P. 1
Lucrator in Mecanica de Motoare

Lucrator in Mecanica de Motoare

|Views: 5,081|Likes:
Published by CrinutaLung

More info:

Categories:Types, Brochures
Published by: CrinutaLung on Aug 13, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/01/2013

pdf

text

original

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI CENTRUL NAŢIONAL PENTRU DEZVOLTAREA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PROFESIONAL ŞI TEHNIC UNITATEA DE IMPLEMENTARE A PROIECTELOR PHARE

TVET RO 0108 . 01 ŞI PHARE TVET RO 0108 . 03

CURRICULUM ŞCOLAR pentru ŞCOALA DE ARTE SI MESERII NIVELUL 1 - CLASA a X-a Domeniul: MECANICĂ Calificarea: Lucrător în mecanică de motoare

Aria curriculară TEHNOLOGII – Cultura de specialitate şi instruire practică

BUCUREŞTI, 2004

1

Lista autorilor: prof. Marian Pavelescu prof. Georgeta Bărbălău prof. Angela Cârlogea prof. Gheorghe Hancea prof. Carmen Mărginean prof. Simona Pavelescu prof. Iuliana Stoica Grupul Şcolar Industrial de Transporturi Auto Timişoara - coordonator Grupul Şcolar Industrial „Dacia” Bucureşti Grupul Şcolar Industrial de Transporturi Auto Timişoara Grupul Şcolar “Gheorghe Asachi” Botoşani Grupul Şcolar „Constantin Brâncoveanu” Brăila Grupul Şcolar Industrial de Transporturi Auto Timişoara Grupul Şcolar Industrial „A. I. Cuza” Bârlad

Consultanţă: Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic Dr. ing. Dorin Florin ROŞU – inspector CNDIPT

2

PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT Şcoala de arte şi meserii clasa a X a Aria curriculară Tehnologii Cultură de specialitate şi instruire practică Domeniul : MECANICĂ Calificarea: Lucrător în mecanică de motoare MODULUL 1 Documentaţia tehnică Total ore: 60 (2 ore/săpt. x 30 săpt) din care: 30 ore – teorie (1oră/săpt.) 30 ore - laborator tehnologic (1oră/săpt.) MODULUL 2 Identificarea organelor de maşini şi a solicitărilor Total ore: 60 (2 ore/săpt. x 30 săpt) din care: 30 ore – teorie (1oră/săpt.) 30 ore - laborator tehnologic (1oră/săpt.) MODULUL 3 Tehnologii în mecanica motoarelor Total ore: 330 (11 ore/săpt. x 30 săpt.) din care: 30 ore – teorie (1oră/săpt.) 120 ore - laborator tehnologic (4 ore/săpt.) 180 ore - instruire practică (6 ore/săpt.) Total ore trunchi comun: MODULUL „CURRICULUM ÎN DEZVOLTARE LOCALĂ” 1. Cultura de specialitate (2 ore/săpt. x 30 săpt.): Total ore: 60 2. Instruire practică comasată (30 ore/săpt. x 6 săpt.): Total ore: 180 Total ore CDL: TOTAL ORE PE AN: 240 690 450

3

NOTĂ DE PREZENTARE 1. Domeniul de pregătire şi calificări Noul sistem al calificărilor profesionale (SNCP) este elaborat de MECT în parteneriat cu angajatorii şi alţi factori interesaţi, pentru a oferi un anumit tip de absolvenţi, cerut de sectoarele economice şi de servicii. Angajatorii se vor implica în acest fel şi mai mult în parteneriatele şcoală agent economic, ajutând astfel la creşterea calităţii procesului de formare, influenţând ceea ce se învaţă şi creând condiţii pentru ca învăţământul să răspundă schimbărilor tehnologice. Absolvenţii noului sistem de formare profesională, prin calificările profesionale obţinute, vor dobândi abilităţi, cunoştinţe şi deprinderi specifice domeniului. Calificările sunt menite a dezvolta o serie de abilităţi cheie transferabile, cu scopul de a sprijini procesul de învăţare continuă. Fiecare dintre calificările profesionale naţionale necesită unităţi de competenţă cheie şi unităţi de competenţă profesionale. Competenţele profesionale sunt grupate în unităţi de competenţă generale şi specializate. Cererea pieţei şi necesitatea formării profesionale la nivel european au reprezentat motivele esenţiale pentru includerea abilităţilor cheie în cadrul SPP-urilor. Tinerilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a dobândi acele competenţe de bază care sunt importante pe piaţa muncii. Din acest considerent, programele au fost concepute astfel încât să dezvolte o arie extinsă de abilităţi transferabile: comunicare şi numeraţie, utilizarea calculatorului şi prelucrarea informaţiei, dezvoltare personală în scopul obţinerii performanţei, lucrul în echipă, pregătirea pentru integrarea la locul de muncă şi satisfacerea cerinţelor clienţilor. Acestea sunt abilităţi de care tinerii au nevoie pentru ocuparea unui loc de muncă, pentru asumarea rolului în societate ca persoane responsabile, care se instruiesc pe tot parcursul vieţii. Aceste cerinţe, necesare unei vieţi adaptate la exigenţele societăţii contemporane, au fost încorporate în abilităţile cheie. Fiecare nivel parcurs în domeniul mecanic, implică dobândirea unor abilităţi, cunoştinţe şi deprinderi care vor permite absolvenţilor fie să se angajeze, fie să-şi continue pregătirea la un nivel superior. Sistemul naţional al calificărilor profesionale pentru domeniul mecanic, nivel 1 va furniza elevilor atât formare teoretică, cât şi practică în domeniul producţiei de bunuri materiale, a serviciilor de profil si pentru întreţinerea şi repararea maşinilor şi utilajelor din diferite ramuri ale economiei. Pregătirea forţei de muncă calificate în conformitate cu standardele europene presupune desfăşurarea instruirii bazate pe strategii moderne de predare şi evaluare, centrate pe elev. Pregătirea viitorilor absolvenţi ai şcolii de arte şi meserii în domeniul mecanic trebuie să ţină pasul cu cerinţele actuale, încercând şi o orientare către activitatea informaţională, asigurându-se iniţierea în utilizarea tehnologiilor de cel mai înalt nivel. Elevii vor dobândi abilităţi şi cunoştinţe iniţiale care le vor permite să continue pregătirea la nivelul 2, deşi unii absolvenţi ar putea alege să îşi găsească un loc de muncă. Angajaţii vor putea să desfăşoare activităţi de rutină şi predictibile sub supraveghere. Prin unităţile de competenţă specializate din cadrul programului de la nivelul 1, elevul va fi solicitat în multe activităţi practice care îi vor stimula şi creativitatea. Orice activitate creativă va duce la o lărgire semnificativă a experienţei şi la aplicarea conştientă a cunoştinţelor dobândite. 2. Agregarea unităţilor de competenţă în module Pentru domeniul MECANICĂ, calificarea “Lucrător în mecanică de motoare” în clasa a X-a vor fi dobândite următoarele competenţe individuale prevăzute în SPP:

4

Unitatea de competenţă 1

Competenţa

M1 Documentaţ ia tehnică 3

M2 Organe de maşini 4

2 Utilizează limbajul specific de Comunicare şi specialitate numeraţie Prelucrează grafic rezultatele obţinute într-o operaţie simplă Lucrul în Colaborează cu membrii echipei echipă pentru îndeplinirea sarcinilor Obţine informaţii despre cerinţele locului de muncă Pregătirea Se încadrează în cerinţele locului de pentru muncă integrare la Descrie structura unei organizaţii din locul de domeniul profesional muncă Manifestă disponibilitate faţă de sarcinile de lucru Îşi evaluează nivelul de pregătire în raport cu cerinţele unui loc de muncă Tranziţia de Îşi asumă responsabilitatea faţă de sarcina primită la şcoala la locul de Se instruieşte continuu în vederea muncă îmbunătăţirii propriei performanţe Manifestă mobilitate ocupaţională faţă de schimbările de pe piaţa muncii Recunoaşte drepturile clienţilor Răspunde fără discriminare cerinţelor, nevoilor clienţilor în domeniul său de Satisfacerea activitate cerinţelor Oferă clienţilor servicii clienţilor corespunzătoare standardelor Prezintă implicaţiile socio-economice ale serviciilor de calitate necorespunzătoare 5

M3 Tehnologii în mecanica motoarelor 5 ► ► ►

MODULUL CDL

Cultura de specialitate 6

Instruire practică comasată 7

Verificare 8 ► ► ►

► ► ► ► ► ► ► ► ► ► ► ►

► ► ► ► ► ► ► ► ► ► ► ►

Reprezintă organe de maşini şi asamblări Aplică datele din documentaţie pentru execuţia practică Clasifică organele de maşini Identificarea Indică materialele utilizate la organelor de fabricarea organelor de maşini maşini şi a Indică modul de utilizare al diferitelor solicitărilor tipuri de organe de maşini Descrie construcţia motoarelor cu Construcţia şi ardere internă funcţionarea Descrie funcţionarea motoarelor cu motoarelor ardere internă Defineşte operaţiile de pregătire a locului de muncă Identifică părţile componente ale unui motor cu ardere internă Executarea montării şi Alege sculele şi dispozitivele demontării necesare la operaţii de montare şi motoarelor cu demontare a componentelor unui ardere interna motor cu ardere internă Respectă ordinea logică a operaţiilor de montare şi demontare la un motor cu ardere internă Enumeră operaţiile de întreţinere care se fac la un motor cu ardere internă, conform normativelor Interpretează şi utilizează fişa Întreţinerea operaţională a unei operaţii de motoarelor cu întreţinere ardere internă Execută lucrările de întreţinere curente la motoarele cu ardere internă Îndeplineşte criteriile de calitate, cantitate şi timp pentru lucrările de întreţinere Documentaţie tehnică

► ► ► ► ► ► ► ► ► ►

► ► ► ► ► ► ► ► ► ►

► ► ► ► ►

► ► ► ► ►

6

Modulul I - Documentaţia tehnică
Parcurgerea conţinuturilor modulului «Documentaţia tehnică» prin adecvarea strategiilor didactice va urmări dobândirea de către elevi a competenţelor de citire şi interpretare a desenelor şi documentelor tehnologice şi folosirea acestora în scopul definitivării calificării profesionale şi dezvoltării capacităţii de comunicare, folosind un limbaj specializat, specific domeniului de calificare. II. Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul (din care au fost selectate competenţele individuale agregate în modul): • Documentaţia tehnică Tabelul 1 Unităţi de competenţă Competenţe

III. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor: Conţinuturi tematice Organe de asamblare (nituri, flanşe, şuruburi, piuliţe bolţuri, şaibe, arcuri, pene) Organele mişcării de rotaţie (arbori, roţi dinţate, roţi de curea, roţi de lanţ) Asamblări nedemontabile (nituite, sudate, asamblări lipite) Asamblări demontabile (asamblări prin filet, asamblări prin pene, asamblări prin caneluri) Asamblări elastice Mecanisme pentru transmiterea mişcării de rotaţie

Documentaţia tehnică

Reprezintă organe de maşini şi asamblări

• •

7

IV. Condiţii de aplicare didactică şi de evaluare: Modulul „Documentaţia tehnică” are în cadrul curriculum-ului clasei a X-a SAM pentru toate cele 11 calificări de nivel I din domeniul Mecanică, o poziţie distinctă, se parcurge cu un număr de ore constant pe întreaga durata a anului şcolar (cu excepţia săptămânilor de instruire practică comasată), nefiind condiţionat sau dependent de celelalte module din curriculum. Parcurgerea conţinuturilor modulului „Documentaţia tehnică” şi adecvarea strategiilor didactice utilizate în acest scop are drept scop formarea competenţelor cheie, tehnice generale şi tehnice specifice aferente nivelului I şi corespunzătoare calificărilor, în scopul pregătirii profesionale a elevilor şi dezvoltării capacităţilor care să le permită dobândirea unei calificări superioare, de nivel II, sau a integrării pe piaţa muncii. Abordarea modulară va oferi următoarele avantaje: • modulul este orientat asupra celui care învaţă, respectiv asupra disponibilităţilor sale, urmând să i le pună mai bine în valoare; • fiind o structură elastică, modulul poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice; • modulul permite individualizarea învăţării şi articularea educaţiei formale şi informale; • modulul oferă maximul de deschidere, pe de o parte în plan orizontal, iar pe altă parte, în plan vertical, peste / lângă alte module parcurse, în prelungirea acestora pot fi adăugate mereu noi module ceea ce se înscrie perfect în linia imperativului educaţiei permanente. În elaborarea strategiei didactice, profesorul va trebui să ţină seama de următoarele principii ale educaţiei: • Elevii învaţă cel mai bine atunci când consideră că învăţarea răspunde nevoilor lor. • Elevii învaţă când fac ceva şi când sunt implicaţi activ în procesul de învăţare. • Elevii au stiluri proprii de învăţare. Ei învaţă în moduri diferite, cu viteze diferite şi din experienţe diferite. • Participanţii contribuie cu cunoştinţe semnificative şi importante la procesul de învăţare. • Elevii învaţă mai bine atunci când li se acordă timp pentru a „ordona” informaţiile noi şi a le asocia cu „cunoştinţele vechi”. Procesul de predare - învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev. În acest sens cadrul didactic trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte şi modalităţi de lucru:  Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat, prin: ⇒ gradarea sarcinilor de la uşor la dificil, utilizând în acest sens fişe de lucru; ⇒ fixarea unor sarcini deschise, pe care elevii să le abordeze în ritmuri şi la niveluri diferite; ⇒ fixarea de sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, în funcţie de abilităţi; ⇒ prezentarea temelor în mai multe moduri (raport sau discuţie sau grafic);  Diferenţierea cunoştinţelor elevilor, prin: ⇒ abordarea tuturor tipurilor de învăţare (auditiv, vizual, practic sau prin contact direct); ⇒ formarea de perechi de elevi cu aptitudini diferite care se pot ajuta reciproc; ⇒ utilizarea verificării de către un coleg, verificării prin îndrumător, grupurilor de studiu:  Diferenţierea răspunsului, prin: ⇒ utilizarea autoevaluării şi solicitarea elevilor de a-şi impune obiective. Plecând de la principiul integrării, care asigură accesul în şcoală a tuturor copiilor, acceptând faptul că fiecare copil este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea competenţelor pentru acei elevi care prezintă deficienţe integrabile, adaptându-le la 8

specificul condiţiilor de învăţare şi comportament (utilizarea de programe individualizate, pregătirea de fişe individuale pentru elevii care au ritm lent de învăţare, utilizarea instrumentelor ajutătoare de învăţare, aducerea de laude chiar şi pentru cele mai mic progrese şi stabilirea împreună a paşilor următori). Evaluarea continuă a elevilor va fi realizată de către cadrele didactice pe baza unor probe care se referă explicit la criteriile de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate din SPP - uri, iar ca metode de evaluare recomandăm: • Observarea sistematică a comportamentului elevilor, activitate care permite evaluarea conceptelor, capacităţilor, atitudinilor lor faţă de o sarcină dată. • Investigaţia. • Autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi standardele educaţionale şi îşi poate impune / modifica programul propriu de învăţare. • Metoda exerciţiilor practice • Lucrul cu modele Ca instrumente de evaluare se pot folosi: • Fişe de observaţie şi fişe de lucru • Chestionarul • Fişe de autoevaluare • Miniproiectul - prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a • bibliografiei, a materialelor şi a instrumentelor, acurateţea reprezentărilor tehnice, modul de organizare a ideilor şi a materialelor într-un proiect. • Portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de înregistrare a performanţelor şcolare ale elevilor. V. Sugestii metodologice Conţinuturile modulului sunt proiectate pentru 60 de ore, defalcate după cum urmează: • 30 de ore de curs (1 oră / săptămână) • 30 de ore de activitate practică prin laboratorul tehnologic (1 oră / săptămână). Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în funcţie de: • dificultatea temelor • nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit • complexitatea şi varietatea materialului didactic utilizat • ritmul de asimilare a cunoştinţelor şi de formare a deprinderilor proprii grupului instruit. Între competenţe şi conţinuturi este o relaţie biunivocă, competenţele determină conţinuturile tematice, iar parcurgerea acestora asigură dobândirea de către elevi a competenţelor dorite. Pentru dobândirea de către elevi a competenţelor prevăzute în SPP-uri, activităţile de învăţare predare utilizate de cadrele didactice vor avea un caracter activ, interactiv şi centrat pe elev, cu pondere sporită pe activităţile de învăţare şi nu pe cele de predare, pe activităţile practice şi mai puţin pe cele teoretice. Pentru atingerea obiectivelor programei şi dezvoltarea la elevi a competenţelor vizate de parcurgerea modulului, recomandăm ca în procesul de învăţare - predare să se utilizeze cu precădere metode bazate pe acţiune, cum ar fi: • efectuarea unor lucrări practice şi de laborator • realizarea unor miniproiecte din domeniul calificării • citirea şi interpretarea desenelor simple, a unor schiţe şi desene la scară. 9

Combinarea metodelor de mai sus cu metode explorative (observarea directă, observarea independentă ), metode expozitive ( explicaţia, descrierea, exemplificarea ) poate conduce la dobândirea de către elevi a competenţelor specifice calificării. Elaborarea şi prezentarea unor referate interdisciplinare a căror documentare se obţine prin navigarea pe Internet, implicarea elevilor în diverse exerciţii de documentare, sunt alte exemple de activităţi de învăţare – predare care pot fi utilizate. Recomandăm în continuare conţinuturile ce urmează a fi parcurse în ordine cronologică şi alocarea numărului de ore pe teme de conţinut: Tema nr. 1: Reprezentarea şi cotarea organelor de maşini (4 ore teorie + 6 ore de aplicaţii / laborator) ® Reprezentarea, cotarea şi notarea organelor de asamblare fără filet: • nituri • bolţuri • şaibe şi inele de siguranţă • arcuri • pene • piese cu caneluri ® Reprezentarea, cotarea şi notarea organelor de maşini cu filete: • şuruburi • piuliţe • prezoane • ştifturi filetate Tema nr. 2:Reprezentarea şi cotarea organelor mişcării de rotaţie (2 ore teorie + 10 ore de aplicaţii / laborator). • arbori şi osii • lagăre cu alunecare şi cu rostogolire • roţi dinţate • roţi de curea • roţi de lanţ • cuplaje Tema nr. 3:Reprezentarea şi cotarea asamblărilor nedemontabile (2 ore teorie + 6 ore de aplicaţii / laborator). • nituri şi asamblări nituite • asamblări sudate • asamblări lipite • asamblări ale tablelor subţiri ( desfăşurate, intersecţii ) Tema nr. 4: Reprezentarea şi cotarea asamblărilor demontabile (3 ore teorie + 10 ore de aplicaţii / laborator). • asamblări prin filet şi organe de asamblare specifice ( şuruburi, piuliţe, şaibe, ştifturi ) • asamblări prin pene şi caneluri 10

Tema nr. 5: Reprezentarea şi cotarea asamblărilor elastice (1 oră teorie + 3 ore de aplicaţii / laborator) • arcuri • asamblări cu diferite tipuri de arcuri Tema nr. 6: Reprezentarea şi cotarea mecanismelor pentru transmiterea mişcării de rotaţie ( 2 ore teorie + 6 ore de aplicaţii / laborator) • transmisii prin curele • transmisii prin roţi dinţate • angrenaje melcate • transmisii prin lanţ • transmisii prin cablu • transmisii prin fricţiune Tema nr. 7: - Reprezentarea organelor pentru circulaţia fluidelor (1 oră teorie + 4 ore de aplicaţii / laborator). • ţevi, tuburi • fitinguri • robinete Recomandări pentru aplicaţii practice şi lucrări de laborator:
1.

2. 3.
4.

5. 6. 7. 8.
9.

Exerciţii practice de identificare, reprezentare, cotare şi notare a unor organe de maşini cu sau fără filet. Exerciţii practice de identificare, reprezentare şi cotare a unor osii şi arbori Exerciţii practice de identificare, alegere şi selectare a unor roţi, dinţate, de curea, de cablu şi de lanţ. Identificarea unor roţi, dinţate, de curea, de cablu şi de lanţ în reprezentări specifice. Exerciţii practice de reprezentare, cotare şi notare a unor asamblări nedemontabile şi demontabile. Aplicaţii de citire a reprezentărilor unor asamblări. Exerciţii de identificare, alegere şi asamblare a unor transmisii. Aplicaţii de identificare, alegere şi selectare a unor organe de conducere şi comandă a fluidelor pe baza unei documentaţii date. Întocmirea unui miniproiect cu tema : Instalaţia de alimentare cu agent termic a unei incinte

11

Modulul II – Identificarea organelor de maşini şi a solicitărilor
I.

Notă de prezentare:

Modulul „Organe de maşini şi mecanisme” se studiază pe întregul parcurs al anului şcolar, două ore pe săptămână (din care o oră de laborator). Unităţile de competenţă au fost selectate din standardele de pregătire profesională ale calificărilor din domeniul Mecanică şi omogenizate astfel ca să constituie un modul unitar, utilizabil la: - lucrătorul în lăcătuşerie mecanică structuri - lucrătorul în mecanică de montaj, întreţinere şi reparaţii - lucrătorul în mecanică de motoare - lucrătorul în mecanică fină - lucrătorul în marină - lucrătorul în prelucrări la rece - lucrătorul în mecanică agricolă Competenţele, ansambluri de cunoştinţe şi deprinderi dobândite prin învăţare, adecvat însuşite, permit în final executarea sarcinilor în cadrul calificării. Profesorul are libertatea de a dezvolta anumite conţinuturi şi de a le eşalona în timp, utilizând diverse metode şi mijloace de învăţare, cu caracter preponderent aplicativ. Parcurgerea conţinuturilor este obligatorie; se recomandă abordarea flexibilă şi diferenţiată a acestora, în funcţie de nivelul iniţial de pregătire al elevilor, resursele disponibile şi nevoile locale de formare profesională pe piaţa muncii. Se va pune accentul pe noţiuni cu caracter tehnico-aplicativ, care să ofere posibilitatea cunoaşterii laturii practice a organelor de maşini şi mecanismelor – identificare, descriere, particularităţi constructive şi tehnologice. II. Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul (din care au fost selectate competenţele individuale agregate în modul): 1. Identificarea organelor de maşini şi a solicitărilor III. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor: Tabelul 2 Unităţi de competenţă Competenţe Clasifică organele de maşini Identificarea organelor de maşini şi a solicitărilor Conţinuturi Sistematizare Recunoaşterea tipurilor de organe de maşini simple şi complexe Descrierea tipurilor de organe de maşini Nituri, pene: OL34, OL37, Am63, Cu5, Al 99,5; OL50, OL60, OL70, OLC45 Şuruburi, piuliţe, prezoane: OL50, OLC35, OLC45, OL37, Osii, arbori, lagăre: OL 37,OL 42, OLC15, Bz12T, Fc30, Fc40 Arcuri: ARC1- ARC13

Indică materiale utilizate la fabricarea organelor de maşini

12

IV.

Condiţii de aplicare didactică şi de evaluare:

Metodele de predare-învăţare active, centrate pe elev, sunt preferenţiale; elevii trebuiesc puşi în situaţia de învăţare autonomă, prin rezolvarea unor sarcini simple de lucru (pe baza unor fişe operaţionale), studiu de caz, simulare computerizată, experiment. Se recomandă desfăşurarea orelor în cabinete şi laboratoare specializate, axate în principal pe activităţi concrete, aplicative. Probele de evaluare trebuie să coincidă cu cele prevăzute în Standardele de pregătire profesională corespunzătoare calificării, respectând condiţiile de aplicabilitate ale criteriilor de performanţă, aşa cum au fost descrise, pentru a realiza corespondenţa între evaluarea şcolară şi evaluarea la angajare. Probe scrise: de preferinţă teste cu itemi obiectivi. Probe orale: pe baza fişelor operaţionale cu itemi şi a materialelor didactice. Probe practice: preponderente, exclusiv pe baza materialelor didactice. Toate evaluările trebuiesc anunţate în prealabil; nu se recomandă practicarea itemilor subiectivi sau semiobiectivi. V. Sugestii metodologice:

Cele două părţi ale modulului (teorie şi laborator) vor fi planificate alternativ, în număr egal de ore alocate, astfel ca însuşirea competenţelor să se bazeze pe activităţi practice concrete, desprinse din domeniile de activitate ale calificărilor. La stabilirea obiectivelor fiecărei lecţii se va ţine cont de competenţele specifice urmărite. Alegerea materialelor didactice se va face în strânsă corelaţie cu specificul metodelor didactice utilizate. Materialele didactice pot determina, la rândul lor, alegerea metodelor de învăţământ. Evaluarea realizării competenţelor se recomandă să accentueze activităţile concrete, profesionale; practicarea autoevaluării, atât pentru elev prin verificarea fişelor operaţionale, cât şi pentru profesor prin analiza dinamicii rezultatelor şcolare, este de preferat. Orientativ (funcţie de competenţele calificării), conţinutul tematic se va parcurge în ordine cronologică astfel: Forţe exterioare Reazeme Solicitări statice simple: întindere –compresiune, forfecare, încovoiere, torsiune Efectele solicitărilor Rolul funcţional al organelor de maşini • de asamblare • de transmitere a mişcării • de susţinere • pentru fluide Utilizarea tipurilor de organe de maşini conform criteriilor tehnice Principii de calitate Clasificarea organelor de maşini după criterii tehnice • de apartenenţă • de calitate Proprietăţi constructive şi funcţionale Standardizarea organelor de maşini Organe de maşini simple (de asamblare): descriere, definire, clasificare, materiale, tehnologie • asamblări nedemontabile (prin nituire, sudare, lipire, încleiere) • asamblări demontabile (prin filet, pene, bolţuri, ştifturi, caneluri, presare, arcuri) 13

Organe de maşini complexe (transmisii): descriere, definire, clasificare, materiale, tehnologie • organe auxiliare – arbori, lagăre, cuplaje • transmiterea mişcării de rotaţie (prin fricţiune, curele, lanţuri, roţi dinţate) • transformarea mişcării (prin clichet, cruce de Malta, bielă-manivelă, camă) Recomandări pentru activitatea teoretică Particularităţile definitorii ale elevilor din nivelul 1 (învăţământ obligatoriu) determină randamente diferite (conform nevoilor, implicării active, timpului de procesare). Ca atare toate activităţile şcolare trebuiesc centrate pe elev, ca participant activ implicat în procesul de informare şi formare. Se impun: • Diferenţierea sarcinilor şi timpului alocat prin:  gradarea sarcinilor  fixarea unor sarcini deschise  fixarea de sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, în funcţie de abilităţi  prezentarea temelor în mai multe moduri • Diferenţierea cunoştinţelor elevilor prin:  abordarea tuturor tipurilor de învăţare  formarea de perechi de elevi cu aptitudini diferite  utilizarea verificării mixte Recomandări pentru lucrări de laborator 1. Lucrări de identificare a apartenenţei organelor de maşini simple 2. Lucrări de determinare a proprietăţilor constructive şi funcţionale a organelor pentru asamblări nedemontabile (nituire, sudare, lipire, încleiere) 3. Lucrări de determinare a proprietăţilor constructive şi funcţionale a organelor pentru asamblări demontabile (prin filet, pene, bolţuri, ştifturi, caneluri, presare, arcuri) 4. Lucrări de identificare a organelor pentru transmisii şi diferenţierea proprietăţilor a. Organe auxiliare b. Organe pentru transmiterea mişcării de rotaţie c. Organe pentru transformarea mişcării de rotaţie 5. Lucrări de identificare a solicitărilor statice simple pe organele de maşini standardizate dintr-un ansamblu sau mecanism

14

Anexa 1. Fişă pentru evaluarea cunoştinţelor (C4) Clasa: Numele şi prenumele elevului: Data: Nota:

Înscrieţi denumirile elementelor vizate în asamblarea de mai jos:

Înscrieţi denumirile capetelor şuruburilor desenate mai jos:

Înscrieţi o sculă pentru filetat manual:

15

Modulul III - Tehnologii în mecanica motoarelor
Explicarea domeniului de pregătire şi a calificărilor Programa este concepută în acord cu metodologia Programului PHARE TVET 0108.01 de reformă a învăţământului profesional şi tehnic, care ţinând cont de exigenţele impuse de angajatori, accentuează caracterul practic, aplicativ şi recomandă metodele de învăţare centrate pe elev. Modulul Tehnologii în mecanica motoarelor este destinat pregătirii în domeniul mecanic a lucrătorilor în mecanica de motoare. În clasa a IX-a se parcurge pregătirea de bază specifică domeniului, iar în clasa a X-a pregătirea tehnică generală specifică fiecărei calificări a domeniului. Proiectarea curriculumului şcolar pentru nivelul unu, s-a făcut după un model nou centrat pe competenţe cheie, competenţe tehnice generale şi competenţe tehnice specializate. La baza elaborării programei a stat Standardul de Pregătire Profesională, care are următoarea structură: • Unitatea de competenţă, • Nivelul • Valoarea creditului • Competenţe • Criterii de performanţă • Probe de evaluare Prin calificările de la nivelul unu, elevii trebuie să dobândească abilităţi şi cunoştinţe generale despre domeniul de pregătire care să le permită să continue pregătirea la nivelul doi, sau să se integreze pe piaţa muncii. Pentru acest lucru o pondere mare în pregătirea elevilor o au formarea abilităţilor cheie prin comunicare, lucrul în echipă. Pentru aplicarea curriculumului, procesul de predare-învăţare trebuie să fie focalizat pe formarea competenţelor cheie, competenţelor tehnice generale şi competenţelor tehnice specializate, cerute de nivelul de formare şi de calificarea lucrător în motoare. Acest deziderat se poate realiza numai prin folosirea celor mai adecvate metode, în care activitatea didactică este centrată pe elev. Există numeroase metode şi procedee didactice care pot fi folosite, dar trebuie alese pentru fiecare unitate de conţinut, acelea care conduc la formarea competenţei specifice conţinutului. Modul de agregare a competenţelor Unele competenţe de la abilităţile cheie se agregă cu unele competenţe de la unităţile tehnice specializate prin intermediul condiţiilor de aplicabilitate, care reprezintă de fapt conţinuturile necesare formării competenţelor. De exemplu, elevul trebuie să explice etapele montării şi demontării unei instalaţii sau a unui mecanism, operând cu noţiunile de vocabular specifice meseriei şi utilizând denumirea corectă a sculelor şi utilajelor folosite, modul de execuţie a unor operaţii ş. a. m. d. Descrierea rutei curriculare Însuşirea competenţelor acestui modul şi absolvirea nivelului I permite trecerea la nivelul II în următoarele rute de calificare : • Mecanic motoare termice • Motorist nave • Mecanic motoare aviaţie 16

Mecanic auto Dobândirea competenţelor nivelului II permite trecerea la nivelul III cu finalităţile : • Tehnician mecanic întreţinere şi reparaţii • Tehnician în transporturi Explicarea poziţiei modulului 3 - „Tehnologii în mecanica motoarelor” - în cadrul curriculumului Modulul face parte din cele de specialitate şi cumulează competenţele de la unităţile de competenţă specializate : 1. Construcţia şi funcţionarea motoarelor 2. Executarea montării şi demontării motoarelor cu ardere internă 3. Întreţinerea motoarelor cu ardere internă Competenţele de la unitatea „Construcţia şi funcţionarea motoarelor” vor fi dobândite prin însuşirea cunoştinţelor teoretice , iar competenţele de la unităţile de competenţă „Executarea montării şi demontării motoarelor cu ardere internă” şi „Întreţinerea motoarelor cu ardere internă” vor fi dobândite, cu preponderenţă prin lucrări practice şi de laborator. În modulul „Tehnologii în mecanica motoarelor”, în cadrul orelor de teorie, laborator şi instruire practică sunt integrate: 1. ABILITĂŢILE CHEIE: • Comunicare şi numeraţie (C4. Utilizează limbajul specific de specialitate şi C6. Prelucrează grafic rezultatele obţinute într-o operaţie simplă) – la unitatea de competenţă “Executarea montării şi demontării motoarelor cu ardere internă” (teorie, laborator şi instruire practică • Lucrul în echipă (C3. Colaborează cu membrii echipei pentru îndeplinirea sarcinilor ) - la unitatea de competenţă „Executarea montării şi demontării motoarelor cu ardere internă” (teorie, laborator şi instruire practică)

2. COMPENTENŢELE TEHNICE GENERALE: Identificarea organelor de maşini şi a solicitărilor (C3 .Precizează modul de utilizare al diferitelor tipuri de organe de maşini ) – la unitatea de competenţă „Construcţia şi funcţionarea motoarelor” (teorie, laborator) Documentaţia tehnică (C5. Aplică datele din documentaţie pentru execuţia practică) - la unitatea de competenţă „Întreţinerea motoarelor cu ardere internă“ (laborator şi instruire practică)

Modul de citire şi de utilizare a programei Pe baza competenţelor de pregătire profesională descrise în Standardele de Pregătire Profesională se elaborează programa şcolară. Aceasta stă la baza Sistemului Naţional de Pregătire Profesională. Disciplinele sunt concepute pe module. Fiecare modul este independent şi se parcurge pe tot parcursul unui an şcolar. II. Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul (din care au fost selectate competenţele individuale agregate în modul): • • • • COMUNICARE ŞI NUMERAŢIE C.4. Utilizează limbajul specific de specialitate C.6. Prelucrează grafic rezultatele obţinute într-o operaţie simplă LUCRUL ÎN ECHIPĂ: C.3. Colaborează cu membrii echipei pentru îndeplinirea sarcinilor IDENTIFICAREA ORGANELOR DE MAŞINI ŞI A SOLICITĂRILOR C.3. Indică modul de utilizare al diferitelor tipuri de organe de maşini 17

• • • • • • • • •

CONSTRUCŢIA ŞI FUNCŢIONAREA MOTOARELOR C.1. Descrie construcţia motoarelor cu ardere internă C.2. Descrie funcţionarea motoarelor cu ardere internă EXECUTAREA MONTĂRII ŞI DEMONTĂRII MOTOARELOR CU ARDERE INTERNĂ C.1. Defineşte operaţiile de pregătire a locului de muncă C.2. Identifică părţile componente ale unui motor cu ardere internă C.3. Alege sculele şi dispozitivele necesare la operaţii de montare şi demontare a componentelor unui motor cu ardere internă Respectă ordinea logică a operaţiilor de montare şi demontare la un motor cu ardere internă ÎNTREŢINEREA MOTOARELOR CU ARDERE INTERNĂ C.1. Interpretează şi utilizează fişa operaţională a unei operaţii de întreţinere C.2. Execută lucrările întreţinere curente la motoarele cu ardere internă C.2. Îndeplineşte criteriile de calitate, cantitate şi timp pentru lucrările de întreţinere

18

III. Tabelul de corelare a competenţelor şi conţinuturilor: Tabelul 3 Nr. crt. Unităţi de competenţă Competenţe individuale Conţinuturi tematice Elementele componente ale motoarelor cu ardere internă: • mecanismul motor • mecanismul de distribuţie • instalaţia de aprindere • instalaţia de alimentare • instalaţia de ungere • instalaţia de răcire Rolul funcţional al elementelor motoarelor cu ardere internă: • modul de funcţionare al fiecărui element pe baza documentaţiei tehnice Funcţionarea motoarelor cu aprindere prin scânteie • circuite de alimentare, carburator, pompă de benzină, rezervor de combustibil Funcţionarea motoarelor cu aprindere prin compresie • componente de alimentare, injectoare, pompă de injecţie, filtre, rezervor de combustibil Stabilirea rolului funcţional al organelor de maşini Alegerea punctului de lucru adecvat S. D. V. – urile specifice montării şi demontării motoarelor Componenţa locului de muncă după specificul sarcinilor Documentaţia tehnică aferentă operaţiilor Părţile componente: • denumire • rolul funcţional al reperelor Documentaţia tehnică specifică: • desene de execuţie ale reperelor • fişe operaţionale

1.

17. Construcţia şi funcţionarea motoarelor

C17.1. Descrie construcţia motoarelor cu ardere internă

17. Construcţia şi funcţionarea motoarelor 2. 16. Identificarea organelor de maşini şi a solicitărilor 18. Executarea montării şi demontării motoarelor cu ardere internă 18. Executarea montării şi demontării motoarelor cu ardere internă

C17.2. Descrie funcţionarea motoarelor cu ardere internă C16.4 Indică modul de utilizare a diferitelor tipuri de organe de maşini

3.

C18.1.Defineşte operaţiile de pregătire a locului de muncă

4.

C18.2. Identifică părţile componente ale unui motor cu ardere internă

19

Nr. crt.

Unităţi de competenţă

Competenţe individuale C1.4. Utilizează limbajul specific de specialitate C1.6. Prelucrează grafic rezultatele obţinute într-o operaţie simplă C6.3. Colaborează cu membrii echipei pentru îndeplinirea sarcinilor C18.3. Alege sculele şi dispozitivele necesare la operaţii de montare şi demontare a componentelor unui motor cu ardere internă C18.4. Respectă ordinea logică a operaţiilor de montare şi demontare la un motor cu ardere internă C19.1.Enumeră operaţiile de întreţinere care se fac la un motor cu ardere internă, conform normativelor C19.2. Interpretează şi utilizează fişa operaţională a unei operaţii de întreţinere C19.3. Execută lucrările de întreţinere curente la motoarele cu ardere internă C19.4 Îndeplineşte criteriile de calitate, cantitate şi timp pentru lucrările de întreţinere

Conţinuturi tematice Adaptarea limbajului de specialitate în diverse contexte şi situaţii Citirea corectă a graficelor şi diagramelor simple Corelarea propriei sarcini cu cele ale echipei Fişe operaţionale specifice • S. D. V.-uri: • truse de scule • dispozitive Operaţii de montare şi demontare a motoarelor Operaţii de întreţinere: • curente • periodice Fişe operaţionale • montarea şi demontarea componentelor motorului Întreţineri curente la: • instalaţia de alimentare • instalaţia de ungere • instalaţia de răcire Normativele atelierelor de motoare

1. Comunicare şi numeraţie 6. Lucrul în echipă 5. 18. Executarea montării şi demontării motoarelor cu ardere internă

6.

19. Întreţinerea motoarelor cu ardere internă

20

IV. Condiţii de aplicare didactică şi de evaluare: În procesul de predare/învăţare se vor utiliza metodele moderne la care accentul s-a deplasat pe învăţarea activă, centrată pe elev. Metodele tradiţionale, preponderent expozitive vor fi adaptate şi combinate cu cele de investigare directă şi explorare indirectă . Astfel, pentru orele de laborator şi instruire practică, recomandăm împărţirea în grupe de trei – patru elevi, ceea ce permite o repartizare mai bună a responsabilităţilor şi a sarcinilor de lucru, precum şi o diversificare a scenariilor didactice. Există numeroase metode şi procedee didactice care pot fi folosite, dar trebuie alese pentru fiecare unitate de conţinut acelea care conduc la formarea competenţei specifice conţinutului şi la atingerea indicatorilor de performanţă. Metode ca studiul de caz, descoperirea, problematizarea, brainstorming, jocul de rol, experimentul, lucrarea practică etc. au eficienţă maximă în procesul de învăţare, permit agregarea competenţelor cheie cu cele tehnice generale şi cele tehnice specializate, stimulează gândirea logică, cauzală, analitică precum şi imaginaţia şi creativitatea elevilor. După parcurgerea acestui modul, orice elev, indiferent de gradul de adaptabilitate pe care îl poate avea, trebuie să atingă indicatorii de performanţă impuşi de competenţele dobândite: • să dovedească în discuţii că şi-a însuşit terminologia de specialitate, adaptându-şi limbajul la un context dat; să poată completa corect documente şi fişe de lucru simple; • să-şi armonizeze ritmul de lucru şi să-şi coreleze rezolvarea sarcinii primite cu a celorlalţi membri ai echipei; să manifeste spirit de întrajutorare • să recunoască elementele maşinilor, rolul lor funcţional şi tipurile de solicitări simple. Evaluarea scoate în evidenţă măsura în care se formează competenţele cheie, competenţele tehnice generale din standardul de pregătire profesională. Se pot utiliza diferite metode de evaluare care să confere caracterul formativ al evaluării, folosind pe lângă metodele clasice şi metodele alternative ca: • observarea sistematică a elevului • investigarea • proiectul • portofoliul elevului Autoevaluarea este una din metode care capătă o extindere tot mai mare datorită faptului că elevii îşi exprimă liber opinii proprii, îşi susţin şi motivează propunerile. Metodele de evaluare utilizate, beneficiază de o serie de instrumente care trebuie elaborate în corelare cu criteriile de performanţă şi cu probele de evaluare introduse în standardul de pregătire profesională. Competenţele obţinute în cadrul orelor de laborator vor fi evaluate prin: • lucrări de laborator • studii de caz • experimente specifice • experimente virtuale (prin sistemul AEL) Competenţele obţinute în cadrul orelor de pregătire teoretică vor fi evaluate prin teste, fişe de observaţie, dezbateri, proiecte integrate. Competenţele dobândite la orele de instruire practică se vor evalua prin: • probe practice • simularea unor situaţii – problemă • completarea documentelor de lucru specifice • portofoliu • fişe de lucru 21

V. Sugestii metodologice: În Tabelul 3 este evidenţiată corelarea între competenţe şi conţinuturi. Numărul de ore alocat instruirii practice comasate este de 180 ore/an. Având în vedere particularităţile de desfăşurare a „Practicii comasate” precum şi adaptarea la condiţiile locale, alocarea numărului de ore pe lucrările practice se lasă la aprecierea cadrului didactic. Modul de parcurgere a conţinuturilor este determinat de procesul tehnologic specific lucrării executate. Practica comasată de poate realiza în ateliere utilate corespunzător sau la agenţii economici. Instrumentele de evaluare folosite vor trebui să aprecieze toate etapele procesului tehnologic. Acestea ar putea fi: fişe de evaluare, de observaţie, de autoevaluare etc. Conţinuturile Modulului 3, Tehnologii în mecanica motoarelor, sunt proiectate pentru 330 de ore pe an, defalcate după cum urmează: • 30 de ore pe an – teorie (1 oră/săptămână) • 120 de ore pe an – laborator (4 ore/săptămână) • 180 de ore pe an – instruire practică (6 ore/săptămână) Orele recomandate au un caracter orientativ, cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore, alocat fiecărei teme în funcţie de: • dificultatea acesteia • nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit • ritmul de asimilare a cunoştinţelor • particularităţile de vârstă ale grupului instruit. 1. Recomandări privind ordinea cronologică a conţinuturilor şi a numărului de ore pentru fiecare temă Tabelul 4 Ore Ore Ore Tema instruire teorie laborator practică Elementele componente ale motoarelor cu ardere internă: • mecanismul motor • mecanismul de distribuţie 20 • instalaţia de alimentare • instalaţia de ungere • instalaţia de răcire Rolul funcţional al motoarelor cu ardere internă • modul de funcţionare al fiecărui element pe baza 10 documentaţiei Principiile de funcţionare ale motoarelor cu aprindere prin scânteie 20 10 • circuite de alimentare, carburator, pompă de benzină, rezervor de combustibil Principiile de funcţionare ale m.a.c. • componente de alimentare, injectoare, pompă de 20 10 injecţie, filtre, rezervor de combustibil Stabilirea rolului funcţional al organelor de maşini 10 10 Punctul de lucru adecvat 5 22

S. D. V. – urile specifice montării şi demontării motoarelor Componenta locului de muncă după specificul sarcinilor Documentaţia tehnică aferentă operaţiilor Părţile componente ale m.a.i. • denumire • rol funcţional al reperelor Documentaţia tehnică specifică • desene de execuţie ale reperelor • fişe operaţionale Operaţii de întreţinere Întreţineri curente la : • instalaţia de alimentare • instalaţia de ungere • instalaţia de răcire Normativele atelierelor de motoare TOTAL ORE

-

10 10 -

5 10 20

-

10 40 -

10 20 70 10 180

30

120

2. Sugestii cu privire la procesul şi metodele de predare/învăţare Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a adapta procesul didactic la particularităţile elevilor. Profesorul are libertatea de a alege metodele şi tehnicile didactice şi de a propune activităţi de învăţare în măsură să asigure formarea competenţelor specifice prevăzute de programă, având permanent în vedere faptul că o învăţare activă reuşită necesită: • o bună pregătire şi planificare • instrucţiuni oferite cu un limbaj simplu şi clar • o bună administrare a clasei În vederea învăţării centrate pe elev se recomandă: • alegerea metodei de predare / învăţare pentru a promova un proces de instruire care să facă plăcere elevilor • activităţile alese pentru demersul didactic să fie atractive pentru toate tipurile de elevi • utilizarea unor metode active / interactive (învăţarea prin descoperire, învăţarea problematizată, învăţarea prin cooperare, simularea, jocul de rol) • realizarea de proiecte sau / şi portofolii • • • • • • • • • În funcţie de locul de desfăşurare a orelor (cabinet, laborator, atelier) metodele folosite pot fi: metoda discuţiilor şi dezbaterilor, metoda problematizării, investigarea directă, explorarea indirectă, exerciţiul, studiul de caz, lucrare practică de laborator/atelier, proiectul, jocurile de simulare. 3. Sugestii cu privire la utilizarea instrumentelor de evaluare 23

Evaluarea formativă, continuă şi regulată este implicită demersului pedagogic curent în orele de tehnologii, permiţând, atât profesorului cat şi elevului, să cunoască nivelul de achiziţionare a competenţelor şi cunoştinţelor, să identifice lacunele şi cauzele lor, să facă remedierile care se impun în vederea reglării procesului de predare/învăţare. Pentru a se realiza o evaluare cât mai completă a învăţării, este necesar să se aibă în vedere, mai ales în evaluarea formativă continuă, evaluarea nu numai a produselor activităţii şi învăţării elevilor, ci şi a proceselor de învăţare şi a competenţelor achiziţionate, a atitudinilor dezvoltate, precum şi a progresului elevilor. În aceste condiţii, pentru a putea obţine cât mai multe date relevante privind învăţarea, este necesar ca pentru evaluare profesorii să facă apel la metode şi instrumente cât mai diferite. Pentru evaluarea achiziţiilor elevilor (în termeni cognitivi, afectivi şi de performanţă), a competenţelor prevăzute de programele şcolare, se recomandă utilizarea următoarelor metode şi instrumente: • observarea sistematică (pe baza unei fişe de evaluare) • tema de lucru (în clasă, acasă), concepută în vederea evaluării; • proba practică; • investigaţia; • proiectul; • portofoliul; • autoevaluarea.

24

MODULUL „CDL” CURRICULUM ÎN DEZVOLTARE LOCALĂ Modulul este format din „Cultură de specialitate” şi din „Instruire practică comasată” 1. Cultură de specialitate În cadrul curriculumului în dezvoltare locală , la nivelul şcolii se va elabora programa şcolară pentru Cultură de specialitate (2 ore / săptămână) în care se vor stabili conţinuturile corespunzătoare unităţii de competenţă “Satisfacerea cerinţelor clienţilor“ din Standardul de Pregătire Profesională , prin care elevii vor dobândi competenţele cheie aferente , în concordanţă cu cerinţele agenţilor economici locali . 2. Instruire practică comasată II Lista unităţilor de competenţă relevante pentru modul din CDL: 1. Pregătirea pentru integrarea la locul de munca 2. Tranziţia de la şcoală la locul de muncă Elaborarea programei se va face la nivelul şcolii stabilindu-se conţinuturile corespunzătoare unităţilor de competenţă “Pregătirea pentru integrarea la locul de muncă“ şi “Tranziţia de la şcoală la locul de muncă“ din Standardul de Pregătire Profesională, prin care elevii vor dobândi competenţele cheie aferente, în concordanţă cu cerinţele agenţilor economici locali conform corelării din tabelul 5. III. Tabelul de corelare a competenţelor cu conţinutul Tabelul 5 Nr. crt. Unitatea de competenţă Competenţa Conţinuturi

25

1.

Pregătirea pentru integrarea la locul de muncă

Surse de informare: pliante, broşuri, mass-media, publicaţii de specialitate, Internet Cerinţele locului de muncă: program de lucru, regulament de ordine interioară, 1. Obţine informaţii despre activităţile desfăşurate la locul de muncă, instrucţiuni cerinţele locului de muncă de utilizare a utilajelor din dotare Abilităţi: executarea de operaţii simple, rutiniere sub supraveghere şi îndrumare, comunicare, lucru în echipă, igiena şi securitatea muncii Program de lucru: oră de începere, pauze, oră de terminare a programului de lucru, ore de lucru efectiv 2. Se încadrează în Sarcini de lucru: cerinţele locului de muncă operaţii şi procese de rutină sub supraveghere şi îndrumare Regulament de ordine interioară: drepturi, obligaţii, sancţiuni, recompense Departamente: resurse umane, contabilitate, producţie, manager, secretariat, marketing, salarizare. 3. Descrie structura unei Nivel ierarhic: organizaţii din domeniul niveluri de calificare din sectorul de activitate unde profesional se încadrează Poziţia: de colaborare cu membrii echipei, de comunicare activă cu superiorii Atitudine pozitivă: receptivitate la sarcină, receptivitate la lucru în colectiv, flexibilitate 4. Manifestă Activităţi suplimentare: disponibilitate faţă de program prelungit, sprijin în cadrul echipei, alte sarcinile de lucru operaţii solicitate Situaţii neprevăzute: defecţiuni de utilaje sau echipamente, disfuncţionalităţi la locul de muncă

26

1. Îşi evaluează nivelul de pregătire în raport cu cerinţele unui loc de muncă

2. Îşi asumă responsabilitatea faţă de sarcina primită 2. Tranziţia de la şcoală la locul de muncă 3. Se instruieşte continuu în vederea îmbunătăţirii propriei performanţe

4. Manifestă mobilitate ocupaţională faţă de schimbările de pe piaţa muncii

Cerinţe: organizare şi distribuire de sarcini, igienă şi securitatea a muncii, relaţii de muncă Abilităţi: sociale, tehnice Situaţii: sarcini modificate sau adăugate, utilaje şi echipamente noi Cerinţe: fişa postului, instrucţiuni de exploatare a utilajelor pentru operaţii simple, dispoziţiile organizatorului de proces (superiorul ierarhic) Responsabilităţi: de îndeplinire a sarcinii primite în echipă, relaţii de colaborare Cerinţe: norme interne de îndeplinire a sarcinii, sisteme de asigurare a calităţii Surse de informare: informale (şefi, colegi de echipă), aviziere, mentor Informaţii: în observaţii şi recomandări ale grupului de lucru, din dispoziţiile organizatorului de proces (şef) Decizii: studiu individual, participare la programe de formare continuă, învăţare informală Surse de informare: COR, profile ocupaţionale, structura calificărilor, centre de formare, agenţii specializate Selectare: din oferta agenţilor economici, aviziere, agenţii specializate, consiliere, prin relaţii interpersonale Asistenţă de specialitate: consiliere individuală

IV. Condiţii de aplicare didactică şi de evaluare Modulul „Instruire practică comasată” face parte din Curriculum de dezvoltare locală (CDL). El poate fi parcurs independent de alte module de instruire, oferind elevilor cunoştinţe şi abilităţi practice privind tranziţia de la şcoală la locul de muncă şi pregătirea pentru integrarea la locul de muncă. În afara conţinuturilor prevăzute în modulul prezentat, catedra tehnică din fiecare unitate şcolară, de comun acord cu reprezentanţii agenţilor economici parteneri, va stabili teme complementare şi conţinuturi necesare dobândirii altor competenţe cheie şi tehnice. Fiind o structură elastică, modulul poate încorpora, în orice moment al procesului educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Este necesar ca strategiile pe care cadrele didactice le vor aplica să le ofere elevilor posibilitatea de a se implica activ în procesul de instruire, de a dobândi cunoştinţe şi deprinderi pe care să le poată folosi, fie pentru a accede spre nivele superioare de calificare, fie pentru a se integra eficient la locul de muncă. Activităţile practice trebuie organizate şi desfăşurate astfel încât să aibă un caracter activ şi centrat 27

pe elev. În acest sens cadrul didactic trebuie să aibă în vedere: 1. diferenţierea sarcinilor şi a timpului alocat, prin: • gradarea sarcinilor de la uşor la dificil, utilizând în acest sens fişe de lucru; • fixarea unor sarcini deschise, pe care elevii să le abordeze în ritmuri şi la niveluri diferite; • fixarea de sarcini diferite pentru grupuri sau indivizi diferiţi, în funcţie de abilităţi; 2. diferenţierea deprinderilor elevilor, prin: • formarea de perechi de elevi cu aptitudini diferite care se pot ajuta reciproc; • utilizarea verificării de către un coleg şi a verificării prin îndrumător. Plecând de la principiul integrării, care asigură accesul în şcoală a tuturor copiilor, acceptând faptul că fiecare copil este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea competenţelor pentru acei elevi care prezintă deficienţe integrabile, adaptându-le la specificul condiţiilor de învăţare şi comportament (utilizarea de programe individualizate, pregătirea de fişe individuale pentru elevii care au ritm lent de învăţare, utilizarea instrumentelor ajutătoare de instruire practică, aducerea de laude chiar şi pentru cele mai mic progrese şi stabilirea împreună a paşilor următori). Evaluarea continuă a elevilor va fi realizată de către cadrele didactice pe baza unor probe care se referă explicit la criteriilor de performanţă şi la condiţiile de aplicabilitate, iar ca metode de evaluare recomandăm : • observarea sistematică a comportamentului elevilor, care permite evaluarea conceptelor, capacităţilor şi a atitudinilor faţă de o sarcină dată • investigaţia • autoevaluarea, prin care elevul compară nivelul la care a ajuns cu obiectivele şi standardele educaţionale şi îşi poate impune / modifică programul propriu de învăţare • metoda exerciţiilor practice Ca instrumente de evaluare se pot folosi: • fişe de observaţie • fişe cu întrebări tip grilă, întrebări cu alegere multiplă, întrebări de completare • fişe de lucru • interviul • tema de lucru • chestionarul • fişe de autoevaluare • miniproiectul - prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea corespunzătoare a bibliografiei, materialelor şi echipamentelor, acurateţea tehnică, modul de organizare a ideilor şi materialelor într-un raport • portofoliul, ca instrument de evaluare flexibil, complex, integrator, ca o modalitate de înregistrare a performanţelor şcolare ale elevilor Recomandări pentru adaptarea curriculumului la elevii cu nevoi speciale cuprinşi în învăţământul de masă Şcolarizarea elevilor cu nevoi speciale care sunt pregătiţi prin învăţământul de masă şi integraţi individual (nu în clase speciale) se poate face cu eficienţă dacă se au în vedere următoarele condiţii: • Principiul normalizării privind integrarea acestor elevi în clasele din învăţământul de masă • Pregătirea profesională se va face conform planurilor de învăţământ de la învăţământul de masă • Cadrele didactice vor acorda o atenţie continuă învăţării individualizate şi diferenţiate, aplicând metodologiile didactice şi psihopedagogice cerute 28


• • • • •

Întocmirea fişelor medicale şi psihopedagogice ale fiecărui elev cu nevoi speciale de către profesorul consilier al şcolii( psihologul), dirigintele clasei şi cadrele didactice de la clasă Întocmirea programelor de intervenţie la fiecare disciplină (modul de specialitate) Urmărirea în procesul de învăţământ a realizării principiului integrării socio-profesionale în comunitate a elevilor cu nevoi speciale Evaluarea periodică a nivelului de pregătire a elevilor cu nevoi speciale , comparativ cu nivelul elevilor fără deficienţe Interelaţionarea pregătirii de cultură generală cu pregătirea de specialitate şi cu instruirea practică, în vederea dobândirii competenţelor descrise în standardele de pregătire profesională Pentru elevii deficienţi vizuali, surdo-muţi şi motori se pot utiliza planurile de învăţământ pentru şcoala de arte şi meserii cu adaptările necesare În perioada şcolarizării, elevii cu nevoi speciale trebuie să beneficieze de metodele specifice de predare-învăţare, pentru ca la finalizarea profesionalizării să se integreze social şi profesional

Pentru reuşita şcolarizării elevilor cu nevoi speciale în învăţământul de masă sunt necesare următoarele acţiuni: • consilierea profesorilor din învăţământul de masă de către profesori itineranţi care au experienţă în pregătirea acestor elevi • prevederea unei perioade suplimentare de instruire (un semestru) pentru atingerea competenţelor descrise în standarde • înfiinţarea în atelierele de instruire practică, laboratoarele tehnologice a condiţiilor suplimentare privind mobilierul adecvat, mese de lucru dotate cu dispozitive, echipamente şi aparatură specială fiecărui tip de deficienţă • folosirea în procesul de instruire a limbajelor specifice pentru transmiterea cunoştinţelor pentru elevii cu deficienţe vizuale sau auditive • întocmirea de programe vizând facilitarea comunicării şi relaţionării, atât în cadrul activităţilor la clasă şi ateliere, cât şi formarea şi dezvoltarea deprinderilor şi capacităţilor de înţelegere a relaţiei profesor-elev, angajator-angajat, etc. • evitarea marginalizării elevilor cu deficienţe în colectivul clasei şi a disconfortului psihic al elevilor • Formarea competenţelor profesionale şi integrarea şcolară şi profesională pot fi diferenţiate potrivit principiului “resursa urmează nevoile elevului cu cerinţe educative speciale “prin : • programe individualizate ( centrate pe elev) • programe pe grupe de nivel • programe interactive • programe vizând facilitarea comunicării şi relaţionării în activităţile de la clasă şi la instruirea practică • Se consideră că o asemenea abordare este benefică pentru elevii cu nevoi speciale dacă: • se realizează profesionalizarea adecvată potenţialului restant şi capacităţilor psiho-intelectuale ale elevilor • se oferă şanse egale de şcolarizare prin şcoala de arte şi meserii tuturor elevilor cu deficienţe uşoare şi medii • calificările profesionale pentru elevii cu nevoi speciale se vor alege de către elevul deficient cu avizul comisiei de expertiză medicală, orientare şcolară şi profesională. Acest aviz va fi dat de medicii experţi în medicina muncii, orientare şi profesionalizare. V. Sugestii metodologice: 29

Conţinuturile modulului de instruire practică comasată sunt proiectate pentru 180 de ore (6 săptămâni a câte 30 de ore pe săptămână) şi vor fi programate, pentru a fi parcurse, de regulă, câte trei săptămâni, în cea de a doua parte a semestrelor. Cadrele didactice au posibilitatea de a decide asupra numărului de ore alocat fiecărei teme, în funcţie de: • dificultatea acesteia • nivelul de cunoştinţe anterioare ale grupului instruit • dotarea atelierelor şcolare şi a secţiilor de producţie ale agenţilor economici parteneri • ritmul de asimilare a cunoştinţelor • particularităţile de vârstă ale grupului instruit. Între competenţe şi conţinuturi este o relaţie biunivocă, competenţele determină conţinuturile tematice, iar parcurgerea acestora asigură dobândirea de către elevi a competenţelor dorite. Pentru atingerea competenţelor dorite, activităţile de învăţare - instruire utilizate de cadrele didactice vor avea un caracter activ, interactiv şi centrat pe elev, cu pondere sporită pe activităţile de învăţare şi nu pe cele de predare, pe activităţile practice şi mai puţin pe cele teoretice. Pentru atingerea obiectivelor programei şi dezvoltarea la elevi a competenţelor vizate de parcurgerea modulului, recomandăm ca în procesul de instruire practică să se utilizeze cu precădere metode bazate pe acţiune, cum ar fi: • efectuarea de lucrări practice • realizarea unor lucrări de laborator • joc de roluri, simulare La fel de utile şi recomandate pot fi şi unele metode: • explorative (vizite, observarea directă, observarea independentă) • expozitive (explicaţia, descrierea, exemplificarea). Elaborarea şi prezentarea unor referate interdisciplinare a căror documentare se obţine prin navigarea pe Internet, implicarea elevilor în diverse exerciţii de documentare, sunt alte câteva exemple de activităţi de instruire care pot fi utilizate.

30

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->