica intrucit instanta de judecata nu este c6emata sa e"ercite dreptul de optiune. Intr-o astfel de situatie se va aplica dreptul comun in materie. S-a mai precizat ca in cazul aplicarii art.388 C. civ., in situatia in care mostenitorii rezervatari opteaza pentru abandonarea proprietatii cotitatii disponibile, prin aceasta transformare a obiectului liberalitatii, caracterul ei nu se sc6imba, donatarul sau legatarul raminind cu titlu particular. %l ar fi obligat sa suporte pasivul succesoral numai in limita cotei de proprietate dobindita ca mostenitor rezervatar, atunci cind este cazul, peste cotitatea disponibila*71. !reptul de optiune la care se refera art.388 C. civ. are un caracter personal patrimonial si se transmite pe cale succesorala in cazul decesului titularului sau. %l nu
**3 se vedea, .rib. Supr. in completul de 9 judecatori, dec. nr. 8<1(38, in C. !. 1(38, pag. )3-9* **( se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. 7(*-7(7. In ce ne priveste tocmai datorita carcterului de e"ceptie al acestor prevederi legale credem, la fel ca in cazul art. 381 C. civ. , ca e"tinderea lor si la alte ipoteze decit cele prevazute de te"tul legal nu este recomandabila. *74 se vedea, $. '. Cantacuzino, op. cit. pag. 711+$. %liescu, op. cit. pag. 73o. *71,r. !ea-, op. cit. pag. 7(8.

1)* poate fi e"ercitat de creditori pe calea actiunii oblice, intrucit nu este inclus in dreptul lor de gaj general*7*. In fine, s-a mai precizat ca dreptul de optiune reglementat de art.388 nu are carcater imperativ, astfel ca partile se pot intelege cu privire la un alt mod de realizare a reductiunii liberalitatilor e"cesive*77. !efunctul poate de asemenea dispune ca in cazul depasirii cotitatii disponibile reductiunea uzufructului sau a rentei viagere sa se faca in limitele acesteia, iar rezervatarii sa nu poate opta in sensul abandonarii in plina proprietate a cotitatii disponibile*78.

*7* se vedea, !. le"andresco, op. cit. 2ol. I2, pag. )*8. *77 se vedea, C. Damangiu, I. &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. )3). *78 se vedea, !. !ea-, op. cit. pag. 7(8. le"andresco, op. cit. 2ol. I2, pag. )*1+!. C6irica op. cit.pag. 1(9+ ,r.

1)7

T I T L U L IV TRANSMISIUNEA MOSTENIRII CAPITOLUL I DREPTUL DE OPTIUNE SUCCESORALA Sectiunea A I-a. Con$ideratii "enera!e cu *rivire !a dre*tu! de o*tiune $ucce$ora!a. #. Notiunea de o*tiune $ucce$ora!a. ; data cu decesul celui care lasa mostenirea, patrimoniul sau, in cazul transmisiunii universale sau cu titlu universal, precum si bunurile determinate, in cazul transmisiunii cu titlu particular, trec asupra mostenitorilor fara nici o manifestare de vointa din partea acestora sau c6iar fara stirea lor. sa se e"plica ca in cazul mortii unui succesibil inainte de lic6idarea mostenirii, aceasta se retransmite mostenitorilor sai tot cu titlu de mostenire. 5atrimoniul succesoral nu ramine, asadar, nici un moment fara titular. Cu toate acestea art.)3) C. civ. prevede ca /nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei mosteniri ce i se cuvine0, dimpotriva orice succesibil are desc6isa calea optiunii intre acceptarea acesteia, prin care isi consolideaza titlul de mostenitor si renuntarea la mostenirea la care avea vocatie, prin aceasta desfiintindu-si retroactiv titlul sau. Cu alte cuvinte, trasmisiunea patrimoniului succesoral se produce de drept, o data cu decesul celui care lasa mostenirea, care marc6eaza desc6iderea acesteia, dar nu este vorba de o transmisiune definitiva si obligatorie. bia dupa e"ercitarea dreptului de optiune succesorala se va putea sti care dintre mostenitorii cu vocatie succesorala vor culege efectiv acea mostenire. 5otrivit art.)33 C. civ. efectele acceptarii se suie pina in ziua desc6iderii mostenirii, iar potrivit art.)() C. civ. mostenitorul care a renuntat la mostenire este considerat ca n-a avut niciodata aceasta calitate . sadar, efectele optiunii succesorale se produc retroactiv de la data desc6iderii mostenirii, iar nu de la data la care optiunea se manifesta, intotdeauna ulterior momentului decesului celui care lasa acea succesiune. 5utem spune atunci ca dreptul de optiune succesorala este acel drept subiectiv nascut in persoana succesorilor odata cu decesul celui care lasa mostenirea de a alege intre acceptarea mostenirii sau renuntarea la aceasta *71. 5otrivit legii succesibilul are trei posibilitati dupa descs6iderea mostenirii si
*71 se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. *1o+!. C6irica, op. cit. pag. *oo.

1)8 anume# - acce*tarea *ura $i $i *!a a mostenirii, situatie in care are loc confuziunea patrimoniului lui de cujus cu acela al mostenitorului acceptant, care va fi obligat sa raspunda pentru datoriile si sarcinile succesiunii c6iar cu propriile bunuri, asadar peste activul mostenit (ultra vires hereditatis); - acce*tarea $u. .ene1iciu de inventar a mostenirii, situatie in care confuziunea celor doua patrimonii, al defunctului si al mostenitorului, nu are loc, iar mostenitorul va raspunde pentru datoriile si sarcinile mostenirii numai in limitele activului mostenit(intra vires hereditatis)23 + - renuntarea la mostenire, cind succesibilul isi desfiinteaza cu efect retroactiv potrivit art.)() C. civ. , vocatia la acea mostenire. %l nu raspunde pentru pasivul succesiunii si, evident, nu beneficiaza nici de activul ei. In acest caz mostenirea va fi culeasa de comostenitori sau de mostenitorii subsecventi. +&. Su.iecte!e dre*tu!ui de o*tiune $ucce$ora!a. !reptul de optiune succesorala apartine, din momentul desc6iderii succesiunii, tuturor succesibililor defunctului, indiferent de faptul ca vocatia lor succesorala se intemeiaza pe lege sau pe testament si indiferent ca vocatia la succesiune este universala, cu titlu universal sau cu titlu particular. %l trebuie e"ercitat in termenul de prescriptie prevazut de lege de catre toti cei cu vocatie virtuala la mostenirea lui de cujus, indiferent de clasa de mostenitori din care fac parte. !esigur la mostenire nu vor veni toti cei care au acceptat-o, ci numai cei care au c6emare efectiva, functie de regulile statornicite pentru mostenirea legala sau pentru cea testamentara. !aca e"ista mostenitori legali din mai multe clase de mostenitori, cei din clasa I-a ii vor inlatura pe cei din clasa a II-a si asa mai departe, potrivit regulii prioritatii claselor de mostenitori.*79 In cazul decesului mostenitorului c6emat asi e"prima dreptul de optiune succesorala inainte de aceasta, dreptul sau se transmite mostenitorilor sai daca nu s-a implinit termenul de prescriptie. !aca e"ista neintelegere intre mostenitori in legatura cu modalitatea de optiune, se considera ca mostenirea fost acceptata sub beneficiu de inventar (art.)(*, )(7 C. civ. )*73. In doctrina*7( s-a impus parerea, la care ne raliem si noi, potrivit careia dreptul de optiune succesorala se poate e"ercita si de catre creditorii personali ai
*7) cceptarea mostenirii pur si simplu sau sub beneficiu de inventar are loc la fel, indiferent ca este vorba de mostenirea legala sau de cea testamentara. se vedea in acest sens, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 399<1(93, in &epertoriu. . . , pe anii 1(91-1(34. *79 se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. *11+!. C6irica, op. cit. pag. *o1+.rib. Supr. col. civ. dec. nr. 9)3<1()7, in =. 5. nr. 1o<1()7, pag. 11)+.rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 3*1<1391, in &epertoriu. . . , pe anii 1()(-1(91, pag. 1(3-1((. *73 se vedea, $. %liescu, .rasmisiunea si imparteala mostenirii in dreptul &. S. &. , %ditura cademiei, 'ucuresti, 1()), pag. 3(+C. Statescu, op. cit. pag. *11+!. C6irica, op. cit. pag. *41-*4*. *7( se vedea, !. le"andresco, op. cit. 2ol. III, pag. 7o9+$. %liescu, .ransmisiunea. . . , ;p. cit. pag. 3( si 113+!. $acovei, op. cit. pag. 187+,r. !ea-, op. cit. pag. 8*8+%. Safta&omano, op. cit. pag. 9*-97. In sens contrar, !. C6irica, op. cit. pag. *o*.

1)1 succesibilului pe calea actiunii o.!ice *otrivit art.58- C. civ. In adevar, potrivit art.(98 C. civ. creditorii pot e"ercita toate drepturile si actiunile debitorului lor, cu e"ceptia celor care ii $unt e7c!u$iv *er$ona!e, or nu se poate spune despre dreptul de optiune succesorala ca are, e"clusiv, un atare carcater. !impotriva, el are si un pronuntat caracter patrimonial . =a aceasta se adauga si argumentul ca acceptindu-se mostenirea, si in aceasta modalitate, in realitate se consolideaza dobindirea ei prin insasi faptul mortii lui de cujus si a vocatiei la mostenire a mostenitorului in cauza. %"ercitarea optiunii succesorale pe calea actiunii oblice de catre creditorii mostenitorului virtual ar putea fi refuzata numai daca s-ar dovedi ca i se opun considerente de ordin moral, ipoteza in care, in adevar, se poate spune ca optiunea ar vea un caracter e"clusiv personal*84, in sensul prevederilor art.(98 C. civ. In ipoteza in care succesibilul a renuntat la mostenire, creditorii vor putea retracta renuntarea, pe calea actiunii *au!iene, in aceleasi conditii ca succesibilul insusi, adica sa nu se fi implinit termenul de prescritie de ) luni sau ceilalti succesibili sa nu fi acceptat intre timp mostenirea(art.9o1 C. civ. ), cazuri in care renuntarea devine irevocabila. poi pe calea actiunii oblice urmeaza sa accepte mostenirea, asa cum am aratat mai sus. !eosebit de aceasta art.)(( C. civ. reglementeaza posibilitatea revocarii pauliene a optiunii succesorale pentru ipoteza cind aceasta s-a realizat in frauda creditorilor personali, de pilda se renunta la o mostenire solvabila sau se accepta o mostenire insolvabila. &evocarea reglementata de acest te"t legal este un caz particular al revocarii pauliene astfel cum este reglementata de art.(91 C. civ., fiind, asadar, necesara indeplinirea conditiilor generale ale actiunii pauliene*81. ctiunea nu poate fi promovata decit de creditorii personali ai mostenitorului renuntator ale caror creante sunt anterioare renuntarii. Creditorii succesiunii nu sunt afectati de actul de renuntare la mostenire intrucit oricum succesiunea ca atare constituie garantia creantelor lor, astfel ca ei nu vor putea e"ercita actiunea prevazuta de art.)(( C. civ.*8* In concluzie pentru promovarea acestei actiuni este necesar sa se dovedeasca micsorarea gajului general al creditorior personali ai mostenitorului renuntator precum si frauda acestuia care duce la creiarea dolosiva a starii de insolvabilitate. &enuntarea la mostenire fiind un act unilateral, c6iar daca de ea profita comostenitorii renuntatorului sau mostenitorii subsecventi ai acestuia, dovada complicitatii la frauda a acestora nu este necesara. !aca renuntarea se face cu titlu oneros sau in favoarea unor comostenitori sau mostenitori subsecventi, potrivit art.)(1 C. civ., avem de a face cu o acceptare a mostenirii care poate fi si ea atacata prin actiunea pauliana daca se dovedeste participarea la frauda a dobinditorului cu titlu oneros. In cazul simulatiei actului de renuntare, care aparent este pur abdicatv, dar in realitate ascunde o
*84,r. !ea-, op. cit. pag. 8*8. *81 se vedea, .rib. reg. 'anat, dec. civ. nr. )7(<1()3, cu Note de in &. &. !. Nr. 1<1()3, pag. 1*1-1*7. *8* se vedea, !. C6irica, op. cit, pag. *o)-*o9. . Szasz si . Silvian,

1)) renuntare in sc6imbul unui contraec6ivalent, va trebui sa se faca dovada simulatiei potrivit art.1191 C. civ. Ca urmare a promovarii actiunii pauliene intemeiata pe prevederile art.)(( C. civ. are loc revocarea renuntarii la mostenire iar nu anularea acesteia cum prevede te"tul legal. &enuntarea devine inopozabila numai fata de creditorul care a e"ercitat actiunea si numai in limita creantei sale, ulterior el putind accepta mostenirea, dar numai in favoarea sa si pina la acoperirea creantei sale(art.)(( alin. * C. civ. )*87. ,ata de comostenitorii acceptanti revocarea renuntarii nu are efecte, ei putindu-se intoarce impotriva renuntatorului pentru a-i cere inapoierea valorii bunurilor urmarite de creditorul sau, caci altfel, cum s-a spus*88, renuntatorul ar profita indirect de rezultatul revocarii pauliene. !esi art.)(( C. civ. se refera in mod e"pres numai la posibilitatea atacarii prin actiune pauliana a renuntarii la mostenire, in mod unanim se accepta ca revocarea pauliana se poate realiza si in cazul acceptarii mostenirii*81. =a fel ca in cazul renuntarii si revocarea pauliana a acceptarii are efecte numai fata de creditorul care a intentat actiunea, mostenitorul raminind acceptant fata de orice alte persoane. !aca in sc6imb, acceptarea mostenirii s-a realizat sub beneficiu de inventar, revocarea pauliana nu poate avea loc intrucit o atare acceptare nu are efecte pagubitoare pentru
*87S-a e"primat si parerea potrivit careia admiterea actiunii pauliene realizeaza ipso facto si acceptarea tacita a mostenirii, fara sa mai fie necesara acceptarea ulterioara cu autorizarea justitiei($. %liescu, op. cit. pag. 11(+St. Carpenaru, op. cit. pag. 8()). .e"tul are unele neajunsuri caci, in adevar, potrivit art. 9oo alin. 1 C. civ. acceptarea mostenirii se poate realiza numai in termen de sase luni de la data desc6iderii acesteia or, actiunea reglementata de art. )(( C. Civ. este prescrptibila in 7 ani de la data actului de renuntare ceea ce inseamna ca acceptarea mostenirii s-ar putea face si dupa implinirea termenului de prescriptie de ) luni. !e aceea s-a preconizat si o alta solutie in sensul ca urmare a primirii actiunii intemeiata pe art. )(( C. civ. , in pofida formularii din te"tul legal, se desfiinteaza actul de renuntare si in consecinta si transmisiunea succesorala in favoarea comostenitorilor renuntatorului sau a mostenitorilor subsecventi. 5otrivit art.)(( alin. * fraza a II-a C. civ. 0acceptarea nu se face in folosul eredelui care a renuntat0 de unde se trage concluzia ca acceptarea ulterioara a mostenirii pe cale oblica este e"clusa intrucit in cazul acceptarii dreptul astfel valorificat este adus in patrimoniul debitorului pasiv, astfel ca avem de a face doar cu o revocare pauliana nu si cu o acceptare pe cale oblica a succesiunii. Creditorul care a e"ercitat actiunea pauliana nu devine prin aceasta proprietarul bunurilor succesorale a caror transmisiune este revocata, dar are dreptul de a proceda la vinzarea silita a acestora pina la concurenta creantei sale( !. C6irica, op. cit. pag.*43-*o( ). In ce ne priveste de vreme ca art. )(( C. civ. prevede ca in cazul admiterii actiunii pauliene renuntarea este anulata(revocata) . . . . , iar apoi ca acceptarea nu se face in folosul eredelui care a renuntat, este nevoie, totusi, de o acceptare, mai ales ca in aliniatul 1 al aceluasi te"t se prevede e"pres ca acei creditori care se considera pagubiti de cel ce renunta la succesiune /. . . pot sa ceara autorizarea justitiei ca sa accepte succesiunea pentru debitorele lor, in locul si rindul sau0. *88$. %liescu, op. cit. pag. 11(-1*o. *81 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 113+!. C6irica, op. cit. pag. *o(+%. Safta-&omano, op. cit. pag. (*-(7+,r. !ea-, op. cit. pag. 8*).

1)9 creditorii mostenitorului acceptant. In practica judiciara s-a decis ca actiunea pauliana de care discutam este prescriptibila in termenul general de prescriptie de 7 ani prevazut de !ecr. nr.1)9<1(13*8) ,. Caractere!e )uridice a!e actu!ui de o*tiune $ucce$ora!a. !reptul subiectiv de optiune succesorala cuprinde in sine trei posibilitati#acceptarea pura si simpla a mostenirii+ acceptarea sub beneficiu de inventar si renuntarea la mostenire. sadar, dreptul subiectiv de optiune succesorala se realizeaza printr-unul din actele juridice precizate, toate fiind insa subsumate notiunii de optiune succesorala care sintetizeaza, cum s-a spus*89 fondul comun de carcatere juridice al celor trei modalitati de realizare precizate. ;ptiunea succesorala, ca act juridic are urmatoarele caractere# a) este un act juridic unilateral, reprezentind vointa unei singure persoane. In toate cele trei ipoteze in care, cum am vazut, se poate realiza dreptul de optiune succesorala, el este un act juridic unilateral, ceea ce inseamna ca in cazul e"istentei mai multor succesibili el nu se poate realiza in mod colectiv, fiecare mostenitor urmind sa se pronunte individual. ctul juridic de optiune succesorala, desi unilateral, nu este un act pur personal putindu-se realiza si prin reprezentare*83 -legala sau conventionala-, iar uneori cu incuviintarea autoritatii tutelare. b) este un act juridic voluntar, succesibilul avind deplina libertate sa accepte sau nu mostenirea(art.)3) C. civ. ), iar in caz de acceptare sa aleaga modalitatea pe care o doreste. Nu este obligat sa justifice in nici un fel optiunea sa si nici sa raspunda pentru consecintele alegerii sale*8(. In cazul e"istentei mai multor mostenitori fiecare poate opta in mod diferit. =ibertatea de optiune succesorala este atenuata, asa cum am vazut, prin dreptul acordat creditorilor succesibilului de a cenzura acceptarea sau renuntarea la mostenire a acestuia prin actiunea oblica si actiunea pauliana, dar cunoaste si unele e"ceptii la care ne vom referi in cele ce urmeaza. stfel, potrivit art.9o7 si 91* C. civ. , mostenitorul care a dat la o parte sau a ascuns bunuri din mostenire, c6iar impotriva vointei sale este considerat ca a acceptat mostenirea pur si simplu. In cazul minorilor sau a persoanelor puse sub interdictie acceptarea mostenirii se considera a fi facuta intotdeauna, pentru protectia lor, sub beneficiu de inventar(art. 1( din !ecr. nr.7*<1(18).
*8) se vedea, .rib. jud. Suceava, dec. civ. nr. *1<1(31, in &. &. !. nr. 1<1(31, pag. 97. *89C. Statescu, op. cit. pag. *1*. *83 se vedea, .rib. Supr. col. civ. dec. nr. 993<1()*, in C. !. 1()*, pag. 1)*-1)1. *8( se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. (1.

1)3 ; alta e"ceptie o constituie cea reglementata prin prevederile art.)(*-)(7 C. civ. potrivit carora in cazul in care un succesibil a decedat inainte de asi e"ercita dreptul de optiune succesorala*14, iar acesta nu s-a stins prin prescriptie, dreptul sau de optiune se transmite la proprii sai mosteenitori. In cazul in care acestia nu se invoiesc in legatura cu acceptarea sau renuntarea la mostenire, succesiunea se considera a fi acceptata sub beneficiu de inventar (art.)(7 C. civ). !esi solutia legiuitorului a fost criticata*11, consideram si noi alaturi de alti autori*1* ca ea este corecta intrucit in acest caz nu este vorba de dreptul de optiune succesorala al mostenitorilor la succesiunea celui decedat inainte de asi fi e"ercitat propriul sau drept in acest sens, ci tocmai de dreptul acestuia din urma de optiune succesorala, drept unic retransmis la propriii mostenitori si care trebuie e"ercitat in mod unitar, fara a fi posibila scindarea lui functie de optiunile diferite ale unora dintre mostenitori. Solutia nu este valabila in cazul reprezentarii succesorale, cind mai multi mostenitori vin la mostenire in locul ascendentului lor care este decedat la data decs6iderii acesteia. In acest caz ei pot opta in mod diferit intrucit nu este vorba de un drept dobindit prin retransmitere ci de dreptul propriu de optiune pe care-l pot e"ercita liber dupa propria dorinta. %vident, cele doua te"te legale nu au aplicare in cazul in care e"ista un singur mostenitor al succesibilului decedat, cind acesta poate sa e"ercite, odata, propriul drept de optiune, iar daca a acceptat mostenirea succesibilului decedat (pur si simplu sau sub beneficiu de inventar) a doua oara, in acelasi mod, poate sa accepte sau nu mostenirea cuvenita defunctului. cceptarea mostenirii acestuia din urma nu inseamna si acceptarea mostenirii retransmise, in sc6im, renuntarea la mostenirea succesibilului decedat il pune pe mostenitor in imposibilitate de a mai e"ercita vreun drept de optiune cu privire la prima mostenire. Nici in ipoteza in care succesibilul decedat inainte de asi fi e"ercitat dreptul de optiune succesorala are mai multi mostenitori, dar acestia inteleg sa e"ercite dreptul de optiune retransmis in mod unitar nu se pune problema aplicarii prevederilor art.)(*-)(7 C. civ. !aca acestia accepta mostenirea vor beneficia de partea din mostenire care i s-ar fi cuvenit antecesorului lor care le-a transmis dreptul de optiune, iar in caz de renuntare vocatia succesorala a acestuia se desfiinteaza retroactiv, iar partea care i s-ar fi cuvenit acestuia nu va fi inclusa in mostenirea pe care o lasa*17.
*14!aca a acceptat tacit mostenirea prin luarea unor bunuri din acea succesiune inseamna ca dreptul de optiune succesorala s-a e"ercitat in aceasta forma si nu mai e"ista ce anume sa se transmita la mostenitorii sai, in baza prevederilor art. )(* C. civ. se vedea in acest sens, 5. 5erju, Sinteza teoretica a jurisprudentei instantelor judecatoresti din circumscriptia Curtii de pel Suceava in domeniul dreptului civil si dreptului procesual civil(semestrul I, 1()), in !reptul nr. *<1((9, pag. 1o3. *11 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 3(+%. Safta-&omano, op. cit. pag. 9*. *1*,. !ea-, op. cit. pag. 877. *17 se vedea si ,r. !ea-, op. cit. pag. 87*.

1)( c) este un act juridic irevocabil. cceptarea pura si simpla a mostenirii are un caracter irevocabil absolut, iar mostenitorul in cauza nu mai poate reveni asupra ei, renuntarea ulterioara neavind nici o eficienta*18. In cazul acceptarii mostenirii sub beneficu de inventar, mostenitorul in cauza nu poate reveni asupra acceptarii dar poate renunta la beneficiul de inventar, devenind astfel acceptant pur si simplu. daca acceptantul sub beneficiu de inventar savirseste anumite fapte culpabile, legiutorul a instituit sanctiunea decaderii lui din acest beneficiu(art.91* C. civ. ). &enuntarea la mostenire poate fi retractata in conditiile art. 9o1 C. civ., adica sa nu se fi implinit termenul de ) luni si succesiunea sa nu fi fost acceptata pina la acel moment de ceilalti succesori. d) este un act juridic indivizibil. ceasta inseamna ca succesibilii trebuie, fiecare in parte, sa opteze unitar, adica nu se poate accepta o parte a mostenirii si renunta la alta, sau o parte sa fie acceptata pur si simplu si alta sub beneficiu de inventar*11. Caracterul indivizibil al optiunii succesorale se pastreaza si in cazul mostenirii testamentare. =egatarii universali trebuie ori sa accepte ori sa repudieze mostenirea, nefiind posibila acceptarea numai a unor bunuri determinate din aceasta*1). &egula este valabila nu numai in cazul legatelor universale si cu titlu universal ci si in cazul legatului cu titlu particular in sensul ca nu este admis sa se accepte numai o parte din bunul ce formeaza obiectul legatului, iar cealalta parte sa fie repudiata. !e la principiul indivizibilitatii optiunii succesorale e"ista insa unele e"ceptii. stfel in cazul in care mostenitorul legal are si calitatea de legatar, el va putea opta diferit cu privire la mostenirea legala si cu privire la legat, renuntarea la mostenirea legala nu inseamna ca mostenitorul a renuntat si la legatul cu titlu particular*19. Solutia isi afla temeiul juridic in prevederile art.91* C. civ., potrivit carora, 0eredele care renunta la succesiune poate . . . cere legatul ce i s-a facut0.*13 =egatarul beneficiar al mai multor legate poate opta diferit cu privire la acestea daca nu sunt indivizibile. !e pilda legatarul va putea renunta la legatul cu titlu universal si sa accepte pe cel cu titlu particular. !erogari de la principiul indivizibilitatii actului de optiune succesorala
*18 se vedea in acest sens, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1()3<1(9*, in &epertoriu. . . , pe anii 1()(-1(91, pag. *oo+C. S. ?. sect. civ. dec. nr. 1(38<1((1, in !eciziile C. S. ?. , 1((o-1((* pag. 1*)-1*3+.rib. jud. :alati, dec. civ. nr. 7*7<1(9), in &. &. !. nr. 1*<1(9), pag. )o+.rib. jud. .imis, dec. civ. nr. 393<1(9), in &. &. !. nr. 1*<1(9), pag. )1+.rib. mun. 'ucuresti, sectia a I2-a civila, dec. nr. 17*1<1((*, in Culegere . . . , 1((*, pag. 1)1-1))+:6. 'eleiu, Nota la dec. civ. nr. 871<1()( a .rib. jud. Satu $are, in &. &. !. nr. 11<1(91+I. C. 2urdea, Nota la sent. civ. nr. (71<1(9o, a ?ud. Ineu, in &. &. !. nr. (<1(91, pag. 17). *11 se vedea, trib. Supr. col. civ. dec. nr. 1993<1()o, in C. !. 1()o, pag. *81-*8*. *1) se vedea in acest sens, .rib. Supr. colciv. dec. nr. 771<1(1*, in C. !. 1(1*-1(18, 2ol. I, pag. 113. *19 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1(38<1(9*, in repertoriu. . . , pe anii 1()(1(91, pag. *o*.

194 consacra =egea nr.13<1((1, =egea nr.1)(<1((9, =egea nr.11*<1((1 si =egea nr.1o<*oo1 intrucit conditioneaza restituirea in natura sau prin ec6ivalent a proprietatilor uzurpate de regimul comunist de cererea fostilor proprietari sau a mostenitorilor acestora, in conditiile specifice reglementate de fiecare act normativ in parte. !aca mostenitorii fostului proprietar nu formuleaza cererea nu beneficiaza de dispozitiile prevederilor legale amintite, c6iar daca anterior au acceptat mostenirea dupa fostul proprietar. sadar, prin nedepunerea cererilor, in conditiile si termenle reglementate de actele normative precizate, prin abstentiunea lor unii mostenitori pot renunta la drepturile asupra imobilelor respective, dupa acceptarea mostenirii, ceea ce este o derogare de la carcaterul indivizibil de optiune succesorala*1(. In sc6imb mostenitorii care nu au acceptat mostenirea, prin depunerea cererii de restituire a imobilelor, sunt repusi de drept in termenul de acceptare a succesiunii, dar numai pentru bunurile ce formeaza obiectul de reglementare a acestora acte normative. poi, desi controversata, problema renuntatorilor la mostenirea fostilor proprietari decedati, a fost transata in sensul ca succesibilii renuntatori nu pot beneficia de prevederile legale privind restituirea proprietatilor*)4.
*13Consideram ca sotul supravietuitor nu poate opta diferit in privinta dreptului la succesiune prevazut de art. 1 din =egea nr. 71(<1(88 si a dreptului asupra mobilelor so obiectelor gospodariei casnice prevazut de art. 1 din aceeasi lege, cu motivarea ca acest din urma drept ar fi un legat prezumat, cum s-a sustinut($. %liescu, op. cit. pag. (1). Si acest din urma drept are carcaterul unui drept legal la mostenire si nu poate fi carcaterizat ca un legat prezumat. se vedea in acealsi sens, ,r. !ea-, op. cit. pag. 87). *1(5entru amanunte in privinta =egii nr. 13<1((1 a se vedea, 'elu $agdo $onna-=isa, >nele probleme in legatura cu interpretarea si aplicarea prevederilor art. 17 din =egea nr. 13<1((1 si art. 17 din regulamentul aprobat prin Dotarirea :uvernului nr. 97o<1((7, in !reptul nr. 9<1((1, pag. 77-78+C. S. ?. sect. cont. adm. dec. nr. (78<1((8 in 'uletinul C. S. ?. 1((8, pag. 87), dec. nr. 371<1((8, In 'uletinul C. S. ?. , 1((8, pag. 8(9-1oo, C. S. ?. sect. civ. dec. nr. 8(8<1((8, in !reptul nr. 1*<1((8, pag. )9, dec. nr. 7o1<1((1, in 'uletinul C. S. ?. , 1((1, pag. 177-171+C. C. dec. nr. 1*9<1((), in !reptul nr. 8<1((9, pag. 1o*+,r. !ea-, op. cit. pag. 879-88o+5. 5erju, !iscutii in legatura cu unele solutii privind drepturile reale, pronuntate de instantele judecatoresti din judetul Suceava, inlumina =egii nr. 13<1((1, in !reptul nr. 1<1((*, pag. *)-*3+$. :eorgescu, l. ;proiu, &estabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor in conditiile diferite ale acceptarii sau renuntarii la succesiune ori nee"ercitarii drepturilor succesorale, in !reptul nr. 8<1((8, pag. )9-)(+$. Nicolae, $ostenitorii indreptatiti sa beneficieze de repunerea in termen in temeiul art. I2 din =egea nr. 1)(<1((9 pentru modificarea si completarea =egii fondului funciar, in !reptul nr. )<1((3, pag. 7-13. 5entru amanunte in privinta =egii nr. 1o<*oo1, a se vedea, %. C6elaru, $asurile reparatorii prevazute de =egea nr. 1o<*oo1, in !reptul nr. 1o<*oo1, pag. 7*87+Idem, =egea nr. 1o<*oo1 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada ) martie 1(81-** decembrie 1(3(, comentata si adnotata, %diura / ll-'ec-, 'ucuresti, *oo1+!. C6irica, &egimul juridic al revendicarii imobilelor preluate de stat fara titlu de la subdobinditorii care se prevaleaza de buna lor credinta la data cumpararii, in !reptul nr. 1<*oo*, pag. 11-91+,l. 'aias, 'ogdan !umitrac6e, $arian Nicolae, &egimul juridic al imobilelor preluate abuziv, =egea nr. 1o<*oo1 comentata si adnotata, 2ol. I, editia a II-a, %ditura /&osetti0'ucuresti, *oo*, pag. 18*-188 si *4)-*1o si bibliografia acolo indicata. *)4 se vedea si ,r. !ea-, op. cit. pag. 873-88o.

191 !ivizibilitatea optiunii succesorale mai poate rezulta din 6otaririle judecatoresti prin care se constata acceptarea sau renuntarea la succesiune a unora dintre mostenitori care vor avea efecte relative, numai fata de partile din proces, cu toate ca de princiu optiunea este indivizibila nu numai in privinta bunurilor succesorale ci si in privinta celor care o pot invoca sau fata de care poate fi invocata*)1. In cazul mostenirilor cu element de e"traneitate, intrucit optiunea succesorala este supusa, in privinta imobilelor si fondului de comert lex rei sitae, iar in privinta mobilelor lex patriae, potrivit art. ))-)3 din =egea nr. 1o1<1((* se va putea opta diferit, prin e"ceptie de la caracterul indivizibil al optiunii succesorale, acceptindu-se o masa de bunuri si renuntindu-se la alta. e) este un act juridic nesusceptibil de modalitati. ctul de optiune succesorala nu poate fi afectat de termen sau conditie, fiind, asadar, un act juridic pur si simplu. f) este un act juridic declarativ de drepturi. %fectele optiunii succesorale se produc retroactiv de la data decs6iderii succesiunii, atit in ce priveste acceptarea mostenirii cit si a renuntarii, precum si a retractarii renuntarii, cind acest lucru este posibil (art.)33 so )() C. civ.). -. Conditii!e de va!iditate a!e actu!ui de o*tiune $ucce$ora!a. ,iind un act juridc optiunea succesorala trebuie sa indeplineasca conditiile de valabilitate impuse de lege pentru orice act juridic si anume# persoana care opteaza sa fie capabila+sa e"prime un consimtamint valabil+obiectul actului sau sa fie licit si posibil. iar actul sa aiba o cauza licita si morala. =a aceste elemente se adauga si respectarea formei specifice cerute de lege. Ca*acitatea. ctul de optiune succesorala este considerat ca fiind un act de dispozitie (art.)39 C. civ. coroborat cu art.1*( alin. * si 1o1 alin. 7 C. fam. ) si nu unul de administrare. 5entru e"ercitarea lui este nevoie de capacitate deplina de e"ercitiu*)*. $inorii care nu au implinit 18 ani precum si interzisii pot e"ercita dreptul de optiune succesorala prin reprezentantul lor legal, iar in cazul in care e"ista contrarietate de interese intre cel ocrotit si ocrotitor, ca in ipoteza in care ambii sunt c6emati la aceeasi succesiune, se impune numirea unui curator*)7. $inorii care au implinit 18 ani isi e"ercita acest drept singuri, dar cu incuviintarea prealabila a parintilor sau tutorelui. tit in cazul acceptarii mostenirii cit si al renuntarii la aceasta este nevoie de autorizarea prealabila de catre autoritatea tutelara, de vreme ce actul de optiune este considerat un act de dispozitie (art.1*( alin. * si art.1o1 C. fam. )*)8. S-a admis, totusi, ca legatul cu titlu particular, fara sarcini sau conditii, poate fi acceptat de minorul care are capacitate de e"ercitiu restrinsa fara incuviintare prealabila,
*)1 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. (4-(1+,r. !ea-, op. cit. pag. 31). *)*!esi art. )39 C. civ. se refera la acceptarea mostenirii, este unanim admis ca acesta se aplica si renuntarii la mostenire. *)7 se vedea, 5len. .rib. Supr. dec. de indrumare nr. )<1(1(, in C. !. 1(1(, pag. *9-*(+ .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 113o<1()(, in C. !. , 1()(, pag. 117-111.

19* intrucit, in acest caz, nu-si asuma nici o obligatie*)1. 5otrivit art.91 alin. 8 din =egea nr.7)<1((1 in cadrul procedurii succesorale notariale, daca e"ista mostenitori incapabili sau cu capacitate de e"ercitiu restrinsa se citeaza reprezentantul acestora si autoritatea tutelara. In cazul minorilor, fara capacitate de e"ercitiu sau cu capacitate de e"ercitiu restrinsa, precum si a celor pusi sub interdictie, potrivit art.1( din !ecr. nr.7*<1(18, acceptarea mostenirii este socotita intotdeauna ca fiind facuta sub beneficiu de inventar. Con$i ta intu! neviciat. Consimtamintul succesibilului care isi e"ercita dreptul de optiune succesorala trebuie sa fie neviciat. Si in acest domeniu, in privinta viciilor de consimtamint se aplica dreptul comun, tinind-se insa seama de regulile speciale prevazute in art.)(8 C. civ. .e"tul se refera numai la dol ca viciu de consimtamint in aceasta materie si numai la acceptarea succesiunii, dar se admite ca si violenta si eroarea, de fapt sau de drept sunt de natura a duce la anularea actului de optiune, care include, evident, si renuntarea la mostenire. %roarea numai in masura in care a constituit cauza determinanta a actului de optiune succesorala si in masura in care este scuzabila*)). %roarea asupra emolumentului succesoral poate fi retinuta ca viciu de consimtamint numai in cazul prevazut de art.)(8 C. civ. si numai pentru ipoteza acceptarii mostenirii*)9. 5otrivit art.)(8 C. civ. , fraza a II-a, mostenitorul major acceptant poate cere anularea actului de acceptare a mostenirii pentru leziune daca ulterior descopera un legat de care nu a avut cunostinta la data acceptarii si care absoarbe mai mult de jumatate din aceasta. Se considera ca leziunea izvorita dintr-o atare imprejurare poate fi invocata si de mostenitorul incapabil sau cu capacitate de e"ercitiu restrinsa, care au acceptat mostenirea intrucit beneficiul de inventar, reglementat de lege pentru ocrotirea acestora, nu se opune unei astfel de solutii*)3. &enuntarea la succesiune nu poate fi anulata pentru motivul ca ulterior s- au descoperit active ale patrimoniului succesoral, precum nici acceptarea succesiunii pentru ca s-ar fi descoperit pasive.
*)8 se vedea, ; :idei, %ste necesara incuviintarea autoritatii tutelare pentru acceptarea succesiunii de catre un minorI(I)+C. 'arsan, %ste necesara incuviintarea. . . , (II), in &. &. !. nr. 1<1(3*, pag. *8-*(+$. %liescu, op. cit. pag. (7+!. C6irica, op. cit. pag. *o8+,r. !ea-, op. cit. pag. 8*9+%. Safta -&omano, op. cit. pag. 9)-99+.rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 113o<1()(, in C. !. 1()(, pag. 117-111, dec. nr. 377<1(37, in C. !. 1(37, pag. 38-39, dec. nr. 1(4<1(3), in C. !. 1(3), pag. 3*-31. *)1 se vedea, .r. Ionascu, %"ercitiul drepturilor civile si ocrotirea incapacitatii, in S. C. ?. , 1(1), pag. 98+$. %liescu, op. cit. pag. (7+%. Safta-&omano, op. cit. pag. 99. *)) se vedea in acest sens, !. le"andresco, op. cit. 2ol. III, pag. *))-*)9+$. '. Cantacuzino, op. cit. pag. *77-*78+$. %liescu, op. cit. pag. (8-()+!. C6irica, op. cit. pag. *o1+,r. !ea- pag. 8*3+ . 2isan, Cu privire la cazurile de ineficacitate a renuntarii la succesiune, in &. &. !. nr. *<1(31, pag. *1-*). *)9 se vedea in acest sens, $. %liescu, op. cit. pag. 111-113+,r. !ea-. op. cit. pag. 8*(+ I. $oroianu-@latescu, !. !eselnicu, Nota la dec. civ. nr. *111<1(3) a .rib. mun. 'ucresti, sect. a I2-a civila, in &. &. !. nr. 8<1(39, pag. 1(-)1. *)3,r. !ea-, op. cit. pag. 8*3.

197 O.iectu! actu!ui de o*tiune $ucce$ora!a. ctul de optiune succesorala, ca orice act juridic, trebuie sa aibe, sub sanctiunea nulitatii, un obiect licit si posibil. Nu se poate face nici renuntarea si nici acceptarea unei succesiuni nedesc6ise(art. ()1 C. civ. )pentru ca obiectul unui atare act optional este considerat ilicit. Cauza actului de optiune succesorala trebuie sa fie licita si morala . !e pilda sa aratat ca renuntarea unui mostenitor rezervatar la o succesiune ce cuprinde un imobil, in favoarea unui alt mostenitor rezervatar, care devine in acest mod singurul succesor al defunctului, in considerarea gresita ca acesta din urma s-a obligat la un contraec6ivalent banesc in sc6imbul renuntarii, are o cauza falsa si deci se poate cere anularea ei*)(. (or a actu!ui de o*tiune $ucce$ora!a. cceptarea pura si simpla a mostenirii nu necesita, ad validitatem vreo formalitate, fiind, asadar, un act juridic consensual. In sc6imb acceptarea sub beneficiu de inventar, precum si renuntarea la mostenire sunt acte juridice solemne, care trebuie inc6eiat cu respectarea cerintelor de forma prevazute in mod e"pres de lege. In cazul nerespectarii conditiilor de validitate a actului de optiune succesorala intervine sanctiunea nulitatii acestuia. Nerespectarea conditiilor privind capacitatea precum si viciile de consimtamint duc la nulitatea relativa a actului de optiune succesorala. In sc6im nerespectarea formei solemne precum si a cerintelor privind obiectul si cauza actului duc la nulitatea absoluta. ,iind anulat actul de optiune succesorala este desfiintat cu efect retroactiv, iar succesibilul in cauza va putea opta din nou cu respectarea cerintelor legale. -.Pre$cri*tia dre*tu!ui de o*tiune $ucce$ora!a. !reptul de optiune succesorala trebuie e"ercitat, asa cum rezulta din art.944 alin. 1 C. civ., modificat prin !ecr. nr.97<1(18 in termen de ) luni de la data desc6iderii mostenirii. !esi te"tul legal vorbeste numai de dreptul /de a accepta0 mostenirea, asa cum s-a statornicit in practica judecatoreasca in acelasi termen se va face si renuntarea la mostenire*94. .ermenul de prescriptie de ) luni se aplica nu numai mostenitorilor legali, legatarilor universali sau cu titlu universal, dar si legatarilor cu titlu particular. In doctrina si practica judecatoreasca e"ista controversa in privinta acestora din urma. >nii autori*91 au sustinut ca termenul de ) luni nu se aplica legatelor cu titlu particular, cu argumentul ca art.9oo C. civ. foloseste termenul de0 succesiune0, care desemneaza numai transmisiunea universala sau cu titlu universal si nu transmisiunea cu titlu particular. In cazul legatelor cu titlu particular ar urma sa se aplice termenul general de presciptie din dreptul comun. Nu impartasim nici noi aceasta opinie pentru argumetele e"puse in doctrina de alti autori*9*, care sustin pe buna dreptate ca este inacceptabil ca pentru unii mostenitori sa se aplice termenul de ) luni prevazut de art. 9oo C. civ. , iar pentru altii termenul general de presciptie din dreptul comun. In
*)( se vedea, !. C6irica, op. cit. pag. *o). *94 se vedea, .rib. Supr. , in complet de 9 judecatori, dec. nr. *<1(97, in &epertoriu. . . , pe anii 1()(-1(91, pag. 1(9-1(3.

198 adevar, termenul de /succesiune0folosit de te"tul legal mai sus amintit cuprinde in sine nu numai transmisiunea universala sau cu titlu universal ci si pe aceea cu titlu particular. poi, daca s-ar accepta teza ca legatul cu titlu particular nu trebuie acceptat in termenul de prescriptie de ) luni, prevazut de art.9oo C. civ., ar insemna ca actiunea in revendicarea bunurilor individual determinate, care fac obiectul legatului, de la succesori ori de la tertii care le detin, ar putea fi e"ercitata oricind, caci dreptul de proprietate este imprescriptibil e"tinctiv, atit de catre legatari cit si de catre mostenitorii sai si c6iar fara ca legatarul sa-si fi manifestat in vreun fel intentia de a primi legatul. ;r, este inadmisibil ca o persoana sa primeasca ceva fara sa-si fi manifestat vointa in acest sens. =a aceasta se adauga argumentul ca in acest fel s-ar mentine timp indelungat o stare de incertitudine in privinta bunurilor succesorale, ceea ce nu este de dorit*97. rt.)3) C. civ. prevede ca nimeni nu este obligat sa accepte o mostenire, iar acest te"t legal vizeaza neindoilenic si transmisiunile cu titlu particular, ceea ce inseamna ca si legatarul cu titlu particular trebuie sa-si e"ercite dreptul de optiune in termenul de ) luni prevazut de art.9oo C. civ. poi trebuie avut in vedere si faptul ca uneori legatul cu titlu particular poate fi cu sarcina si nu poate fi consolidat in patrimoniul legatarului fara ca acesta sa-l fi acceptat*98. cceptarea legatelor cu titlu particular nu trebuie confundata cu e"ecutarea lor. In termenul general de prescriptie se stinge nu dreptul de a accepta legatele cu titlu particular ci dreptul de a cere e"ecutarea lor*91. plicarea temenului de prescriptie de ) luni si legatarului cu titlu particular rezulta si din =egea nr.7)<1((1, caci numai astfel se pot interpreta prevederile art.3* alin. * din aceasta lege in sensul ca notarul public trebuie sa stabileasca /drepturile legatarului particular asupra bunurilor determinate prin testament0, iar apoi in certificatul de mostenitor trebuie sa mentioneze cota sau bunurile care se cuvin fiecarui mostenitor in parte, sau in caz ca nu e"ista mostenitori legali si nici
*91 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 1o9+St. Carpenaru, op. cit. pag. 8(*+C. Statescu, op. cit. pag. *11+$. Costin, 5rincipiul prescriptibilitatii dreptului de optiune succesorala, in Contributia practicii judecatoresti la desvoltarea principiilor dreptului civil roman, de . Ionascu, $. $uresan, $. Costin, C. Surdu, %ditura cademiei, 'ucuresti, 1(97, pag, 1(3*o7+Camelia .oader, =. Stanculescu, &. 5opescu, 2eronica Stoica, $ostenirea testamentara. .ransmisiunea si imparteala mostenirii, %ditura /5roarcadia0, 'ucuresti, pag. 1*8+ %. Safta&omano, op. cit. pag. 3)-39. 5entru practica judecatoreasca care consacra aceeasi opinie, a se vedea, .rib. Supr. Sect. civ. dec. nr. 391<1()(, in C. !. 111-1)o, dec. nr. 717<1(9*, in &epertoriu. . . , pe anii 1()(-1(91, pag. *o1+dec. nr. 1(38<1(9*, in &epertoriu. . . , pe anii 1()(1(91, pag. *o*, dec. nr. 1*87<1(98, in C. !. 1(98, pag. 113-1)o, dec. nr. (8<1(3o, in C. !. 1(3o, pag. 33-3(. *9* se vedea, $. Ionescu, Nota, la dec. civ. 8*3o<1(11, in =. 5. nr. 9<1(1), pag. 338+ !. C6irica, op. cit. pag. *1o-*11+,r. !ea-, op. cit. pag. 887-888. *97 se vedea, !. C6irica, op. cit. pag. *1o-*11. *98,r. !ea-, op. cit. pag. 881. *91!. C6irica, op. cit. pag. *11.

191 testamentari, sa elibereze certificat de vacanta succesorala (art.31 si 33 din =egea nr.7)<1((1)*9). In legatura cu natura juridica a termenului de ) luni in care se poate e"ercita dreptul de optiune succesorala, fara sa intram in toate detaliile controversei e"istente in literatura juridica, precizam ca de vreme ce art.9oo C. civ. , astfel cum a fost modificat prin !ecr. nr.97<1(18, prevede ca / dreptul de a accepta mostenirea se prescrie . . . , !iar art.9o1 C. civ. vorbeste tot de "prescrierea dreptului de accepta. . . , !, el nu poate fi calificat decit ca fiind un termen de prescriptie si nu de decadere*99. sa fiind el este susceptibil de intrerupere, suspendare si repunere in termen, dupa regulile generale aplicabile in materie.

*9),r. !ea-, op. cit. pag. 881. *99 se vedea in acest sens, $. %liescu, op. cit. pag. (9+$. Costin, loc. cit. supra+!. C6irica, op. cit. pag. *11+C. Statescu, op. cit. pag. *11+,r. !ea-, op. cit. pag. 88*-887+%. Safta&omano, op. cit. pag. 9(-3o. .ribunalul Suprem a decis in sensul ca termenul de ) luni prevazut de art. 9oo C. civ. 0. . . trebuie vazut intr-o conceptie mai larga de integrare a lui in sintemul unitar reglementat de Codul civil referitor la stingerea drepturilor civile-tot un caz de prescriptie a dreptului la actiune, iar nu de prescriptie a dreptului material. (5len trib. Supr. dec. de indrumare nr. 9<1()7, in C. !. 1()7, pag. 1). se vedea si C. S. ?. sect. civ. dec. nr. 1*(<1((7, in 'uletinul C. S. ?. <1((7, pag. 3*. 5entru detalii in legatura cu natura juridica a prescriptiei e"tinctive si cu efectele ei asupra dreptului dedus judecatii a se vedea, le"andru 'acaci, Natura juridica a prescriptiei e"tinctive, in %"ceptiile de procedura in procesul civil, %ditura /!acia0, Cluj-Napoca, 1(37, pag. 117-1*3. In sensul ca este o inadvertenta a califica termenul de optiune succesorala ca un termen de prescriptie a se vedea, I. C. 2urdea, 5ropuneri /de lege ferenda0 privind natura juridica a termenului de acceptare a succesiunii, in &. &. !. nr. 11, 1(3o, pag. 7*71

19) !reptul de a accepta succesiunea se stinge prin implinirea termenului de ) luni si ec6ivaleaza cu o renuntare implicita la mostenire*93. 5rescriptia opereaza de drept si poate fi invocata de orice parte interesata si, din oficiu, de catre instanta de judecata, in orice stare a pricinii*9(. .ermenul de ) luni pentru e"ercitarea dreptului de optiune succesorala incepe sa curga din momentul desc6iderii succesiunii*34, adica data mortii celui care lasa mostenirea, indiferent de data la care s-a facut inscrierea decesului in registrul de stare civila. Imprejurarea ca succesibilul afla mai tirziu de moartea celui care lasa mostenirea nu are influienta asupra momentului de la care incepe sa curga termenul de ) luni de optiune succesorala si nici faptul ca succesibilul locuieste in alta localitate, in tara sau in strainatate*31. Imprejurarea ca succesibilul a luat cunostinta mai tirziu de faptul desc6iderii mostenirii si din aceasta cauza a pierdut termenul de prescriptie poate constitui un motiv temeinic pentru care sa ceara repunerea sa in termen de catre instanta de judecata. Nu sunt de natura sa modifice data de la care curge termenul de prescriptie nici imprejurarea ca unele bunuri sunt aduse ulterior la masa succesorala sau aceea ca drepturile defunctului nu sunt precizate sau individualizate la data decesului*3*. .ermenul de ) luni prevazut de lege pentru optiunea succesorala a fost apreciat ca fiind suficient pentru ca acestia sa cunoasca cu e"actitate atit numarul si calitatea celor c6emati la mostenire, cit si intinderea masei succesorale, precum si pasivul succesoral, astfel incit sa se poata pronunta in cunostinta de cauza*37. %"ercitarea dreptului de optiune succesorala inainte de desc6iderea succesiunii este lovita de nulitate absoluta, fiind un pact asupra unei succesiuni viitoare. !upa desc6iderea succesiunii, in astfel de caz, succesibilul poate opta din nou in conditii legale. Nu are nici o valabilitate nici obligatia asumata, inainte de desc6iderea succesiunii, de a opta intr-un fel sau altul. >lterior succesibilul are posibilitatea de a opta liber dupa propria vointa. .ermenul de prescriptie de ) luni incepe sa curga de la momentul desc6iderii succesiunii nu numai pentru succesibilii de rang preferat, ci si pentru cei subsecventi, care trebuie sa-si e"erccite dreptul lor de optiune fara sa astepte sa se pronunte ceilalti
*93 se vedea, !. C6irica, op. cit. pag. *11. *9( se vedea, le"andru 'acaci, loc. cit. supra.

*34 se vedea, .rib. Supr. dec. nr. 313<1()*, in &epertoriu. . . . , pe anii 1(1*-1()(, pag. 881. *31 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1817<1(97, in &. &. !. nr. 1*<1(97, pag. 11)119, dec. nr. *17<1(39, in &. &. !. nr. 1o<1(39, pag. 98-91. *3* se vedea, .rib. Supr. col. civ. dec. nr. 1739<1(19, in C. !. 1(19, pag. 1)(. *37 se vedea, .rib. Supr. in compunerea prev. de art. 7( alin. * si 7 din =egea nr. 13<1()3, dec. nr. *<1(97, in repertoriu. . . , pe anii 1()(-1(91, pag. 1(9-1(3.

199 succesibili care ii preced. !esigur acceptarea mostenirii de catre succesibilii de rang preferat are drept efect ineficacitatea optiunii succesibililor subsecventi*38. 5otrivit art.)(* C. civ., in ipoteza in care succesibilul a decedat inainte de a-si fi e"ercitat dreptul de optiune succesorala, acesta se transmite propriilor sai mostenitori in starea in care se gasea in patrimoniul sau, ceea ce inseamna ca mostenitorii vor avea la indemina pentru e"ercitarea dreptului de optiune succesorala numai restul din termenul de prescriptie ramas de la antecesorul lor. Se poate astfel spune ca, si in acest caz, termenul de optiune incepe sa curga tot din momentul desc6iderii succesiunii la care se opteaza. !esigur, daca ei nu au e"ercitat dreptul de optiune in termenul ramas de la antecesorul lor acesta se stinge o data cu titlul de mostenitor. cceptind insa apoi ultima mostenire prin e"ercitarea propriului lor drept de optiune, din aceasta nu va mai face parte dreptul de mostenire al succesibilului decedat asupra primei mosteniri*31. .ermenul de prescriptie pentru optiunea succesorala incepe sa curga de la momentul desc6ideii succesiunii, indiferent de faptul ca succesibilii vin la mostenire in nume propriu sau prin reprezentare. Sunt, totusi, unele situatii de e"ceptie cind se accepta ca termenul de precsriptie despre care vorbim va incepe sa curga, nu de la data desc6iderii succesiunii, ci de la un alt moment. stfel, in cazul in care mostenitorul afla despre testamentul facut in favoarea sa dupa curgerea celor ) luni de la desc6iderea succesiunii sau afla, tot astfel, despre legatura sa de rudenie cu defunctul, s-a admis ca termenul va curge din momentul in care succesibilul a avut cunostinta de imprejurarea determinanta care ii confera vocatie la acea mostenire *3). In cazul copilului conceput numai la data desc6iderii mostenirii, termenul de prescriptie va curge numaia de la data nasterii sale cind se va sti ca s-a nascut viu, asa cum cere legea (art.)18 C. civ. )*39. !e asemenea cind un minor vine la succesiune in concurs cu parintii sai, termenul de ) luni va incepe sa curga de la data cind a fost numit curatorul de catre autoritatea tutelara.*33 In cazul in care legatura de rudenie, ca de pilda, filiatia dinafara casatoriei, cu defunctul s-a stabilit prin 6otarire judecatoreasca termenul de prescriptie va incepe sa curga, nu de la data desc6iderii succesiunii, ci de la data raminerii definitive a 6otaririi judecatoresti*3(. Cind, tot prin 6otarire judecatoreasca s-a declarat moartea celui care lasa mostenirea, termenul de
*38 se vedea, trib. Supr. sect. civ. dec. nr. 11))<1(3), in &. &. !. nr. )<1(39, pag. )(, dec. nr. 1(7(<1(3), in &. &. !. nr. 7<1(39, pag. )3-)(, dec. nr. *17<1(39, in &. &. !. nr. 1o<1(39, pag. 117-11). *31,r. !ea-. op. cit. pag. 889. *3) se vedea, .rib. Supr. col. civ. dec. nr. 1)o)<1(19, cu Nota de !. !emetrescu, in =. 5. nr. (<1(13, pag. 113+$. Costin, op. cit. pag. *o7-*o8. *39 117. se vedea in acest sens, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 113o<1()(, in C. !. 1()(, pag.

*33$. %liescu, op. cit. pag. 1o*-1o7.

193 prescrptie va curge de la data raminerii definitive a 6otaririi judecatoresti declarative de moarte si nu de la data stabilita de instnta ca fiind aceea a mortii. 5ina in acest moment cel disparut se considera a fi in viata, potrivit art.1( din !ecr. nr.71<1(18, iar succesiunea sa nedesc6isa. In cazul statului care culege mostenirea vacanta in lipsa mostenitorilor legali nu se pune problema prescriptiei dreptului de optiune, caci statul este considerat de lege ca fiind mostenitor sub beneficiu de inventar (art.)3o C. civ. ). !aca insa statul este c6emat la mostenire pe baza unui testament si nu in virtutea legii, el este obligat ca orice mostenitor sa opteze in termenul de prescriptie prevazut de lege*(4. .ermenul de ) luni de optiune succesorala, fiind, asa cum am precizat mai sus, un termen de prescriptie el este susceptibil de $u$*endare6 intreru*ere $i re*unere in ter en. rt.9oo alin. * C. civ. (asa cum a fost modificat prin !ecr. nr.97<1(18) prevede ca mostenitorul care a fost impiedecat sa-si manifeste vointa in sensul de a opta pentru o succesiune, din motive de forta majora, instanta de judecata, la cererea acelui mostenitor, poate prelungi termenul cu cel mult ) luni de la data la care a incetat impiedicarea. Intrind in vigoare !ecr. nr.1)9<1(13, privitor la prescriptia e"tinctiva, care prevede (art.17) ca forta majora este o cauza de suspendare de drept a prescriptiei si de asemenea ca repunerea in termen se poate dispune de catre instanta de judecata pentru alte motive temeinice (art.1(), 5lenul .ribunalului Suprem a 6otarit *(1ca prevederile art.9oo alin. * C. civ. trebuie considerate abrogate tacit de vreme ce prin art. *) din decret se dispune ca #0pe data intrarii in vigoare a decretului. . . . se abroga orice dispozitii legale contrare prezentului decret, inafara de cele care stabilesc un termen de prescriptie mai scurt decit termenul corespunzator prevazut prin decretul de fata0. ,orta majora, asadar, este o cauza de suspendare a prescriptiei, care opereaza de drept si nu un motiv de repunere in termen*(*. sadar, potrivit prevederilor !ecr. nr.1)9<1(13 cursul termenului de optiune succesorala se va $u$*enda de drept in urmatoarele cazuri# - cind succesibilul este impiedicat de un caz de forta majora sa-si e"ercite dreptul de optiune succesorala(art.17 lit.a), prin forta majora intelegindu-se un eveniment e"terior invincibil si imprevizibil si care-l impiedica in mod absolut de a

*3( se vedea, C. .oader, &. 5opescu, Consideratii in legatura cu aplicarea principiului apareentei in drept in materia mostenirii, in !reptul nr. (<1((7, pag. 71-7). *(4 se vedea, $. $aEo, Cu privire la termenul de acceptare a succesiunii, in &. &. !. nr. 9<1(37, pag. *1+$. Costin, op. cit. pag. 133-1(o. *(1 se vedea !ec. de indrumare nr. 9<1()7, in C. !. 1()7, pag. 11-19. se vedea si .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 89o<1(9o, in C. !. . 1(9o, pag. 1)9-19o, dec. nr. 377<1(37, in C. !. 1(37, pag. 38-39+C. S. ?. sect. civ. dec. nr. 1*(<1((7, in 'uletinul C. S. ?. 1((7, pag. 31-37. *(* se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 1o3-111

19( actiona*(7+ - cind succesibilul face parte din fortele armate ale &omaniei, iar acestea sunt pe picior de razboi (art.17 lit.b din !ecr. nr.1)9<1(13+ - cind succesibilul este lipsit de capacitate de e"ercitiu si nu are reprezentant legal sau are capacitate restrinsa de e"ercitiu si nu are cine sa-i incuviinteze actele(art.18 alin. * din decr. nr.1)9<1(13)+ - pe linga cazurile de suspendare a presciptiei prevazute de art.17 din !ecr. nr.1)9<1(13 in practica judecatoreasca s-a admis ca precriptia se suspenda si pe durata necesara obtinerii autorizatiei, in cazul persoanelor incapabile sau cu capacitate de e"ercitiu restrinsa, daca demersurile necesare in acest sens au fost efectuate inaintea implinirii termenului de prescriptie. S-a considerat pe buna dreptate ca prescriptia nu poate curge impotriva celui care nu a ramas pasiv ci s-a conformat legii carind autorizatia prevazuta de lege*(8. In cazul suspendarii prescriptiei, potrivit decr. nr. 1)9<1(13, dupa incetarea cauzei de suspendare, prescriptia isi reia cursul, luindu-se in calcul si timpul curs inaintea suspendarii, dar nu se va implini inainte de e"pirarea unui termen de ) luni socotit de la incetarea cauzei de suspendare. ceasta inseamna ca succesibilul are, practic, la indemina un nou termen de ) luni pentru a a-si e"ercita dreptul de optiune succesorala. Re*unerea in ter en poate fi dispusa de instanta de judecata*(1, potrivit art.1(
*(7 se vedea, .. &. 5opescu, in .eoria generala a obligatiilor, de .. &. 5opescu si 5. nca, %ditura Stiintifica, 'ucuresti, 1()3, pag. 8*8-8*1+,r. !ea-, &aspunderea civila delictuala, in &aspunderea civila, de I. $. ng6el, ,r. !ea-, $. 5opa, %ditura Stiintifica, 'ucuresti, 1(9o, pag, *o(-*1o+ $. %liescu, &aspunderea civila delictuala, %ditura cademiei, 'ucuresti, 1(9*, pag. *o3-*11+C. Statescu, C. 'arsan, !rept civil, .eoria generala a obligatiilor, %ditura / ll-'ec-0, 'ucuresti, 1((*, pag. *97-*91. 5entru practica judecatoreasca a se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 17(<1()1, in C. !. 1()1, pag. 1*3, dec. nr. 713<1()1, in C. !. 1()1, pag. 1*3, dec. nr. 8*8<1(99, in C. !. 1(99, pag. 99, dec. nr. 14()<1(93, in &. &. !. nr. 1<1(9(, pag. 11. *(8 se vedea in acest sens, :6. 'eleiu, !rept civil roman. Introducere in dreptul civil . Subiectele dreptului civil, %ditura /Sansa0, 'ucuresti, 1((7, pag. *78+;. >ngureanu, $anual de drept civil, 5artea generala, %ditia a III-a, %ditura0 ll-'ec-0, 'ucuresti, 1(((, pag. 19o191+$. $aEo, loc. cit. supra. pag. **+ cest din urma autor sustine opinia e"primata si de altii anterior in sensul ca in cazul minorului care are ocotitor legal acceptarea mostenirii trebuie facuta in termen, iar incuviintarea autoritatii tutelare vine numai sa valideze aceasta acceptare. se vedea si .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 377<1(37, cit. supra, dec. nr. 1(4<1(3), in C. !. 1(3), pag. 38. *(1Competenta de a dispune repunerea in termen revine instantei de judecata, notarii sau organele administratiei de stat neavind nici o competenta in acest sens. se vedea. C. S. ?. sect. civ. dec. nr. 1*(<1((7, in 'uletinul C. S. ?. pe 1((7, pag. 31-37. Insa, asa cum am vazut mai sus, in cazul =egii nr. 13<1((1, a =egii nr. 1*<1((1 precum si a =egii nr. 1o<*oo1, mostenitorii fostului proprietar sunt considerati a fi repusi in termenul de optiune succesorala si ca au acceptat mostenirea, cu privire la cota ce li se cuvine, prin cererea facuta in conditiile acestor acte normative. &epunerea in termen opereaza in aceste cazuri de drept, fara a mai fi nevoie de interventia instantelor judecatoresti.

134 din !ecr. nr.1)9<1(13 in ipoteza in care se constata ca succesibilul s-a aflat intr-o situatie, care nu-i este imputabila si care a dus la pierderea termenului de prescriptie. Succesibilul trebuie sa ceara insa repunerea in termen in decurs de o luna de la incetarea cauzei care a determinat depasirea termenului de prescriptie*(). Sunt considerate motive temeinice, care sunt deosebite de forta majora, fiind considerate cazuri fortuite, care trebuie verificate de instantele judecatoresti*(9, ascunderea cu rea credinta a mortii lui de cujus de catre ceilalti mostenitori+decesul in tara straina a lui de cujus, iar legaturile dintre acesta si mostenitorii sai nu erau normale+decesul intrun penitenciar*(3+nee"ercitarea de catre mama, prin parasirea copilului, a drepturilor si indatoririlor parintesti*((+indrumarea gresita de catre notar, urmata de tergiversare din partea organului administratiei locale744+necunoasterea testamenului de catre legatar741+aflarea ulterioara a legaturii de rudenie cu defunctul etc74*. Starea de boala indelungata si grava a fost de asemenea considerata ca un motiv de repunere in teremen de catre instantele judecatoresti747, iar uneori, in practica judecatoreasca, ca un caz de forta majora748. In ce priveste efectele cererii de repunere in termenul de prescriptie, nu e"ista unitate de vederi in literatura juridica. S-a sustinut de catre unii autori741 ca admiterea cererii de repunere in termen constituie o acceptare implicita a mostenirii de catre mostenitorul care a formulat cererea, fara sa mai fie nevoie de acordarea vreunui temen in vederea e"ercitarii dreptului de optiune succesorala. lti autori74) insa, la a caror parere ne raliem sustin ca in urma admiterii cererii de repunere in termenul de prescriptie instanta de judecata va putea acorda un termen
*() se vedea cu privire la natura juridica a termenului de o luna. I. !eleanu (I), :6. 'eleiu(II), &epunerea in termen, in conditiile art. 1( din !ecr. nr. 1)9<1(13, in &. &. !. nr. (1*<1(3(, pag. 7*-88. *(9 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 17((<1(3), in C. !. 1(3), pag. (o-(7. *(3 se vedea, $. Costin, op. cit. pag. *11. *((.rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1(o<1(3), in C. !. 1(3), pag. 3*-31. 744.rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 89o<1(9o, in C. !. 1(9o, pag. 1)9-19o. 741C. S. ?. sect. civ. dec. nr. 1*(<1((7, cit. supra. 74*In acest sens, ,r. !ea-, op. cit. pag. 81*. In sensul ca aflarea despre legatura de rudenie sau de e"istenta testamentului nu sunt cauza de repunere in termen ci amina curgerea termenului de prescriptie pina la data cins succesibilula cunoscut temeiul c6emarii sale la mostenire, a se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 1o7. 747,r. !ea-, loc. cit. supra. 748 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1811<1(97, in C. !. 1(97, pag. 131-131. 741 se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. *19-*13+!. C6irica, op. cit. pag. *11.

131 rezonabil, care poate c6iar depasi termenul de ) luni de la data cind a luat sfirsit imprejurarea care l-a impiedicat pe succesibil sa-si e"ercite dreptul de optiune, intrucit uneori judecarea cererii de repunere in termen poate sa dureze mai mult. ceasta necesitate se impune atunci cind succesibilul isi manifesta vointa in sensul acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar, cind este, asadar, nevoie de un termen in care sa se faca inventarul fidel si e"act al patrimoniului succesoral. !aca insa, din c6iar cererea de repunere in termen, rezulta ca succesibilul intelege sa accepte mostenirea pur si simplu, intr-adevar nu se vede de ce ar mai fi nevoie de acordarea unui nou termen, cind acceptarea rezulta din insasi cererea depusa la instanta de judecata, care a fost admisa. In problema intreru*erii termenului de optiune succesorala, desi de principiu se accepta aplicarea !ecr. nr. 1)9<1(13, practic nu are nici o eficienta. In adevar, odata acceptata mostenirea in termen, dreptul de aptiune s-a consumat si nu e"ista ce sa se intrerupa. In cazul renuntarii la mostenire, daca succesibilul doreste sa revina asupra renuntarii, acest lucru poate fi realizat, in conditiile art. 9o1 C. civ., dar numai inauntrul termenului de prescriptie de ) luni. E1ecte!e i *!inirii ter enu!ui de *re$cri*tie a dre*tu!ui de o*tiune $ucce$ora!a. Implinirea termenului de ) luni prevazut de art.9oo C. civ., fara ca succesibilul sa fi e"ercitat dreptul de optiune, face ca acesta sa fie considerat strain de mostenire+dreptul sau de a accepta succesiunea s-a stins, odata cu el stingindu-se, retroactiv, si titlul sau de mostenitor. !esi unii autori ec6ivaleaza neacceptarea mostenirii cu renuntarea tacita la aceasta749, cele doua situatii nu trebuie confundate. stfel in vreme ce succesorul care nu a acceptat mostenirea in termen poate beneficia de repunere in termen, cum am vazut, renuntatorul nu are aceasta posibilitate. poi, asa cum am aratat mai sus, cei care nu au acceptat mostenirea in termen sunt repusi de drept in termen in conditiile =egii nr. 13<1((1, ale =egii nr. 11*<1((1 si ale =egii nr. 1o<*oo1, pe cind in cazul renuntatorilor acest lucru nu este valabil. Stingerea titlului de succesor ca urmare a implinii termenului de prescriptie are un carcater absolut, in sensul ca produce efecte erga omnes, putind fi invocata, la fel ca si renuntarea la succesiune, de orice persoana interesata, cum sunt ceilalti mostenitori, mostenitorii subsecventi, legatarii, creditorii si debitorii succesiunii. Sectiunea a II-a. Acce*tarea o$tenirii.

5rin acceptarea mostenirii se intelege actul sau faptul juridic unilateral prin
74)$. %liescu, op. cit. pag. 11-11*+St. Carpenaru, op. cit. pag. 8(1+$. $aEo, op. cit. pag. *9-*3+ %. Safta-&omano, op. cit. pag. (4+,r. !ea-. op. cit. pag. 817. 749 se vedea, I. &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. *37+!. C6irica, op. cit. pag. *19.

13* care succesibilul isi consolideaza definitiv calitatea de mostenitor al defunctului743. .ransmisiunea succesorala opereaza la data desc6iderii mostenirii, moment care marc6eaza, cum am vazut, curgerea termenului de prescriptie in vederea acceptarii sau nu a mostenirii. 5rin acceptarea mostenirii succesibilul, asadar, isi consolideaza numai dreptul transmis prin faptul mortii celui care lasa mostenirea. 5otrivit art. )31 C. civ. acceptarea mostenirii poate fi pura si simpla sau sub beneficiu de inventar. #. Acce*tarea *ura $i $i *!a a o$tenirii. 5rin acceptarea pura si simpla a mostenirii succesibilul isi insuseste neconditionat calitatea de mostenitor, avind loc confuziunea patrimoniului sau personal cu acela al defunctului. In aceste conditii succesibilul raspunde pentru datoriile si sarcinile succesiunii peste limitele patrimoniului succesoral (ultra vires hereditatis) insa numai proportional cu cota ce i se cuvine din succesiune. cceptarea pura si simpla este de doua feluri, voluntara, cind este rezultatul manifestarii libere de vointa a succesibilului si fortata, cind este rezultatul savirsirii unor fapte culpabile de catre succesor. fiind astfel o sanctiune prevazuta de lege pentru acestea. =e vom analiza pe rind. A. Acce*tarea *ura $i $i *!a vo!untara. 5otrivit art. )3( C. civ. acceptarea pura si simpla voluntara poate fi, la rindul ei, e"presa sau tacita. a& Acce*tarea vo!untara e7*re$a. 5otrivit art.)3( C. civ. fraza a doua, acceptarea este e"presa cind rezulta dintr-un inscris autentic sau privat. ; declaratie verbala in acest sens, c6iar daca da e"presie vointei succesibilului de a accepta mostenirea, nu are valoarea unei acceptari. sadar, se poate spune ca acceptarea e"presa este un act formal, dar nu solemn. S-a argumentat in acest sens ca legiuitorul, prin interzicerea acceptarii e"prese orale a voit sa-l fereasca pe succesibil de consecintele unui cuvint rostit la intimplare si de asemenea pentru a evita dovada cu martori, care poate fi ec6ivoca 74(. Nu e"ista probleme cind este vorba de o declaratie clara, data la notar in sensul acceptarii mostenirii, numai ca insusire calitatii de mostenitor se poate face si prin inscrisuri din care aceasta vointa a succesibilului nu rezulta direct sau care nu au fost facute neaparat in acest scop, cind, asadar, se pune problema interpretarii acestora. Sa spus ca acceptarea poate rezulta si dintr-o scrisoare simpla din care sa rezulte insa vointa neec6ivoca a succesibilului de a accepta mostenirea, cu conditia ca aceasta sa nu aibe un caracter strict confidential714. Constituie acte de acceptare a mostenirii si diferitele cereri adresate instantelor judecatoresti, notarului public sau organelor admnistratiei de stat pentru solutionarea unor c6estiuni care privesc mostenirea. stfel s-a considerat ca sunt acte de acceptare a mosteeenirii petitia de ereditate,
743!. C6irica, op. cit. pag. *13+,r. !ea-, op. cit. pag. 81). 74( se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 1**. 714 se vedea. C. Statescu, op. cit. pag. *1(+!C6irica, op. cit. pag. *1(+,r. !ea-, op. cit. pag. 819.

137 cererea de desc6idere a procedurii succesorale notariale in care se e"prima vointa succesibilului de a accepta mostenirea, declaratia data la consiliul local prin care se indica compunerea masei succesorale si se precizeaza calitatea de mostenitor a succesibilului, pentru ca inscrisul sa fie depus la notarul care desbate succesiunea711. ;pozitia, formulata de un succesibil, la vinzarea silita a unui imobil succesoral constituie de asemenea un act de acceptare a succesiunii. Nu orice act insa adresat instantei de judecata constituie o acceptare a mostenirii. 5otrivit art. *31 alin. 7 C. pr. civ. apelul introdus de un mostenitor impotriva unei 6otariri judecatoresti, daca autorul sau a fost parte in proces si apoi a decedat, nu constituie prin el insasi un act de acceptare a mostenirii. %sential este ca din actul respectiv sa rezulte vointa neec6ivoca a succesibilului de a accepta mostenirea. Simpla precizare intr-un inscris ca este c6emat la mostenire nu ec6ivaleaza cu o acceptare a acelei mosteniri. cceptarea voluntara e"presa poate fi facuta, fie personal, fie prin mandatar. In acest din urma caz este nevoie de o imputenicire scrisa, data special in sensul acceptarii pure si simple a mostenirii71*, aceasta fiind un act de dispozitie, asa cum am aratat mai sus. %vident mandatarul trebuie sa accepte in scris mostenirea in termenul de prescriptie, nefiind suficient ca procura sa aibe numai o data care se incadreaza in termenul de prescriptie. 5rocura in sine nu valoreaza acceptarea mostenirii, caci poate fi revocata (art.1117 C. civ. ) pe cind acceptarea mostenirii este irevocabila. In cazul decesului mandantului, mandatarul poate accepta mostenirea (art.117( alin. * C. civ. ) motivat de faptul ca intirzierea ar provoca pagube mostenitorilor acestuia717. .& Acce*tarea vo!untara tacita. 5otrivit art.)3( C. civ. , fraza a treia, acceptarea este tacita cind mostenitorul face un act pe care nu l-ar savirsi decit in calitatea sa de erede si care lasa sa se inteleaga, neindoielnic, intentia sa de acceptare. %ste vorba, asadar, nu de o e"primare directa din partea succesibilului, de acceptare a mostenirii, ci de una subinteleasa din actele si faptele pe care le savirseste, care acrediteaza o atare concluzie. Concluzia trebuie insa sa fie neec6ivoca, caci actele ec6ivoce nu pot constitui o acceptare valabila a mostenirii718. In privinta actelor care ec6ivaleaza cu o acceptare tacita, trebuie sa distingem intre actele de conservare, ingrijire si administrare provizorie, pe de o parte, si actele de dispozitie si administrare definitiva, pe de alta parte. . rt.)(o C. civ. prevede ca actele de conservare, ingrijire si admnistrare provizorie nu sunt acte de acceptare a mostenirii, daca cel care le face nu a luat titlul sau calitatea de erede. In sc6imb, potrivit art )(1 C. civ., actele de dispozitie cu privire la bunurile succesorale, c6iar renuntarea, in anumite conditii, asa cum vom vedea, constituie acte de acceptare a
711 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 9o9<1(3(, in &. &. !. nr. 7<1((4, pag. )1-)) 71* se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 993<1()*, in C. !. 1()*, pag. 1)*. 717,r. !ea-, op. cit. pag. 813. 718 se vedea, .rib. Supr. col. civ. dec. nr. 9)3<1()7, in ?. N. nr. 1o<1()8, pag. 11)+C. S. ?. Sect. civ. dec. nr. *1(7<1((o, in !eciziile C. S. ?. 1((o-1((*, pag. 118-11)

138 mostenirii. In fine, legiuitorul se mai refera e"pres prin art.9o9 C. civ. la faptul ca daca unele bunuri din succesiune sunt supuse stricaciunii sau a caror conservare ar fi prea oneroasa, succesibilul poate lua autorizarea justitiei pentru a le vinde prin licitatie publica, insa acest fapt, precizeaza te"tul legal, nu constituie o acceptare a mostenirii. 5ornind de la aceste prevederi legale, practica judecatoreasca si doctrina au cautat sa determine, in diferite conte"te si nuantari, care anume fapte materiale si acte juridice savirsite de un succesibil au ec6ivalenta unei acceptari tacite a mostenirii. In privinta acte!or de con$ervare s-a precizat ca acestea fiind acelea care au ca scop pastrarea sau impiedicarea deteriorarii unui bun sau a unui patrimoniu, ele, c6iar facute de succesibil, nu au valoarea unei acceptari tacite. stfel de acte sunt#punerea si ridicarea pecetilor+ intocmirea inventarului+luarea unei inscriptii ipotecare+ reinoirea sau inscrierea unei ipoteci neiscrise de defunct+intreruperea unei prescriptii+emiterea unui comandament sau a unei somatii pentru o creanta datorata succesiunii+efectuarea unor reparatii urgente+incasarea unor sume datorate succesiunii, e"ercitarea unor actiuni posesorii cu privire la un bun succesoral etc.711 Acte!e ateria!e de ingrijire, ca mutarea vremelnica a succesibilului intr-un imobil succesoral pentru a -i asigura pastrarea in bune conditii nu constituie o acceptare a mostenirii71), nici luarea din patrimoniul succesoral a unor obiecte care constituie amintiri de familie, fotografii, bibelouri sau a unui bun de valoare cu totul redusa. !e asemenea nu constituie acte de acceptare tacita a mostenirii nici preluarea de catre succesibil a c6eilor casei sau dulapurilor, a 6irtiilor de valoare pentru a le conserva sau reparatiile urgente efectuate la unele bunuri succesorale719. 5rimirea ca zestre in timpul vietii de la parinte si stapinirea bunurilor dupa moartea acestuia nu constituie o acceptare tacita a mostenirii, c6iar daca donatia s-a facut fara scutire de raport713, intrucit acceptarea donatiei s-a facut inainte de desc6iderea mostenirii, asadar, inainte de nasterea dreptului de optiune succesorala. In sc6imb, s-a considerat ca sunt acte de acceptare tacita a mostenirii preluarea in posesia si folosinta a unor bunuri succesorale, care prin natura si valoarea lor nu pot constitui doar amintiri de familie71(+ mutarea definitiva a succesibilului in casa mostenita (dar nu si atunci cind, in sistemul legii nr.1<1(97, din intimplare s-a inc6iriat succesibilului tocmai acea casa)+ realizarea pe terenul ce face parte din masa
711 se vedea, C. Statescu, op. cit. pag. *1(-**o+!. C6irica, op. cit. pag. **o+.rib. jud. Suceava, dec. civ. nr. 1o(*<1(37, in &. &. !. nr. 7<1(38, pag. 9*. 71) se vedea, .rib. jud. Suceava, dec. civ. nr. 1o(*, citata supra. 719 se vedea, .rib. jud. .ulcea, dec. civ. nr. 11o<1(91, in &. &. !. nr. 11<1(9), pag. )*+ .rib. jud. .imis, dec. civ. nr. 38(<1(99, in &. &. !. nr. 1*<1(99, pag. 8(+.rib. jud. Suceava, dec. nr. 37o<1(37, in &. &. !. nr. 1<1(38, pag. 1(. 713 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. )1<1(9*, citata de I. $i6uta, in 5robleme de drept din practica .ribunalului Suprem, sectia civila, in &. &. !. nr. 1*<1(97, pag. 113+ N. &osu, S, =azar, Nota critica la dec. civ. nr. )88<1(97, a .rib. ?ud. 2rancea, in &. &. !. nr. *<1(91, pag. 11-1*.

131 succesorala a unor constructii, care toate acrediteaza ideia ca succesibilul se comporta ca un proprietar si deci a acceptat mostenirea7*4. Acte!e de ad in$itrare *rovizorie, cum sunt cele de natura urgenta care nu pot fi aminate pina la e"ercitiul dreptului de optiune succesorala si care sunt indeplinite, de regula in intervalul de timp prevazut de art.9o) C. civ. pentru deliberare si facerea inventarului, nu sunt de natura a acredita ideia unei acceptari tacite a mostenirii. stfel de acte se fac de cele mai multe ori ca datorii de cuviosenie sau pentru conservarea averii succesorale, cum este cazul platii c6eltuielilor pentru inmormintare sau vinzarea bunurilor supuse stricaciunii potrivit art.9o9 C. civ.7*1 Acte!e de di$*ozitie cu privire la bunurile succesorale efectuate de catre succesibil sunt, in principiu, considerate ca acte de acceptare tacita a mostenirii. Intrucit si in cazul lor conteaza intentia succesibilului care trebuie desprinsa din ele, si nu actul in sine7**, c6iar daca un astfel de act nu este valid, neproducind efectele sale specifice, el poate fi considerat ca act de acceptare a mostenirii. tit in doctrina cit si in practica judecatoreasca au fost considerate ca e"primind vointa de acceptare tacita a mostenirii, actele de instrainare, fie onerosae, fie gratuite, a bunurilor singulare din mostenire, precum si constituirea unor drepturi reale ca servituti, uzufruct, ipoteca, gaj etc. , asupra unor bunuri succesorale, sau renuntarea la un drept, inc6eierea unui antecontract de vinzare- cumparare a unui imobil din masa succesorala, c6iar daca ulterior actul de instrainare propriu-zisa nu s71( ,olosirea de catre sotul supravietuitor a bunurilor dobindite in timpul casatoriei, daca nu este completata si de alte acte din care sa rezulte intentia neindoilenica de acceptare a succesiunii nu poate constituii o acceptare tacita. se vedea in acest sens, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 11o3<1(91, in C. !. 1(91, pag. 1o3, dec. nr. 19(*<1(3(, in !reptul nr. 9<1((o, pag. )9. . .ot astfel, in cazul succesibilului coindivizar cu defunctul, pentru a putea conc6ide daca folosirea bunului de catre succesibil poate fi considerata o acceptare tacita a succesiunii, trebuie limpezita intentia sa, in sensul daca foloseste bunul in calitatea sa de coidivizar sau in calitate de succesor. se vedea in acest sens, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. *99<1(3), pag. 9(-3o. 7*4 se vedea, .rib. Supr. col. civ. dec. nr. 3o3<1(1(, in &epertoriu. . . , pe anii 1(1*1()(, pag. 881+dec. nr. 8(o<1(9o, in C. !. , 1(9o, pag. 1)8-1)), dec. nr. 9*9<1(91, in &epertoriu. . . , pe anii 1()(-1(91, pag. 1((, dec. nr. 1118<1(3), in C. !. 1(3), pag. 33-(o, dec. nr. 11o7<1(33, in &. &. !. nr. 7<1(3(, pag. )), dec. nr. 19(*<1(3(, in !reptul nr. 9<1((o, pag. )9. 7*1 se vedea in acest sens, $. %liescu, op. cit. pag. 1*7-1*8+.rib. ?ud. .ulcea, dec. civ. nr. 11o<1(91, cit. supra+.rib. jud. .imis, dec. civ. nr. 38(<1(99, in &. &. !. nr. 1*<1(99, pag. 8(+.rib. jud. Satu $are, dec. civ. nr. 1o9<1(9(, cu Nota de D. . >ngur, in &. &. !. nr. 1o<1(31, pag. 13-)o. 7**Instrainarea unui bun din masa succesorala, de catre succcesibilul care credea gresit ca bunul este proprietatea sa, nu ec6ivaleaza cu acceptarea tacita a mostenirii. !aca insa bunul nu era al celui care lasa mostenirea, ci acesta il detinea numai cu titlu precar (depozit, locatiune etc. )iar succesibilul dispune de el cu convingerea ca bunul face parte din mostenire, se va considera ca el a acceptat tacit mostenirea. se vedea in acest sens, $. %liescu, op. cit. pag. 1*).

13) a mai inc6eiat, valorificarea unor drepturi de natura intelectuala privind o opera a defunctului7*7. C6iar daca este vorba, in aceste cazuri, de bunuri singulare, acceptarea tacita a mostenirii pe care actele precizate mai sus o e"prima, priveste intreaga mostenire. ceasta consecinta deriva, evident, din principiul indivizibilitatii optiunii succesorale7*8. ctele de dispozitie facute de un succesibil care au ca obiect universalitatea unei succesiuni sau o parte a acesteia, constituie de asemenea acte de acceptare a mostenirii, fie ca instrainarea este oneroasa, fie ca este gratuita (art.)(1 C. civ. ). Consideram si noi, alaturi de alti autori7*1, ca instrainarea nu poate avea ca obiect titlul de mostenitor care sa includa in sine si dreptul de optiune succesorala intrucit acestea sunt intransmisibile prin acte intre vii. sa fiind, in cazul vinzarii drepturilor succesorale, instrainatorul, pentru a putea garanta, in sensul prevederilor art. 17(( C. civ. , calitatea sa de mostenitor, trebuie sa inc6eie actul de dispozitie inainte de implinirea termenului de prescriptie. Numai in acest mod, acceptind, prin insasi inc6eierea actului de dispozitie, tacit, mostenirea, o poate transmite celui cu care a inc6eiat actul vinzarii. ,iind vorba de instrainarea unei universalitati sau a unei parti din aceasta nu poate fi vorba decit de mostenitorii legali, legatarii universali sau cu titlu universal si nu de legatarul cu titlu particular, intrucit obiectul legatului acestuia din urma priveste numai un bun singular din mostenire. In ce priveste actul renuntarii la mostenire, potrivit art. )(1 C. civ. constituie acte de acceptare tacita urmatoarele acte# - renuntarea c6iar gratuita in folosul unuia sau a mai multor coerezi+ - renuntarea in folosul tutror coerezilor ssi cind renuntatorul primeste pretul renuntarii. =egiuitorul a considerat ca pentru a putea favoriza pe cineva cu o succesiune sau o parte din aceasta trebuie, ca in prealabil sa fi acceptat acea mostenire. &enuntarea in aceste conditii este un act bivalent, continind in sine si acceptarea prelabila a mostenirii. $ostenitorii in favoarea corora se face renuntarea, dobindesc partea renuntatorului nu de la defunct, in puterea legii, ci de la renuntator care dispune cu titlu oneros sau gratuit de partea sa din mostenire. !aca renuntarea este pur abdicativa, cu titlu gratuit si impersonal ea este o renuntare propriu-zisa si nu
7*7 se vedea, .rib. ?ud. Salaj, dec. civ. nr. 3*<1(3), in &. &. !. nr. 3<1(3), pag. 98+Notariatul de stat al rai. .. 2ladimirescu, inc6eierea succesorala nr. 7*8<1(13, in =. 5. nr. 9<1(13, pag. 119. 7*82inzarea, cu autorizarea justitiei, a obiectelor supuse stricaciunii sau a caror conservare ar fi prea oneroasa, potrivit art. 9o9 C. civ. , facuta de catre succesibil, asa cum am precizat mai sus, nu constituie act de acceptare tacita a succesiunii, fiind incadrat de catre legiuitor in categoria actelor de administrare provizorie in sensul art. )(4 C. civ. 7*1$. %liescu, op. cit. pag. 1*)+,r. !ea-, op. cit. pag. 8)8. Contra+%. Safta-&omano, op. cit. pag. 1o7.

139 acrediteaza ideia de acceptare prealabila tacita a mostenirii7*). Intrucit art.)(4 C. civ. prevede, asa cum am precizat mai sus, ca actele de conservare, de ingrijire si admnistrare provizorie nu constituie acte de primire a mostenirii, per a contrario se considera ca acte!e de ad in$trare de1initiva au aceasta virtute. ceste acte e"clud ideia provizoratului si angajeaza viitorul bunurilor succesorale, astfel ca ele au ec6ivalenta unei acceptari tacite pure si simple a mostenirii7*9. stfel de acte sunt#inc6eierea intre succesibili a unor conventii privitor la admistrarea bunurilor succesorale7*3+efectuarea unor c6eltuieli, utile sau voluptuarii, care maresc valoarea bunului sau au scop de lu" si placere7*(+ incasarea unor creante ale mostenirii, dar care nu sunt venituri curente ale acesteia+ locatiunea pe perioade indelungate a bunurilor din succesiune774+ plata unor datorii mai insemnata ale defunctului, cu conditia ca succesibilul sa nu fi fost codebitor, fideiusor sau proprietar al imobilul grevat cu ipoteca pentru garantarea datoriei, cind se poate crede ca a platit nu in calitatea sa de mostenitori ci in nume personal ori propter rem33#. 5lata impozitelor pe cladiri, terenuri si autove6icule 77*, predarea cotelor obligatorii in vremea regimului comunist777+ plata ta"elor asupra succesiunilor778etc. %fectul de acceptare tacita a succesiunii cu care astfel de acte sunt potentate nu poate fi ani6ilat prin declaratia e"presa facuta in insusi actul care semnifica acceptarea sau ulterior in sensul ca succesibilul nu intelege sa accepte mostenirea. !e pilda, daca succesibilul vinde sau arendeaza un teren din mostenire, cum prin acest act acrediteaza ideia acceptarii tacite, declaratia sa ca nu accepta mostenirea nu poate
7*) se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 1*)-1*9. 7*9 111. se vedea, C. S. ?. sect. civ. dec. nr. *1(7<1((o, in !eciziile C. S. ?. 1((o-1((*, pag.

7*3 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. )1<1(9*, in &epertoriu. . . , pe anii 1()(1(91, pag. *oo. 7*( se vedea, $. '. Cantacuzino, op. cit. pag. *8(. 774 se vedea, $azeaud, op. cit. pag. 391+%. Safta-&omano, op. cit. pag. 1o(. 771 se vedea, %. Safta-&omano, op. cit. pag. 1o(. 77* se vedea, .rib. Supr. col. civ. dec. nr. 3o3<1(1(, in &epertoriu. . . , 1(1*-1()(, pag. 881, dec. nr. 8(o<1(9o, in C. !. 1(9o, pag. 1)8-1)), dec. nr. 1118<1(3), in C. !. 1(3), pag. 33-(o, dec. nr. 19(*<1(3(, in !reptul nr. 9<1((o, pag. )9+.rib. ?ud. Suceava, dec. civ. nr. 1o(*<1(37, in &. &. !. nr. 7<1(38, pag. 9*. 777!. C6irica, op. cit. pag. ***. 778,r. !ea-, op. cit. pag. 8)(+.rib. reg. !obrogea, dec. civ. nr. *1<1()*, in ?. N. nr. *<1()7, pag. 11o. In sensul ca plata acestor ta"e nu reprezinta un act de acceptare a mostenirii intrucit este un act urgent si necesar savirsit pentru a evita urmarirea silita, a se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 1*81. 5entru o enumerare mai ampla a actelor care ec6ivaleaza cu acceptarea tacita a mostenirii a se vedea, %. Safta-&omano, 5robleme teoretice si practice privind acceptarea tacita a succesiunii, in !reptul, nr. 1*<1((1, pag. *(-7*.

133 efect. ceasta inseamna ca daca succesibilul vrea sa inc6eie un act numai in interesul succesiunii, fara a fi considerat acceptant al acestei mosteniri, trebuie sa ceara autorizarea justitiei in condtiile acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar, nu numai in cazul actelor de instrainare, potrivit art.9o9 C. civ. , ci si in cazul actelor de administrare definitiva, care privesc fondul patrimoniului succesoral771. In ce priveste efectul in sensul de a constitui acte de acceptare tacita sau nu a mostenirii a unor actiuni in )u$titie $au a a!tor acte *rocedura!e6 in doctrina si practica judecatoreasca s-a precizat ca reprezinta acte de acceptare tacita#cererea de imparteala a bunurilor din mostenire, cererea in reductiunea liberalitatilor e"cesive sau cea de raport a donatiilor, cererea de anulare a unui testament, cererea legatarului de predare a bunului legat, opozitia la vinzarea silita a bunurilor din succesiune, cererea de predare a socotelilor sau de inventariere ori evaluare a bunurilor succesorale77), actiunea in revendicarea bunurilor succesorale etc. Nu are importanta daca actiunea intentata, avind un obiect din cele precizate mai sus, este respinsa, anulata ca netimbrata sau imprejurarea ca este urmata de desistare. Nu orice actiuni adresate instantelor de judecata, sau orice participare in proces valoreaza o acceptare tacita a succesiunii. !e pilda, o contestatie la e"ecutare intemeiat pe faptul ca se urmaresc propriile bunuri ale succesibilului in contul datoriior succesiunii nu poate fi considerata o acceptare a mostenirii. Cum am aratat mai sus, potrivit art.*(1 C. pr. civ., apelul declarat de un mostenitor impotriva unei 6otariri judecatoresti in care a fost parte de cujus nu constituie prin el insasi o acceptare mostenirii, cu conditia ca din continutul sau sa nu rezulte insusirea calitatii de mostenitor. pararea succesibilului impotriva actiunii ce are ca obiect repararea prejudiciului cauzat de defunct de asemenea nu valoreaza acceptarea mostenirii779. sa cum s-a putut vedea din e"emplele date mai sus, unele fapte sau acte materiale savirsite de succesibili, in conte"te diferite, pot avea semnificatii diferite. !e aceea revine instantelor judecatoresti misiunea de a decela din imprejurarile
771 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 1*1. 77) se vedea, .rib. Supr. col. civ. dec. nr. *o9o<1(1), in C. !. 1(1), vol. I, pag. 781+dec. nr. 318<1(1), in C. !. 1(1), volI, pag. 77)+dec. nr. *oo9<1(33, in &. &. !. nr. 9<1(3(, pag. 9o. Simpla mentiune a organului instrumentator cu prilejul inc6eierii unui inventar, fara ca succesibilul sa fi semnat acel inventar, nu constituie act de acceptare a mostenirii, nefiind facut de catre succesibil. cceptarea ar fi fost valabila daca succesibilul ar fi semnat procesul verbal de inventar in calitate de mostenitor. se vedea, .rib. pop. rai. Campulung, sent. civ. 987<1(11, in ?. N. nr. 1<1(11, pag. (81, cu Nota de . @a6aria. Nici simpla infatisare la notar a unui succesibil care a fosst citat in urma cererii de eliberare a certificatului de mostenitor introdusa de alte succesibil nu poate fi considerata acceptare tacita a mostenirii. se vedea. .rib. pop. rai. Campulung $oldovenesc, sent. civ. nr. 3oo<1(11, in =. 5. nr. 3<1(11, pag. (81. ctele facute de un succesibil in calitate de e"ecutor testamentar si nu de mostenitor al defunctului nu pot constitui acte de acceptare tacita a mostenirii. se vedea, %. SaftaJ&omano, op. cit. pag. (3. 779 se vedea, !. C6irica, op. cit. pag. *1(+,r. !ea-, op. cit. pag. 8)9. %. Safta- &omano, op. cit. pag. 1o).

13( concrete ale fiecarui caz in parte aspectul volitiv in sensul ca acel act in concret contine in sine si vointa de acceptare a mostenirii sau nu din partea succesibilului. cceptarea tacita, la fel ca si cea e"presa, poate fi facuta, fie personal fie prin reprezentant, inclusiv prin mandatar imputenicit special in acest sens. $andatarul poate fi si un comostenitor care este imputenicit sa faca acte de acceptare tacita pentru toti mostenitorii, de pilda cind unul din mostenitori a fost imputernicit de catre ceilalti sa vinda unele bunuri care fac parte din masa succesorala. S-a precizat ca acceptarea tacita se poate realiza si printr-un gestor de afaceri, cu cconditia ca succesibilul sa ratifice gestiunea in termenul de prescriptie a optiunii succesorale, prefacind-o astfel intr-un mandat773. =a fel ca orice acceptare a mostenirii si actele sau faptele de acceptare tacita trebuie sa fie facute in termenul de prescriptie a dreptului de optiune succesorala. cceptarea tacita a mostenirii se poate realiza nu numai in cazul mostenirii legale ci si acelei testamentare, cu conditia ca testamentul sa fi fost adus la cunostinta celor interesati, astfel incit vocatia la mostenire a legatarului sa nu ramina oculta77(. $inorul si interzisul judecatoresc, s-a mai precizat784, nu pot face acte de acceptare tacita a mostenirii, ci numai e"pres prin curator numit in acest scop, intrucit actele de accptare sunt, acte de dispozitie care, potrivit art. 1*( C. fam. trebuie incuviintate in prealabil de catre autoritatea tutelara. Acce*tarea *ura $i $i *!a 1ortata. Cu toate ca, in principiu, mostenitorii sunt liberi sa opteze in privinta unei mosteniri in sensul de a o accepta sau dimpotriva, de a renunta la ea, precum si a formei de acceptare, pur si smplu sau sub beneficu de inventar, legiuitorul reglementeaza doua cazuri in care aceasta libertate nu e"ista, in anumite conditii precizate de art.9o7 si 91* C. civ. , mostenitorii in cauza fiind considerati ca acceptati pur si simplu ai acelei mosteniri. rt.9o7 C. civ. prevede ca mostenitorii care au dat la o parte, sau au ascuns lucruri dintr-o succesiune, nu se mai pot lepada de aceasta, cu toata renuntarea lor, ci ramin mostenitori si nici nu pot lua parte din acele lucruri pe care le-au ascuns sau leau dat la o parte. Iar art.91* C. civ. prevede ca mostenitorul care cu stiinta si rea credinta a ascuns si n-a trecut in inventar unele obiecte din mostenire, nu poate accepta mostenirea sub beneficiu de inventar. %ste vorba, in aceste ipoteze, de o acceptare pura si simpla fortata, care apare ca o e"ceptie de la carcaterul voluntar al optiunii succesorale. Sustragerea sau ascuderea de bunuri dintr-o succesiune pentru a beneficia singur de ele, din partea unui succesibil, nu sunt considerate ca acte care ar
773 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 1*7+%. Safta &omano, op. cit. pag. (9-(3+,r. !ea-, op. cit. pag. 81(+.rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1811<1(97, in C. !. 1(97, pag. 137. 77( se vedea, :6. !. !imitrescu, cceptarea tacita a succesiunii de catre legatarul universal, in &. &. !. nr. 8<1(9*, pag. 93-9(+%. Safta-&omano, op. cit. pag. 1o1-1o*, !. C6irica, op. cit. pag. **1, ,r. !ea-, op. cit. pag. 8)o. cceptarea tacita se poate realiza nu numai de catre legatarul universal su de cel cu titlu unoversal ci de catre legatarul cu titlu particular, ca de pilda, cin acesta preia bunul individual determinat sau il instraineaza. 784 se vedea, .rib. jud. Ilfov, dec. civ. nr. 1(o<1(9o, cu Nota de :. S. $ateescu si %. C6ele, in &. &. !. nr. 1o<1(91, pag. 1*7 si urm.

1(4 avea drept efect acceptarea tacita pura si simpla a mostenirii, ci numai ca delicte civile care atrag dupa ele pedeapsa civila a acceptarii pure si simple a acelei mosteniri precum si celelalte consecinte prevazute de lege781. Conditii!e cerute de !e"e *entru acce*tarea 1ortata a o$tenirii. 5entru aplicarea sanctiunii acceptarii fortate a mosteenirii se impun a fi indeplinite urmatoarele conditii# a) e"istenta elementului obiectiv de ascundere sau dare la o parte, ori de nedeclarare la inventar a unor bunuri din succesiune de catre un succesibil. tit practica judiciara cit si doctrina considera ca integrindu-se in notiunile de ascundere sau dare la o parte orice acte sau fapte de natura a diminua activul succesoral in dauna celorlalti mostenitori sau a creditorilor succesiunii, savirsite in folosul mostenitorului de rea credinta78*. Sunt astfel de fapte#ascuderea materiala unor bunuri, care au e"istat in patrimoniul succesoral, inclusiv a fructelor acestora, nedeclararea unor bunuri cu prilejul intocmirii inventarului succesoral, nedeclararea unor datorii ale succesibilului catre succesiune, prezentarea unui testament falsificat care il avantajeaza pe succesibil si ii defavorizeaza pe ceilalti, prezentarea unui inscris fals cu care se tinde sa se dovedeasca o creanta nereala catre sucesiune, nedeclararea unei donatii raportabile sau c6iar neraportabile dar supusa reductiunii in favoarea mostenitorilor rezervatari787. %"istenta acestor bunuri sau valori in patrimoniul succesoral trebuie, evident, dovedita.788 scunderea sau dosirea de bunuri poate fi e"ercitata si cu privire la bunurile imobile, ca, de pilda, efectuarea unei donatii deg6izate cu privire la un imobil781. S-a admis ca fapta ilicita se poate savirsi nu numai dupa desc6iderea succesiunii, ci c6iar inainte de aceasta, si c6iar cu complicitatea defunctului, ca, de pilda, in cazul donatiei unuia dintre mostenitori, deg6izata sub aparenta unei vinzari- cumparari, pentru a fi sustrasa reductiunii liberalitatilor e"cesive78). !e asemenea s-a precizat in doctrina ca fapta poate fi comisa inainte sau dupa acceptarea sub beneficiu de inventar a succesiunii789. !area la o parte sau ascuderea bunurilor din succesiune la care se refera art.9o7
781 se vedea, $. %liesu, op. cit. pag. 17o-171. Nu are importanta daca faptele de sustragere sau ascundere de bunuri imbraca caracter penal. se vedea in acest sens, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. *1*o<1(3(, in !reptul nr. 3<1((o, pag. 9(. 78* se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. *1*o<1(3(, cit. supra. +C. S. ?. sect. civ. dec. nr. 1(9(<1((*, in !eciziile C. S. ?. , 1((o-1((*, pag. 11(-1*1. 787 se vedea, &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. *(1-*(*+$. %liescu, op. cit. pag. 17o+!. C6irica, op. cit. pag. **9+C. S. ?. sect. civ. dec. nr. )**<1((o, in !reptul nr. (-1*, 1((o, pag. *7)-*79. 788 se vedea, C. S. ?. sect. civ. dec. nr. 1(9(<1((*, citata supra. 781 se vedea, C. Damangiu, &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. 81) 78) se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 1*(+,r. !ea-, op. cit. pag. 89*.

1(1 si 91* C. civ. trebuie se aiba loc clandestin. Sanctiunea prevazuta in te"tele legale amintite nu se aplica daca comostenitorii au avut cunostinta de e"istenta bunurilor ascunse sau dosite, ca atunci cind acestea au fost anterior cuprinse intr-un inventar sau au format obiectul unor discutii in vederea partajului amiabil783. !rept rezultat al acestor actiuni se realizeaza o imposedare clandestina a unuia dintre mostenitori in defavoarea celorlalti78(. .& e7i$tenta intentiei de a 1rauda *e cei!a!ti o$tenitori%e!e entu! $u.iectiv&. 5entru a produce consecintele prevazute de art. 9o7 si 91* C. civ. faptele succesibilului trebuie sa fie savirsite cu intentie frauduloasa de a-i pagubi pe ceilalti mostenitori sau pe creditorii succesiunii. ceasta acrediteaza ideia unei pluralitati de mostenitori. Cind este vorba de creditorii succesiunii faptele pot proveni si de la un mostenitor unic, care sustrage bunuri ale succesiunii pentru a nu pute fi urmarite de acestia714. In acest caz, s-a precizat in doctrina711, unicului mostenitori i se poate aplica numai pedeapsa decaderii din dreptul de a renunta la mostenire sau de a accepta mostenirea sub beneficiu de inventar, dar nu i se poate aplica sanctiunea de a nu primi partea sa din bunurile dosite sau sustrase71*. 5otrivit art.()o alin. * si art.13(( alin. * C. civ. , dolul nu se prezuma, astfel ca intentia frauduloasa, sau reaua credinta a succesibilului va trebui sa fie dovedita717. Nu este suficienta, asadar, pentru aplicarea prevederilor art.9o7 si 91* C. civ. simpla omisiune din greseala a unor bunuri din succesiune sau din credinta gresita a succesibilului ca acele bunuri ii apartin718. !e asemenea s-a precizat in doctrina711 ca in cazul in care succesibilul care a comis faptele inapoiaza bunurile, din proprie initiativa, inainte de de descoperirea lor sanctiunile preconizate de lege nu se mai aplica, !ar daca succesibilul inceteaza din viata inainte de a inapoia bunurile, aplicarea sanctiunilor prevazute de art.9o7 si 91* C. civ. nu poate fi inlaturata prin
789,r. !ea-, loc. cit. supra. 783 se vedea, .rib. Supr. col. civ. dec. nr. 1*73<1(11, in C. !. 1(11, 2ol. I, pag. 131+ C. S. ?. sect. civ. dec. nr. 1(9(<1((*. citata supra. 78( se vedea, !. C6irica, op. cit. pag. **9. 714 se vedea, C. S. ?. sect. civ. dec. nr. )**<1((o, cit. supra. 711 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 1*(. S-a sustinut si opinia ca aplicarea sanctiunii prevazuta de art. 9o7 C. civ. are loc numai cind e"ista cel putin doi mostenitori. se vedea in acest sens, %. Safta-&omano, op. cit. pag. 118. 71* se vedea, $azeaud, op. cit. pag. 398. 717 se vedea, C. S. ?. sect. civ. dec. nr. 1(9(<1((*, cit. supra. 718 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. *(o7<1(98, in &epertoriu. . . , pe anii 1()(1(91, pag. 1((-*oo+C. S. ?. sect. civ. dec. nr. )**<1((1, cit. supra, dec. nr. 1o71<1((1, in !reptul, nr. 1<1((*, pag. 1o9 711 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 171.

1(* restitirea bunurilor de catre mostenitori71), care vor suporta sanctiunea acceptarii tacite. c& 1a*te!e 1raudu!oa$e $a 1ie de natura a *a"u.i a!te *er$oane. plicarea sanctiunilor prevazute de art.9o7 si 91* C. civ. isi are justificare numai in masura in care actele eredelui sunt de natura a duce, cum am arata, atingere drepturilor succesorale ale celorlalti mostenitori sau intereselor legale ale creditorilor succesiunii. sa fiind, cele doua te"te legale nu au aplicare in cazul in care faptele sunt savirsite de catre succesibilul care are drepturi e"clusive asupra acelei succesiuni719. stfel, s-a retinut ca sanctiunile prevazute de lege nu sunt aplicabile sotului supravietuitor care a sustras sau a ascuns bunuri ale gospodariei casnice, care, oricum, i se cuveneau numai lui, intrucit venea in concurs numai cu asecendentii si colataralii defunctului, iar acestia nu aveau nici un drept asupra acestora (art.1 din =egea nr.71(<1(88), astfel ca nu puteau fi pagubiti713. .ot astfel sanctiunile de care vorbim nu sunt aplicabile nici legatarului cu titlu particular care a savirsit fapte din cele prevazute de art. 9o7 si 91* C. civ. dar bunurile sustrase sunt cele care i se cuvin in mod e"clusiv, nefiind supuse reductiunii liberalitatilor e"cesive71(. d& Autoru! 1a*te!or i!icite tre.uie $a ai.a ca!itatea de o$tenitor !e"a!6 !e"atar univer$a! $au cu tit!u univer$a! $i $a !ucreze cu di$cerna int. sa cum am aratat mai sus legatarului cu titlu particular nu i se aplica sanctiunile prevazute de art.9o7 si 91* C. civ. daca bunurile insusite formau obiectul legatului sau si deci ii reveneau in mod e"clusiv. !aca a insusit bunuri care nu au format obiectul legatului sau, sau peste obiectul acestuia, el are situatia oricarui tert. =a rindul sau nici el nu are interesul sa ceara aplicarea sanctiunii acceptarii fortate fata de mostenitorii universali sau cu titlu universal, daca acestia au comis faptele prevazute de lege7)4. ,aptele ilicite trebuie sa fie savirsite de un mostenitor cu caoacitate delictuala, adica sa fi avut discernamint. In cazul persoanelor care au implinit 18 ani si nu au fost puse sub interdictie discernamintul se prezuma iar in cazul celor sub 18 ani sau a celor care fost pusi sub interdictie el trebuie dovedit. In consecinta sanctiunea acceptarii fortate se aplica si minorului sau persoanei puse sub interdictie daca se
71) se vedea, $azeaud, op. cit. pag. 39). 719 se vedea, !. le"andresco, op. cit. vol. III, pag. 7*(+!. C6irica, op. cit. pag. **(+ ,r. !ea-, op. cit. pag. 898. 713 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 1*(+.rib. Capitalei, col. II civ. dec. nr. 71o(<1(1) cu Nota de !. &izeanu, in =. 5. nr. 1<1(19, pag. )49+.rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 178(<1(37, in C. !. 1(37, pag. (o-(*. Sotul supravietuitor, desi succesor universal nu raspunde cu bunurile la care se refera art. 1 din =egea nr. 71(<1(88 nici fata de creditorii succesiunii decit daca creantele acestora nu pot fi satisfacute din celelalte bunuri ale succesiunii, inclusiv partea care i se cuvine sotului supravietuitor din acea succesiune. se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. 898. 71(Nici legatarul ccu titlu particular nu raspunde, in principiu, fata de creditori, bunurile ce formeaza obiectul legatului neputind fi urmarite decit daca creantele nu pot fi saitsfacute din valoarea patrimoniului succesoral de catre succesorii universali si cu titlu universal(art. 991 C. civ. ). se vedea, ,r. !ea-, loc. cit. supra. 7)4 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 1*(+,r. !ea-. op. cit. pag. 891.

1(7 dovedeste ca au avut discernamint in momentul comiterii faptei, astfel ca acceptarea mostenirii nu va fi sub beneficiu de inventar ci pura si simpla7)1. In cazul in care la comiterea faptei de sustragere de bunuri din succesiune au participat, mai multi mostenitori pentru a-i frauda pe ceilalti sau pe creditori sanctiunea li se aplica tuturor, iar raspnderea lor delictuala va fi solidara potrivit art.1oo7 C. civ.). E1ecte!e inca!carii art.8o, $i 8#+ C. civ. sa cum rezulta din cele e"puse mai sus, incalcarea prevedrilor legale mentionte atrage doua sanctiuni# - mostenitorul vinovat este considerat ca a acceptat pur si simplu mostenirea, neputind sa o accepte sub beneficu de inventar si nici sa renunte la ea+ si - mostenitorul vinovat nu poate primi nimic din bunurile sustrase sau dosite. sadar, mostenitorul vinovat, fiind considerat ca acceptant pur si simplu a mostenirii va raspunde pentru datoriile si sarcinile succesiunii si cu propriile bunuri(ultra vires hereditatis), in proprotie cu cota sa de mostenire. Sanctiunea intervine nu numai cind succesorul nu si-a manifestat in nici un mod optiunea, dar si atunci cind a acceptata-o sub beneficu de inventar, beneficiu care se pierde ca urmare a sanctiunii aplicate. Sanctiunea se aplica si atunci cind mostenitorul a renuntat anterior la mostenire, dar mostenirea nu a fost acceptata de ceilalti msotenitori, cu alte cuvinte atita timp cit renuntarea nu este irevocabila7)*. Succesibilul vinovat neputind primi nmic din bunurile dosite sau sustrase acestea urmeaza a se imparti intre ceilalti mostenitori, potrivit cotelor ce li se cuvin din acea mostenire. &aspunderea sa fata de creditori, cum am precizat mai sus, se mentine proprotional cu cota din succesiune ce i s-ar fi cuvenit daca nu ar fi comis faptele ilicite care au atras sanctiunea. In fine, in doctrina s-a precizat ca dispozitiile art.9o7 si 91* C. civ. nu au carcater imperativ, astfel ca cei interesati a invoca aceste prevederi pot renunta la aplicarea sanctiunilor pe care le prevad iertindu-i, asadar, pe faptuitori7)7. +. Acce*tarea $u. .ene1iciu de inventar a o$tenirii. cceptarea sub beneficiu de inventar a mostenirii, reglementata de art.9o8-9*7 C. civ., este o varianta, considerata intermendiara, de optiune, intre acceptarea pura si simpla si renuntarea la mostenire. In cazul ei mostenitorul accepta total, definitiv si neconditionat activul mostenirii, dar in ce priveste pasivul, acesta este limitat numai la activul mostenit. Succesibilul isi insuseste calitatea de mostenitor, dar intelege sa raspunda de pasivul succesoral numai cu bunurile mostenite. In acest caz nu are loc acea confuziune intre patrimoniul defunctului si cel al mostenitorului ca in cazul acceptarii pure si simple a mostenirii. Scopul mostenitorului este tocmai acela de a evita plata unor datorii si sarcini ale succesiunii care ar e"cede activului succesoral cu
7)1 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 171+,r. !ea-, loc. cit. supra. 7)* se vedea, I. &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. *(7, $. %liescu, op. cit. pag. 17o+C. Statescu, op. cit. pag. **1+!. C6irica op. cit. pag. *7o. Contra. !. le"andresco, op. cit. vol. III, pag. 7*(. 7)7 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 171+!. C6irica, op. cit. pag. *7o.

1(8 propriile bunuri. .ocmai de aceea se recurge la aceasta modalitate de acceptare a mostenirii atunci cind e"ista indoieli cu privire la solvabilitatea actuala sau viitoare a patrimoniului succesoral. Cu toate ca prezinta avantaje incontestabile, acceptarea sub beneficiu de inventar este mai rar intilnita in practica, intrucit este un act e"pres si solemn, care impune unele formalitati si c6eltuieli in plus, ca, de pilda, efectuarea inventarului si evaluarea provizorie a bunurilor care atrage plata ta"elor de timbru asupra succesiunii (art.91 din =egea nr.7)<1((1). cceptarea sub beneficiu de inventar o pot face mostenitorii legali, legatarii universali si cei cu titlu universal. =egatarul cu titlu particular are de acceptat legatul in conditiile dispuse de catre testator+el neraspunzind, oricum, de pasivul succesiunii, nu se pune problema limitarii raspundeii sale in limitele activului si deci a recurgerii la aceasta forma de optiune succesorala. =a fel ca acceptarea pura si simpla a mostenirii, acceptarea sub beneficiu de inventar are carcater indivizibil neputindu-se realiza numai cu privire la o parte a mostenirii. Succesibilii pot recurge la aceasta forma de optiune numai daca nu au acceptat mostenirea anterior pur si simplu voluntar (e"pres sau tacit) ori fortat intrucit acceptarea succesiunii este irevocabila. &enuntarea la mostenire anterioara il pune pe mostenitor de asemenea in imposibilitate de a accepta mostenirea pur si simplu intrucit c6iar daca ar putea retracta renuntarea, in conditiile art.9o1 C. civ. , aceasta ec6ivaleaza cu o acceptare pura si simpla a mostenirii. In cazul in care, potrivit art.911 C. civ. , acceptarea pura si simpla rezulta dintr-o 6otarire judecatoreasca, avind in vedere ca 6otaririle judecatoresti produc efecte numai intre partile litigante si succesorii lor, fata de alte persoane succesibilul poate opta sub beneficiu de inventar si de asemenea poate renunta la acest beneficiu in termenul legal de prescriptie7)8. %vident si acceptarea mostenirii sub beneficiu de inventar este facultativa, mostenitorii avind dreptul, nu si obligatia de a accepta intr-o forma sau alta mostenirea. %"ista insa reglementate doua e"ceptii de la caracterul facultativ al acceptarii mostenirii sub beneficu de inventar, cind ea devine obligatorie si anume# - in cazul persoanelor lipsite de capacitate de e"ercitiu sau cu capacitate de e"ercitiu restrinsa, cind ca o masura de ocrotire a acestora legiuitorul dispune (art.1( din !ecretul nr.7*<1(18) ca acceptarea mostenirii se face, in cazul lor, intotdeauna sub beficiu de inventar+ - in cazul succesibilului decedat inainte de a e"ercita dreptul de optiune succesorala, retransmis astfel prin mostenire succesorilor sai, care nu se inteleg asupra modalitatii de optiune, cind, potrivit art. )(7 C. civ. , succesiunea se va accepta, obligatoriu, sub beneficiu de inventar7)1.
7)8$. %liescu, op. cit. pag. 11). 7)1In cazul mostenirii vacante, precizam ca statul nu este obligat sa faca o acceptare sub beneficiu de inventar a mostenirii, intrucit, oricum, el nu raspunde pentru datorii decit in limita activului succesoral.

1(1 In cazul in care e"ista o pluralitate de succesori, iar unii accepta mostenirea pur si simplu, iar altii sub beneficiu de inventar, cei care au acceptat-o pur si simplu vor raspunde nelimitat (ultra vires hereditatis) de datoriile succesiunii, in functie de cota care le revine din pasiv, iar cei care au acceptat -o sub beneficiu de inventar, vor raspunde numai in limita activului mostenit(intra vires hereditatis)7)). Conditii!e cerute de !e"e *entru acce*tarea $u. .ene1iciu de inventar. sa cum am precizat mai sus, acceptarea sub beneficiu de inventar este un act juridic e"pres si solemn, astfel ca potrivit art.9o8 C. civ., art.9) alin. 7-8 din =egea nr.7)<1((1 si art.81, 3o-31 din &egulamentul de punere in aplicare a =egii nr.7)<1((1, pentru validitatea si opozabilitatea ei sunt necesare unele formalitati, si anume# - declaratie e"presa a succesibilului, data in fata notarului public, in sensul ca accepta mostenirea sub beneficiu de inventar7)9. Nu este valabila in acest sens o declaratie sub semnatura privata, dar care nu a fost data in fata notarului public. ; astfel de declaratie poate constitui insa o acceptare pura si simla a mostenirii. 5ersoanele lipsite de capacitate de e"ercitiu si cele cu capacitate de e"ercitiu restrinsa nu trebuie sa faca, obligatoriu, aceasta declaratie, intrucit ele se bucura de beneficiul de inventar in virtutea legii, daca accepta mostenirea si e"ista inventarul corespunzator. =a momentul dobindirii sau redobindirii capacitatii de e"ercitiu aceste persoane trebuie sa dea declaratia de acceptare sub beneficiu de inventar, altfel pierd beneficiul acestei forme de acceptare a mostenirii. - declaratia de acceptare sub beneficu de inventar trebuie inregistrata in registrul pentru renuntatori de la biroul notarial competent. =ipsa acestei inregistrari face ca acceptarea sub beneficiu de inventar sa nu fie opozabila tertilor(creditorilor succesiunii si creditorilor personali ai succesibilului (art.3o alin. 1 din &egulamentul de punere in aplicare a =egii nr.7)<1((1). - inventarul fidel si e"act al bunurilor succesorale, facut, fie inainte, fie dupa declaratia data in fata notarului public (art.9o1 C. civ. ). !aca declaratia de acceptare a mostenirii sub beneficiu de inventar nu este insotita si de inventarul cerut de lege, efectele specifice acestei forme de optiune succesorala nu se produc7)3. In cazul in care succesibilul, in mod voit intocmeste un inventar ine"act, in sensul ca omite unele bunuri din patrimoniul succesoral, el va fi decazut din beneficiul de inventar si va fi considerat (fortat) ca acceptant pur si simplu al acelei mosteniri, cu consecintele specifice acestei modalitati de acceptare a mostenirii. !aca insa omisiunile nu sunt intentionate, ci se datoreaza unor erori, inventarul poate fi completat ulterior printr-un supliment, iar succesibilul nu va fi decazut din beneficiul
7)) se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 111. 7)9S-a e"primat si opinia potrivit careia legatarii universali si cei cu titlu universal nu au obligatia de a face declaratia e"presa in fata notarului, fiind suficient inventarul succesiunii. se vedea in acest sens, $. '. Cantacuzino, op. cit. pag. 7oo-7o1. 7)3 se vedea in acest sens, C. S. ?. , sect. civ. dec. nr. 1*(4<1((1, cit. supra.

1() de inventar7)(. sadar, nici declaratia data in fata notarului in sensul acceptarii mostenirii sub beneficu de inventar, singura, dar nici inventarul inocmit, fara declaratia data in fata notarului nu vor produce efectele aceste forme de acceptare a mostenirii. Inventarul poate fi intocmit nu numai in cazul acceptarii sub bebeficiu de inventar, ci, potrivit art.9o din =egea nr.7)<1((1, in toate cazurile prevazute de lege, precum si la cererea celor interesati. ,ormalitatile descrise mai sus trebuie sa fie complete. In vederea intocmirii inventarului succesibilul are la indemina, potrivit art. 9o) C. civ. un termen de 7 luni, socotit de la data desc6iderii succesiunii. !upa e"pirarea acestui termen, legiuitorul ii acorda un termen de 8o de zile pentru deliberare, in sensul ca avind inventarul facut, se poate decide in cunostinta de cauza, asupra formei de acceptare sau de repudiere a mostenirii. .ermenul de deliberare curge de la e"pirarea celor trei luni acordat pentru efectuarea inventarului sau de la data efectuarii inventarului, daca acesta a fost facut mai inainte. =a cererea succesibilului interesat instanta de judecata, poate, potrivit art.9o( C. civ., prelungi atit termenul de intocmire a inventarului, cit si cel de deliberare, dar nu peste termenul de prescriptie de ) luni prevazut de art.9oo C. civ. sa cum am vazut insa, succesibilii dobindesc patrimoniul succesoral in puterea legii sau testamentului de la data desc6iderii mostenirii, astfel ca ei pot fi imediat urmariti de creditorii succesiunii sau de legatarii care cer predarea legatelor. In atari ipoteze succesibilii pot cere suspendarea procedurii de urmarire din partea creditorilor, pina la e"pirarea termenelor de inventar si de deliberare, prevazute de lege sau acordate de instanta de judecata. In aceasta perioada succesibilii au numai dreptul de a opta potrivit vointei lor dar nu si obligatia, astfel ca nu vor putea fi obligati prin 6otarire judecatoreasca . !upa e"pirarea acestor termene succesibilii sunt obligati sa opteze, potrivit vointei lor, iar daca nu opteaza, instanta de judecata ii poate condamna, potrivit art. 911 C. civ. , in calitate de acceptanti pur si simplu ai mostenirii. !esigur, in aceasta din urma ipoteza, dat fiind principiul relativitatii 6otaririlor judecatoresti, succesibilii in cauza vor fi considerati acceptanti numai in raport cu partile din proces, iar fata de alte persoane isi pastreaza dreptul de optiune succesorala, evident, daca nu a e"pirat termenul de prescriptie de ) luni794. E1ecte!e acce*tarii $u. .ene1iciu de inventar. cceptind mostenirea sub beneficu de inventar, mostenitorul devine in mod definitiv si irevocabil titular al patrimoniului succesoral si proprietar al bunurilor ce acesta cuprinde . In acest mod el si-a consolidat titlul de mostenitor si transmisiunea succesorala, retroactiv, caci punctul originar al acesteia sa afla in momentul desc6iderii succesiunii. ,iind titular al activului net din patrimoniul succesoral, el poate inc6eia acte juridice cu privire la
7)( se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 119+,r. !ea-, op. cit. pag. 8(8. 794 se vedea, Damangiu, I. &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. 873-88*+$. %liescu, op. cit. pag. 117-111+!. C6irica, op. cit. pag. *7*-*77+%. Safta-&omano, op. cit. pag. 11(-1*o+,r. !ea-, op. cit. pag. 811+;. :. :6eorg6iu, Nota critica la dec. civ. nr. 1181<1(98 a .rib. mun. 'ucuresti, in &. &. !. nr. 8<1(9), pag. 73-81.

1(9 acesta, poate cere sistarea indiviziunii, fiind considerat coproprietar care beneficiaza de efectul declarativ al partajului791+poate cere reductiunea liberalitatilor e"cesive, de asemenea raportul donatiilor, precum poate fi obligat el insusi la raport, daca este sot supravaietuitor, in concurs cu descendentii, sau descendent al defunctului. In caz de deces patrimoniul astfel dobindit se transmite propriilor mostenitori. .oate aceste efecte se produc, asa cum vazut, si in cazul acceptarii pure si simple a mostenirii, insa acceptarea sub beneficiu de inventar produce, potrivit art.917 C. civ. si anumite efecte specifice. In primul rind mostenitorul beneficiar raspunde pentru pasivul succesoral numai in limita activului (intra vires hereditatis) si numai cu bunurile ce provin din succesiune (cum viribus), propriile bunuri neputind fi urmarite de catre creditori. 5otrivit art.917 alin. 1 C. civ., mostenitorul beneficiar poate, pentru a se elibera de sarcina lic6idarii pasivului succesoral si de admnistrare a patrimoniului dobindit prin mostenire, sa predea toate bunurile provenite din succesiune creditorilor sau legatarilor. %l isi pastreaza si in aceasta ipoteza calitatea de mostenitor si proprietar al bunurilor succesorale, astfel ca ce ramine dupa indestularea creditorilor si predarea legatelor cu titlu particular i se cuvine de drept. supra abandonarii bunurilor succesorale, mostenitorul beneficiar poate reveni oricind, reluind astfel posesia bunurilor si sarcina administrarii lor. In cazul in care aceptantul beneficiar nu preda bunurile succesorale creditorilor si legatarilor cu titlu particular, potrivit art.917 alin. 1 C. civ. devine administrator al bunurilor succesiunii si lic6idatorul pasivului, drepturile si obligatiile sale fiind prevazute in art.918-9*7 C. civ. %l are indatorirea de a adminstra bunurile succesorale cu diligenta adminstrarii propriului patrimoniu, la fel ca un mandatar sau depozitar gratuit, fiind obligat sa dea socoteala creditorilor si legatarilor, iar in caz contrar raspunde fata de acestia cu propriile bunuri. In vederea platii datoriilor si sarcinilor succesiunii, mostenitorul beneficiar poate vinde bunurile succesorale in conditiile prevazute de art.91)-9*7 C. civ. Nerespectarea dispozitiilor de mai sus (inclusiv a celor procedurale privind vinzarea la licitatie a mobilelor si imobilelor) poate fi atacata de creditori prin actiune pauliana si poate duce la decaderea din beneficiul de inventar a succesibilului, care devine astfel acceptant pur si simplu al mostenirii cu toate consecintele ce decurg de aici. In al doilea rind, prin acceptarea beneficiara a mostenirii se impiedica confuziunea patrimoniului succesoral cu cel al succesibilului, specifica acceptarii pure si simple, fiecare patrimoniu pastrindu-si individualitatea, astfel ca are loc o asa numita saparatie de patrimonii. ceasta se deosebeste de separatia de patrimonii, reglementata de art.931 C. civ. , intrucit aceasta din urma profita numai creditorilor succesiunii, care au cerut-o, pe cind cea rezultata din acceptarea beneficiara produce efecte fata de toti creditorii mostenirii si legatari, precum si fata de insusi succesibilul acceptant si creditorii sai personali. !in imprejurarea ca cele doua patrimonii ramin distincte rezulta unele
791 se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. 8(1.

1(3 consecinte# - in raport cu patrimoniul succesoral mostenit, succesibilul beneficiar este considerat un tert, in cazul vinzarii bunurilor la licitatie, el putind adjudeca aceste bunuri ca titular al propriului patrimoniu+ - mostenitorul beneficiar are dreptul sa dobindeasca, ca titular al propriului patrimoniu, drepturi si obligatii noi fata de patrimoniul mostenit. 5oate dobindi prin cesiune creante impotriva patrimoniului succesoral de la terti. !aca el suporta /din starea sa0 unele datorii ale succesiunii se subroga, potrivit art.1143 pct. 8 C. civ. , in drepturile creditorului platit. sa cum am precizat mai sus, daca ramine administrator al patrimoniului succesoral si isi asuma raspunderea potrivit art.918-911 C. civ. , raspunde si cu propriul patrimoniu in fata creditorilor succesiunii+ - creditorii succesiunii nu vor putea invoca fata de mostenitorul beneficiar e"ceptiile personale pe care le-ar fi putut ridica fata de de cujus, intrucit el actioneaza in numele propriului patrimoniu+ - in cazul vinzarii bunurilor succesorale, din pretul incasat, vor fi platiti cu preferinta creditorii succesiunii si legatarii . Creditorii persoanli ai mostenitorului benefciar vor avea dreptul sa urmareasca numai valorile ramase dupa lic6idarea pasivului succesoral+ - neavind loc confuziunea dintre cele doua patrimonii, nici datoriile mostenitorului beneficiar fata de de cujus nu se sting prin confuziune. Creantele reciproce insa pot fi compensate. Nu se consolideaza prin confuziune nici drepturile reale in cazul dezmembramintelor dreptului de proprietate sau al drepturilor reale accesorii79*. Incetarea .ene1iciu!ui de inventar are loc prin renuntarea mostenitorului la beneficul de inventar si prin decaderea lui din acest beneficiu. &enuntarea la beneficiul de inventar este permisa oricind, cu e"ceptia minorilor si a celor pusi sub interdictie. &enuntarea poate fi nu numai e"presa, dar si tacita, aceasta din urma putind fi dedusa din unele acte juridice sau materiale care indirect e"prima intentia de renuntare la beneficul de inventar. !ecaderea din beneficiul de inventar are loc daca# a)succesorul a ascuns obiecte ale succesiunii sau a omis cu rea credinta unele bunuri apartinind succesiunii din inventarul acesteia (art.947, 91* C. civ)+ b)succesorul a vindut mobile sau imobile ale succesiunii cu incalcarea prevederilor legale (art.91), 919 C, civ.). ,. Renuntarea !a $ucce$iune. &enuntarea la mostenire este manifestarea unilaterala, solemna si e"presa de vointa a succesibilului in sensul ca nu intelege (renunta) sa-si consolideze drepturile sale la mostenire pe care vocatia sa succesorala i le confera. !reptul de a renunta la mostenire apartine tuturor mostenitorilor, rezervatari sau nerezervatari, legali sau testamentari. %a este reglementata de art.)(19o7 C. civ. Conditii de va!a.i!itate *entru renuntarea !a o$tenire. a) Conditii de forma. sa cum rezulta din c6iar definitia data renuntarii la
79* se vedea pentru amanunte ,r. !ea-, op. cit. pag. 8()-8(9

1(( mostenire, ea este un act juridic solemn. 5otrivit art.9) alin.7 si 8 din =egea nr.7)<1((1, art.81 si 3o din &egulamentul de punere in aplicare a =egii nr.7)<1((1, renuntarea se face prin declaratie scrisa data in fata notarului public care se inscrie in registrul special pentru renuntari la succesiune tinut la notarul public desemnat din circumscriptia judecatoriei unde defunctul a avut ultimul domiciliu. Notarul consemneaza declaratia de renuntare in inc6eierea pe care o intocmeste la fiecare termen sau renuntarea poate fi consemnata si in certificatul de mostenitor, avind forta probanta pina la inscrierea in fals797. !eclarata de renuntare se poata da si in fata altui notar decit cel la care se afla registrul special pentru renuntari, dar, in acest caz, declaratia va fi trimisa notarului competent teritorial (art.3o alin. * din &egulament).798 S-a admis ca renuntarea este valabila daca s-a facut in fata instantei judecatoresti consemnata in inc6eiere si trimisa apoi notarului competent pentru inscriere in registrul special pentru renuntari791. &enuntarea la mostenire se poate face personal sau prin mandatar cu procura speciala. Nerespectarea acestor conditii de forma cerute de lege se sanctioneaza cu nulitatea absoluta79). stfel nu sunt valabile renuntarea verbala la mostenire sau cea facuta printr-un act sub semnatura privata. ;data constatata nulitatea renuntarii succesibilul redobindeste dreptul de optiune succesorala care poate fi e"ercitat, in termenul de prescriptie, dupa propria vointa a acestuia . Nulitatea renuntarii nu ec6ivaleaza insa cu acceptarea mostenirii. 799. Inscrierea declaratiei de renuntare la mostenire in registrul special de renuntari nu este o conditie de validitate a declaratiei ci una de opozabilitate, asa cum rezulta din art.3o alin.1 din &egulament793. sadar, odata data declaratia de renuntare poate fi opusa renuntatorului de catre comostenitori sau de catre mostenitorii subsecventi, fara ca renuntatorul sa poata invoca neinscrierea ei in registrul special. $ostenitorul renuntator poate insa retracta renuntarea in conditiile art.9o1 C. civ., adica daca nu a e"pirat termenul de prescriptie de sale luni, iar ceilalti mostenitori nu au acceptat mostenirea intre timp. In sc6imb renuntarea neinscrisa in registrul special de
797 se vedea, C. S. ?. sect. civ. dec. nr. *8(3<1((*, in !reptul nr. 1o-11, 1((7, pag. 119. 798 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 7o(<1(9), in &. &. !. nr. (<1(9), pag. )8. 791 se vedea, . Dilsenrad, !. &izeanu, C. @irra, Notariatul de stat, %ditura Stiintifica, 'ucuresti, 1()8, pag. *1(+C. 2isan, Cu privire la cazurile de ineficacitate a renuntarii la succesiune, in &. &. !. nr. *<1(31, pag. *1. !eclaratia autentica de renuntare se poate face si in strainatate. 79) se vedea, C. S. ?. sect. civ. dec. nr. 7)3<1((7, in 'uletinul C. S. ?. <1((7, pag. 3). 799 se vedea, C. Damangiu, I. &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. 89). 793 se vedea, in acest sens, !. C6irica, op. cit. pag. *7)+,r. !ea-, op. cit. pag. 837. In vec6ea doctrina, bazata de !ecr. nr. 8o<1(17 problema a fost controversata in sensul ca s-a sustinut si opinia potrivit careia inscrierea in registrul special pentru renuntari era considerata o conditie de validitate a actului. se vedea :. Costi, Conditiile renuntarii la succesiune, in &. &. !. nr. )<1(97, pag. 88-8) si . 2isan. loc. cit. pag. *1.

*44 renuntatori nu va putea fi invocata fata de tertul de buna credinta care a contractat cu succesibilul renuntator. !impotriva inc6eierea actului de dispozitie cu privire la bunul succesoral poate fi invocata ca act de acceptare tacita a mostenirii de catre succesibil79(. b)Conditii speciale de fond. &enutarea la mostenire este un act juridic e"pres si nu poate fi e"ercitata tacit, intrucit nu poate fi dedusa din fapte materiale sau acte juridice cone"e, ca acceptarea tacita734. =asarea bunurilor succesorale, de pilda, in folosinta altor mostenitori nu semnifica renuntarea la mostenire731. Neacceptarea mostenirii in termenul de prescriptie nu ec6ivaleaza cu renuntarea la mostenire intrucit, asa cum am aratat mai sus, prin neacceptarea mostenirii succesibilii ramin straini de mostenire prin stingerea titlului de mostenitor, pe cind in cazul renuntarii, cel care a renuntat este considerat ca n-a fost niciodata mostenitor73*. Intrucit in practica judecatoreasca s-au constatat conventii inc6eiate intre mostenitori, in sensul ca unii dintre ei au renuntat la mostenire in favoarea altora sau, uneori, s-au obligat sa renunte, cu titlu oneros, la mostenire, doctrina a caautat sa respunda la intrebarea daca astfel de conventii au vreo eficienta sau nu. %vident, daca o astfel de conventie se inc6eie inainte de desc6iderea succesiunii, ea apare ca un pact asupra unei succesiuni viitoare, fiind, asadar, lovita de nulitate absoluta (art.9o*, ()1 C. civ.). !aca conventia s-a inc6eiat insa dupa desc6iderea mostenirii, s-a spus ca aceasta este valabila, intrucit oricare dintre mostenitori se poate obliga fata de ceilalti sa renunte, astfel ca prin ea s-ar realiza c6iar renuntarea la mostenire, care ar fi valabila si obligatorie intre partile contractante, dar inopozabila fata de terti737. cestor concluzii li s-au adus pe buna dreptate nuantari, in sensul ca, in principiu, astfel de conventii trebuie privite ca valabile caci nu aduc atingere ordinii publice sau bunelor moravuri+dar o astfel de conventie nu valoreaza insa renuntare la mostenire nici c6iar in raporturile dintre parti, cita vreme renuntarea nu a fost facuta cu respectarea cerintelor legale, adica in fata notarului sau in fata instantei de judcata, cum am precizat mai sus. sa fiind, daca succesibilul care s-a obligat sa renunte, accepta mostenirea, aceasta va fi valabila si irevocabila, doar ca succesibilul, parte in conventie, va raspunde contractual pentru nee"ecutarea obligatiei asumate. !aca succesibilul isi respecta obligatia si renunta la mostenire (cu respectarea condittilor precizate), dar ceilalti nu-si respecta obligatiile asumate, el va putea sa le ceara
79(,r. !ea-, op. cit. pag. 838. 734 se vedea, C. S. ?. sect. civ. dec. nr. 7)3<1((7, in 'uletinul C. S. ?. 1((7, pag. 3). 731 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 191<1(93, in C. !. 1(93, pag. 113-11(+,r. !ea-, op. cit. pag. 83o. 73* se vedea in acest sens, $. %liescu, op. cit. pag. 17*-177+,r. !ea-, op. cit. pag. 83o. 5entru opinia ca renuntarea poate fi si tacita rezultind din neacceptarea mostenirii in termenul legal, a se vedea, !. C6irica, op. cit. pag. *71. 737 se vedea, $. '. Cantacuzino, op. cit. pag. *13+$. %liescu, op. cit. pag. 178.

*41 e"ecutarea conventiei sau despagubiri, insa nu poate retracta renuntarea decit in conditiile art.9o1 C. civ738. sadar, renuntarea si conventia sunt acte jurdice de sinestatatoare urmind fiecare regimul sau juridic specific. &enuntarea la mostenire nu se poate face, evident, daca anterior s-a realizat acceptarea acesteia, fie e"pres, fie tacit, sau fortat sau sub beneficiu de inventar, intrucit acceptarea mostenirii este, asa cum am aratat, irevocabila. ; renuntare la mostenire, ulterioara acceptarii, este, s-a precizat, lipsita de orice efect juridic731. &enuntarea la mostenire, la fel ca si acceptarea este un act juridic indivizibil, in sensul ca nu se poate renunta la o parte din mostenire si accepta o alta parte a acesteia. %a trebuie sa fie impersonala si cu titlu gratuit, adica pur abdicativa, caci renuntarea oneroasa in favoarea altui mostenitor este in realitate o acceptare a mostenirii urmata de actul de instrainare intre vii a drepturilor succesorale. sa cum am precizat mai sus, neindeplinirea conditiilor de forma si de fond ale renuntarii atrage dupa sine sanctiunea nulitatii acesteia. ctiunea poate fi promovata de orice persoana care justifica un interes legitim. Succesibilii renuntatorului nu se numara printre acestea intrucit la momentul renuntarii, neavind nici un drept actual asupra mostenirii nu pot justifica nici un interes legitim in acest sens 73). !aca renuntatorul a decedat, ulterior renuntarii, succesorii sai nu pot nici in aceasta ipoteza ataca renuntarea intrucit ei nu pot mosteni decit acele drepturi care se afla in patrimoniul lui de cujus la data decesului si nu pe acelea care nu se regasesc in acest patrimoniu, c6iar si din cauza renuntarii. E1ecte!e renuntarii !a $ucce$iune. 5rin renuntare, potrivit art.)() C. civ., eredele este considerat ca nu a fost niciodata erede. 2ocatia successibilului se desfiinteaza cu efect retroactiv, el fiind considerat strain de acea mostenire. &enuntarea este opozabila, asa cum am aratat mai sus, erga omnes, daca a fost inscrisa in registrul de renuntatori. Succesibilul neputind dobindi astfel drepturi succesorale, nu este tinut nici la indeplinirea vreunei obligatii succesorale. !e aici decurg unele consecinte# a) 5artea care i se cuvenea renuntatorului, activ si pasiv, va reveni prin acrescamint celorlalti mostenitori, legali sau testamentari, sau mostenitorilor subsecventi, potrivit regulilor devolutiunii legale sau testamentare a mostenirii. In
738 se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. 831+$. :eorgescu, l. ;proiu, Nota la dec. civ. nr. )<1(39, a trib. jud. ;lt, in &. &. !. nr. (<1(39, pag. )7-)9 731 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1()3<1(9*, in &epertoriu. . . , pe anii 1()(1(91, pag. *oo+.rib. jud. .imis, dec. civ. nr. 393<1(9), in &. &. !. nr. 1*<1(9), pag. )1+.rib. jud. :alati, dec. civ. nr. 7*7<1(9), in &. &. !. Nr. 3<1(9), pag. )o-)1+C. S. ?. sect. civ. dec. nr. 1(38<1((1, , in !eciziile C. S. ?. 1((o-1((*, pag. 1*)-1*3. se vedea si I. $oroinau@latescu, !. !eselnicu, Nota la dec. civ. nr. *111<1(3) a .rib. mun. 'ucuresti, in &. &. !. nr. 8<1(39, pag. 19-)*. 73)5entru raportul dintre dreptul substantial si interesul legitim, ca o conditie pentru promovarea unei actiuni in justitie a se vedea, le"andru 'acaci, %"ceptiile. . . , op. cit. pag. 93-33. se vedea si !. C6irica, op. cit. pag. *7)-*79, care detaliaza opiniile e"primate in doctrina in acest sens.

*4* doctrina739 s-a precizat ca desi art.)(9 C. civ. prevede e"pres ca partea renuntatorului, daca este singur, trece la gradul urmator in realitate ea nu va profita tuturor mostenitorilor acceptanti ci cu respectarea regulilor privind ordinea claselor de mostenitori, impartirea pe tulpini sau pe linii a mostenirii de cele care privesc impartirea mostenirii in cadrul celei de a doua clase mi"te de mostenitori (intre ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati) sau de concursul dintre sotul supravietuitor si ceilalti mostenitori si de regulile devolutiei testamentare733. b) renuntatorul nu poate fi reprezentat +in cazul in care a decedat partea din mostenire la care ar fi avut dreptul netransmitindu-se la propriii mostenitori+descendentii sai pot veni la mostenire numai in nume propriu in conditiile legii (art.)(3 C. civ.). c) !repturile, reale sau de creanta, stinse prin consolidare sau confuziune, in puterea legii, prin desc6iderea mostenirii, ale defunctului fata de succesibilul renuntator sau ale acestuia fata de defunct, renasc prin efectul retroactiv al renuntarii. d) &enuntatorul beneficiar al unei donatii din partea defunctului nu are obligatia de a raporta donatia primita, indiferent de faptul daca donatia a fost facuta cu scutire de raport sau nu, putind pastra donatia, in limita cotitatii disponibile daca e"ista mostenitori rezervatari acceptanti. !aca acestia cer reductiunea liberalitatilor e"cesive rezervatarul va fi tratat ca orice tert beneficiar al donatiei, c6iar daca, in caz de acceptare a mostenirii, si renuntatorul era mostenitor rezervatar, putind cumula cotitatea disponibila cu rezerva. e) In cazul in care renuntatorul era ruda in linie directa, ascendenta sau descedenta cu defunctul, prin renuntare pierde beneficiul sezinei. ctele de conservare sau de admnistrare provizorie, facute de catre succesibil inaintea renuntarii sunt insa mentinute, c6iar daca renuntatorul nu avea calitatea de mostenitor sezinar73(. !aca insa, inainte de renuntare, succesibilul a facut acte din care se poate deduce intentia acceptarii tacite a mostenirii, renuntarea nu mai poate produce efecte, acceptarea fiind irevocabila. f) Creditorii personali ai succesibilului renuntator nu au dreptul sa urmareasca bunurile apartinind patrimoniului succesoral si nici creditorii succesiunii nu pot urmari bunurile succesibilului renuntator. g) Succesibilul renuntator nu are obligatia de a plati ta"ele succesorale.
739,r. !ea-, op. cit. pag. 838. 733 utorul da e"emplul situatiei cind sotul supravietuitor vine la mostenire in concurs cu doi copii+daca unul renunta la mostenire, de renuntare va profita numai celalalt copil, nu si sotul supravietuitor. !aca insa sotul supravietuitor vine in concurs numai cu un copil al defunctului, care renunta la mostenire, si cu mostenitori din clasa a II-a de mostenitori, care accepta mostenirea, de renuntarea copilului va profita si sotul supravietuitor care are o cota mai mare decit in concurs cu un mostenitor din clasa I-a. se vedea si ,r. !ea-, Nota la dec. civ. nr. 1((<1(31 a trib. ?ud. vaslui, in &. &. !. nr. 1o<1(3), pag. 11-1)+.rib. jud. Sibiu, dec. civ. nr. 813<1(3), in &. &. !. nr. 1o<1(3), pag. )3. 73( se vedea, C. S. ?. sect. civ. dec. nr. 7)3<1((7, cit. supra.

*47 Retractarea renuntarii. !esi, in principiu, renutarea la mostenire, la fel ca si acceptarea, este un act juridic irevocabil, in mod e"ceptional legiuitorul prevede, prin art.9o1 ca, in anumite conditii, ea poate fi retractata7(4. &etractarea renuntarii se poate face cu indeplinirea urmatoarelor conditii# a). .ermenul de prescriptie peentru optiunea succesorala sa nu se fi implinit. Implinirea termenului de prescriptie se analizeaza concret in raport de succesibilul care isi retracteaza renuntarea, cu respectarea regulilor privind intreruperea, suspendarea prescrptiei etc. 5rescrierea dreptului de optiunea succesorala se poate invoca de orice persoana interesata, sau de catre instanta de judecata din oficiu si opereaza de drept.7(1 b). &etractarea opereaza numai daca ceilalti mostenitori nu au acceptat succesiunea. &etractarea renuntarii nu este posibila, indiferent cind s-a produs acceptarea, inainte sau dupa actul de renuntare la mostenire si indiferent daca acceptarea a fost e"presa, tacita, sau daca emana de la un coerede sau de la un mostenitor subsecvent, de la un mostenitor legal sau testamentar.7(* Cu toate acestea, intrucit ratiunea care sta la baza retractarii renuntarii este evitarea vacantei succesorale, acceptarea legatului de catre legatarul cu titlu particular nu face imposibila retractarea renuntarii de catre mostenitorul universal sau cu titlu universal7(7. Nici c6iar acceptarea legatului cu titlu universal, daca vacanta succesorala se mentine pentru cealalta cota parte din mostenire, nu impiedica retractarea renuntarii, daca retractantul are vocatie la acea cota succesorala7(8. In raport cu drepturile statului la mostenirea vacanta retractarea este posibila pina la e"pirarea termenului de prescriptie, indiferent daca notarul, curatorul desemnat sau autoritatea administratiei publice, au intreprins unele masuri potrivit art.97 alin.7 si art.91 alin.7 din =egea nr.7)<1((1 si art.99-93 din &egulament, intrucit constatarea vacantei succesorale are loc numai la e"pirarea termenului de prescriptie de ) luni, prevazut de art.9oo C. civ. c). &etractarea renuntarii, la fel ca si acceptarea pura si simpla, se poate realiza atit in forma e"presa cit si tacita de vreme ce art.9o1 C. civ. nu prevede anumite conditii de forma. ba mai mult s-a precizat ca se admite c6iar retractarea fortata, daca
7(4 se vedea, C. S. ?. sect. civ. dec. nr. 7)3<1((7, cit. supra. 7(1 se vedea, $. %nac6e, Nota I, la dec. civ. nr. 1((<1(31 a .rib. jud. 2aslui, in &. &. !. nr. 1o<1(3), pag. 1o, %. Safta- &omano, op. cit. pag. 177+,r. !ea-. op. cit. pag. 83). 7(* se vedea, !. C6irica, op. cit. pag. *73. se vedea si ,r. !ea-, Nota II, la dec. civ. nr. 1((<1(31 a .rib. jud. 2aslui, cit. supra. care critica pe buna dreptate solutia tribunalului care decisese ca numai rudele defunctului ar putea invoca acceptarea mostenirii si pe cale de consecinta blocind astfel retractarea renuntarii. 7(7$. %liescu, op. cit. pag. 17)-179 7(8!. C6irica, loc. cit. supra+,r. !ea-, Nota II la dec. civ. nr. 1((<1(31 a .rib. jud. 2aslui. cit. supra.

*48 succesibilul renuntator savirseste acte ilicite din cele prevazute de art.9o7 si 91* C. civ. mai inainte de as e fi implinit termenul de prescriptie sau ca alt succesibil sa fi acceptat mostenirea (art.9o1 C. civ.)7(1. In ce priveste efectele retractarii renuntarii la mostenire se admite unanim ca succesibilul retractant devine mostenitor acceptant, dar e"ista controversa in privinta faptului daca acceptarea este pura si simpla sau succesibilul are posibilitatea sa accepte mostenirea, fie pur si simplu, fie sub beneficiu de inventar. Impartasim parerea ca succesibilul, daca a retractat renuntarea in conditiile legii, are posibilitatea sa accepte mostenirea pur si simplu si de asemenea sub beneficiu de inventar, cu e"ceptia situatiei in care retractarea s-a realizat prin acceptare fortata (art.9o7 si 91* C. civ.), caz in care, in adevar acceptarea este socotita pura si simpla, c6iar si pentru minori si pentru cei pusi sub interdictie, a caror acceptare este de principiu sub beneficiu de inventar (art.1( din !ecrtul nr.7*<1(18)7(). &etractarea renuntarii desi produce, la fel ca si acceptarea, efecte retroactive, prin art.9o1 C. civ. se dispune ca retractarea nu poate aduce nici o vatamare drepturilor dobindite de catre terti asupra bunurilor succesiunii, fie prin prescriptie, fie prin acte valabile inc6eiate de curatorul succesiunii, care a fost numit intrucit prin renuntare mostenirea aparea ca fiind vacanta7(9. C A P I T O L U L II TRANSMISIUNEA ACTIVULUI SI PASIVULUI MOSTENIRII Sectiunea I-a. O.iectu! tran$ i$iunii. 5atrimoniul unei persoane, cu activul si pasivul sau, se transmite, la decesul ecesteia, mostenitorilor sai, legali sau testamentari, potrivit regulilor succesiunii legale si testamentare. !repturile personal nepatrimonile, in principiu, nu se transmit pe cale succesorala, ci se pot ocroti, dupa moartea titularului lor, potrivit art.1) din !ecretul nr.71<1(187(3. .ransmisiunea elementelor active si a celor pasive, care alcatuiesc patrimoniul defunctului are loc, potrivit art.)33 si )(( C. civ. pe data desc6iderii mostenirii, adica data mortii lui de cujus, atit in cazul mostenirii legale cit si a celei testamentare. Co *unerea activu!ui $ucce$ora!. In principiu, in alcatuirea activului succesoral intra drepturile cu continut patrimonial e"istente la data desc6iderii
7(1,r. !ea-, op. cit. pag. 833. 7()In acelasi sens, $. '. Cantacuzino, op. cit. pag. *1(, %. Safta-&omano, op. cit. pag. 177-178. In sens contrar, adica ca retractarea renuntarii constituie prin ea insasi o acceptare pura si simpla a mostenirii a se vedea. $. %liescu, op. cit. pag. 179, !. C6irica, op. cit. pag. *7(+ ,r. !ea-, op. cit. pag. 833-83(. 7(9$. %liescu, op. cit. pag. 173+$. %nac6e, Nota I, la dec. civ. nr. 1((<1(31 a .rib. jud. 2aslui, loc. cit. supra. 7(35entru drepturile de autor si modul lor de transmisiune si ocrotire a se vedea, =egea nr. 3<1(()

*41 succesiunii in patrimoniul lui de cujus, fie ca sunt drepturi reale, sau drepturi de creanta, cu e"ceptia celor care se sting la data mortii sale, avind un caracter viager sau intuitu personae. ctivul succesoral cuprinde# - drepturile reale principale sau accesorii, cum sunt#dreptul de proprietate, uzufruct, uz, abitatie, superficie, servitute, dreptul real de folosinta sau accesiune, ipoteca si gajul+ - drepturile de creanta, ca dreptul de a incasa pretul lucrului vindut de catre defunct, dreptul de a pretinde c6iria datorata defunctului pentru imobilul sau etc.+ - drepturile patrimoniale rezultate din creatia intelectuala+ - actiunile patrimoniale al caror titular a fost defunctul, ca actiunea in revendicare, in anulare, rezolutiune sau reziliere, revocare, actiunea pentru despagubiri rezultate dintr-un delict civil si acele actiuni care, potrivit reglementarilor speciale pot fi pornite sau continuate de catre mostenitori. cele drepturi care desi au un continut patrimonial, dar se sting la moartea titularului lor, nu pot fi cuprinse in activul succesoral. stfel sunt, cum am precizat, cele cu caracter viager sau intuitu personae, ca dreptul de uzufruct viager, uz sau abitatie, dreptul la renta viagera, dreptul la intretinere contractuala sau legala(potrivit Codului familiei), sau care se sting din alte motive, ca de pilda atunci cind moartea celui care lasa mostenirea figureaza ca o conditie rezolutorie sau ca un termen incert e"tinctiv7((. %"ista, pe de alta parte, unele drepturi, care desi la data desc6ideriii succesiunii nu fac parte din patrimoniul succesoral, sunt incluse in activul succesoral. stfel, intra in aceasta categorie donatiile facute de defunct cu depasirea cotitatii disponibile si care sunt supuse reductiunii, precum si donatiile raportabile, cind vin la mostenire mostenitori intre care e"ista, potrivit legii, obligatia de raport, iar donatiile nu au fost scutite de raport de catre defunct. In activul succesoral vor mai intra fructele naturale si civile, precum si fructele industriale, produse de bunurile succesorale dupa data desc6iderii mostenirii844. Co *unerea *a$ivu!ui $ucce$ora!. sa cum rezulta din prevederile art.998 C. civ., pasivul succesiunii este compus din datoriile si sarcinile succesiunii. !atoriile succesiunii sunt acele obligatii patrimoniale ale defuctului care se aflau la data desc6iderii succesiunii in patrimoniul sau. %le pot fi de natura contractuala ca obligatia de a plati pretul dintr-un contract de vinzare- cumparare,
7((In privinta dreptului de locatiune asupra locuintei, potrivit =egii nr. 118<1(() contractul de inc6iriere inceteaza in termen de 7o de zile de la decesul titularului contractului. Colocatarii pot continua folosinta locuintei independent de calitatea lor de mostenitori. se vedea, ,r. !ea-, .ratat de drept civil. Contractele speciale. %ditura / ctami0, 'ucuresti, 1(((, pag. *9o si urm. +Idem, Contractul de inc6iriere a locuintei, %ditura / ctami0, 'ucuresti, 1((9, pag. 1o si 89+,l. .uca, =egea locuintei nr. 118<1(() temei al legislatiei locative, %ditura / ll-'ec-0, 'ucuresti1((9, pag. (9-1oo. 844 se vedea in acest sens, =. $i6ai, In legatura cu obiectul partajului succesoral, &. &. !. nr. *<1(39, pag. *7-*1.

*4) obligatia de restituire a unui imprumut etc. , de natura delictuala, ca obligatia de despagubire a unei persoane pentru prejudiciul cauzat prin fapta defunctului, de natura Buasicontractuala ca obligatia de despagubire a tertului care a gerat afacerile defunctului pentru plata c6eltuielilor utile si necesare.841 Nu intra in pasivul succesiunii obligatiile care se sting la moartea celui care lasa mostenirea cum sunt cele legate strict de persoana sa, ca obligatia de intretinere intemeiata pe dispozitiile Codului familiei, care in principiu se stinge prin incetarea din viata, fie a creditorului intretinerii, fie a debitorului sau, cu e"ceptia situatiei reglementate de art.() C. fam., cind obligatia de intretinere se transmite pasiv la mostenitorii debitorului ei84*. Nu intra de asemenea in pasivul succesiunii obligatiile intuitu personae cum sunt cele contractate de defunct ca antreprenor sau mandatar etc. S-a precizat insa in doctrina847 ca efectele produse in trecut, in cazul acestor contracte sunt opozabile mostenitorilor ca, de pilda, raspunderea pentru pieirea bunului predat mandatarului pentru vinzare, sau raspunderea antreprenorului pentru vicii etc. Sarcinile succesiunii sunt acele obligatii care nu au e"istat in patrimoniul celui care lasa mostenirea, dar care se nasc in persoana mostenitorului la data desc6iderii mostenirii sau ulterior, uneori din vointa lui de cujus, alteori independent de aceasta sau de vointa sa. stfel de sarcini sunt# - c6eltueilile de inmormintare, care includ si pe cele cu parastasele care se fac potrivit obiceiului locului, si cele cu monumetul funerar, dar care nu trebuie sa fie e"cesive848+ - plata legatelor cu titlu particular, in cazul cind obiectul legatului este constituit dintr-o suma de bani, din bunuri generice ori obligatii de a face sau a nu face, cind legatarul cu titlu particular are un drept de creanta impotriva succesorului obligat sa e"ecute legatul. In cazul in care insa, obiectul legatului il constituie un drept real asupra unui bun individual determinat, legatarul fiind titularul acelui drept din momentul desc6iderii mostenirii, el poate actiona ca atare( el poate revendica bunul de la persoana care-l stapineste) si nu in calitate de creditor al mostenirii, astfel ca, in acest
841 se vedea, !. C6irica, op. cit. pag. *8*. 84* se vedea, le"andru 'acaci, 2iorica !umitrac6e, Codruta Dageanu, !reptul familiei, %ditura ==-'ec-, 'ucuresti, editia a III-a, *oo*, pag. *33+.rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 399<1(33, in &. &. !. nr. 7<1(3(, pag. )9. 847,r. !ea-, op. cit. pag. 1o1. 848 se vedea, I. . Nan, In legatura cu pasivul succesoral, in &. &. !. nr. 1<1(39, pag. 1o17+ . Ivanov, In legatura cu prescriptibilitatea cererii -formulata in cadrul procedurii de partajprivind lic6idarea pretentiilor dintre comostenitori referitoare la c6eltuielile de inmomintare, in &. &. !. nr. 3<1(3), pag. *o-**+.rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 893<1(3(, dec. nr. 773<1(3(, in !reptul nr. 1-* <1((o, pag. 1*3+C. S. ?. sect. civ. dec. nr. 9(<1((8, in !reptul nr. 1*<1((8, pag. )7.

*49 caz, legatul nu intra in pasivul mostenirii841+ - c6eltuielile pentru administrarea si lic6idarea mostenirii, ta"ele si impozitele pentru bunurile succesorale84) si c6eltuielile efectuate cu procedura succesorala (art.9*7 C. civ.). Sectiunea a II-a . Tran$ i$iunea activu!ui $i *a$ivu!ui o$tenirii.

#. Tran$ i$iunea activu!ui $ucce$ora!. .ransmisiunea succesorala, fie universala, cu titlu universal sau cu titlu particular, are loc de drept, de la data desc6iderii succesiunii. .ransmisiunea universala priveste intregul patrimoniu succesoral, iar cea cu titlu universal confera vocatie numai la o cota parte din acest patrimoniu. sa cum am vazut, temeiul unor atari transmisiuni il constitue legea sau legatele universale sau cu titlu universal. .ransmisiunea cu titlu particular decurge intotdeauna dintr-un legat cu titlu particular si are ca obiect unul sau mai multe bunuri determinate sau determinabile, privite ut singuli. Si aceasta transmisiune are loc tot la momentul desc6iderii succesiunii, dar e"ista deosebiri cu privire la natura dreptului dobindit de catre legatar in functie de obiectul legatului. !aca obiectul legatului este constituit din dreptul de proprietate sau alt drept real asupra unor bunuri individual determinate sau un drept succesoral dobindit de catre testator si lasat prin legat inainte de lic6idarea acelei mostenirir, legatarul devinte titularul acelui drept din la desc6iderea succesiunii, primindu-l direct de la defunct. In sc6imba in cazul in care obiectul legatului este constituit din din bunuri de gen, obligatii de face sau de a nu face, sau in cazul legatului lucrului altuia, legatarul nu dobindeste decit un drept de creanta legatarul particular fiind creditor, iar mostenitorii universali sau cu titlu universal debitori. ;data cu desc6iderea mostenirii creantele apartinatoare defunctului se divid de drept intre comostenitori si terti proportional cu partea de mostenire ce se cuvine fiecaruia (art.1o1(, 14)o C. civ.). sa fiind, fiecare mostenitor poate urmari pe debitori numai pentru partea sa de creanta, iar daca este vorba de o creianta indivizibila, oricare mostenitor poate cere e"ecutarea in totalitate a obligatiei (art.1o)8 C. civ. ). In cazul drepturilor reale, acestea se transmit mostenitorilor in cotele ideale care li se cuvin, asadar, in stare de indiviziune, iar acesteia i se poate pune capat, asa cum vom vdea prin partaj. +. Tran$ i$iunea *a$ivu!ui $ucce$ora!. !in mai multe prevederi ale Codului
841 se vedea, .rib. reg. Craiova, dec. civ. nr. 8191<1(19, in =. 5. nr. 1<1(13, pag. 11)119, cu Nota de I. !. Stanculescu+.rib. reg. 'ucuresti, sect. a III-a civila, dec. nr. 8*3o<1(11, in =. 5. nr. 9<1(1), pag. 33*, cu Nota de N. Ionescu. 84) se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 111<1(93, in C. !. 1(93, pag. 1*7-1*9, dec. nr. 1*(<1(37, in C. !. 1(37, pag. 3o-3*.

*43 civil (art.998-93(, art.3()-3(9 si (4* ) rezulta ca pasivul succesoral este suportat numai de succesorii universali si cu titlu universal, asadar, de mostenitorii legali, legatarii universali si cu titlu universal, iar nu si de legatarii cu titlu particular. ceasta intrucit primii mostenesc o universalitate care cuprinde nu numai drepturi dar si datorii si sarcini, pe cind legatarul cu titlu particular, cum am aratat mai inainte devine el insusi un creditor avind dreptul de pretinde plata legatului al carui titular este. Codul civil consacra, asadar, regula potrivit careia legatarii cu titlu particular nu sunt tinuti de plata pasivului succesoral (art.991 si (4( C. civ.). Cu toate acestea in mod e"ceptional, in anumite situatii si limite ei pot fi obligati la plata pasivului849. stfel# a) in ipoteza in care testatorul insusi a impus legatarului cu titlu particular plata unei datorii sau a uneei sarcini. In masura in care legatarului i se pare ca sarcina este prea oneroasa el poate renunta la legat, dar daca a acceptat legatul trebuie sa e"ecute obligatia instituita prin testament. b) daca legatul are ca obiect un imobil ipotecat de defunct, legatarul poate, potrivit dreptului comun, urmari imobilul la legatar. cesta insa se poate intoarce cu actiune in regres impotriva succesorilor universali sau cu titlu universal intrucit se subroga in drepturile creditorului platit (art.1143 pct. * C. civ.). c) cand obiectul legatului este constituit dintr-o succesiune nelic6idata ori cota parte dintr-o societate, intrucit in aceasta ipoteza el a mosteenit o universalitate sau o parte dintr-o universalitate. d) atunci cand activul succesiunii nu este indestulator pentru acoperirea pasivului legatarul cu titlu particular va fi tinut indirect la suportarea datoriilor. 2enind in concurs cu creditorii succesiunii, acestia din urma au preferinta (nemo liberalis nisi liberatus), iar legatul va fi redus in masura necesara platii pasivului succesoral. e) impartasind si noi teza potrivit careia legatul uzufructului intregii mosteniri sau a unei parti din aceasta, este un legat cu titlu particular, titularul unui astfel de legat va trebui sa contribuie, alaturi de nudul proprietar la plata unor datorii si sarcini, in conditiile si limitele prevazute de art.11o si 11* C. civ.843 Princi*iu! diviziunii de dre*t a *a$ivu!ui $ucce$ora!. Codul civil consacra in mai multe te"te legale (art.998, 991, 999, 3(7, 3(), (o* si 1o)o) principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral, de la data desc6iderii succesiunii, proportional cu partea ce revine fiecarui mostenitor, universal sau cu titlu universal, din acea mostenire. In mod unanim se admite ca desi unele te"te legale vorbesc de divizarea
849 se vedea, I. &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. 1()-1(9. 843C6iar daca se accepta teza potrivit careia legatarul uzufructului intregii mosteniri sau a unei parti din aceasta este un legatar cu titlu universal, el va suporta, tot in aceste limite, datoriile si sarcinile succesiunii. se vedea in acest sens, $. '. Cantacuzino, op. cit. pag. 13113)+C. Damangiu, I. &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. 2ol. II, pag. 731-7(o+,r. !ea-, op. cit. pag. 11o.

*4( pasivului in functie de emolumentul /cules0, sau /in proportie de ce ia0 fiecare mostenitor (art.998, 991, (o* C. civ.), in realitate diviziunea are loc in functie de partea ereditara a fiecaruia, sau, mai e"act spus, in functie de partea calculata dupa vocatia fiecarui mostenitor, c6iar daca efectiv el culege mai putin sau mai mult. 84( !e altfel, s-a subliniat in practica judiciara814 si in doctrina811, ca regula impartirii de drept a pasivului, proportional cu partea ereditara a fiecaruia, nu are caracter imperativ de vreme ce se recunoaste defunctului dreptul de a insarcina numai pe unul dintre mostenitori cu e"ecutarea obligatiei, de pilda cu plata c6eltuielilor de inmormintare. !iviziunea de drept a pasivului in functie de cota ereditara a fiecarui mostenitor are loc atit in cazul acceptarii pure si simple a mostenirii cit si in cazul acceptarii sub beneficiu de inventar. C6iar in ipoteza acceptarii pure si simple a mostenirii, succesorul nu va raspunde pentru pasiv solidar cu ceilalti mostenitori, ci numai proportional cu partea ce i se cuvine din mostenire potrivit vocatiei sale81*. &iscul isolvabilitatii unuia dintre mostenitori este suportat de catre creditori. .ot creditorii suporta riscul insolvabilitatii mostenirii si in cazul acceptarii acesteia sub beneficiu de inventar, cind neavind loc confuzuiunea patrimoniului defunctului cu cel al mostenitorilor acceptatnti in aceasta forma, raspunderea pentru pasiv este limitata intra vires hereditatis, spre deosebire de acceptarea pura si simpla cind raspunderea pentru pasiv este ultra vires hereditatis. Calitatea de mostenitori sezinar sau nesezinar nu are importanta in privinta suportarii pasivului succesoral, intrucit obligatia de plata a pasivului nu este o consecinta a sezinei, ci a transmisiunii universale sau cu titlu universal. In consecinta creditorii pot actiona pentru realizarea creantelor lor nu numai impotriva mostenitorilor sezinari ci si impotriva celor nesezinari817.
84( se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. (7)<1(38, in C. !. 1(31, pag. 33-(o. !aca, de pilda, e"ista doi fii ai defunctului, fiecare are vocatie de C din mostenire, si vor suporta pasivul in aceste cote, c6iar daca sa presupunem, unul din ei nu va culege acele bunuri pe care le-a dosit sau le-a dat la o parte pentru a-l frauda pe celalalt(art. 9o7 C. civ. ). Sau daca avem doi legatari cu titlu universal, fiecare va fi tinut la acoperirea pasivului in cota de C c6iar daca unul dintre ei este beneficiarul unui legat cu sarcina in favoarea unui tert si deci efectiv va primii mai putin decit celalalt legatar. 814 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1)13<1(31, in &. &. !. nr. 3<1(3*, pag. )o+.rib. municip. 'ucuresti, dec. civ. nr. *7o<1(99, cit. dupa C. .urianu, $ostenirea si impartirea ei. 5ractica juridica adnotata, %ditura ,undatiei /&omania de $aine0, 'ucuresti, *oo1, pag. *7*. 811 se vedea, ,r. !ea-, op. cit. pag. 11*. 81* se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. )17<1()1, pag. 1(3-1((. 817 se vedea, $. '. Cantacuzino, op. cit. pag. *)9+$. %liescu, op. cit. pag. *7o, ,r. !ea-, op. cit. pag. 11*.

*14 Statul raspunde intotdeauna, in cazul mostenirilor vacante, pentru pasivul succesoral numai in limita activului mostenirii preluate818 In doctrina si practica judecatoreasca s-au ridicat unele intrebari in legatura cu modul de realizare practica a principiului diviziunii de drept a pasivului succesoral in unele situatii speciale. stfel, in cazul sotului supravietuitor, cand acesta primeste pe linga cota sa, stabilita de art.1 din =egea nr.71(<1(88, si bunurile casnice prevazute de art.1 din aceeasi lege, s-a pus problema daca la divizarea pasivului se va tine seama si de valoarea acestor bunuri sau nu. 5ractica judiciara811, dar si o parte a doctrinei81)a raspuns ca se va tine seama si de valoarea bunurilor pe care sotul supravietuitor le primeste in baza art. 1 din =egea nr. 71(<1(88 atunci cind se va stabili proprotia in care se va suporta pasivul. S-a e"primat insa si o alta parere, pe care o impartasim si noi, in sensul ca la divizarea pasivului intre mostenitori se au in vedere, in mod e"clusiv, numai partile ereditare pe care, potrivit legii, sotul supravietuitor le are in concurs cu cele patru clase de mostenitor. !reptul special al sotului supravietuitor, reglementat de art. 1 din =egea nr. 71(<1(88, nu poate fi atins prin valorificarea creantelor creditorilor. Creantele acestora0 urmeaza a fi satisfacute din restul bunurilor, inclusiv partea sotului supravietutor din aceste bunuri0819. ; alta situatie este aceea in care partea care se cuvine fiecarui mostenitor nu este stabilita sub forma unei cote parti din mostenire. stfel, in cazul legatului cu titlu universal al tutror bunurilor mobile, de pilda, nu se stie din capul locului ce fractiune reprezinta acestea din intreaga mostenire. In astfel de situatii se impune efectuarea unui calcul prin care valoarea legatului sa fie raportata la aceea a intregii mosteniri, pentru a se putea sti ce cota proportionala reprezinta acesta din acea mostenire. 5ina la efectuarea acestul calcul, se admite ca pasivul mostenirii se va divide, proviziriu in parti virile, adica raportat la numarul mostenitorilor, iar dupa aceea, in masura in care calculele valorice se vor definitiva, urmeaza sa se faca desocotirea intre mostenitori813. .itlurile e"ecutorii obtinute de creditori impotriva defunctului sunt e"ecutorii si impotriva mostenitorilor sai, insa e"ecutarea in acest caz nu se poate face decit dupa 3 zile de la notificarea lor in acest sens (art.93o C. civ.). E7ce*tii de !a *rinci*iu! diviziunii de dre*t a *a$ivu!ui $ucce$ora!. &egula diviziunii de drept a pasivului, proportional cu partile ereditare suporta unele e"ceptii, ce izvoresc din lege, din vointa lui de cujus, ori din conventia comostenitorilor.
818 se vedea, .rib. jud. Dunedoara, dec. civ. nr. 97)<1(31, in &. &. !. nr. 7<1(3), pag. 99+ .rib. municip. 'ucuresti, dec. civ. nr. 117o<1((*, in Culegere . . . . , pe 1((*, pag. 1)9. 811 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 773<1(3(, in !reptul nr. 1-*<1((4, pag. 1*3. 81) se vedea, !. C6irica, op. cit. pag. *83. 819,r. !ea-, op. cit. pag. 117. se vedea si C. .oader, op. cit. pag. 11).

813 se vedea, $. '. Cantacuzino, op. cit. pag. *(3+$. %liescu, op. cit. pag. *71+!. C6irica op. cit. , pag. *83+,r. !ea-, op. cit. pag. 117.

*11 Codul civil prevede in art.1o)1 C. civ. ca principiul diviziunii pasivului succesoral intre mostenitori, asa cum este consacrat in art.14)4 C. civ. nu se aplica in urmatoarele situatii# a) cand obligatia are ca obiect un lucru cert, mostenitorul posesor este tinut singur sa o e"ecute, dar are drept de regres impotriva celorlalti mostenitori, asa cum prevede art.1o)1 alin.* C. civ. b) cand unul dintre mostenitori este insarcinat singur, prin titlu, cu e"ecutarea obligatiei, acesta poate fi urmarit pentru plata intregului debit (art.1o)1 alin.7 C. civ.). In cazul in care ceilalti mostenitori au fost scutiti de e"ecutarea obligatiei de catre de cujus prin testament, iar prin aceasta s-ar aduce atingere rezervei mostenitorului insarcinat cu e"ecutarea obligatiei, fiind vorba de o liberalitate, ea poate fi supusa reductiunii pina la limita cotitatii disponibile. In cazul in care insarcinarea unuia singur dintre mostenitori ar rezulta din titlul creantei inc6eiat de de cujus cu creditorul, mostenitorul insarcinat are recurs impotriva celorlalti mostenitori pentru ceea ce a platit peste partea sa (art.1o)1 alin.7 C. civ.)81(. .itlul la care face referire art.1o)1 pct.* C. civ. poate fi constituit si din conventia comostenitorilor, inc6eiata dupa desc6iderea mostenirii, in sensul ca pasivul sa fie suportat numai de catre unul din ei. Creditorii sau legatarii il pot urmari in acest caz pe mostenitorul insarcinat pentru intreg. !aca ei nu au interes la aceasta, atit in cazul testamentului cit si in acela al conventiei dintre mostenitori, intrucit ei nu au consimtit, pot urmari pe toti mostenitorii potrivit regulei diviziunii legale a pasivului8*4. c) cand obligatia este indivizibila, fie prin natura ei, fie prin vointa partilor contractante, oricare dintre mostenitori poate fi urmarit pentru intreg, iar acesta are recurs impotriva celorlalti mostenitori (art.1o)1 alin.1 pct.7, 1o)1 alin.7 teza a II-a, art.1o)7 si art.1o)1 C. civ.). d) cand unul dintre mosteenitori primeste un imobil ipotecat, intrucit ipoteca este indivizibila, potrivit art.3(7, 3() si (o* alin.* C. civ. creditorii sau legatarii particulari il vor putea urmari pe acest mostenitor pentru intreg, dar numai pina la concurenta valorii imobilului (art.(o* alin.* C. civ.)8*1. 5entru ceea ce depaseste aceasta valoare obligatia se divide potrivit regulei generale, iar pentru ceea ce a platit singur mostenitorul detinator al imobilului are recurs impotriva celorlalti mostenitori. e) desi neacceptata de toti autorii8**, in practica se mai recunoaste o e"ceptie, neprevazuta de lege, si anume nedivizarea pasivului pe durata cit se mentine starea de indiviziune intre comostenitori. %"ceptia se fundamenteaza pe aceea ca gajul general al creditorilor asupra bunurilor succesorale este indivizibil cit timp dureaza starea de
81( se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1)13<1(31, in &. &. !. nr. 3<1(3*, pag. )o+,r. !ea-, op. cit. pag. 118. 8*4 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. *7*-*77. 8*1Solutia este aceeasi in cazul oricarei alte garantii reale. op. cit. pag. *((. 8** se vedea, !. C6irica, op. cit. pag. *8(. se vedea, $. '. Cantacuzino,

*1* indiviziune succesorala. sa fiind, creditorii mostenirii pot urmari bunurile succesorale pentru intreaga datorie, fara sa suporte riscul insolvabilitatii unora dintre mostenitori, prin diviziunea de drept a pasivului 8*7. Re"u!arizarea *!atii *a$ivu!ui intre o$tenitori. S-a dovedit in practica ca e"ista situatii in care plata pasivului, in totalitate sau in parte, se face de catre terti care nu au calitatea de mostenitori si deci nu sunt tinuti la aceasta, sau unii dintre mostenitori platesc peste partea care li se cuvine. In cazul in care plata pasivului s-a facut de catre un tert din eroare, solvens$ul are doua posibilitati. 5oate sa ceara, potrivit art.((7 C. civ., restituirea platii nedatorate de la creditorul pe care l-a platit, sau poate, prin actio de in rem verso, sa se indrepte impotriva mostenitorilor tinuti la plata, in temeiul imbogatirii fara just temei. In ambele situatii actiunea este considerata personala si deci supusa prescriptiei de 7 ani8*8. In ipoteza in care tertul a platit in mod voluntar pasivul succesiunii, dar fara intentia de a gratifica pe mostenitorii tinuti la plata, el are dreptul la a pretinde despagubiri in temeiul gestiunii de afaceri, potrivit art.(39 C. civ.)8*1. $ostenitorul care, desi tinut la plata pasivului potrivit partii sale ereditare, a platit, din eroare, peste partea ce i se cuvine, are dreptul la restituirea a ceea ce a platit peste partea sa, la fel ca si tertul strain de mostenire, la care ne-am referit mai sus. !aca comostenitorul a platit in mod voluntar peste partea lui din pasiv, se poate indrepta impotriva celorlalti comostenitori, fie in temeiul gestiunii de afaceri, fie al subrogatiei legale reglementata de art.11o3 pct.8 C. civ., iar daca a platit dupa sistarea starii de indiviziune poate uza de actiunea in garantia impartelii, potrivit art.939 C. civ. In cazul in care comostenitorul a platit peste partea sa ca urmare a faptului ca obligatia era, de pilda, idivizibila sau garantata cu ipoteca etc. situatii de e"ceptie cind acest lucru se impune, el are la dispozitie o actiune recursorie impotriva celorlalti mostenitori, fundamentata pe subrogatia legala prevazut de art.11o3 pct.7 C. civ., dar nu poate pretinde de la fiecare peste partea sa contributiva (art.993 C. civ. si art.1o17 C. civ.). sadar, in toate cazurile actiunea este divizibila, cu toate ca creanta creditorului platit poate sa fie indivizibila. In caz de insolvabilitate, partea mostenitorilor insolvabili se divide intre ceilalti mostenitori, inclusiv mostenitorul solvens, proportional cu partile lor ereditare (art.99( C. civ.). ctiunea este considerata ca avind carcater personal, fiind, asadar, prescriptibila in termenul general de precsiptie de 7 ani, dar posesia bunurilor din partea mostenitorului care a
8*7 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. *71+St. Carpenaru, op. cit. pag. 177-178+,r. !ea-, op. cit. pag. 111-11). 8*8 19. 8*1 se vedea, !. C6irica, op. cit. pag. *1o. se vedea, .rib. jud. Dunedoara, dec. civ. nr. 1*3<1(33, in &. &. !. nr. 9<1(33, pag.

*17 platit intrerupe curgerea termenului de prescriptie8*). Se*aratia de *atri onii. Confuziunea patrimobiului succesoral cu cele ale mostenitorilor este impiedicata, in primul rind, prin acceptarea mostenirii sub beneficiu de inventar, modalitate prin care succesorii isi pun la adapost propriul patrimoniu atunci cind e"ista indicii ca patrimoniul succesoral este insolvabil. Simetric invers, creditorii succesiunii, atunci cind patrimoniul succesoral este solvabil, pot obtine separatia de patrimoniul succesorilor pentru a-l pune la adapost de patrimoniul insovabil al acestora. ;ricare mostenitor al succesiunii poate cere si obtine, potrivit art.931 C. civ., separatia de patrimonii, pastrind astfel patrimoniul succesoral ca gaj general al creditorilor succesiunii, pentru a nu veni in concurs cu creditorii persoanli ai mostenitorilor. Separatia de patrimonii este, asadar, in privilegiu, sau un beneficiu individual al oricarui creditor sau legatar cu titlu particular, in virtutea caruia are dreptul de a-si realiza creanta din valoarea bunurilor succesorale, cu preferinta fata de creditorii personali ai mostenitorilor8*9. In dreptul nostru, spre deosebire de dreptul roman %separatio bonorum), separatia de patrimonii nu are caracter colectiv, ci unul individual, in sensul ca poate fi ceruta de oricare creditor succesoral sau legatar particular, si nu este necesar sa se realizeze pentru intregul patrimoniu succesoral, ci se poate obtine si in privinta unui anumit bun din succesiune 8*3. 5otrivit art.931 C. civ. ea se cere contra creditorilor mostenitorilor, fie a tuturor acestora, fie a creditorilor unuia dintre mostenitori, fie a unuia dintre creditorii unuia dintre mostenitori. In sc6imb, creditorii mostenitorilor, c6iar daca ar avea interes, nu pot cere separatia de patrimonii in contra creditorilor succesiunii (art.938 C. civ.).
8*) se vedea in acest sens, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1o7<1(39, in &. &. !. nr. 1*<1(39, pag. 9*+.rib. jud. Dunedoara, dec. civ. nr. 1*3<1(33, in &. &. !. nr. 9<1(33, pag. 19. . Ivanov, loc. cit. supra+I. . $an, loc. cit. supra. 5ractica judiciara anterioara, c6iar a instantei supreme, a fost insa in sensul ca lic6idarea c6eltuielilor de inmomintare intre mostenitori, facindu-se in cadrul actiunii de parjaj, este imprescriptibila de vreme ce si actiunea de imparteala este imprescriptibila. se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1)((<1(9*, in &. &. !. nr. 8<1(97, pag. 19). Cu privire la impozitele si ta"ele platite de catre un comostenitor pentru bunurile succesorale a se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 111<1(93, in C. !. 1(93, pag. 1*7-1*9 ssi dec. nr. 1*(<1(37, in C. !. 1(37, pag. 3o-3*. Solutia prescriptibilitatii actiunilor in regres, indiferent din ce categorie fac parte, fie ca au fost e"ercitate deodata cu actiunea in imparteala fie separat, a fost argumentata cu aceea ca regulile de fond ale prescriptiei trebuie aplicate in functie de natura dreptului si de carcaterul actiunii si nu de cadrul procesual in care dreptul este valorificat. !esi argumentele de natura strict juridica justifica, in buna masura, aceste din urma solutii ale practicii judiciare, credem ca practica anterioara este de preferat, intrucit argumentul adus atunci in sensul ca lic6idarea activului si pasivului succesoral are loc concomitent cu actiunea in imparteala, iar aceasta actiune este imprescriptibila, sta si azi in picioare si are darul de a nu pune pe mostenitori in situatia de a e"ercita prea multe actiuni, cu termene si caractere diferite, cind se poate rezolva totul printruna singura. 8*9,r. !ea-, op. cit. pag. 11(. 8*3 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 19o+!. C6irica, op. cit. pag. *17.

*18 !esigur, daca, asa cum am aratat mai sus, acceptarea mostenirii s-a facut sub beneficiu de inventar, separatia de patrimonii nu mai are nici o ratiune, astfel ca nu poate fi ceruta. Conditii!e de e7ercitiu a!e $e*aratiei de *atri onii. 5rivilegiul separatiei de patrimonii poate fi cerut de oricare creditor al succesiunii, indiferent ca este vorba de o datorie a defunctului sau de o sarcina succesorala, ca este vorba de un creditor privilegiat sau c6irografar si indiferent ca acea creanta este e"igibila sau nu. =egatarii universali sau cu titlu universal nu pot cere separatia de patrimonii intrucit, fata de pasivul succesiunii, ei apar ca debitori iar nu creditori. =egatarii cu titlu particular, al caror obiect este constituit dintr-un drept real asupra unui bun individual determinat, nu pot invoca beneficiul separatiei de patrimonii, ei fiind titularii dreptului respectiv din c6iar momentul desc6iderii succesiunii, fara a fi pusi in situatia de a suporta concursul creditorilor personali ai mostenitorilor. In sc6imb, daca obiectul legatului particular il constituie bunuri de gen sau obligatii de a face sau a nu face, separatia de patrimonii va putea fi ceruta si de legatarii particulari. In doctrina, prin interpretarea art.93* C. civ. (ai carui termeni e"presi sunt ine"acti intrucit in dreptul nostru, spre deosebire de dreptul roman in care printr-o fictiune defunctul era considerat debitor, mostenitorii sunt intotdeauna debitori ai creditorilor succesiunii, astfel incit nu este vorba de o novatiune prin sc6imbare de debitor, cum se prevede in te"tul legal) s-a precizat ca privilegiul separatiei de patrimonii nu poate fi invocat in cazul in care creditorii succesorali renunta in mod e"pres sau tacit la el.8*( In privinta mobilelor, prevede art.937 C. civ. separatia de patrimonii nu poate fi invocata daca au trecut mai mult de 7 ani de la data desc6iderii succesiunii, dreptul fiind in aceste conditii prescris, prezumindu-se ca a operat confuziunea mobilelor succesorale cu acelea ale mostenitorilor. C6iar daca termenul de precriptie de 7 ani nu s-a implinit, s-a precizat in doctrina874, separatia nu poate fi invocata nici atunci cind, in fapt, confuziunea mobilelor succesorale cu cele ale mostenitorilor s-a realizat. .ot art.937 C. civ. prevede ca, in privinta imobilelor, privilegiul se poate e"ercita atita timp cit se gasesc in mina mostenitorilor, regula aplicindu-se, a fortiori si in cazul mobilelor871. =egiuitorul nu cere forme speciale in ce priveste e"ercitarea privilegiului, el putind fi invocat nu numai prin actiune intentata impotriva mostenitorilor, asa cum rezulta, se pare din art.937 C. civ., ci si pe cale incidenta. stfel, spre e"emplu, solicitarea inventarierii bunurilor succesorale, luarea de masuri de consevare,
8*( se vedea, !. le"andresco, op. cit. 2ol. III, pag. 97(-98o+$. '. Cantacuzino, op. cit. pag. 7o3+$. %liescu, op. cit. pag. 191. &enuntarea tacita s-ar putea realiza prin#presc6imbarea titlului creantei pe numele mostenitorilor+prelungirea termenului de plata+sc6imbarea conditiilor obligatiei initiale+primirea unor garantii de la mostenitori+ luarea unei iscriptii ipotecare asupra imobilelor mostenitorilor+urmarirea averii personale a mostenitorilor+stipularea solidaritatii contra mostenitorilor etc. se vedea si !. C6irica, op. cit. pag. *18. 874 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 191-19)+!. C6irica, op. cit. pag. *18. 871 se vedea, I. &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. 87(.

*11 inscrierea in tabloul de ordine al creditorilor in vederea distribuirii pretului, daca bunul succesoral a fost vindut etc. sunt acte care atesta vointa creditorului de a invoca privilegiul, astfel ca efectele sale se vor produce, conferindu-i preferinta creditorului care le-a e"ercitat, fata de creditorii personali ai mostenitorului. In cazul acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar, asa cum am aratat, invocarea privilegiului separatiei nu are sens, dar dorim sa precizam ca, in acest caz, separatia profita creditorilor succesiunii c6iar daca beneficiul de inventar a incetat prin renuntare sau decadere87*. In privinta imobilelor succesorale, pentru a fi opozabil, privilegiul trebuie sa fie conservat, prin inscrierea sa potrivit regulilor de publicitate imobiliara, avind rangul dupa data inregistrarii cererii (art.1987 C. civ., art.*1, *9, )1 din =egea nr.9<1(()). In sistemul registrelor de transcriptiuni si inscriptiuni imobiliare, potrivit art.1987 C. civ. cei care cer separatia de patrimonii isi conserva privilegiul lor asupra imobilelor succesiunii in fata creditorilor mostenitorilor (c6iar si impotriva acelora cu garantii reale constituite si inscrise anterior) prin inscriptia acestuia in termen de ) luni de la data desc6iderii mostenirii. E1ecte!e $e*aratiei de *atri onii. 5rincipalul efect al separatiei de patrimonii este acela ca in virtutea acestui privilegiu877 creditorii succesorali (inclusiv legatarii creditori) au dreptul de a fi platiti cu preferinta fata de creditorii personali ai mostenitorilor din pretul bunurilor succesorale cu privire la care separatia s-a invocat. In raporturile dintre creditorii succesorali care au cerut separatia si cei care nu au cerut-o, privilegiul nu aduce nici o modificare. 5referinta pe care acesta o creiaza opereaza numai fata de creditorii personali ai mostenitorilor si nu fata de ceilalti creditori succesorali astfel ca, in raporturile dintre creditorii succesiunii va opera dreptul comun, dupa cum sunt creditiori c6irografari sau cu garantii reale878. =egatarul particular -creditor, care a cerut separatia va fi platit dupa satisfacerea creditorilor succesiunii potrivit adagiului nemo liberalis nisi liberatus871. !aca pretul bunurilor succesorale cu privire la care s-a cerut separatia nu vor
87*,r. !ea-, op. cit. pag. 1*1. 877>nii autori considera separatia de patrimonii doar un drept de preferinta si nu un veritabil privilegiu intrucit creditorii separatisti nu au dreptul de urmarire a bunurilor imobile succesorale la tertii subdobinditori, ci numai dreptul ca in virtutea subrogatiei reale sa fie preferati fata de mostenitori la acoperirea creantei lor din pretul vinzarii. se vedea in acest sens, !. le"andresco, op. cit. 2ol. III, pag. 911-91*+$. '. Cantacuzino, op. cit. pag. 7o97o3+I. &osetti-'alanescu, l. 'aicoianu, op. cit. pag. 87)-879. lti autori insa, la a caror parere ne raliem, considera ca separatia de patrimonii este un veritabil privilegiu intrucit creditorii separatisti au dreptul de a declansa urmarirea in vederea realizarii creantelor lor, nefiind obligati sa astepte ca alti creditori sa o faca pentru a participa apoi la impartirea pretului. se vedea in acest sens, $. %liescu, op. cit. pag. 191+!. C6irica, op. cit. pag. *1)+,r. !ea-, op. cit. pag. 1**. 878 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 198+!. C6irica, op. cit. pag. *1)+ ,r. !ea-, op. cit. pag. 1**. 871,r. !ea-, loc. cit. supra.

*1) acoperi creantele creditorilor succesiunii acestia pot urmari bunurile succesorilor dupa regulile consacrate privind impartirea pasivului intre mostenitori. C A P I T O L U L III TRANSMISIUNEA POSESIUNII MOSTENIRII Precizari *rea!a.i!e. Cand se vorbeste de transmisiunea *o$e$iunii mostenirii se confera notiunii de posesiune o acceptie speciala, caci aici nu este vorba de stapinirea in fapt a bunurilor succesorale ci de e"ercitiul drepturilor succesorale care le privesc. Codul civil reglementeaza deosebit de transmisiunea activului si pasivului mostenirii transmisiunea posesiunii acesteia. !in acest punct de vedere se face distinctie intre mostenitorii sezinari adica aceia care au de drept posesiunea mostenirii, si acestia sunt potrivit art.)17 alin.1 C. civ. descendentii si ascendentii, si mostenitorii nesezinari, care trebuie sa ceara trimiterea in posesiune potrivit art.)17 alin.* C. civ., si acestia sunt mostenitorii legali nesezinari si legatarii care, pentru a obtine trimiterea in posesiune, trebuie sa ceara predarea legatelor. =e vom analiza pe rind in cele ce urmeaza. Sectiunea a I-a. Do.indirea de dre*t a *o$e$iunii o$tenirii de catre o$tenitorii !e"a!i $ezinari. Notiunea de $ezina $i e1ecte!e ei. Sezina sau posesiunea de drept a mostenirii este un beneficiu conferit de legiuitor unor categorii de mostenitori legali ai defunctului de a e"ercita actiunile care sanctioneaza drepturile aflate in patrimoniul succesoral fara a avea nevoie de verificarea si atestarea notariala sau judecatoreasca a titlului de mostenitor87). Sezina inseamna posesiunea de drept a mostenirii (art.)17 C. civ.). %a nu se confunda insa cu posesiunea ceruta de lege pentru a putea uzucapa (art.138) C. civ.). ceasta din urma implica doua elemente indispensabile# &orpus (stapinirea de fapt a bunului) si animus sibi habendi (intentia de a stapini bunul pentru sine) care nu este nevoie sa fie prezente in cazul sezinei. %"ercitiul actiunilor care privesc bunurile succesorale se poate realiza fara nici unul din aceste elemente, iar sezinarul poate actiona si in numele mostenirii nu numai in numele sau de mostenitor879. $ostenitorul sezinar are de drept posesiunea mostenirii c6iar daca in fapt nu are stapinirea bunurilor succesorale, acestea fiind posedate de o alta persoana care nu este mostenitor sezinar sau poate sa nu fie nici macar mostenitor873. Sezina nu este acelasi lucru nici cu transmisiunea drepturilor succesorale, care
87)!. C6irica op. cit. pag. *13. 879 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. )o+!. C6irica, op. cit. pag. *1(+,r. !ea-, op. cit. pag. 1*8. 873 se vedea, .rib. jud. Cliuj, dec. civ. nr. 8(<1(93, in &. &. !. nr. 3<1(93, pag. )).

*19 se realizeaza o data cu desc6iderea mostenirii indiferent daca mostenitorii sunt sau nu sezinari. In aceasta ordine de idei, s-a precizat87( ca posedarea bunurilor succesorale, c6iar inaite de trimiterea in posesia, de catre un mostenitor nesezinar este legitima. In practica judiciara s-a decis c6iar ca mostenitorul nesezinar care stapineste in fapt bunurile succesorale se va putea apara prin actiunea posesorie (art.)98 C. pr. civ. ) impotriva celui sezinar, care prevalindu-se de sezina, ii tulbura posesia884. .ot astfel mosteenitorul sezinar nu va putea reclamana, in temeiul sezinei, posesia bunurilor succesorale stapinite in fapt de ceilalti coindivizari881. Cit priveste efectele sezinei, precizam ca posesia de drept a mostenirii confera mostenitorului sezinar urmatoarele drepturi# -mostenitorul sezinar are dreptul sa stapineasca si sa administreze bunurile succesorale, fara nici o alta formalitate, adica obtinerea certificatului de mostenitor eliberat in cadrul procedurii notariale sau a 6otariii judecatoresti in cazul procedurii contencioase. !aca e"ista mai multi mostenitori sezinari, fiecare poate e"ercita posesiunea de drept a mostenirii, sezina avind, in acest sens, un caracter indivizibil88*. $ostenitorii sezinari pot percepe fructele naturale si civile la care au dreptul de la data desc6iderii succesiunii pe cind mostenitorii nesezinari numai de la data trimiterii in posesie. - mostenitorul sezinar poate e"ercita toate drepturile si actiunile de natura patrimoniala dobindite prin mostenire ca actiunea in revendicare, actiunea posesorie, c6iar daca nu e"ercita in fapt posesiunea imobilului887, actiunea pentru plata pretului lucrului vindut de catre defunct, actiunea pentru plata c6iriei, actiunea in despagubiri ca urmare unui delict impotriva defunctului etc.888 %l poate fi si urmarit de catre succesiunii fara sa fie nevoie de atestarea prelabila a calitatii de mostenitor. In aceasta privinta s-a sustinut o prima opinie in doctrina in sensul ca pentru datoriile succesiunii, creditorii ar putea actiona numai impotriva mostenitorilor sezinari, iar

87( se vedea, $. '. Cantacuzino, !. C6irica, op. cit. pag. *1(. 884 117. se vedea, .rib. jud. Dunedoara, dec. civ. nr. 173<1(91, in &. &. !. nr.9<1(91, pag.

881 se vedea, .rib. jud. Cluj, dec. civ. nr. 173<1(91, cit. supra. 88*Sunt anumite situatii speciale cind nici mostenitorul sezinar nu poate e"ercita stapinirea bunurilor succesorale, de pilda, daca s-au luat masuri speciale de conservare a bunurilor succesorale, potrivit art. 9*-98 din =egea nr. 7)<1((1. Sau daca este vorba de sume de bani depuse la C%C sau la o banca, fara clauza testamentara, c6iar si mostenitorul sezinar are nevoie, fie de certificat de mostenitor, fie de 6otarire judecatoreasca pentru a-si dovedi calitatea de mostenitor. 887$. %liescu, op. cit. pag. )1. 888 se vedea, !. C6irica, op. cit. pag. *)o.

*13 impotriva celor nesezinari numai dupa trimiterea lor in posesie.881 Intr-o a doua opnie, pe care o impartasim si noi, s-a precizat insa judicios ca plata datoriilor succesorale nu este o consecinta a sezinei ci a transmisiunii pasivului succesoral, care se divide de drept, asa cum am aratat mai sus, intre comostenitori, o data cu desc6iderea succesiunii proportional cu partea lor ereditara.88) S-a precizat889 ca sezina nu inlatura diviziunea de drept a pasivului succesoral, ea, se poate spune, ca are caracter divizibil, fiecare mostenitor sezinar poate actiona si poate fi actionat numai pentru partea care ii revine din creanta sau din datorie. Mo$tenitorii $ezinari. 5otrivit art.)17 alin.1 C. civ., sunt mostenitori sezinari numai descendentii si ascendentii defunctului, adara numai rudele in linie dreapta, indiferent daca rudenia este de singe sau civila. Nu are importanta nici gradul de rudenie si nici clasa de mostenitori din care fac parte si nici faptul ca sunt mostenitori rezervatari sau nu. scendentii ordinari, care sunt bunicii si strabunicii defunctului, sunt mostenitori sezinari desi fac parte din clasa a III-a de mostenitori, dar nu sunt rezervatari, pe cind fratii si surorile defunctului si descendentii lor, nu sunt mostenitori sezinari, desi fac parte din clasa a II-a de mostenitori. poi sotul supravietuitor este mostenitor rezervatar si vine la mostenire in concurs cu toate clasele de mostenitori, dar nu este mostenitor sezinar. !esigur calitatea de sezzinar deriva din aceea de mostenitor cu vocatie concreta la acea mostenire. Cine este inlaturat de la mostenire de alti mostenitori dintr-o clasa mai apropiata sau din cadrul aceleasi clase, dar mai apropiat in grad de rudenie, nu poate fi mostenitor sezinar. Sezina, se poate spune, ca are in acest sens, un caracter individual, adica nu apartine colectiv tuturor ascendentilor si descendentilor defunctului. re si un caracter succesiv, in sensul ca daca un mostenitor, din rudele in linie dreapta a defunctului, renunta la mostenire sau este nedemn, calitatea de mostenitor sezinar va reveni mostenitorului subsecvent. !aca un mostenitor este rezervatar, dar a fost e"6eredat de catre defunct, el isi pastreaza calitatea de mostenitor sezinar, caci rezerva i se cuvine oricum. %numerarea facuta de legiuitor prin art.)17 C. civ. este limitativa si are de asemenea un carcater imperativ. .estatorul nu poate prin manifestarea sa de vointa sa inlature de la sezina pe unii mostenitori sau confere sezina altora, impotriva determinarilor facute de lege si nici nu poate modifica efectele pe care legea le confera sezinei. .estatorul poate totusi conferi sezina temporara e"ecutorului testamentar, asupra bunurilor mobile din mostenire, potrivit art.(11 C. civ., iar in cazul mostenitorilor nerezervatari, e"6eredindu-i, in mod indirect le inlatura si calitatea de mostenitori sezinar. %ste cazul, de pilda, al ascendentilor ordinari, care nu au calitatea de mostenitori rezervatari, dar, cum am aratat, sunt mostenitori sezinari.
881!. le"andresco, op. cit. vol. III, pag. 13. 88) se vedea, $. '. Cantacuzino, op. cit. pag. *8(+I. &osetti-'alanescu, op. cit. pag. *9*, !. C6irica, loc. cit. supra. 889$. %liescu, op. cit. pag. (7-(8. l. 'aicoianu,

*1( Cu tot caracterul imperativ al regulilor ce privesc sezina, se admite ca mostenitorii sezinari pot renunta la beneficiul ei, fara a renunta la mostenire.883 Sectiunea a II-a . Do.indirea *o$e$iunii o$tenirii de catre o$tenitorii !e"a!i ne$ezinari. sa cum rezulta din prevederile art.)1* alin.* C. civ., sunt mostenitori legali nesezinari, rudele colaterale ale defunctului, adica colateralii privilegiati, colateralii ordinari, sotul supravietuitor si statul, iar acestia pot intra in posesiunea succesiunii numai /cu permisiunea justitiei0. In prezent trimiterea in posesia a mostenitorilor legali nesezinari se realizeaza de catre notarii publici, potrivit procedurii reglementate de =egea nr.7)<1((1, care mai este numita si procedura gratioasa sau necontencioasa, prin eliberarea certificatului de mostenitor sau de vacanta succesorala. ceasta procedura se poate realiza numai cind intre comostenitori nu e"ista neintelegeri, iar atunci cind acestia isi contesta drepturile, trimiterea in posesia o realizeaza instanta de judecata.88( In cazul in care anterior, notarul public competent a fost sesizat in vederea eliberarii certificatului de mostenitor, iar neintelegerile dintre parti s-au ivit in fata sa, el va suspenda procedura succesorala notariala si va indruma partile sa se adreseze instantei de judecata. poi va elibera certificatul de mostenitor pe baza 6otaririi judecatoresti, ramasa definitiva si irevocabila (art.)3, 93 si 37 din =egea nr.7)<1((1). %vident, cu prilejul acestsor proceduri se verifica vocatia succesorala concreta a celor care pretind a fi mostenitori ai defunctului si intinderea drepturilor lor succesorale. In vederea dovedirii calitatii de mostenitor pot cere eliberarea certificatului de mostenitor si mostenitorii sezinari. !ar, s-a precizat in practica judiciara, procedura succesorala notariala nu este obligatorie intrucit trimiterea in posesia a mostenitorilor nesezinari poate fi ceruta direct instantei de judecata.814 .rimiterea in posesie a mostenitorilor legali nesezinari se realizeaza prin procedurile precizate mai sus c6iar si in ipoteza in care e"ista un singur mostenitor. 5rin trimterea in posesie se realizeaza efectele pe care le produce sezina in cazul mostenitorilor legali sezinari, efectele ei producindu-se retroactiv pina la data desc6iderii succesiunii. 5ina la trimiterea in posesie, mostenitorii legali nesezinari nu pot e"ercita actiunile cu carcater patrimonial ale defunctului si nu pot fi nici urmariti in calitate de mostenitori, precum nu pot nici administra bunurile succesorale. In sc6imb, dobindirea drepturilor care opereaza ope legis nu este conditionata de trimiterea in posesiunea mostenirii, nici c6iar in cazul succesiunii testamentare. S-a precizat astfel ca mostenitorii nesezinari pot instraina bunurile din succesiune intrucit
883 se vedea, $azzeaud, op. cit. pag. (1). 88( se vedea, .rib. Supr. col. civ. dec. nr. )9*<1()1, in &epertoriu. . . , pe anii 1(1*1()(, pag. 811+?ud. Caracal, sent . civ. nr. 1798<1(93, cu Nota de I. 5. Cernat, in &. &. !. nr9<1(3o, pag. 87-81. 814 Ibidem.

**4 e"ercita un drept propriu si de asemenea pot cere notarului public luarea masurilor de conservare a patrimoniului succesoral811 si pot e"ercita actiunea in petitie de ereditate. ceasta din urma actiune poate fi e"ercitata intrucit ea apartine mostenitorilor si nu defunctului, iar pe de alta parte, scopul ei este tocmai acela de a i se recunoaste reclamantului calitatea de mostenitor81*. Intrucit trimiterea in posesie are efecte retroactive, de la data desc6iderii succesunii, mostenitorii legali insezinati astfel, au dreptul sa culeaga fructele naturale si civile de la aceasta data. Sectiunea a III-a. Predarea !e"ate!or. ,ata de prevederile art.)17 C. civ. este evident ca legatarii nu sunt mostenitori sezinari. Se pune, astfel, problema modalitatii de punere a lor in posesie, cu toate ca, in principiu, ei dobindesc drepturile ce formeaza obiectul legatelor de la data desc6iderii succesiunii. trimiterea in posesie a legatarilor are loc sub forma predarii legatelor reglementata de art.33(, art.3(1, art.3(1 si art.3(( alin.* C. civ. 2om analiza pe rand dobindirea posesiei mostenirii de catre legatarii universali, legatarii cu titlu universal si legatarii cu titlu particular. Predarea !e"ate!or univer$a!e. =egatarii universali, potrivit art.33( C. civ.,cind testatorul are mostenitori rezervatari, pot cere predarea legatului de la acestia. $ostenitori rezervatari sunt descendentii, ascendentii privilegiati si sotul supravietuitor dintre care insa numai descendentii si ascendentii privilegiati sunt si mostenitori sezinari. sa fiind, rezervatarii care sunt si sezinari pot fi solicitati sa predea legatele din momentul desc6iderii succesiunii, iar sotul supravietuitor, care nu este si mostenitor sezinar, numai dupa insezinare. In doctrina s-a precizat ca acesta din urma nu poate fi tinut la predarea legatelor de la data desc6iderii succesiunii ci numai de la punerea lui in posesie intrucit nu poate transmite ceea ce el insusi nu are817. 5unerea in posesie a sotului supravietuitor si a legatarului universal se poate realiza, fie prin intermendiul procedurii succesorale notariale(gratioase), fie pe calea justitiei, in acelasi timp. $ostenitorii rezervatari tinuti la predarea legatelor o pot face fie de buna voie la cererea legatarilor, fara nici o alta formalitate, fie pe cale judecataoreasca daca au aparut neintelegeri intre ei si legatari. Cind legatarul se afla in posesia bunurilor care formeaza obiectul legatului universal, el poate uza de actiunea in constatare, bazata pe prevederile art.111 C. pr. civ., iar daca nu se afla in posesia bunurilor va uza de actiunea in realizare818.
811,r. !ea-, op. cit. pag. 1*(. 81* se vedea, $. '. cantacuzino, op. cit. pag. *8(-*14+$. %liescu, op. cit. pag. 99+!.C6irica, op. cit. pag. *)1-*)*. 817 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 3*+!. C6irica, op. cit. pag. *)7. 818 se vedea, ?ud. Caracal, sent. civ. nr. 1798<1(93, cu Nota de 5. Cernat, cit. supra.

**1 5redarea legatelor, s-a spus811, poate fi acceptata e"pres sau tacit. %a are loc e"pres prin eliberarea certificatului de mostenitor cu acordul mostenitorilor rezervatari, iar tacit, prin lasarea legatarului in stapinirea bunurilor, cind acestea se afla la el. !aca legatarul universal a fost instituit printr-un testament autentic, notarul competent a instrumenta eliberarea certificatului de mostenitor va cita numai mostenitorii rezervatari, iar in cazul in care nu e"ista astfel de mostenitori va cita numai legatarul. !aca este vorba de un testament olograf sau mistic urmeaza a fi citati si mostenitorii legali nerezervatari (art.91 alin.* din =egea nr.7)<1((1). $ostenitorii legali nerezervatari, necitati, in cazul testamentului autentic pot, desigur, ataca prin actiune in justitie testamentul81). 5unerea in posesie a legatarului universal, potrivit regulilor consacrate in materie trebuie facuta si in ipoteza in care acesta este mostenitor sezinar, intrucit el pretinde legatul in baza testamentului si nu a legii, iar ca mostenitor testamentar nu are sezina819. =egatarii universali au dreptul, potrivit art.3(o C. civ., la fructele bunurilor succesorale numai din ziua in care au cerut punerea lor in posesie, sau din ziua in care au e"ercitat posesiunea mostenirii cu acordul mostenitorilor legali. %i au insa dreptul la fructe de la desc6iderea mostenirii, daca nu e"ista mostenitori rezervatari intrucit fructele nu pot fi atribuite mostenitorilor legali nerezervatari, caci ei, prin ipoteza, au fost e"6eredati813. Situatia este aceeasi si atunci cind nu e"ista mostenitori legali si c6iar daca legatarii universali nu au e"ercitat posesiunea mostenirii de la data desc6iderii mostenirii. 5otrivit art.3(1 C. civ., in cazul in care nu e"ista mostenitori rezervatari, cererea de punere in posesie a legatarului universal se va faca catre notarul public competent, potrivit =egii nr.7)<1((1. In caz de neintelegere intre legatarul universal si mostenitorii nerezervatari ai defunctului e"6eredati prin testament cererea se va adresa instantei de judecata. Predarea !e"ate!or cu tit!u univer$a!. rticolul 3(1 C. civ. reglementeaza mai multe ipoteze privind predarea legatelor cu titlu universal. 5redarea se face, la fel ca in cazul legatului universal, de buna voie sau, in caz de neintelegere, prin actiune in justitie. - !aca e"ista numai mostenitori rezervatari, legatarul cu titlu particular va cere punerea in posesie de la acestia+ - !aca nu e"ista mostenitori rezervatari, cererea se va adresa celorlalti mostenitori legali, dar dupa punerea lor in posesie+ - !aca e"ista mostenitori legali din ambele categorii (rezervatari si
811!. le"andresco, op. cit. 2ol. I2, pag. 1((-*oo+$. '. Cantacuzino, op. cit. pag. 7)1+ $. %liescu, op. cit. pag. 9(, !. C6irica, op. cit. pag. 3*. 81),r. !ea-, op. cit. pag. 17o. 819 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 37+!. C6irica, op. cit. pag. *)8+ ,r. !ea-, op. cit. pag.171. 813$. %liescu, op. cit. pag. 3o-31.

*** nerezervatari) punerea in posesie se va cere de la cei rezervatari, cita vreme ceilalti nu au fost pusi in posesie, iar daca au fost pusi in posesie se va cere de la acestia din urma+ - !aca nu e"ista mostenitori rezervatari, dar e"ista un legatar universal, predarea se va cere acestuia, dupa punerea lui in posesie+ - !aca e"ista atit mostenitori rezervatari cit si un legatar universal, predarea se va cere acestuia din urma, dupa punerea sa in posesie intrucit plata legatelor se poate face numai din cotitatea disponibila care, potrivit legii revine legatarului. 5otrivit art.3(3 C. civ. legatarul cu titlu universal are dreptul la fructe de la data la care a cerut punerea in posesie sau de la data la care legatul i-a fost predat de buna voie de catre cei tinuti la e"ecutarea acestuia. Predarea !e"ate!or cu tit!u *articu!ar. !reptul legatarului cu titlu particular asupra lucrului legat se naste din ziua mortii testatorului (art.3(( alin.1 C. civ.). %l nu va putea insa intra in posesia lucrului legat decit din ziua in care a cerut in justitie predarea legatului de la cei tinuti la e"ecutare sau i s-a predat legatul de buna voie (art.3(( alin.* C. civ.). 5unerea in posesia nu mai este necesara in ipoteza in care este vorba de un legatum liberationis (adica de un legat prin care s-a dispus iertarea legatarului de o datorie catre defunct) intrucit, in acest caz datoria se stinge de drept de la data desc6iderii succesiunii. 5redarea legatului se va cere de la mosteenitorii legali, sau de la legatarul universal sau cu titlu universal, dupa caz, iar cind testatorul a insarcinat pe un alt legatar cu titlu particular cu plata legatului, predarea se va cere de la acesta. In cazul sumelor de bani depuse la C%C, iar legatarul a fost desemnat prin clauza testamentara, acesta va putea pretinde sumele aflate in cont din momentul desc6iderii succesiunii81(. =egatarul cu titlu particular nefiind nici succesor universal, nici cu titlu universal, el nu poate uza de petitia de ereditate si nici de actiunea in imparteala. 5entru a intra in stapinirea obiectului legatului are la indemina mai mute actiuni, functie de natura dreptului care formeaza obiectul legatului si uneori de faptul daca bunul se afla in posesia sa sau nu. a) !aca, de pilda, legatarul se afla in posesia bunului ce formeaza obiectul legatului, dar i se contesta dreptul, el are la indemina actiunea in constatare, reglemenatata de art.111 C. pr. civ. b) !aca obiectul legatului este un drept real asupra unui lucru individual determinat legatarul se poate indrepta impotriva detinatorului bunului, potrivit art.3(( alin.1 C. civ., prin actiunea reala in revendicare, in cazul in care este vorba de un drept de proprietate si prin actiunea confesorie, daca este vorba de un alt drept real. c) !aca obiectul legatului este format dintr-un drept de creanta, legatarul poate obtine legatul printr-o actiune personala intemeiata pe testament (art.(4* alin. 1 C. civ.), care este prescriptibila in termenul general de prescriptie. ctiunea este divizibila, proportional cu partile ereditare ale mostenitorilor universali sau cu titlu
81(,r. !ea-, op. cit. pag. 17*.

**7 iniversal impotriva carora legatarul s-a indreptat. &iscul insolvabilitatii unuia sau altuia dintre mostenitori va fi suportat in atare ipoteza de catre legatar. Impartirea creantei intre debitori nu are loc atunci cind creanta este indivizibila prin natura sa sau prin dispozitia testatorului. .estatorul mai poate dispune solidaritatea obligatiei succesorilor in e"ecutarea obligatiei (art.1o81 C. civ.)8)4 sau poate insarcina cu plata obligatiei numai pe unul dintre ei. ctiunea se va indrepta impotriva tertului debitor in cazul in care obiectul legatului este format din creanta testataorului impotriva acestuia (legatum nominis )8)1. In cazul indivizibilitatii obiectului legatului, actiunea se poate indrepta pentru intreg impotriva oricaruia dintre debitori, iar debitorul solvens se va putea indrepta, prin actiunea recursorie, impotriva celorlalti debitori. d) !aca obiectul legatului cu titlu particular este o suma de bani, pentru garantarea e"ecutarii legatului, legatarul poate uza de actiunea ipotecara intemeiata pe art.(o* alin.* C. civ. ceasta ipoteca este supusa principiilor publicitatii si specialitatii si confera legatarului dreptul de urmarire si de preferinta asupra imobilelor ereditare cu privire la care legatarul a luat inscriptie8)*. 'a mai mult, legatarul poate sa ceara plata intregii sale creante de la succesorul in lotul caruia a fost cuprins imobilul privitor la care s-a luat inscriptia ipotecara, solutie consacrata e"pres de art. (o* alin. * C. civ. , dar criticata pe buna dreptate in doctrina. In adevar ipoteca legatarilor nu vine sa garanteze o creanta unitara impotriva defunctului, ci una impotriva mostenitorilor, care se naste divizata, astfel ca intinderea garanatiei depaseste dreptul garantat8)7. !esi legatarul cu titlu particular nu este tinut de plata pasivului mostenirii, el nu poate cere predarea legatului pina la ac6itarea integrala a datoriilor succesorale, c6iar c6irografare, facindu-se aplicarea principiului nemo liberalis nisi liberatus. Creditorii succcesiunii au preferinta fata de legatarul singular8)8. !aca este vorba de mostenitori rezervatari si acestia apreciaza ca li s-a incalcat rezerva succesorala ei pot cere reductiunea legatului in limitele cotitatii disponibile8)1. =egatarii cu titlu particular au dreptul la predarea bunurilor ce formeaza obiectul legatelor in natura impreuna cu accesoriile acestora (art.(o7 C. civ.). In aceasta ordine de idei s-a precizat in doctrina ca starea bunului trebuie sa fie aceea
8)4 rt. 1o81 C. civ. cere stipularea e"presa a solidaritatii in materia conventiilor, dar doctrina a admis ca aceste prevederi au aplicabilitate si in cazul actelor unilaterale. se vedea in acest sens, $. %liescu, op. cit. pag. 31-3). 8)1,r. !ea-, op. cit. pag. 17*. 8)*$. %liescu, op. cit. pag. 3)+ !. C6irica, op. cit. pag. *)). 8)7$. %liescu, loc. cit. supra. 8)8 se vedea, .rib. Supr. col. civ. dec. nr. 11(*<1(19, in &epertoriu. . . , pe anii 1(1*1()(, pag. 887. 8)1 se vedea. .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 17(7<1(93, in C. !. 1(93, pag. 1*(-171.

**8 din momentul mortii testatorului. =egatarul are dreptul la imbunatatirile si adausurile facute inainte de moartea testatorului, precum va trebui sa suporte si stricaciunile suferite de bun inainte de aceasta data (art.(o7-(o8 C. civ.). !ebitorii predarii vor raspunde de degradarile suferite de lucru din culpa lor, dar pot pretinde sa li se intoarca c6eltuielile necesare si utile facute cu acel bun.8)) =egatarul cu titlu particular este indeptatit la fructele bunului legat din ziua cererii de punere in posesie sau din ziua in care, de buna voie, i s-a predat acel bun (art.3(( alin.1 C. civ.). In mod e"ceptional el este indreptatit la fructe de la data desc6iderii mostenirii, cind testatorul a dispus in mod e"pres aceasta sau cind legatul are ca obiect o renta viagera sau o pensie alimetara (art.(oo C. civ.). C A P I T O L U L IV PETITIADEEREDITATE Sectiunea a I-a. Notiune. Deo$e.irea de a!te actiuni. !esi nereglementata de legiuitor, petitia de ereditate este unanim recunoscuta atit de practica judecatoreasca cit si de doctrina. %a a fost, cum s-a spus, 0pe de-a-ntregul modelata prin 6otaririle tribunalelor08)9, avind menirea de a limpezi situatii cind mai multe persoane isi dispunta calitatea de mostenitor cu privire la aceleasi bunuri. %"ista, in adevar, situatii cind bunurile succesorale, in intregime sau in parte, sunt stapinite de persoane a caror calitate de mostenitori este contestata de altele, care pretind, ele insele, a avea calitatea de adevarati mostenitori, universali sau cu titlu universal. $ijlocul juridic prin care persoanele care pretind a avea titlul de mostenitor si, pe cale de consecinta, a intra in posesia bunurilor succesorale este actiunea in petitie de ereditate ( petitio hereditatis). sadar, petitia de ereditate presupune intotdeauna contestarea titlului de mostenitor, universal sau cu titlu universal, fiecare din partile din proces pretinzind ca este adevaratul mostenitor, temei care -i confera dreptul la bunurile litigioase pe care una din parti le are in stapinire.8)3 5etitia de ereditate este, asadar, actiunea prin care un succesor cere in justitie sa i se recunoasca titlul de mostenitor universal sau cu titlu universal, ori de donatar de bunuri viitoare, in temeiul caruia pretinde sa i se predea bunurile succesorale detinute de alta persoana in virtutea unui titlu aparent de mostenitor. Cu prilejul petitiei de ereditate, dusputindu-se titlul de mostenitor, este indiferent faptul ca este vorba de cel de mostenitor legal, legatar sau donatar de bunuri viitoare, universal sau cu titlu universal sau ca piritul detine toate bunurile succesiunii sau numai o parte a acestora, sau c6iar un bun singular. =egatarii cu titlu particular al caror titlu de msotenitor este contestat nu pot
8))5entru amanunte a se vedea, $. %liescu, loc. cit. supra. 8)9$. %liescu, op. cit. pag. 133. 8)3 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1o1<1()(, in C. !. 1()(, pag. 1)o.

**1 folosi actiunea in petitie de ereditate. %i, neavind pretentii asupra universalitatii succesorale isi pot valorifica drepturile, fie prin actiunea in revendicare sau confesorie, daca dreptul dobindit este un drept real, fie pritr-o actiune personala, daca legatul priveste un drept de creanta. !upa cum se poate vedea din cele de mai sus, actiunea in petitie de ereditate se aseamana cu alte actiuni, cum ar fi actiunea in revendicare, actiunea personala prin care se cere plata unei datorii a piritului catre succesiune, sau cu atiunea in imparteala. Intrucit ea nu se confunda cu acestea, se impune decelarea elementelor specifice fiecareia pentru a le putea deosebi. 5etitia de ereditate se aseamana cu actiunea in revendicare prin finalitatea pe care o urmaresc ambele, adica recunoasterea dreptului de proprietate asupra unor bunuri litigioase. !ar se deosebeste de aceasta prin aceea ca la petitia de eredinate se contesta titlul de mostenitor care da indreptatire la detentia bunurilor. !aca acest titlu nu este contestat, ci se contesta numai faptul ca bunurile pe care piritul le detine ar apartine succesiunii, actiunea nu mai este o petitie de ereditate ci una in revendicare.8)( !aca nu se contesta calitatea de mostenitor a reclamantului, dar se contesta titlul de creditor al defunctului, mostenitorul nu va uza de petitia de ereditate, al carei specific, cum am spus, este tocmai contestarea titlului de mostenitor, ci de actiunea personala a defunctului in e"ecutarea creantei mostenite de la acesta. In fine, actiunea in petitie de ereditate se deosebeste si de actiunea in imparteala intrucit in cadrul acesteia din urma nu se contesta nici titlul de mostenitor si nici cota care se cuvine fiecaruia, ci se urmareste numai determinarea concreta a acestei cote din bunurile succesorale.894 $ai precizam ca uneori se intenteaza si o actiune in constatarea calitatii de mostenitor, in conditiile art.111 C. pr. civ., care de asemenea nu trebuie confundata cu actiunea in petitie de ereditate. 5rin aceasta actiune, daca se justifica un interes legitim, nu se cere predarea bunurilor succesiunii catre reclamantul care se pretinde a fi mostenitor, ca la petitia de ereditate, ci numai constatarea ca acesta are titlu de mostenitor al defunctului.891 Sectiunea a II-a . Caractere!e )uridice a!e actiunii. In doctrina nu e"ista unitate de vederi cel putin in privinta citorva din caracterele juridice ale acestei atiuni. a) In primul rind, se sustine de catre majoritatea autorilor89* ca actiunea este
8)( 9o. 894 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 13(. 891 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1o11<1()(, in C. !. 1()(, pag. 1)o. 89* se vedea, $. '. Cantacuzino, op. cit. pag. *9o+C. Statescu, op. cit. pag. **9+!. C6irica, op. cit. pag. *)3+St. Carpenaru, op. cit. pag. 117+!. $acovei, op. cit. pag. 1)o. se vedea, .rib. jud. Dunedoara, dec. civ. nr. 93)<1(3), in &. &. !. nr. 1<1(39, pag.

**) una reala intrucit mostenitorul apare, in sens larg, ca un adevarat proprietar al succesiunii desc6ise897 si de asemenea prin scopul ei care este deposedarea mostenitorului aparent de bunurile succesorale . Creantele din masa succesorala sunt vizate ca o valoare patrimoniala si nu ca un raport juridic ce se valorifica impotriva debitorului898. !ar s-a mai sustinut si ca actiunea ar avea un caracter personal intrucit, in primul rind, in cadrul ei se discuta care dintre partile din proces are calitatea de mostenitor si nu aceea de proprietar al bunurilor detinute de catre pirit.891 lti autori au conc6is ca natura juridica a actiunii ar fi variabila in functie de natura lasamntului succesoral, care poate cuprinde drepturi reale, dar si drepturi de creanta sau drepturi izvorite din creiatia intelectuala si, in fine, s-a mai sustinut si caracterul mi"t al actiunii. cesta ar fi conferit atit de natura comple"a a lasamintului succesoral cit si de faptul ca obiectul litigiului este calitatea de succesor universal sau cu titlu universal, pe care ambele parti o revendica.89) In adevar, a transa c6estiunea intr-un sens sau altul este greu, dar credem ca, dind prevalenta finalitatii acestei actiuni, care pe baza recunoasterii de catre instanta a calitatii de mostenitor a uneia sau alteia dintre parti, urmareste dobindirea bunurilor succesorale de la un aparent mostenitor de catre mostenitorul adevarat, se poate sustine ca actiunea in petitie de ereditate este o actiune reala.899 b) 5etitia de ereditate este o actiune divizibila astfel ca, pe de o parte, daca sunt mai multi mostenitori, fiecare lucreaza pentru sine neputindu-i reprezenta pe ceilalti, iar pe de alta parte, daca e"ista mai multi detinatori de bunuri de la care acestea se pretind, actiunea se va porni impotriva fiecaruia in parte, iar 6otarirea este opozabila numai partilor din proces. c) ctiunea este imprescriptibila. Si in legatura cu prescriptibilitatea actiunii in petitie de ereditate s-au nascut discutii in doctrina893, pe care nu dorim sa le reluam89(, sustinind insa ca de vreme ce obiectul ei este format din constatarea calitatii de mostenitor si predarea drept consecinta a bunurilor succesorale, iar ambele actiuni, in
897C. Statescu, loc. cit. supra. 898,r. !ea-, op. cit. pag. 17). 891 se vedea pentru amanuntele discutiei, $. %liescu, op. cit. pag. 1(o. 89)$. %liescu, loc. cit. 899S-a afirmat, de altfel, ca indiferent de calificarea juridica a acestei actiuni competenta ei de solutionare apartine potrivit art. 18 C. pr. civ. instantei de la locul desc6iderii mostenirii. ( se vedea, $. %liescu, loc. cit. +,r. !ea-, loc. cit. ). Nu mai putin trebuie observat ca determinarea caracterului acestei actiuni are importanta, asa cum vom vedea, si din perspectiva prescriptibilitatii actiunii. 893 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 1(1+Camelia .oader, =. Stanciulescu, &. 5opescu, 2eronica Stoica, op. cit. pag. 1)7+,r. !ea-, op. cit. pag. 179. 89(S-a sustinut ca actiunea este prescriptibila in termenul general de prescriptie de 7 ani .

**9 constatare si in revendicare, sunt impresciptibile pe cale e"tinctiva, se impune sa -i acordam acelasi carcater si petitiei de ereditate834. cceptarea in termenul de ) luni, prevazut de art.9oo C. civ., a mostenirii este o c6estiune prealabila, care odata facuta duce la consecinta imprescriptibilitatii pe cale e"tinctiva a calitatii de mostenitor si a aceleia de proprietar al bunurilor succesorale. %vident, mostenitorul aparent poate invoca dobindirea dreptului de proprietate asupra bunurilor succesorale imobiliare prin uzucapiune, sau asupra celor mobiliare prin posesia de buna credinta, potrivit art.1(o( C. civ. In cazul creantelor succesorale mostenitorul aparent si tertii debitori pot invoca prescriptia e"tinctiva a dreptului de a cere obligarea lor la plata prin 6otarire judecatoreasca, daca sunt intrunite conditiile legale in acest sens831. Sectiunea a III-a. Dovada ca!itatii de o$tenitor. Intrucit, asa cum am aratat, in cadrul actiunii in petitie de ereditate, c6estiunea disputata este aceea a titlului de mostenitor se pune problema dovedirii calitatii de mostenitor legal, legatar universal sau cu titlu universal. 5e baza probelor administrate instanta de judecata va trebui sa determine care titlu este preferabil si in functie de aceasta cine este adevaratul mostenitor caruia i se cuvin bunurile succesorale, in totalitate sau in parte, dupa intinderea vocatiei la mostenire a uneia sau alteia dintre partile litigante. ceasta dovada se face, in primul rind, dar nu e"clusiv, prin certificatul de mostenitor sau certificatul de calitate de mostenitor. Certificatul de mostenitor se elibereaza ca urmare a consensului dintre mostenitori, de catre notarul public competent, potrivit prevederilor =egii nr.7)<1((1, in cadrul procedurii necontecioase (gratioase). In cazul in care nu e"ista consens intre mostenitori notarul nu poate elibera certificatul de mostenitor, iar drepturile asupra mostenirii se vor determina de catre instanta de judecata intr-o procedura contencioasa in care, printre altele, se va pune probelema dovedirii calitatii de mostenitor a celor care pretind unele drepturi cu privire la patrimoniul defunctului. Certificatul de mostenitor, care se elibereaza pe baza inc6eierii finale, potrivit art.37 din =egea nr.7)<1((1, in termen de *o de zile de la data emiterii ei, cuprinde datele celui ce lasa mostenirea, compunerea masei succesorale, numarul si calitatea mostenitorilor, cotele ce se cuvin mostenitorilor universali sau cu titlu universal, iar in cazul legatarilor particulari, bunurile ce li se cuvin acestora. 5otrivit art.37 alin.* din =egea nr.7)<1((1, fiecaruia dintre mostenitori i se elibereaza cite in e"emplar al certificatului de mostenitor, dupa ac6itarea ta"elor succesorale si a onorariului cuvenit notarului public. !e regula se emite un singur certificat de mostenitor (art.3) alin.1 din =egea nr.7)<1((1), dar legea permite, in anumite situatii de e"ceptie, intocmirea unui nou certificat de mostenitor sau a unui certificat suplimentar (art.3) alin.* din =egea
834 se vedea, in acelasi sens, !. C6irica, op. cit. pag. *)(. 831!. C6irica, loc. cit.

**3 nr.7)<1((1)83*, caci simpla omisiune a unor bunri care fac parte din masa succesorala nu atrage nulitatea certificatului de mostenitor emis837. !impotriva omisiunea poate fi remediata, cu acordul tuturor mostenitorilor, iar notarul public va completa inc6eierea finala cu bunurile omise si va elibera un certificat suplimentar de mostenitor838. !esigur oricare dintre mostenitori se poate adresa, in astfel de situatii, direct instantei de judecata cerind sa se constate omisiunea, iar prin 6otarirea ce se va pronunta sa se includa in masa succesorala si bunurile omise831.

83* se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1913<1(37, in &. &. !. nr. 9<1(38, pag. )1. 837 se vedea in acest sens#&. 5etrescu, specte din practica judiciara in legatura cu anularea certificatului de mostenitor, in &. &. !. nr. (<1(91, 5ag. 7)-8*+:. 5op, Consideratii critice in legatura cu anularea partiala a unui certificat de mostenitor, in &. &. !. nr. 11<1()3, pag. 91-91+C. S. ?. sect. civ. dec. nr. 9(o<1((o, in !reptul nr. 1<1((1, pag. )(. >neori in practica judiciara s-a sustinut si opinia gresita ca0. . . dupa eliberarea certificatului de mostenitor nu se poate elibera alt certificat, cei care au pretentia la mostenire ori au fost prejudiciati in alt fel prin eliberarea ori cuprinsul certificatului, pot cere in justitie, . . . . , anularea certificatului si stabilirea drepturilor lor, dupa care notarul va elibera alt certificat de mostenitor pe baza 6otaririi judecatoresti0. se vedea in acest sens, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1*11<1(3*, in &. &. !. nr. 3<1(37, pag. 1(. 838 se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. )**<1(97, in &pertoriu. . . , pe anii 1()(1(91, pag. *1o. 831 se vedea, C. S. ?. completul de 9 judecatori, dec. nr. 9<1((7, in 'uletinul C. S. ?. , 1((7, pag. 11+C. S. ?. sect. civ. dec. nr. 9(o<1((4, cit. supra. 5rintr- o astfel de actiune nu se tinde la anularea certificatului de mostenitor care a avut la baza conventia partilor ci doar a se constata omisiunea lor de la data acelei conventii. se vedea in acest sens#.rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 933<1(9*, in &epertoriu. . . , pe anii 1()(-1(91, pag. *1o, dec. nr. 1*7(<1(9*, in &epertoriu. . . , pe anii 1()(-1(91, pag. *1o. S-a decis ca si organul financiar are calitatea de a solicita notarului eliberarea unui supliment de certficat de mostenitor in ipoteza in care mostenitorii, altii decit statul, nu declara toate bunurile succesiunii, pentru a se incasa de la mostenitori ta"a succesorala corespunzatoare. se vedea, in acest sens, .rib. jud. Ialomita, dec. nr. 1**<1(3(, cu Note de I. =aurentiu !an si II '. 5atrascu, D. 2itzman, in !reptul nr. 8<1((o, pag. 18-1(.

**( !aca prin testament s-a instituit si un e"ecutor testamentar, potrivit art.37 alin.7 din =egea nr.7)<1((1, se va elibera un certificat care sa cconstate aceasta calitate. Certificatul de calitate de mostenitor se emite in ipote"a in care nu s-a facut dovada e"istentei unor bunuri in patrimoniul defunctului sau cind stabilirea acestora ar necesita operatiuni de durata, iar mostenitorii solicita eliberarea unu astfel de ceritificat care atesta numai calitatea lor de mostenitori (art.38 din =egea nr.7)<1((1). Puterea doveditoare a certi1icatu!ui de o$tenitor $i *o$i.i!itatea anu!arii !ui. Certificatul de mostenitor, pana la anularea sa prin 6otarire judecatoreasca, face dovada deplina cu privire la calitatea de mostenitor, cu privire la cota sau bunurile ce se cuvin fiecaruia dintre mostenitori in parte (art.33 alin.1, fraza a II-a din =egea nr.7)<1((1.)83). 5otrivit insa prevederilor art.33 alin.1, fraza a I-a din =egea nr.7)<1((1, cei care se considera vatamati in drepturile lor, prin emiterea lui, vor putea cere instantei de judecata anularea acestuia si stabilirea calitatii de mostenitor si a drepturilor cuvenite celui care intenteaza actiunea. In aceasta privinta se face distinctia intre ipoteza in care partea care cere anularea certificatului de mostenitor a participat la procedura succesorala notariala, consimtind la eliberarea lui, sau este vorba de un tert care nu si-a e"primat acordul in nici un fel in aceasta privinta. Intre cei care au consimtit in fata notarului la eliberarea certificatului de mostenitor acesta are valoarea probanta a unei conventii, potrivit art.()( C. civ., astfel ca ei pot cere anularea acestuia numai pentru vicii de consimtamint839 sau incapacitate, sau pot invoca motive de nulitate absoluta potrivit dreptului comun833, ca de pilda, frauda la lege, cauza ilicita sau imorala etc. ,ata de terti insa, certificatul de mostenitor, fiind un res inter alios acta, mentiunile din cuprinsul sau vor putea fi combatute prin orice mijloace de proba.83( Certificatul de mostenitor nu poate fi opus tertilor ca instrument de dovada absoluta, el neconstituind un titlu de proprietate, caci el nu poate fi considerat ca o dovada ca bunurile aflate in patrimoniul defunctului au fost prioprietatea acestuia care s-au transmis apoi, prin efectul mostenirii, in patrimoniul succesorului8(4. Notarul nu are c6emarea sa ateste calitatea de proprietar a defunctului, ci numai calitatea de
83) se vedea, .rib. Supr. sect. civ. *133<1(97, in &. &. !. nr. 9<1(98, pag. 1(, dec. nr. ()3<1(31, in C. !. 1(31, pag. (o-(1. 839 se vedea &. 5etrescu, loc. cit. supra+I. Spirescu, I. $i6alac6e, nularea certificatului de mostenitor la cererea partilor prezente la dezbaterea succesorala in fata notarului notarului de stat, in &. &. !. nr. )<1(31, pag. 7)-79+.rib. Supr. colciv. dec. nr. 13*9<1(11, in C. !. 1(11, 2ol. I, pag. 1(8-1(1+.rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 118<1(9*, in C. !. 1(9*, pag. 1)8-1)9, dec. nr. 1o)*<149*, in &epertoriu. . . , pe anii 1()(-1(91, pag. *o(-*1o, dec. nr. *o3*<1(97, in &. &. !. nr. 9<1(98, pag. 1(, dec. nr. *133<1(97, in &. &. !. nr. 9<1(98, pag. 1(, dec. nr. )*8<1(93, in &. &. !. Nr. 11<1(93, pag. 1(+C. S. ?. sect. civ. dec. nr. 9(o<1((o, in !reptul nr. 1<1((1, pag. )(, dec. nr. *7*<1((*, in 5robleme de drept din deciziile C. S. ?. , 1((o-1((*, pag. 179173 833 se vedea, !. C6irica, op. cit. pag. *31+,r. !ea-, op. cit. pag. 173+C. S. ?. sect. civ. dec. Nr. 81(<1((7, in 'uletinul C. S. ?. , 1((7, pag. *3.

*74 mostenitor si intinderea drepturilor succesorale ale fiecarui mostenitor8(1. Cu toate acestea, s-a subliniat in doctrina, puterea doveditoare a certificatului de mostenitor nu trebuie minimalizata nici in raport cu terii8(*. %l cuprinde totusi mentiuni rezultate din verificarile intreprinse de notarul public, potrivit art.99 alin.1 din =egea nr.7)<1((1, si este un mijloc de dovada a dobindirii drepturilor pe cale de mostenire de catre persoanele determinate ca fiind mostenitorii defunctului, c6iar fata de terti8(7. Constatarile proprii ale notarului public, ca agent instrumentator, precum si data si locul intocmirii inscrisului, prezenta partilor, consemnarea corecta a declaratiilor facute sau constatarea unui fapt care s-a petrecut in prezenta notarului, fac dovada pina la inscrierea in fals. In sc6imb declaratiile partilor consemnate numai de catre notar, fara a fi controlate de acesta, fac dovada pina la proba contrara8(8. 5e baza certificatului de mostenitor se fac inscrierile in cartea funciara a drepturilor reale dobindite prin mostenire8(1, pot fi pretinse sumele depuse de defunct la unitati bancare sau se poate valorifica creanta mostenita impotriva debitorului defunctului etc. sa cum am aratat mai sus insa, tertii care revendica drepturi proprii pot intenta actiune in justitie contestind calitatea de mostenitor a celor inscrisi in
83(5rin terti trebuie sa intelegem persoanele care nu invoca nici un drept cu privire la mostenirea defunctului, dar au fost prejudiciati in orice mod prin eliberarea certificatului de mostenitor, precum si mostenitorii care nu au fost convocati in fata notarului cu prilejul eliberarii certificatului de mostenitor. se vedea in acest sens, . Dilsenrad, Nota critica la dec. civ. nr. 1o39<1(1) a .rib. reg. Cluj, in ?. N. nr. 7<1(19, pag. 1*7+C. =inczmaEer, Nota la dec. civ. nr. 8(*9<1(19 a trib. reg. Cluj, in =. 5. nr. 11<1(13, pag. 1**. Citarea la notar prin incalcarea regulilor procedurale, ca de pilda, succesibilul este citat de la domiciliul sau cu toate ca el se afla in e"ecutarea unei pedepse privative de libertate, ec6ivaleaza cu omiterea de la imparteala, astfel ca actiunea in anularea certificatului de mostenitor este admisibila. se vedea in acest sens, .rib. jud. :alati, dec. nr. 71*<1(91, in &. &. !. nr. 11<1(91, pag. 181. 8(4 se vedea, C. S. ?. sect. civ. dec. nr. 81(<1((7, in 'uletinul C. S. ?. 1((7, pag. *3 8(1 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 13*-137. 8(*,r. !ea-, op. cit. pag. 17(. 8(7!. C6irica, op. cit. pag. *38. 8(8 se vedea C. S. ?. sect. civ. dec. nr. *8)3<1((*, in !reptul nr. 1o-11<1((7, pag. 199. 5entru amanunte a se vedea si#.. 5opescu, Caracterul procedurii succesorale notariale si problemele legate de natura juridica a certificatului de mostenitor, in &. &. !. Nr. 1*<1(9o, pag. 1)-*)+2. Cristodulo, 5. 2lac6ide, 5robleme de drept privitoare la caracterul procedurii succesorale notariale si la natura juridica a certificatului de mostenitor, in =. 5. nr. *<1(1(, pag. 1o-11+I. 5opa, In legatura cu natura juridica si puterea doveditoare a certificatului de mostenitor, precum si cu actiunea in anulare a acestuia, in !reptul nr. 11<1((9, pag. 7( si urm+I. =es, In legatura cu natura juridica si puterea doveditoare a certificatului de mostenitor, precum si cu actiunea in anularea acestuia, II, in !reptul nr. 11<1((3, pag. 81-87. 8(1 se vedea, :6. !obrican, Intabularea dreptului de proprietate dobindit printr-un act notarial intocmit in baza unui certificat de mostenitor, in 'uletinul notarilor publici nr. 1<*ooo, pag. 7*-78.

*71 certificatul emis de notar, sau faptul ca acestia ar fi singurii mostenitori ai defunctului. ; astfel de actiune se integreaza actiunii in petitie de ereditate, daca bunurile succesorale se afla in posesia celor inscrisi ca mostenitori in certificatul emis de notar, sau unei actiuni in constatarea calitatii de mostenitor, atunci cind acestea sa afla in posesia reclamantului, avind asadar un carcater mai comple"8(). !e asemenea terii pot contesta ca unele bunuri fac parte din masa succesorala lasata de defunct, situatie in care actiunea are iarasi un caracter mi"t, fiind o actiune in anularea certificatului de mostenitor si in revendicarea bunurilor ce se sustine a nu face parte din masa succesorala.8(9 Intrucit, asa cum am precizat mai sus, actiunea in anularea certificatului de mostenitor nu are un carcater de sine statator, fiind dublata cele mai adesea de actiunile care se fundamenteaza pe drepturile pe care tertii le revendica, in ce priveste presciptibilitatea ei se vor aplica regulile specifice acestora din urma, intrucit actiunea in anularea certificatului de mostenitor este numai mijlocul prin care se apara drepturile invocate de terti, care constituie scopul principal al actiunii. tunci cind se invoca viciile de consimtamint pentru anularea certificatului de mostenitor, actiunea este prescriptibila in termenul general de prescriptie de 7 ani, prevazut de !ecr. nr.1)9<1(13, care incepe sa curga dupa distinctiile prevazute de art.( din decret. In sc6imb, atunci cind se invoca cauze de nulitate absoluta, constatarea calitatii de mostenitor, petitia de ereditate sau se revendica bunurile succesorale, actiunile sunt imprescriptibile8(3.
8() se vedea, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1o11<1()(, in C. !. 1()(, pag. 1)o+!. C6irica, op. cit. pag. *31-*3). 8(9 se vedea, &. 5etrescu, op. cit. supra, pag. 81+.rib. Supr. sect. civ. dec. nr. ()3<1(31, in &. &. !. nr. 8<1(3), pag. )8+.rib. Supr. sect. civ. dec. nr. *133<1(97, in &epertoriu . . . , pe anii 1()(-1(91, pag. *11. 8(3!esigur au calitate procesuala numai cei care au acceptat mostenirea in termenul legiuit. se vedea# .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. *133< 1(97 cit. supra, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. *o3*<1(97, in &. &. !. Nr. 9<1(38, pag. 1(, Idem, dec. civ. nr. 118<1(9*, cit. supra+C. p. 'rasov, dec. civ. nr. 8o1<1((9, in Culegere de practica judiciara 1((8-1((3, %ditura ll 'ec-, 'ucuresti, 1(((, pag. 18. .ermenul de 7 ani de presciptie e"tinctiva incepe sa curga pentru mostenitorul care a participat la dezbaterea succesorala de la data la care mostenitorul a semnat inc6eierea data de notar si cind a luat cunostinta de pretinsa neregularitate invocata. se vedea in acest sens, .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1187<1(9*, in &epertoriu. . . , pe anii 1()(1(91, pag. *11+ C. p. :alati, dec. nr. )<1((1, in Sinteza practicii judiciare a Curtii de pel :alati, 1((1, pag. 1o3+.rib. mun. 'ucuresti, dec. nr. 73(<1((o, in Culegere de practica judiciara civila pe anul 1((o, Casa de %ditura si 5resa /Sansa0, 'ucuresti, 1((*, pag. (8+.rib. jud. Caras-severin, dec. nr. 8o<1(33, in &. &. !. nr. 1<1(3(, pag. )). !aca reclamantii nu au particpat la dezbaterea succesorala, ba mai mult, se dovedeste ca mostenitorii prezenti la notar au ascuns cu viclenie e"istenta celorlalti succesori, care s-a dovedit a fi acceptat mostenirea in termenul legal, actiunea in constatarea nulitatii certificatului de mostenitor este imprescriptibila. se vedea in acest sens, .rib. mun. 'uccuresti, dec. nr. 97*<1(3), citata dupa C. .urianu, $ostenirea si impartirea ei, 5ractica judiciara adnotata, %ditura ,undatiei K&omania de $aine0, 'ucuresti, *oo1, pag. *18-*11.

*7* In cazul succesorilor testamentari calitatea de mostenitor poate fi dovedita si cu testamentul. %"ercitarea actiunii in petitie de ereditate nu este conditionata de eliberarea prealabila a certificatului de mostenitor, care de altfel, in caz de neintelegere intre parti nici nu poate fi eliberat. !repturile lor succesorale si intinderea acestora vor putea fi stabilite direct de catre instanta de judecata8((. !ar pentru stabilirea calitatii de mostenitor se pot folosi si actele de stare civila, care au caracter autentic astfel ca au forta probanta a acestora. Calitatea de mostenitor legal se bazeaza tocmai pe legatura de rudenie cu defunctul sau pe calitatea de sot supravietuitor, astfel ca aceste imprejurari se dovedesc cu actele de stare civila. 5otrivit art.99 alin.1 din =egea nr.7)<1((1 calitatea de mostenitor poate fi dovedita si prin orice alte mijloace de proba admise de lege, inclusiv cu martori sau recunoasterea piritilor c6emati la interogatoriu. ceasta procedura este admisibila atit in fata notarului public cit si in fata instantei de judecata144. Sectiunea a IV-a. E1ecte!e *etitiei de ereditate. !aca actiunea in petitie de ereditate este admisa ca urmare a faptului ca titlul de mostenitor al reclamantului este preferabil, se impune analiza diferita a efectelor acestei actiuni, dupa cum este vorba de raporturile dintre adevaratul mostenitor si mostenitorul aparent sau de cele dintre adevaratul mostenitor si terti. a& E1ecte!e intre adevaratu! o$tenitor $i o$tenitoru! a*arent. 5rincipalul efect al admiterii actiunii in petitie de ereditate este acela ca piritul (mostenitorul aparent) este obligat sa restituie reclamantului toate bunurile succesorale pe care, s-a dovedit, a le detine fara drept, afara de cele cu privire la care a dobindit un drept de proprietate prin uzucapiune.141 ;bligatia de restituire este diferita in functie de faptul daca mostenitorul aparent a fost de buna sau de rea credinta, adica a avut sau nu reprezentarea ca nu este adevaratul mostenitor, a crezut sau nu in realitatea vocatiei sale succesorale. stfel, daca mostenitorul aparent a fost de buna credinta, el va trebui sa restituie in natura bunurile succesorale, iar in ipoteza ca le-a instrainat trebuie sa restituie pretul primit (art.(() alin.* C. civ.). %l pastreaza fructele bunurlor
8(( se vedea in acest sens, $. %liescu, op. cit. pag. 131-13)+,r. !ea-. op. cit. pag. 18o+ S. Sobiesc6i, In legatura cu prescrptia dreptului la actiunea in anulare a certificatului de mostenitor, in &. &. !. nr. *<1(98, pag. 1*-11. .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. )9*<1()1, in ?. N. Nr. 1o<1()1, pag. 1)1, dec. nr. 338<1(13, in C. !. 1(13, pag. *1), dec. nr. 13o*<1(1), cu Nota de L. %minescu, in =. 5. nr. )<1(19, pag. 978. 144 se vedea, .rib. Supr. col . civ. dec. nr. *o17<1(1), in C. !. 1(1), 2ol. I, pag. 7*+.rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 1(11<1(9(, in C. !. 1(9(, pag. 1)1-1)7+ .rib. jud. .imisoara, dec. civ. nr. 7*7<1(39, cu Nota de !. &adu (I) si C. I. Stoica(II), in &. &. !. nr. *<1(33, pag. 8(. 141In doctrina s-a subliniatca mostenitorul aparent nu poate invoca uzucapiunea de 1o-*o de ani, ci numai cea de 7o de ani, c6iar in ipote"a in care ar fi fost de buna credinta, intrucit ii lipseste justul titlu. se vedea in acest sens, $. %liescu, op. cit. pag. 1().

*77 succesorale pe care le-a perceput si nu raspunde de stricaciuniile pricinuite c6iar prin faptul sau (art.((1 alin.* C. civ.). Spre deosebire de acesta, cel de rea credinta trebuie sa restituie fructele, c6iar daca nu le-a perceput si raspunde de stricaciuni, c6iar daca se datoreaza fortei majore, inafara de cazul in care se dovedeste ca acestea s-ar fi produs si la reclamant (art.((1 alin.1 si art.111) alin.* C. civ). In cazul instrainarii bunurilor succesorale el trebuie sa restituie ec6ivalentul valoric al acestora de la momentul cererii de restituire, c6iar daca pretul primit este mai mic (art.(() alin.1 C. civ.). In cazul in care mostenitorul aparent a incasat creante succesorale el va restitui adevaratului mostenitor atit capitatlul cit si dobinzile de la data incasarii creantelor (art.((8 C. civ.). $ostenitorul aparent evins, indiferent ca este de buna sau de rea credinta are dreptul de a primi de la adevaratul mostenitor plata datoriilor succesiunii si c6eltuielile facute cu bunurile succesiunii. Cele necesare se restituie integral, cele utile pina la concurenta sporului de valoare adus, iar cele voluptuarii nu se restituie, dar lucrarile efectuate vor putea fi ridicate, cu conditia sa nu produca stricaciuni bunului. $ostenitorul aparent este indreptatit sa obtina un drept de retentie asupra bunurilor succesorale pina la momentul platii creantelor sale intrucit acestea privesc bunurile pe care le detine (debitum cum re junctum). .& E1ecte!e intre adevaratu! o$tenitor $i terti. $ostenitorul aparent putea, atita timp cit bunurile succesorale s-au aflat in posesia sa, sa inc6eie diferite acte juridice cu tertii cu privire la acestea. Se pune atunci problema soartei unor atari acte juridce ca urmare a admiterii actiunii in petitie de ereditate. Solutia este diferita in functie de natura actului juridic. stfel se admite ca actele de conservare si administrare a patrimoniului succesoral se mentin, devenind opozabile si adevaratului proprietar intrucit ii profita si acestuia. Se mentin, in temeiul art.1(o( C. civ. actele de instrainare a mobilelor, daca tertul dobinditor a fost de buna credinta. In privinta actelor de dispozitie privitoare la imobilele succesorale in practica judiciara14*, urmata de doctrina147 s-a adus un remediu principiilor consacrate in materie#nemo plus juris alium transfere potest si resoluto dantis resolvitur jus accipientis prin aceea ca a construit asa numita teorie a mostenitorului aparent, bazata pe regula error comunis facit jus. In lumina acestei teorii actele de dispozitie privitoare la imobilele unei succesiuni sunt considerate valabile daca sunt indeplinite urmatoarele conditiuni# - actul juridic de instrainare sa fie un act cu titlu particular si nu o cesiune de drepturi succesorale, intrucit acestea din urma au un caracter universal sau cu titlu universal, cesionarul aflindu-se e"act in situatia mostenitorului aparent, supus
14* se vedea, .rib. Supr. col. civ. dec. nr. 1877<1(19, in C. !. 1(19, pag. 9o si urm. +.rib. Supr. col. civ. dec. nr. *(*<1(1*, in C. !. 1(1*-1(11, pag. 117-111. 147 se vedea, $. %liescu, op. cit. pag. 1(9-*oo+C . Statescu, op. cit. pag. **(+!. C6irica, op. cit. pag. *98.

*78 pericolului de a fi evins+ - actul juridic sa aiba caracter oneros. !aca actul de instrainare este cu titlu gratuit este preferat adevaratul mostenitor care incearca sa previna o paguba (certat de damno vitando) in fata tertului dobinditor care ar cauta sa mentina un cistig( certat de lucro captando)148+ - tertul dobinditor sa fie de buna credinta in momentul cumpararii, adica pe baza unei erori comune si invincibile sa fi crezut ca a contractat cu adevaratul mostenitor141. !aca, asadar, actul de instrainare, care indeplineste aceste conditii va fi mentinut, mostenitorul aparent va fi obligat la restituire prin ec6ivalent, in functie de faptul daca a fost de buna sau de rea credinta, iar daca actul s-ar desfiinta prin aplicarea principiului resoluto dantis, resolvitur jus accipientis, tertul va fi obligat la restituire fata de adevaratul mostenitor, avind insa actiune pentru evictiune impotriva mostenitorului aparent.

148 se vedea, $. '. Cantacuzino, op. cit. pag. **1. 141 se vedea, Camelia .oader, &. 5opescu, Consideratii in legatura cu aplicarea principiului aparentei in drept in materia mostenirii, in !reptul nr. (<1((7, pag. 79-73+'. !iamant si 2. =uncean, Nota la sent. civ. a judecatoriei $edias, in !reptul nr. 7<1((7, pag. )9-9o

*71 TITLUL V INDIVI:IUNEA SUCCESORAL? @I AMP?RBEALA MO@TENIRII CAPITOLUL I INDIVI:IUNEA SUCCESORAL? Sectiunea a I-a. Notiunea de indiviziune $ucce$ora!a $i $u.iectii ei. #. NoCiune !ecesul unei persoane antreneazM transmiterea patrimoniului sMu cMtre unul sau mai mulNi moOtenitori. !acM de cujus a lMsat mai mulNi succesori fiecare dintre ei are dreptul la o fracNiune din moOtenire, coe"istenNa drepturilor lor reprezentPnd situaNia juridicM cunoscutM sub denumirea de indiviziune, o formM a proprietMNii comune. Indiviziunea este acea formM de proprietate care se caracterizeazM prin faptul cM o masM de bunuri aparNine, Qn diferite cote, mai multor persoane care QOi pot e"ercita QmpreunM, simultan Oi concurent, drepturile recunoscute de lege proprietarilor, fMrM ca bunul sM fie fracNionat Qn materialitatea lui. CPnd proprietatea comunM pe cote-pMrNi nu are ca obiect o universalitate ci doar unul sau mai multe bunuri individual determinate, suntem Qn prezenNa coproprietMNii Oi nu a indiviziunii. !eosebirea dintre cele douM noNiuni este doar cantitativM Oi nu calitativM. !eOi diferite sub aspectul arMtat, cele douM noNiuni sunt folosite uneori Qn practica judiciarM Oi c6iar Oi Qn doctrinM ca Oi cPnd ar fi sinonime. S-a arMtat c6iar cM distincNia nu trebuie absolutizatM deoarece /proprietatea comunM pe cote-pMrNi este o proprietate indivizM, tot aOa cum indiviziunea este o proprietatea comunM pe cotepMrNi014). *. Succe$orii Dntre care ia naEtere indiviziunea Indiviziunea poate lua naOtere nu numai Qntre moOtenitorii legali ci Oi Qntre aceOtia Oi legatarii cu vocaNie la o cotM din moOtenire, precum Oi Qntre legatarii cu titlu universal. =egatarul cu titlu particular nu se aflM Qn indiviziune cu ceilalNi moOtenitori deoarece el dobPndeOte un drept e"clusiv asupra bunului sau bunurilor determinate care i-au fost testate. .otuOi, dacM valoarea bunului respectiv depMOeOte cotitatea disponibilM Oi intervine reducNiunea se poate concepe e"istenNa proprietMNii comune pe cote pMrNi Oi Qn raport de legatarul cu titlu particular. 2ocaNia universalM la bunurile succesorale nu este, deci, absolut necesarM pentru a lua naOtere starea de indiviziune , iar vocaNia cu titlu universal nu duce totdeauna la naOterea indiviziunii. !e e"emplu legatarul tuturor bunurilor mobile dintr-o succesiune poate dobPndi proprietatea e"clusivM a acestor bunuri, cu e"cluderea stMrii de indiviziune. Nu e"istM indiviziune Qntre uzufructuari Oi succesorii care dobPndesc nudaproprietate, dar poate e"ista indiviziune Qntre couzufructuari sau Qntre titularii dreptului de nudM proprietate.
14)

,r. !ea-, op.cit. pag. 188.

*7) Sectiunea a II-a. Re"i u! )uridic a! indiviziunii $ucce$ora!e. Dre*turi!e conidivizari!or. =egislaNia romPneascM nu cuprinde norme juridice speciale referitoare la regimul juridic al indiviziunii. Ca urmare acest regim juridic este determinat pe baza normelor juridice aplicabile proprietMNii, dar Oi a altor dispoziNii legale ce pot avea incidenNM Qn aceastM materie. #.Dre*tu! de di$*oziCie. Rntinderea dreptului de dispoziNie al fiecMrui coindivizar depinde de situaNia dacM coindivizarul este sau nu titular e"clusiv al dreptului cu privire la care urmeazM a Qnc6eia acte de dispoziNie. Sub acest aspect este de meNionat, pe de o parte, cM fiecare coindivizar are un drept individual, e"clusiv Oi absolut asupra cotei-pMrNi ideale din bunurile indivize, Oi, pe de altM parte, cM nici unul dintre aceOtia nu este titular e"clusiv asupra bunurilor din indiviziune privite Qn materialitatea lor. +.Dre*tu! de di$*oziCie a$u*ra cotei-*FrCi idea!e. ,iecare coindivizar are dreptul, dacM doreOte, sM cesioneze Qn tot sau Qn parte, cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, cota sa indivizM din bunurile succesorale. !reptul de dispoziNie se e"ercitM fMrM consimNMmPntul celorlalNi coindivizari. !obPnditorul cotei QnstrMinate dobPndeOte calitatea de coindivizar, preluPnd drepturile Oi obligaNiile QnstrMinMtorului. %l poate, la rPndul sMu, sM QnstrMineze cota respectivM, sM cearM partajul bunurilor indivize sau sM rMmPnM o perioadM Qn indiviziune. ,.Dre*tu! de di$*oziCie a$u*ra .unu!ui $au .unuri!or indivize. Re"u!a unani itFCii. CQnd este vorba de unul sau mai multe bunuri indivize, coindivizarul nu mai are un drept e"clusiv asupra acestora, astfel QncPt dreptul de dispoziNie se e"ercitM Qn mod valabil numai cu acordul unanim al tuturor coindivizarilor . %ste vorba de aOanumita regul' a unanimit'(ii Qn baza cMreia actele de dispoziNie Oi de administrare cu privire la bunurile indivize privite Qn materialitatea lor se Qnc6eie doar cu acordul unanim al coindivizarilor. !acM unul dintre coindivizari Qnc6eie un act de dispoziNie cu privire la unul sau mai multe bunuri indivize, actul respectiv este inopozabil celorlalNi coindivizari. %l nu este anulabil, ci este considerat valabil dar soarta sa depinde de rezultatul partajului. !acM cu ocazia partajului bunul QnstrMinat cade Qn lotul coindivizarului QnstrMinMtor, datoritM efectului declarativ al partajului, QnstrMinarea se consolideazM cu efect retroactiv. !acM, dimpotrivM, bunul revine altui coindivizar decQt cel care a Qnc6eieat actul de QnstrMinare, vPnzarea se desfiinNeazM cu efect retroactiv.149 5PnM Qn momentul partajului ceilaNi coindivizari care nu au participat la Qnc6eierea actului de QnstrMinare nu pot fi deposedaNi de bunul indiviz. !acM bunul a fost predat dobPnditorului Oi coindivizarii nu pot formula o acNiune Qn revendicare QntrucPt Oi aceasta este supusM
149

se vedea Oi ,r. !ea-, op.cit. p.183+ !. C6iricM, op.cit. pag.*(4.

*79 regulii unanimitMNii, situaNia litigioasM intervenitM se poate rezolva doar prin sistarea indiviziunii. %ste inopozabilM celorlalNi coindivizari nu numai cesionarea cu titlu oneros sau gratuit a unui bun de cMtre un coindivizar cu QncMlcarea regulii unanimitMNii ci Oi constituirea unei garanNii asupra Qntregului bun, cum este cazul unei ipoteci. Soarta acesteia depinde Oi ea de rezultatul partajului, cum s-a arMtat mai sus. -.Dre*tu! de ad ini$trare Ei con$ervare. SinPnd cont de drepturile coindivizarilor referitoare la indiviziune, Qn mod logic ar trebui admis ca Oi actele de administrare Oi cele de conservare a bunurilor sM fie supuse fMrM e"cepNie principiului unanimitMNii. .otuOi, deOi regula unanimitMNii este aplicabilM Qn principiu Oi acestor acte, pentru a se facilita gestionarea indiviziunii Oi a se atenua inconvenientele rezultate din regula menNionatM, se admite valabilitatea unor asemenea acte, Qn special a celor de conservare, fMcute de un singur coindivizar, pe temeiul unui mandat tacit sau al gestiunii de afaceri, dupM caz, dacM actul este util indiviziunii Oi dacM niciunul dintre coindivizari nu s-au opus efectuMrii acestuia.143 2.Dre*tu! de a $e 1o!o$i de .unuri!e indivize Ei dre*tu! !a 1ructe!e ace$tora. ,iecare coindivizar se poate folosi de bunurile indivize, fMrM acordul celorlalNi coindivizari, cu respectarea urmMtoarelor condiNii# - sM nu se aducM atingere drepturilor egale Oi concurente ale acestora+ - sM nu se sc6imbe destinaNia bunurilor sau modul de folosinNM al acestora fMrM acordul celorlalNi coiindivizari+ - sM fie respectate actele valabil Qnc6eiate cu privire la bunuri de cMtre coindivizari sau de cMtre de cujus; - sM nu e"iste un drept de uzufruct asupra bunurilor pentru cM Qn caz contrar folosinNa bunurilor aparNine doar uzufructuarului. Rn situaNia Qn care un coindivizar este Qmpiedicat de cMtre ceilalNi sM e"ercite folosinNa asupra bunurilor indivize, acesta se poate adresa instanNei de judecatM pentru realizarea dreptului sMu.14( %"ercitarea concurentM a folosinNei asupra bunurilor succesorale se realizeazM doar atunci cPnd natura bunului permite acest lucru. CPnd natura bunului nu permite decPt e"ercitarea folosinNei de cMtre un singur coindivizar, acesta trebuie sM-i despMgubeascM pe cei care nu-Oi pot e"ercita dreptul respectiv. Rn ceea ce priveOte fructele bunurilor indivize, acestea se cuvin coindivizarilor proporNional cu cota-parte ce le revine din bunurile succesorale. ,ructele se adaugM masei indivize (fructus augent hereditatem) Oi se vor QmpMrNi odatM cu acestea. G.Dre*tu! de a cere *arta)u! !eOi indiviziunea poate lua sfPrOit Oi prin alte moduri care ar putea duce la concentrarea tuturor drepturilor indivize Qn mPinile unei singure persoane, partajul constituie maniera cea mai frecventM prin care se pune capMt proprietMNii comune. !reptul de a provoca partajul constituie o prerogativM fundamentalM a oricMrui coindivizar. %l este un drept care prezintM mai multe caractere, dintre care cele mai
143 14(

,r. !ea-, op. cit. pag. 18(+ !. C6iricM, op. cit., pag. *(4, .rib.Supr, sect. civ. dec. nr. *717<1(34 Qn C.!., 1(34, pag.19(-134.

*73 importante sunt caracterul imprescriptibil Oi cel absolut. 8.Caracteru! i *re$cri*ti.i! a! actiunii. !ispunPnd, prin art.9*3 C. civ., cM /nimeni nu poate fi obligat sM rMmPnM Qn indiviziune0, legiuitorul de la 13)1 a avut Qn vedere cM aceastM stare nu poate fi decPt inconvenabilM pentru titularii respectivelor drepturi de proprietate Oi ca urmare, Qn mod logic, temporarM. NMscutM ca urmare a caracterului universal al transmisiunii succesorale, indiviziunea pune pe titularii ei Qn faNa imperativului de a nu Qnc6eia acte juridice de dispoziNie, cu privire la bunurile ce o compun, fMrM acordul unanim Oi le creeazM dificultMNi Qn e"ercitarea folosinNei acestor bunuri. ,ie Oi numai din aceste motive, se poate desprinde logica instituirii principiului imprescriptibilitMNii dreptului de a cere partajul, principiu necesar ce s-a impus prin formularea />n coerede poate oricPnd cere QmpMrNeala succesiunii, c6iar cPnd ar e"ista convenNii sau pro6ibiNii contrare0. Oadar, indiferent de intervalul scurs de la data naOterii stMrii de indiviziune, se poate cere Qncetarea acesteia, cererea fiind imprescriptibilM sub aspect e"tinctiv. Se poate spune, dupM o formulM atPt de larg rMspPnditM QncPt paternitatea ei nu este sigurM, cM dreptul la partaj dureazM tot atPt cPt starea de indiviziune. 3.DouF o.$taco!e Dn ca!ea *arta)u!ui; *re$cri*Cia ac0izitivF Ei e7i$tenCa unui act de D *FrCea!F. !reptul de a solicita sistarea indiviziunii poate fi paralizat prin uzucapiune Qn situaNia Qn care unul dintre coindivizari a e"ercitat, pentru sine, o posesie utilM de 74 de ani asupra unor bunuri ce fac obiectul acesteia, intervertind posesia ec6ivocM, caracteristicM pentru coindivizari, Qntr-una neec6ivocM. CPt timp unul din coindivizari posedM bunuri indivize Qn calitatea sa de comoOtenitor, el este socotit cM posedM nu numai pentru sine, ci Oi pentru ceilalNi coindivizari Oi o astfel de posesie nu poate fi consideratM utilM ,c6iar dacM bunurile respective le posedM ca urmare a unei QmpMrNeli a folosinNei 114. !e aceea, este necesarM o intervertire de fapt a posesiei, care poate rezulta din QmprejurMri de naturM a duce la concluzia cM coindivizarul posedM numai pentru sine, sub nume de proprietar.111 Uzuca*iunea e$te *o$i.i!F nu ai Dn ur a unei *o$e$ii de ,H de ani *entru cF cea de #H !a +H de ani *re$u*une *e !In"F *o$e$ia de .unF credinCF Ei un )u$t tit!u %art.#352 Cod. civi!&6 or coindivizaru! nu *oate invoca un act tran$!ativ de *ro*rietate care $F e ane de !a un ne*ro*rietar. Rn mMsura Qn care o parte din moOtenire este dobPnditM prin uzucapiune de cMtre un moOtenitor, acNiunea de partaj cu privire la aceasta se stinge nu prin prescripNie ci ca rMmasM fMrM obiect11*. preciem cM partajul este e"clus Qn aceastM situaNie nu pentru cM dreptul de a-l solicita s-a stins cPt pentru faptul cM, urmare a prescripNiei ac6izitive, starea de indiviziune nu mai e"istM.
2iciul ec6ivocului poate fi opus Oi moOtenitorului coindivizarului posesor care Qn calitate de avPnd cauzM universal continuM posesia autorului sMu. 111 5entru amMnunte Qn legMturM cu intervertirea posesiei Oi Qn sensul cM nu este necesara decPt o intervertire de fapt a posesiei Oi nu o intervertire de drept Qn condiNiile art. 1313 C. civil, a se vedea $. %liescu, op.cit. pag.*11, *1). se vedea Oi .rib.Supr.sect.civ.dec. nr.143<1()(, Qn ).).D. nr. 1<1()(, pag.199+ dec. civ. nr.1841<1(31, Qn ").).D0 nr 1<1(3), pag.3*. 11* $.%liescu, op. cit., pag.*17.
114

*7( ; altM piedicM Qn calea partajului o reprezintM Qn termenii articolului 9*( Cod civil, e"istenNa unui act de *mp'r(eal'. ctul la care se referM te"tul menNionat nu are QnNeles de instrumentum ci de negotium, deci este vorba de e"istenNa unei operaNiuni anterioare de partaj. %ste indiferent, din acest motiv, dacM pMrNile pot prezenta un Qnscris doveditor al operaNiunii de partaj, deoarece partajul convenNional are caracter consensual. Interpretarea Qn sensul cM prin noNiunea de act de partaj trebuie sM se QnNeleagM c6iar Qnscrisul probator al convenNiei respective, este Qn contradicNie cu dispoziNiile articolului 974 Cod civil., potrivit cMruia QmpMrNeala convenNionalM de cMtre coindivizari se poate face /oricum ar voi, fMrM Qndeplinirea vreunei formalitMNi0. 'ineQnNeles, convenNia de partaj dacM nu este recunoscutM de coindivizari, trebuie doveditM Qn condiNiile de probaNiune specifice actelor juridice. %"istenNa unui partaj anterior trebuie sM fie neQndoielnicM Oi nu poate fi dedusM din stMri de fapt ec6ivoce. 5artajul anterior nu afecteazM Qn nici un fel caracterele specifice dreptului la partaj, pentru cM dacM s-a efectuat aceastM operaNiune QnseamnM cM nu mai e"istM indiviziune Oi, Qn consecinNM, nici dreptul sau necesitatea de a se provoca un partaj. .rebuie menNionat, QnsM, cM dacM nu toate bunurile din indiviziune au format obiect de partaj, acestea pot fi oricPnd QmpMrNite, e"istenNa unui act de QmpMrNealM cu privire la celelalte bunuri neputPnd constitui un obstacol pentru un partaj suplimentar. 5.Caracteru! de ordine *u.!icF a! nor e!or *rivind dre*tu! !a *arta). !ispoziNiile art.9*3 C. civ., care consacrM dreptul la sistarea stMrii de indiviziune, au caracter imperativ, aOa QncPt dispoziNia dintr-un legat prin care succesorii ar fi obligaNi sM rMmPnM Qn indiviziune este lovitM de nulitate117. Concluzia rezultM din faptul cM te"tul menNionat permite sistarea indiviziunii c6iar Oi atunci cPnd e"istM /pro6ibiNii contrarii0118. ceeaOi este sancNiunea Oi pentru o eventualM convenNie a coindivizarilor prin care ar renunNa la dreptul de a ieOi din indiviziune. ceOtia pot conveni QnsM sM suspende dreptul respectiv pentru o perioadM de ma"imum 1 ani. =a e"pirarea acestui termen convenNia poate fi reQnnoitM. cest drept rezultM din art.9*3 alin * C. civ., care are Qn vedere posibila e"istenNM a unor situaNii Qn care menNinerea indiviziunii ar fi Qn interesul pMrNilor.
$. %liescu, op. cit., pag. *18+ $.5laniol , :. &ipert,+rait, prati-ue Droit civil fran.ais,+ome /0; 1uccessions, 5aris, =ibrairie :TnTrale de droitU de jurisprudence, 5aris 1(*3, pag.139. 118 &eglementMrile mai noi ale unor NMri, cu privire la indiviziune, sesizPnd frecvenNa Oi utilitatea acesteia, au adoptat soluNii mai elastice Oi mai practice cu privire la regimul ei juridic, inclusiv prin crearea mai multor obstacole Qn calea dreptului de a cere partajul. Rn acest sens este, de e"emplu, =. nr. 9)-1*3) din 71.1*.1(9), care a modificat &odul civil francez sub aspectul analizat. &egimul juridic al indiviziunii este reglementat prin norme supletive Qn &odul civil elve(ian Oi Qn &odul civil al provinciei 2u,bec. Sub aspectul discutat Qn legMturM cu clauza testamentarM de impunere a stMrii de indiviziune, &odul civil al provinciei 2u,bec, prevede, prin art. 379, cM testatorul poate, pentru o cauzM legitimM Oi serioasM, sM impunM ca partajul sM fie, total sau parNial, amPnat. rt. )48 din &odul civil elve(ian prevede cM moOtenitorii pot oricPnd cere partajul, mai puNin atunci cPnd, legal sau convenNional, sunt NinuNi sM rMmPnM Qn indiviziune.
117

*84 preciem cM reQnnoirea convenNiei de partaj nu poate fi fMcutM decPt o singurM datM, deoarece Qnc6eierea unor convenNii repetate ar duce la perpetuarea stMrii de indiviziune, ceea ce nu a fost Qn intenNia legiuitorului din moment ce acesta a recunoscut dreptul la partaj c6iar /dacM ar e"ista convenNii sau pro6ibiNii contrare0. admite o altM interpretare ar Qnsemna ca e"cepNia admisM de legiuitor sM paralizeze regula. ConvenNia de mai sus este opozabilM creditorilor personali ai coindivizarilor, care nu pot cere QmpMrNeala bunurilor din indiviziune Qn vederea realizMrii creanNelor lor111, ei neputPnd avea asupra dreptului indiviz mai multe drepturi decPt debitorul lor11). vPnd Qn vedere cM acestora nu le este permisM provocarea partajului Qn situaNia analizatM, legea le dM dreptul sM urmMreascM cota indivizM a creditorilor lor cPnd aceasta este determinatM (art.8(7 Cod procedurM civilM, dupM modificarea Codului de procedurM prin ;.:. nr.173<*444 Oi art.13*1 Cod civil ). ConvenNia de menNinere a indiviziunii pe o perioadM mai mare de 1 ani nu este nulM, ci produce efect doar pe durata ma"imM permisM de lege119. ConvenNia de suspendare a dreptului de a cere partajul este QnsoNitM de obicei de o convenNie referitoare la folosinNa bunurilor indivize. ceastM QmpMrNealM nu vizeazM, deci, proprietatea ci doar posesia Oi folosinNa bunurilor. >rmare a acestei convenNii fiecare coindivizar devine proprietarul fructelor culese de la bunurile ce i-au fost atribuite pentru folosinNM, astfel cM aceste fructe nu vor mai intra Qn masa celor care vor fi supuse partajului de proprietate. Caracteru! reci*roc. !reptul la partaj, pe lPngM faptul cM este de ordine publicM, poate fi caracterizat ca reciproc, adicM aparNinPnd fiecMrui coindivizar. Caracteru! di$creCionar. &Mmas tributar reglementMrii iniNiale din care s-a inspirat, codul nostru civil menNine caracterul discreNionar, nesusceptibil de abuz, de a cere oricPnd partajul. ?udecMtorul solicitat sM dispunM asupra cererii de sistare a indiviziunii nu trebuie Oi nu poate verifica motivele cererii. Indiferent de conjunctura favorabilM sau nefavorabilM, reglementarea, adoptatM Qntr-o perioadM cPnd indiviziunea era privitM ca sursM de conflicte Qntre cei aflaNi Qn aceastM situaNie Oi piedicM Qn libera circulaNie a bunurilor, permite Qncetarea acestei stMri. stMzi indiviziunea nu mai poate fi privitM ca o stare provizorie Oi periculoasM Oi dreptul de a cere partajul trebuie regPndit ca Oi alte aspecte ale indiviziunii .113 &eferitor la acNiunile care se pot e"ercita Qn legMturM cu partajul, termenele de prescripNie a dreptului la acNiune sunt urmMtoarele# - acNiunea Qn reducNiune a liberalitMNilor e"cesive se prescrie Qn termen de 7 ani,
111 5unctul de vedere e"primat este valabil numai Qn mMsura Qn care se acceptM ideea cM creditorii ce solicitM partajul bunurilor asupra cMrora debitorul lor are o cotM indivizM, acNioneazM pe cale oblicM Oi nu e"ercitPnd un drept propriu. se vedea mai jos punctul referitor la creditorii personali, p.84-81. 11) ConvenNia trebuie sM fie anterioarM cererii de partaj. 119 $.5laniol ,:. &ipert. op. cit. pag.131. rticolul 1397-7 din &odul civil francez reglementeazM Oi convenNia de partaj pe duratM nedeterminatM, Qn cazul acesteia partajul putPnd fi provocat oricPnd, cu condiNia ca dreptul sM nu fie e"ercitat cu rea-credinNM.

*81 termen care Qn principiu curge de la data desc6iderii succesiunii. SinPnd cont de faptul cM prescripNia are drept scop sancNionarea titularului dreptului care rMmPne pasiv Qn intervalul de timp prevMzut de lege , ar fi de neconceput ca acest termen sM curgM de la data desc6iderii succesiunii Oi Qn situaNia Qn care moOtenitorul rezervatar QndreptMNit nu a cunoscut e"istenNa liberalitMNii care-i lezeazM rezerva. 5entru aceastM situaNie este firesc ca termenul Qn discuNie sM curgM de la data la care moOtenitorul a luat cunoOtinNM de e"istenNa liberalitMNii. - acNiunea privind raportul donaNiilor este o acNiune Qn realizare, are caracter personal Oi nu real, QntrucPt nu poate fi introdusM decPt Qmpotriva moOtenitorilor donatari nu Oi Qmpotriva terNilor care au dobPndit bunul de la beneficiarii donaNiilor. ,aNM de caracterul personal, ea este prescriptibilM Qn termen de 7 ani, conform art.7 din !ecr. nr. 1)9<1(13, termen care Qncepe sM curgM de la data desc6iderii moOtenirii, datM care marc6eazM naOterea dreptului la raport (art.9 din !ecr. nr.1)9<1(13). Vi Qn aceastM situaNie, conform principiului contra non valentem agere non currit praescriptio, trebuie acceptatM ideea cM prescripNia nu poate curge Qmpotriva titularului acNiunii de raport care nu a avut cunoOtinNM de e"istenNa donaNiei. - cererea de partajare a fructelor bunurilor aflate Qn stare de indiviziune, Qn principiu, este imprescriptibilM. !acM cererea de partaj priveOte fructe civile sau care nu mai e"istM din diferite motive, ea trebuie privitM ca prescriptibilM Qn termen de 7 ani. 5ractica judiciarM a fost oscilantM sub aspectul prescriptibilitMNii dreptului de a pretinde fructele bunurilor indivize. stfel, Qntr-o primM perioadM, care a durat apro"imativ pPnM Qn jurul anului 1(34, s-a considerat cM QntrucPt cererea de partaj este imprescriptibilM, nici cererea accesorie pentru fructele produse de bunul indiviz nu este supusM prescripNiei pe cale e"tinctivM.11( >lterior, s-a apreciat cM acNiunea pentru predarea fructelor are caracterul unei acNiuni Qn revendicare atPta timp cPt fructele naturale e"istM, deci este imprescriptibilM, iar dacM fructele nu mai e"istM, dreptul real se transformM Qntr-un drept de creanNM, reprezentPnd contravaloarea lor, iar acNiunea care Ql sancNioneazM se prescrie Qn termen de 7 ani1*4. - cererea privind plata c6eltuielilor de QnmormPntare sau a celor efectuate Qn
rt. 311 &. civ. francez, prevede Qn alin. * cM la cererea unui coindivizar preOedintele tribunalului poate amPna partajul pentru * ani sau mai mult, dacM realizarea sa imediatM riscM sM aducM atingere valorii bunurilor indivize. rt. )48 alin * din &odul civil elve(ian prevede cM la cererea unui moOtenitor judecMtorul poate amPna partajul succesiunii sau al unor bunuri determinate, dacM valoarea bunurilor ar putea fi semnificativ diminuatM printr-o lic6idare imediatM. se vedea de asemenea articolul 919 din &odul civil italian, care prevede pentru autoritatea judecMtoreascM posibilitatea suspendMrii operaNiunii de partaj a masei succesorale sau oricMrui alt bun, pentru o perioadM de timp ce nu poate depMOi cinci ani, atunci cPnd partajul ar putea crea o pagubM pentru coindivizari. 11( .rib.Supr. sec.civ. dec. civ. nr.143<1()(, Qn )epertoriu..., pe anii #3 3$#345, , pag.*13. 1*4 .ribunalul Suprem Qn compunerea prevMzutM de art 7( alin * Oi 7 din legea de organizare judecMtoreascM , dec. civ. nr.98<1(3*, Qn &.D. 1(3*, pag.8(+.rib Supr., sect. civ., dec. civ. nr. *9(1<1(38, Qn &.D. 1(38, pag.14+ dec.civ. nr.1*(<1(37 Qn &.D.1(37, pag.34.
113

*8* legMturM cu ultima boalM a defunctului, este prescriptibilM Qn termen de 7 ani de la data efectuMrii acestora conform articolului 7 din !ecretul 1)9<1(13. 5ractica judiciarM mai vec6e1*1 a considerat cM aceste acNiuni au caracter imprescriptibil, derivat din QnsMOi acNiunea de partaj. Rn realitate dreptul la plata unor astfel de c6eltuieli este un drept de creanNM, iar acNiunea prin care el este valorificat este o acNiune personalM Oi ca atare prescriptibilM Qn termenul arMtat1**. &egimul juridic al indiviziunii poate fi determinat Oi pe cale convenNionalM. ConvenNia poate privi menNinerea indiviziunii pe o anumitM perioadM, dar Oi alte aspecte referitoare la drepturile coindivizarilor, la gestiunea indiviziunii, etc. Coindivizarii au liberate deplinM Qn fi"area acestui regim, sub rezerva de a nu se QncMlca norme juridice imperative. CAPITOLUL II AMP?RBEALA MO@TENIRII Sectiunea a I-a.Rea!izarea *arta)u!ui. #.Notiunea de *arta). 5roprietatea comunM poate Qnceta printr-un act translativ de proprietate, Qn baza cMruia unul dintre coindivizari dobPndeOte Oi cotele-pMrNi ale celorlalNi sau un terN dobPndeOte Qn Qntregime bunurile ce s-au aflat Qn proprietate comunM, prin succesiune cPnd unul dintre coindivizari moOteneOte Oi cealaltM cotMparte din bunuri, dar cel mai adesea se recurge la operaNiunea de partaj. Scopul operaNiunii de partaj constM Qn transformarea drepturilor indivize ale coindivizarilor Qn drepturi e"clusive. !in titular al unei cote ideale, abstracte, nematerializatM Qntr-un bun sau asupra unei pMrNi dintr-un bun, coindivizarul devine, urmare a partajului, proprietar e"clusiv asupra unuia sau mai multor bunuri determinate. cest scop se realizeazM prin fragmentarea masei de bunuri ce constituie obiectul indiviziunii Qn mai multe loturi, care cuprind bunuri ce se repartizeazM coindivizarilor Oi care nu mai formeazM obiectul unor drepturi concurente, ci devin proprietatea e"clusivM a copartajanNilor. !efiniNiile date Qn doctrinM noNiunii de partaj, unele mai largi, QncercPnd sM cuprindM cPt mai e"plicit consecinNele partajului, altele mai concise, surprind esenNa Oi scopul acestei operaNiuni. 5artajul reprezintM operaNiunea juridicM prin care se pune capMt stMrii de indiviziune, Qnlocuindu-se drepturile indivize Oi concurente ale coindivizarilor cu dreptul de proprietate e"clusiv asupra bunurilor sau pMrNilor din
1*1

.rib. Supr, sect. civ. dec. civ. nr. 1)((<1(9*, Qn )epertoriu..., 6 pe ani #3 3$#345, pag.

**). .rib. Supr., sect. civ. dec. nr. 147<1(39, Qn &.D.1(39, pag. 11)+ .rib. ?ud. Dunedoara, dec. civ. nr.1*3<1(33, Qn ).).D. nr. 9<1(33, pag. 19.
1**

*87 bunuri, sau valorilor determinate, ce le-au fost atribuite. 5artajul pune capMt oricMrei indiviziuni, indiferent de izvorul ei. Rn raport de aceastM situaNie era firesc ca el sM nu fie reglementat Qn partea referitoare la succesiuni, ci Qntr-un capitol din care sM rezulte, Qn mod clar, aplicabilitatea sa pentru sistarea oricMrei forme de proprietate comunM, precum Oi regulile necesare Qn acest scop. ;ricum, la ora actualM, reglementarea referitoare la partaj din capitolul referitor la succesiuni, QmpreunM cu noile dispoziNii de procedurM referitoare la partaj (capitolul 2II indice 1), constituie dreptul comun aplicabil oricMrei forme de QmpMrNealM. +.Titu!arii dre*tu!ui de a cere D *FrCea!a !reptul de a cere QmpMrNeala aparNine Qn primul rPnd coindivizari!or, conferit de art.9*3 C. civil care le consacrM dreptul de a cere oricPnd sistarea indiviziunii. u, deci, acest drept moOtenitorii legali, legatarii universali Oi cu titlu universal . =egatarul cu titlu particular, deOi moOtenitor, nu are aceastM calitate deoarece el dobPndeOte, de la data desc6iderii succesiunii, un drept e"clusiv asupra bunului sau bunurilor ce au format obiectul legatului, astfel QncPt le poate revendica oricPnd de la cei obligaNi sM i le predea. ceOtia nu sunt singurii care pot cere partajul, calitate procesualM activM Qn acest sens putPnd sM mai aibM Oi creditorii lor personali, cesionarii de drepturi succesorale, creditorii succesorali Oi procurorul. Creditorii *er$ona!i. Creditorii unui debitor ale cMrui bunuri se aflM Qn indiviziune, nu pot urmMri, aOa cum rezultM din art. 13*1 Cod civ. Oi art.8(7 alin. 1 Cod proc. civ., bunurile respective Qnainte de a cere ieOirea din indiviziune. !acM bunul debitorului urmMrit formeazM obiectul unei coproprietMNi, se poate urmMri, conform aliniatului * al aceluiaOi articol, cota-parte idealM din acest bun, QnsM cum, de multe ori, valorificarea acesteia Qn cadrul e"ecutMrii silite este dificil de fMcut, creditorul procedeazM, mai frecvent, fiind QndreptMNit Qn acest sens, la sistarea coproprietMNii. S-a susNinut cM Qn aceastM situaNie cererea apare ca manifestare a unui drept propriu, respectiv dreptul de a cere e"ecutarea silitM Oi nu ca o acNiune oblicM 1*7. Rn ceea ce ne priveOte, apreciem cM argumentele invocate nu justificM punctul de vedere de mai sus. Credem, dimpotrivM, cM articolul 13*1 din Codul civil Oi articolul
1*7 S.'rMdeanu, &urs de drept civil. 1uccesiunile 7i dona(iunile, Cluj, 1(83, pag.1*7+ C..urianu, 2 Stoica, op.cit., pag.*1-*) S-a argumentat, pentru ipoteza cPnd creditorii au un titlu e"ecutor, cM din conNinutul art. 8(4 Cod procedurM civilM(art. 8(7 Qn actuala redactare a codului) Oi 13*1 Cod civil rezultM cM acest drept a fost creat Qn favoarea creditorilor, cM el este reglementat Qn ambele coduri Qn capitolele care se referM la e"ecutarea silitM, ceea ce ar dovedi cM este o manifestare a dreptului de a cere e"ecutarea silitM Oi cM dacM s-ar accepta ideea cM aceOti creditori pot cere partajul numai pe cale oblicM, debitorii s-ar putea sustrage e"ecutMrii silite Qnc6eind noi convenNii de menNinere a stMrii de indiviziune sau coproprietate. Rn sens contrar, a se vedea $.%liescu, op.cit. pag.*11+ !. C6iricM. op.cit., pag.*(9+ ..CarabaOiu, op.cit.pag.37+ 2.CiucM, Procedura partajului succesoral, %ditura 5olirom, IaOi 1((9, p11*+ I. !eleanu, +ratat de procedur8 civil8,%ditura %uropa Nova, 'ucuresti 1((9 pag. 784.

*88 8(7 din Codul de procedurM civilM nu reprezintM decPt un caz concret de reglementare a acNiunii oblice, creditorul nefMcPnd altceva decPt sM e"ercite un drept aparNinPnd debitorului sMu. Situarea te"telor menNionate Qn capitolele care se referM la e"ecutarea silitM nu justificM, prin ea QnsMOi, ideea cM creditorii ar e"ercita un alt drept decPt cel al coindivizarilor, iar faptul cM opozabilitatea convenNiilor de menNinere a indiviziunii ar putea avea ca efect fraudarea creditorilor prin posibilitatea paralizMrii e"ecutMrii silite, nu poate duce, de asemenea, la concluzia susNinutM, mai ales cM astfel de convenNii nu sunt opozabile creditorilor cPnd au fost Qnc6eiate Qn scopul fraudMrii drepturilor lor. Ce$ionarii de dre*turi $ucce$ora!e. Rn cazul Qn care un succesor cedeazM drepturile sale succesorale unui terN, cesionarul drepturilor dobPndite, universal sau cu titlu universal, se substituie Qn drepturile cedentului care a avut calitatea de coindivizar, astfel QncPt dobPndeOte Oi dreptul de a cere partajul. !obPnditorul cu titlu particular al unor bunuri nu poate cere partajul. Socotim greOitM opinia potrivit cMreia dobPnditorul unui bun din indiviziune ar putea cere sistarea indiviziunii pe considerentul cM el ar dobPndi calitatea de coindivizar1*8. 2Pnzarea unui bun din indiviziune de cMtre unul din coindivizari nu conferM cumpMrMtorului calitatea de coindivizar, el fiind un dobPnditor cu titlu particular, or numai cesiunea universalM sau cu titlu universal conferM calitatea menNionatM.. Rn legMturM cu cesionarii de drepturi succesorale se impune a aminti cM legislaNia noastrM nu admite retractul succesoral, astfel QncPt comoOtenitorii cedentului nu ar putea plMti cesionarului preNul cesiunii, cu consecinNa dobPndirii retroactive a drepturilor succesorale. %ste admisibil, QnsM, retractul litigios, cPnd cesionarul drepturilor succesorale litigioase este o altM persoanM decPt unul din comoOtenitori Oi deci, comoOtenitorii cedentului vor putea recupera, Qn aceste situaNii, drepturile cedate Qn condiNiile specifice de la art. 18o*-1848 C.civ. Creditorii $ucce$ora!i, sunt menNionaNi Qn doctrinM printre cei QndreptMNiNi a cere partajul pe calea acNiunii oblice, aflPndu-se Qntr-o situaNie similarM celei a creditorilor personali ai succesorilor2+2. preciem QnsM cM, de regulM, nu e"istM interes din partea acestora Qn realizarea partajului datoritM faptului cM creditorii succesiunii au un drept de urmMrire asupra tuturor bunurilor succesorale, pe toatM durata indiviziunii, ca o e"cepNie de la principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral2+G, astfel cM nu au motive sM cearM partajul, adicM sM-Oi dividM urmMrirea cPnd pot urmMri Qn Qntregime masa succesoralM, fMrM a li se putea opune principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral.
1*8 $.:eorgescu, l ;proiu, 9ot' la dec.civ. nr.1*9(<<1((* a .rib.jud. ;lt, Qn Dreptul nr 1411<1((7, pag.141. 1*1 I.!eleanu, op.cit .vol. //, pag784-781+ !. C6iricM, op. cit. pag.*(9. 1*)$.%liescu,op.cit. p.*71+ St.CMrpenaru, op.cit. p.177,178+ C. .oader, =. StMnciulescu, &.5opescu, 2.Stoica,op.cit., pag.119. utorii aratM cM menNionata e"cepNie de la principiul diviziunii de drept a pasivului succesoral se QntemeiazM pe dreptul de gaj general al creditorilor succesiunii, care este indivizibil pe toatM durata indiviziunii. Rn sens contrar, a se vedea !.C6iricM, op. cit. pag. *8(.

*81 ,.Ca*acitatea nece$arF *entru *artici*area !a D *FrCea!F !eOi nu are caracter translativ de drepturi, QmpMrNelala judecMtoreascM este asimilatM datoritM consecinNelor deosebite pe care le produce cu privire la patrimoniul coindivizarilor, cu un act de dispoziNie. Ca urmare participarea la partaj impune ca proprietarii comuni sM aibM capacitate deplinM de e"erciNiu. Cei fMrM o astfel de capacitate participM la QmpMrNeala prin reprezentanNii lor, iar cei cu capacitate de e"erciNiu restrPnsM trebuie sM fie asistaNi, Qn condiNiile legii, de cMtre ocrotitorul legal pe Qntregul parcurs al operaNiunii de partaj. Rn cazul Qn care ocrotitorul legal are Oi el interese legate de operaNiunea de partaj, ceea ce se QntPmplM Qn general Qn situaNia Qn care calitatea de coindivizar o are atPt cel ocrotit cPt Oi reprezentantul legal, se impune numirea unui curator special pentru apMrarea intereselor celui lipsit de capacitate de e"erciNiu sau cu capacitate de e"erciNiu restrPnsM. Numirea unui curator special este necesarM pentru fiecare persoanM aflatM Qn situaNia menNionatM1*9, fiind presupus cM coindivizarii au Qn cadrul operaNiunii de partaj interese contrare. !acM reprezentantul legal al unor coindivizari fMrM capacitate de e"erciNiu, sau cu capacitate de e"erciNiu restrPnsM, nu are interese proprii Qn proces, el poate sM-l reprezinte sau sMl asiste doar pe unul dintre aceOtia, pentru celMlalt, sau ceilalNi coindivizari incapabili, fiind necesarM numirea curatorului special Qn condiNiile articolelor 141 Oi 17* Codul familiei. %fectuarea partajului cu QncMlcarea regulilor de mai sus face ca acesta sM fie anulabil. -.O*eraCiuni *rea!a.i!e *arta)u!ui ;peraNiunea propriu-zisM de partaj presupune ca Qnainte de a fi efectuatM sM se stabileascM bunurile ce compun masa indivizM. Ca Oi partajul acest moment este marcat de regula egalitMNii moOtenitorilor. ceastM egalitate presupune sM se ia Qn calcul nu numai bunurile lMsate de defunct la momentul decesului ci Oi o serie de alte bunuri dupM cum urmeazM a se arMta. !intre aceste bunuri o categorie specialM o constituie cea care a format obiectul unor liberalitMNi consimNite de defunct. Rn cazul unor anumite categorii de moOtenitori Oi dacM nu au fost fMcute cu scutire de raport, aceste donaNii trebuie readuse la masa de QmpMrNit, tot pentru a nu se rupe egalitatea Qntre moOtenitori, dar de data aceasta numai Qntre succesorii ab intestat. &eaducerea donaNiilor la masa partajabilM este realizabilM prin intermediul instituNiei raportului donaNiilor. .ot prealabil operaNiunii propriu-zise de partaj se impune a stabili Oi creanNele, datoriile Oi sarcinile moOtenirii. !eOi potrivit art. 998, 999, Oi 14)4 Cod civil creanNele moOtenirii se divid de drept Qntre moOtenitori de la data desc6iderii succesiunii aceastM dispoziNie se aplicM numai Qn raporturile dintre moOtenitori Oi debitori. Rn raporturile dintre moOtenitori, sau dintre aceOtia Oi avPnzii lor cauzM, se aplicM dispoziNiile art. 93)
rt.989 alin.* prevede cM /dacM sunt mai muNi minori cu interese contrarii la QmpMrNealM, se va da fiecMrui dintr-QnOii un tutore special0.
1*9

*8) C. civ. Qn sensul cM creanNa face parte din masa indivizM. %a este supusM partajului ca orice element activ al patrimoniului Oi urmeazM a fi atribuitM singurM, sau QmpreunM cu alte bunuri, unuia dintre coindivizari. cesta este motivul pentru care stabilirea lor se face prealabil operaNiunii de partaj. 2.Sta.i!irea co *onenCei ra*orta.i!e a$ei *arta)a.i!e Dn a.$enCa !i.era!itFCi!or

Rn cazul indiviziunii succesorale obiect al partajului Ql constituie, Qn principiu, bunurile e"istente Qn patrimoniul defunctului la data decesului acestuia, cum ar fi dreptul de proprietate, alte drepturi reale ca dreptul de gaj sau ipotecM, drepturile de creanNM, drepturile patrimoniale de autor, acNiunile patrimoniale ce au aparNinut celui care lasM moOtenirea, etc. Rn cazul Qn care Qn masa succesoralM se aflM doar nuda proprietate a unui bun, iar uzufructul viager aparNine altei persoane, succesorii vor QmpMrNi Qntre ei doar nuda proprietate a acelui bun, uzufructul urmPnd a fi menNinut Qn continuare Qn favoarea terNului.1*3 Rn categoria drepturilor de creanNM se pot afla, de e"emplu, cele privind restituirea unui Qmprumut acordat de defunct, obligaNia de platM a preNului pentru un bun vPndut de defunct, creanNa Qn despMgubire pentru ridicarea de cMtre defunct a unei construcNii pe terenul altuia, obligaNia de a transfera proprietatea Qn temeiul unei promisiuni sinalagmatice de vPnzare-cumpMrare imobiliarM Qnc6eiat de defunct Qn calitate de promitent cumpMrMtor1*(, etc. &egula potrivit cMreia Qn masa indivizM supusM partajului intrM bunurile e"istente Qn patrimoniul defunctului la data desc6iderii succesiunii comportM douM categorii de e"cepNii Oi anume # a. bunuri care de7i au existat *n patrimoniul succesoral la data deschiderii succesiunii nu fac parte din masa succesoral': - bunurile individual determinate sau creanNele ce fac obiectul unor legate cu titlu particular, deoarece ele nu fac obiectul indiviziunii devenind de la data desc6iderii succesiunii proprietatea legatarilor+ - bunurile care prin natura sau destinaNia lor nu sunt susceptibile de a fi QmpMrNite, cum sunt diplome, portrete, decoraNii, fotografii, etc. dar si curNile, locurile de trecere, casa scMrilor, acoperiOurile, precum si servituNile. - dreptul real de folosinNM asupra locurilor de veci, acesta urmPnd a fi e"ercitat Qn indiviziune+ - adMugirile si QmbunMtMNirile aduse unui bun succesoral, - drepturile viagere, care QnceteazM odatM cu desc6iderea moOtenirii Oi nu se transmit, deci, cMtre succesori+ - mobilele Oi obiectele aparNinPnd gospodMriei casnice, atunci cPnd ele se
1*3 1*(

.rib. Supr., sect.civ. dec. nr. 18(<1(3(, Qn Dreptul nr. 1-*<1((4, pag.1*9. !.C6iricW op.cit., pag.744.

*89 cuvin Qn e"clusivitate soNului supravieNuitor174. b. bunuri care fac parte din patrimoniul succesoral de7i nu au existat *n masa succesoral' la data deschiderii succesiunii. Rn aceastM categorie intrM # - bunurile care au intrat Qn patrimoniul succesoral prin intermediul subrogaNiei reale cu titlu universal+ - bunurile readuse la aceastM masM prin efectul reducNiunii liberalitMNilor e"cesive+ - fructele produse de bunurile succesorale ulterior desc6iderii succesiunii. RmpMrNeala avPnd caracter retroactiv ar trebui ca, Qn mod riguros, fiecare coindivizar sM aibM dreptul la fructele produse de bunurile din lotul sMu. Se admite QnsM cM fructele sporesc Qntreaga masM a moOtenirii, dacM moOtenitorii nu au convenit anterior o QmpMrNealM a folosinNei, astfel QncPt acestea se cuvin tuturor coindivizarilor, potrivit cotei fiecMruia171. Rmprejurarea cM ceilalNi coindivizari au tolerat ca unul dintre ei sM foloseascM bunul indiviz, nu Ql scuteOte de obligaNia ca Qn e"ercitarea folosinNei sM respecte drepturile acestora. ,ructele se cuvin tuturor coindivizarilor c6iar Oi Qn situaNia Qn care este vorba de fructele rezultate din cultivarea terenurilor, evident cu dreptul coindivizarului care a cultivat terenul la contravaloarea muncii Oi a celorlalte c6eltuieli fMcute Qn acest scop. preciem cM nu mai poate fi consideratM actualM practica fostei instanNe supreme Qn sensul cM Qn cazul fructelor industriale rezultate din cultivarea terenurilor, acestea se cuveneau Qn e"clusivitate coindivizarului care a cultivat terenul17*. ceastM practicM s-a bazat pe faptul cM Qn perioada respectivM terenurile nu puteau fi arendate sau Qnc6iriate177. - imobilele asupra cMrora s-a restabilit dreptul de proprietate Qn condiNiile legilor cu caracter reparatoriu de dupM 1(3(. G.Co *onenCa a$ei *arta)a.i!e Dn *rezenCa !i.era!itFCi!or ra*orta.i!e. Ra*ortu! donaCii!or Con$ideraCii "enera!e. $asa supusM partajului nu se limiteazM Qntotdeauna la bunurile e"istente Qn patrimoniul lui de cujus la momentul decesului, ea putPnd fi completatM Qn anumite situaNii Oi cu alte bunuri. ; importantM categorie a unor astfel de
174 Rn legWturW cu bunurile care fac parte din aceastW categorie si conditiile pentru ca ele sW revinW Qn e"clusivitate sotului supravietuitor, a se vedea ,r.!ea-, ;n leg8tur8 cu dreptul de mo7tenire al sotului supravietuitor asupra mobilelor 7i obiectelor apartin<nd gospod8riei casnice, *n )evista rom<n8 de drept nr. ##=#3>>, pag.1)-**. 171 .rib. Supr, sect.civ., dec. nr. #5 5=#342 si dec. nr. 22 ?=#342 Qn )epertoriu...,pe anii #3 3$ #345, pag.*4*, respectiv *47. 17* se vedea Qn acelaOi sens, !. C6iricW, op. cit . pag. 3@3. $enNionam QnsM cM si Qn prezent o parte a doctrinei considerM cM cererea coproprietarului care a stat Qn pasivitate, acceptPnd ca ceilalNi sM lucreze terenul, de a pretinde partea sa din recolta , ar putea fi asimilatW abuzului de drept( se vedea C 'Prsan, $.:aitW, $.$.5ivniceru, Drept civil Drepturile reale, Institutul european 1((9, p.144. 177 se vedea de e"emplu .ribunalul Suprem Qn compunerea prevWzutW de art. 7( alin * si 7 din legea de organizare judecWtoreascW, dec. civ. nr. 4?=#3>2, Qn &.D. #3>2, pag.8(, .rib. Supr., sec.civ. dec.civ. nr. 243#=#3>? Qn &.D. 1(38, pag.14.

*83 bunuri o constituie cea a celor ce au constituit obiectul unor liberalitMNi. Cu privire la acestea e"istM douM instituNii juridice care asigurM revenirea lor, Qn naturM sau prin ec6ivalent, la masa partajabilM Oi anume reduc(iunea liberalitMNilor e"cesive Oi raportul donaNiilor. %vident, ele nu funcNioneazM Qn cazul moOtenitorului unic, avPnd sens doar cPnd la moOtenire vin mai mulNi succesori. ;bligaNia de raport este reglementatM prin art. 911 Cod civil, cu urmMtorul conNinut# /,iul sau descendentele care vine la succesiune, c6iar sub beneficiu de inventar, QmpreunM cu fraNii sau surorile sale sau cu descendenNii acestora, trebuie a raporta coerezilor sMi tot ce a primit de la defunct prin dar, atPt direct cPt Oi indirect, afarM de cazul cPnd donatorele a dispus altfel0.178.e"tul se completeazM cu art. 7 din =egea nr. 71(<1(88, potrivit cMruia /SoNul supravieNuitor este obligat sM raporteze liberalitMNile ce a primit prin acte Qntre vii de la soNul sMu cPnd vine Qn concurs cu copiii sau descendenNii lor. ceeaOi obligaNie o au Oi copiii sau descendenNii lor faNM de soNul supravieNuitorX.171 !in te"tele de mai sus rezultM cM raportul donaNiilor reprezintM instituNia Qn baza cMreia moOtenitorii din clasa descendenNilor, sau soNul supravieNuitor, cPnd vin QmpreunM la moOtenire, au obligaNia de a readuce la masa partajabilM, Qn naturM sau prin ec6ivalent, donaNiile primite de la de cujus fMrM scutire de raport. &econstituitM Qn acest mod, masa succesoralM se va QmpMrNi Qntre moOtenitorii respectivi, conform vocaNiei succesorale a fiecMruia. Scopul instituNiei este uOor sesizabil Oi anume restabilirea egalitMNii17) Qntre moOtenitori, egalitate ce a fost ruptM prin donaNiile pe care de cujus le-a fMcut unuia dintre succesori Oi pe care legea le-a prezumat doar ca pe niOte avansuri fMcute moOtenitorului Qn cauzM. &aportul asigurM, deci, respectarea vocaNiei succesorale legale a moOtenitorilor din categoria menNionatM. 'azPndu-se pe voinNa prezumatM a defunctului, raportul nu este reglementat prin norme de ordine publicM. Ca urmare donatorul Ql poate scuti pe donatar de obligaNia de raport a donaNiei, situaNie Qn care el o va pMstra pe lPngM cota sa din moOtenire, desigur cu condiNia de a nu fi QncMlcatM rezerva succesoralM. ; asemenea donaNie dobPndeOte caracter preciputar, definitiv. CPnd o astfel de liberalitate aduce atingere rezervei ea este supusM reducNiunii Qn limita cotitMNii disponibile, ceea ce nu o face QnsM raportabilM.
178 =egiuitorul a luat drept model pentru articolul 911 Cod civil, te"tul art.1418 al &odului civil italian (actualul articol 1441) Oi nu art.387 din &odul civil francez referitor la obligaNia de raport, care fMcea referire Oi la raportul legatelor. .otuOi legiuitorul romPn a preluat unele te"te din codul civil francez Qn forma lor iniNialM, astfel cM referirile din art. 91*,918, 91) Oi 38) la raportul legatelor este doar rezultatul necorelMrii te"telor legale Oi nu al intenNiei legiuitorului romPn de e"tindere a obligatiei de raport Oi pentru legate. 171 2orbind doar de /liberalitMNile ce a primit prin acte Qntre vii0 se confirmM ideea obligaNiei de raport stabilitM doar Qn privinNa donaNiilor nu Oi a legatelor. 17) %vident nu este vorba de o egalitate aritmeticM Qntre moOtenitori atPta vreme cPt obligaNia de raport revine unor moOtenitori cu vocaNie la cote diferite din moOtenire , ci de faptul cM fiecare comoOtenitor poate profita de bunurile sau valorile ce Qntregesc masa succesoralM Qn raport de vocaNia sa succesoralM concretM.

*8( 3.Do eniu! de a*!icare a! ra*ortu!ui. Su.iecCii ra*ortu!ui. De.itorii o.!i"aCiei de ra*ort. %ste Ninut de obligaNia de raport numai acela care QntruneOte Qn persoana sa douM calitMNi Oi anume accea de moOtenitor legal din categoria descendenNilor, sau de soN supravieNuitor Oi cea de donatar gratificat de de cujus. a. &erin(a calit'(ii de mo7tenitor ab intestat din categoria descendenNilor, sau de soN supravieNuitor, este fireascM cPtM vreme raportul are drept scop asigurarea egalitMNii dintre moOtenitorii respectivi. ; donaNie fMcutM unei persoane strMine de succesiune nu este de naturM a afecta aceastM egalitate QntrucPt toNi moOtenitorii sunt afectaNi . Codul civil romPn urmMreOte QnsM restabilirea egalitMNii numai cu privire la descendenNi si soNul supravieNuitor, neQmbrMNiOPnd ideea obligaNiei de raport Oi pentru alte categorii de moOtenitori.179 !in cerinNa calitMNii de succesor legal rezultM urmMtoarele consecinNe# - raportul nu este datorat de succesibilul renunNMtor sau neacceptant. cesta este strMin de moOtenire Oi deci poate pMstra donaNia ca orice persoanM ce nu are calitatea de moOtenitor. !escendenNii datoreazM raportul fie cM sunt din cMsMtorie, fie cM sunt din afara ei Oi indiferent de gradul lor, sau dacM vin la moOtenire Qn nume propriu sau prin reprezentare. - moOtenitorul testamentar nu datoreazM raportul, indiferent dacM este legatar universal, cu titlu universal sau cu titlu particular+ - descendenNii QOi datoreazM raportul c6iar dacM sunt de grade diferite, cum este cazul cPnd succesorul donatar vine la succesiune prin reprezentarea ascendentului sMu predecedat+ - este irelevant dacM succesiunea a fost acceptatM pur Oi simplu sau sub beneficiu de inventar+ - datoreazM raportul succesorul care face parte din categoria enunNatM, c6iar dacM la data donaNiei el nu avea calitatea de moOtenitor prezumtiv(art.917 Cod civil). b. &alitatea de beneficiar personal al dona(iei. %ste o condiNie ce rezultM din dispoziNiile art.918-91) Cod civil. cestea prevMd cM donaNiile fMcute fiului unei persoane ce are calitatea de succesor sau soNului unui descendent succesibil, sunt prezumate ca fMcute cu scutire de raport, respectiv cM fiul care vine Qn nume propriu la moOtenire nu este obligat sM raporteze donaNia primitM de pMrintele sMu. .e"tul art. 918 Oi 91) Cod civil nu creeazM o prezumNie de interpunere de persoane pentru donaNiile fMcute fiului sau soNului celui c6emat la moOtenire ci, pentru situaNia cPnd se dovedeOte cM Qn realitate donaNia a fost fMcutM moOtenitorului Qn cauzM, instituie o scutire de
In sistemul Codului civil francez, potrivit art 387 (modificat prin =egea din *8 martie 13(3) obligaNia de raport revine oricMrui moOtenitor.
179

*14 raport173. Rn privinNa donaNiilor fMcute pMrintelui celui c6emat la moOtenire, trebuie fMcutM distincNie Qntre# - situaNia cPnd succesorul vine la moOtenire Qn nume propriu, situaNie pentru care nu datoreazM raportul donaNiilor, c6iar dacM el l-a moOtenit pe pMrintele ce avea calitatea de donatar, Oi - situaNia cPnd vine la moOtenire prin reprezentare Oi ca urmare este Ninut de obligaNiile celui pe care Ql reprezintM, inclusiv cea de raportare a donaNiei la care era Ninut acesta din moment ce Qntrunea Oi calitatea de descendent Oi pe cea de donatar17(. %ste regula potrivit cMruia cel ce reprezintM nu poate avea mai multe drepturi decPt cel reprezentat. ;bligaNia de raportare a donaNiei revine reprezentantului c6iar dacM a renunNat la succesiunea celui reprezentat.184 ceastM situaNie reprezintM, de fapt, Oi singura e"cepNie de la regula cM sunt raportabile numai donaNiile primite personal de cel c6emat la moOtenire. 5entru situaNia cPnd se moOteneOte prin reprezentare, reprezentantul datoreazM nu numai donaNiile fMcute de de cujus reprezentatului ci Oi pe cele fMcute reprezentantului deoarece Oi acesta QntruneOte, Qn aceastM situaNie, dubla calitate de moOtenitor Oi respectiv donatar181. (.Creditorii obligaNiei de raport !estinatM pMstrMrii egalitMNii Qntre moOtenitori, obligaNia de raport nu este, aOa cum s-a arMtat, datoratM decPt de mo7tenitorii acceptan(i din categoria descenden(ilor sau de so(ul supravie(uitor Qn concurs cu aceOtia. &enunNMtorii sau nedemnii nu sunt NinuNi de ea. Simetric invers, creditori ai acestei obligaNii nu pot fi decPt comoOtenitorii din clasa descendenNilor sau soNul supravieNuitor care vine la moOtenire Qn concurs cu aceOtia, &aportul este datorat numai la cererea comoOtenitorului QndreptMNit. cesta nu poate renunNa la acest drept Qnaintea desc6iderii succesiunii,18*dar manifestarea sa de voinNM Qn acest sens poate produce efecte juridice dacM este fMcutM dupM desc6iderea succesiunii. vPnd un caracter patrimonial, Qn caz de deces al titularului, dreptul se transmite asupra propriilor succesori ai celui QndreptMNit. Aegatarii universali 7i cu titlu universal, nu sunt QndreptMNiNi sM cearM raportul. %i nu au dreptul decPt la bunurile e"istente Qn patrimoniul defunctului la data decesului acestuia, nu Oi la cele ce au format obiectul unor donaNii. %"cluderea drepturilor legatarilor de a pretinde raportul este legatM de ine"istenNa unei obligaNii de raport din partea acestora.
$.%liescu, op.cit. pag.*7(. Rn cazul Qn care e"istM mai multi reprezentanNi, obligaNia de raport deOi este indivizibilM , revine numai moOtenitorului acceptant, neputPnd fi impusM moOtenitorului care a renunNat la moOtenire, astfel QncPt donatia primitM de reprezentat va fi raportatM doar parNial. !e asemenea, nu sar putea pretinde moOtenitorului acceptant sM raporteze, Qn situaNia arMtatM, Qntreaga donaNie. 184 ,r. !ea-, op. cit, pag. 841. Rn sens contrar C.StMtescu, op. cit. pag. *88. 181 $. %liescu , op. cit. pag.*84+ ,r. !ea-, op. cit pag.841. 18* ; asemenea convenNie ar reprezenta un pact asupra unei succesiunii viitoare Oi ar fi afectatM de nulitatea absolutM.
173 17(

*11 &reditorii personali ai succesorului *ndrept'(it la raport pot cere raportul pe calea acNiunii oblice atunci cPnd moOtenitorul respectiv nu e"ercitM el acest drept. !reptul la raport este un drept de naturM patrimonialM ce nu face parte din categorie celor e"clusiv personale, aOa QncPt creditorul moOtenitorului poate acNiona pe calea prevMzutM de art. (98 Cod civil. &reditorii succesorali nu pot cere, QnsM, raportul187. 5entru ei bunurile ce au fMcut obiectul donaNiilor au ieOit definitiv din patrimoniul defunctului aOa QncPt neformPnd obiectul dreptului lor de gaj general, ei nu suferM nici o pierdere. %i trebuie sM se supunM actelor translative de proprietate Qnc6eiate Qn timpul vieNii lui de cujus, acte care le sunt opozabile dacM nu au fost Qnc6eiate cu intenNia de a-i frauda. ; precizare se impune QnsM #dacM moOtenirea a fost acceptatM pur Oi simplu, intervine confuziunea de patrimonii, creditorii succesiunii devin creditori personali ai succesorilor. Rn aceastM calitate ei pot urmMri toate bunurile din patrimoniul acestora Oi pot e"ercita acNiunea oblicM Qn numele debitorului lor neglijent. RnseamnM cM afirmaNia Qn sensul cM creditorii succesiunii nu pot cere raportul este valabilM numai pentru situaNia cPnd moOtenirea a fost acceptatM sub beneficiu de inventar . 1o.;biectul obligaNiei de raport !in dispoziNiile art. 911 Cod civ. rezultM cM obligaNia de raport priveOte tot ce moOtenitorul /a primit de la defunct prin dar atPt direct cPt Oi indirect, afarM de cazul cPnd donatorele a dispus altfel0. .e"tul menNionat induce urmMtoarele concluzii# - sunt supuse raportului doar donaNiile nu Oi legatele, aOa cum deja s-a menNionat+ - sunt raportabile doar donaNiile primite de la de cujus+ - donaNiile sunt prezumate raportabile+ - donatorul poate dispune scutirea moOtenitorului de obligaNia de raport. DonaCii!e $u*u$e ra*ortu!ui. Rn termenii articolului 911 Cod civil sunt supuse raportului atPt donaNiile directe cPt Oi cele indirecte. &ezultM cM obligaNia de raport priveOte, Qn principiu, toate donaNiile indiferent cM au fost fMcute prin act autentic sau sub forma darului manual, a donaNiilor simulate sau indirecte. !onaNiile simulate sunt supuse raportului indiferent dacM simulaNia priveOte natura operaNiunii juridice sau persoana beneficiarM. Simplul fapt al deg6izMrii donaNiei nu poate avea prin el QnsuOi semnificaNia unei scutiri de raport, simulaNia putPnd urmMri Oi alte scopuri decPt QnlMturarea obligaNiei respective. &evine instanNei de judecatM sarcina de a stabili, Qn funcNie de situaNia concretM, dacM intenNia donatorului a fost de a acorda scutire de obligaNia de raport.188 Rn cazul donaNiilor cu sarcini, obligaNia de raport priveOte numai beneficiul efectiv ce revine donatarului, deci se impune scMderea contravalorii sarcinii
187 5entru o opinie contrarM, rMmasM izolatM, a se vedea '.!iamant, Bbliga(ia de raport a so(ului supravie(uitor, Qn C.9. nr. 5=#35?, pag. (19 . 188 Rn acest sens .rib. Supr., dec.civ. nr. 341<1(17, Qn &.D. pe anul 1(18, pag.11( Oi dec civ.348<1(1), in &.D. #35 , vol. I, pag.787. Rn sens contrar, .rib. Supr., dec. civ. nr.1*98<1(1(, &.D. 1(1(, pag.1(4.

*1* din valoarea totalM a donaNiei. rt. 913 Cod civil prevede e"pres cM sunt supuse raportului c6eltuielile fMcute de defunct pentru Qnzestrare cu ocazia cMsMtoriei, cele fMcute pentru procurarea carierei (de e"emplu cumpMrarea unui fond de comerN, a unui cabinet medical, etc.) sau cele fMcute pentru plata datoriilor personale ale moOtenitorului obligat la raport. !acM datoria plMtitM reprezenta o obligaNie civilM imperfectM, deci fMrM sancNiune, ca de e"emplu plata unei sume de bani pentru care acNiunea era prescrisM, obligaNia de raport nu e"istM. Ceea ce trebuie raportat este obiectul donaNiei, adicM ceea ce a ieOit din patrimoniul defunctului, de e"emplu suma de bani cu care defunctul a cumpMrat direct pe numele fiului un imobil181. Rn situaNia Qn care de cujus a Qnc6eiat o asigurare de viaNM Qn beneficiul unuia dintre descendenNii sMi ori a soNului supravieNuitor, ceea ce se raporteazM nu este suma asiguratM ci primele de asigurare plMtite de defunct Qn timpul vieNii. Suma asiguratM revine beneficiarului asigurMrii direct Qn virtutea contractului, fMrM a ieOi din patrimoniul defunctului, deci este neraportabilM.18) CondiCia nee7ce*tFrii donaCiei de !a ra*ort. %"istM donaNii care nu sunt raportabile, donatarii succesori putPnd fi scutiNi de aceastM obligaNie. Scutirea poate fi acordatM# a. prin voin(a legii. !e la regula prevMzutM de art.911 Cod civil, potrivit cMreia sunt supuse obligaNiei de raport toate donaNiile, art.91( Oi 9)* Cod civil stabileOte mai multe e"cepNii. stfel, sunt scutite de raport# - c6eltuielile fMcute de defunct pentru 6rana, QntreNinerea educarea Oi QnvMNarea unui meOteOug de cMtre succesibil, pentru nunta acestuia, precum Oi darurile obiOnuite fMcute cu ocazia unor evenimente. C6eltuielile pentru 6ranM, QntreNinere, educaNie reprezintM de fapt Qndeplinirea unei obligaNii legale de QntreNinere aOa QncPt ele nu pot fi considerate donaNii pentru a fi supuse raportului. Rn categoria c6eltuielilor fMcute pentru QnvMNarea unui meOteOug intrM Oi c6eltuielile efectuate pentru absolvirea unei forme de QnvMNMmPnt superior189. - fructele culese sau veniturile scadente pPnM la desc6iderea moOtenirii, provenind de la bunurile supuse raportului Oi ec6ivalentul folosinNei bunului donat pe perioada respectivM. ceasta deoarece prin aceste donaNii, donatorul urmMreOte tocmai folosirea anticipatM de cMtre donatar a bunurilor ce ulterior urmeazM a fi aduse la masa de QmpMrNit. 2or fi deci raportabile numai fructele Oi veniturile ulterioare desc6iderii succesiunii. !acM donatarul ar trebui sM raporteze Oi fructele, beneficiul donaNiei ar dispare aproape Qn totalitate183, iar actul respectiv Oi-ar pierde caracterul de

181 ,r. !ea- op.cit.p. 841+ l.;proiu, 2. %conomu, 9ote critice la dec.civ. nr. *1**<1(1) a .rib.reg. rgeO , Qn A.P. nr. 7<1()1, pag. *8 Oi urm. 18) In acest sens, I.&ossetti 'MlMnescu, l. 'Micoianu, op. cit pag. 73).$.%liescu, op.cit. pag.*98+ .rib. Supr., sect.civ. dec. nr.8*9<1(91 Qn &.D. 1(91, pag.1*1. 189 .rib. Supr., sect. civ. dec. nr. 11*<1(93 Qn &.D., 1(93, pag. 11(.

*17 liberalitate.18( %ste consideratM valabilM clauza prin care moOtenitorul donatar este scutit de raportul fructelor pe perioada de la desc6iderea succesiunii Oi pPnM la partaj.114 S-a apreciat, de asemenea, cM dispoziNiile art 9)* Cod civil sunt valabile nu numai Qn legMturM cu fructele ce constituie un accesoriu al bunului donat, ci Oi atunci cPnd ele constituie obiectul principal al donaNiei111. ceastM orientare, deOi unanimM Qn doctrina recentM, trebuie privitM, dupM pMrerea noastrM cu unele rezerve. Concluzia ine"istenNei obligaNiei de raport Qn cazul Qn care donaNia a avut ca obiect fructele unor bunuri s-a tras din dispoziNia art. 9)* Cod. civil potrivit cMruia fructe bunurilor supuse raportului nu sunt raportabile. !acM fructele unui bun donat nu sunt raportabile, s-a raNionat cM nu ar fi supuse raportului nici donaNiile avPnd ca obiect doar fructe. &aNionamentul nu este dupM pMrerea noastrM convingMtor. .e"tul articolului 9)* Cod civil nu poate duce la concluzia reNinutM. !onaNiile avPnd ca obiect doar fructele unor bunuri sunt donaNii ca oricare altele Oi din nici o dispoziNie legalM nu rezultM cM astfel de donaNii nu sunt raportabile . ,ructele bunului donat nu sunt supuse raportului deoarece dacM donatarul ar fi obligat sM le capitalizeze Oi sM le aducM la masa succesoralM el nu ar mai pMstra nici un avantaj Oi donaNia Oi-ar pierde caracterul de liberalitate. ceastM justificare nu este valabilM Oi pentru situaNia cPnd obiectul donaNiei Ql constituie c6iar fructele unui bun privite ca bun principal Oi nu accesoriu. .. prin voin(a donatorului. !onatorul poate dispune ca donaNia sM nu fie supusM obligaNiei de raport. Rn acest caz ea are caracter preciputar Oi succesorul beneficiar poate sM o pMstreze c6iar Oi cPnd acceptM moOtenirea, sub condiNia de a nu se aduce atingere rezervei succesorale. !in conNinutul art. 38) Cod. civ. rezultM cM scutirea de raport se face fie prin actul de donaNie, fie printr-un act ulterior Qnc6eiat Qn formM autenticM, sau printruna din formele de testament prevMzute de lege Oi cM trebuie sM fie e"presM 11*. 5ractica judiciarM Oi doctrina117 a atenuat aceastM regulM, admiNPnd pentru unele situaNii posibilitatea funcNionMrii scutirii de raport c6iar Oi fMrM o clauzM e"presM, sub condiNia ca voinNa donatorului Qn sensul scutirii de raport sM fie neQndoielnicM. stfel, pentru situaNia donaNiilor deg6izate Oi a celor fMcute sub forma darului manual, s-a acceptat
In doctrinM Oi jurisprudenNM este consideratM nulM clauza prin care donatorul ar impune raportarea fructelor Oi veniturilor bunului donat pe perioada pPnM la desc6iderea succesiunii, pe considerentul cM o astfel de clauzM ar reprezenta un pact asupra unei succesiuni viitoare, nul Qn baza art.()1 al.* Cod civil. se vedea I.&osetti 'MlMnescu, l.'Micoianu, op.cit.pag.7(1-7(*+ $.%liescu, op. cit. pag.*8(+ .ribunalul Suprem, sec. civ.dec. nr. *98)<1(98, Qn )epertoriu 6 pe anii #3 3$#345, pag. *41, *4). 18( ,rancois .erre, Lves =eBuette, op. cit. pag. 91*. 114 I.&osetti 'MlMnescu, l. 'Micoianu, op.cit. pag.7(*. 111 $.%liescu, op.cit. pag. *8(+ !. C6iricM, op. cit.pag71*+ ,r. !ea-, op. cit. pag.84). 11* Scutirea de raport provenind din contract este irevocabilM, Qn sc6imb cea acordatM printr-un act unilateral este revocabilM. se vedea Qn acest sens , lberto .rabucc6i, :iorgio Cian, &ommentario breve al codice civile, Padova, Cedam, Casa editrice !ott. ntonio $ilani.1(33., pag979. 117 se vedea I.&ose'MlMnescu, l.'Micoianu, op.cit. pag.793+ $.%liescu, op. cit, pag.*81+ !.C6iricM, op.cit. pag.743.
183

*18 aceastM posibilitate, nu QnsM Oi pentru donaNiile fMcute prin act autentic, direct, ca Oi pentru cele indirecte. 5entru donaNiile fMcute Qn formM autenticM e"istM posibilitatea ca donatorul sM-Oi manifeste e"pres intenNia de scutire de raport odatM cu Qnc6eierea actului, nu ca Qn cazul darurilor manuale, unde de regulM nu se Qnc6eie un Qnscris, sau al donaNiilor deg6izate, unde se urmMreOte ascunderea donaNiei Oi deci o clauzM Qn sensul scutirii de raport ar contraveni intenNiei pMrNilor de ascundere a donaNiei. Rn cazul donaNiilor indirecte scutirea nu trebuie sM fie fMcutM Qn formM autenticM, dar ea trebuie sM fie e"presM118. ,McPnd referire la manifestarea e"presM de voinNM legea nu pretinde ca scutirea sM rezulte din termeni sacramentali. %ste posibil ca intenNia de scutire de raport sM rezulte fie dintr-o dispoziNie precisM Oi specialM, fie din combinarea a diferite clauze din actul de donaNie, judecMtorii fondului putPnd Nine cont Oi de QmprejurMri e"terioare actului pentru a se lMmuri asupra intenNiei dispunMtorului. &eamintim cM nu se poate deduce e"istenNa unei dispense de raport din faptul realizMrii donaNiei sub forma unui dar manual, sau a unei donaNii deg6izate. CPtM vreme una din formele menNionate pentru realizarea donaNiei nu se completeazM cu alte indicii din care sM rezulte voinNa neQndoielnicM de scutire de raport, nu se poate obNine un astfel de efect. &ecurgerea la aceste forme de donaNii poate avea Oi alte semnificaNii decPt cea a acordMrii scutirii de raport aOa QncPt c6iar Oi donaNia deg6izatM sub forma unui alt act juridic sau Qnc6eiatM prin interpunere de persoane, nu poate constitui, Qn opinia noastrM, decPt un indiciu Qn sensul unei eventuale scutiri de obligaNia discutatM Oi nu o prezumNie de scutire de raport. SintetizPnd condiNiile obligaNiei de raport prezentate mai sus, reNinem urmMtoarele# - sM e"iste doi sau mai mulNi descendenNi care vin la moOtenire, ori unul sau mai mulNi descendenNi Qn concurs cu soNul supravieNuitor+ - succesorii respectivi sM aibM calitatea de donatari+ - succesibilul donatar sM fi acceptat moOtenirea+ - donaNia sM fi fost fMcutM fMrM scutire de raport+ E1ecte!e $cutirii de ra*ort. Clauza scutirii de raport produce douM efecte, menNionate deja Qn mod indirect mai sus Oi anume# - e"ceptarea donatarului de la obligaNia de raport. !eOi aceastM scutire este de naturM sM rupM egalitatea dintre moOtenitori, instituNia raportului fiind dominatM de norme dispozitive, donatorul poate prin voinNa sa sM permitM unui succesor sM vinM la moOtenire dar totodatM sM Oi pMstreze donaNia fMcutM. !esigur cM atunci cPnd e"istM moOtenitori rezervatari donaNia poate fi pMstratM numai Qn mMsura Qn care nu se QncalcM rezerva succesoralM. - donaNia se imputM asupra cotitMNii disponibile. ##.CFi!e *rocedura!e de rea!izare a ra*ortu!ui &ealizarea efectivM a raportului depinde de poziNia juridicM a moOtenilor. %l nu se realizeazM de drept, ci doar la cerere. !acM cei QndreptMNiNi la raport Oi cei obligaNi sM
118

$.%liescu, op. cit. pag.*84+ ,r. !ea-, op.cit. pag.84*.

*11 efectueze raportul se QnNeleg, realizarea lui se face prin bunM QnvoialM. ; astfel de operaNiune este posibilM atPt Qn cadrul procedurii succesorale notariale cPt Oi Qn afara acesteia, concomitent cu QmpMrNirea moOtenirii pe cale convenNionalM. !acM nu e"istM acordul persoanelor interesate, raportul nu poate fi realizat decPt pe calea unei acNiuni civile, acNiune ce poate fi promovatM fie Qn cadrul procesului de partaj, fie separat . cNiunea civilM de raport. reprezintM acNiunea civilM prin care creditorii obligaNiei de raport solicitM de la succesorii NinuNi de aceastM obligaNie, readucerea la masa succesoralM a bunurilor primite prin donaNie de la de cujus, sau a ec6ivalentului acestora Oi ea are urmMtoarele caractere# - caracter *er$ona! *atri onia!. vPnd scopul de a readuce la masa succesoralM anumite bunuri cu valoare economicM, caracterul patrimonial al acNiunii de raport este evident. 5roblema mai delicatM o constituie stabilirea faptului dacM acNiunea are caracter real sau caracter personal sau c6iar mi"t. Vtiut fiind cM natura acNiunii rezultM din caracterul dreptului care se valorificM prin aceasta Oi avPnd Qn vedere cM prin aceastM acNiune se valorificM dreptul unui succesor de a pretinde altui succesor donatar sM readucM la masa succesoralM un bun, deci un drept personal, acNiunea de raport nu poate avea decPt caracter personal 111. cNiunea nu poate fi intentatM decPt Qmpotriva succesorilor NinuNi de obligaNia de raport nu Oi Qmpotriva celor ce li s-au transmis, cu orice titlu, bunurile donate . NeavPnd un drept de urmMrire , care este de esenNa dreptului real, acNiunea nu poate avea caracter real. %ste adevMrat cM moOtenitorii descendenNi devin coproprietarii bunului donat de la data desc6iderii succesiunii, dar aceasta numai ca efect al admiterii cererii de raport. !onatarul devine debitorul succesiunii, prin raportarea Qn naturM sau ec6ivalent, QnsM o atare caracteristicM este specificM unui drept personal Oi nu unui drept real11) care ar conferi drept de urmMrire cu privire la bun indiferent Qn mPna cui s-ar afla. .otuOi, trebuie sM remarcMm Qn acest punct cM din coroborarea dispoziNiilor art. 9)1, 9)9 Oi 9)3 Cod civil rezultM cM, Qn caz de QnstrMinare a imobilelor, raportul lor se face prin ec6ivalent numai dacM operaNiunea juridicM respectivM a avut loc Qnainte de desc6iderea succesiunii. Per a contrario, Qn situaNia Qn care QnstrMinarea a avut loc dupM data desc6iderii succesiunii, raportul trebuie fMcut Qn naturM, ceea ce ar presupune dreptul creditorilor obligaNiei de raport de a urmMri bunul Qn mPna terNului dobPnditor Oi ar imprima acNiunii QndreptatM Qmpotriva acestora caracter real.119 Caracteru! *re$cri*ti.i!. cNiunea de raport fiind o acNiune cu caracter personal patrimonial, dreptul la acNiune se prescrie Qn termenul general de prescripNie de 7 ani, conform art. 7 din !ecretul nr. 1)9<1(13. .ermenul curge de la data desc6iderii succesiunii, care reprezintM momentul naOterii dreptului la acNiune. 5rescrierea dreptului la acNiune este supusM termenului menNionat indiferent
,r.!ea-, op.cit., pag.811+ !.$acovei, op. cit. pag.138+ 2. CiucM, op. cit.pag. 17). .rib. Sup., sect.civ. dec. nr. 1431<1(9* Oi dec. nr.1)8(<1(9*, Qn )epertoriu ...,pe anii #3 3$ #345, pag.*48. 119 Rn acest sens a se vedea !. le"andresco, op. cit pag. 113.
111 11)

*1) dacM cererea de raport a fost formulatM Qn cadrul acNiunii de partaj, Qnainte de aceastM acNiune sau ulterior QmpMrNelii. Vi Qn aceastM situaNie , conform principiului contra non valentem agere non currrit praescriptio, trebuie acceptatM ideea cM prescripNia nu poate curge Qmpotriva titularului acNiunii de raport care nu a avut cunoOtinNM de e"istenNa donaNiei. Rn doctrinM s-a susNinut cM pe timpul indiviziunii prescripNia dreptului la acNiune ar fi suspendatM, pe considerentul cM bunurile raportabile reintrM Qn patrimoniul succesoral odatM cu desc6iderea moOtenirii, formPnd obiectul indiviziunii Oi ca urmare se aplicM regulile specifice acesteia, inclusiv sub aspectul prescripNiei113. vem rezerve faNM de aceastM susNinere QntrucPt bunurile supuse raportului reintrM Qn masa succesoralM, este adevMrat, cu caracter retroactiv, dar tocmai ca efect al cererii de raport Oi nu de drept. !acM ea nu este e"ercitatM Qn termen de 7 ani, nu se mai poate pune problema suspendMrii cursului prescripNiei, QntrucPt bunurile raportabile nu au intrat Qn masa succesoralM pentru a li se aplica regimul indiviziunii. SoluNia nu a fost QmpMrtMOitM nici de practica judiciarM, pe considerentul cM nu s-ar putea susNine cM raportul ar putea fi pretins doar prin acNiunea de sistare a indiviziunii, care, fiind imprescriptibilM, i-ar imprima acest caracter Oi cererii de raport, QntrucPt nimic nu se opune ca ea sM fie cerutM Oi pe cale separatM, Qn timpul sau dupM Qncetarea indiviziunii.11( %ste adevMrat QnsM cM ar fi mult mai firesc ca acNiunea de raport , ca de altfel Oi cea Qn reducNiune, sM fie e"ercitate odatM cu acNiunea de partaj, dar pentru aceasta ar fi necesar ca legiuitorul sM imprime acestor acNiuni, sub aspectul prescripNiei, acelaOi regim juridic ca acNiunii de partaj, reglementarea actualM neputPnd duce la o interpretare Qn sensul caracterului imprescriptibil al acestor acNiuni. SoluNia se impune pornind de la realitMNile practice care relevM situaNii e"trem de rare cPnd raportul s-a solicitat separat de acNiunea de partaj, Qn sc6imb s-au constatat destule cazuri cPnd la efectuarea QmpMrNelii acNiunile de raport erau prescrise . poi, ar fi Qn logica normalM a lucrurilor ca rezolvarea tuturor problemelor ce tind la QmpMrNirea moOtenirilor sM fie fMcutM Qn acelaOi timp, respectiv Qn acelaOi litigiu, fMrM a fi nevoie ca atunci cPnd pMrNile nu doresc sM urgenteze aceste operaNiuni, sM recurgM Qn prealabil la efectuarea operaNiunii de raport presaNi de ideea prescripNiei acNiunii lor. $oOtenitorul obligat la raport nu poate paraliza acNiunea prin invocarea prescripNiei ac6izitive. ;ricPt timp ar fi intervenit de la data Qnc6eierii contractului de donaNie Oi pPnM la data desc6iderii succesiunii, succesorul donatar nu poate dobPndi prin uzucapiune bunul ce a format obiectul donaNiei, deoarece pPnM la data decesului el are calitatea de proprietar asupra bunului respectiv. ,iind proprietar asupra bunului donat, dobPndit de la adevMratul proprietar, de la data Qnc6eierii contractului, problema uzucapiunii este e"clusM cu privire la bunul respectiv1)4 . Caracteru! indivizi.i! a! cererii de ra*ort. cNiunea de raport are caracter
.. CarabaOiu, Partajul, %ditura $untenia, ConstanNa 1((9, pag.*)9. .rib. Supr., sect.civ., dec. civ. nr.1)8(<1(9*, Qn )epertoriu ..., pe anii #3 3$#345, pag. *41+ .rib.Supr.sect.civ. dec. civ. nr. 1(97<1(97 Qn &.D.1(97, pag. *11. 1)4 .rib. Supr., sect.civ. dec.civ. nr. 7739<1(31, Qn &.D. 1(31, pag..148-14).
113 11(

*19 indivizibil Qn sensul cM ea poate fi formulatM c6iar Oi numai de cMtre unul din moOtenitorii QndreptMNiNi la raport Oi odatM admisM ea profitM tuturor acestora Oi nu numai celui care a formulat acNiunea1)1. Caracterul indivizibil al acNiunii de raport derivM din natura obligaNiei pe care o sancNioneazM, obligaNia de raport fiind Oi ea indivizibilM. Caracterul indivizibil nu are semnificaNia cM acNiunea produce efecte Oi Qmpotriva celor care ar putea avea calitatea de debitori ai obligaNiei de raport dar nu sa cerut raportul de la ei. $oOtenitorii QndreptMNiNi la raport sunt liberi sM cearM sau nu raportul, sM-l cearM de la toNi cei QndatoraNi Qn acest sens, sau numai de la unii dintre aceOtia, dar, odatM admis, el profitM tuturor creditorilor obligaNiei respective. 1)* Se impune a menNiona cM Qn aplicarea art. 381 C.civ., raportul bunurilor QnstrMinate unui succesibil Qn linie dreaptM cu sarcina unei rente viagere sau cu rezerva de uzufruct nu poate fi cerut de succesibilul Qn linie dreaptM care a consimNit la acele QnstrMinMri1)7 ce sunt prezumate liberalitMNi1)8. !in moment ce consimNMmPntul la QnstrMinMri a fost dat, persoanele care Oi-au manifestat acordul la efectuarea liberalitMNilor Oi deci la favorizarea celui gratificat, nu mai pot reveni asupra consimNMmPntului, dacM acesta e"primM voinNa liberM, neviciatM a persoanei care s-a obligat1)1. Caracteru! de acCiune Dn rea!izare. 5ornind de la punctul de vedere pe care-l susNinem, Qn sensul cM raportul nu se produce de drept, ci numai ca urmare a unei cereri formulate Qn acest sens, acNiunea Qn raport nu poate fi decPt o acNiune Qn realizare . !acM raportul s-ar produce Qn mod automat ca urmare a desc6iderii moOtenirii, ar fi suficientM o simplM acNiune Qn constatare Oi nu una Qn realizare. Succesorii ar trebui doar sM cearM sM se constate cM bunul face parte de drept din masa succesoralM, cu efectul supunerii lui operaNiei de partaj, ceea ce, aOa cum am arMtat, nu este posibil. 1*.Modu! de e7ecutare a ra*ortu!ui. !in dispoziNiile art. 9)8 Cod civ. rezultM * moduri de efectuare a raportului# raportul Qn naturM Oi raportul prin ec6ivalent, denumit de te"t raport prin luare mai puNin. ;rientarea legiuitorului pentru una din cele douM modalitMNi semnificM opNiunea acestuia pentru restabilirea egalitMNii Qn naturM sau pentru o egalitate Qn valoare. =egiuitorul romPn s-a orientat pentru restabilirea egalitMNii Qn naturM Qn cazul imobilelor Oi restabilirea acesteia Qn ec6ivalent Qn cazul bunurilor mobile.
1)1 se vedea Oi ,r. !ea-, op.cit., care aratM cM acNiunea are caracter colectiv+ ! .C6iricM , op. cit.pag.. 713. 1)* Rn sensul cM obligaNia de raport profitM numai moOtenitorului care a solicitat-o , a se vedea ...CarabaOiu, op. cit. pag..*)). 1)7 Suntem Qn acest caz Qn prezenNa unui pact asupra unei succesiuni nedesc6ise, recunoscut Qn mod e"cepNional de lege ca valabil. 1)8 5rezumNia legalM de gratuitate a QnstrMinMrii unui bun Qn favoarea unui succesibil Qn linie dreaptM, cu sarcina unei rente viagere sau rezervM de uzufruct , prevMzutM de art . 381 Cod civil, poate fi combMtutM prin proba contrarM. se vedea Qn acest sens .rib. Supr.,sect.civ. dec.civ. nr. 19(8<1(97 Qn )epertoriu ...,6pe anii #3 3$#345, pag. *47. 1)1 .rib. Supr., sect. civ. dec. nr. 1*)(<1(9*, Qn )epertoriu 6 pe anii #3 3$#345, , pag..*47.

*13 )aportul *n natur' constM Qn readucerea efectivM a bunului donat la masa succesoralM, urmPnd ca el sM fie obiect de partaj. )aportul prin echivalent constM Qn aducerea la masa de QmpMrNit a valorii bunului donat, cu consecinNa pMstrMrii proprietMNii avute asupra bunului de cMtre moOtenitorul donatar. %l se poate realiza pe trei cMi# - prin preluare, care se realizeazM prin luarea din masa succesoralM , de cMtre comoOtenitorii QndreptMNiNi, a unor bunuri, NinPnd cont de cotele succesorale cuvenite, pPnM la concurenNa valorii donaNiei raportabile+ - prin imputaNie, care constM Qn reunirea pentru calcul a valorii donaNiei raportabile, dupM care succesorii iau din masa succesoralM bunuri sau valori pPnM la cota succesoralM cuvenitM, iar succesorul donatar primeOte diferenNa dintre valoarea donaNiei Oi cota sa succesoralM+ - Qn bani. ceasta se face prin depunerea la masa succesoralM a unei sume de bani ce reprezintM ec6ivalentul valorii donaNiei, urmatM de QmpMrNirea bunurilor conform cotelor cuvenite. Ra*ortu! i o.i!e!or. !in dispoziNiile art.9)1 Cod civil rezultM atPt regula Qn legMturM cu raportul imobilelor, cPt Oi principala e"cepNie de la acest principiu. .e"tul prevede cM raportul se poate pretinde Qn naturM pentru imobile, ceea ce constituie regula, dar Oi cM, Qn cazul Qn care cel ce a primit imobilul l-a QnstrMinat sau ipotecat Qnaintea desc6iderii succesiunii, raportul Qn naturM nu este obligatoriu. &egula raportului Qn naturM Qn cazul imobilelor, evidenNiazM grija legiuitorului pentru o restabilire perfectM a patrimoniului defunctului Qn cazul acestor bunuri, cu consecinNa unei egalitMNi perfecte Qntre moOtenitori din moment ce se procedeazM la o refacere a patrimoniului aOa cum ar fi fost el dacM nu s-ar fi fMcut donaNii, QnsM acest deziderat se realizeazM prin sacrificarea interesului terNilor Qn e"istenNa unui circuit civil sigur. Norma privind raportul Qn naturM se aplicM tuturor imobilelor. !onaNia se desfiinNeazM cu caracter retroactiv ca urmare a decesului donatorului, care opereazM ca o condiNie rezolutorie, dreptul de proprietate al donatarului se desfiinNeazM Qn acelaOi mod Oi bunul devine proprietatea indivizM a comoOtenitorilor urmPnd a fi supus partajului. !in proprietar e"clusiv asupra bunului, succesorul donatar devine coindivizar. %l se aflM Qn situaNia coindivizarului care are Qn detenNia sa bunul Oi are Oansa sM redevinM proprietar e"clusiv al acestuia dacM prin operaNiunea de partaj bunul i se atribuie. !esfiinNarea cu efect retroactiv a donaNiei produce urmMtoarele consecinNe# - imobilul care a pierit fortuit nu este supus raportului(art. 9)4 Cod civil) nici prin ec6ivalent, ca urmare a faptului cM riscul pieirii fortuite Ql suportM moOtenirea1))+ - donatarul este rMspunzMtor de degradMrile Oi deteriorMrile care au micOorat valoarea bunului , rezultate din culpa sa(art. 9)9 Cod. civil). 5e de altM parte, QnsM, el trebuie sM fie despMgubit de ceilalNi comoOtenitori pentru c6eltuielile necesare Oi utile
Suntem Qn prezenNa unei e"cepNii de la regula potrivit cMreia riscul pieirii bunului Ql suportM cel care avea calitatea de proprietar Qn momentul care s-a produs evenimentul distructiv.
1))

*1( fMcute cu imobilul, avPnd, pPnM la plata acestora, un drept de retenNie prevMzut e"pres de art. 991 Cod. civil. - sarcinile reale, cu e"cepNia ipotecii, constituite de donatar, se desfiinNeazM retroactiv ca urmare a raportului Qn naturM(art. 9)( coroborat cu art. 9)1 alin. 1). Rn sistemul de publicitate prin cMrNi funciare este aplicabil QncM art. 13 alin. 8 din =egea nr. *81<1(89 pentru punerea Qn aplicare Qn .ransilvania a legii pentru unificarea dispoziNiilor privitoare la cMrNile funciare din *9 aprilie 1(73, potrivit cMruia raportul Qn naturM al bunurilor imobiliare ce fac parte din succesiune nu aduce atingere sarcinilor Oi QnstrMinMrilor consimNite de cMtre proprietarul tabular. 5rin e"cepNie, raportul nu se realizeazM Qn naturM ci prin ec6ivalent, Qn urmMtoarele situaNii# - cPnd donatorul a impus1)9 sau a autorizat efectuarea acestuia prin ec6ivalent. !onatorul avPnd posibilitatea sM-l scuteascM de raport pe donatar, cu atPt mai mult Qi este permis sM-l autorizeze sM facM raportul prin ec6ivalent. Rn acest caz, donatarul poate opta pentru raportul Qn naturM sau cel prin ec6ivalent. %l poate c6iar sM-i impunM Qndeplinirea prin ec6ivalent a obligaNiei, caz Qn care nu mai e"istM posibilitatea de opNiune menNionatM+ - cPnd imobilul a pierit din culpa donatarului. Rn aceastM situaNie raportul nemaiputPnd fi, din punct de vedere obiectiv, fMcut Qn naturM, este normal ca el sM se facM prin ec6ivalent+ - Qn situaNia, amintitM deja, cPnd imobilul a fost QnstrMinat sau ipotecat Qnainte de desc6iderea succesiunii. Suntem Qn prezenNa unei e"cepNii de la regula desfiinNMrii donaNiei cu caracter retroactiv. !e fapt se menNine nu numai donaNia ci Oi actul de dispoziNie Qnc6eiat de donatar cu terNii. &aportul nu se poate face prin ec6ivalent cPnd bunul a fost QnstrMinat sau grevat dupM data desc6iderii succesiunii, din moment ce te"tul art. 9)1 Cod civil face referire doar la QnstrMinMrile sau constituirile de ipoteci ce au avut loc Qnainte de aceastM datM. RnseamnM cM, Qn astfel de situaNii, donaNia se desfiinNeazM cu caracter retroactiv Oi cM bunul se reQntoarce la masa succesoralM liber de orice sarcini. rt. 9)1 Cod civil prevede cM, pentru ultima din situaNiile menNionate mai sus, stabilirea ec6ivalentului imobilului se face Qn raport de valoarea lui din momentul desc6iderii succesiunii, regulM care trebuie sM-Oi gMseascM aplicarea Oi Qn celelalte ipoteze de admisibilitate a raportului prin ec6ivalent, dacM donatorul nu a stabilit c6iar el momentul Qn raport de care sM se facM aceastM evaluare1)3. &eglementarea menNionatM o considerMm anacronicM, inaptM sM realizeze egalitatea Qntre moOtenitori ce stM la baza instituNiei raportului. ceasta deoarece Qn perioadele de inflaNie, valoarea
,r.!ea-, op. cit. pag. 84(. Normele dispozitive care reglementeazM raportul permit donatorului nu numai sM impunM data Qn raport cu care sM se stabileascM contravaloarea imobilului ci Oi alte dispoziNii, ca, de e"emplu, raportarea unei sume forfetare Qn locul valorii imobilului, luarea Qn calcul a datei QnstrMinMrii imobilului pentru stabilirea contravalorii acestuia, sau a datei efectuMrii donaNiei, etc. Nu sunt decPt aplicaNii ale principiului cM cine poate mai mult poate Oi mai puNin. !onatorul putPnd sM-l scuteascM pe donatar Qn totalitate de raport, este evident cM are posibilitatea unor astfel de dispoziNii.
1)9 1)3

*)4 respectivM este -mai mult sau mai puNin, Qn funcNie de momentul cPnd se realizeazM raportul- sub valoarea realM a bunului ca urmare a intervalului care se scurge de la desc6iderea succesiunii Oi pPnM la efectuarea partajului. Numai stabilirea ec6ivalentului Qn raport de valoarea bunului Qn momentul partajului este de naturM sM realizeze dezideratul restabilirii egalitMNii comoOtenitorilor.1)( Ra*ortu! o.i!e!or. Spre deosebire de imobile, Qn cazul bunurilor mobile legiuitorul a stabilit regula raportului prin ec6ivalent. !in dispoziNiile art. 99*-997 Cod civil rezultM cM -indiferent dacM suntem Qn prezenNa unor bunuri corporale sau a unora incorporale- raportul se realizeazM prin luare mai puNin. 5osibilitatea raportul prin ec6ivalent are drept consecinNM faptul cM donaNia nu se mai desfiinNeazM, ea produce efecte Qn continuare Oi, deci, donatarul succesor rMmPne proprietar al bunului donat. 5Mstrarea calitMNii de proprietar asupra bunului donat Oi Qn cazul e"istenNei obligaNiei de raport implicM urmMtoarele consecinNe# - riscul pieirii fortuite a bunului donat este suportat de succesor, Qn calitate de proprietar, potrivit regulii res perit domino+ - actele de QnstrMinare sau grevare cu privire la bunul mobil donat, Qnc6eiate de donatar cu terNii, se menNin+ - donatarul va raporta la masa succesoralM contravaloarea bunurilor primite. 2aloarea ce se raporteazM este, potrivit art. 99* Cod civil, cea pe care bunurile o aveau Qn momentul realizMrii donaNiei Oi care se stabileOte Qn funcNie de actul estimativ cuprins Qn donaNie sau ane"at acesteia, iar Qn lipsa lui, prin e"pertizM. ;bservMm cM nu se ia Qn considerare nici cel puNin valoarea din momentul desc6iderii succesiunii, ca Qn cazul imobilelor, aOa QncPt, apreciem Oi aici cM valoarea pe care legiuitorul ar trebui sM o ia Qn considerare Qn perioada actualM, caracterizatM de inflaNie, ar trebui sM fie cea din momentul partajului, stabilitM Qn funcNie de starea bunurilor Qn momentul donaNiei194. Pro*uneri de lege ferenda. 1.Rn legMturM cu momentul Qn raport de care se face evaluarea bunului ce urmeazM a fi raportat prin ec6ivalent, se pune Qntrebarea care este momentul cel mai firesc, just Oi util, care trebuie luat Qn considerare, ziua cPnd donatarul a primit bunul Qn proprietate prin donaNie sau ziua Qn care se face raportul. C6estiunea este de o importanNM considerabilM Qn perioadele de depreciere monetarM, nu numai Qn caz de inflaNie galopantM, dar Oi Qn alte perioade ale acestei epoci care este marcatM, sub aspectul care ne intereseazM, de o depreciere monetarM continuM, c6iar Oi atunci cPnd este mai greu sesizabilM. !acM se QmbrMNiOeazM prima soluNie, cea a evaluMrii bunului la momentul
1)( rticolul 3)4 &od civil francez , introdus prin legea 91-1*7 din 7 iulie 1(91, prevede cM raportul este datorat Qn funcNie de valoarea bunului donat la momentul partajului Oi Qn funcNie de starea sa Qn momentul efectuMrii donaNiei. 194 &odul civil francez conNine o astfel de dispoziNie cu privire la bunurile mobile, Qn art.))3 Qn forma pe care o are dupM modificarea efectuatM prin =egea nr.91-1*7 din 7 iulie 1(91.

*)1 donaNiei, obligaNia de raport devine o obligaNie referitoare la o sumM de bani, supusM principiului nominalismului monetar. %a are ca avantaj cM asigurM o deplinM securitate gratificatului prin aceea cM momentul evaluMrii fiind fi"at pentru ziua donaNiei, donatarul cunoaOte de la Qnceput Qntinderea obligaNiei sale . %a prezintM QnsM Oi unele inconveniente. Rn primul rPnd reprezintM sursM de inegalitate Qntre copMrtaOi, deoarece dacM bunul nu ar fi fost donat el ar fi rMmas Qn patrimoniul defunctului Oi s-ar fi QmpMrNit Qn funcNie de valoarea lui la aceastM datM, or dacM donatarul raporteazM numai valoarea de la epoca donaNiei, aceasta este inferioarM Oi nu se atinge tocmai scopul egalizator urmMrit prin raport. &efuzul de a lua Qn calcul deprecierea monetarM face ca /orice donaNie raportabilM sM conNinM Qn ea un germene de preciput.0191 %a este, pe de altM parte, ilogicM, deoarece cele douM modalitMNi de efectuare a acestei obligaNii, Qn naturM sau prin ec6ivalent, trebuie sM ducM la consecinNe economice ec6ivalente, nefiind posibil ca una Oi aceeaOi obligaNie sM aibM o valoare diferitM numai prin faptul cM se e"ecutM prin una sau alta din variantele permise de lege. doua soluNie, cea a evaluMrii bunului la epoca partajului, face din obligaNia de raport o obligaNie referitoare la o valoare, 19* nu la o sumM de bani sau la un bun. %a este de naturM sM asigure restabilirea egalitMNii Qntre moOtenitori, atingPnd total scopul urmMrit prin raportul donaNiilor, neutralizPnd efectul inflaNiei Oi, Qn plus, dispare inconvenientul arMtat mai sus, al inegalitMNii Qn planul consecinNelor economice, a celor douM modalitMNi de efectuare a raportului la care ne-am referit . 5entru motivele arMtate propunem ca Oi Qn Codul civil romPn evaluarea bunului sM se facM Qn funcNie de valoarea lui la momentul partajului Oi nu raportat la momentul desc6iderii succesiunii, cum este Qn cazul bunurilor imobile, sau la data efectuMrii donaNiei, cum se prevede pentru bunurile mobile, iar aceastM valoare sM fie Qn funcNie de starea bunului Qn momentul efectuMrii donaNiei.197 *. 5ropunem generalizarea regulii realizMrii raportului prin ec6ivalent Oi Qn cazul imobilelor. %"ecutarea Qn naturM a raportului nu reprezintM soluNia cea mai convenabilM pentru aceastM perioadM . %a a fost specificM perioadei adoptMrii Codului Napoleon, cPnd datoritM importanNei pe care o aveau imobilele Qn patrimoniul unei persoane, se considera cM fiecare moOtenitor trebuia sM primeascM Qn lotul sMu nu numai valori egale, ci Oi o cantitate egalM de construcNii, terenuri urbane sau agricole, etc. %"traordinarul progres economic al perioadei recente, a condus la o reorientare Qn ceea ce priveOte prioritatea acordatM anumitor bunuri, sau valori, care trebuie sM se reflecte Oi Qn plan legislativ. %galitatea Qn naturM trebuie sM cedeze parNial locul egalitMNii Qn valoare. &aportul Qn naturM prezintM dezavantajul cM face din donatar o persoanM puNin interesatM Qntr-o bunM gestiune a bunurilor, Qn special Qn a face investiNii, dar care
191 5. Catala, Aes rDglements successoraux depuis les r,formes de #33> et lEinstabilit, economi-ue, t6Yse $ontpellier, 1(18, citata de $.:rimaldi, op. cit.,pag. )8* 19* $.:rimaldi, op. cit ., pag. )8*. 197 rt. 3)4 din &odul civil francez Oi art.397 din &odul civil al provinciei 2uebec, conNin reglementMri de natura celor propuse .

*)* va fi QnclinatM spre o folosinNM intensM a bunului . poi, este uOor de sesizat cM circuitul civil al bunurilor este afectat prin aceea cM terNii vor fi reticenNi Qn dobPndirea de drepturi care pot fi rezoluNionate. 5osibilitatea pierderii dreptului de proprietate Qi va face pe cei prudenNi sM renunNe la Qnc6eierea contractului avPnd ca scop dobPndirea bunului. doptarea ideii raportului prin ec6ivalent ar QnlMtura aceste douM inconveniente. !onatarii ar fi interesaNi Qntr-o gestiune corespunzMtoare a bunurilor, iar terNii ar putea Qnc6eia acte juridice cu donatarul fMrM a risca pierderea dreptului de proprietate ca urmare a obligaNiei de raport.198 17.Ra*ortu! datorii!or %ste posibil ca unul sau mai mulNi succesori sM fie debitori faNM de succesiune, fie datoritM faptului cM aceOtia erau debitori faNM de defunct, fie pentru obligaNii care s-au nMscut Qn perioada indiviziunii. 5entru astfel de situaNii, art. 973 Cod civil prevede cM fiecare succesor este dator a raporta la masa succesoralM /sumele ce este dator cMtre succesiune0. Norma arMtatM reglementeazM un mod special de stingere a datoriilor succesorilor faNM de masa succesoralM191. %a semnificM faptul cM moOtenitorul , debitor al creanNei care e"istM asupra lui, va primi Qn lotul sMu creanNa respectivM. Spre deosebire de raportul donaNiilor, specific doar partajelor succesorale, raportul datoriilor reprezintM o normM cu caracter general, ce se aplicM Oi partajelor rezultate din comunitatea de bunuri19). %ste adevMrat cM te"tul art. 973 Cod civil se referM la obligaNia fiecMrui /erede0 de a raporta 0ce este dator cMtre succesiune0, QnsM acest lucru se e"plicM prin faptul cM Qn sistemul codului nostru civil a fost tratatM numai QmpMrNeala succesoralM. Nu se contestM, QnsM, cM normele respective constituie
198 &aportul prin ec6ivalent a fost adoptat Qn ,ranNa prin =egea nr. 91-1*7 din 7 iulie 1(91, care a modificat art. 3)4 Cod civil astfel#0=e rapport est du de la valeur du bien donne a lFTpoBue du partage, dFapres son Ttat a lFepoBue de la donation0. !e asemenea art. 39o din &odul civil al provinciei 2uebec, prevede # 0=e rapport se fait en moins prenant.0 $ai mult decPt atPt, aliniatul * al aceluiaOi articol lasM fMrM efect dispoziNiile prin care s-ar impune donatarului raportul Qn naturM. Rn sc6imb art. 313 din &odul civil belgian Oi art.98) Oi 989 &od civil italian, permit raportul atPt Qn naturM cPt Oi prin ec6ivalent. 191 Rn doctrinM , cu privire la natura juridicM a raportului datoriilor, s-a susNinut Oi teza cM suntem Qn prezenNa unei variante a raportului donaNiilor, cu consecinNa cM el nu-Oi gMseOte aplicarea decPt Qn cazul Qn care indiviziune provine din moOtenire Oi nu din alte cauze, cM nu ar fi creat decPt Qn favoarea aceloraOi moOtenitori ca cei care datoreazM acel raport Oi cu privire la datorii ce QnfMNiOeazM caracterul unui act cu titlu gratuit, cum ar fi un Qmprumut fMrM dobPndM. 5entru amMnunte cu privire la acest aspect Oi cu privire la motivele pentru care raportul datoriilor este considerat un mod de lic6idare a datoriilor specific operaNiunii de partaj, a se vedea $.%liescu, op. cit. p. *13. Rn acelaOi sens, dar cu precizarea cM lic6idarea prin raport a datoriilor poate avea loc Oi Qn afara operaNiunii de partaj , a se vedea ,r. !ea-, op. cit. pag. 818. 19) $.%liescu, op. cit. pag.*13+ Rn sensul cM aceastM instituNie se aplicM doar la partajul succesoral a se vedea C.Damangiu., I.&osetti 'MlMnescu, l.'Micoianu, op. cit.pag. 7)3+ !. C6iricM, op. cit. pag. 713.

*)7 dreptul comun, aplicabil Oi altor QmpMrNeli, aOa QncPt acest lucru este valabil Oi pentru raportul datoriilor, instituNie creatM Qn special Qn interesul egalitMNii dintre copartajanNi. Sunt luate Qn considerare toate datoriile pe care succesorul le avea faNM de defunct, indiferent cM acestea aveau un izvor delictual sau convenNional, nMscute din contracte cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, c6iar din fapte juridice licite, cum ar fi gestiunea de afaceri, plata nedatoratM, sau QmbogMNirea fMrM justM cauzM. IntrM, de asemenea, Qn aceastM categorie datoriile succesorului nMscute faNM de masa indivizM pe perioada de e"istenNM a acesteia, cum ar fi cele rezultate din Qncasarea de cMtre coindivizar a unei creanNe Qn contul masei indivize, din deteriorarea culpabilM a unor bunuri, etc. !eOi articolul 973 Cod civil se referM la /sumele0 pe care succesorul le datoreazM masei succesorale , se admite cM raportul opereazM c6iar dacM obiectul datoriei nu-l constituie sume de bani ci alte bunuri199. Nu intrM Qn aceastM categorie QnsM, datoriile care nu au legMturM cu indivizunea, cum ar fi cele pe care un succesor le are faNM de alt succesor Oi nici creanNele pe care un succesor le are Qmpotriva succesiunii. Avanta)e!e in$tituCiei ra*ortu!ui datorii!or. !ouM avantaje principale sunt evidente pentru reglementarea prevMzutM de art. 973 Cod civil# -Qn primul rPnd, o simplificare a operaNiunilor de lic6idare a masei succesorale, prin faptul cM atribuindu-se creanNa succesiunii coindivizarului dator, are loc o confuziune, aOa QncPt nu mai este necesarM nici o operaNiune pentru realizarea acesteia. - Qn al doilea rPnd, se asigurM realizarea principiului egalitMNii Qntre coindivizari prin faptul cM nu e"istM riscul ca atribuindu-se creanNa altui coindivizar, acesta sM se afle Qn situaNia de a nu-Oi putea realiza creanNa ca urmare a insolvabilitMNii debitorului. !eci succesorul ar primi partea sa din masa succesoralM, Qn sc6imb ar putea sM nu plMteascM datoria faNM de succesiune, respectiv faNM de succesorul sau succesorii cMrora li s-a atribuit dreptul de creanNM, ceea ce ar avea drept consecinNM ruperea egalitMNii avute Qn vedere de legiuitor pentru partaj. Rn plus, se QnlMturM concursul creditorilor personali ai moOtenitorului obligat la raport. Coindivizarii luPnd bunuri din masa succesoralM pPnM la nivelul datoriei, insolvabilitatea copartajantului debitor nu-i afecteazM. CreanNa moOtenirii nu se va divide Qntre succesori potrivit cotelor lor de moOtenire, ci va rMmPne nedivizatM Oi se va atribui succesorului debitor, care va realiza practic plata ei preluPnd mai puNin din bunurile cuvenite conform cotei sale, cu ec6ivalentul datoriei avute. 5rin aplicarea art. 9)* Cod civ., referitor la raportul donaNiilor, datoriile vor produce de drept dobPnzi din ziua naOterii stMrii de indiviziune, dacM datoria nu era producMtoare de dobPnzi de la o datM anterioarM.193 Dre*tu! de o*Ciune a! de.itoru!ui. SoluNia aleasM de legiuitor are un avantaj Oi pentru debitor care nu poate fi constrPns sM plMteascM efectiv datoria, ci poate sM
199 193

,r.!ea-, op. cit., pag. 81*. $.%liescu, op. cit. pag.*)4.

*)8 beneficieze de procedura aceasta de stingere a ei prin luare mai puNin.19( !esigur cM debitorul, dacM doreOte, poate sM facM Oi plata efectivM , QnsM nu poate fi obligat la o asemenea prestaNie. &aportul este un drept pentru debitor Oi nu o obligaNie, aOa QncPt, oricPnd pPnM la partaj, poate sM efectueze plata. flat QnsM la momentul partajului cu datoria neac6itatM, raportul devine o obligaNie Oi el nu mai poate refuza atribuirea creanNei, ca modalitate practicM de efectuare a raportului datoriei. !acM pe timpul indiviziunii coindivizarul care are de ac6itat o datorie nu poate fi obligat efectiv la plata acesteia, QntrucPt poate ridica aceastM e"cepNie a dreptului de stingere a acesteia pe calea raportului, trebuie admis cM prescripNia dreptului de a cere realizarea creanNei este suspendatM. 5rescripNia nu ar putea curge Qmpotriva creditorilor cMrora nu li se poate imputa cM nu au acNionat, cPtM vreme , pe intervalul menNionat, nu au dreptul sM acNioneze. CondiCii!e ra*ortu!ui datorii!or. 5entru a opera raportul datoriilor este necesarM Qndeplinirea unor condiNii. a. este vorba, Qn primul rPnd, de e"istenNa unei datorii faNM de masa indivizM, datorie care sM nu se fi stins prin compensaNie. %ste posibil nu numai ca succesorul sM fie debitor faNM de succesiune, dar Oi reversul, adicM Oi el sM fie creditor al masei respective. !e regulM, Qn astfel de situaNii opereazM compensaNia Qntre aceste creanNe, pPnM la limita celei mai mici. !acM Qn urma compensaNiei datoria coindivizarului s-a stins, nu se mai pune problema unui raport al datoriei. !acM, QnsM, creanNa masei indivize este mai mare decPt creanNa copartajantului, pentru ce acesta rMmPne dator faNM de masa partajabilM, opereazM raportul datoriilor. Nu este necesar ca creanNa sM fie ajunsM la scadenNM. preciem cM Qn cazul Qn care dreptul la acNiune privitor la creanNa succesiunii este prescris, nu este QndeplinitM condiNia pe care o analizMm. CPtM vreme debitorul nu putea fi constrPns sM efectueze plata cMtre de cujus pentru cM dreptul la acNiune era prescris, nici obligaNia de raport nu-i mai poate fi impusM. b. debitorul sM aibM calitatea de coindivizar. Rn cazul partajului succesoral aceasta presupune ca el sM fi acceptat succesiunea, pentru cM, Qn caz contrar, pierde calitatea de coindivizar. %ste irelevant dacM el are calitatea de copMrtaO din comunitatea de bunuri, de succesor legal sau legatar universal ori cu titlu universal. =egatarul cu titlu particular dobPndind unul sau mai multe bunuri determinate, nu poate avea calitatea de coindivizar Oi nu poate fi nici subiect privind raportul datoriilor. c. lotul ce se cuvine spre atribuire copMrtaOului debitor trebuie sM fie suficient de mare pentru ca creanNa sM se poatM imputa Qn Qntregime asupra acestuia. Rn caz contrar, raportul se produce numai pentru partea din datorie care este ec6ivalentM drepturilor debitorului Qn masa partajabilM. 5entru diferenNM, copMrtaOul rMmPne obligat sM aducM la masa de QmpMrNit ec6ivalentul valoric al acesteia. Sectiunea a II-a
19(

(or e!e D *FrCe!ii

,ranZois .errT , Lves =eBuette, op. cit. pag. 941.

*)1 #.Parta)u! tota! Ei *arta)u! *arCia!. Indiviziunea poate forma obiectul unui partaj total, sau poate avea loc doar un partaj parNial. !e regulM, prin operaNiunea de partaj se pune capMt indiviziunii cu privire la toate bunurile indivize Oi la toNi coindivizarii. Sunt QnsM Oi situaNii cPnd partajul poate fi parNial, fie Qn ceea ce priveOte obiectul, fie Qn ceea ce priveOte coindivizarii. stfel, este posibil ca doar o parte din masa indivizM sM fie supusM operaNiunii de partaj, copartajanNii urmPnd sM devinM proprietari e"clusivi asupra bunurilor ce le-au revenit Qn urma QmpMrNelii, iar cu privire la celelalte bunuri ei rMmPn Qn continuare Qn indiviziune, putPnd sM fie QmpMrNite oricPnd, ulterior. %fectul declarativ Oi toate celelalte consecinNe rezultPnd din partaj se produc numai Qn raport cu bunurile asupra cMrora a Qncetat starea de indiviziune. Rn ceea ce priveOte coindivizarii, o sistare parNialM a indiviziunii presupune e"istenNa a cel puNin trei coindivizari, pentru ca indiviziunea sM mai poatM e"ista dupM ce unii dintre ei au realizat partajul. .rebuie menNionat cM o parte a doctrinei Oi practicii judiciare nu admite partajul parNial Qn ceea ce priveOte coindivizarii, negPnd caracterul declarativ al unei astfel de QmpMrNeli, apreciind cM pentru a constitui o QmpMrNealM declarativM , actul prin care aceasta este realizatM trebuie sM punM capMt indiviziunii faNM de toNi coindivizarii134. Noi apreciem cM un partaj parNial este posibil nu numai Qn ceea ce priveOte bunurile indiviziunii ci Oi Qn ceea ce-i priveOte pe coindivizari.131 >n astfel de partaj, desigur, nu este posibil Qn lipsa acordului coindivizarilor, cPtM vreme nimeni nu poate fi silit a rMmPne Qn indiviziune Oi coindivizarii solicitM partajul. !acM, QnsM, unii dintre ei QOi manifestM intenNia de a rMmPne Qn indiviziune pentru bunurile ce le-au revenit dupM ce au fost satisfMcuNi ceilalNi coindivizari, acest lucru este posibil atPt Qn cazul partajului convenNional cPt Oi al celui judiciar. Rn cazul partajului parNial fiind nevoie de o nouM convenNie de partaj, sau de o 6otMrPre judecMtoreascM, pentru bunurile ce nu au fMcut obiectul partajului iniNial sau pentru coindivizarii care au rMmas Qn indiviziune dupM primul partaj, QnseamnM cM o indiviziune poate forma obiectul mai multor partaje. %ste posibilM QnsM Oi varianta inversM , adicM douM sau mai multe succesiuni sM formeze obiectul unui singur partaj, sau o succesiune Oi o comunitate de bunuri sM fie sistate prin aceeaOi operaNiune. !esigur cM un astfel de partaj este posibil fMrM restricNii Qn cazul cPnd el se face pe cale convenNionalM. .otuOi cPnd partajul se face pe cale judecMtoreascM , dacM prin aceeaOi 6otMrPre se Qmpart mai multe succesiuni, fiecare trebuie tratatM individual Oi Qntr-o
134 $. %liescu, op.cit.., pag.. *33, *3(+ S. CMrpenaru, Dreptul la mo7tenire, *n Drept civil, &ontractele speciale Dreptul de autor Dreptul de mo7tenire de ,r. !ea- Oi S.CMrpenaru, >niversitatea 'ucureOti, ,acultatea de drept, 1(37, pag. 111+ I. @inveliu, Drept civil 1uccesiuni, >niversitatea 'abeO-'olEai, ,acultatea de drept, 1(9), pag. 1)3+ !. $acovei, Drept civil, 1uccesiuni, %d. ,undaNiei /C6emarea0IaOi, pag. 133, 13(+ .. CarabaOiu, Partajul, %d. /$untenia0 ConstanNa, pag. 748, 741. 131 5entru mai multe amMnunte a se vedea infra, p. *19, *13. Rn acelaOi sens a se vedea ,r. !ea-, op. cit. pag. 11*+ !. C6iricM, pag.. 7**.

*)) anumitM ordine cronologicM, QncepPnd cu succesiunea ce mai vec6e13*, sau, dacM se Qmpart bunurile provenind dintr-o comunitate de bunuri Oi o succesiune, este firesc sM se QmpartM QntPi bunurile rezultate din comunitatea de bunuri a soNului decedat Oi apoi bunurile succesorale rMmase dupM acesta. +.Parta)u! de 1o!o$inCF. Oa cum rezultM din c6iar denumirea sa, acest partaj nu vizeazM QmpMrNirea proprietMNii, ci doar QmpMrNirea folosinNei bunului sau bunurilor proprietate comunM. !e aceea el este un partaj cu efecte temporare, provizorii, acestea putPnd Qnceta oricPnd, printr-o QmpMrNealM a proprietMNii. Rnc6eierea acestui partaj pe cale convenNionalM nu ridicM nici un fel de probleme, acordul coindivizarilor fiind suficient pentru realizarea lui. 5entru situaNia Qn care coindivizarii nu sunt de acord cu realizarea unui partaj de folosinNM, s-a pus problema dacM el poate fi realizat pe cale judecMtoreascM. IniNial practica judecMtoreascM Oi doctrina nu au fost de acord cu realizarea acestui partaj prin justiNie137. S-a considerat cM efectuarea unui partaj voluntar fiind o facultate pentru coindivizari Oi nu o obligaNie, refuzul de a consimNi la Qnc6eierea uni astfel de convenNii nu poate fi considerat abuziv. Ca urmare coindivizarii nu pot fi obligaNi la un partaj de folosinNM, singura cale de rezolvare a neQnNelegerilor dintre ei fiind partajul proprietMNii. !e fapt ideea centralM pe care se poate baza respingerea unui cereri de partaj judiciar constM Qn incompatibilitatea care e"istM Qntre un partaj al folosinNei cu drepturile coindivizarilor, care se caracterizeazM prin faptul cM se Qntind simultan Oi concurent asupra fiecMrei porNiuni din bun138. Rn ultimul timp se constatM QnsM o tendinNM de recunoaOtere a posibilitMNii instanNei de judecatM de a efectua un partaj de folosinNM, c6iar Qn lipsa acordului tuturor coindivizarilor131. In condiNiile Qn care Qn Codul nostru civil nu e"istM o dispoziNie referitoare la QmpMrNeala provizorie a folosinNei, orientarea amintitM are Qn vedere mai mult necesitMNi de ordin practic decPt argumente juridice Qmpotriva vec6ii orientMri a practicii judiciare Oi doctrinei. !e altfel, atunci cPnd coindivizarii nu sunt de acord cu un partaj de folosinNM Oi totuOi acesta este obNinut pe cale judiciarM, efectele acestuia pot fi paralizate prin realizarea partajului de proprietate. ,.Parta)u! convenCiona! Ei *arta)u! )udiciar. 5rincipala clasificare cunoscutM cu privire la partaj porneOte de la rolul voinNei pMrNilor Qn realizarea acestuia. tunci cPnd el se realizeazM prin acordul de voinNM al pMrNilor suntem Qn prezenNa unui partaj convenNional sau voluntar. CPnd realizarea partajului nu este rezultatul acordului de
se vedea .rib. Supr., sect. civ. dec. civ. nr.1(81<1(3) Qn ).).D., nr. 3<1(39, pag. 97+ C.S.?. , sect. civ. dec. nr. 917<1((4, Qn Dreptul nr. *-7 <1((1, pag.91. 137 se vedea .rib. Supr., sec. civ. dec nr. 938<1(99, Qn &.D. 1(((, pag.. 1(*+ idem , decizia nr. 31(<1()3, Qn ).).D. nr. 11<1()3, pag. 1)3 + %ugeniu Safta &omano, Dreptul de proprietate privat' 7i public' *n )om<nia, %d. :rap6i", IaOi 1((7, pag. 1*1+ &. 5etrescu, Drept succesoral, %ditura ;scar 5rint, pag.1(7. 138 se vedea .rib. Supr., sect. civ., dec. civ. nr. 31(<1()3, Qn ).).D. nr. 11<1()3, pag.. 1)3. 131 se vedea !.$. ,rut6-;priOan, Fxamen +eoretic al practicii +ribunalului 1uprem *n materia partajului %/), Qn ).).D.t nr.1<1(33, pag. 73-7(+ ,r. !ea-, op. cit. pag. 11*+ C..oader, &.5opescu, =. StMnciulescu, 2. Stoica ,op.cit., pag..183.
13*

*)9 voinNM al coindivizarilor, ci al intervenNiei justiNiei Qn realizarea acestei operaNiuni, partajul este de naturM judiciarM. 8.Parta)u! convenCiona!. %ste posibil sM se efectueze dacM e"istM acordul valabil Oi unanim al coindivizarilor, cu e"cepNia cazurilor e"pres reglementate de lege, cPnd el trebuie realizat pe cale judiciarM. !in punctul de vedere al momentului realizMrii lui, partajul convenNional este posibil oricPnd pe durata e"istenNei indiviziunii, cu condiNia ine"istenNei unei convenNii de menNinere a acesteia, Qnc6eiatM Qn condiNiile art. 9*3 alin. * Cod civil. Sub aceastM rezervM, partajul convenNional poate fi realizat Qn cursul procedurii succesorale, urmPnd a se lua act de el prin certificatul de moOtenitor, poate fi realizat Qn afara acestei proceduri, sau c6iar dupM ce a fost sesizatM instanNa de judecatM pentru sistarea indiviziunii pe cale judiciarM. Rn acest ultim caz, pMrNile pot Qnc6eia partajul prin tranzacNie, urmPnd a se lua act de ea prin 6otMrPrea de e"pedient Qn condiNiile art.*91*97 Cod procedurM civilM, sau pot renunNa la acNiunea judecMtoreascM pentru a Qnc6eia convenNia de partaj Qn afara cadrului judiciar. ceastM formM de QmpMrNealM poate privi toate bunurile din indiviziune sau numai o parte din ele, celelalte putPnd fi QmpMrNite pe cale judecMtoreascM sau ulterior printr-o altM convenNie. Sub aspectul formei, partajul convenNional este un contract consensual.%l este deci valabil prin simplul acord de voinNM al pMrNilor, fMrM a fi nevoie de vreo altM formalitate. Cele arMtate sunt valabile c6iar Oi cPnd obiect al partajului Ql constituie un teren deoarece partajul are efect declarativ Oi nu translativ, astfel QncPt nu este aplicabil art. * alin 1 din =egea nr. 18<1((3 privind circulaNia juridicM a terenurilor, te"t legal ce prevede necesitatea formei autentice pentru actele de QnstrMinare a terenurilor de orice fel. !ovada partajului convenNional se poate face Qn condiNiile de probaNiune specifice actelor juridice. !eOi partajul este valabil c6iar dacM operaNiunea juridicM nu este consemnatM Qntr-un Qnscris, pentru dovedirea lui este nevoie de regulM de un act scris. !e aceea c6stiunea valabilitMNii unui partaj verbal este mai mult teoreticM pentru cM Qn practicM partajul este Qnc6eiat Qn formM scrisM, de regulM autenticM, datoritM importanNei Oi comple"itMNii operaNiunilor de partaj Oi din necesitatea efectuMrii formalitMNilor de publicitate imobiliarM Qn cazul imobilelor. Sub aspectul condiNiilor de fond este necesar, Qn raport de dispoziNiile art. 974 Cod civil, ca toNi coindivizarii sM fie prezenNi, aceOtia sM aibM capacitate deplinM de e"erciNiu Oi, evident, sM e"iste acordul coindivizarilor cu privire la toate aspectele partajului. Rn afara acesteor condiNii principiul este cM pMrNile au deplinM libertate Qn modul de efectuare a partajului.Spre e"emplu ei pot evalua bunurile Qn raport de altM datM decQt a partajului, pot efectua raportul prin ec6ivalent acolo unde el ar putea fi pretins Qn naturM, pot conveni componenNa loturilor Oi repartizarea lor dupM criteriile voite, etc.

*)3 5artajul convenNional este avantajos pentru coindivizari deoarece implicM c6eltuieli nesemnificative Oi o realizare promptM a drepturilor Qn raport cu partajul judiciar. 2.Parta)u! )udiciar O.!i"ativitatea *arta)u!ui )udiciar. Coindivizarii au, Qn principiu, latitudinea sM aleagM calea pe care vor sM realizeze partajul, adicM sM-l efectueze pe cale convenNionalM sau judiciarM. 5artajul judiciar reprezintM o procedurM suficient de complicatM pentru a necesita un timp Qndelungat pentru QnfMptuirea sa, precum Oi c6eltuieli apreciabile. !e aceea pMrNile nu recurg la aceastM procedurM cPnd aceleaOi efecte le pot obNine pe cale convenNionalM. .rebuie QnsM subliniat cM Qn dreptul nostru e"istenNa unui acord total cu privire la operaNiunile de QmpMrNealM nu poate stopa pMrNile de la formularea unei acNiuni Qn justiNie Oi sistarea indiviziunii pe cale judiciarM, c6iar dacM nu QnNeleg ca acordul lor sM-l concretizeze Qntr-o tranzacNie. !e la regula de principiu a posibilitMNii alegerii cMii de a ieOi din indiviziune, legea a instituit o serie de e"cepNii. cestea reprezintM situaNii deosebite , Qn care partajul nu poate fi obNinut decPt pe cale judiciarM. Cazurile Qn care partajul judiciar este obligatoriu sunt urmMtoarele# - cPnd pMrNile nu cad de acord asupra c6estiunilor legate de QmpMrNealM. %ste firesc cM Qn astfel de situaNii convenNia de partaj, care ca orice contract presupune un acord de voinNe, nu se poate realiza astfel QncPt nu rMmPne decPt posibilitatea partajului judiciar+ - cPnd unul dintre coindivizari este absent Oi nu are nici reprezentant la QmpMrNeala convenNionalM. Vi Qn acest caz, ca Oi Qn cel precedent, realizarea acordului de voinNe nu este posibil, astfel QncPt se impune partajul judiciar+ - cInd *rintre coindivizari $e a1!F inori $au *er$oane *u$e $u. interdicCie6 iar autoritatea tute!arF 6 Dn virtutea *rero"ative!or ce-i revin Dn .aza art. #+5 a!in. + din Codu! 1a i!iei nu Ei-a dat acordu! *entru rea!izarea D *FrCe!ii *e ca!e convenCiona!F. Autoritatea tute!arF 6 ca or"an cu atri.uCii *e !inia a$i"urFrii *rotecCiei dre*turi!or *er$oane!or inca*a.i!e6 *oate re1uza autorizarea unei convenCii Dnc0eiatF Dntr-o anierF care nu a$i"urF rea!izarea dre*turi!or coindivizari!or inori $au interziEi6 $au Di *re)udiciazF Dn orice od. Autorizarea nu ai e$te nece$arF Dn cazu! *arta)u!ui )udiciar6 *rotecCia *er$oane!or inca*a.i!e 1iind a$i"uratF Dn ace$t caz *rin inter ediu! in$tanCei )udecFtoreEti9

*)( Sectiunea a III-a Procedura D *FrCe!ii )udecFtoreEti#. 5rocesul de partaj se declanOeazM printr-o cerere care pe lQngM elementele comune oricMrei cereri de c6emare Qn judecatM trebuie sM indice, conform art )97 indice * Cod proc.civ., persoanele Qntre care are loc QmpMrNeala, titlul pe baza cMruia se cere QmpMrNeala, bunurile supuse QmpMrNelii, evaluarea lor, locul unde acestea se aflM, precum Oi persoana care le deNine sau administreazM. Coindivizarii pPrPNi pot formula Oi ei pretenNii Qn legMturM cu partajul, fie pe calea unei cereri reconvenNionale, fie c6iar Oi pe calea unei simple QntPmpinMri, procesul de partaj avPnd caracterul unui judicium duplex. 5rocedura QmpMrNelii judecMtoreOti este reglementatM de dispoziNiile art. )97 indice1-)97 indice 1* Cod proc.civ. Oi de art.9*3-914 Cod civil Oi este amplu studiatM Qn doctrinM, astfel QncPt Qn acest loc ne limitMm la cPteva c6estiuni referitoare la evaluarea bunurilor Oi la modalitMNile de partaj. #.Eva!uarea .unuri!or. %valuarea bunurilor se face prin acordul pMrNilor, iar dacM acestea nu se QnNeleg, pe baza probelor administrate de instanNa de judecatM. Se recurge la o astfel de evaluare c6iar Oi atunci cPnd un singur coindivizar nu este de acord cu evaluarea convenNionalM. 5rima c6estiune care se cere lMmuritM Qntr-o astfel de situaNie este cea referitoare la momentul evaluMrii. Se va avea Qn vedere valoarea bunurilor din momentul naOterii stMrii de indiviziune, sau valoarea din momentul partajuluiI 5roblema se pune QntrucPt de la momentul desc6iderii succesiunii Oi pPnM la partaj, se pot scurge uneori intervale foarte mari de timp, intervale Qn care valorile bunurilor pot suferi deprecieri sau, uneori, creOteri. 5ractica judiciarM este astMzi unanimM Qn acceptarea faptului cM evaluarea se face la momentul partajului1. Rn acest fel diminuarea valorii prin uzurM fizicM sau moralM ca Oi sporul de valoare - Qn lipsa unei convenNii contrare Oi Qn mMsura Qn care nu este rezultatul activitMNii vreunuia dintre coproprietari- se imputM asupra drepturilor tuturor copartajanNilor, sau, dimpotrivM, profitM tuturor iar nu numai unuia dintre ei.* %valuarea bunurilor la momentul efectuMrii partajului constituie un principiu Qn raport de care considerMm cM se impune efectuarea unor precizMri. Rn primul rPnd, aplicarea practicM a acestui principiu dovedeOte cM evaluarea nu se face e"act Qn momentul partajului efectiv, deci cPnd se pronunNM 6otMrPrea de partaj, ci la un moment anterior, care este, de regulM, cel al efectuMrii e"pertizei te6nice de evaluare. Important este sM se ia Qn considerare o datM cPt mai apropiatM de finalul procesului de partaj. Rn al doilea rPnd, principiul comportM Oi o serie de e"cepNii, ca Qn cazul vPnzMrii imobilului prin licitaNie, cPnd se ia Qn calcul valoarea obNinutM la licitaNie Oi nu
1 5entru amMnunte Qn legMturM cu partajul judiciar a se vedea :6. ComMniNM, Partajul judiciar, %d. =umina le", 'ucureOti,pag. *4*. 1 .rib. Supr., sec. civ. dec. nr. 9)3<1(94, Qn )epertoriu ...,pe anii #3 3$#345, pag.. *1(+ .rib Supr., sect. civ. dec. civ nr. 1187<1(38, Qn .&.D.i, 1(38, pag.. 84+ C.S.?. sect. civ. dec. nr. 1(74<1((7, Qn Dreptul nr. 4=#33?, pag.. (7. * C.S.?., sec. civ. dec. civ. nr. )44<1((*, Qn Dreptul nr. #@=#332, pag.. (4.

*94 valoarea bunului din momentul partajului, acest lucru nemaifiind posibil Qn mod obiectiv. ; QmpMrNire justM Oi ec6itabilM presupune ca valoarea ce se ia Qn calcul la partaj sM fie cea de circulaNie. ;datM acceptat acest lucru se pune Qntrebarea dacM aceastM valoare se stabileOte Qn raport de starea bunurilor din momentul partajului sau Qn raport de cea de la data naOterii stMrii de indiviziune. 5ractica judecMtoreascM a fost Oi este oscilantM sub acest aspect. stfel, uneori s-a stabilit cM evaluarea se face Qn raport de starea bunului la momentul partajului7, iar alteori s-a arMtat cM valoarea de circulaNie trebuie raportatM la starea bunurilor din momentul naOterii stMrii de indiviziune.8 . Rn acest sens este Oi doctrina de datM recentM1. Noi considerMm cM evaluarea bunurilor urmeazM a se face Qn funcNie de starea bunurilor la momentul partajului. !acM am accepta punctul de vedere al instanNei supreme, e"primat Qn decizia citatM, s-ar ajunge,uneori, la situaNii inec6itabile, injuste. stfel, Qn situaNia Qn care un bun indiviz a fost folosit pPnM la partaj de alNi coindivizari decQt cel cMruia i se atribuie bunul, iar partajul are loc dupM o perioadM QndelungatM de timp, dacM valoarea de circulaNie a bunului se stabileOte Qn funcNie de starea bunului de la momentul naOterii stMrii de indiviziune, se ajunge la soluNia, inacceptabilM, ca uzura fizicM a bunului sM fie suportat Qn Qntregime de copartajantul cMruia i se atribuie bunul. !e aceea regula de principiu trebuie sM fie evaluarea Qn funcNie de starea bunurilor la momentul cPnd se face aceastM evaluare, deci la momentul partajului. Numai Qn cazul Qn care bunul se atribuie coindivizarului care l-a Oi folosit este posibil sM se NinM cont de starea bunurilor din momentul naOterii stMrii de indiviziune. Important este, de fapt, ca diminuarea valorii bunurilor prin uzurM, la fel ca Oi creOterea de valoare, Qn mMsura Qn care nu sunt rezultatul acNiunii copartajanNilor, sM fie suportate, respectiv sM profite tuturor Oi nu numai unora dintre ei. !acM creOterile sau scMderile de valoare sunt rezultatul activitMNii unuia dintre copMrtaOi sau respectiv sunt imputabile acestuia, acesta se aflM Qn situaNia de creditor respectiv de debitor la masa indivizM. Rn cazul Qn care numai unul dintre coindivizari a folosit bunul pPnM la partaj, contravaloarea uzurii trebuie suportatM de acesta). Rn legMturM cu evaluarea propriu-zisM, practica judiciarM, unanimM Qn direcNia necesitMNii stabilirii valorii de circulaNie pentru toate bunurile supuse partajului, este foarte bogatM Qn ceea ce priveOte criteriile pe baza cMrora se stabileOte valoarea de circulaNie a terenurilor Oi construcNiilor, care, de altfel, reprezintM bunurile cu valoarea cea mai mare Qn cadrul masei partajabile. stfel Qn privinNa terenurilor6 evaluarea trebuie sM respecte valoarea lor realM, Qn
se vedea .rib. Supr., sec. civ. dec. civ. nr. 71)<1(97 Oi dec.nr. 9)3<1(94, Qn )epertoriu,...,pe anii #3 3$#345, pag.. *1(+ C.S.?., sect. civ. dec. nr. )44<1((*, Qn Dreptul nr. #@=#332, pag.. (4. 8 C.S.?., sect. civ. dec. nr. 1(74<1((7, Qn Dreptul nr. 4=#33?, pag. (7. 1 se vedea ,r. !ea-, op. cit p. 1)1+ !. C6iricM, op. cit, pag. 7*8. ) .ribunalul Suprem, sec. civ. dec. civ. nr. *189<1(98 Qn )epertoriu 6pe anii #3 3$#345, pag..*1.
7

*91 care scop se pot folosi criterii cum ar fi# importanNa lor social economicM, diferenNiat dupM cum sunt construibile sau arabile, locul unde sunt situate, categoria de folosinNM, clasa de calitate, gradul de fertilitate, relief Oi e"poziNie, nivelul pPnzei de apM freaticM, eventuale procese de degradare, condiNii climatice, distanNa faNM de localitMNile urbane, posibilitMNi de acces Oi, mai ales, preNul care se practicM Qn zonM. 9 %valuarea reNinutM pe temeiul unor baremuri stabilite de organele administraNiei locale nu poate reflecta valoarea economicM realM a terenurilor Oi are drept consecinNM crearea unor grave inec6itMNi Qntre coindivizari, Qn special Qntre cei care au primit terenurile Qn naturM Oi cei cMrora li s-a plMtit contravaloarea cotei lor.3 In cazul construcNiilor, partajul se face atPt Qn situaNia celor construite Qn regie proprie cPt Oi a celor dobPndite de la stat, tot la valoarea de circulaNie. 5entru stabilirea acesteia se iau Qn calcul elemente ca# suprafaNa construitM, materialele folosite, gradul de finisaj Oi de dotare, inclusiv sistemul de QncMlzire, vec6imea construcNiei, starea ei actualM, numMrul de nivele, rezistenNa la fenomenele seismice, localitatea unde este situatM, amplasamentul Qn cadrul localitMNii, dotMrile din zonM, posibilitMNile de acces, mijloacele de transport Qn comun Oi orice alt elemente de naturM a contribui la stabilirea valorii reale a imobilului(. >n important element, fMrM de care nu se poate stabili valoarea realM a imobilului, Ql constituie raportul dintre cerere Oi ofertM. +.Moda!itFCi de *arta). &ealizarea efectivM a partajului, presupune formarea loturilor Oi atribuirea lor, sau vPnzarea bunurilor la licitaNie Oi QmpMrNirea preNului obNinut Qntre coindivizari, conform cotelor cuvenite. ceste operaNiuni sunt reglementate Qn articolele )971 G )971* Cod procedurM civilM Oi 97) alin 1, 984-98* Oi 988 Cod civil. !in dispoziNiile legale susmenNionate rezultM trei modalitMNi posibile de efectuare a partajului Oi anume# - partajul Qn naturM+ - partajul prin atribuirea bunului aflat Qn proprietate comunM, unui singur copMrtaO+ -QmpMrNeala prin vPnzarea bunului la licitaNie. Parta)u! Dn naturF. %ste o modalitate de realizare a QmpMrNelii ce constM Qn QmpMrNirea masei de bunuri indivize prin formarea de loturi, Qn funcNie de drepturile cuvenite coindivizarilor Oi atribuirea lor acestora, pe baza unor criterii avute Qn vedere de instanNa de judecatM.
9 Cu privire la diverse criterii de evaluare a terenurilor a se vedea .rib. Supr.sect.civ., dec. civ. nr. 89)<1(38, Qn &.D., 1(38, pag.. *8+ dec. civ. nr. 1811<1(38, Qn &.D., 1(38, pag. 7)+ C.S.?. sect. civ. dec nr. 8(3<1((*, Qn Dreptul nr. 2=#333, pag.. 91 Oi dec. nr. )44<1((*, Qn Dreptul nr. #@=#332, pag.. (4. 3 C.S.?. , sect. civ. dec. civ. nr. 1*33<1((*, Qn Dreptul nr. 9<1((7, pag. (8. ( se vedea .rib. Supr., sect. civ., dec. civ. nr. *1(3<1(33, Qn ).).D. nr. 3<1(3(, pag.. 91+ idem dec. civ. nr. )11<1(34, Qn &.D., #3>@, p. *3-*(+ dec. nr. 819<1(3* Qn )epertoriu ...,pe anii #3>@$#3>5, pag.. 178 Oi dec. civ. nr. 1419<1(34 Qn )epertoriu ..., pe anii #345$#3>@, pag.. *3.

*9* &ealizarea partajului Qn naturM trebuie sM constituie regula, celelalte modalitMNi urmPnd a fi folosite doar Qn situaNiile Qn care partajul Qn aceastM manierM nu poate fi realizat. 5rioritatea partajului Qn naturM rezultM atPt din dispoziNiile articolelor 97), 981 Cod civil, art )97 indice 1 Cod proc. civ. cPt Oi din necesitatea respectMrii efectului declarativ al partajului. !acM un bun sau o masM de bunuri aparNin mai multor persoane, este normal ca partajul sM le consacre, pe cPt este posibil, tot un drept de proprietate deoarece nu e"istM nici o raNiune a se modifica acest drept, dPndu-i alt conNinut, ca efect declarativ al partajului.14 Glc'tuirea loturilor. !upM ce se stabilesc bunurile supuse QmpMrNelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecMruia Oi creanNele nMscute din starea de proprietate comunM pe care coproprietarii le au unii faNM de alNii- instanNa procedeazM la formarea loturilor Oi la atribuirea lor. Stabilirea loturilor se face prin 6otMrPrea finalM de partaj, fie cM se pronunNM direct aceastM 6otMrPre, fie cM Qn prealabil se pronunNM Qnc6eierea prevMzutM de articolul )971 Cod de procedurM civilM. Compunerea loturilor constituie operaNiunea de bazM a partajului Oi de aceea ea trebuie dominatM de principiul egalit'(ii p'r(ilor. Nu este Oi nu poate fi vorba de o egalitate Qn sensul ca fiecare coindivizar sM primeascM loturi de o valoare egalM, indiferent de cota deNinutM, ci de faptul cM fiecare trebuie sM primeascM un lot egal cu drepturile sale. %ste vorba deci, de o egalitate proporNionalM cu drepturile cuvenite. Codul civil romPn, inspirat Oi Qn aceastM materie dupM Codul Napoleon(vec6iul art. 37* Cod civil francez), consacrM regula egalitMNii Qn naturM. rt. 981 Cod civil aratM cM /=a formarea Oi compunerea pMrNilor, trebuie sM se dea Qn fiecare parte, pe cPt se poate, aceeaOi cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanNe, de aceeaOi naturM Oi valoare.0 %"igenNa egalitMNii Qn naturM nu poate fi pusM Qn discuNie din moment ce pretinde a se compune loturile din aceeaOi cantitate de mobile, de imobile, iar la creanNe Oi drepturi se pretinde ca Qn fiecare lot sM fie repartizate, pe cPt posibil, unele de aceeaOi naturM sau valoare. %galitatea Qn valoare are doar un caracter subsidiar Oi rezultM din faptul cM doar Qn aliniatul * al articolului 981 se aratM cM,0 se va evita QnsM, cPt va sta Qn putinNM, QmbucMtMNirea peste mMsurM a eritajelor Oi diviziunea e"ploataNiunilor11. Includerea Qn fiecare lot a unor bunuri de aceeaOi naturM reprezintM un deziderat care nu trebuie absolutizat. ,iecare lot trebuie sM cuprindM atPt bunuri mobile cPt Oi imobile, drepturi sau creanNe, atunci cPnd e"istM toate acestea, dar bunurile mobile sau
14 2.$. Ciobanu, +ratat teoretic 7i practic de procedur' civil', volumul II, %d. NaNional, 'ucureOti 1((9, pag.. 1)7+ .rib. Supr., sect. civ., dec. nr. 891<1(93, Qn &.D.1(93, pag.. *8. 11 In ,ranNa, prin reforma din 1(73, introdusM prin decretul Glege din 19 iunie 1(73, regulile au fost inversate Qn sensul cM, Qn primul rPnd, Qn formarea Oi compunerea loturilor, trebuie evitat a se QmbucMtMNi imobilele Oi diviza e"ploatMrile Oi apoi cM Qn mMsura Qn care QmbucMtMNirea imobilelor Oi divizarea e"ploataNiunilor poate fi evitatM, fiecare lot trebuie sM fie compus, atPt cPt este posibil, fie Qn tot, fie Qn parte, din mobile, imobile, din drepturi Oi creanNe de valori ec6ivalente. %"igenNa unei egalitMNi Qn naturM nu este decPt subsidiarM Qn raport cu cea privind menNinerea integritMNii imobilelor Oi e"ploataNiunilor.

*97 imobile nu trebuie sM fie toate de acelaOi fel. ; astfel de compunere este, din punct de vedere obiectiv, imposibilM, pentru cM Qn majoritatea covPrOitoare a cazurilor Qn masa indivizM nu se aflM bunuri mobile Oi imobile de acelaOi fel Qn asemenea numMr QncPt compoziNia loturilor sM fie identicM. &egula egalitMNii Qn naturM a loturilor nu trebuie sM meargM pPnM la a uita de dispoziNia subsidiarM privind egalitatea Qn valoare. !acM egalitatea Qn naturM Qn ceea ce priveOte formarea loturilor cu bunuri mobile este uOor realizabilM, ea este mai greu de obNinut Qn cazul imobilelor. cestea se vor QmpMrNi Qn loturi numai atunci cPnd nu se ajunge la QmbucMtMNirea peste mMsurM a bunurilor . =oturile pot cuprinde uOor aceeaOi cantitate de bunuri imobile atunci cPnd e"istM mai multe de acelaOi fel, de e"emplu mai multe terenuri agricole sau mai multe apartamente. &egula repartizMrii de bunuri imobile Qn fiecare lot se poate realiza nu numai Qn cazul arMtat ci Oi atunci cPnd se ajunge la o diviziune materialM a bunului, fMrM a i se afecta QnsM valoarea Oi utilitatea, ca Qn cazul unei construcNii, cPnd se pot realiza douM unitMNi locative distincte sau Qn cazul terenurilor de construcNii, cPnd noile corpuri funciare create sunt suficiente pentru a se edifica pe ele mai multe construcNii, Oi sM rMmPnM terenul aferent necesar. !acM nu sunt bunuri imobile pentru a fi incluse Qn fiecare lot, iar imobilele e"istente nu sunt comod partajabile Qn naturM, ele vor fi incluse Qn unele dintre loturi fMrM a fi divizate, iar celelalte loturi vor primi bunuri de altM naturM , eventual Oi sulte, realizPndu-se Qn acest fel egalitatea Qn valoare1*. 1tabilirea loturilor dup' num'rul coindivizarilor repreezintM un alt principiu Qn legMturM cu formarea loturilor. Rn situaNia Qn care coindivizarii au drepturi egale Qn masa indivizM, numMrul loturilor este, Qn principiu, egal cu numMrul coindivizarilor. %ste un lucru firesc din moment ce partajul Qn naturM presupune ca fiecare coindivizar sM-Oi primeascM drepturile cuvenite prin atribuirea unui lot de bunuri asupra cMruia devine proprietar e"clusiv. 5rin e"cepNie de la aceastM regulM, Qn cazul reprezentMrii succesorale, numMrul loturilor depinde de numMrul tulpinilor17. Rn acest caz lotul cuvenit unei tulpini se va subQmpMrNi Qntre coindivizarii ce formeazM tulpina respectivM. NumMrul loturilor va fi mai mic decPt al coindivizarilor Oi Qn situaNia Qn care unul dintre coindivizari a decedat, succesorii lui urmPnd a primi un singur lot, cum ar fi fost situaNia dacM autorul lor era Qn viaNM. 1ulta. Inegalitatea Qn naturM a loturilor este o situaNie frecventM Oi normalM, alcMtuirea unor loturi de o valoare absolut egalM fiind greu de realizat. !e aceea art. 98* Cod civil prevede cM /inegalitatea pMrNilor date Qn naturM se compenseazM prin bani0. ceastM sumM de bani poartM denumirea de sultM. !ispoziNia este reluatM aproape Qn aceeaOi termeni, prin articolul )971 din Codul de procedurM civilM. 5lata sultei reprezintM o obligaNie ce revine copartajantului care a primit Qn lotul sMu bunuri de o valoare mai mare decPt cea cuvenitM Qn baza cotei deNinute Qn masa supusM partajului,
1* .rib. Supr., sect. civ. dec. nr. 7((<1(94, Qn )epertoriu 6pe anii #3 3$#345, pag.. **4. vedea Oi 5lenul .ribunalului Suprem, decizia de Qndrumare nr. 8<1()9, Qn &.D.1()9, pag. *7. 17 $. %liescu, op. cit. pag. *)9.

se

*98 cMtre coindivizarii care au primit loturi sub valoarea cuvenitM18. Rn cazul Qn care mai mulNi copartajanNi sunt obligaNi la plata sultei, Qntre aceOtia nu e"istM solidaritate pasivM11, legea neprevMzPnd o astfel de solidaritate , astfel QncPt Qn raport de dispoziNiile art. 1481 Cod civil, ea nu se prezumM. Suntem, deci, Qn prezenNa unei obligaNii conjuncte. Coindivizarul obligat la plata sultei datoreazM dobPnzi pentru suma respectivM, de la data cererii de c6emare Qn judecatM Oi pPnM la plata efectivM1). Nu QmpMrtMOim opinia cM suma acordatM cu titlu de sultM produce dobPnzi de drept, de la stabilirea ei Oi pPnM la platM19 deoarece Qn afara unei dispoziNii legale care sM prevadM aceastM curgere de drept a dobPnzii, se aplicM dispoziNiile din art. 1433 Cod civil, Qn sensul cM acestea se datoreazM numai din ziua cererii de c6emare Qn judecatM13. Neac6itarea sultei nu poate duce la desfiinNarea partajului, copartajantul QndreptMNit avPnd calea e"ecuNiei silite a acesteia Qn cazul Qn care debitorul refuzM plata, iar Qn caz de insolvabilitate este antrenatM obligaNia de garanNie a celorlalNi coindivizari. In scopul alegerii copartajantului cMruia i se atribuie un anumit lot, se au Qn vedere o serie de criterii cum ar fi cota-parte din masa indivizM, componenNa loturilor, natura bunurilor, posibilitatea unei valorificMri cPt mai eficiente a acestora, satisfacerea nevoilor materiale ale pMrNilor, Qn special a celor de locuit, posibilitatea de procurare a altor bunuri de natura celor supuse partajului, se poate Nine seama de folosinNa bunurilor, de investiNiile efectuate la acestea, de ocupaNia copartajanNilor, precum Oi de orice alte criterii care, Qn funcNie de QmprejurMrile concrete ale speNei , pot contribui la o atribuire justM Oi ec6itabilM a loturilor1(. Moda!itatea atri.uirii Dntre"u!ui .un unui co*FrtaE. !acM partajul nu poate fi e"ecutat Qn naturM, modalitatea la care trebuie sM se recurgM este cea a atribuirii Qntregului bun unui coindivizar. Caracteristic acestui gen de QmpMrNealM este faptul cM Qntregul bun va fi repartizat unuia dintre coindivizari, ceilalNi urmPnd sM-Oi primeascM contravaloarea cotei-pMrNi cuvenite, e"clusiv Qn bani . Vi aici ca Oi la partajul Qn naturM, cPnd QmpMrNirea loturilor se face prin atribuire, bunul se repartizeazM pe baza unor criterii de preferinNM ce vor fi analizate de cMtre instanNa de judecatM, dar bunul nu-l primeOte decPt unul dintre copartajanNi. ceastM
18 Rmprejurarea cM, odatM cu partajul, un imobil este atribuit Qn Qntregime unuia dintre coindivizari G cu obligaNia plMNii sultei- iar soNia acestuia contribuie la ac6itarea sultei, nu poate fi consideratM drept o dobPndire prin acte Qntre vii a bunului, datoritM efectului declarativ al partajului, astfel cM Qntreg imobilul rMmPne bun propriu al fostului coindivizar Oi nu devine bun comun. se vedea .rib. ?ud. Dunedoara, dec. civ. nr. )**<1(3*, Qn Dreptul nr. *<1(37, pag. )1. 11 se vedea .rib. Sup., sect. civ. dec. nr. 11(4<1(3( Qn Dreptul nr. 1<1((4, pag. )(. 1) se vedea Qn acelaOi sens !. C6iricM, op. cit., pag. 7*). 19 se vedea Qn acest sens .. CarabaOiu, op. cit. pag.. *43. 13 se vedea 5len. .rib. Supr., dec. de Qndrumare nr. 7<1()3, Qn &.D. ,1()3, pag.. 17-18+ .rib. ?ud. 'acMu, dec. civ. nr. 118<1(3), Qn ).).D. nr. 1<1(39, pag. )9. 1( se vedea .rib. Supr. sect. civ. dec. nr. 7((<1(94, Qn )epertoriu..., pe anii #3 3$#345, pag..**4+ .rib. Supr., sect. civ., dec. nr. 1*47<1(91, Qn &.D. 1(91, pag.11)+ .rib. Supr., sect. civ. dec. nr. 8)9<1(3* Qn )epertoriu 6pe anii #3>@$#3>5, pag.1*(+ idem, dec. civ. nr.1*39<1(93, Qn &.D. #34>, p.78+ .rib. Supr. sect.civ., dec. nr. *7<1(9( Qn &.D. 1(9(, pag..171.

*91 posibilitate de partaj este valabilM atPt Qn cazul bunurilor imobile cPt Oi a celor mobile.*4 CondiNiile generale necesare pentru a se adopta aceastM modalitate de partaj, sunt ca bunul sau bunurile sM nu fie comod partajabile Qn naturM Oi copMrtaOul sM nu refuze Qn mod justificat atribuirea bunului. 5rima condiNie rezultM din prevederile articolului )971 Cod procedurM civilM, care prevede cM instanNa va face QmpMrNeala Qn naturM, atunci cPnd este posibil acest lucru, iar a doua, din dispoziNiile articolului )9711 din acelaOi cod, care prevede cM, Qn cazul Qn care nici unul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului, instanNa va dispune partajul prin vPnzarea acestuia. Gtribuirea provizorie a bunului. %lementul de absolutM noutate ce rezultM din actuala reglementare a partajului Ql constituie atribuirea provizorie a bunului unuia dintre coproprietari, Qnainte de pronunNarea 6otMrPrii finale. rticolul )9714 Cod procedurM civilM prevede cM Qn cazul Qn care QmpMrNeala Qn naturM a unui bun nu este posibilM, sau ar cauza o scMdere importantM a valorii acestuia, ori i-ar modifica Qn mod pMgubitor destinaNia economicM, instanNa Ql poate atribui, la cerere, Qn mod provizoriu, unuia dintre coproprietari care va fi obligat la plata drepturilor cuvenite celorlalNi coproprietari. Coproprietarul cMruia i s-a atribuit provizoriu bunul are obligaNia sM consemneze la dispoziNia instanNei sumele stabilite, respectarea acestei obligaNii asigurPndu-i atribuirea definitivM a acestuia prin 6otMrPrea de partaj. Rn cazul Qn care, Qn intervalul de timp acordat Qn acest scop, coproprietarul nu depune suma de bani stabilitM, instanNa va proceda la atribuirea provizorie a bunului, dacM e"istM o cerere Qn acest sens, cMtre alt coproprietar. tunci cPnd mai mulNi copMrtaOi solicitM atribuirea bunului incomod partajabil Qn naturM, atribuirea se va face cMtre cel mai QndreptMNit. =egea prevede Qn mod e"pres cM se va Nine seama de aceleaOi criterii ce sunt utilizate pentru atribuirea loturilor. lMturi de criteriile arMtate deja, o semnificaNie aparte Qn aceastM situaNie poate avea posibilitatea de platM a copMrtaOului solicitant deoarece atribuirea bunului coproprietarului fMrM posibilitMNi de platM duce la inutilitatea mMsurii, prelungind zadarnic procesul. Gtribuirea definitiv' a bunului unui coproprietar. !in cele arMtate deja rezultM cM realizarea acestei modalitMNi de partaj intervine, Qn primul rPnd, atunci cPnd coproprietarul care se bucurM de mMsura atribuirii provizorii a bunului, a Qndeplinit obligaNia de platM stabilitM de cMtre instanNM. tribuirea definitivM a bunului prin 6otMrPrea de partaj este singura care-i Qi conferM beneficiarului calitatea de proprietar asupra acestuia, pentru cM mMsura atribuirii provizorii nu are semnificaNia QncetMrii coproprietMNii asupra bunului, ci dM naOtere unui drept la atribuirea definitivM a acestuia.
Rn literatura juridicM din perioada de aplicare a =egii nr. )47<1(87 s-a e"primat Oi punctul de vedere, inacceptabil dupM pMrerea noastrM, cM aceastM modalitate de partaj era subordonatM Qndeplinirii a douM condiNii , respectiv ca bunul supus QmpMrNelii sM fie un imobil Oi ca el sM nu poatM fi comod partajabil Qn naturM. se vedea .. CarabaOiu, op. cit. pag.. *11.
*4

*9) liniatul final al articolului )9714 prevede cM la cererea unuia dintre coproprietari, instanNa, NinPnd seama de QmprejurMrile cauzei, pentru motive temeinice, va putea sM-i atribuie bunul direct prin 6otMrPrea asupra fondului procesului, stabilind totodatM sumele ce se cuvin celorlalNi coproprietari Oi termenul Qn care este obligat sM le plMteascM. Moda!itatea vInzFrii .unuri!or. Scoaterea Qn vPnzare a bunurilor supuse partajului reprezintM o soluNie e"tremM la care se poate recurge numai dacM nu este posibilM nici QmpMrNirea Qn naturM nici atribuirea bunului cMtre un copMrtaO*1. CPnd este posibil partajul Qn naturM sau prin atribuirea bunului, mMsura vPnzMrii la licitaNie este nelegalM**. 2Pnzarea la licitaNie se dispune Oi atunci cPnd bunurile pot fi QmpMrNite Qn naturM sau prin atribuire, dar copMrtaOii, sau unul dintre ei, se opun acestor modalitMNi Qn mod justificat*7, cum ar fi de e"emplu situaNia Qn care nici unul dintre coindivizari nu poate sM ac6ite celuilalt contravaloarea cotei pMrNi cuvenite. Rn astfel de situaNii este Qn interesul coindivizarilor ca bunul sM se vPndM la licitaNie publicM pentru cM altfel s-ar crea dificultMNi Qn realizarea drepturilor lor. =a fel este situaNia cPnd toNi coindivizarii se QnNeleg sM aleagM modalitatea partajului prin vPnzare, voinNa lor Qn alegerea modalitMNii de partaj impunPndu-se instanNei Qn detrimentul ordinii determinatM de te"tele menNionate. Rn situaNii de natura celor de mai, cPnd se impune ca partajul sM se efectueze prin modalitatea vPnzMrii bunurilor, aceastM vPnzare se face prin bunM QnvoialM sau prin e"ecutorul judecMtoresc. 2Pnzarea prin bunM QnvoialM se va dispune atunci cPnd pMrNile se QnNeleg sub acest aspect. Rn caz contrar, se va dispune vPnzarea bunului prin e"ecutorul judecMtoresc. .ot prin e"ecutorul judecMtoresc se va dispune vQnzarea Oi atunci cPnd e"istM acordul coindivizarilorlor ca vPnzarea sM se dispunM, de la Qnceput, Qn acest nod. !upM obNinerea preNului, dacM sunt Oi bunuri care urmeazM a fi QmpMrNite Qn naturM, urmeazM ca din acestea Oi sumele de bani obNinute din licitaNie sM se formeze loturi, care vor fi atribuite potrivit criteriilor indicate mai sus. Rn cazul Qn care au rMmas de QmpMrNit numai sumele de bani obNinute din licitaNie, prin 6otMrPrea finalM de partaj se vor QmpMrNi numai acestea. .Normele care stabilesc ordinea de prioritate Qn alegerea modalitMNilor de partaj prevMzute de art. 981 Cod civil Oi articolele )971, )9714 Oi )9711 din Codul de procedurM civilM nu au caracter imperativ. Ca urmare a acestui fapt, instanNa trebuie sM NinM seama la alegerea modalitMNii de partaj nu numai de voinNa copMrtaOilor dar Oi de voinNa celui despre a cMrui moOtenire este vorba. !acM acesta, printr-un testament valabil, a impus o anumitM modalitate de QmpMrNire a bunurilor instanNa trebuie sM se subordoneze acesteia. Rn acest caz, deci, prioritatea QmpMrNirii Qn naturM a bunurilor poate ceda, de e"emplu, Qn faNa voinNei defunctului ca bunurile sM se QmpartM prin atribuirea lor unui
*1

se vedea 5lenul .ribunalului Suprem, dec. de Qndrumare nr. 8<1()9, Qn &.D., 1()9, pag.. .rib. Supr. sect. civ, dec nr. 891<1(31, Qn &.D. 1(31, pag.1). .rib. Supr., sect. civ. dec. civ. nr. 1447<1(9(, Qn )epertoriu....,#3>@$#3>5, pag..188.

1*7.
** *7

*99 anume copMrtaO. 7.ProtecCia creditori!or Dre*tu! de o*oziCie. IntervenCia terCi!or !a *arta) .erNii care au interese ce depind de modul de soluNionare a partajului pot fi foarte uOor prejudiciaNi, Qn special prin partajul convenNional, dar Oi Qn cazul partajului judiciar, prin lipsa unei apMrMri eficace, sau prin recunoaOterea ori acceptarea unor situaNii Qn scopul fraudMrii creditorilor. Creditorii personali ai coindivizarilor pot fi prejudiciaNi prin faptul atribuirii cMtre coindivizarul debitor a unor bunuri uOor de ascuns sau nevandabile Oi prin primirea cotei sale pMrNi Qn bani, cu consecinNa cM o eventualM e"ecuNie silitM ar fi lipsitM de succes. ConsecinNe Qn planul imposibilitMNii de realizare a creanNei creditorilor s-ar putea produce Oi prin recunoaOterea unor datorii ine"istente, recunoaOterea unor donaNii fictive pe care coindivizarul debitor ar trebui sM le raporteze, atribuirea unor bunuri supraevaluate, etc. .erNii dobPnditori de drepturi reale care au contractat cu un singur coindivizar Oi ale cMror drepturi depind de soarta partajului, respectiv dacM bunul cade sau nu Qn lotul coindivizarului cocontractant, sunt, de asemenea , Qn situaNia de a putea fi prejudiciaNi prin reaua-credinNM a coindivizarilor. Rn dreptul comun, astfel de situaNii prejudiciabile pot fi QnlMturate apelPndu-se la acNiunea paulianM, care permite QnlMturarea actelor frauduloase ale debitorilor. 5artajul este QnsM un act prea comple" Oi important prin consecinNele sale pentru ca legiuitorul sM accepte cu uOurinNM desfiinNarea lui, sau c6iar punerea lui Qntr-o situaNie de incertitudine pe durata soluNionMrii acNiunii revocatorii. Rn scopul de a evita ca drepturile creditorilor sM fie prejudiciate Oi Qn aceeaOi mMsurM pentru a asigura stabilitatea partajului, art. 931 Cod civil prevede cM # /Creditorii unuia din coQmpMrNitori, ca nu cumva QmpMrNeala sM se facM cu viclenie Qn vMtMmarea drepturilor lor, pot pretinde sM fie prezenNi la QmpMrNealM, pot dar sM intervinM cu spezele lor+ nu pot QnsM sM atace o QmpMrNealM sMvPrOitM, afarM numai de s-a fMcut Qn lipsM-le Oi fMrM sM se NinM seama de opoziNia lor0. %ste consacrat aOa numitul drept de opoziNie la QmpMrNealM, care nu QnseamnM opoziNie la realizarea partajului ci opoziNie la efectuarea acestuia Qn afara prezenNei lor1. !reptul de opoziNie a fost creat Qn favoare creditorilor personali ai coindivizarilor Oi nu Qn favoarea creditorilor succesorali, care pot uza de separaNia de patrimonii, prevMzutM de art. 931 Cod civil.* Conceput pentru creditorii personali ai coindivizarilor, ceea ce QnseamnM implicit Oi pentru creditorii succesorali Qn cazul acceptMrii pure Oi simple a moOtenirii, deoarece ei devin Qn acest caz creditori personali ai succesorilor, dreptul de opoziNie poate fi de fapt e"ercitat de orice persoanM care are un interes legitim Qn legMturM cu operaNiunea de partaj.
1 *

$.:rimaldi, op. cit., pag.. 99( C. Damangiu, I.&osetti 'MlMnescu, l. 'Micoianu, op. cit. pag.. 787

*93 ;poziNia la partaj este posibilM Qn toate formele de QmpPrNealM, fie cM este vorba de un partaj convenNional, fie judiciar, de un partaj total sau parNial. ;poziNia nu este supusM nici unui formalism. %a poate rezulta din orice act din care se deduce intenNia creditorului de a participa la QmpMrNealM. Cel mai frecvent se face printr-o notificare e"presM a intenNiei de a participa la partaj, dar poate rezulta Oi din alte acte ale creditorilor din care se deduce Qn mod clar pentru debitor intenNia acestora de a participa la QmpMrNealM. %a trebuie QnsM cunoscutM nu numai de copMrtaOul debitor ci Oi de ceilalNi coindivizari.7 %ste vorba de o cunoaOtere efectivM Oi nu prezumatM. ;poziNia trebuie fMcutM, bineQnNeles, Qnainte de efectuarea QmpMrNelii, ulterior acesteia ea nemaiavPnd nici un efect. .otuOi Qn situaNia Qn care partajul a fost fMcut Qn grabM Oi pe ascuns, pentru a paraliza dreptul de intervenNie al creditorilor, se admite cM partajul poate fi atacat prin acNiune paulianM pentru fraudM8. Rn cazul partajului judiciar ea se poate face nu numai Qnainte de declanOarea procesului, ci Oi pe parcursul acestuia, Qn faNa primei instanNe, pPnM la soluNionarea acNiunii de partaj. ,aptul cM Qn cauzM s-a pronunNat o Qnc6eiere de admitere Qn principiu nu QmpiedicM introducerea creditorului Qn proces, acesta avPnd, Qn principiu, interes mai mare sM fie prezent Qn faza desMvPrOirii partajului. E1ecte!e o*oziCiei. Rn primul rPnd, prin efectul opoziNiei, coindivizarii sunt obligaNi sM-l convoace pe creditor la efectuarea QmpMrNelii. C6emaNi sau citaNi fiind la partaj, creditorii pot supraveg6ea operaNiunea respectivM, Qn special Qn ceea ce priveOte evaluarea bunurilor, compoziNia loturilor Oi atribuirea acestora , dar Oi sub alte aspecte. %i pot veg6ea ca partajul sM nu se facM Qn frauda drepturilor lor, dar nu pot pretinde ca partajul sM se finalizeze Qn funcNie de interesele lor, nu pot pretinde ca partajul sM se facM prin justiNie atunci cPnd coindivizarii sunt de acord sM-l facM prin bunM QnNelegere, sau nu pot Qmpiedica efectuarea unui raport al donaNiilor atunci cPnd este dovedit cM sunt Qndeplinite condiNiile, Qn privinNa debitorului lor, de realizare a acestuia. Rn esenNM, deci, dreptul lor constM Qn supraveg6erea operaNiunii Qn scopul de a fi efectuatM corect. Rn cazul Qn care nu au fost c6emaNi la partaj ei pot obNine anularea lui fMrM a fi NinuNi sM dovedeascM caracterul fraudulos al acestuia, pentru cM se bucurM de o prezumNie Qn acest sens. ConsecinNa revocMrii partajului pentru efectuarea lui cu ignorarea dreptului de opoziNie al creditorilor este valabilM Oi Qn cazul partajului judiciar. Nu s-ar putea susNine cM partajul efectuat prin 6otMrPrea judecMtoreascM nu ar putea fi desfiinNat decPt prin e"ercitarea cMilor de atac Qmpotriva acestei 6otMrPri, deoarece te"tul articolului 931 Cod civil nu face distincNie dupM cum este vorba de partaj convenNional sau partaj judiciar atunci cPnd se referM la posibilitatea atacMrii lui cu acNiune paulianM. Nu s-ar putea susNine nici faptul cM prin acNiunea paulianM se pot ataca numai actele Qntocmite de debitori Qn frauda creditorilor Oi cM 6otMrPrile judecMtoreOti nu intrM Qn categoria de
7 8

,ranZois .errT, op. cit. pag. 998. se vedea C. Damangiu, I. &osetti 'MlMnescu, l. 'Micoianu, op. cit. pag. 78)

*9( /acte0 prevMzutM de art. (91 Cod civil1, tot pe acelaOi considerent cM acNiunea paulianM se e"ercitM, aOa cum prevede art. (9) Cod civil, Qn condiNiile speciale prevMzute de art. 931 Cod civil, te"t care nu face distincNia Qntre convenNia de partaj Oi 6otMrPrea judecMtoreascM de partaj. Rn doctrina mai vec6e), ca Oi mai recent9, s-a admis cM o 6otMrPre judecMtoreascM care prejudiciazM un creditor al unei pMrNi din proces poate fi desfiinNatM, Qn principiu, prin e"ercitarea unei acNiuni pauliene. !acM terNii au fost c6emaNi sM participe la partaj Oi au ignorat posibilitatea pe care o aveau, ei nu vor putea ataca partajul pe calea acNiunii pauliene, c6iar dacM o eventualM fraudM ar putea fi doveditM. >n alt efect recunoscut opoziNiei este cM bunurile ce cad Qn lotul coindivizarului debitor sunt indisponibilizate. !ebitorul nu poate sM le QnstrMineze deoarece posibilitatea de QnstrMinare a bunurilor atribuite ar lipsi opoziNia de finalitatea pentru care a fost conceputM. .erNii pot obNine desfiinNarea partajului nu numai Qn condiNiile art. 931 Cod civil. stfel, Qn cazul unui partaj simulat, ei pot folosi acNiunea Qn simulaNie pentru a se constata conNinutul actului ascuns, a actului real Qnc6eiat Qntre coindivizari. Rn mMsura Qn care reuOesc sM dovedeascM cM voinNa realM a coindivizarilor a fost alta decPt cea de efectuare a partajului, actul aparent ce conNine partajul nu ar mai putea produce efecte faNM de ei, iar actul secret ar putea fi, eventual, atacat pe calea acNiunii pauliene. Du*F rea!izarea de1initivF a *arta)u!ui6 $ituaCia creditoru!ui care a 1Fcut o*oziCie nu di1erF de $ituaCia a!tor creditori *er$ona!i ai coindivizaru!ui de.itor6 Dn $en$u! cF e! nu are nici un dre*t de *re1erinCF cu *rivire !a .unuri!e atri.uite Dn !otu! de.itoru!ui $Fu. Sectiunea a IV-a.E1ecte!e i *arte!ii. #.E1ectu! dec!arativ Ei e1ectu! tran$!ativ. Conceput ca o operaNiune de concretizare a drepturilor coindivizarilor, partajul are drept efect Qnlocuirea dreptului indiviz al acestora asupra Qntregii mase de bunuri, cu un drept e"clusiv asupra bunurilor atribuite3. !in coindivizar, fiecare copartajant devine proprietar asupra
1 In sensul cM nu este posibilM revocarea unei 6otMrPri judecMtoreOti pe calea acNiunii pauliene, a se vedea .rib. ?ud. Sibiu, dec. civ.nr. 911<1(3),Qn ).).D. nr.#=#3>4,pag.81-8). ) se vedea Qn acest sens !. le"andresco, Fxplica(iune teoretic' 7i practic' a dreptului civil rom<n *n compara(ie cu legile vechi 7i cu principalele legisla(iuni str'ine, . 2. IaOi 1(44, p.*89+ C. Damangiu, I &osetti 'MlMnescu, l 'Micoianu, op.cit., pag..1)4-199. 9 se vedea S. 'eligrMdeanu, 9ot' la dec.civ. nr.911<1(3) a .rib. ?ud. Sibiu, Qn ).).D. nr.1<1(39, pag..8)-8(. S-a avut Qn vedere altM situaNie decPt partajul, aOa QncPt, cu atPt mai mult acest lucru este posibil atunci cPnd un te"t legal lasM sM se QnNeleagM aceastM posibilitate.

5entru o definire a operaNiunii de partaj Qn practica judiciara, a se vedea .rib. Supr. sec. civ. dec. civ. nr.37)<1(99, Qn )epertoriu 6pe anii #345$#3>@,pag..187.
3

*34 lotului sMu. cest efect, Qn aparenNM simplu, ridicM QnsM o problemM necesar de rezolvat, ceva mai comple"M Oi anume de la cine dobPndeOte copMrtaOul proprietatea sa e"clusivM, de la de cujus sau de la ceilalNi copMrtaOiI !acM se considerM cM fiecare coindivizar dobPndeOte proprietatea e"clusivM a bunurilor din lotul sMu ca urmare a ac6iziNionMrii cotei celorlalNi copMrtaOi din bunurile ce i-au fost atribuite, partajul este considerat ca un act translativ de proprietate, fiecare dintre aceOtia fiind Qn situaNia de avPnd-cauzM atPt al lui de cujus, pentru cota parte proprie, cPt Oi al celorlalNi copMrtaOi pentru cota ac6iziNionatM de la aceOtia. Rn acest fel era privit partajul Qn dreptul roman, Qn acest fel este privit Oi Qn prezent Qn dreptul german Oi elveNian(. ceastM concepNie are Qn vedere realitatea e"istenNei stMrii de indiviziune pe perioada de la naOterea acestei situaNii Oi pPnM la Qncetarea ei prin partaj. CealaltM concepNie, e"istentM atPt Qn dreptul nostru cPt Oi Qn cel francez14, considerM cM fiecare comoOtenitor Oi-a dobPndit drepturile e"clusive asupra bunurilor atribuite, din recunoaOterea de cMtre ceilalNi cM bunurile respective reprezintM dreptul sMu ereditar, cMruia partajul nu face decPt sM-i stabileascM limitele11. !eci drepturile comoOtenitorului ar e"ista Qn formM e"clusivM de la deces, dar se declarM prin partaj, care-i stabileOte obiectul, de unde Oi denumirea de efect declarativ. Rn acest fel se considerM cM fiecare copMrtaO este avPnd cauzM al defunctului Oi nu al celorlalNi copartajanNi. ceastM concepNie s-a impus Oi Qn dreptul civil romPn. rt.93) Cod civil aratM cM /fiecare coerede este prezumat cM a moOtenit singur Oi imediat toate bunurile care compun partea sa, sau care i-au cMzut prin licitaNie Oi cM nu a fost niciodatM proprietar pe celelalte bunuri ale succesiunii0. Con$ecinCe!e e1ectu!ui dec!arativ $au tran$!ativ. legerea uneia dintre consecinNe trebuie sM satisfacM douM cerinNe, respectiv asigurarea egalitMNii dintre moOtenitori Oi asigurarea securitMNii circuitului civil Qn raport cu terNii, prin luarea Qn calcul a perioadei de indiviziune cPnd s-au Qnc6eiat diferite acte juridice cu aceOtia. !acM partajul este translativ fiecare coindivizar se aflM Qn situaNia inconvenabilM de a fi Ninut de actele juridice pe care ceilalNi coindivizari le-au Qnc6eiat cu privire la bunurile indivize ce i-au fost atribuite Qn proprietate. ,iind avPnd-cauzM al celorlalNi coindivizari, de la care se considerM cM a dobPndit bunurile, copartajantul respectiv trebuie sM respecte drepturile rezultPnd din actele juridice consimNite de aceOtia. 5roprietatea e"clusivM nu se mai dobPndeOte de la data naOterii stMrii de indiviziune, ci de la data partajului, ale cMrui efecte nemaifiind retroactive, nu pot fi opuse pentru QnlMturarea efectelor acelor acte ce au fost Qnc6eiate Qn cursul indiviziunii. ceastM
se vedea Qn dreptul german [ *47* Oi urm. '.:.'. Oi Qn dreptul elveNian, art. )83 Oi )17 &od civil elve(ian. 14 se vedea art. 337 din &odul civil francez. celaOi efect este consacrat si de art. 337 din &odul civil belgian, precum si de art. 338 din &odul civil al provinciei 2uebec, care aratW e"pres cW partajul este declarativ de proprietate. 11 ,..erre, Lves =eBuette, Droit civil, Aes succesions, Aes Aiberalites, %d.!alloz, 1((9, pag.939.
(

*31 concepNie asigurM drepturile terNilor care Qn cursul indiviziunii au Qnc6eiat acte juridice la care nu au participat toNi coindivizarii, dar nu satisface principiul egalitMNii Qntre coindivizari Qn acele situaNii Qn care coindivizarul ce a Qnc6eiat actul cu privire la bun este insolvabil . !acM dimpotrivM partajul este declarativ, coindivizarii sunt la adMpost de actele juridice de administraNie Oi dispoziNie Qnc6eiate de ceilalNi coindivizari cu ignorarea regulii unanimitMNii. ,iind avPnzi-cauzM(habentes causam) ai lui de cujus, ei nu sunt NinuNi de actele juridice menNionate, deoarece Qn mod retroactiv ei sunt consideraNi proprietari cu drepturi e"clusive asupra bunurilor ce le revin la partaj. ctele juridice Qnc6eiate de ceilalNi coindivizari sunt considerate Qnc6eiate de un non domino, cu consecinNa inopozabilitMNii lor. %galitatea care este QncMlcatM Qn cazul efectului translativ este asiguratM Qn cazul celui declarativ prin aceastM inopozabilitate a actelor juridice Qnc6eiate cu QncMlcarea regimului juridic al indiviziunii succesorale. Securitatea terNilor, de astM datM, este sacrificatM parNial Qn scopul satisfacerii regulii egalitMNii pMrNilor la partaj, deoarece valabilitatea actelor juridice Qnc6eiate Qn condiNiile menNionate este supusM rezultatului partajului. Sacrificarea interesului terNilor nu poate QnsM Qmpiedica acceptarea efectului declarativ deoarece terNii sunt determinaNi prin aceste consecinNe sM Qnc6eie acte juridice cu respectarea regimului juridic al indiviziunii. ceste din urmM acte, ca Oi cele de administrare Qnc6eiate Qn baza unui mandat tacit sau al gestiunii de afaceri sunt valabile, deoarece e"istenNa stMrii de indiviziune nu poate fi ignoratM total. ctele respective poartM amprenta acestei situaNii Oi nu intrM Qn contradicNie cu efectul declarativ. Do eniu! de a*!icare a! e1ectu!ui dec!arativ. Oa cum s-a arMtat deja, Codul civil romPn a adoptat concepNia caracterului declarativ al partajului. Caracterul declarativ se aplicM QnsM c6iar dacM indiviziunea provine din alte cauze decPt succesiunea, inclusiv Qn cazul QmpMrNirii bunurilor comune ale soNilor Qn timpul cMsMtoriei sau dupM desfacerea acesteia1*. stabili domeniul de aplicare cu privire la efectul abordat impune lMmurirea sferei actelor cMrora se aplicM, a bunurilor Oi persoanelor faNM de care se produce, astfel QncPt vom analiza aceste aspecte. Acte!e care au caracter dec!arativ. Parta)u! *ro*riu-zi$. ;rice partaj produce efect declarativ, indiferent dacM este total sau parNial, amiabil sau realizat pe cale judecMtoreascM, dacM s-au format numai loturi egale sau egalitatea Qn valoare a impus plata unei sulte. 5entru ca un act sM se bucure de efectul declarativ prevMzut de art. 93) Cod
1* 2. $. Ciobanu, op.cit.,vol.II, p191+ $.Costin, Principiul efectului declarativ al partajului *n lumina practicii judiciare, ).).D. nr. 1<1(9*,pag..114+.rib.Supr.dec.de Qndrumare nr. 7<1()3, Qn ).).D. nr. 9<1()3, pag..1*8.

*3* civil, se cere, conform doctrinei17, Qndeplinirea urmMtoarelor condiNii# - sM fie vorba de o convenNie, deoarece dacM este un act juridic unilateral sau un fapt juridic, indivizunea poate Qnceta, dar nu prin partaj+ - convenNia sM fie cu titlu oneros+ dacM unul din copMrtaOi cedeazM drepturile sale cu titlu gratuit, indiviziunea nu QnceteazM prin QmpMrNealM+ - actul juridic respectiv sM atribuie Qn proprietate e"clusivM bunuri care anterior erau indivize+ - actul sM aibM ca efect Qncetarea definitivM a indiviziunii, ceea ce QnseamnM sM priveascM un partaj al proprietMNii Oi nu al folosinNei+ - actul sM ducM la Qncetarea indiviziunii faNM de toNi coproprietarii, c6iar dacM nu priveOte toate bunurile. !esigur cM aceste condiNii au fost acceptate Qn unanimitate Qn doctrinM avPnduse Qn vedere, Qn principal, partajul efectuat pe cale convenNionalM Oi nu cel stabilit prin 6otMrPre judecMtoreascM. Rn aceastM din urmM situaNie condiNiile respective nu se mai impun Qn totalitate. .ranspunPnd cerinNele menNionate Qn planul 6otMrPrii judecMtoreOti, s-ar putea reNine drept condiNii pentru ca o 6otMrPre definitivM sM aibM efect declarativ, urmMtoarele # - 6otMrPrea sM priveascM partajul proprietMNii Oi nu al folosinNei, care ar lMsa pMrNile Qn continuare Qn stare de indiviziune+ - sM aibM ca efect atribuirea Qn proprietate e"clusivM de bunuri care anterior erau indivize+ - 6otMrPrea sM punM capMt indiviziunii Qn raport cu toNi coindivizarii. ,iecare din aceste condiNii necesitM QnsM cPte o precizare suplimentarM . Rn legMturM cu prima condiNie, menNionMm cM poate e"ista partaj Oi Qntre uzufructuari, astfel QncPt efectul declarativ se produce nu numai cPnd e"istM un partaj al proprietMNii, ci c6iar Oi atunci cPnd e"istM un partaj Qntre uzufructuari. CerinNa efectului atribuirii Qn proprietate e"clusivM de bunuri ce anterior erau indivize, este QntrunitM prin ipotezM cPnd se discutM de efectele 6otMrPrii de partaj, deoarece fMrM aceastM finalitate nu am avea o 6otMrPre de partaj. Rn sfPrOit, c6estiunea legatM de cerinNa sistMrii indiviziunii faNM de toNi coindivizarii, c6estiune mult mai delicatM Oi care se pune Qn aceeaOi manierM atPt Qn cazul partajului convenNional cPt Oi al celui judiciar, apreciem, contrar doctrinei menNionate Oi practicii judiciare, cM nu este necesarM. Nu e"istM nici un impediment pentru a recunoaOte efect declarativ partajului care se finalizeazM cu Qncetarea indiviziunii numai faNM de unii dintre copMrtaOi, atunci cPnd partajul se realizeazM Qn raport de toNi ceilalNi copMrtaOi. !acM de pildM e"istM 8 coproprietari asupra unui imobil Oi unul cere partajul, iar ceilalNi doresc sM rMmPnM Qn indiviziune Qn cote egale, instanNa atribuind la cerere imobilul celor trei coindivizari Qn cote de cPte 1<7, coproprietatea a Qncetat faNM de copMrtaOul reclamant. Nu e"istM nici un motiv ca Oi Qn aceastM situaNie sM nu se considere cM imobilul respectiv a aparNinut Qn cotele menNionate celor 7
$. %liescu, +ransmisiunea ...,, pag..*33,*3(+ S. CMrpenaru, op.cit,pag.522 +I.@inveliu,op.cit. pag.1)3+ !. $acovei,op.cit. pag..133,13(+ ..CarabaOiu, op.cit., p.748,741.
17

*37 coindivizari, QncM de la naOterea stMrii de indiviziune18. 5rin urmare ipotecile constituite asupra acestui imobil de cMtre coproprietarul faNM de care a Qncetat proprietatea comunM se desfiinNeazM Oi Qn aceastM situaNie cu caracter retroactiv. !e altfel, Qn aceastM situaNie indiviziunea iniNialM a Qncetat fiind QnlocuitM, pe baza convenNiei avutM Qn vedere Qn 6otMrPrea de partaj, cu o nouM indiviziune unde titularii au alte cote. Nu vedem de ce nu se recunoaOte efect declarativ Oi partajului care pune capMt indiviziunii doar cu privire la unii dintre coindivizari, NinPnd cont de faptul cM scopul reglementMrii Ql constituie asigurarea egalitMNii Qntre copMrtaOi, prin inopozabilitatea actelor consimNite de ceilalNi asupra bunurilor ce i-au fost atribuite, egalitate ce se realizeazM c6iar dacM efectul declarativ se recunoaOte Oi partajului ce pune capMt indiviziunii numai cu privire la unii dintre coindivizari. Acte ec0iva!ente *arta)u!ui numite acte produc efecte ca un partaj deOi ele nu reprezintM acte de QmpMrNealM. %ste vorba de anumite cesiuni de drepturi Qntre moOtenitori, care deOi stricto senso sunt acte translative de proprietate, din punct de vedere al rezultatului sunt producMtoare de consecinNe ec6ivalente partajului. IntrM Qn aceastM categorie # a. !icitaCia Dn *ro1itu! unui coindivizar. CPnd imobilul aflat Qn indiviziune este scos la licitaNie, dacM unul dintre moOtenitori este adjudecatar, cumpMrarea de cMtre el a cotelor celorlalNi copMrtaOi duce la Qncetarea indiviziunii. Rn acest caz QnsM, Qncetarea stMrii respective are loc printr-un act care privit Qn individualitatea sa este translativ de proprietate, dar legea Ql pune Qn aceastM ipotezM pe moOtenitorul respectiv Qn aceeaOi situaNie cu cel care ar fi dobPndit bunul respectiv prin atribuire, ca modalitate de partaj. !eci, adjudecatarul bunului nu este avPnd-cauzM al celor pe seama cMrora se face vPnzarea, ci direct al lui de cujus, astfel QncPt el nu este Ninut sM respecte sarcinile constituite de ceilalNi coindivizari cu privire la bunuri. SoluNia derivM din te"tul art. 93) C. civ. care prevede cM / fiecare coerede este prezumat cM a moOtenit singur Oi imediat toate bunurile care\. i-au cMzut prin licitaNie0. Se admite ,deci, cM licitaNia ca mijloc de lic6idare a indiviziunii produce efect declarativ deoarece ea se asimileazM partajului propriu-zis. !acM dimpotrivM adjudecatar nu este un moOtenitor ci un terN, licitaNia nu poate avea decPt efect translativ Oi nu declarativ. %a este privitM Qn acest caz ca vPnzare, atPt ca operaNiune Qn sine, cPt Oi din punct de vedere al consecinNelor. !iferenNa de regim dintre cele * varietMNi de vPnzare nu se limiteazM la efectul declarativ sau translativ ci se produce pe mai multe planuri# - sancNiunea neplMNii preNului+ Qn cazul Qn care licitaNia valoreazM vPnzare, dupM o e"presie folositM mai ales Qn dreptul francez, deci adjudecarea este fMcutM de un terN, neplata preNului cMtre moOtenitori Ql e"pune pe acesta la acNiunea Qn rezoluNiune
18 rt. 377 alin.* din &odul civil francez, introdus prin =egea din 71 iulie 1(9) a e"tins efectul declarativ la partaj fWrW a distinge dupW cum actul face sW Qnceteze indiviziunea Qn tot sau Qn parte, cu privire la anumite bunuri sau numai la anumiti moOtenitori.

*38 prevMzutM la art.17)1-17)) Cod civil, Qn sc6imb dacM licitaNia valoreazM partaj, ceea ce QnseamnM cM adjudecatar este unul dintre coindivizari, acNiunea Qn rezoluNiune pentru neplata preNului nu este admisibilM+ - dacM licitaNia este consideratM vPnzare suma datoratM de adjudecatar reprezintM preN, iar coindivizarii vor beneficia pentru plata creanNelor de privilegiul vPnzMtorului instituit prin art. 1979 alin.1 Cod civil+ cPnd, dimpotrivM, adjudecatar este copartajantul, plata sumei respective este garantatM cu privilegiul copMrtaOului, prevMzut de aliniatul 7 al aceluiaOi articol+ - problema garanNiei este Oi ea diferitM Qn funcNie de situaNiile menNionate+ astfel, dacM adjudecatar este un terN el va putea invoca Qn caz de evicNiune obligaNia de garanNie e"istentM Qn sarcina vPnzMtorului Qn baza art. 177) C. civ., pe cPnd comoOtenitorul adjudecatar se poate prevala de dispoziNiile art. 939 C. civ. care reglementeazM garanNia de evicNiune Qntre coindivizari+ - licitaNia-vPnzare este supusM Qnscrierii Qn registrele de publicitate pe cPnd licitaNia avPnd ca efect dobPndirea bunului de cMtre un coindivizar, fiind declarativM nu este supusM acestei cerinNe. .. vInzarea a ia.i!F a unui .un indiviz unuia dintre coindivizari. %ste, deci, vorba de un act cu titlu oneros care QnsM trebuie sM punM capMt stMrii de indiviziune pentru a avea efect declarativ11. c. ce$iunea dre*turi!or $ucce$ora!e. !acM unul dintre moOtenitori cedeazM altuia drepturile sale Qn indiviziune, secundul este avPnd cauzM al defunctului pentru Qntreaga cotM ce-i aparNine, adicM atPt pentru cea dobPnditM de la celMlalt coindivizar cPt Oi pentru cea dobPnditM direct de la de cujus. 5ractica judecMtoreascM a recunoscut efect declarativ unor astfel de cesiuni sub condiNia QncetMrii totale a indiviziunii relativ la drepturile cedate. Se impune, deci, ca cesionarul sM devinM titularul e"clusiv al drepturilor cedate ceea ce nu este cazul cPnd un coindivizar cedeazM drepturile sale mai multor coindivizari, cMci Qn acest caz drepturile rMmPn indivize Qntre aceOtia. C6iar dacM Qn dreptul nostru nu e"istM o dispoziNie ca cea din Codul civil francez1), considerMm, dupM cum am mai arMtat, cM efectul declarativ se produce c6iar dacM indiviziunea nu QnceteazM total, adicM faNM de toNi coindivizarii, fiind suficient sM Qnceteze faNM de cedent. preciem cM, de lege ferenda, efectul declarativ al partajului ar trebui reglementat de asemenea manierM QncPt sM rezulte fMrM dubii cM el se produce Qn legMturM cu toate actele Qnc6eiate Qntre coindivizari, care au ca efect Qncetarea indiviziunii, indiferent cM se produce cu privire la toate bunurile sau numai la o parte din ele, sau cu privire la toNi coindivizarii ori numai cu privire la unii dintre aceOtia.19.

$. %liescu, op. cit., pag. *(8. rt. 377 alin.* din &odul civil francez prevede cW au efect declarativ /toate actele avPnd ca efect Qncetarea indiviziunii0. 195entru o astfel de reglementare a se vedea art. 377 alin *din &odul civ. francez si, de asemenea , art. 331 din &odul civil al provinciei 2uebec, care prevede cW orice act care are ca scop Qncetarea indiviziunii valoreazW partaj, c6iar si atunci cPnd este calificat vPnzare, sc6imb, tranzactie.
11 1)

*31 +.<unuri!e $u*u$e e1ectu!ui dec!arativ. %fectul declarativ se produce la toate bunurile, mobile sau imobile, corporale sau incorporale, Qmprejurare necontestatM Qn practicM sau doctrinM. !iscuNii au e"istat pentru creanNele succesorale Oi preNul adjudecMrii unui imobil licitat Qn profitul unui terN. CreanCe!e $ucce$ora!e EnunCarea *ro.!e ei. .radiNional, problema generatoare de discuNii Qn materie de creanNe succesorale este cea privitoare la contradicNia dintre dispoziNiile art.14)4 Cod. civ. Oi 998 C.civ. 5otrivit primului articol, creanNele defunctului se Qmpart de drept Qntre moOtenitori din ziua desc6iderii succesiunii. 5otrivit celuilalt QnsM, referitor la alcMtuirea loturilor, trebuie sM se urmMreascM includerea Qn lotul fiecMrui copartajant a aceleiaOi cantitMNi de mobile, de imobile, de drepturi Oi de creanNe. %"punerea conNinutului celor * te"te relevM imediat problema de soluNionat. !in moment ce creanNele se divid de drept Qntre moOtenitori, cum mai este posibil ca la partaj, Qn legMturM cu atribuirea loturilor sM se punM problema QmpMrNirii proporNionale a creanNelorI $ai poate forma obiect de partaj ceva ce este deja QmpMrNit dinainteI Iar dacM creanNele nu mai pot forma obiect de partaj, dar totuOi se includ Qn loturile copartajanNilor, efectul declarativ se produce cu privire la acesteaI 5rofesorul %liescu arMta cM aceastM contradicNie dintre cele * te"te ne determinM sM aplicMm, Qn mod logic, fie pe unul fie pe celMlalt, fie succesiv sau concomitent, dar la raporturi juridice diferite.13 !acM s-ar da prioritate art.14)4 Cod civ. atunci efectul declarativ al QmpMrNelii prevMzut de art. 93) C.civ. s-ar produce numai privitor la bunurile indivize care fac obiectul partajului, nu Oi cu privire la creanNe care se divid de drept la moartea lui de cujus. !acM ele figureazM totuOi Qn loturi pentru a permite alcMtuirea egalM a acestora, am avea de a face cu o cesiune de creanNM, din moment ce ele aparNineau deja comoOtenitorilor. Ca urmare, atribuirea creanNei unuia dintre copMrtaOi nu ar produce efecte faNM de debitori decPt prin notificare fMcutM acestora sau prin acceptare fMcutM de aceOtia. 5PnM la Qndeplinirea acestor formalitMNi, actele sMvPrOite de ceilalNi coindivizari cu privire la cota lor de creanNM ar fi opozabile debitorului. ceasta QnseamnM cM coindivizarul respectiv ar fi putut cesiona partea lui din creanNM, sau ar fi putut opera compensaNia, ori s-ar fi putut face o poprire de cMtre creditorii personali, operaNiuni juridice opozabile coindivizarului cMruia i s-ar fi repartizat Qn lot creanNa respectivM. cceptarea unei astfel de idei, dupM cum s-a arMtat,1( rupe unitatea organicM ce caracterizeazM lic6idarea moOtenirii prin QmpMrNealM, deoarece indiferent cM este vorba de drepturi reale sau de creanNM, din acest punct de vedere ele sunt privite ca elemente active ale patrimoniului, iar pe de altM parte a considera drept cesiune de creanNM o operaNiune pe care art. 981 C. civ. o priveOte drept partaj, ar Qnsemna ignorarea totalM a
13$. %liescu, 1( /dem.

op. cit, pag.*(7.

*3) acestui te"t, ca Oi a art. 93) C. civ. doua posibilitate ar fi aceea de a se ignora dispoziNiile art. 14)4 Cod civ. Qn raport cu art. 93), care prevede efectul declarativ al partajului fMrM a face distincNie Qntre drepturile reale Oi drepturile de creanNM. plicarea efectului declarativ creanNelor Qn aceleaOi condiNii ca Oi drepturilor reale ar Qnsemna, de data aceasta, cM compensaNia ce a operat cu privire la creanNa Qn litigiu, poprirea sau cesiunea sM depindM e"clusiv de rezultatul partajului, adicM dacM creanNa a cMzut Qn lotul coindivizarului ce a consimNit la aceste acte sau a fost nevoit sM le suporte, operaNiunile respective vor fi valabile retroactiv, iar Qn caz contrar s-ar desfiinNa cu acelaOi efect . >n astfel de sistem, pe lPngM pMcatul de a ignora dispoziNiile art. 14)4 C. civ. ar aduce, fMrM justificare, o atingere serioasM drepturilor creditorilor Oi siguranNei circuitului civil. SoluNia adoptatM de practica judiciarM Oi de doctrinM. Con1!ictu! ce!or + di$*oziCii a 1o$t o.$ervat Ei rezo!vat6 du*F ai u!te o$ci!aCii6 ai DntIi de *ractica )udiciarF 1rancezF+H6 ideea 1iind *re!uatF Ei de doctrina Ei *ractica noa$trF )udiciarF. Rezo!varea a *ornit de !a di$tincCia dintre + cate"orii de ra*orturi; Rn raporturile dintre moOtenitori Oi debitori se aplicM regula diviziunii de drept a creanNelor succesorale. CreanNa nu va mai fi consideratM aparNinPnd masei indivize, ci, potrivit cotei-pMrNi corespunzMtoare, fiecMrui moOtenitor. Ca urmare# - fiecare moOtenitor poate cere plata pMrNii sale din creanNM. %l nu poate QnsM pretinde o parte din creanNM mai mare decPt cota sa parte (Qn afara aplicMrii regulilor de la sezinM.)*1 - plata parNialM, potrivit cotei cuvenite este valabilM Oi liberatorie pentru debitor. !acM debitorul a constituit un gaj pentru garantarea creanNei, moOtenitorul care a primit partea sa din creanNM nu poate restitui gajul Qn prejudiciul celorlalNi creditori, cMci gajul este indivizibil. Rn felul menNionat se asigurM scopul reglementMrii de la art.14)4 C. civ., acela de a Qnlesni ca fiecare coindivizar sM-Oi realizeze partea sa din creanNM, dar nu mai mult decPt are dreptul potrivit cotei, nefiind posibilM urmMrirea cotei celorlalNi moOtenitori fMrM un mandat care sM-i dea puteri Qn acest sens. Nici debitorul nu se poate libera plMtind unui singur coindivizar, dacM acesta nu justificM un drept conferit de ceilalNi coindivizari pentru Qncasarea creanNei Qn totalitate, sau Qn orice caz peste cota sa parte. Rn raporturile dintre moOtenitori, sau dintre aceOtia Oi avPnzii lor cauzM, se aplicM dispoziNiile art.93) C. civ. CreanNa face parte din masa indivizM. %a este supusM partajului ca orice element activ al patrimoniului Oi urmeazM a fi atribuitM singurM, sau
se vedea practica judiciarW francezW la care se face referire Qn C.Damangiu, I.&osetti'WlWnescu, l. 'Wicoianu, +ratat de drept civil rom<n, vol. III, %ditura ==, 'ucureOti 1((3, pag7*). *1 Rn cazul sezinei, faNa de posibilitatea conferita de aceasta moOtenitorului sezinar de a e"ercita drepturile si acNiunile dobPndite de la defunct si de caracterul ei indivizibil, credem ca un astfel de moOtenitor poate urmMri Qntreaga creanNa, daca ceilalNi moOtenitori nu se manifesta Qn sensul de a urmari ei partea ce li se cuvine.
*4

*39 QmpreunM cu alte bunuri, unuia dintre coindivizari. &espectivul comoOtenitor, ca urmare a aplicMrii efectului declarativ, va fi considerat cM a moOtenit creanNa Qn integralitatea ei, direct de la de cujus. Ca urmare, acela dintre moOtenitori care a obNinut plata cotei sale din creanNM Qn cursul indiviziunii se va gMsi Qn situaNia de debitor faNM de masa indivizM. %fectul declarativ trebuie mMrginit numai la dreptul de proprietate al creanNei** cMci, dacM rezultatele lui ar fi generalizate, nu s-ar mai putea concilia raporturile comoOtenitorilor Qntre ei cu raporturile lor faNM de terNi. .oate actele privitoare la creanNe Qnc6eiate cu concursul terNilor trebuie considerate valabile Oi, Qn consecinNM, plMNile, sau orice cauzM de stingere a creanNei, vor fi menNinute Oi validate. ,. Ra*orturi!e dintre oEtenitori Ei avInzii-cauzF ai unuia dintre ei sunt marcate Oi ele de efectul declarativ al partajului. rt.93) C.civ. face ineficiente drepturile asupra creanNei consimNite de un moOtenitor care nu este atributar. Cesiunea de creanNM consimNitM de acesta, sau poprirea, vor fi anulate. Bbserva(ie necesar'. .rebuie fMcutM distincNia Qn problema concilierii celor * te"te Qntre actele de administrare efectuate Qn temeiul gestiunii de afaceri sau al unui mandat tacit Oi actele de dispoziNie. ctele de administrare cum ar fi Qncasarea unei creanNe, fMcutM Qn condiNiile menNionate, sunt valabile fMrM ca ele sM depindM de soarta partajului. ctele de dispoziNie, cum ar fi cesiunea creanNei, depind de soarta creanNei respective Qn operaNiunea de partaj, valabilitatea cesiunii fiind condiNionatM de atribuirea creanNei copartajantului dispunMtor. Nu este Qn fond decPt o aplicare Qn materie de creanNe succesorale a regulilor NinPnd de regimul juridic al indiviziunii, cu menNiunea cM actele de administrare valabile Qn timpul indiviziunii nu pot fi repuse Qn discuNie prin efectul declarartiv al partajului. PreCu! ad)udecFrii unui i o.i! !icitat Dn *ro1itu! unui terC PoziCia *ro.!e ei. Ipoteza este cea a unui imobil succesoral aflat Qn indiviziune care la partaj este adjudecat de un terN. Rn acest caz se pune problema dacM creanNa preNului este sau nu supusM efectului declarativ. !acM se admite aplicarea efectului declarativ se considerM cM creanNa respectivM a aparNinut de la naOterea stMrii de indiviziune copartajantului atributar cu consecinNa cM un avPnd-cauzM al altui coindivizar nu poate emite nici o pretenNie la acesta. Ca urmare, un creditor care beneficia de o ipotecM asupra imobilului, consimNitM numai de unul dintre coindivizari, nu poate sM-Oi e"ercite dreptul sMu de preferinNM asupra preNului. !acM nu se admite efectul declarativ soluNia este inversM. 5roblema a fost pusM iniNial Qn practica judiciarM francezM, care dupM ce a oscilat, Curtea de CasaNie a optat Qn 1(49*7 pentru efectul declarativ cu privire la preNul licitaNiei. Rntr-adevMr, din moment ce creanNa preNului face parte din masa supusM partajului, este normal sM i se aplice efectul declarativ. !ar aplicarea efectului
**C. Damangiu O.a., op. cit.,pag.7*). *7 %ste vorba de decizia C6ollet c<a !umoulin,

din 1 decembrie 1(49, !.5. 1(43, 1, 117.

*33 declarativ ar Qnsemna sM se considere cM preNul a aparNinut totdeauna coindivizarului atributar, fiind dobPndit direct de la de cujus. pare QnsM aici o c6estiune delicatM. Cum se poate considera cM preNul a fost dobPndit direct de la de cujus cPtM vreme el nu a aparNinut niciodatM acestuia I 5entru a surmonta aceastM dificultate se impune admiterea acNiunii Oi a efectului subrogaNiei reale. ceasta QnseamnM sM se considere cM creanNa s-a substituit imobilului Qn masa succesoralM, rezolvare la care a apelat decizia C6ollet c<a !omoulin susmenNionatM. ConcluzionPnd, creanNa preNului asupra cMruia creditorul ipotecar QncearcM sM-Oi valorifice ipoteca constituitM de un coindivizar, altul decPt cel atributar, este consideratM cM nu a aparNinut niciodatM debitorului ce a constituit ipoteca, ci atributarului. cesta din urmM este prezumat cM a dobPndit singur imobilul vPndut la licitaNie, Oi cM este singurul vPnzMtor, astfel QncPt ipoteca constituitM de alt coindivizar este consimNitM de un non domino Oi se desfiinNeazM cu efect retroactiv. Rn ipoteza Qn care ipoteca ar fi fost consimNitM de toNi coindivizarii, ea este valabilM, astfel QncPt, pentru ipoteza analizatM, creditorul ipotecar se poate Qndestula din preN Qnaintea copMrtaOului atributar. -.Per$oane!e 1aCF de care $e *roduce e1ectu! dec!arativ. Scopul consacrMrii efectului declarativ al partajului aOa cum a fost el prezentat anterior, ar putea implica, la prima vedere, concluzia caracterului relativ al efectului analizat, adicM recunoaOterea lui numai Qn raport cu coindivizarii Oi cu succesorii Qn drepturi ai acestora. 5roblema determinMrii domeniului efectului declarativ nu se pune cu privire la coidivizari, unde manifestarea lui este evidentM Oi unde, de altfel, QOi dovedeOte din plin utilitatea. ,iecare dintre coindivizari este protejat de actele Qnc6eiate de ceilalNi cu privire la bunurile din lotul sMu. ; ipotecM constituitM de e"emplu de unul dintre proprietarii comuni Qi este inopozabilM titularului lotului ce are Qn cuprinsul acestuia imobilul ce a format obiectul ipotecii. 5roblema arMtatM se pune deci Qn raport cu alte persoane Oi anume Qn raporturile dintre moOtenitori Oi avPnzii sMi cauzM sau Qntre avPnzii-cauzM ai aceluiaOi moOtenitor. !octrina mai vec6e, QmbrMNiOPnd punctul de vedere al practicii judiciare, a considerat cM efectul declarativ se produce Oi Qn raporturile dintre persoanele menNionate. ceasta QnseamnM cM dacM un coindivizar a constituit ipoteca asupra bunului ce ulterior a fost atribuit altui copMrtaO, creditorul ipotecar nu poate opune ipoteca sa altor creditori ai debitorului sMu. %l nu poate invoca Qn acest caz un drept de preferinNM asupra fracNiunii de preN ce revine debitorului sMu. %ste un e"emplu de manifestare a efectului declarativ Qntre avPnzii-cauzM ai aceluiaOi moOtenitor*8. !acM un copartajant face un legat Qn favoarea unui succesor al sMu cu privire la un bun indiviz, valabilitatea legatului depinde de atribuirea bunului respectiv cMtre
*8 5entru opinia cM un astfel de creditor poate avea un drept de preferinNM asupra preNului respectiv, deOi se recunoaOte cM efectul declarativ se manifestM Oi Qntre avPnzii cauzM ai aceluiaOi coindivizar , a se vedea $. %liescu, op. cit. pag..*(9.

*3( coindivizarul care a testat. Rn acest caz consecinNele efectului declarativ se manifestM Qntre copartajant Oi succesorul sMu Qn drepturi. $ai mult decPt atPt, practica judiciarM Oi doctrina recunoaOte manifestarea efectului declarativ al partajului Oi Qn raporturile dintre copartajanNi Oi terNi*1. 2.Pro.!e a renunCFrii !a e1ectu! dec!arativ nalizPnd efectul declarativ al partajului o Qntrebare fireascM trebuie sM-Oi gMseascM rMspuns# pot coindivizarii renunNa la efectul declarativ al partajuluiI &ezolvarea problemei o dM caracterizarea normelor care reglementeazM efectul declarativ. !acM aceste norme ar fi de ordine publicM, coindivizarii nu ar putea renunNa la efectul analizat, iar Qn caz contrar pMrNile pot concepe convenNii pe perioada indiviziunii care sM aibM drept consecinNM QnlMturarea efectului declarativ Qn favoarea celui translativ. naliza scopului efectului declarativ a relevat faptul cM interesul normei care-l reglementeazM stM Qn ideea protejMrii coindivizarului Qmpotriva actelor de dispoziNie fMcute de ceilalNi proprietari comuni. Oa fiind, interesul ocrotit este unul privat Oi nu unul interesPnd regimul comun al proprietMNii, astfel cM nu putem conc6ide decPt cM normele Qn discuNie sunt de naturM dispozitivM, cu consecinNa cM pMrNile pot renunNa anticipat la efectul declarativ. Ca urmare coindivizarii pot conveni ca o ipotecM consimNitM numai de unul din ei sM fie valabilM c6iar dacM la partaj bunul cade Qn lotul altui participant. =a fel este Qn cazul vPnzMrii unui imobil la licitaNie, cPnd se poate conveni ca dacM coindivizarul adjudecatar nu ac6itM preNul sM se desfiinNeze partajul. ceste convenNii au ca rezultat, dupM cum s-a arMtat, /nimicirea ficNiunii efectului declarativ Oi reQntoarcerea la efectul translativ al diferitelor acte fMcPnd obiectul Qnvoielii01. G.Con$ecinCe!e e1ectu!ui dec!arativ a! *arta)u!ui ConsecinNa negativM a efectului declarativ al partajului o constituie absenNa efectului translativ iar consecinNa pozitivM, retroactivitatea partajului. A.$enCa e1ectu!ui tran$!ativ. !in caracterul declarativ al partajului rezultM, mai QntPi, cM acesta nu se supune anumitor reguli proprii actelor translative. NeoperPnd un transfer de drepturi Qntre copartajanNi, partajul nu este supus regimului contractelor sinalagmatice. Nee"ecutarea obligaNiilor nMscute din aceastM operaNiune juridicM, ca de e"emplu neplata sultei, nu dM dreptul la acNiunea Qn rezoluNiune, cum este cazul la vPnzare-cumpMrare cPnd nu se plMteOte preNul. %fectul declarativ nefiind QnsM de ordine publicM, pMrNile pot renunNa la beneficiul lui, stipulPnd cM partajul poate fi desfiinNat Qn cazul neplMNii sultei. ceastM QnNelegere nu ar putea produce efecte Qn cazul unui partaj judiciar, 6otMrPrea judecMtoreascM neputPnd fi desfiinNatM decPt pe cMile legale de atac dacM ea nu a luat act de o tranzacNie a pMrNilor. Rn cazul Qn care partajul s-a efectuat printr-o tranzacNie Qnc6eiatM Qn cursul procesului, QnNelegerea
*1 1 C.

se vedea St. CWrpenaru, op. cit. pag. 11*+ C. .oader si al., op. cit. pag..191. Damangiu O.a, op. cit. pag.. 7*3.

*(4 menNionatM produce efectul menNionat. poi, dacM sulta rMmPne neplMtitM, creditorul, pe lPngM faptul cM nu dispune de acNiunea Qn rezoluNiune, nu beneficiazM nici de privilegiul vPnzMtorului ci de privilegiul copMrtaOului. !acM un copartajant este evins de un bun ce i-a fost atribuit, el se bucurM de garanNia loturilor, care este distinctM de garanNia datoratM de vPnzMtor. 5ublicitatea partajului este reglementatM diferit faNM de actele translative de proprietate. ,iind declarativ, partajul nu este supus, *n privin(a imobilelor, formalit'(ii *ntabul'rii. 5rin QmpMrNealM copMrtaOii dobPndesc direct de la defunct drepturile ce leau fost atribuite. .ransmisiunea din cauzM de moarte este opozabilM QnsM Qn localitMNile fMrM carte funciarM, fMrM transcriere, iar Qn regimul de carte funciarM proprietatea se dobPndeOte prin moOtenire c6iar fMrM Qntabulare, aceasta fiind necesarM doar pentru QnstrMinarea ulterioarM a bunului*. Actu! de *arta) nu con$tituie )u$t tit!u. >n act pentru a putea constitui just titlu trebuie sM fie dintre cele care ar fi transmis proprietatea dacM QnstrMinMtorul ar fi fost proprietar7. RmpMrNeala fiind declarativM nu poate constitui just titlu pentru ca beneficiarul ei sM invoce uzucapiunea de 14-*4 de ani, pentru a dobPndi un imobil ce a fost inclus Qn lotul sMu Oi care, Qn realitate, nu a aparNinut lui de cujus. A.$enCa e1ectu!ui dec!arativ $e veri1icF Dn aceeaEi F$urF *entru creanCe. Atri.uirea cFtre un coindivizar a unei creanCe inc!u$F Dn activu! $ucce$ora! nu ec0iva!eazF cu un tran$1er6 cu o ce$iune de creanCF6 aEa DncIt nu e$te $u*u$F 1or a!itFCii noti1icFrii Dn condiCii!e de !a ce$iunea de creanCF. Ine7i$tenCa dre*tu!ui de *ree Ciune. Conform art. 1 din =egea nr. 18<1((3 privind circulaNia juridicM a terenurilor, QnstrMinarea prin vPnzare a terenurilor agricole situate Qn e"travilan, se face cu respectarea dreptului de preemNiune al coproprietarilor, al vecinilor Oi al arendaOilor. !reptul de preemNiune este prevMzut, aOadar, de lege numai pentru situaNiile Qn care QnstrMinarea se face prin vPnzare. Ca urmare, Qn materie de partaj, atPt judiciar cPt Oi convenNional, dreptul menNionat nu funcNioneazM din moment ce partajul este declarativ de proprietate Oi nu poate fi considerat vPnzare. cest lucru este QnsM valabil numai pentru ipoteza Qn care partajul se face prin modalitatea QmpMrNirii bunurilor Qn naturM sau a atribuirii lor cMtre un coindivizar. Rn situaNia Qn care partajul urmeazM a se face prin vPnzarea bunului la licitaNie, QntrucPt nu poate fi QmpMrNit Qn naturM, sau nici unul dintre coindivizari nu acceptM sM-i fie atribuit sau pur Oi simplu pentru cM pMrNile convin ca partajul sM se facM Qn acest
* rt.*) din =.111<1(73. $enNionMm ca prin =egea nr. 9<1(() privind cadastrul si publicitatea imobiliara se prevede ca dreptul de proprietate si celelalte drepturi reale sunt opozabile fatW de terti fWrW Qnscriere Qn carte funciarW cPnd provin din succesiune. Rn conceptia acestei legi Qnscrierea dreptului de proprietate nu mai are efect constitutiv. 7 5entru amMnunte Qn legMturM cu noNiunea de just titlu a se vedea C. 'Prsan, $. :aiNM, $.$. 5ivniceru, Drept civil, Drepturile reale, %d. Institutul %uropean, IaOi 1((9, pag..1((.

*(1 mod, situaNia diferM dupM cum adjudecatar este unul din copMrtaOi sau unul din terNii participanNii la licitaNie. m arMtat pe larg mai sus cM vPnzarea la licitaNie a bunurilor valoreazM partaj cPnd adjudecarea este fMcutM de un coindivizar, cu consecinNele aplicMrii efectului declarativ Oi cM, atunci cPnd adjudecatar este un terN, suntem Qn prezenNa unui partaj ce valoreazM vPnzare, cu consecinNa aplicMrii efectului translativ . Ca urmare, Qn acest din urmM caz suntem Qn prezenNa unei vPnzMri ce necesitM respectarea dreptului de preemNiune al vecinilor sau al arendaOilor8. 9. Dec!arativitate Ei retroactivitate. %fectul declarativ constPnd Qn esenNM Qn acceptarea ideii cM fiecare coindivizar este prezumat cM a dobPndit bunurile sale direct de la defunct, el se dubleazM Qn mod natural Oi necesar de un caracter retroactiv. ConsecinNM a retroactivitMNii partajului, toate actele Qnc6eiate cu QncMlcarea regulilor indiviziunii devin ineficace dacM bunurile cu privire la care s-au Qnc6eiat nu cad Qn lotul coindivizarului care a consimNit la actul respectiv. %ste vorba de acte de dispoziNie Oi de administrare care nu respectM regula unanimitMNii, cum ar fi constituirea unei ipoteci, vPnzarea cumpMrarea, donaNia, Qnc6irierea, etc. a bunurilor indivize. ceste acte nu sunt nule1, ci doar inopozabile coindivizarilor care nu au consimNit la Qnc6eierea lor. %ficacitatea lor depinde de soarta partajului. ctul se consolideazM dacM bunul la care se referM revine coindivizarului care l-a QnstrMinat, iar Qn caz contrar se desfiinNeazM cu efect retroactiv, fiind Qnc6eiat sub condiNie rezolutorie. !e aici rezultM douM consecinNe# - soarta acestor acte rMmPne incertM pe toatM durata indiviziunii+ - terNii care au dobPndit bunuri Qn condiNiile menNionate, pot Oi au interesul sM intervinM la partaj pentru a nu fi fraudaNi Oi pentru a Qncerca atribuirea bunului, cu privire la care au Qnc6eiat actul cu unul dintre coindivizari, Qn lotul acestuia.) &etroactivitatea nu este QnsM de esenNa declarativitMNii,9 aOa QncPt a recunoaOte efect declarativ partajului nu presupune neapMrat acceptarea retroactivitMNii acestuia. %ste posibil ca un drept sM fie considerat pree"istent, dobPndit direct de la defunct Oi totuOi sM se NinM cont de consecinNele declarMrii lui ca dobPndit Qn acest fel doar de la o anumitM datM, luPnd Qn calcul consecinNele decurgPnd din e"istenNa stMrii de indiviziune un anumit timp. 3.E7ce*Cii de !a re"u!a retroactivitFCii a. An ra*orturi!e dintre coindivizari. 'unurile supuse partajului sunt evaluate Qn funcNie de data partajului deOi dacM s-ar Nine cont de retroactivitate, ele ar trebui
8 5roblema respectWrii dreptului de preemtiune al coindivizarilor este e"clusW prin ipotezW atunci cPnd adjudecarea se face de un tert deoarece partajul presupune vPnzarea Qntregului imobil si nu doar a unei cote ideale din bun. 5entru amMnunte Qn legMturM cu modul de e"ercitare al dreptului de preemNiune Qn situaNia partajului a se vedea :6. ComMniNM., op. cit., p. *97, *98. 1.rib. Supr. sect. civ. dec. civ. nr. 1*98<1(91 Qn )epertoriu ...,pe anii #3 3$#345, pag.1*1+ C.S.?., sect. civ., dec.civ.nr.*)47<1((7, Qn Huletinul jurispruden(ei, 1((7, pag..7(. ) .rib.Supr. sect. civ., dec. nr.1)1(<1(31, Qn )epertoriu 6pe anii #3>@$#3>5. pag..1*),1*9. 9 $.:rimaldi, Droit civil. 1uccesisons, %d.=itec,1((3, pag..3)(.

*(* evaluate Qn raport de data decesului, motivaNia constPnd Qn aceea cM sporul de valoare sau diminuarea acestuia ar trebui sM se facM pe seama proprietarului3. ,ructele produse de bunul indiviz sunt considerate ca aparNinPnd masei indivize ( Oi sunt supuse partajului Qntre coindivizari, deOi dacM s-ar Nine cont de regula retroactivitMNii ele ar trebui considerate aparNinPnd coindivizarului cMruia i s-a atribuit bunul producMtor de fructe Oi care se prezumM cM a fost proprietar e"clusiv de la data naOterii stMrii de indiviziune. %ste firesc QnsM, cu tot efectul declarativ, ca pPnM Qn momentul cPnd intervine partajul sM se NinM cont de faptul cM fructele sunt produse de bunuri care se aflM Qn stare de indiviziune Oi se cuvin ca atare coindivizarilor potrivit cotei lor. .. Dn ra*orturi!e dintre coindivizari Ei terCi. S-a arMtat cu prilejul analizMrii regimului juridic al indiviziunii cM acesta este dominat de regula unanimitMNii, dar cM se admite cM actele de conservare fMcute numai de unul dintre coindivizari sunt valabile QntrucPt profitM tuturor coindivizarilor. Rn anumite cazuri Oi unele acte de administrare, care de regulM necesitM consimNMmPntul unanim al coindivizarilor, sunt valabile pe baza unui mandat tacit din partea celorlalNi coindivizari sau, dupM caz, al gestiunii de afaceri.14 ceste acte Qnc6eiate Qn conformitate cu regulile regimului juridic al indiviziunii rMmPn valabile Oi dupM efectuarea partajului indiferent cui i s-a atribuit bunul Qn legMturM cu care ele s-au efectuat. %ste un fapt firesc NinPnd cont mai ales de Qmprejurarea cM actele de conservare, care i-au permis sM conserve bunul sau actele de administrare Qnc6eiate valabil, nu pot contraveni scopului asigurMrii egalitMNii partajului. 5.O.!i"aCia de "aranCie Dntre co*FrtaEi Re"!e entare Ei 1unda ent. 5otrivit art.939 Cod civil /coerezii sunt datori garanNi unul cMtre altul despre tulburMrile Oi evicNiunile ce preced dintr-o cauzM anterioarM QmpMrNelii.0 :aranNia instituitM prin te"tul menNionat vizeazM loturile atribuite copMrtaOilor Oi ea subliniazM, odatM Qn plus, orientarea legiuitorului spre respectarea egalitMNii Qntre coindivizari, ca regulM a partajului. &egula egalitMNii ar rMmPne Qn stare de deziderat Qn cazul ine"istenNei unei reglementMri cu privire la obligaNia de garanNie Qntre copMrtaOi, deoarece Qn cazul apariNiei, dupM partaj, a unor dezec6ilibre Qntre loturi, nu s-ar putea recurge la reglementMrile privind obligaNia de garanNie specificM actelor translative,
3 C.S.?. sect.civ., dec. civ. nr. )44<1((*, Dreptul nr. 14<1((*, pag..(4, dec civ. nr.1(74<1((7, Dreptul nr.9<1((8, pag.(7+ dec civ. nr.1911<1((*, Qn /Dreptul0 nr.14-11<1((7, pag..1*1. ( .rib. Supr. sect. civ. dec. civ. nr. *317<1((3, ).).D. nr.(-1*<1(3(, pag..171, dec. civ .nr. 1493<1(34, ).).D. nr.1<1(31, pag..)9+ dec. civ nr.**)8<1(9*, ).).D nr.9<1(97, pag..191. 14 .rib. Supr. sect. civ., dec. nr.338<1()3, Qn ).).D. nr.1<1()(, pag..11*, dec. nr.7)1<1()3, &.D., 1()3, pag.)1, dec. nr. 14)<1()(, ).).D. nr.1<1()(, pag.191.

*(7 pentru simplul motiv cM partajul nu are efect translativ ci declarativ. Spre deosebire, deci, de obligaNia de garanNie a vPnzMtorului, bazatM pe ideea garantMrii e"istenNei dreptului transmis, obligaNia copMrtaOului se fundamenteazM pe ideea asigur'rii egalit'(ii loturilor Oi dupM partaj, atunci cPnd unul dintre copartajanNi suferM un prejudiciu, cum ar fi, de e"emplu, pierderea unui bun ca urmare a valorificMrii de cMtre un terN a unui drept asupra acestuia. %"istM Oi alte situaNii care duc la micOorarea lotului unui copMrtaO Oi antreneazM obligaNia de garanNie, cum ar fi descoperirea unei servituNi ce greveazM fondul copMrtaOului respectiv Oi-i micOoreazM Qn acest fel valoarea, insolvabilitatea debitorului unei creanNe succesorale ce intrM Qn compunerea lotului, valorificarea unei ipoteci e"istente asupra unui imobil din lotul acestuia, e"proprierea bunului, etc. &evocarea unei donaNii de care a beneficiat de cujus, pentru neQndeplinirea sarcinilor, donaNie care a avut ca obiect un bun atribuit la partaj Qn lotul unui coindivizar, antreneazM obligaNia de garanNie, Qn mMsura Qn care revocarea pentru neQndeplinirea sarcinilor nu este imputabilM e"clusiv copMrtaOului respectiv. Rn mod secundar, reglementarea rezultM Oi din imperativul asigur'rii stabilit'(ii opera(iunii de partaj, care ar fi incompatibil cu ideea desfiinNMrii acestuia. !e aceea sa recurs la soluNia reec6ilibrMrii loturilor prin instituirea obligaNiei de garanNie. CondiCii!e e7i$tenCei o.!i"aCiei de "aranCie. naliza dispoziNiilor art.939 Cod civil evidenNiazM e"istenNa a patru condiNii pentru antrenarea obligaNiei de garanNie, douM pozitive Oi douM negative, Oi anume# e"istenNa unei tulburMri sau evicNiuni+ tulburarea sau evicNiunea sM aibM o cauzM anterioarM partajului+ tulburarea sau evicNiunea sM nu fie imputabile copMrtaOului evins Oi, Qn sfPrOit, sM nu se fi stipulat o clauzM de QnlMturare a rMspunderii. E7i$tenCa unei tu!.urFri $au evicCiuni. ;bligaNia de garanNie este antrenatM, la fel ca Oi Qn cazul contractelor translative de proprietate, atunci cPnd un copMrtaO a suferit o evicNiune sau o tulburare. 5rin evicNiune Qn aceastM materie trebuie sM QnNelegem pierderea totalM sau parNialM a dreptului de proprietate asupra unuia sau mai multor bunuri atribuite unui copMrtaO, ca urmare a valorificMrii de cMtre o altM persoanM a unui drept care e"clude, total sau parNial, dreptul copMrtaOului respectiv. 5rin tulburare se QnNelege orice fapt contrar ordinii juridice care implicM rezistenNM, opunere din partea adversarului Oi care tinde la deposedarea posesorului11. Ca Oi Qn materie de vPnzare-cumpMrare, garanNia nu funcNioneazM decPt Qn cazul tulburMrilor de drept nu Oi al celor de fapt, Qmpotriva cMrora copartajantul se poate apMra singur. EvicCiunea $au tu!.urarea $F ai.F o cauzF anterioarF *arta)u!ui. Oa cum se prevede Oi la garanNia pentru evicNiune datoratM de cMtre vPnzMtor, Oi Qn materie de
$. Costin, $. $ureOan, 2. >rsa, Dic(ionar de drept civil, %d. VtiinNificM Oi %nciclopedicM, 'ucureOti 1(34,pag..1*3.
11

*(8 partaj nu e"istM rMspundere pentru tulburMrile sau evicNiunile ce au cauze posterioare partajului. 5ierderea proprietMNii sau posesiei unui bun, pentru motive ce nu au legMturM cu situaNia anterioarM partajului, este suportatM e"clusiv de coindivizarul care are bunul Qn lotul sMu, Qn calitate de proprietar. =a fel, Qn cazul unei creanNe, garanNia funcNioneazM pentru solvabilitatea debitorului Qn momentul partajului Oi nu pentru solvabilitatea lui ulterioarM acestui moment, afarM, bineQnNeles, de situaNia cPnd o QnNelegere Qntre copMrtaOi ar e"tinde garanNia Oi la solvabilitatea viitoare a debitorului copMrtaOului, o astfel de QnNelegere nefiind interzisM. Tu!.urarea $au evicCiunea $F nu 1ie i *uta.i!e co*FrtaEu!ui tu!.urat $au evin$. rticolul 939 alin.* Cod civil, ipoteza finalM, e"clude rMspunderea atunci cPnd evicNiunea are drept cauzM greOeala eredelui. Rntr-o astfel de situaNie se aflM, de e"emplu, copMrtaOul cMruia i-a fost atribuit un imobil asupra cMruia un terN devine proprietar prin invocarea unei uzucapiuni al cMrui termen s-a Qmplinit ulterior partajului, sau cel care, pPrPt fiind Qntr-o acNiune Qn revendicare, omite sM c6eme Qn garanNie pe copMrtaOi1*, iar aceOtia dovedesc cM ar fi avut mijloace suficiente sM paralizeze acNiunea terNului. Ine7i$tenCa unei c!auze de Dn!Fturare a rF$*underii. rticolul 939 alin.* stipuleazM cM garanNia QnceteazM cPnd evicNiunea a fost e"ceptatM anume printr-o clauzM e"presM a actului de QmpMrNealM. ;bligaNia de garanNie nu este reglementatM prin norme de ordine publicM, aOa QncPt pMrNile pot stipula clauze prin care, pentru anumite cazuri de evicNiune, sM nu fie antrenatM obligaNia de garanNie. Clauzele de garanNie se QntPlnesc de regulM Qn partajul convenNional, eventual al celui judiciar finalizat pe bazM de tranzacNie Oi nu Qn cazul partajului judiciar. Clauzele de negaranNie Qn aceastM materie trebuie sM fie e"prese Oi speciale17. Spre deosebire de obligaNia de garanNie de la contractele translative de proprietate, Qn materie de QmpMrNealM cunoaOterea cauzei ce poate antrena pericolul evicNiunii nu poate fi interpretatM ca renunNare la garanNia pentru evicNiune. E1ecte!e o.!i"aCiei de "aranCie. naliza efectelor obligaNiei de garanNie presupune o subliniere prealabilM Oi anume cM obligaNia de garanNie nu dM dreptul la rezoluNiunea partajului, copMrtaOul evins putPnd cere doar o despMgubire pentru pierderea suferitM de lotul sMu. %fectele garanNiei sunt cPrmuite de regulile de la vPnzare, cu unele particularitMNi ce urmeazM a fi evidenNiate mai jos18. Rn cazul pericolului de evicNiune copMrtaOul Qn cauzM trebuie sM introducM Qn proces pe ceilalNi copMrtaOi, pentru a fi apMrat. Rn caz contrar ei pot sM-i opunM e"cepNia unui proces rMu purtat(exceptio mali procesus) dacM dovedesc cM ar fi avut mijloace suficiente sM combatM acNiunea terNului.
$. %liescu, op. cit. pag. 744. $.%liescu, op. cit. pag. 741. In unele legislaNii, spre deosebire de Codul civil romPn, se prevede e"pres cM garanNia funcNioneazM dupM regulile garanNiei de la contractul de vPnzare cumpMrare. se vedea Qn acest sens art. )79 din &odul civil elve(ian.
1* 17 18

*(1 Introducerea Qn proces se face pe calea unei cereri de c6emare Qn garanNie. !acM evicNiunea se produce totuOi, fiecare dintre copMrtaOi este obligat, conform art.933 Cod civil , sM-l despMgubeascM pe cel prejudiciat prin evicNiune, proporNional cu partea sa ereditarM. Spre deosebire de evicNiunea din cadrul actelor translative de proprietate, copMrtaOul evins va suporta Oi el o parte din prejudiciul produs prin evicNiune, din moment ce despMgubirea se face proporNional cu partea ereditarM a fiecMrui moOtenitor. Rn cazul Qn care unul dintre copMrtaOi este insolvabil, partea pe care acesta ar fi trebuit sM o suporte va fi preluatM de ceilalNi copMrtaOi, inclusiv cel garantat. &aNiunea dispoziNiei constM tot Qn dezideratul menNinerii egalitMNii Qntre copMrtaOi. ControversatM este problema dacM valoarea bunurilor de care este lipsit copMrtaOul se calculeazM Qn funcNie de momentul partajului, sau la momentul producerii evicNiunii. Rntr-o opinie s-a susNinut cM garanNia are drept scop sM repare inegalitatea dintre copMrtaOi izvorPtM din evicNiune, iar copMrtaOii garanNi nu au sM sufere sau sM se bucure de modificMrile de valoare suferite de bun dupM QmpMrNealM, astfel cM trebuie sM se NinM seama numai de valoarea bunurilor de la data QmpMrNelii11. Rntr-o altM opinie, fMrM a se insista pe argumente, se apreciazM cM valoarea ce trebuie luatM Qn considerare este valoarea bunului din momentul evicNiunii1). Rn ceea ce ne priveOte QmpMrtMOim aceastM din urmM opinie, cu menNiunea QnsM cM, de fapt, aceasta este valoarea de la data reparMrii pagubei, singura care asigurM o reparare integralM a prejudiciului Oi aducem Qn sprijinul ei urmMtoarele argumente# - la baza reglementMrii garanNiei stM ideea necesitMNii asigurMrii egalitMNii Qntre copMrtaOi, iar Qn condiNiile Qn care moneda se devalorizeazM treptat, ec6ilibrul nu poate fi restabilit decPt prin luarea Qn calcul a valorii bunului din momentul evicNiunii+ - paguba ce urmeazM a fi reparatM este cea suferitM de copartajant /din cauza evicNiunii0 (art.933 Cod civil), ceea ce QnseamnM cM trebuie avutM Qn vedere paguba suferitM Qn acest moment.19 CreanNa rezultatM din obligaNia de garanNie a copMrtaOilor este garantatM cu privilegiul copMrtaOului prevMzut de art.1979 pct.7 Cod civil.13 5entru a beneficia de acest privilegiu el trebuie conservat Qn condiNiile prevMzute de art.1981 Cod civil, respectiv de art.)( din !ecretul-lege nr.111<1(73, sau, dupM punerea Qn aplicare a =egii nr.9<1((), Qn condiNiile art.*1 litera c Oi *3 din acest act normativ. %ste, iatM, o altM deosebire faNM de garanNia de care bucurM cumpMrMtorul, care nu beneficiazM de nici un privilegiu. Rn cazul creanNelor, partajul antreneazM
$. %liescu, op. cit. pag. 771 !. C6iricM, op. cit. pag.. 771 Rn sensul evaluMrii bunului la momentul cPnd s-a produs evicNiunea este Oi doctrina francezM recentM. se vedea Qn acest sens ,ranZois .errT, Lves =eBuette, op. cit. pag. 937+ $.:rimaldi, op. cit. pag.. 938+ 5otrivit art. 3(* din codul civil al provinciei ]uebec, pierderea se evalueazM QnsM, la ziua partajului. 13 se vedea .rib. Supr., dec. civ. nr. 1111<1(3*, Qn )epertoriu ..., pe anii #3>@$#3>5, pag.. 171.
11 1) 19

*() obligaNia de garanNie a copMrtaOului nu numai pentru e"istenNa creanNei, ca Qn cazul cesiunii de creanNM, ci Oi pentru solvabilitatea debitorului din momentul efectuMrii partajului. %ste o concluzie ce s-a tras din interpretarea art. 93( Cod civil deOi acesta se referM numai la rente.1( !acM creanNa atribuitM copMrtaOului era prescrisM sau ine"istentM la momentul partajului, intervine obligaNia de garanNie, ca Oi Qn cazul insolvabilitMNii. !acM ea se prescrie ulterior, culpa aparNine copMrtaOului Oi garanNia nu funcNioneazM. Ter enu! de *re$cri*Cie. cNiunea Qn justiNie fondatM pe obligaNia de garanNie a copMrtaOilor se prescrie Qn termenul general de prescripNie de 7 ani, care curge de la data producerii evicNiunii. CPnd prejudiciul suferit de copMrtaO este rezultatul unor vicii ascunse, termenul este de ) luni. !acM viciile au fost ascunse cu viclenie , termenul este Oi Qn acest caz de 7 ani. Rn cazul viciilor ascunse termenul curge de la data descoperirii lor, QnsM cel mai tPrziu de la Qmplinirea unui an de la predarea bunului, cu e"cepNia construcNiilor unde Qncepe sM curgM cel mai tPrziu de la Qmplinirea a trei ani de la predarea lor. #o.I*oteze $*ecia!e. GaranCia Dn cazu! vicii!or a$cun$e. RntrucPt art. 939 Cod civil prevede cM obligaNia de garanNie Qntre coerezi funcNioneazM numai Qn ipoteza unor tulburMri Oi evicNiuni, nee"istPnd, ca la vPnzare cumpMrare, o dispoziNie privind e"istenNa rMspunderii Oi pentru vicii ascunse, s-ar putea susNine cM garanNia copMrtaOilor nu funcNioneazM Qn ipoteza Qn care folosinNa bunurilor ce au format obiectul partajului este afectatM de e"istenNa unor vicii ascunse*4. .otuOi , se admite, Qn general, cM garanNia funcNioneazM Oi Qn aceastM situaNie, opinie pe care o considerMm QntemeiatM deoarece numai Qn acest fel se poate asigura deplina egalitate Qntre copMrtaOi*1. GaranCia Dn cazu! Dn care tu!.urFri!e $au evicCiuni!e *rovin de !a co*FrtaEi. !ispoziNiile art.939 Cod civil privind garanNia pentru tulburMrile Oi evicNiunile ce preced dintr-o cauzM anterioarM partajului, are Qn vedere tulburMrile Oi evicNiunile provenite de la un terN. !acM QnsM acestea sunt rezultatul unui fapt al copMrtaOului, trebuie admis, a fortiori, cM este antrenatM obligaNia de garanNie a acestuia%-uem de
se vedea !. le"andresco, Fxplica(iunea teoretic' 7i practic' a &odului civil rom<n, vol. ///, partea a II-a, ediNia a doua, IaOi, .ipografia naNionalM, 1(1*, pag.. 3*8. 5entru opinia Qn sensul cM art. 93( Cod civil nu are aplicabilitate, deoarece se referM numai la garanNia pentru solvabilitatea debitorului unei rente perpetue, iar singurul contract de rentM reglementat de Codul civil este contractul de rentM viagerM, a se vedea $. Cosmovici, Drept civil. Drepturi reale. Bbliga(ii. Aegisla(ie, %d. ll,'ucureOti,1((), pag.. 788. *4 Rn acest sens !. le"andresco, op. cit. vol.II, pag..31*+ S.'rMdeanu, op. cit. pag..191. *1 Rn acest sens. C. Damangiu , I. &osetti 'MlMnescu, l. 'Micoianu, op. cit. pag..773+ $. %liescu, op. cit. pag.. 744+ ,r. !ea-, op.cit .pag.. 194+ !. C6iricM, op. cit. pag.. 771+ St. CMrpenaru, op. cit. pag.. 11*+ .. CarabaOiu, op. cit. pag..7*1.Rn sistemul &odului civil francez nu se poate admite acNiunea Qn garanNie pentru vicii ascunse deoarece art.339 alin * din respectivul cod desc6ide copMrtaOului, prejudiciat prin e"istenNa unor vicii ascunse la bunurile din lotul sMu, calea acNiunii Qn resciziune , pentru leziune, dispoziNie care nu se regMseOte Qn codul civil romPn.
1(

*(9 evictione tenet actio, eundem agendem repellit exceptio). dmiNPnd e"istenNa obligaNiei de garanNie Qn cazul tulburMrii provenite de la copMrtaOi, se impune a evidenNia unele condiNii specifice faNM de situaNia cPnd ea provine de la un terN, condiNii neevidenNiate de doctrina noastrM, Oi anume# - garanNia este datoratM Oi pentru tulburarea de fapt nu numai pentru cea de drept+ - rMspunderea e"istM Oi pentru situaNia cPnd tulburarea se produce dupM partaj, deci are o cauzM ulterioarM partajului+ - efectele ei se rMsfrPng numai asupra copMrtaOului care a produs tulburarea**. Sectiunea a V-a.Cauze!e de ine1icacitate a *arta)u!ui

Genera!itFCi. !ispoziNii legale referitoare la desfiinNarea QmpMrNelii gMsim doar Qn art.9(4 Cod civil. 5otrivit acestuia /QmpMrNelile pot fi desfiinNate pentru violenNM sau dol.0*7 !esfiinNarea QmpMrNelii poate fi QnsM nu numai rezultatul viciilor de consimNMmPnt menNionate, ci Oi a nulitMNii bazate pe alte cauze. Nulitatea partajului este supusM unor reguli mai restrictive decPt Qn dreptul comun Oi aceasta nu QntPmplMtor, ci pentru faptul cM desfiinNarea lui face sM renascM starea de indiviziune, cu consecinNa necesitMNii unor noi operaNiuni, lungi Oi comple"e, pentru realizarea unui nou partaj. Rn plus, copartajanNii care au primit Oi folosit bunurile partajate pierd dreptul de proprietate e"clusiv dobPndit asupra bunurilor ce le-au fost atribuite, iar drepturile terNilor care au contractat cu ei sunt, de asemenea, afectate. Rn aceste condiNii era normal ca legiuitorul sM priveascM defavorabil regimul juridic al sancNiunilor ce prin aplicarea lor fac sM renascM starea de indiviziune. 5artajul judiciar prin specificul sMu rezultat din realizarea lui printr-o 6otMrPre judecMtoreascM, este supus doar Qn parte normelor privind desfiinNarea, rezultate din art. 9(4 Cod civil. 5rezentarea cauzelor de ineficacitate urmeazM a se face Qn general, indiferent de natura convenNionalM sau judiciarM a partajului, urmPnd ca pe parcurs sM se sublinieze ceea ce este specific pentru partajul judiciar. #.Nu!itatea re!ativF a *arta)u!ui. .e"tul art.9(4 Cod civil, prezentat mai sus, este de inspiraNie francezM, fiind identic cu prima parte a articolului 339 din Codul civil francez, care, Qn plus, cuprinde Oi referirea la desfiinNarea partajului pentru leziune. =egiuitorul se referM, deci, la desfiinNarea QmpMrNelilor pentru violenNM sau dol, deci pentru vicii de consimNMmPnt. ceste vicii sunt apreciate Oi sancNionate, Qn
,rBnZois .errT ,Lves =eBuette, op. cit. pag.. 937, nota de subsol nr. *. .e"tul art. 339 &od civil francez mai adaugM# Il peut aussi E avoir lieu ^ rescision lorsBFun des co6Tritiers Ttablie ,^ son prTjudice, une lTsion de plus du Buart.
** *7

*(3 principiu, ca Qn dreptul comun. .otuOi sancNionarea lor este supusM Oi unor reguli speciale. stfel, art.9(7 Cod civil stabileOte o prezumNie irefragabilM, juris et de jure, de confirmare a partajului atunci cPnd un copMrtaO - al cMrui consimNMmPnt a fost viciat- QnstrMineazM o parte sau toate bunurile din lotul ce i-a fost atribuite Oi aceasta se QntPmplM dupM descoperirea dolului sau Qncetarea violenNei. Vi Qn dreptul comun confirmarea tacitM este admisM Qn cazul viciilor de consimNMmPnt menNionate, dar ceea ce este specific cazului prezentat este e"istenNa unei prezumNii legale de confirmare, care nu poate fi combMtutM prin proba contrarM. 'ineQnNeles cM dacM QnstrMinarea bunurilor a intervenit Qnainte de descoperirea dolului, prezumNia nu se aplicM, neputPndu-se pune problema confirmMrii unui act pentru un viciu care la momentul respectiv nu este cunoscut. RnstrMinarea pentru a valora ratificare a partajului Oi implicit renunNare la acNiunea Qn anulare, trebuie sM fie benevolM*8. 5entru a nu mai reveni asupra c6estiunii confirmMrii mai precizMm cM, Qntocmai ca Qn dreptul comun, confirmarea poate fi e"presM sau tacitM Oi cM Qn afarM de cazul amintit mai sus, reglementat e"pres de lege, confirmarea tacitM poate rezulta Oi din alte QmprejurMri din care rezultM voinNa neQndoielnicM de confirmare a partajului efectuat ca urmare a unei voinNe viciate. ici, spre deosebire de situaNia reglementatM de art. 9(7 Cod civil, se aplicM dreptul comun, deci este posibilM dovada contrarM, respectiv cM actul sau Qmprejurarea din care rezultM prezumNia de confirmare, nu avea aceastM semnificaNie. Rn ceea ce priveOte eroarea ca viciu de consimNMmPnt, aceasta nu figureazM Qn enumerarea prevMzutM de art.9(o Cod civil. ;misiunea nu a fost QntPmplMtoare . Rn scopul asigurMrii stabilitMNii partajului autorii codului au omis deliberat acest viciu de consimNMmPnt a cMrui menNiune Qn te"t a fost consideratM superfluM Oi periculoasM. S-a avut Qn vedere cM dacM e"istM eroare asupra componenNei masei succesorale, e"istM alte remedii. stfel# - dacM unele bunuri nu au fost cuprinse Qn masa supusM partajului, Qn baza articolului 9(4 alin. * Cod civil se poate face un partaj suplimentar+ - dacM, dimpotrivM, un bun a fost cuprins Qn masa partajabilM fMrM sM fie al coindivizarilor, proprietarul poate sM-l revendice, iar copMrtaOul evins are acNiune Qn garanNie Qmpotriva celorlalNi copMrtaOi+ - pentru situaNia Qn care ar e"ista eroare cu privire la persoana unui copartajant, admis din greOealM la partaj, Qmpotriva acestuia s-ar putea formula acNiune Qn petiNie de ereditate. Rn sfPrOit, pentru situaNia Qn care ar e"ista eroare asupra bunurilor, legiuitorul francez a avut Qn vedere cM copMrtaOul respectiv are la dispoziNie resciziunea pentru leziune. rgumentul nu este QnsM valabil Oi pentru Codul civil romPn care, deOi intituleazM secNiunea 2 din capitolul I2 /!espre desfiinNarea sau resciziunea QmpMrNelii0, nu a preluat din Codul civil francez Oi dispoziNia ce permitea resciziunea QmpMrNelii pentru leziune.*1 Ca urmare, prevederea privind anularea partajului pentru eroare avea altM justificare Oi utilitate Qn dreptul civil romPn decPt Qn cel francez Oi
*8

C.Damangiu, I .&osetti 'MlMnescu,

l 'Micoianu, op. cit. pag.. 781.

*(( trebuia menNinutM. %"istM Oi alte situaNii care impun anularea partajului pentru eroare, nee"istPnd posibilitatea de a le rezolva pe baza altor te"te. stfel sunt situaNiile cPnd Qn lotul unui coindivizar se includ bunuri ce nu aparNin masei indivize, ci sunt proprietatea altui coindivizar. Coindivizarul respectiv nu poate recurge la acNiunea Qn revendicare, care ar putea fi folositM de un terN Oi aceasta pentru cM el este Ninut de obligaNia de garanNie pentru evicNiune faNM de coindivizarul cMruia i-a fost atribuit bunul, iar cine datoreazM garanNie nu poate evinge (-uem de evictione tenet actio,eundem agentem repellit exceptio). =a fel este situaNia cPnd, ulterior partajului, se descoperM un legat care modificM drepturile copartajanNilor. 5entru acest gen de situaNii trebuie admisM anularea partajului pentru e"istenNa erorii Qn condiNiile dreptului comun, deOi te"tul art. 9(4 Cod civil nu prevede desfiinNarea QmpMrNelii pentru motiv de viciere a consimNMmPntului prin eroare. !octrina Oi practica judiciarM franceze considerM cM suntem Qn prezenNa unei erori asupra cauzei*), opinie pe care o QmpMrtMOim Oi noi. Anu!area *arta)u!ui *entru vicierea con$i CF Intu!ui e$te $*eci1icF convenCii!or de *arta) Dnc0eiate de coindivizari *recu Ei ce!ui rea!izat *rin tranzacCie6 c0iar dacF acea$ta e$te cu*rin$F Dntr-o 0otFrIre )udecFtorea$cF. (a*tu! *ronunCFrii unei 0otFrIri de e7*edient care ia act de tranzacCia *FrCi!or *rivind $i$tarea indiviziunii6 nu D *iedicF anu!area tranzacCiei *entru e7i$tenCa unor vicii de con$i CF Int. Acea$tF *o$i.i!itate e7i$tF c0iar dacF 0otFrIrea )udecFtorea$cF *rin care $-a !uat act de tranzacCie a devenit irevoca.i!F. 'u$ti1icarea ace$tei *o$i.i!itFCi rezu!tF din 1a*tu! cF Dn ace$t caz nu are *ractic !oc o )udecatF *ro*riu-zi$F6 ci !iti"iu! e$te $o!uCionat *e .aza DnCe!e"erii intervenite Dntre *FrCi. SancNiunea anulMrii bazatM pe vicii de consimNMmPnt fiind specificM convenNiilor, nu este aplicabilM partajului judiciar *9. .otuOi, instanNa supremM s-a pronunNat Qn sensul cM anularea partajului Qn baza dispoziNiilor art.9(4 Cod civil este posibilM atPt Qn cazul partajului convenNional cPt Oi a partajului judiciar*3. ; altM cauzM de anulare a partajului o constituie efectuarea acestuia cu QncMlcarea regulilor privind ocrotirea persoanelor incapabile. 5artajul deOi are efect declarativ, datoritM importanNei consecinNelor pe care le produce, este asimilat actelor de dispoziNie Oi nu de administrare a patrimoniului. ceasta QnseamnM cM participanNii la operaNiunea de partaj trebuie sM aibM capacitate deplinM de e"erciNiu. Rn cazul lipsei capacitMNii depline de e"erciNiu sau a e"istenNei unei capacitMNi restrPnse, coindivizarul Qn cauzM trebuie reprezentat sau asistat Qn
Rn sensul cM acNiunea Qn resciziune pentru leziune nu este admisM Qn dreptul nostru Oi cM noNiunea de acNiune Qn resciziune la care face referire articolele 9(1 Oi 9(* Cod civil trebuie luatM Qn sensul de acNiune Qn anulare a se vedea C. Damangiu, I, &osetti 'MlMnescu, l 'Micoianu, op.cit. pag..78*. *) se vedea $.:rimaldi, op. cit. p.393+,ranZois .errT, Lves =eBuette, op. cit . pag..99). *9 se vedea !. C6iricM op. cit. pag..77*. *3 C.S.?., dec. civ. nr. 1197<1((1,Qn Dreptul nr.1<1((* pag..114.
*1

744 condiNiile legii. Rn cazul Qn care ocrotitorul legal are Oi el interese legate de operaNiunea de partaj, ceea ce se QntPmplM Qn general Qn situaNia Qn care calitatea de coindivizar o are atPt cel ocrotit cPt Oi reprezentantul legal, se impune numirea unui curator special pentru apMrarea intereselor celui lipsit de capacitate de e"erciNiu sau cu capacitate de e"erciNiu restrPnsM. Numirea unui curator special este necesarM pentru fiecare persoanM aflatM Qn situaNia menNionatM*(, fiind presupus cM coindivizarii au Qn cadrul operaNiunii de partaj interese contrare. !acM reprezentantul legal al unor coindivizari fMrM capacitate de e"erciNiu, sau cu capacitate de e"erciNiu restrPnsM, nu are interese proprii Qn proces, el poate sM-l reprezinte sau sM-l asiste doar pe unul dintre aceOtia, pentru celMlalt, sau ceilalNi coindivizari incapabili, fiind necesarM numirea curatorului special Qn condiNiile articolelor 141 Oi 17* Codul familiei. %fectuarea partajului cu QncMlcarea regulilor de mai sus face ca acesta sM fie anulabil. Nulitatea este relativM deoarece se QncalcM o normM de protecNie a unei anumite categorii de persoane. %ste anulabil Oi partajul efectuat Qn lipsa unui curator dacM un coindivizar este dispMrut. ceste cauze de anulare sunt valabile atPt pentru partajul convenNional cPt Oi pentru cel judiciar. Nelegalitatea operaNiunii de partaj efectuatM cu QncMlcarea regulilor de protecNie a incapabililor, dacM suntem Qn prezenta unui partaj judiciar poate fi invocatM, QnsM, doar prin intermediul cMilor de atac prevMzute de lege pentru 6otMrPrile judecMtoreOti. Rn cazul Qn care nu au fost e"ercitate aceste cMi de atac partajul rMmPne valabil c6iar dacM a fost efectuat cu QncMlcarea regulilor analizate.74 =ipsa QncuviinNMrii prealabile a autoritMNii tutelare pentru efectuarea partajului cPnd e"istM coindivizari incapabili, duce la desfiinNarea partajului. ; asemenea QncuviinNare este necesarM doar pentru partajul convenNional, inclusiv Qn cazul celui realizat prin tranzacNie judiciarM, astfel cM numai aici s-ar putea obNine anularea partajului pentru lipsa QncuviinNMrii. Rn cazul partajului judiciar interesele incapabilului sunt ocrotite de instanNa de judecatM, iar lipsa QncuviinNMrii menNionate nu ar putea duce la respingerea cererii de partaj Qn raport de faptul cM, potrivit art. 9*3 cod civil, nimeni nu poate fi silit a rMmPne Qn indiviziune71. +.Nu!itatea a.$o!utF. 5artajul efectuat pe cale convenNionalM cPt Oi cel efectuat prin tranzacNie judiciarM, poate fi afectat de nulitate absolutM Qn aceleaOi condiNii ca Oi orice altM convenNie, cum ar fi spre e"emplu lipsa cauzei, cauza falsM, ilicitM sau imoralM, obiect ilicit etc. ,aNM de aceastM situaNie nu insistMm asupra acestor aspecte Oi facem trimitere la lucrMrile de specialitate Qn domeniu. Se impune totuOi a ne opri asupra semnificaNiei noNiunii de cauzM Qn partaj pentru cM aplicarea normelor generale nu se poate face fMrM a defini sensul acestei noNiuni. 5entru acest scop trebuie sM ne raportMm la finalitatea pe care o au in vedere coindivizarii atunci cPnd recurg la
rt.989 alin.* prevede cM /dacM sunt mai muNi minori cu interese contrarii la QmpMrNealM, se va da fiecMrui dintr-QnOii un tutore special0. 74 se vedea .rib. Supr., dec. civ. nr.*143<1(((, Qn ).).D. nr.3<1(3(, pag..91. 71 $. %liescu , op. cit., pag.**8.
*(

741 aceastM operaNiune juridicM. ceastM finalitate constM Qn transformarea dreptului de proprietate indiviz Qntr-un drept e"clusiv. 2om reNine, deci, drept cauzM a partajului transformarea drepturilor coindivizarilor asupra masei indivize Qn drepturi de proprietate e"clusive asupra unor bunuri ec6ivalente cotei avute in respectiva masM. Cauza este deci afectatM ori de cPte ori aceastM finalitate nu se realizeazM. Rn doctrinM s-a discutat sancNiunea aplicabilM partajului efectuat Qn lipsa unuia dintre coindivizari, precum Oi soarta partajului efectuat cu participarea unei persoane care nu are calitatea de coindivizar. !acM Qn ceea ce priveOte partajul efectuat Qn lipsa unui coindivizar s-a susNinut , Qn general, cM acesta este inopozabil copMrtaOului care nu a participat la QmpMrNealM7*, cu privire la soarta partajului la care a participat Oi o persoanM ce nu avea calitatea de coindivizar, opiniile au fost divergente. stfel, Qntr-o opinie se susNine cM acest partaj este valabil, iar partea atribuitM strMinului, aparNinPnd Qn coproprietate erezilor, aceOtia Oi-o vor QmpMrNi dupM ce au redobPndit-o prin petiNia de ereditate77. Rntr-o altM opinie s-a susNinut cM acest partaj este afectat de nulitate absolutM78.Rn sfPrOit, Qntr-o altM opinie se aratM cM acest partaj este valabil cPnd strMinul a participat la partaj cu acordul coindivizarilor Oi fMrM eroare asupra lipsei calitMNii de coindivizar Oi cM este anulabil atunci cPnd terNul a fost admis la partaj motivat de eroarea copartajanNilor asupra calitMNii lui de coindivizar71. Rn ceea ce ne priveOte apreciem cM atPt Qn cazul partajului convenNional cPt Oi al celui judiciar, neparticiparea unui coindivizar la QmpMrNealM face ca actul de partaj efectuat Qn lipsa lui sM-i fie inopozabil, astfel QncPt el are dreptul sM cearM o nouM QmpMrNealM7). &eferitor la partajul efectuat cu participarea unei persoane care nu are calitatea de moOtenitor, considerMm cM acesta nu este nici nul, nici anulabil, ci valabil, coindivizarii aflaNi Qn eroare avPnd dreptul la un partaj suplimentar cu privire la bunurile atribuite acestuia. SituaNia este asemMnMtoare celei Qn care au fost omise unele bunuri de la partaj Oi se poate face un partaj suplimentar, nee"istPnd posibilitatea anulMrii acestuia. %vident, partajul suplimentar la care am fMcut referire mai sus se va face numai dupM ce bunurile atribuite strMinului vor fi redobPndite, e"istPnd, Qn caz de opunere, calea petiNiei de ereditate. Credem cM nu se poate obNine anularea partajului pentru eroare Qn situaNiile Qn care e"istM cMi de rezolvare a situaNiei prin menNinerea acestuia, intenNia legiuitorului fiind aceea de menNinere a partajului ori de cPte ori acest lucru este posibil. Rn afara cazurilor sus amintite Qn legMturM cu desfiinNarea partajului, se impune a mai face urmMtoarele precizMri# - Qn dreptul civil romPn nu este posibilM resciziunea QmpMrNelii pentru leziune,
se vedea !. C6iricM, op. cit. pag.. 777+.rib. Supr., sect.civ. dec. civ. nr. )97<1(3*,Qn &.D. 1(3*, pag..7). 77 $. %liescu, op. cit. pag.747. 78 C. Damangiu, I. &osetti 'MlMnescu, l. 'Micoianu, op. cit. pag. 781+ C.S.?., sect. civ. dec. civ.nr.1197<1((1, Qn Dreptul nr. 1<1((*. 71 !. C6iricM, op. cit. pag.. 771. 7) se vedea Oi .rib. Supr., sect. civ. dec. civ. nr. *143<1(33,Qn ).).D. nr. >=#3>3, pag.. 91.
7*

74* te"tul art. 339 cod civil francez nefiind preluat de legiuitorul romPn Qn Qntregime deOi, aOa cum am arMtat, acesta Oi-a intitulat secNiunea a 1-a din capitolul referitor la partaj, 0!espre desfiinNarea sau resciziunea QmpMrNelii0+ - posibilitatea desfiinNMrii QmpMrNelii o au Oi terNii Qn situaNia cPnd ea a fost fMcutM cu ignorarea opoziNiei fMcute de aceOtia79. 5osibilitatea desfiinNMrii 6otMrPrii de partaj , la cererea terNilor, e"istM Oi pentru ipoteza cPnd ei nu au participat Qn proces Oi nici nu au fMcut opoziNie, dacM partajul s-a fMcut Qn grabM, tocmai pentru fraudarea intereselor lor. %ste admisibilM, dacM sunt Qndeplinite condiNiile acNiunii pauliene, atPt revocarea tranzacNiei ce a format dispozitivul 6otMrPrii de e"pedient73, cPt Oi a unei 6otMrPri judecMtoreOti de partaj, deOi aceasta din urmM nu reprezintM un act al pMrNilor ci al instanNei.7( 5roblema revocMrii unui partaj fraudulos , prin acNiune paulianM, c6iar Oi atunci cPnd el s-a efectuat prin 6otMrPre judecMtoreascM, trebuie soluNionatM Qn sensul admisibilitMNii acesteia deoarece Qn acest caz e"istM o QnNelegere frauduloasM, un act al pMrNilor, deci nu al instanNei, care a generat 6otMrPrea nelegalM care lezeazM drepturile creditorilor. Ceea ce se tinde, Qn situaNia cPnd se dovedeOte QnNelegerea frauduloasM, este anularea acesteia Oi numai ca o consecinNM se tinde Oi la revocarea 6otMrPrii judecMtoreOti care a materializat-o84. SM mai adMugMm cM, Qn caz de revocare , aceasta produce efecte numai faNM de creditorul reclamant, faNM de celelalte pMrNi Oi de terNi 6otMrPrea continuPnd sM producM efecte ca Oi cPnd partajul este Qn vigoare. ; desfiinNare a partajului la cererea terNilor ar putea fi QnsM si rezultatul unei acNiuni Qn simulaNie, atunci cPnd cel interesat ar putea sM facM dovada contraQnscrisului, adicM a convenNiei secrete dintre copartajanNi. Rn aceastM situaNie s-ar afla coindivizarii care Qn aparenNM Qnc6eie un act de partaj in formM autenticM, dar in realitate, potrivit QnNelegerii secrete, ei realizeazM o donaNie, bunurile au fost atribuite unuia din coindivizari, iar contravaloarea cotelor pMrNi stabilite pentru celMlalt coindivizar s-au QnNeles cM nu trebuie plMtitM. Rn condiNiile Qn care terNul prejudiciat ar reuOi sM dovedeascM QnNelegerea secretM81, ar urma ca partajul sM rMmPnM fMrM efect faNM de el Oi , mai mult c6iar, actul de donaNie odatM dovedit ar putea fi atacat pe calea Oi Qn condiNiile acNiunii pauliene.

79 ceastM posibilitate nu mai e"istM dacM terNii au intervenit Qn procesul de partaj Oi 6otMrPrea sa dat Qn contradictoriu cu aceOtia. se vedea Qn acest sens . Sitaru, !. . Sitaru, &ontrolul efectuat de instan(ele judec'tore7ti cu ocazia partaj'rii bunurilor, ).).D. nr. ##=#3> , pag. 74+ I. &osetti G 'MlMnescu, ;. Sac6elarie, N. Nedelcu, Principiile dreptului civil rom<n, 'ucureOti 1(89, pag.. *39. 73 se vedea Qn acest sens 2. Stoica, ,. 'aias, Posibilitatea revoc'rii unei tranzac(ii judiciare pe calea ac(iunii pauliene, Qn ).).D. nr. #=#3>4, pag.1*-19, precum Oi doctrina citatM de acesti autori. 7( se vedea V. 'eligrMdeanu, 9ot' la dec. civ. nr. 911<1(3) a .rib.jud. Sibiu, Qn ).).D. nr. #=#3>4, pag..8)-14. Rn sens contrar, a se vedea .rib.?ud.Sibiu, dec. civ. nr. 911<1(3), Qn ).).D. nr. #=#3>4, pag..88. 84 S. 'eligrMdeanu, NotM la decizia civilM nr. 911<1(3) a .rib. ?ud. Sibiu, cit. supra, pag.. 83. 81 ,iind terN poate folosi orice mijloc de probM

747 ,.E1ecte!e de$1iinCFrii *arta)u!ui RenaEterea $tFrii de indiviziune. !esfiinNarea partajului reprezintM o consecinNM puNin doritM de legiuitor datoritM implicaNiilor negative pe care le are asupra copartajanNilor, care au luat Qn stMpPnire bunurile atribuite, cPt Oi asupra terNilor care au contractat cu aceOtia. .otuOi Qn situaNiile prezentate mai sus legiuitorul nu a gMsit un remediu mai acceptabil decPt desfiinNarea partajului ConsecinNa fireascM a anulMrii sau declarMrii nulitMNii actului de QmpMrNealM o reprezintM renaOterea stMrii de indiviziune. ,oOtii coindivizari pierd dreptul de proprietate e"clusiv dobPndit asupra bunurilor ce le-au fost atribuite ca urmare a partajului Oi redevin proprietari pe cote pMrNi asupra ansamblului bunurilor ce formeazM indiviziunea. 'unurile ce trebuiesc readuse de copMrtaOi la masa indivizM vor fi supuse regimului juridic al indiviziunii, deci fiecare coindivizar QOi poate e"ercita drepturile recunoscute de lege asupra acestora , dacM nu a intervenit Qntre ei o QnNelegere Qn sensul folosirii bunurilor conform atribuirii rezultate din partajul desfiinNat1. An ceea ce *riveEte 1ructe!e *rodu$e de .unuri!e indivize6 ace$tea vor 1i re$tituite Ei e!e de !a data D *FrCe!ii6 dacF nu!itatea e$te a.$o!utF6 re$*ectiv de !a data cererii Dn anu!are Dn cazu! nu!itFCii re!ative. Co*FrtaEu! care re$tituie 1ructe!e are Dn$F dre*tu! $F 1ie de$*F"u.it *entru c0e!tuie!i!e 1Fcute Dn vederea o.Cinerii !or. 5entru a se pune capMt indiviziunii este nevoie de o nouM QmpMrNealM, ce se poate realiza fie pe cale convenNionalM, fie pe cale judecMtoreascM, dreptul de a cere partajul fiind Oi de aceastM datM imprescriptibil. &eamintim cM atunci cPnd, la cererea creditorului, partajul, c6iar efectuat prin 6otMrPre judecMtoreascM, este revocat urmare a unei acNiuni pauliene, efectele se produc numai Qn raport cu reclamantul creditor, astfel QncPt Qntre coindivizari nu renaOte starea de indiviziune. !e aceea , dacM dreptul de proprietate dobPndit prin partaj a fost Qntabulat Qn cartea funciarM, admiterea acNiunii Qn revocare a partajului, la cererea creditorului lezat, nu duce la restabilirea situaNiei anterioare de carte funciarM . !reptul de proprietate al copMrtaOului rMmPne Qntabulat Qn cartea funciarM, iar Qn favoarea creditorului se poate nota 6otMrPrea judecMtoreascM de admitere a acNiunii revocatorii*. Creditorul beneficiar al 6otMrPrii de revocare a partajului poate urmMri bunurile ce au constituit proprietate comunM, partajul nemaifiindu-i opozabil, dar Oi cel cMruia ia fost atribuit bunul are posibilitatea ac6itMrii creanNei, cu consecinNa cM creditorul nu mai poate invoca vreun drept asupra bunului ce fMcea obiectul actului Qnc6eiat cu viclenie. E1ecte!e de$1iinCFrii *arta)u!ui 1aCF de terCi. Rn intervalul scurs de la data
1 5otrivit art. 384 din &odul civil francez, partajul anulat pMstreazM totuOi valoarea unui partaj al folosinNei bunurilor indivize. * S. 'eligrMdeanu, 9ot' la decizia civilM nr. 911<1(3) a .rib.jud. Sibiu, cit. infra, p.83, 8(.

748 efectuMrii operaNiunii de partaj Oi pPnM la desfiinNarea ei, interval mai scurt sau mai lung, dupM QmprejurMri, copartajantul cMruia i-au fost atribuite bunurile poate Qnc6eia diferite acte juridice cu privire la acestea. $ai frecvent aceste acte sunt de conservare Oi administrare, dar pot fi Oi acte de dispoziNie. Se pune Qntrebarea care este soarta acestor acte juridice, Qn special a celor de dispoziNie, care au consecinNe mult mai profunde . Se vor desfiinNa ele Qn virtutea principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis Oi a regulii nemo dat -uod non habet, sau terNii ce cu bunM credinNM au intrat Qn relaNii contractuale cu persoanele Qn cauzM nu vor fi nevoiNi a suporta rigoarea acestor principiiI 5roblema are o rezolvare relativ unitarM Qn doctrina Oi practica judiciarM7. stfel, Qn privinNa actelor de conservare sau de administrare , acestea se menNin, deoarece ele folosesc tuturor coindivizarilor. !e altfel, c6iar dacM nu ar fi intervenit operaNiunea de partaj care a creat aparenNa de proprietar e"clusiv pentru copMrtaOul care Qnc6eie actele juridice, asemenea acte sunt recunoscute ca valabile , Qn mMsura Qn care sunt utile indiviziunii, Qn baza gestiunii de afaceri sau a mandatului tacit. Ca urmare, cu atPt mai puNin se pune problema ca ele sM fie desfiinNate atunci cPnd au fost Qnc6eiate Qntr-o perioadM Qn care atPt copMrtaOul cPt Oi terNii au crezut Qn calitatea de proprietar e"clusiv a acestuia. Rn ceea ce priveOte actele de dispoziNie, trebuie fMcutM distincNia Qntre bunurile mobile Oi imobile. Rn privinNa bunurilor mobile corporale, actele de dispoziNie se menNin, Qn baza art. 1(4( Cod civil, dacM dobPnditorul a fost de bunM credinNM, adicM dacM a avut convingerea cM dobPndeOte bunurile de la un proprietar bazat pe un act de partaj valabil. Rn privinNa actelor de QnstrMinare a imobilelor sau de constituire de drepturi reale asupra acestora, terNii de bunM credinNM s-ar putea apMra prin invocarea uzucapiunii, QnsM o astfel de apMrare se poate rar folosi, deoarece presupune scurgerea unui interval mare de timp. Rn cazul Qn care nu sunt Qndeplinite condiNiile pentru ca terNul sM dobPndeascM imobilul prin uzucapiune practica judiciarM Oi doctrina s-au orientat, dupM mai multe decenii de controverse, spre menNinerea Qn totalitate a actului de QnstrMinare, sau constituire de drept real, Qn baza principiului error communis facit jus, care presupune QnsM Qndeplinirea unor condiNii ce formeazM teoria moOtenitorului aparent. ceste condiNii sunt urmMtoarele# a. actul sM fie cu titlu particular+ b. actul sM fie cu titlu oneros, pentru cM ar fi inec6itabil sM fie protejat dobPnditorul cu titlu gratuit al unui imobil Qn defavoarea celui ce urmMreOte sM evite o pierdere+ c. terNul sM fi fost de bunM-credinNM, ceea ce QnseamnM cM acesta trebuie sM fi
7 se vedea ,r. !ea-, op cit. pag..197+ !.C6iricM, op. cit. pag.778,771+ !. $acovei, op. cit. pag. 1(1+ C..oader., &.5opescu, &onsidera(ii *n leg'tur' cu aplicarea principiului aparen(ei de drept *n materia mo7tenirii, Dreptul nr. (<1((7, pag.77-84.

741 contractat avPnd convingerea fermM cM contracteazM cu adevMratul proprietar al bunului. mintim cM potrivit art. 13(( alin. * Cod civil, buna credinNM se prezumM%bona fides praesumitur). 5rezumNia este QnsM una simplM, cel interesat putPnd face dovada faptului cM terNul cunoOtea viciile titlului QnstrMinMtorului, prin orice mijloc de probM+ d. sM e"iste o eroare obOteascM, o eroare care ar fi creat o aparenNM Qn ceea ce priveOte calitatea de proprietar a dispunMtorului nu numai pentru terNul contractant, dar Oi pentru alte persoane care s-ar fi aflat Qn situaNia acestuia. Caracterul comun al erorii nu trebuie QnsM QnNeles Qn sensul cM Oi dispunMtorul ar fi necesar sM Qnc6eie actul sub imperiul acestei erori. 5rincipiul error communis facit jus a fost creat Qn ideea apMrMrii terNilor de bunM-credinNM Oi nu a dispunMtorului, aOa QncPt poziNia subiectivM a moOtenitorului aparent intereseazM mai puNin. Caracterul invincibil al erorii semnificM faptul cM aceasta este atPt de puternicM Qn crearea aparenNei QnOelMtoare QncPt demersurile, cercetMrile efectuate cu toatM diligenNa specificM omului prudent, nu ar putea QnlMtura aparenNa creatM, credinNa cM se contracteazM cu adevMratul proprietar. Cu titlu de e"emplu arMtMm cM e"istenNa unei 6otMrPri judecMtoreOti prin care se stabileOte masa succesoralM, succesorii Oi se efectueazM partajul, poate crea o eroare comunM Oi invincibilM asupra calitMNii de proprietar a copartajantului care QnstrMineazM bunuri din cele atribuite Qn e"clusivitate. ceasta deoarece partajul judiciar presupune un control al instanNei cu privire la calitatea de coindivizari, la componenNa masei indivize Oi la toate operaNiunile legate de partaj. Rn cazul Qn care terNul dobPnditor a cunoscut, sau cu diligenNe minime putea sM cunoascM nevalabilitatea titlului de proprietate al vPnzMtorului, ceea ce trebuie dovedit, opereazM regula de drept potrivit cMruia nevalabilitatea titlului de proprietate al QnstrMinMtorului antreneazM desfiinNarea titlului subac6izitorului8. Rn situaNia Qn care sunt Qndeplinite condiNiile menNionate1, actul juridic de dispoziNie Qnc6eiat cu terNul dobPnditor se menNine Oi desfiinNarea partajului nu are ca efect renaOterea stMrii de indiviziune Oi cu privire la acel bun. Rn cadrul noii operaNiuni de partaj se va lua QnsM Qn calcul preNul pe care coindivizarul l-a Qncasat, sau valoarea imobilului QnstrMinat, dupM cum coindivizarul QnstrMinMtor a fost de bunM sau de reacredinNM , acest preN urmPnd a fi QmpMrNit conform cotelor pMrNi cuvenite din bunurile indivize. Rn cazul Qn care una sau mai multe condiNii dintre cele menNionate nu sunt Qndeplinite, actul nu este anulabil sau nul, total sau parNial, ci NinPnd cont de regimul juridic al bunurilor aflate Qn stare de indiviziune, el este supus unei condiNii rezolutorii Qn sensul cM dacM bunul cade, Qn urma partajului, Qn lotul altui coindivizar decPt

.rib. Supr., sect. civ., dec. civ. nr. 1)3<1(37, Qn &.D. 1(37, pag..77. Rn doctrina recentM s-a susNinut cM pe lPngM cele 8 condiNii ar mai fi necesar ca interesul terNului dobPnditor Qn menNinerea actului sM fie precumpMnitor faNM de interesul adevMratului proprietar. se vedea Qn acest sens I.=ulM, Discu(ii cu privire la buna$credin(' 7i aparen(a *n drept, Qn Dreptul nr. 8<1((9, pag.*1 Oi urm.
8 1

74) QnstrMinMtorul, vPnzarea va rMmPne fMrM efect), iar dacM, dimpotrivM, bunul revine coindivizarului care a Oi dispus de el Oi care Qn virtutea efectului declarativ al partajului este considerat retroactiv proprietar, actul de dispoziNie rMmPne valabil. Rn situaNia de mai sus deci, bunul reintrM Qn masa indivizM Oi este supus Qn naturM operaNiunii de partaj, actul de QnstrMinare putPnd constitui, uneori, Qn funcNie de QmprejurMrile concrete ale cauzei, un criteriu pentru ca bunul sM fie atribuit coindivizarului care a contractat cu terNul.. 2rem QnsM sM subliniem cM totuOi Qmprejurarea arMtatM constituie un criteriu de preferinNM cu valoare redusM. .erNul dobPnditor cu titlu oneros, rMmas fMrM imobil ca urmare a desfiinNMrii retroactive a contractului prin efectul atribuirii imobilului altui coindivizar decPt cel contractant, se poate Qndrepta cu acNiune Qn garanNie pentru evicNiune contra vPnzMtorului.

Rn sensul cM aceastM vPnzare va fi nulM pentru lipsa calitMNii de proprietar a vPnzMtorului a se vedea C. .oader, &. 5opescu, op. cit., pag.. 84.
)