Sunteți pe pagina 1din 2

Imaginea serviciilor de informatii si educatia de securitate.

Imaginea negativa a agentiilor de securitate nationala poate, n circumstante nefericite, sa devina o problema de securitate nationala. Pe de alta parte, publicul ar trebui sa nvete, sa astepte si chiar sa doreasca anumite crize de imagine provenite, uneori, din erori ale intelligence-ului. Poate parea ciudat, dar sa meditam la timpul n care #serviciile# aveau ntotdeauna dreptate. Prin caracterul special al activitatii acestora, se poate explica faptul ca un mare numar de politicieni si cetateni si imagineaza ca serviciile ar trebui sa fie: omniprezente; ntotdeauna persistente; mereu corecte; obiective dar sa aduca date si dovezi care sa le spri ine supozitiile, nu nsa si ale oponentilor politici; sa fie necostisitoare si sa respecte n totalitate drepturile omului. !cestea nu sunt expectatii realiste, ci mai degraba un fel de proiectie colectiva "opusa a ceea ce a existat#, sau un ideal-tip $eberian. %tandardele de #succes# si #esec# pentru lucratorii din agentiile de securitate nationala trebuie bine ntelese pentru ca actiunile sa nu le fie etichetate gresit "ori abuziv#. &u putine din deziluziile decidentilor "ca si beneficiari ai informarii# si au originea n asteptarile exagerate cu privire la capacitatile si resursele serviciilor de informatii. 'xista o serioasa disproportie ntre numarul mare de succese necunoscute publicului si cel relativ mic de esecuri dar, cel mai adesea, mediatizate excesiv. 'ste adevarat ca n acest domeniu erorile pot avea urmari dintre cele mai grave. (intotdeauna factorii de decizie au avut de optat ntre supraveghere excesiva pentru a dob)ndi certitudinea conformarii serviciilor la normele convenite "responsabilitate publica# si o eficienta sporita, limit)nd controlul care le-ar diminua aportul la securitatea nationala. !urea mediocritas ram)ne solutia optima. 'ste oarecum un paradox ca ma oritatea actiunilor de informatii sunt secrete iar noi, spre a le avea sub control trebuie sa le legiferam n detaliu. P)na la atentatele din ** septembrie, tendinta era de a extinde mecanismele de supraveghere si control civil asupra comunitatii informative. +a ora de fata chestiunea se formuleaza diferit, auzindu-se din ce n ce mai tare vocile care sustin ca ratiunile de eficienta trebuie sa primeze si ca, prin urmare, serviciile de informatii au nevoie de atributii si bugete sporite. #,ascatii n plina strada...# # 'venimentializarea -n privinta presei libere apare #o dilema inerenta#: cum sa respecti rolul media si sa mplinesti politica de securitate nationala./ Pe de o parte, politica trebuie formulata si implementata n secret. Pe de alta parte, misiunea media de a cauta stiri si a le tipari este o obligatie fata de poporul american, fiind o provocare directa la secretele guvernamentale. ,ass media informeaza publicul, dar este folosita n egala masura de liderii politici si oficialii guvernamentali pentru a-si anunta intentiile de actiune si a testa reactia publicului si a actorilor sociali semnificativi. Perceptia elitei media asupra unei probleme poate stabili agenda publica. %a controlezi ceea ce poporul va vedea si va auzi nseamna sa controlezi perspectiva publicului asupra realitatii politice. !coperind "n.n. # mediatic# anumite evenimente-stiri, doar acord)ndu-le spatiu, media semnaleaza importanta acestor evenimente pentru cetateni. Ignor)nd altele, media ascunde portiuni de realitate de oricine mai putin de cei direct afectati. 'venimentele si problemele plasate de catre media pe agenda nationala suscita interesul public si devin subiecte ale actiunii guvernului. !proape inutila precizarea ca, si cu referire la activitatea discretelor servicii de intelligence, toate acestea sunt valabile. 0n numar imens de persoane intra n contact cu tot mai multe evenimente, de fapt, cu imaginea lor, oferita sau confectionata de mass-media, care poate sa determine imixtiuni flagrante n interpretarea realitatii. Prin mi loacele de comunicare n masa aflam cum privesc lumea urnalistii, cei care platesc timpul de antena, sau proprietarii acestora. 1omplici ai terorismului sau agenti ai statului, mass-media se afla n centrul crizelor teroriste

care ameninta democratiile. 2urnalistii nt)mpina mari dificultati n abordarea fenomenelor de violenta terorista, iar interpretarea unor evenimente tragice poate sa difere n functie de caracterul intern sau extern al actului de violenta si de gradul de implicare a concernelor media n strategia de aparare nationala. !desea, d)nd curs tentatiei de a relata c)t mai #la cald# evenimentele, media nu mai face si exercitiul rece, analitic de a identifica factorii care le-au generat si vulnerabilitatile care le-au permis. &e referim la carente explicative compensate prin exces de detalii mai putin relevante dar #sclipitoare#. #3ealitatea# oferita este construita n mod individual, ea nu este construita de massmedia, ci de indivizii receptori prin interpretare. 4 data mediatizate, evenimentele primesc o semnificatie ceremoniala. !utoritatea mediatica amplificata eventual de pozitiile altor voci ale autoritatii si nsasi prezenta publicului transfigureaza actele initiale. 5aptul n sine este validat, legitimat si luat n considerare ca eveniment, element de marcare a cotidianului si a viitorului. 'venimentializarea, ca decupare a aspectelor la limitele firesti ale realitatii si conferirea implicita "prin focalizare# si explicita "prin modalitatea de prezentare si interpretare# a calitatii de eveniment se remarca prin tendinta tot mai evidenta a mass-media de a promova pseudoevnimentele si anti-evenimentele n cadrul actualitatii. Pseudo-evenimentul are conotatii de publicitate prin impactul pe care l are asupra publicului privit ca potential client. Pseudo-evenimentul se caracterizeaza prin: - lipsa de spontaneitate: faptele se produc pentru ca erau prevazute; - se provoaca nu doar faptul imediat despre care urmeaza a se relata, ci si modalitatea de a relata "circumstantele pseudo-evenimentului sunt organizate n functie de mi loacele de informare care i sunt destinate: adesea, dosarele de presa si comunicatele de presa contin chiar o relatare, ca si c)nd evenimentul s-ar fi produs de a#; - raportarea ambigua la situatia reala determina interesul de care se bucura "pseudoevenimentul, pornind de la fragmente de realitate, promoveaza un adevar echivoc, cerut de imperativul de a informa, de a face cunoscut si de a emotiona publicul, dorindu-se crearea unui curent de opinie favorabil prin redundanta informatiei#; - de obicei, urmareste sa mplineasca o profetie auto-realizatoare implicita "o crestere a capitalului de imagine de a revendicat#. !nti-evenimentul reprezinta sesizarea unei derogari de la norma, sub orice forma: insolit, extraordinar, monstruos, unic, exceptional, deviant, atipic, iar domeniul de referinta este unul violent: crime, violuri, t)lharii, abuzuri, mizerie, saracie. (evine anti-eveniment orice fapt care prin cauza sau modul n care survine este neconform cu prezentarea sociala prevalenta sau orice fapt prin care un individ nu este n conformitate cu statutul sau social sau profesional. Pentru demersul de fata este interesanta chestiunea abuzurilor, posibile sau presupuse, oricum invocate. Prezumtia de implicare politica sau de invadare ne ustificata a sferei private pot deveni prile de promovare mediatica a unui anti-eveniment.